Povestitor: Un Șoricel mergea prin codrul întunecos.

Văzându-l, Vulpea s-a gândit că arată

delicios.

Vulpea: Unde te duci, șoarece brun, singur prin pădurea deasă? Hai să iei prânzul la mine, sub
pământ, unde am casă.

Șoricelul: Mulțumesc draga mea vulpe, dar nu pot să vin acum. Merg să iau masa de prânz cu
Gruffalo, e pe drum.

Vulpea: Gruffalo? Care Gruffalo? Ăsta cine mai e oare?

Șoricelul: Gruffalo, ce nu îl cunoști? I-auzi ce întrebare. Doi colți cumpliți ca de mistreț și gheare
cumplite are și măsele tot cumplite pe cumplite maxilare.

Vulpea: Unde zici că vă întâlniți?

Șoricelul: Chiar aicea, în dumbravă. Tare îi place să mănânce, vulpe proaspătă la tavă.

Vulpea: Vulpe proaspătă la tavă? Atunci eu am să o întind. Rămas bun dragă șoricel.

Povestitor: I-a strigat vulpea fugind

Șoricelul: Vai dar ce bleagă mai e vulpea, vai de ea, nu are habar că acest Gruffalo e animal
imaginar.

Povestitor: Și a mers el mai departe prin acel codru întunecos. Văzându-l bufnița și-a spus că
arată delicios.

Bufnița: Bu hu hu, unde te duci șoarece brun, singur prin pădurea deasă? Hai la mine la un ceai,
în copac unde am casă.

Șoricelul: Mulțumesc bufniță dragă, dar nu pot să vin acum, merg de grabă să îmi beau ceaiul cu
Gruffalo, e pe drum

Bufnița: Gruffalo? Care Gruffalo? Ăsta cine mai e oare?

Șoricelul: Păi Gruffalo, nu îl cunoști? I-auzi ce întrebare. Are dita mai genunchii, degetele ca o
furcă, un neg veninos din vârful nasului spre frunte îi urcă.

Bufnița: Unde zici că vă întâlniți?

Șoricelul: Chiar aicea, pe colnic, tare îi place să mănânce piept de bufniță la spic.

Bufnița: Piept de bufniță la spic ai zis? Bu hu hu, ce îngrozitor! Rămas bun dragă șoricel.

Povestitorul: I-a spus bufnița din zbor

Șoricelul: Bleagă e bufnița săraca. Nu are habar că acest Gruffalo, e animal imaginar.

Povestitorul: Și a mers el mai departe, prin cel codru întunecos, Văzându-l șarpele și-a spus că
arată delicios.

Șarpele: Ssssss, unde te duci șoarece brun, singur prin pădurea deasă? Hai la mine sub bușteni,
unde am casă.

Șoricelul: Mulțumesc dragul meu șarpe, dar nu pot să vin acum căci voi merge la ospăț cu
Gruffalo, e pe drum.

Șarpele: Gruffalo? Care Gruffalo? Ăsta cine mai e oare?

Șoricelul: Păi Gruffalo, nu îl cunoști? I-auzi ce întrebare. Are ochii ca șofranul, limba neagră tuci
o are și îi cresc țepi purpurii pretutindeni pe spinare.

Șarpele: Unde zici că vă întâlniți?

Șoricelul: Chiar aicea lângă lac. Tare îi place să mănânce, șarpe proaspăt la capac.

Șarpele: Șarpe la capac? Atunci fug să mă ascund, rămas bun șoarece drag.

Povestitorul: Și s-a tupilat în prund.

Șoricelul: Bleg e șarpele săracul, vai de el. Nu are habar că acest Gruffalo e animal
imagi....nar...dar ce arătare este asta cu colți cumpliți, cumplite gheare și cu măsele tot cumplite
pe ale ei cumplite maxilare. Are dita mai genunchii, degetele ca o furcă, un neg veninos din
vârful nasului spre frunte îi urcă. Are ochii ca șofranul, limba neagră tuci o are și îi cresc țepi
purpurii pretutindeni pe spinare. Ajutor! Ce animal e acesta? E chiar Gruffalo!

Gruffalo: Ohhhh.

Povestitorul: A spus cu jint Gruffalo.

Gruffalo: Exact ce îmi doream la chină. Ce frumos ți-ar ședea ție șoricel, pe o tartină.

Șoricelul: Frumos?

Povestitorul: Zise șoricelul.

Șoricelul: Mie să îmi șadă frumos? Nu ști că în pădurea asta sunt cel mai fioros? Nu ai decât să
mă urmezi și ai să vezi bine, că nu e suflet în pădure, să nu îi fie teamă de mine.

Povestitorul: Auzind asta, Gruffalo a început să râdă tare.

Gruffalo: Bine, ia-o înainte, vin în urma-ți pe cărare.

Povestitorul: Cum mergeau, aud din față ca un șuier.

Gruffalo: Auziși? Cine e? Cine șuieră în prundiș?

Povestitorul: Șoarecele a zis.

Șoricelul: Un șarpe. Șarpe.. vino chiar acum!

Povestitorul: Șarpele când l-a văzut pe Gruffalo stând în drum, a strigat.

Șarpele: Drag șșșoricel, fie-ți milă și mă lasă.

Povestitorul: Și s-a strecurat târâș, înapoi la el acasă.

Șoricelul: Vezi? Eu doar te previn și basta.

Gruffalo: Uimitor.

Povestitorul: Se minunează Gruffalo când vede asta. Cum mergeau, aud din față ca un vaier.

Gruffalo: Auziși? Cine e? Cine se vaită în frunziș?

Șoricelul: O buhă. Buhă, vino chiar acum!

Povestitorul: Bufnița când l-a văzut pe Gruffalo stând în drum, a strigat.

Bufnița: Drag șoricel, fie-ți milă și mă lasă.

Povestitorul: Și a dispărut în zbor, înapoi la ea acasă.

Șoricelul: Vezi? Eu doar te previn și basta.

Gruffalo: Sunt năuc.

Povestitorul: Se minunează Gruffalo când vede asta. Cum mergeau, aud din față pași în iarbă.

Gruffalo: Auziși? Cine e? Cine umblă prin tufiș?

Povestitorul: Șoarecele a zis.

Șoricelul: O vulpe. Vulpe, vino chiar acum!

Povestitorul: Vulpea, când a dat cu ochii de Gruffalo stând în drum, a strigat.

Vulpea: Drag șoricel, fie-ți milă și mă lasă.

Povestitorul: Și a dispărut pe dată sub pământ la ea în casă.

Șoricelul: Acum..
Povestitorul: Zise Șoricelul

Șoricelul: Vezi Gruffalo bine că nu e suflet în pădure să nu se teamă de mine. Dar mi s-a făcut o
foame de mă i-a zău cu leșin. Cu o plăcintă de Gruffalo, foamea am să îmi alin.

Gruffalo: Ce?

Povestitorul: A spus Gruffalo

Gruffalo: Să mă bagi vrei, la cuptor?

Povestitorul: S-a întors iute pe călcâie și a luat-o la picior. S-a făcut liniște adâncă în cel codru
întunecos, șoarecele a dat de o nucă, avea miezul delicios.