Ministerul educației

Olimpiada Națională
GAZETA
MATEMATICĂ
Societatea de Științe Matematice
1902-2022
din România

Olimpiada Nat, ională de Matematică

Etapa Judet, eană/a Sectoarelor Municipiului Bucures, ti, 2022

CLASA a IX-a – solut, ii

Problema 1. Considerăm o funct, ie f : N∗ → N∗ cu proprietatea că

x3 + 3x2 f (y) y 3 + 3y 2 f (x) (x + y)3

+ = ,
x + f (y) y + f (x) f (x + y)

pentru orice x, y ∈ N∗ .
a) Arătat, i că f (1) = 1.
b) Determinat, i f .
Gazeta Matematică
4 + 4f (1)
Solut, ie. a) Pentru x = y = 1, relat, ia din enunt, conduce la f (2) = . . . . . . . . . . . . 1p
1 + 3f (1)
Cum f (2) este număr natural, dacă notăm f (1) = a ∈ N∗ , deducem că 1 + 3a | 4 + 4a, deci
1 + 3a | 3(4 + 4a) − 4(1 + 3a), de unde 1 + 3a | 8. As, adar 1 + 3a este unul dintre divizorii lui 8,
singura posibilitate fiind 1 + 3a = 4, deci f (1) = a = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
b) Observăm că funct, ia f (x) = x, x ∈ N∗ , verifică relat, ia din enunt, deoarece

x3 + 3x2 y y 3 + 3y 2 x (x + y)3
+ = .
x+y y+x x+y
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Arătăm inductiv că f (n) = n pentru orice n natural nenul. Cazul n = 1 fiind verificat,
presupunem că f (k) = k pentru un anumit k nenul s, i arătăm că f (k + 1) = k + 1. . . . . . . . . . 1p
Pentru x = 1 s, i y = k, din enunt, obt, inem

1 + 3k k 3 + 3k 2 (k + 1)3 (k + 1)3 (k + 1)3

+ = ⇐⇒ = .
1+k k+1 f (k + 1) k+1 f (k + 1)
Conchidem că f (k + 1) = k + 1, deci f (n) = n, pentru orice n natural nenul . . . . . . . . . . . . 2p
Problema 2. a) Arătat, i că 2x3 − 3x2 + 1 ⩾ 0, oricare ar fi x ⩾ 0.
2 2 2
b) Arătat, i că, dacă x, y, z sunt numere reale pozitive astfel ı̂ncât 3
+ 3
+ = 3,
1+x 1+y 1 + z3
1−x 1−y 1−z
atunci 2
+ 2
+ ⩾ 0.
1−x+x 1−y+y 1 − z + z2
Solut, ie. a) 2x3 − 3x2 + 1 = 2x3 − 2x2 − x2 + 1 = (x − 1)(2x2 − x − 1) = (x − 1)2 (2x + 1) s, i,
cum (x − 1)2 ⩾ 0, oricare ar fi x real, iar 2x + 1 ⩾ 0, oricare ar fi x ⩾ 0, rezultă cerint, a. . . . .3p
X 1 − x2
b) Avem de arătat că ⩾ 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
1 + x3
X 1 3 X x2 3
Din ipoteză, = , deci este suficient să arătăm că ≤ . . . . . . . . . . . . 1p
1 + x3 2 1 + x 3 2
x2 2x3 + 1
 
1 1
Din a) rezultă ⩽ = 2− s, i analoagele, iar prin adunare obt, inem
1 + x3 3(1 + x3 ) 3 1 + x3
X x2 1X 1 1 3
3
⩽ 2 − 3
= 2 − = , ceea ce ı̂ncheie demonstrat, ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
1+x 3 1+x 2 2
 Problema 3. a) Rezolvat, i ı̂n mult, imea numerelor naturale ecuat, ia 3x = x + 2.
b) Determinat, i perechile (x, y) de numere naturale pentru care x + 3y s, i y + 3x sunt numere
ı̂ntregi consecutive.
Solut, ie. a) 0 nu este solut, ie s, i 1 este solut, ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Arătăm prin induct, ie că 3n > n + 2, oricare ar fi n ∈ N∗ , n ⩾ 2. Într-adevăr, pentru
n = 2 este evident, iar dacă presupunem că pentru un număr n ⩾ 2 avem 3n > n + 2, atunci
3n+1 = 3 · 3n ⩾ 3(n + 2) = 3n + 6 > n + 3. Rezultă că ecuat, ia are doar solut, ia 1 . . . . . . . . . . . 3p
b) Avem x ̸= y s, i, datorită simetriei, putem analiza doar cazul x > y. În acest caz, folosind
inegalitatea demonstrată la a),

(y + 3x ) − (x + 3y ) = 3y (3x−y − 1) − (x − y) ⩾ 1 · (x − y + 2) − 1 − (x − y) = 1.


(∗)

Rezultă că singura posibilitate ca numerele x + 3y s, i y + 3x să fie consecutive este ca inegalităt, ile
din (∗) să fie egalităt, i. Aceasta duce la 3y = 1 s, i x − y = 1, de unde y = 0, x = 1. Din simetrie
obt, inem solut, iile (1, 0) s, i (0, 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 4. Vom spune că o mult, ime de 6 puncte din plan este partajabilă dacă putem
nota elementele acesteia cu A, B, C, D, E, F astfel ı̂ncât să obt, inem triunghiurile ABC s, i DEF
având acelas, i centru de greutate.
a) Dat, i exemplu de mult, ime partajabilă.
b) Arătat, i că, dacă o mult, ime plană are cel put, in 7 puncte, atunci ea cont, ine o submult, ime
de 6 puncte care nu este partajabilă.
Solut, ie. a) Pentru |M | = 6, considerăm M ca fiind mult, imea vârfurilor a două triunghiuri
echilaterale distincte A1 A2 A3 s, i B1 B2 B3 ı̂nscrise ı̂ntr-un acelas, i cerc de centru O; acesta este
centrul de greutate comun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
b) Considerăm o origine arbitrară fixată s, i notăm cu → −v M vectorul de pozit, ie al punctului
M . Observăm că, dacă triunghiurile XY Z s, i U V T au acelas, i centru de greutate W , atunci
→
− vX +→ −vY +→ −v Z = 3→−vW =→ −
vU +→ −vV +→ −v T . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Să numim partaj cele două triunghiuri având acelas, i centru de greutate. Să presupunem că
{A, B, C, D, E, P } are partajul ABC, DEP , deci → −vA+→ −vB +→ −vC = → −vD+→ −vE +→ −v P (*).
Dacă mult, imea M = {A, B, C, D, E, Q}, Q ̸= P , este partajabilă, partajul nu poate fi ABC,
DEQ: ar rezulta → −vA+→ −
vB +→ −
vC = → − vD+→ −vE +→ −v Q , de unde, folosind (*), P = Q – fals.
Astfel – de exemplu – A, B sunt vârfuri ale unui triunghi al partajului, iar C al celuilalt. Atunci,
partajul mult, imii M poate fi doar de forma ABD, CEQ sau ABQ, CDE . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
În primul caz obt, inem → −vA+→ −vB +→ − vD=→ −vC +→ −vE +→ −v Q , de unde obt, inem, folosind (*),
→
− →
− →
− →
− −−→ −−→ −−→ 1 −−→
2( v C − v D ) = v P − v Q , deci 2DC = QP , adică CD = 2 P Q (**). Cu un argument similar,
−−→ −−→ −−→ −−→
ı̂n al doilea caz obt, inem P C = CQ, deci P C = 12 P Q (***). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Să considerăm acum o mult, ime plană cu cel put, in 7 puncte, să alegem o submult, ime S a
ei cu 7 elemente s, i să presupunem că orice submult, ime a lui S este partajabilă. Să notăm cu
P s, i Q punctele lui S pentru care distant, a P Q este cea mai mică dintre distant, ele dintre două
puncte ale lui S s, i să notăm A, B, C, D, E celelalte puncte ale lui S. Atunci relat, iile (**) s, i (***)
contrazic minimalitatea distant, ei P Q, deci presupunerea este falsă, q.e.d. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

2
 Ministerul educației
Olimpiada Națională
GAZETA
MATEMATICĂ
Societatea de Științe Matematice
1902-2022
din România

Olimpiada Nat, ională de Matematică

Etapa Judet, eană/a Sectoarelor Municipiului Bucures, ti, 2022

CLASA a X-a – solut, ii s, i bareme

 
3
Problema 1. Determinat, i x ∈ 0, pentru care:
4
1−x 1
logx (1 − x) + log2 = .
x (log2 x)2

b 1
Solut, ie. Notăm a = log2 x s, i b = log2 (1 − x); ecuat, ia devine + b − a = 2 , de unde
a a
se obt, ine (a + 1)(a2 − a − ab + 1) = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
a2 − a + 1 1
Dacă a2 − a − ab + 1 = 0, cum a 6= 0 (x 6= 1), obt, inem b = = a + − 1,
a a
1
de unde a + = b + 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
a   
3 1
Din x ∈ 0, rezultă 1 − x ∈ , 1 , de unde b = log2 (1 − x) ∈ (−2, 0) . . . . . 1p
4 4
1 1
Ca urmare, a + ∈ (−1, 1), imposibil, deoarece a < 0 s, i t + ≤ −2, pentru orice
a t
t < 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
1
Rămâne că a + 1 = 0, pentru care se obt, ine solut, ia (unică) x = . . . . . . . . . . . . . . 1p
2

√ Problema 2. Fie z1 , z2 , z3 numere complexe de modul 1, cu proprietatea că |zi − zj | >

2, pentru orice i, j ∈ {1, 2, 3}, i 6= j. Demonstrat, i că

|z1 + z2 | + |z2 + z3 | + |z3 + z1 | 6 3.

Solut, ie. Considerăm un reper cartezian xOy. Dacă A, B, C sunt punctele de afixe
z1 , z2 , respectiv z3 , atunci triunghiul ABC este ı̂nscris ı̂n cercul de centru O s, i rază 1.
Arătăm că acest triunghi nu are unghiuri obtuze. Dacă, de exemplu, BAC > π/2,
_ _ n _ _ o π
atunci m(AB) + m(AC) < π, deci min m(AB), m(AC) < .
√ 2 √ √
Deducem astfel că min{AB, AC} < 2, contradict, ie cu |z1 −z2 | > 2 s, i |z1 −z3 | > 2.
Prin urmare, triunghiul ABC nu este obtuzunghic, deci punctul O se află ı̂n interiorul
triunghiului sau pe una dintre laturi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
z2 + z3
Fie M mijlocul lui BC. Atunci M are afixul , deci |z2 + z3 | = 2 OM . . . . . 1p
2
Dacă unghiul A al triunghiului ABC este ascut, it, atunci OM = OB · cos(BOM ).
Cum OB = 1, iar BAC ≡ BOM , rezultă OM = cos A (relat, ie care se verifică s, i dacă
A = π/2, ı̂ntrucât O s, i M coincid ı̂n acest caz). Ca urmare, |z2 + z3 | = 2 cos A, s, i analog
|z1 + z3 | = 2 cos B, respectiv |z1 + z2 | = 2 cos C. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
3
Cum cos A + cos B + cos C 6 , se obt, ine concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
2
 Problema 3. Un număr natural n ≥ 4 se numes, te interesant dacă există cel put, in
un număr complex z de modul 1 pentru care 1 + z + z 2 + z n−1 + z n = 0.
Determinat, i câte numere interesante sunt cel mult egale cu 2022.
1
Solut, ie. Din z · z = |z|2 = 1 obt, inem z = , iar relat, ia 1 + z + z 2 + z n−1 + z n = 0
z
1 1 1 1
conduce la 1 + + 2 + n−1 + n = 0 sau z + z n−1 + z n−2 + z + 1 = 0; t, inând cont de
n
z z z z
relat, ia din ipoteză se deduce că z n−2 = z 2 sau z n−4 = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Atunci z n + z n−1 + z 2 + z + 1 = z 4 + z 3 + z 2 + z + 1 = 0, de unde rezultă că z 5 = 1.
Deducem că 5 | (n − 4), deci orice număr interesant are forma n = 5k + 4, k ∈ N, pentru
care condit, ia din enunt, este verificată de orice z ∈ C \ {1} astfel ı̂ncât z 5 = 1 . . . . . . 3p
Din 4 ≤ 5k + 4 ≤ 2022, deducem că există 404 numere interesante . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. Determinat, i funct, iile f : R → R care verifică relat, ia

f f (y − x) − xf (y) + f (x) = y · 1 − f (x) , pentru orice x, y ∈ R.

Solut, ie. Relat, ia din enunt, se rescrie

f f (y − x) − xf (y) = y − (y + 1)f (x), pentru orice x, y ∈ R. (1)

Pentru x = 0, din (1) rezultă f (f (y)) = (1 − f (0)) · y − f (0), ∀y ∈ R, (2).. . . . . . . 1p

Presupunând f (0) = 1, ar rezulta că (f ◦ f )(y) = −1, pentru orice y ∈ R, (3).

Prin compunere la stânga cu f ı̂n relat, ia (1), din (3) ar rezulta că f y −(y +1)f (x) = −1,
1
pentru orice x, y ∈ R, relat, ie din care, pentru x → f (x) s, i y = − , obt, inem f (0) = −1,
2
contradict, ie. Ca urmare, f (0) 6= 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Atunci funct, ia h : R → R, h(y) = (1 − f (0)) · y − f (0), este injectivă, iar cum f ◦ f = h
(din relat, ia (2)), rezultă că f este injectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p


Din (1), pentru y = −1, rezultă că f f (−1 − x) − xf (−1) = −1, pentru orice x ∈ R,
de unde pentru x → −(x + 1), obt, inem:


f f (x) + (x + 1)f (−1) = −1, pentru orice x ∈ R. (4)
Pentru x = −1, din (4) rezultă că f (f (−1)) = −1, iar relat, ia (4) se rescrie:


f f (x) + (x + 1)f (−1) = f (f (−1)) , pentru orice x ∈ R.
Cum f este injectivă, deducem că f (x) + (x + 1)f (−1) = f (−1), pentru orice x ∈ R,
de unde, notând a = −f (−1), rezultă că f (x) = ax, pentru orice x ∈ R. . . . . . . . . . . . 2p
Înlocuind ı̂n relat, ia (1) s, i efectuând calculele, obt, inem:
(a2 − a) · xy + (a2 − a) · x − (a2 − 1) · y = 0, pentru orice x, y ∈ R.
Reiese că a2 − a = a2 + a = a2 − 1 = 0, de unde rezultă că a = 1. Singura solut, ie este
f (x) = x, pentru orice x ∈ R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

2
 Ministerul educației
Olimpiada Națională
GAZETA
MATEMATICĂ
Societatea de Științe Matematice
1902-2022
din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană/a Sectoarelor Municipiului Bucureşti, 2022

CLASA a XI-a – soluţii şi bareme

Problema 1. Se consideră funcţiile f, g : R → R cu proprietatea că

inf f (x) = g(a) şi sup g(x) = f (a),

x>a x<a

oricare ar fi a ∈ R. Ştiind că f are proprietatea lui Darboux, arătaţi că funcţiile f şi g
sunt continue şi egale.

Gazeta Matematică

Soluţia 1. Fie a, b ∈ R, cu a < b. Atunci {g(x)| x < a} ⊂ {g(x)| x < b}, de unde
f (a) = sup{g(x)| x < a} ≤ sup{g(x)| x < b} = f (b). Rezultă că funcţia f este monoton
crescătoare pe R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Cum f este monotonă şi are proprietatea lui Darboux, rezultă că f este o funcţie continuă
pe R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Fie a ∈ R. Avem g(a) = inf f (x) = lim f (x) = f (a). Rezultă f = g. . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
x>a x&a
Soluţia 2. Presupunem, prin reducere la absurd, că există a ∈ R astfel ca f (a) 6= g(a).
Dacă f (a) < g(a), alegem b ∈ (a, ∞). Din inf f (x) = g(a), rezultă g(a) ≤ f (b). Fie
x>a
λ ∈ (f (a), g(a)) ⊂ (f (a), f (b)). Cum f are proprietatea lui Darboux, există c ∈ (a, b)
astfel ca f (c) = λ < g(a), ı̂n contradicţie cu inf f (x) = g(a). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
x>a
Dacă f (a) > g(a), atunci din condiţia sup g(x) = f (a) deducem că există b < a astfel ca
x<a
g(b) > g(a), iar din condiţia inf f (x) = g(a) rezultă că există c > a astfel ca f (c) < g(b),
x>a
ı̂n contradicţie cu inf f (x) = g(b). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
x>b
Rezultă că f (x) = g(x), ∀ x ∈ R, deci f = g.
Fie a, b ∈ R, cu a < b. Din f (a) = g(a) = inf f (x) rezultă f (a) ≤ f (b). Atunci f
x>a
este o funcţie monoton crescătoare pe R. Cum f este monotonă şi are proprietatea lui
Darboux, rezultă că f este continuă pe R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

Problema 2. Se consideră matricele A, B ∈ M3 (R) astfel ca A2 + B 2 = O3 . Arătaţi

că det(aA + bB) = 0, pentru oricare numere reale a şi b.
Soluţie. Din ipoteză rezultă A2 = −B 2 . Atunci

(det(A))2 = det(A2 ) = det(−B 2 ) = (−1)3 det(B 2 ) = −(det(B))2 .

Cum det(A), det(B) ∈ R, obţinem det(A) = det(B) = 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Avem

(A + B)2 + (A − B)2 = (A2 + AB + BA + B 2 ) + (A2 − AB − BA + B 2 ) = 2(A2 + B 2 ) = O3 .

Repetând raţionamentul anterior, obţinem det(A + B) = det(A − B) = 0. . . . . . . . . . . . . 2p
Considerăm funcţia f : R × R → R, f (x, y) = det(xA + yB), ∀ x, y ∈ R.
Există α, β ∈ R astfel ca:
f (x, y) = det(A)x3 + αx2 y + βxy 2 + det(B)y 3 = αx2 y + βxy 2 , ∀ x, y ∈ R. . . . . . . . . . . . . 2p
Apoi, α + β = f (1, 1) = det(A + B) = 0 şi −α + β = f (1, −1) = det(A − B) = 0, de unde
α = β = 0. Rezultă det(aA + bB) = f (a, b) = 0, ∀ a, b ∈ R. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 3. Fie şirul (xn )n≥1 definit ı̂n mod recurent prin x1 = 1 şi
x1 x2 xn
xn+1 = + + ... + ,
n+1 n+2 2n
x21 + x22 + . . . + x2n
pentru orice n ∈ N∗ . Considerăm şirul (yn )n≥1 , cu yn = , n ∈ N∗ .
n
Arătaţi că:
yn 2n + 1
a) x2n+1 < şi yn+1 < yn , pentru orice n ∈ N∗ ;
2 2n + 2
b) lim xn = 0.
n→∞

Soluţie.
a) Aplicând inegalitatea Cauchy-Schwarz, obţinem:
 
2 2 2 2

1 1 1
xn+1 ≤ x1 + x2 + . . . + xn + + ... + <
(n + 1)2 (n + 2)2 (2n)2
n n  
X 1 X 1 1 yn
< nyn = nyn − = ,
k=1
(n + k)(n + k − 1) k=1
n+k−1 n+k 2
yn
deci x2n+1 < , pentru orice n ∈ N∗ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
2
yn 2n + 1
Rezultă (n + 1)yn+1 − nyn = x2n+1 < , de unde yn+1 < yn , pentru oricare
2 2n + 2
n ∈ N∗ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
b) Avem y1 = 1 şi
n−1
n−1 n−1 r r
yk+1 Y 2k + 1 Y
Y 2k + 1 3
0 < yn = y1 < < = , ∀ n > 1.
k=1
yk k=1
2k + 2 k=1 2k + 3 2n + 1

.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
Atunci, pe baza criteriului cleşte, rezultă limitele lim yn = 0 şi lim xn = 0. . . . . . . . . . . 1p
n→∞ n→∞

2
 Problema 4. Fie A ∈ Mn (C), unde n ≥ 2. Notăm cu m numărul de elemente ale
m(m + 1)
mulţimii rang(Ak ) − rang(Ak+1 )| k ∈ N∗ . Arătaţi că n ≥

− 1.
2
Soluţie. Notăm ak = rang(Ak ) − rang(Ak+1 ), k ∈ N∗ , şi M := {ak | k ∈ N∗ }
Dacă rang(A) = n, atunci M = {0}, deci m = 1. Inegalitatea este verificată. . . . . . . . . . 1p
Presupunem rang(A) ≤ n−1. Deoarece rang(Ak+1 ) = rang(Ak ·A) ≤ rang(Ak ), ∀ k ∈ N∗ ,
avem ak ∈ {0, 1, . . . , n − 1}, ∀ k ∈ N∗ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Deducem că există p ∈ N∗ astfel ca M = {a1 , a2 , . . . , ap }, unde numerele naturale
a1 , a2 , . . . , ap nu sunt neapărat distincte. Cum M are m elemente, avem
p
p+1
X m(m − 1)
rang(A) ≥ rang(A) − rang(A )= ak ≥ 0 + 1 + . . . + (m − 1) = . (1)
k=1
2

.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2p
Fie aq = max M ≥ m − 1, unde q ∈ {1, 2, . . . , p}. Aplicând inegalitatea lui Sylvester,
obţinem
rang(A) + rang(Aq ) − n ≤ rang(Aq+1 ).
Rezultă
m − 1 ≤ aq = rang(Aq ) − rang(Aq+1 ) ≤ n − rang(A). (2)
m(m − 1)
Din (1) şi (2) rezultă ≤ rang(A) ≤ n − m + 1, de unde concluzia. . . . . . . . . . 3p
2
m(m + 1)
Remarcă. Fie un număr natural m ≥ 2 şi n = −1. Definim matricea Jordan
 2 
0 1 0 ... 0
 0 0 1 ... 0 
 
A = diag(J2 , J3 , . . . , Jm ) ∈ Mn (C), unde Ji =  ... ... ... ... ...  ∈ Mi (C). Atunci
 
 
 0 0 0 ... 1 
0 0 0 ... 0
∗
 k k+1
mulţimea rang(A ) − rang(A )| k ∈ N are exact m elemente.

3
 Ministerul educației
Olimpiada Națională
GAZETA
MATEMATICĂ
Societatea de Științe Matematice
1902-2022
din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană/a Sectoarelor Municipiului Bucureşti, 2022

CLASA a XII-a – soluţii şi bareme

Problema 1. Fie e elementul neutru al monoidului (M, ·) şi a ∈ M un element

inversabil. Arătaţi că:
a) Mulţimea Ma = {x ∈ M | ax2 a = e} este nevidă;
b) Dacă b ∈ Ma este inversabil, atunci b−1 ∈ Ma dacă şi numai dacă a4 = e;
c) Dacă (Ma , ·) este monoid, atunci x2 = e, pentru orice x ∈ Ma .

Gazeta Matematică

Soluţie. Deoarece a este un element inversabil, avem că Ma = {x ∈ M | x2 = (a−1 )2 }.

a) Elementul a−1 are proprietatea că (a−1 )2 = (a−1 )2 , deci a−1 ∈ Ma şi Ma 6= ∅. . . . . . . 2p
b) Fie b ∈ Ma un element inversabil. Atunci

b−1 ∈ Ma ⇐⇒ (b−1 )2 = (a−1 )2 ⇐⇒ (b2 )−1 = (a2 )−1 ⇐⇒

⇐⇒ ((a2 )−1 )−1 = (a2 )−1 ⇐⇒ a2 = (a2 )−1 ⇐⇒ a4 = e.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
c) Fie u ∈ Ma elementul neutru al monoidului Ma . Atunci a−2 = u2 = u ∈ Ma , astfel că
a−4 = (a−2 )2 = a−2 . Rezultă că a−2 = e şi Ma = {x ∈ M | x2 = e}. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

Problema 2. Fie (G, ·) un grup şi H 6= G un subgrup cu proprietatea că x2 = y 2 ,

pentru orice x, y ∈ G \ H. Demonstraţi că (H, ·) este grup comutativ.
Soluţie. Pentru x ∈ G \ H şi h ∈ H oarecare avem că h−1 x ∈ G \ H, astfel că
x2 = (h−1 x)2 , sau, echivalent, h = xh−1 x−1 .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4p
Atunci, pentru x ∈ G \ H oarecare fixat şi orice h1 , h2 ∈ H, avem:

h1 h2 = x(h1 h2 )−1 x−1 = xh−1 −1 −1

2 h1 x = xh−1
2 x
−1
· xh−1
1 x
−1
= h2 h1 .

Grupul (H, ·) este deci comutativ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p

Problema 3. Pentru orice n ∈ N∗ definim

Z π
In = cos(x) · cos(2x) · . . . · cos(nx) dx.
0

Să se determine valorile lui n pentru care In = 0.

Soluţie. Prin inducţie după n ∈ N∗ avem că
1 X
cos(x)·cos(2x)·. . .·cos(nx) = cos(x±2x±. . .±nx) , pentru orice x ∈ R, n ∈ N∗ ,
2n−1
suma efectuându-se după toate alegerile semnelor ±. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Atunci
Z π
1 X π
Z
kn
In = cos(x)·cos(2x)·. . .·cos(nx) dx = n−1 cos(x·(1±2±. . .±n)) dx = n−1 ·π,
0 2 0 2
unde kn este numărul sumelor 1 ± 2 ± . . . ± n egale cu 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Prin urmare, In = 0 ⇐⇒ kn = 0.
Orice sumă 1 ± 2 ± . . . ± n are aceeaşi paritate ca 1 + 2 + . . . + n = n(n+1) 2
.
Dacă n ≡ 1 (mod 4) sau n ≡ 2 (mod 4) aceasta este impară, şi deci kn = 0.
Pentru n ≡ 3 (mod 4) avem

(1 + 2 − 3) + (4 − 5 − 6 + 7) + . . . + ((n − 3) − (n − 2) − (n − 1) + n) = 0,

astfel că kn ≥ 1.
Pentru n ≡ 0 (mod 4) avem

(1 − 2 − 3 + 4) + (5 − 6 − 7 + 8) + . . . + ((n − 3) − (n − 2) − (n − 1) + n) = 0,

astfel că kn ≥ 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Mulţimea S a numerelor căutate este deci

S = 4N + {1, 2}.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. Fie I ⊆ R un interval deschis şi f : I −→ R o funcţie strict monotonă.

Demonstraţi că pentru orice c ∈ I există a, b ∈ I astfel ı̂ncât c ∈ (a, b) şi
Z b
f (x) dx = f (c) · (b − a).
a

Soluţie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că funcţia f este strict
crescătoare(ı̂n caz contrar putem ı̂nlocui f cu f1 = −f ).
Egalitatea Z b
f (x) dx = f (c) · (b − a).
a
se transcrie echivalent
Z c Z b Z b Z c
f (x) dx+ f (x) dx = f (c)·(b−c+c−a) ⇐⇒ (f (x)−f (c)) dx = (f (c)−f (x)) dx.
a c c a

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Pentru c ∈ I oarecare fixat considerăm funcţiile
Z c
g : (−∞, c] ∩ I −→ R, g(t) = (f (c) − f (x)) dx,
t

2
respectiv Z t
h : [c, ∞) ∩ I −→ R, h(t) = (f (x) − f (c)) dx.
c

Aceste funcţii sunt continue, şi datorită monotoniei funcţiei f , Im(g), Im(h) ⊆ [0, ∞).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Deoarece intervalul I este deschis există r > 0 astfel ı̂ncât [c − r, c + r] ⊆ I. Atunci
g([c − r, c]) = [0, g(c − r)] şi h([c, c + r]) = [0, h(c + r)]. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Ca funcţii continue, g şi h au proprietatea valorilor intermediare (”a lui Darboux” -
observaţie: termen folosit doar ı̂n România!), pentru un număr oarecare λ cu proprietatea
că 0 < λ < min(g(c − r), h(c + r)) există a ∈ (c − r, c) şi b ∈ (c, c + r) astfel ı̂ncât
g(a) = λ = h(b), ceea ce demonstrează afirmaţia enunţată. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p