шш
PROPRIETAR;
SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU z - ,
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POFESCU
înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov
3 2
ABONAMENTE;
autorităţi şi instituţii 1000
particulare 12 luni 500
6 luni 400
3 luni 210
lei
„
„
,,
Libertatea artei POETUL I O N PILLAT
de DUMITRU IMBRESCU
Linia de conduită a artei şi a liier aiurii române nu a
cunoscut încă un ргосез mai dureros decât a c e l a pe care
De Ion Pillât mă leagă o
prietenie care nu mai este
îl tră m în momentul d e faţă. Marile creaţii de artă nu suni
de ieri. Oricât ne-ar îmbă­
şi n'au fost n i c a d a t ă produsul directivelor şi îndrumărilor trâni pe amândoi o atare
didactice. Ele a u luat naştere din izvorul de lumină al unor destăinuire, trebue să măr­
personalităţi, din adâncuiile cutelor sufleteşti şi din setea turisesc totuşi că prieten.a
d e a dărui publicului o parte din bogăţiile geniului lor. noastră va împlini în cu­
De când s'au afirmat arta şi literatura, ele s'au călău­ rând douăzeci de primăveri.
Două decenii de credin­
zit, nu ditţpă reguli inventai© în laborator, ci d u p ă legi de
creaţie şi evoluţie cu totul proprii. întâi a u apărut marile cioasă amiciţie nu constitue
o întâmplare prea obiş­
opere şi după a c e e a s'au ivit specialiştii în discuta, obli­
nuită, mai ales în România,
gaţi d u p ă s e t e a lor d e glorie niemerilală, s ă întoarcă to­
unde oamenii se împriete­
tul pe dos şi s ă răstălmăcească în fel şi chipuri c e e a e e os­
nesc şi se înduşmănesc cu
tenitorul d e creat e a conceput înSr'un alt fel. Şi unii din­ o uşurinţă şi cu o repezi­
tre aceştia a u mars atâl d e departe, încât a u dai cu totul ciune la fel de întristătoare.
altă semnificaţie unor cniiumiţi termeni şi noţiuni d.n ope­
Pe fericitele noastre me­
rele cercetat© şi răstălmăcte.
leaguri, legăturile priete­
Faptul care n e interesează este însă cu totut altceva neşti durează, de obicei, cât
decât o răfuiala c u cercetătorii şi răstălmăcitorii operelor de viaţa unei roze, şi de aceia
artă. lumea nu mai crede în
D a c ă în viaţa de toate zilele, î n politică mai ales, sunt ele.
Prietenia cu Ion Palat aş
permise amumile măsuri de stimularea s a u oprimarea ac­
putea-o numi exemplară- > împlinit
tivi laţ i, în artă astfel d e măsuri sunt departe d e a duce la
vre un rezultat. Arta — şi literatura c a element al e i — nui s e Privind înapoi, constat cu
poale desvolta decât în condiţ'uni de deplină libertate. In emoţie că, timp de aproape
desfăşurarea ei n u sunt îngăduite imixtiuni d!n afară, fiindcă douăzeci de ani, ea n'a cunoscut axei un moment de
arta este rezultatul exclusiv al sufletului care o produpe, chiar criză gravă., deşi au fost perioade când ne vedeam
mai în fiecare zi. Nu vreau să pretind, fireşte, că
d a c ă ia e a colaborează şi faclori din afară. Structural, opera
nici un nor n'a trecut, niciodată, p e cerul
de artă e străbătută, î n toate cutele ei, d e personaliiatea
noastre amiciţii, — ceeaee pare, vai, cu neputinţă în
crealoiului, iar elementele d n afară nu-şi imprimă carac­ raporturile dintre bieţii muritori; dar n'au fost în­
terul, ci doar îi conturează înfăţişarea. totdeauna decât neînţelegeri trecătoare, fără însem­
Oricine încearcă s ă s e o p u n ă liberei desvoltări a artei nătate, —• din acelea care se ivesc între fiinţele ceie
nu face decât s ă treacă în c e a l a cetlbx c e n'o înţeleg, iar mai apropiate, între îndrăgostiţi, între părinţi şi-
când se îracăpăţinează s ă fie şi îndrumătorii ei, atunci riscă copii, între fraţi... Explicaţia acestui fericit caz stă
să c a d ă în ridicol. Legile d e evoluţ e şi desvoltare a con­ în fc\ptul că noi nu ne-am clădit pretenia numai din
ceptului d e artă s e p l ă m ă d e s c din chiar sbuciumul creaţiei. afecţiune şi din stimă, — ci şi •cJmtr'o m a r e pasiune
Spre deosebire d e acei teoreticieni şi comozi critici, cari îşi cemunä. Prietenia noastră s'a născut şi s'a legat
înjehipuesc că opera d e artă poate fi ca un produs farma­ trainic din cultură pentru poezie, căreia amândoi
ceutic, dozat d u p ă anumite legi prestabilite, credem c ă artă i-a-m închinai de mult, cu o fidelitate mai tare decât
este deplin autonomă şi d a c ă are puncte de atingeri cu orice ispită, tot ce aveam mai bun în noi şi ceasu­
rile cele mai preţioase ale vieţii noastre.
realitatea obişnuita, ѳ tocmai prin faptul c ă a c e a s t ă reali­
tate, purificânduee de tot ce e prozaism şi balast, s e ridică
Am început prin a fa-ce această mărturisire, pen-
p â n ă Ia înălţmiea ei. Arta nu trebue s ă s e coboare d e pe
íru a lămuri dece cred că sunt unul dintre cei care
piedestcdlul ei de puritate în gunoiul frământărilor de f ©care cunosc mai bine opera poetică a lui Ion Pillât. In
clipă, penilracă în acest caz e a n'ar mai fi artă, ci un fel de dezurs de douăzeci de ani, am asistat la naşterea
compromis convenţ oaial, cum d e altfel v a rămâne o mare păryii celei mai ЯтетпаЬе, şi ca întindere şi pa.
parte din risipa d e banalităţi c e s e produc sub ochii noştri. valoare, din opera lui. Când l-am întâlnit eu, Pillât
Cei ce-şi îrarhipiîs că fac artă pură, subordonându s e legilor publicase tocmai -volumul „Pe Argeş n sus", primul
convenţionale ale a ş a zisei opin'i publice, nu fac, în realitate, său volum de seamă, care l-a aşezat, dintr'o dată,
decât s ă abdice ruşinos şi lcrmenlabil dela postulatele artei. intre prim,ii poeţi de după răsbo.iul din urmă. De
Condiţia esenţială î n stabilirea unei valori asupra operei o.tu-mci, Pillât nu mi-a tăinuit niciunwl dintre pla­
de artă, nu este a c e e a c a arta s ă s e coboare la nivelul de nurile lui literare, am fost martor la toate varia-
înţelegere al publicului, ci tocmai c a înţelegerea aceslu'a ţiuntle de-s.voltărid lui estetice, nici una dintre cre­
să s e ridice la nivelul superior al artei. E greşită părerea dinţele lui poetice nu mi-a rămas ascunsă. Mai
mult, cred că o bună bucată de vrane atm fost pri­
acelor grăbiţi, c ă cine nu scrie pentru public şi pentru nivelul
mul căruia poetul îi citea ultimele versuri scrise.
Iui d e înţelegere, riscă s ă rămână u_i necunoscut. Istoria artei
s plină de e x e m p l e contrarii. O a m e n i cari a u lucrat în spirtul
зріпіеі publice şi cari s'au bucurat d e o celebritate notorie,
au sfârşit prin a s e cufunda, încetul cu încetul, în întune­
IRACLIE PORUMBESCU
ricul uitării, pe câtă vreme .'ndividtialiăţi puternice şi stăpâne
pe talentul lor, neţinând s e a m a de indiferenţa şi ignoranţa
publicului, lucrând numai după propriile lor imbolduri, deşi
n'au cunoscut o cât d e mică consacrare a valorii lor. din
pariea contemporanilor, au intrat totuşi fericiţi p e poarta
viitorului, deoarece legile de evoluţie, mai încete decât indi-
vidual'tatea lor puternică, le a u adus, la timpul cuvenit, defi­ I n t r e operele clasicilor români
nitiva consacrare. Valoarea artei n'o stabileşte nici gxaba ce f i g u r e a z ă în p r o g r a m u l de l u ­
celor ce ar dori s ă s e v a d ă consacraţi şi nici legile conven­ c r u al e d i t u r i i G o r j a n î n t o c m i t
ţionale a l e societăţii c a r e nu vrea s ă s e v a d ă consacraţi şi
p e n t r u colecţia M u n c ă şi L u m i n ă ,
nici legile convenţionale ale s o c i e t ă ţ i care nu vrea s ă v a d ă
u r m e a z ă să a p a r ă î n c u r â n d şi u n
afirmârudu-se iceeace ar trece peste vedeixile ei. Şi totuşi
v o l u m de p r o z ă d i n o p e r a lui I r a -
niţmai arta adevărată are résonante adânci în sufletul m a s -
clie P o r u m b e s c u , t a t ă l c o m p o z i ­
selor. C e e c e este artă d e modă, valabilă numai pentru un
torului Ciprian, v o l u m îngrijit de
tirnp determinat, nu reprezintă, în esenţă, cerinţele sincere
semnatarul acestor rânduri. Nu e
ale publicului, ci numai ale unui anumit public : cel de se
v o r b a , fireşte, d e o e d i ţ i e ş t i i n ţ i ­
agaţă de toate curentele trecătoare. Aderenţa artei faţă de
fică, ci d e u n a p o p u l a r ă , fapt c a r e
societale este un fapt care nu mai poate fi contestat. Legile
de altfel n e - a şi d e t e r m i n a i să
Unor anum'ţi teoretcieni, cari pregătesc normele în labo­
o p e r ă m f o a r t e p u ţ i n şi f o a r t e n e ­
rator, fără s ă fie cuprinşi de forul şi de flacăra ariei, nu
î n s e m n a t e m o d i f i c ă r i a l e t e x t u l u i - d e sus v o r b e a m a i ales n e m ţ e ş t e ,
sunt rezultatul gustului colectiv. Marele public, cel pregă­
o r i g i n a l , acolo u n d e m a t e r i a l u l p e
tit, nu c e l mult, iubeşte şi s e pătrunde, d e arta cu adevărat
c a r e l - a m folosit (în p r i m u l r â n d
valoroasă, n u de expedientele artistice d e sezon.
ediţia învechită a lui Leonida
Bodnărescu), prezintă pasagii n e ­
(Urmare în pag. 4-a) i n t e l i g i b i l e , d a t o r i t ă de s i g u r g r e ­
şelilor de t i p a r , p r e c u m şi a c o l o
u n d e u n n e o l o g i s m p r e a local s u ­
gera un cuvânt autohton între­
b u i n ţ a t în a l t ă p a r t e şi d e a u t o r ,
ШШЁш — aceasta p e n t r u a nu acoperi cu
pete de u m b r ă paginile luminoase
şi ţ ă r ă n e ş t i ale p r e o t u l u i b u c o v i ­
nean.
S u n t e m c o n v i n ş i că, î n e d i ţ i i l e
p o p u l a r e , a s e m e n e a m o d i f i c ă r i în
folosul t e x t u l u i s u n t b i n e v e n i t e şi
î n t r ' u n a r t i c o l v i i t o r vorn î n c e r c a
să aducem, a r g u m e n t e î n a c e s t
s e n s . O p e r a de c ă p e t e n i e a lui
Băleeiscu, d e p i l d ă , a r c â ş t i g a m u l t
în ochii c i t i t o r u l u i c o m u n d a c ă
s'ar cizela u n e l e a s p e r i t ă ţ i de f o r ­
m ă ( p e n t r u c ă a u t o r u l n u i-a d a t
a s p e c t u l d e f i n i t i v ) şi s ' a r c o m i t e
unele înşirări de date nefolosi­
t o a r e c e l u i ce n u c a u t ă î n ea a t â t
i n f o r m a ţ i a i s t o r i c ă , p e cât d e s f ă ­
tarea sufletească, p e n t r u c ă în de­
finitiv Istoria Ы Mihai Viteazul
e î n p r i m u l r â n d o operă de artă.
Locul u n d e a m lucrat aceasta
ediţie — cazarma Şcoalei m i l i t a r e
d i n G a l a ţ i — n u n e - a p e r m i s să
facem toate confruntările nece­
sare de text, p e n t r u c ă n e - a u lip­
sit r e v i s t e l e î n c a r e a u a p ă r u t ,
p u b l i c a t e d e a u t o r , (căci a d u n a r e a
lor î n v o l u m e p o s t u m ă ) , n u v e ­
lele, s c h i ţ e l e şi a m i n t i r i l e s c r i i t o ­
rului bucovinean. P r o m i t e m că
atunci când împrejurările ne vor
îngădui, v o m da la lumină o edi­
ţie ştiinţifică şi c o m p l e t ă (a l u i
B o d n ă r e s c u n u este) a o p e r e l o r
lui I r a c l i e P o r u m b e s c u .
P u b l i c a r e a u n e i ediţii p o p u l a r e
GEORGE LÖWENDAL Maria din Ardeal d i n s c r i e r i l e lui I r a c l i e P o r u m b e s ­
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA
BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 23-25
TELEFON 3.3 0.10
ІІШЛ Apare
PREŢUL
de 3 ori pe
10
lună
LE ÎS*
^
%\ ANUL
Duminică 30
LII
MAI
Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU
Nr. 15
1943
Scriitorii francezi sub zodia războiului
Aceatsta, respet, la
cea mai rodnică şi cea mai
de N. I. HERESCU
epoca
Atitudini hotărîte ca aceea lua­
MM
autentică a activităţii lui, sul unui război care l-ar ii putut
— aceia în care putem re­ tă de Chardonne, — nu puteau doborî, gata să ia viaţa şi lupta
cunoaşte, după propria ex­ rămâne fără răspuns şi fără e- dela început...
presie a poetului, ^auten­ couri. In primul rând în ceeaee N'am da însă o imagine întrea­
ticitatea experienţei poetice priveşte adversitatea făţişe faţă gă a răsunetului produs de es-
şi saivoare.a lucrului trăit" de Anglia, capitol care găseşte seurile lui Chardonne dacă n'am
(Mărturisiri, Revista Fun­ un partizan neaşteptat în Jac­ lega violenţa manifestărilor lui
daţiilor Regale, Febr. 1942, ques Emile Blanche, o figură Jacques Emil Blanche de replica
p. 273), căci volumele, di­ ciudată şi interesantă totodată a pe care un alt scriitor din „ve­
nainte, cele scrise între vieţii culturale pariziene. In ul­ chea gardă" — al cărui nume însă
1908 şi 1918 : „Visări pă­ timul său volum, Chardonne face umbreşte Pe toţi ceilalţi partici­
gâne", „Eternităţi de-o cli­ un suculent portret al acestui bă­ panţi la discuţie, — a dat-o la
p ă " şi „Amăgiri", repre­ trân artist: muzicant apreciat de „Chronique privée de Fan 1940".
zintă, aşa cum autorul lor o Gounod şi /pictor remarcat de Este vorba de André Gide care a
recunoaşte cu mare lucidi­ Manet, care renunţă la o carieră răspuns în „Le Figaro", imediat
tate, o etapă în care poezia diplomatică pentru a colinda lu­
după apariţia acestei cărţi.
lui ,,a fost deviată din mea şi a trăi în vecinătatea oame­
„Chardonne 1940", readuce apa­
matca ei naturală printr'o nilor de litere, spre a sfârşi într'o
rent pe Gide la preocupări de cri­
transplantare bruscă şi un admiraţie totală a culturii şi ci­
aport străin". tică literară, preocupări care-i în­
vilizaţiei engleze, admiraţie con­ cântaseră tinereţea. Să fie însă
Deaceia, când poetul a cretizată în scrisul şi amintirile
numai interesul literar la origi­
50 de ani, m'am sale unde locul de frunte îl o-
socotit dator să mă ocup nea articolului lui Gide, aşa cum
cupă George Moore, Thomas Har­ acesta ar vrea să lase impresia ?
eu de publicarea unui vo­
dy şi Virginia Woolf. Ultimele Iată ceeaee pare îndoelnic. Fără
lum antologic in dire să se oglindească icoana poe­
sale manifestări mărturisesc o- a merge atât de departe încât
ziei lud din epoca de dep)':dnă rmaturitate poetică.
dată mai mult aceată afecţiune : să-I socotim printre responsabilii
Această epocă socotesc — împreună cu -poetul — că
începe în 1932 c-u volumul Caetud verde, se continuă o expoziţie în 1939 la Londra şi atmosferei din preajma războiu­
seninei cu Scutul Minervei (1933), cu Ţ ă r m p i e r d u t (2937;, un volum de amintiri engleze, a- lui (aşa cum va încerca să insi­
cu U m b r a timpului (1940), cu Balcic (2940), şi se în­ părut în englezeşte cu obligaţia nueze Maurice Martin du Gard ), 1
chide cu -acel mănunchi de sonete, din care eu i-am pentru autor de a nu o traduce este însă evident că Gide se so­
blicat întâi pe cele mai frumoase în „Revista- Fun­ în limba sa maternă. I-a fost dar. coteşte solidar cu o Franţă pe
daţiilor Regale" -pe} wremea când o cunduceam însă acestui om trăind o frămân­ care Chardonne o acuză cel pu­
(Sept. şi Dec. 1940, Ian. 1941); sonetele au fost reu­ tare de veşnică tinereţe, să măr­ ţin de miopie. Substratul artico­
nite apoi în volumul împlinire, apărut în 1942, anul turisească la 80 ani aproape, după lului său este astfel mai puţin li­
în care Pillát începe — pururi tânăr ! •— a şasea armistiţiu: „D est rare, je crois, terar, cât politic. Vorbind de un
deomiă a vieţii sale. 1932—1941, zece ani despre care qu'un homme assiste à la des­ Chardonne „alambicat", autorul
poetul scrie — ş<i moi îi dăm dtplinä dreptate — truction d'exactement tout ce qu'il celebrei ..Nourritures Terrestres"
că formează etapa „mai rodnică în creaţii originale aime ou crut posséder". O aseme­ îşi închee articolul amintit cu o
Şi în strădania de a da un -stil clasic sau neoclasic..., nea experienţă dureoasă i-a fost afirmaţie care a provocat multe
valabil pentru poezia română" (Mărturisiri, p. 285) dat lui J. E. Blanche să trăiască
zâmbete : „Devant sa fluidité,
Neoclasic, acesta eiste cuvântul: -el constitue cea Ia sfârşitul vieţii şi desigur că tre­ son inconsistence (si j'en juge par
mai bună definiţie a poeziei lui Pilite din epoca bue să fie mai mult decât o du­
1 moi), nous sentons mieux notre
maturităţi . In adevăr, del < P e Argeş în suis, opera
a
rere obişnuită, aceea care l-a de­
lui poetică poate fi împărţită în două epoci, fiecare solidité, et, devant tant d'acquies­
terminat la furtunoasa isbucnire cements indistincts, notre cons­
dintre ele având o înfăţişare bine definită. Prima,
de adeziune Ia anglofobia scrisu­ n
tance". Că Gide u se poate re­
forma'-a diin volumele p Argeş î n suis" (1923),
; ) e
lui chardonnian. ,,Frustré de tout, găsi într'o atmosferă nouă este
Satul m e u (1925) şi Biserica de altădată (1926), cu­
prinde poezia sa tradiţionalistă şi autohtonă, o poe­ j'ai vu et je vois encore disparaî­ lesne de înţeles, că este complet
zie „du terroir", pe linia deschisă mai de mult de tre ce que je croyais être l'indis- doborît (-sufleteşte de prăbuşirea
Semănătorul şi continuată apoi, într'o privinţă, de pensable"... Franţei ar fi încă de crezut (deşi
poeţii dela Gândirea. A doua -epocă o co-mpun volu­ Omul generaţiilor trecute, tră­ cam neverosimil pentru un om
mele dintre anii 1932 şi 1941, larmintite mai sus: este ind din amintiri — simte nevoia care n'a suferit prea mult de pe
pawtei care poartă pecetea cilaeicismulia. „Cred că
a desolidarizării de vechea lui ati­ urma credinţelor sale naţionalis­
toată poezia mea ífeilai Caetul verde înteoace, a fest
j tudine, mergând până la rupe­ te), în sfârşit intuiţia imposibili­
rea vechilor legături chiar înlă- tăţii de a se realiza decât în re­
untrul Franţei. J. E. Blanche oc­ gim ultra democrat poate fi reală
(Urmare în pag. 5-a) togenarul pare astfel, sub impui- pentru un scriitor care a avut tă­
ria impresionantă a sincerităţilor
din „Retours de l'U.R.S.S.", dar
sublinierea constanţei sale ideolo­
gice pare puţin forţată. Gide poa­
te fi astăzi, ca linie politică, egal
cu cel din 1936 spre exemplu;
înseamnă aceasta constanţa unei
întregi vieţi ? Iată ceeaee irită pe
Maurice Martin du Gard care în­
tr'o filipică de crudă ironie dis­
cu p o a t e n e d u m e r i p e unii critici cută poziţia anti-chardonniană a
l i t e r a r i , c a r e v o r califica p r o b a b i l lui André Gide.
acest g e s t ca î n d r ă s n e ţ . I n t r a d e -
văr, n u m e l e lui I r a c l i e P o r u m b e s ­ Fără îndoială, este periculoasă
cu e n e c u n o s c u t publicului cititor această polemică de „principii",
c h i a r şi î n B u c o v i n a . Ba e n e c u ­ periculoasă cel puţin până în mo­
mentul când se cade de acord a-
n o s c u t , s a u cel p u ţ i n e i g n o r a t , d e
supra valorii încremenirii într'o
o b u n ă p a r t e din istoricii n o ş t r i
anumită formulă. Periculoasă în
l i t e r a r i . Suniteim s i g u r i însă c ă m o ­
special pentru Gide al cărui g e ­
tivele ce au creat această situaţie
niu s'a verificat în şiraguri de
s u n t i n d e p e n d e n t e de v a l o a r e a
descoperiri şi în vagabondările
scrisului acestui vajnic preot. î n ­
neastâmpărului... A dobândit a-
t r ' u n m e d i u cultural, în care clasa
cum, în amurgul vieţii, scriitorul
francez, sensul adevărat al exis­
iar poporul era ţinut departe de
tenţei spirituale ? Sau este nu­
cunoştinţa de carte, o operă de
mai o lenevire în care anii tră­
a m i n t i r i p e r s o n a l e , deşi p o v e s t i t e
dează vioiciunea ?
cu indiscutabil talent, nu era m e ­
n i t ă să c i r c u l e , c u a t â t m a i m u l t Pentrucă Chardonne poate ii
incriminat pentru anumite afir­
c u c â t a fost f ă r â m i ţ a t ă î n c o ­
maţii aie sale. Alături de un di­
loanele diferitelor reviste, u n e l e
namism cuceritor şi de o lucidi­
ardelene. tate distrugătoare pentru poten­
A m omis din ediţia noastră v e r ­ ţialul de valorificare naţională
surile lui Porumbescu, p e n t r u c ă care se ascunde în fiecare din
p r e o t u l acesta, povestitor din cla­ noi, independent chiar de credin­
sa maeştrilor moldoveni, înzestrat ţe, Chardonne este — în fibra cea
şi cu c e v a d i n l i r i s m u l d u i o s a l mai intimă a gândirii sale — un
a c e s t o r a , ca şi c u u m o r u l l o r s ă n ă ­ dezamăgit de Franţa. Oricât a-
tos, n u e t o t u ş i p o e t . I r a c l i e P o ­ ceastă desamăgire s'ar vrea lecui­
VIVO FIGLIO Scenă casnică
rumbescu este povestitorul capti­ tă de dragostea pentru peisajul
v a n t a l p r o p r i e i s a l e v i e ţ i ale c ă ­ francez sau entuziasmul pentru
sănătatea ţăranului, ea rămâne
r e i î n t â m p l ă r i v a r i a t e şi c o m p l i ­
c a t e îl s c u t e s c d e i n v e n t i v i t a t e , i a r cel ce n u p r e g e t ă să-1 c u p r i n d ă i m a g i n i l e s a u v o c a b u l a r u l la c a r e ca principala explicaţie a gândi­
rii sale. Afirmând că salvarea Eu­
î m p l e t i r i l e ei t r e c ă t o a r e c u v i a ţ a pe Iraclie P o r u m b e s c u într'o for­ recurge.
ropei trebuia să vină din afara
m u l ă , p r i n c a r e să u ş u r e z e a s i m i ­ A ş t e p t ă m ca istoria literară,
u n o r p e r s o n a l i t ă ţ i ca V. A l e c s a n - ' Franţei, — Chardonne devenise
larea unei caracterizări sintetice p o r n i t ă azi p e calea l ă u d a b i l ă a
dri, Costache Negri sau Aron vulnerabil pentru compatrioţii
de către public, nu greşeşte spu­ r e v i z u i r i i a t i t u d i n i i ei d e p â n ă
P u m n u l , a c o r d ă p a g i n i l o r s a l e şi săi. Dece nu a lovit aici Gide,
n â n d despre el că este u n Crean­ m a i ieri p r i n r e a d u c e r e a la l u ­
u n interes istoric - literar. preferând să combată anumite a-
g ă al B u c o v i n e i . A c e l a ş i i z v o r de m i n ă a s c r i i t o r i l o r u i t a ţ i sau d e s ­
O inspiraţie sănătoasă, izvorîtă firmaţii mult mai puţin riscan­
inspiraţie — memoria, pe al cărei c o p e r i r e a c e l o r n e ş t i u ţ i , să facă
din realităţile româneşti cele m a i te ?... Explicaţia nu poate fi, după
fundal viaţa rurală e proectată dreptate lui Iraclie Porumbescu,
a u t e n t i c e şi a d ă p a t ă la a c e s t e a părerea noastră, d?cât una singu­
p u t e r n i c , —- a c e l a ş i l i m b a j p r o ­ a ş e z â n d u - 1 la locul p e c a r e şi-1
chiar atunci când mediul în care ră : André Gide este ros în fond
vincial, e d r e p t însă că p i g m e n ­ m e r i t ă . C â t d e s p r e p u b l i c , avem,
este p u r t a t a u t o r u l de o soartă de aceiaş pesimism.
tat cu neologisme uneori îndrăs- c o n v i n g e r e a că el, c a r e îl a r e p e
vitregă este străin, u n dialog viu C r e a n g ă c a p e cel m a i d r a g d i n t r e Chardonne şi Gide pot polemi*
n e ţ e , acelaşi d i a l o g firesc şi h a z ­ za pentrucă sunt feţele aceleiaşi
şi n a t u r a l , u n u m o r fin, d a r u l d e toţi ' s c r i i t o r i i n o ş t r i , v a g u s t a cu
liu, a c e l a ş i u m o r i d e n t i c c u al lumi derutate de înfrângere.
a împreuna o limbă românească deliciu p a g i n i l e p r e o t u l u i b u c o ­
ţ ă r a n u l u i " r o m â n aceleaşi scene Chardonne caută să se adune din"
ţ ă r ă n e a s c ă c u r a r e locuţii p o p u v i n e a n ş i - i v a a p r e c i a la g r a d u l
de viaţă populară românească au­ entuziasm şi nobile elanuri, Gide
lare, c a r e d a u frazei u n p l ă c u t j u s t t a l e n t u l d e iscusit p o v e s t i t o r ,
t e n t i c ă şi u n a c e l a ş i d e o s e b i t d e •сг resemnează. Problemă de vi­
parfum arhaic, u n ascuţit simţ i n t e g r â n d u - 1 în l u m e a lui C r e a n ­
peripeţii palpitante, iată p u n c t e talitate şi temperament. Deasupra
p s i h o l o g i c şi uii t a l e n t d e a d o c u ­ gă, a lui H o g a ş şi a lui S a d o -
d e c o n t a c t s o l i d e î n t r e c e i doi aiambicării lui Chardonne şi a
menta îndepărtând aviditatea, iată veanu.
scriitori. Firea ţărănească, cu su­ constanţei ultime a lui Gide, stă­
c a l i t ă ţ i l e lui I r a c l i e P o r u m b e s c u . R â n d u r i l e n o a s t r e n u s u n t însă
p e r s t i ţ i i l e e i ,cu ' d e p r i n d e r i l e d i n ruie aceeaşi stea nenorocită a u-
S u n t p a g i n i ca Zece z4e de hai­ decât anunţul apariţiei în public
c a r e n u p o a t e fi s m u l s ă c u m n u nei prăbuşiri pentru care nici o
ducie, încă însurat nu fusesem a u n e i a n t o l o g i i d i n o p e r a lui I r a ­
e s t e j a r u l s m u l s d e f u r t u n ă din pregătire nu fusese făcută
s a u Un epizod hazliu din mănăs­ clie P o r u m b e s c u . R ă m â n e c a d u ­
rădăcini, obiceiurile săteşti, por­
tirea Putna, c a r e a r t r e b u i să t r e a ­ pă a p a r i ţ i a c ă r ţ i i , criticii a u t o r i ­
t u l cu m i n u ţ i o z i t a t e d e s c r i s , în COSTIN I. MURGESCU
că în m a n u a l e l e ş c o l a r e s a u î n o r i ­ zaţi să-şi s p u n ă c u v â n t u l şi să
sfârşit, o s u m e d e n i e d e i c o a n e din
ce antologie de proză românească, lupte pentru impunerea unui
p o p o r s e p e r i n d ă p r i n faţa o c h i l o r
c u a t â t m a i m u l t c u cât p r i n a- s c r i i t o r , c a r e se c u v i n e să fie c u ­ 1. „Ne s'étant jamais intéressé
o d a t ă .cu p e r i p e ţ i i l e p e r s o n a l e , î n ­
s e m e n e a schiţe autorul n o s t r u se noscut de m a s e cât m a i largi. qu'à la stratégie littéraire, en s'en
t r ' u n stil c a r e a d e s e a uimeşte
ridică p â n ă l a n i v e l u l fratelui défendant d'ailleur.s n'était vrai­
prin întorsăturile, prin umorul, )
său m o l d o v e a n , Ion Creangă. Şi ION ŞTEFAN ment pas destiné à Riom".
 2
UNIVERSUL LITERAR

CRONICA DRAMATICĂ
TEATRUL 'MUC: „ANNA CHRIS -
T I E " DRAMA IN 4 ACTE DE
EUGEN O'NEILL
La scurt interval d u p ă p i e s a
marelui dramaturg américain
de origine irlandeză, — „ D i n .
colo de zare" — p e care a
prezentat-o Teatrul N o s t r u —
u n nou teatru bucureşteaii,
Teatrul Mic, reprezintă o a i t ă
lucrare dramatică a aceiuiaş
autor.
Despre teatrul lui O'Neill
î n general, a m vorbit cu acel
prilej.
In ce priveşte „Anna Chris­
tie", caracteristicile s u n t oa­
recum aceleaşi.
De d a t a aceasta e vorba de
d r a m a p e care o provoacă
oposiţia dintre spiritualitate
şi condiţiile exterioare ale
vieţii: m a i precis î n a c e a s t ă
piesă se rezolvă o t e m ă care,
p â n ă i a u n puniet, este
specifică catolicismului lui
O'Neill, a n u m e aceia c ă î n j u ­
decarea „păicatiuilui" partici­
parea trupului nu i n t eres ea ­
ză ci n u m a i participarea s u ­
fletului.
In felul acesta, A n n a Chris­
tie, fata care a cunoscut m o ­
cirla vieţii, se poate ridica,
pură, deasupra depravării ei,
graţie .contactului ш b u n ă t a ­
t e a юеіог din jur şi graţie d r a ­
gostei părintelui ei p e de o
parte şi omului care o iubeşte
pe de altă parte.
Mai mult, prin dragoste s e
purifică nu n u m a i ea, dar toţi
cei oare trăiesc în mijlocul
acestei drame, Chris Christo-
fersohn, căpitanul, tatăl ei,
care p â n ă a t u n c i îşi d u c e a
e x i s t e n ţ a prin cârciumi, b e a t
aproape tot timpul, ancorat
într'o legătură dintre cele
m a i puţin recomandabile.
Mat Burke, m a r i n a ru l tânăr,
încrezut, scandalagiu, o m u l
femeilor din toate porturle,
p â n ă şi Marthy Owen, tova -
răşa lui Chris, femeia d o c u -
rilor şi a tuturor matrozilor,
care, şi ea, î n f a ţ a dragostei
de t a t ă a lui Chris p e n t r u
fiica lui aşteptată, înţelege s ă
se d e a înapoi.
După cum se ѵеДе, o l u m e
f u n d a m e n t a l bună, pervertită
n u m a i la suprafaţă.
Cred că această piesă r e ­
prezintă î n mare măsură î n ­
săşi ideologia de bază a lui
O'Neill, o ideologie p e care
cred că aşi p u t e a - o n u m i
creştină.
In ce priveşte interpretairea,
a fost foarte bună. D - т а Ele­
n a Galaction a fost foarte
bine î n special î n p r i m e l e
durerea lui d e părinte c â n d
află adevărul a s u p r a trecutu­
lui .
A avut în toate acestea
a t â t a sinceritate şi a t â t a c ă l ­
dură î n c â t cred c ă n u greşesc
atunci când s p u n c ă textul
lui O'Neill i - a d a t d-sale pri­
lejul unei i n adevăr foarte
frumoase creaţii.
D . D e m e t r u î n rolul M a t
Burke, a f o s t î n g e n e r a l bine.
A m m a i spus-o, însă, c â n d ­
va dar n u exteriorizările ve­
h e m e n t e s u n t acelea c a r e d a u
sensul u n o r a n u m i t e stări s u ­
fleteşti.
Există şi un j o c m a i i n t e ­
riorizat, care, p o a t e c ă toc­
mai d e aceia, are adeseaori
mai m u l t ă p r e g n a n ţ ă .
D a c ă d - s a ar fi in unele
locuri m a i catifelat, jocul
d-sale ar c â ş t i g a m a i m u l t şi
chiar aceste exteriorizări,
c â t e odată excesive, ar avea
mai m u l t ă putere d é sugestie.
Dacă, însă,, c i n e v a o ţ i n e t o t
timpul î n a c e l a ş ton, desigur
că a c e a s t a p â n ă l a urmă, o-
boseşte.
Chiar şi vorbele injurioase
cari trebuie să l e adresezi pe
scenă se pot, şi ele, rosti n u
numai vehement ci într'o
s u t ă de feluri şi c u tot a t â t e a
n u a n ţ e , (privind partenerul
peste umăr, vorbinjdu-i prin­
tre dinţi, a r ă t â n d u n dispreţ
plictisit, etc.) iar n u n u m a i
în două n o t e sau, n u m a i î n -
tt'una, — aceia violentă, —
MEMENTO
CINEMATOGRAFE
SCALA: Miliardarul cântăreţ şi
jurnal nou de război.
REGAL: Nota zero la purtare şi
jurnal de război.
VICTORIA: Femeia îndărătnică
şi jurnal de război.
ELYSEE : Moştenitorii năzdră­
vani, jurnal şi trupa de re-
visste.
VOLTA-BUZEŞTI: Romanul ţi­
nui tânăr sărac, jurnal şi tr.upa
de reviste.
ROMA: Extravagantul castelan
şi jurnal de război
CARMEN-SYLVA : Casa păcat.?,
lor, jurnal şi trupa de reviste.
căci asta, c u m a m spus, duce
la m o n o t o n i e .
Totuşi n u s e poate s p u n e c ă
d. D e m e t r u n'a j u c a t f r u m o s :
din contră, a a v u t elan, a
avut căldură şi a fost de n e ­
n u m ă r a t e ori impresionant.
Cele a r ă t a t e m a i s u s s u n t a ş a
dar simple chestiuni de
n u a n ţ e , spuse nu p e n t r u a d e ­
precia jocul d-sale ci, e v e n ­
tual, spre a-i fi d-sale însuşi
d e folos.
I n restul distribuţiei d-nii
Tcmazoglu, I. Valeriu Pop, E.
Mihalache şi E. Dănescu, cari,
şi domniile lor, au merite f r u ­
m o a s e î n b u n a reuşită a a-
cestui spectacol.
Direcţia d e s c e n ă a d-lui
T. Theodorescu a fost c â t se
poate de bună, se poate s p u ­
n e chiar surprinzător de
bună.
Ori aceasta-i — d e cc n'aşi
mărturisi-o — d i n c a u z ă c ă
m ă a ş t e p t a m la m a i p u ţ i n ?
Adevărul, însă, a c e s t a e s t e ;
că graţie d-lui T. Theodore-
scu a m avut u n spectacol î n ­
grijit, că d-sa a ştiut să dea
indicaţii j u s t e de regie, c a r e
s'au vădit în t o t timpul s p e c ­
tacolului î n c â t nu p u t e m se­
para, de exe mplu, admirabi­
lul joc a l d-lor Ciprian, Elena
Galaction, Anca Baăaban, D«-
m e t r u , etc. de o b u n ă viziune
regisorală d e ansamblu, care,
evident, a trebuit s ă prezideze
la realizarea acestei piese.
Ceva m a i m u l t , pot s p u n e c ă
însăşi aicei fior dramatic s p e ­
cific al lui O'Neill î n c ă a fost
pus în valoare.
Decorurile s e m n a t e de d-na
Cella Voinescu frumoase, a d ­
mirabile, şi, t o t o d a t ă inge­
nioase.
Menţionez î n special pe cel
ăin actul al doilea î n care ţi
se dă acea m i n u n a t ă impresie
de mare port — corabie,
transatlantic, etc. — şi totul
realizat pe s c e n a c â t o cutie
de chibrituri a „Teatrului
Mic" !
Sincer, m e r i t ă t o a t e felici­
tările.
D e altfel şi decorurMe cele­
lalte fio reprezentând barul
d i n poTt, fie cabina c ă p i t a n u ­
lui Chris, dovedesc aceiaşi
f r u m o a s ă cunoştinţă a m e ş t e ­
şugului.
I n scurt, din toate punctele
de vedere un spectacol reuşit.
ALEXANDRU DRÄGHICI
Mâsti
CINEMA SCALA: Duelul.
Amedeo Nazzari, atât de des
întrebuinţat în uliimul timp şi
din păcate atât de acelaş ar putea
lua exemplu delà colegul lui,
Tosco Grachetti care, — probabil
fiindcă şi studiază mai serios ro­
lurile — izbuteşte să creieze de
cele mai multe ori, cu fiecare film
un personagiu cu totul nou ce
arareori se'ntâmplă să fie înde­
părtat de cel autentic.
Rolul maiorului Andrei An-
cikoff din această vwg 'moderni­
zată nuvelă a tui Puskin rămâne
una~ din cele mai bune creaţii
ale sale.
Fermecătoarea Assia Nonis con­
tribue la succesul filmului prin
inteligenţa, sensibilitatea şi mai
ales feminitatea cu care inter­
pretează rolul naşei. Remarcabil
jucate scenele începând delà a-
pariţia maiorului Ancikoff la lo­
godnă până la întoarcerea ei a-
casă. Ca şi reala interpretare a
sglobiilor cochetării ale fetei ti­
nere nedumerite de dragoste.
In rolul lui Sergiu Drutzki
Antonio Cento realizează un au­
tentic flutur aitic prinţişor rus din
apusa epocă ţaristă.
Excelent redată de Renatto
Castéllani a cărui pedanterie în
regisorat e unanim recunoscută
şi mai ales apreciată, adaptând
strălucit la film^ opera lui Puskin
care nu ee resimte câtuşi de
puţin prin cele câteva no+e mo­
derniste introduse ici şi colo. Per-
S E R D I K Л
REVISTA BULGARA
SERDIKA, mensual sprijinit
de municipiul Sofia, consacră un
voluminos număr special cultu­
rii române.
Apărut sub patronajul ä-lui
prof Bogdan Füof, preşedintele
consiliului şi al d-lui ing. Ivan
Ivanov, primarul capitalei bul­
gare, SEROIKA omagia'.ă pen­
tru noi cuprinde următoarele co­
laborări în limba hulgară:
Arta populară română (de prof.
România şi Bulgaria (de proi.
Barls Iotzoff, ministrul Instruc­
ţiunii Publice), Luceafărul (de
ducerea semnată de Anka Mite-
Em'nescu în excelenta traducere
va), Arta română contemporani
iscălita de El. Bagrean), Bucu-
((de O. V. Cisek), Fefeleaga (de
teatrului românesc ((de I Marin
si reflectoare
românească
sonagiile nefiind exclus a fi rea­
lizate mai reuşit decât le-ar fi
visat însăşi autorul a cărui vi­
ziune pare-se că de data aceasta
a fost depăşită de tehnică.
CINEMA CAPITOL: Boocacio.
O comedie al cărui principal
merit este redarea atmosferei ce
domnea în Florenţa în jurul a-
nului 1550 în prima epocă de
glorie a lui Boecacio.
Subiectul filmului fiind oare­
cum cusut cu aţă albă întrucât
in timpurile când se petrece ac­
ţiunea nu se puteau realiza tm-
vesti-uri de talia celor din f.lm
chiar de către o femeie foarte în­
drăgostită... Mai ales într'acea e-
pocă îndepărtată când femeile
erau altfel iubite şi mai ales sti­
mate spre deosebire de actualele
timpuri...
In definitiv poate că „scopul"
regisorului a fost să demons­
treze femeilor îndrăgostite un
nou sistem de a-şi asigura fide­
litatea respectivilor. Lăsând la o
parte această premiză glumeaţă
filmul nu suferă comparaţie cu
alte realizări de epocă de calitate
mult superioară. (Pe Osvaldo Va.
lenti îl preferăm în filmele sus
menţionate) ca şi pe Clara Cala-
mai al cărei travesti n'a izbutit
să ne dea o singură clipă impre­
sia că-i bărbat. (Nici la Opera
Română travestiul prinţului Or-
loff din Liliacul nu-i de un atât
de evident gen femenin!).
ADRIANA NICO ARA
reşti, centrul culturii române
moderne (de Nie. Crevedia, se­
cretar cultural pe lângă Lega-
ţiunea Regală a României la So­
fia), Hanul lui Mânjoală (de I.
L. Caragiale), Literatura roma-
nă veche (de prof. N. Cartojan).
Literat, rom în veacul al 19-lea
(de Baziil Munteanu, Lit. rom
contemporană (de E. Lovinescu),
Călătorului îi sade bine cu dru­
mul (de I. Al. Brătescu-Voineşti\
Al Tzigara-Samureaş), Moartea
lui Fulger (de G. Coşbuc, in tra­
I. Agârbiceanu), Privire asupra
Sadoveanu), Plugarii (de O. Gogs,
în trad. Anka Miteva), Muzica
(de prof George
VIAŢA MUZICALĂ IN ITALIA
Tradiţia marilor realizări
î n arta lirică este, î n Italia,
î n propria_i patrie.
In străinătate sunt cunos­
c u t e şi excepţional reputate
î n special t&aitrele „Scala",
d i n Milano, şi „Reale", din
R o m a . Evident, faptul că a-
c e s t e două teatre s u n t ale
celor mai m a r i două oraşe
ale Italiei, c ă pot desfăşura
o amplă activitate perma­
nentă asigurându-şi con­
cursul celor mai înalte valori
şi dispunând de resurse g e ­
nerale îrutr'adevăr depline,
strălucirea acestor temple ale
liricului are o amploare deo­
sebită.
Sprijinite î n s ă de u n tre­
c u t adesea l e g a t de desvol-
t a r e a însăşi a artei lirice î n
Italia şi î n f ă p t u i n d şi astăzi
m i n u n i de artă s u n t şi alte
m u l t e teatre d e operă în I-
talia printre care „San Car­
lo" din Neapole şi „La F e ­
nice" din Venezia
locuri de o ' î n s e m n ă t a t e c a ­
pitală. Tot a t â t de n e u i t a t ă
r ă m â n e o reprezentaţie
a c e s t e teatre, pentru .iubito­
rul de muzică, c â t şi în a c e ­
lea ce poartă n u m e l e de r ă ­
s u n e t i n t e r n a ţ i o n a l m a i pu­
1
ternic „Scala" sau „Reale".
Dar, în ceace priveşte arta
desăvârşită a realizărilor,
Parma. Palermo, Verona, cu
m o n u m e n t a l e l e ei spectacole
de vară în arene, nu cedează
nici ele nimic în f a ţ a celor­
lalte «mari scene, vestite p e ­
ste ţări şi mări.
Ceaxie e s t e î n s ă cu a d e v ă ­
rat extraordinar, este e x t i n ­
derea . u i m i t o a r e pe care a
creat-o conducerea culturală
fascistă operei, organizând
astfel spectacolele de operă
în provincie în c â t r e a l m e n ­
te nu există astăzi, chiar a-
c u m , sub rigorile acute ale
răsboiului, oraş cât de mic
pe unde să nu s e perinde
m i n u n a t e ansambluri de o-
de adevăraţi iniţiaţi, de ve­
ritabile personalităţi- m u z i ­
cale şi niciodată de vorbitori
improvizaţi şi străini de
muzică, s u n t răspândite pe
tot întinsul Italiei cu un
b i n e c u v â n t a t belşug.
Nu i n s i s t ă m asupra pro­
gramelor de Radio, care au
acelaş superior cuprins.
Este e v i d e n t că n u putem,
cu vârsta imconparabil mai
t â n ă r ă pe care o a v e m în
muzică, să u r m ă r i m de pe aj-
c u m astfel de rezultate. Tre­
bue să se p o r n e a s c ă î n s ă la
stabilirea unor începuturi, la
întocmirea unei campanii
de educare m u z i c a l ă a p r o ­
vinciei, la purtarea primelor
luminiţe în întunericul care
dăinueşte î n c ă aproape pre­
tutindeni prin oraşele n o a ­
stre mici şi chiar n u tocmai
mici.
Pilda m a r e pe care o dă
Italia, în c â t de m o d e s t ă m ă ­
sură s e va p u t e a l a început
şi în c â t mai sporită măsură,
deţin cu timpul, trebue u r m a t ă .
O a ş t e p t ă m şi n e vom uni
oricând cu cea m a i mare
în bucurie celor care se vor
strădui s ă - i găsească .drum
în ţ a r a r o m â n e a s c ă .
ROMEO ALEXANDRESCU
NICOLAS IORGA
In noua bibliotecă „Cartea cu
vieţi ilustre" editată de „Vremea",
1
d. Barbu Theodorescu, unul dintre
activii şi pasionaţii publicişti de
astăzi, publică o plastică evocare
1
a personalităţii profesorului Ni-
colae Iorga. Se ştie că d. Banbu
Thecdoresou este primul oare a
reuşit să dea bibliografia inte­
grală a enormei opere scrisă de
savantul român. Critica de faţă.
scrisă cu nerv şi deplină cunoaş­
tere a omului şi vieţii sale, re­
prezintă prifna încercare de
popularizare a figurii lud Nicolae
Iorga. Spre deosebire de дмяап,
ţările" obişnuite în care adevărul
se pierde sub efluviile imagine-
ţiei şi retorismului celui care face
evocarea, volumul d-lui Thecdo­
resou aduce o surprinzătoare uşu­
rinţă de lectură rămânând per-
rnanent în limitele celui mai ri­
guros respect al biografiei. O
carte utilă şi antrenantă, prin a-
mănuntul pitoresc şi pe care nu
ne îndoim că o vor corisullta toţi
cei care vor s ăcunoască viaţa lui
ÎVi'coîae Torga.

TRIPTIC TEATRAL : Personagiu - actor-spectator

două a c t e , foarte firească,
jucând cu multă înţelege­
re şi cu m u l t ă culoare r o ­
lul Annei Chris.
Ceva m a i p u ţ i n b i n e a fost,
poate, după aceia, î n special
în s c e n a mare a explicaţiilor
dintre ea, t a t ă l el, şi Mat
Burke. Aceasta cred c ă şi d i n
cauza că mu o a j u t ă s u f i c i e n t
vocea, care, adesea, f a c e i m ­
presia că n u e s t e b i n e „ p o ­
zată" — c u m se spune d e ©bi-
ceiu, — a ş a că indignările,
violenţa, m o m e n t e l e d r a m a ­
tice, distonau oarecum, n e -
fiind o suficientă comcor -
danţă. între text, gest şi voce.
Luate lucrurile în totul, însă,
se poate spune c ă a prezentat
o f r u m o a s ă interpretare, c u
m u l t ă sensibilitate şi cu m u l ­
tă înţelegere.
G. CIPRIAN
D - n a Anca B a l a b a n în
Marthy Owen, a a v u t u n a d ­
mirabil rol d e compoziţie,
bine colorat, t o n just pentru
fiecare c u v â n t spus, p e n t r u
fiecare p a s a g i u d i n text, l u ­
cru cu a t â t m a i greu eu c â t
creaţia d-sale, a ş a c u m s e
prezintă, p u t e a s'o facă î n f i e ­
care m o m e n t s ă cadă î n „ex­
cesiv", lucru care, totuşi, n u
s'a î n t â m p l a t nici u n mo­
m e n t , d - s a reuşind să p ă s t r e ­
ze t o t timpul t o n u l just cerut
de rol.
Foarte bine, d. Ciprian: aşi
p u t e a spume, u n a din marile
d - s a l e creaţii.
B i n e î n ţ e l e s că i se pot f a c e
şi d-sale, diferite obiecţiuni,
dacă i s e c a u t ă cusururi ou
t o t dinajdinsul dar a s t a ar
î n s e m n a s ă fii de rea cre­
d i n ţ ă : adevărul este că Chris
al d-sale este o realizare f r u ­
moasă, u n rol j u c a t astfel î n
cât a m avut, fără n i c i o s t r i ­
denţă, g a m a î n t r e a g ă a s e n ­
timentelor pe c a r e persona­
giul Ie comportă, d e l à n a i v i ­
tatea b o n o m ă a omului b u n
î n s ă d e d a t viciului şi delà d u ­
ioşia u n u i tată, care s e ştie
vinovat că n u a fost i n m ă ­
sură să-şi înconjoare copilul
cu t o a t ă dragostea pe care,
altfel, o are pentru el, şi p â n ă
la violenţa m a s i v ă din scenele
în care el, c a tată, vrea să-l
protejeze d e decepţii, fiindcă
îl crede a m e n i n ţ a t p â n ă la
L'illusion scenique, c'est lu pré­
sence de l'acteur.
ADOLPHE APPIA
Sâmburele luiscuţiunili noastre
e actorul. Asupra lui converg toa­
te datele spectacolului şi numai
prin el putem întrezări spiritul
teatrului.
Dacă ar fi să-i urmărim ge­
neza, ar trebui să începem ca
artistul artei m u t e : — imáimul
gröc, — să ajungem la panto­
mim, mimidram (şi icioreodram
— la actoruüí fümuHiuli taut şi-
actorul filmului sonor. Aceas­
ta n'ar însemna- altceva dtecât
un istoric şi situarea autorului
zilelor noastre, în momentul când
a apărut. Rostul contribuţiei de
aici e altul însă: de a descoperi
coordonatele nouă ale artei acto­
riceşti.
Noţiunea de adtor prin însăşi
numele ei îşi declină conţinutul:
ÜLI om al actului; un element
prin care se manifestă un joc
interesat, deci organizat. Latent,
acesit om al actului sălăşlueşte în
fiecare din noi şi în anumite
prilejuri, ca o stare mimetică, se
arată fie ca o chelituială a unui
prisos de energie, fie ca un in­
stinct util şi necesar vieţii. In
continuarea gândului nostru şi ca
o întregire a lui, Jules de Gaul­
tier spune: „A te concepe altiéi
decât eşti în realitate, a suferi
sugestia noţiunii, înseamnă a te
deplasa şi a progresa, înseamnă
a te arăta capabil să apuci frân­
ghia împletită de munca umani­
tăţii şi de a ridica, printr'o sfor­
ţare încordată, propria şi fragila
personalitate până la podişul cu­
cerit şi rânduit de exemplarele
cele mai bune ale speţei noastre.
Bovarismul este cu adevărat aci,
o putere de înălţare", (tr. T.
Vianu)-
Iată dar o faţetă construotivis-
tă a sistemului bovaric, în care
arta actorului îşi află rădăcini
de dincolo de convenţional, chiar
în fiinţa noastră.
Trebue să marcăm momentul
de teatralizare din Omul nostru.
Peste instinctul teatral, prin care
Bvreinov înţelege instinctul de a
opune imaginilor primite din a-
fară, imagini arbitrare, exeiate
dinăuntrul nostru — dorinţa de
a fi „altul", de a creia o ambian­
ţă care „să se supună" atmosfe­
rei de fie ce zi, este un instinct
al teatralizării. El apare în cli­
pa când ne simţim sărăcia in­
terioară închegată într'o oglindă
frecventă: aproapele asupra că­
ruia converg privirile, laudele.
Când exemplarul e din cea mai
bună speţă, cum 'spune Gaultier,
— e un bine social. Când însă
apare ca instaurare de climat al
atracţiozităţii, frizând snobismul,
se etichetează prin „malagam-
bism", pieptănătură à la manière
Alida Valii... — ca să nu pome­
nim (localizând) decâit două din
cele mai noul aspecte ale concep­
tului de teatru.
Ce am spus până acum despre
actorul din noi poate constitui
suportul düetanitisnuuui, care ca
problemă se distanţează, de ac-
torul-artist. Căci suntem de a-
cord: în fiecare din noi există
Actorul. (Toţi facem aatoriat în
vieaţă, dar puţini facem actoriat
pe scenă). De aceea, teatrul-
scena, mărturiseşte conştiinţa
artei teatrului. Actoriatul pe care
îl facem în vieaţă este clădit la
întâmplare, este spontan şi aduce
o prospeţime care într'adevăr
lipseşte profesionistului. Dar nu
se întâmplă — orice a r spune
esteţii dramatici! — transfigura­
rea, pe care regizorul Abel Gan-
ce ne-a închegat-o atât de fru­
mos într'o frază: „l:artiste est un
temple; les douleurs y rentrent
femmes, elles en sortent dées­
ses".
* In spaţiul iniţial al scenei este
Natura fără artă, poate să ne
dea un mare comedian? — se
întreabă Diderot. In jurul acesitei
întrebări să construim Actorul
teatrului de mâineji
Ce ne poate d a Natura? Un
fizic plăcut sau mai puţin plăcut.
O dicţiune bună sau defectuoasă.
Un timbru de calitate sau care
să lase posdiMitaitea lunei contu­
rări, îtepeptiwitaite îşi să Simtă
ceiace falce. Inteligenţă şi pe dea­
supra instinctul teatral.
Primu; punct cade prin speci­
ficitatea teatrului: frumusefêa
scenică. De multe ori mi s'a în­
tâmplau Oa frumuseţi n u de du­
zină, ci frumuseţi care se distan­
ţează, urcate pe scenă să pă­
lească, să se anonimiizeze; acea­
sta nu se petrece dintr'o nea-
clumaitizare cu podium-ul, din­
tr'o -ernoţie care ar schimonosi
corpul omenesc printr'o necana-
lizare a sensibilului — ci din
latitudinea scenei de a te primi
pe ea şi nu în ea.
Căci nu ştim dacă toţi cei cari
au intrat într'un teatru şi-au dat
seama că scena e o Fiinţă! Deci
se creiază între ea şi cal în pra­
gul ei un flux care are darul să
te absoarbă — atunci când ins­
tinctul teatral împânzeşte năval­
nic spaţiul scenic. — Un proces
de simpatie reciprocă! Şi să te
ţină doar lipit de ea, atunci când
prezenţa în scenă se rezumă la
o mobilare a spaţiului scenic
De aici, necesitatea unei bune
întrebuinţări a corpului omenesc,
care să se dovedească prezenţă
artistică în scenă. — Cel de al
„treilea ochi", regisorui, intervine
cu plantarea plastică a „acceso­
riilor" de care actorul are nevoie
la construirea în mişcare a per­
sonagiului. — Şi pentu ştiinţa
regizorilor noştri găsim nimerit
să reproducem câteva rânduri
dintr'un studiu al lui A. Appia,
care întăreşte în acelaş sens, an­
grenarea actorului în elementul
spectacular. „Un objet n'est plas­
tique pour nos yeux que par la
lumière qui le frappe, et sa plas­
ticité ne peut être mise artisti­
quement en valeur que par un
emploi artistique de la lumière,
cela va de soi. Voilà pour la for­
me. Le mouvement du corps hu­
main demande des obstacles pour
s'exprimer: tous les artistes sa­
vent que la beauté des mouve­
ments du corps dépend de la
variété des po.nts d'appui que
lui offrent le sol et les objets".
In continuarea acestor adevă­
ruri ale „meseriei", enunţate de
un om al ei, adăugăm şi obser­
vaţiile noastre. (făcute în timp ce
eram asistent de direcţie de sce­
nă la Teatrul Naţional) — care
vor explica personalitatea sceni­
că a actriţei X.
plantat decorul unui biurou —
interior. Deci în acest spaţiu se
construeşte încă un spaţiu! O cultural al primăriei capltajei
convenţie într'altă convenţie! In
spaţiul biuroului atmosfera este
la maximum oxigenată de cele­
lalte personagii. Actriţa X este
în spaţiul iniţial; situaţia sce­
nei jdinainte, creşte ,acum în
domnia-sa. Mâna pe clanţă, este
trecut pragul în spaţiul marcat
de decor. Oxigenul se potenţiază.
Făclia care de-abia luase lumi­
nă, acum arde puternic.
Natural că intervine în cazul
discutat, specificitatea prezenţei
scenice: „charme"-ul! — Frumu­
seţea e statică; „charme"-ul, ex­
pansiune şi zâmbet, el este gra­
ţie şi viaţă.
De aceea ,,pozarea" actorilor
frumoşi, acest soiu de narcisism
teatral, este dăunătoare prezen­
ţei vii: spontaneitatea şi simpli­
tatea nu se mai pot realiza în
acea chintesenţă carte e „ohar-
me"-ul.
E locul să împlinim pe lângă
charme — tehnica dramatică po­
larizată în mimică teatrală şi
simbolică.
Trăsăturile feţii luate în mo­
mentul destinderii, sunt dintre
cele mai indicate pentru sugera­
rea stărilor de spirit. Mimica de
convenţie — fără a trăda proce­
sul! — este hotărîtoare in meşte­
şugul unui actor. Simbolica se
aplică numai la membrele supe­
rioare. E ceiace grecii numeau
chironomia — limbaj al mâinilor.
Spuneam mai sus că actorul în
prealabil trebuie să caute să-şi
adapteze fiinţa la cerinţele tea­
trului. Aceasta natural printr'o
cunoaştere amănunţită a posibi­
lităţilor pe care ni le dă pro-
priu-ne corp. Stăpânirea muşchi­
lor bucali, facili, frontali, ai
membrelor superioare şi infe­
rioare — coordonează orice miş-
oare dictată de comportamentul
intim al personagiului. Neîndoel-
nic, acolo unde natura e nepu­
tincioasă sau n u satisface exigen­
ţa actorului, pentru întărirea u-
nei trăsături, intervine grimonul,
intervine plastica (decor, dans),
intervine arhitectonica vocei,
care fac tocmai pasul de trecere '
în nefiresc, mărturisind conştiin­
ţa artei.
N, AUSXANDBESTO-TOSCANl
Breazul), Duhovniceasca de Tu­
dor Anghezi, în trad. E. Ba-
grean), Ellegie şi Pasăre aibă (de
Nichifor Crainic, în trad Hr. R a .
devski), Corăbiile (de I. Minu-
leseu, ace'.aşi traducător), Trei
etape ale filozofiei româneşti (ds
Dr. C. Noica), Mioriţa (trad. Hr.
Radevski), Noaptea de Decembrie
(de Al. Macedonschi, în trad.
Dim. Pantelev), Isus (de P. Cer­
na, trad. Anka Miteva), Scurt
istoric al presei româneşti (de P.
Mart nescu), Plugurile, Тасегэ (de
L. Blaga), Aci sosi pe vrçmur;
(de Ion Pillait) şi Bătrânul Licu­
rici de George Gregorian (toate
în trad. Hr.-Radevski) şi Contri­
buţia Românilor la cultura uni­
versală (de prof. Andrei Radu).
Şi-a dat concursul a c t v la pu­
blicarea acestui număr din SER­
DIKA d-1 Nico'ae O'svedia, grija
redacţională svând-o d. Petăr
Slavinski, directorul serv;c'ului
bulgare şi conducător al revistei.
Prezentarea artistici admirabil
susţinută a avut-o d- Boris An-
,ghe'.ujşco.
NOTE
RUBRICI...
Ca şi cele literare, apărute mai
în toate gtaaetele, rubricile tea­
trale s'au înmulţit în ultimul
timp, nu dintr'un scop care să ser­
vească în primul rând artei ade­
vărate, şi nici măcar actorilor, au­
torilor sau spectatorilor, ci, mai
curând, din restul — dacă nu
p r e curios, dar totuşi aproape—-
a
al unor tiameni cari vor neapărat
să scrie şi despre teatru sau —
cum spun — „şi despre ale tea­
trului", aşa cum ar scrie despre
sport sau bridge.
Toate a r fi bune dacă — şi-aşa
— scrisul acestora ar porni din­
ţi 'o poruncă a largilor domniilor-
lor cunoştinţe temeinice în ale
teatrului, ou merit de-a fi cunos­
cute, ba chiar folosite de cât mai
mulţi sau — hai fie!...— dacă ar
întruni calitatea ecourilor unor
constatări cu cinstit sprijin de în­
dreptare!...
Dar să nu fie nici una, nici
alta, ci mimai simple arţaguri
svârlite cuitărui teatru, cutărui
director sau cuitărui actor şi au­
tor, mai (bine s'ar folosi spaţiul
aoefla pentru anunţurile... „câi­
nilor" pierduţi, decât pentru ru­
brici intitulate ^culise", „măşti",
„otravă", ,,fiere"...
CRITICII...
Ne-am. spus deseori cuvântul
pentru o cronică dramatică pre­
ţioasă prin girul semnăturii unui
titular, care însemnează şi {acti­
vitate dramaturgică nu numai
scris teatral.
Şi deseori ne-am referit la au­
tori dnamotici cari sunt şi buni
cronicari, ca d-nii; Miroea Ctefă-
peră, unde s ă i nu s e c â n t e
chiar premiere, în condiţiunl
d e m n e de dăruirea şi mae­
stria italiană pentru muzică.
Transpunând teoretic si­
tuaţia in R o m â n i a , nu n e - a m
mai mira de loc dacă am
auzi s p u n â n d u - s e :
Am ascultat un m ă r e ţ „Lo-
hengrin" la Piteşti, u n co­
vârşitor „Otelló" la Tecuci şi
un „Turandot" sclipitor la
Tulcea.
i a t ă organizarea muzicală
a Italiei, ibinefacerile în
artă ale uriaşei propăşiri pe
care a i m p r i m a ţ - o fascismul
In n e n u m ă r a t e «domenii de
manifestare, desvoltare
creaţie ale poporului italian.
Dar, această.
viaţă muzicală e s t e departe
înfloritoare
de a , e x i s t a n u m a i în genul
muzical liric. Concertele s i m ­
fonice, cu u n n u m ă r i m p r e -
.filQnamt de prime audiţii, re­
citalul, m u z i c a de cameră,
conferinţa Wu^icală ţinută
TEATRALE
nescu, Alex- КітЦе&си, Ion Mar
rin Sadoveanu şi alţi câţiva.
Nu ne-a lipsit însă dreapta re­
cunoaştere a m$rjitulu.i şi faţă d?
cei cari fără să fie autori, sunt în
schimb îndrumători competenţi
în iote teatrului prin largile şi
generalele d-lor cunoştinţe, cari
adunate în pagini de gazetă pot
folosi mai mult decât într'un
curs sau într'o lucrare tipărită
sau jucată pe scenă.
Ne.am arătat însă nemulţumiţi
atunci când interimarii cronica­
rilor n'au fost la înălţimea titu­
larilor, semnalând scăderile. Aşa
cum constatăm azi în schimbarea
delà un săptămânal teatral, care
poate să fie un cronicar literar
bun, dar nu poate fi un cronicar
dram-atic atât de bun ca să nu-i
simţim lipsa lui Petru Manoliu.
TINERU...
Cu Radu Beligam se pune pro­
blema şi a altor tineri aotori cu
talent, cari ajunşi acolo unde se
găsesc azi — fireşte, datorită nu­
mai muncii şi priceperii lor —
pot face greşeala de-a se depărta
de gustul şi simpatia publicului,
nu numai printr'o activitate sce­
nică incompatibilă cu talentul cu­
noscut şi preţuit de spectatori,
IN CURÂND
va apare sub emblema editurii
„Publicom" romanul domnului
N. Ottescu, inty.ulat „Homer".
Carte de-o valoare cu totul su­
perioară, lucrarea aceasta nu face
decât să continue frumosul suc-
cex pe care aceeaşi editură ţl ob­
ţine cu „Soarele răsare noaptea",
semnat de A. Mircea Streinul,
unul dintre cei mai valoroşi scrii­
tori ai generaţiei tinere,
1
REPRODUCEREA
apărută în p a g i n a primă a re­
vistei noastre şi î n t i t u l a t ă
„Scenă casnică" de Vivo' F i l
glio f a c e parte d i n colecţia
d e z e c e tablouri ale m a e ş t r i ­
lor italieni d i n veacul аД
şi X | X - l e a , — colecţie pé care
Й. amrial C. Nicidesleu-Äizea
a d o n a t - o de curând pinaco­
tecii Municipiului Bucureşti.
Gestul donatorului vine Bă
Întărească o tradiţie pe c a r e
o c u n o a ş t e m d e înult, ca e x ­
presie a martnirmiei m a n i f e s ­
tate î n a t â t e a rânduri in ţrg-
cutul nostru.'
dar şi prin atitudini vestite ş i -
poate — deformate de gazetele
teatrale, faţă d e bătrâni şi va_-
loroşi aotori, atitudini şi libertăţi
cari isbutesc — din nefericire —
să sdruncine până şi iconsacrăirile
dar ml-te „cruditatea"...
Radu iQedigan şi îyfarcel Ange-
leseu «unt două tipere valori arr
tistice, pe cari noi le vfeşn sincer
apărate de sdruncinări, афа cum
l-am vrut şi pe Costin Iliescu,
dacă el — odată jucând lângă
Puiu lancovescu — n'ar fi făcut
greşeala să sg şi creadă un mare
a-eţor...
Şi poate cu Costin mai sunt
şi alţii pe ici, pe eßd$...
AFIŞ...
Teatrul Nafional apropiindu-se
de închiderea stagiunii, nu-şi mai
anunţă nici o premieră.
Studio-ul opreşte pe afiş pen­
tru tot timpul verii: „O crimă
celebră" urmată de câteva nou­
tăţi, deja anunţate de noi; „Lum-
patius Vagabundus", „Cerşetori
în haine negre" şi o piesă fin­
landeză.
Teatrul „Comoedia" anunţă "* o
comedie semnată de Nicuşor
Constantinescu, intitolaită „Vita­
mina M"-
La celelalte teatre se anunţă
direefti rwui în loc de reperto­
riu nou.
Reţinem pe linia prestisfitttu-i
unui afiş mereu nou şi bun,
„Teatrul Municipal" şi „Teatrul
Nostru", chiar acum la închideri
de stagiune, cari şi în toamnă
vor veni cu acelaş cuceritor res­
pect pentru artă.
I. M, LEBL1U
 30 MAI 1943
Note
INTERESANTE Şl
SEMNIFICATIVE
sunt interviewurile pe care te ia
d. Vasile Netea d-lor Dan Pe­
traşincu, Radu Tudorán şi Cons­
tantin Noioa. ,J3e vorbă cu scrii­
torii tineri", pagina d-sale din
Vremea (23 Mai 1943) nu este
numai de tot fericit inspirată, ci
va duce, suntem siguri, la fruc­
tuoase discuţii şi luări de atitu­
dine creatoare.
NOII MEMBRI AI
S.SJt.-nlui
aleţi în adunarea generală din
acest an sunt: Matei Alexandres-
cu, Paul Constant, Ovidiu Den-
suşianu, Ion Frunzetti, Valeriu
Mardare, N. Mihăescu, Teo­
dor Al. Munteanu, N. Petraşcu,
Ioana Postelnicu, Al. Raicu, Eu­
gen Todie, Stefánia Velisar, Iu­
lian Vesper şi Stefánia Zottovi-
ceami-Russu.
LA CERNĂUŢI
S'A CONSTITUIT
Cercul „Bucovina L'terară" cu
menirea să orienteze pe toţi cei
se simt pulsând în ei fiorii crea-
ţ'ei literare şi artistice. Condu­
cătorul acestui nou cerc este a-
preelatul scriitor bucovinean
George Drumur. Nu n e îndoim
că revista „Bucovina Literară",
foarte activă în ultima vreme,
va lansa nume noi şi mai ales
noi nădejdi.
O PREŢIOASA
CONTRIBUŢIE
la cunoaşterea c vilizaţiei antice
ne-o dă d. C. Cerota prin volu­
mul d-sale Aspecte ale civiliza­
ţiei clasice. Apărută în editura
Casei ŞcoaleioT (1943), cartea se
adresează, în primul rând, ceti­
torului care mai crede şi în alte
valori decât cele izvorâte din
crâncenul materialism împotriva
căru'a se dă, astăzi, o luptă fără
precedent.
C. MUNTEANU,
AUTORUL
Cântecelor pentru fata bătrână
(Bucureşti, 1937), a ajuns cu Gro­
hotiş, la a doua culegere de ver­
suri. Sufletul d-sale, răzvrătit
acum şase ani, pare a fi cunoscut
tinistile pe sub cari trec toţi poe­
ţii ca pe sub nişte furci caudine,
lăsându-se de vers sau jertfin-
âu-i-se iremediabil. Grohatis
(Bucureşti, 1943) cuprinde poeme
ca acesta: „Iată aci hotarul între
oraş şi zări; Miroase lutul reavăn
a rod şi-a depărtări; O undă'n-
miresmată psalmodiază marea
Suflare care umple, în larguri,
depărtarea. La orizont îmbie pri­
virile un sat, Prin ceaţa autum­
nală., ca un albastru fum; As­
cultă cum suspină ogoarele şi
cum Se'nalţă simfonia pământu­
lui arat. Nu e desigur, numai a-
tâta cât ne pare, Un dor neîm­
plinit, nenorocoasă stea, Triste-
ţea-ţi ca o apă iubito, şi a mea,
Ci din adânc o creangă de um­
bre şi mai mare". (La marginea
oraşului).
O PREDA SAVU
NE TRIMITE
(lin Crai ova un vo.'um de Poeme
de pe front (Gând şi slovă olte­
nească, 1943). In cele cincizeci
jd trei de bucăţi versificate
strigă, după expresie personală,
u'ncizeci şi trei de momente din
viaţa de oştean a d-lui Preda
Savu. Nu înţelegem dece tocmai
războiul care-l pune pe tot lup­
tătorul faţă în faţă ou realitatea
cea mai nudă pe care o putem
cunoaşte, duce la atâtea şi atât
de lamentabile clişee lirice.
JDESLEGARE DE
TRECUT" -
se numesc poemele d-lu! Cons­
tantin Sincu (Edi. Viaţa Literară,
1942). D-sa le închină primei
ă-sale dragoste, iar această dra­
goste nu poate fi decât Alice :
.Alice, — numele şi chipul tău
sunt rupte din vis? — Părul,
maldăr de soare sărbătorindu-ţi
umărul; — mâinile tale, — îşi
leagănă neliniştea în note muzi­
cale; — mersul, — are cadenţa
în care Dante îşi făurea versul.
— Alice, — numele şi chipul tău
«unt rupte din vfa ţ»
SA FIE PROGRAMATICE
RÂNDURILE SCRISE
de d. Gherghinescu Vania din
caietul de pozie Claviaturi (Anul
doi, numărul trei, 1943)? Apre­
ciem în mod deosebit dragostea
de vers a idealistului Gherghi­
nescu Vanta. Cât de mult ar câş­
tiga însă Claviaturile dacă, din
înmănuncherea prietenească a pasta cu dramul şi nu-şi va construi ca­
unor frumoase dară inegale poe­
zii, ar deveni antologie, cât mai
sever pretenţioasă, a poemelor
celor mai bune publicate, trimes­
tru de trimestru, pe tot întinsul
ţârii In afară de faptul că ar
câştiga mult mai mult în presti­
giu, Claviaturile ar deveni o sin­
gulară şi căutată tribună de lan­
sare a poeziei bune. E o sugestie
DIN NUMĂRUL
PE MAI
al rev'stei Orientări spicuim a-
ceste puncte de reper: „Carac­
terul social marcat al războiului
actual reiese cu evidenţă din
toate discuţiunile de natură so­
cial-econom'că ce se întreprind
fie in ţările Axei fie chiar în
grupul advers, sortite să defi­
nească o nouă stare a societăţii,
înainte ca luptele să se fi în­
cheiat. (Victor Popesou, Carac­
terul social al războiului).
.Anumite even'mente sociale
fi politice an creat o aglomerare
româneşti
de procese şi pentru a se reduce
numărul lor, s'a spus că s'a creat
o procedură rapidă, care în rea­
litate, este o procedură mai mult
anti.juridică, deoarece s'a recurs
în pr mul rând ia decăderi, la
restricţii, la formalităţi care, mai
degrabă, prejudiciază pe recla­
manţi, decât să le înlesnească
valorif carea drepturilor. Crea­
rea de termene fatale, de nuli­
tăţi, de anulări, de prescripţii,
de principii religioase, etc., a dat
prooedurei judiciare caracterul
cel mai formaiist posibil, cel mai
antijuridic, cel mai nedrept".
;Gheorghe Selten, Este proce­
dura judiciară inutilă ?)
„Trebuie să remarcăm astfel
că arhitectura rămâne opera cea
mai grandioasă pe care omul a
făcut-o în oompleotarea naturii.
Ea caracterizează cu mult mai
puternic decât limba, «obiceiurile
şi portul, un popor, o regiune sau
o epocă. Este forma cea mai ex­
presivă a sensibilităţii şi a n v e -
lului de gândire al unui popor".
(Dan Cotaru, Arh tectura, ten­
dinţă a omu'-iui către frumos).
„Conştiinţa profesională, acest
imbold lăuntric care ne cere să
împingem noţiunea de calitate
delà elementele esenţiale până la
cele mai mici detalii şi compo­
nente ale operei executate şi a
o dori impecabilă sub orice un-
ghiiu ar fi privită, este un factor
de c r u c a ' ă importanţă al orică­
rei creaţii... Să nc impunem deci
mai multă conştiinţă profesio­
nală, şi aceasta nu numai pen­
tru că rezultatele ar fi avanta­
joase pentru comunitate ci şi
printr'un oarecare egoism, ca
pri,n satisfacţi le superioare ce le
dă, de ordin comparabil cu cele
artistice, să combatem valul de
materialism şi obscurant sm în
care, dacă rămânem indiferenţi,
riscăm- să ne scufundăm. (Radu
Oroveanu. Abilitate şi conştiinţă
profesională).
„Noutatea cugetării lui Paul
Valéry constă din jocul ci liber
ş- din spiritul de aventură care-i
îngăduie să-şi ofere bucuriile
mereu împrospătate aJ'.e unei pri­
velişti feerice, lui însuşi desti.
nată, fără preocuparea şi în ab­
senţa oricărui public". (Minai
N culescu, Paul Valéry şi idealul
omului total).
DIN NUMĂRUL PE
MAI AL REVISTEI
Gândirea reţinem colaborările
d-lor: George Gregorian (Regele),
Teofil Liianu (Aureole), Sabin Ve-
l'.ean (Frumoasele) cât şi tradu­
cerea pe care o face d. Vintilă
Horia din Georg Trakl, — cea
mai bună di câte s'au făcut la
noi din lirica acestui mare vizio­
nare austriac. D. Nichifor Crai­
nic, directorul revistei, scrie des­
pre Filmul german.
KALENDE, REVISTA DE
PREOCUPĂRI LITERARE
a d-lui Vladimir Streànu, nu
poate fi decât excelentă câtă
vreme se bucură de contribuţii
ca ale unor I. Petrovici, Basil
Munteanu, Hortensia Papadat P.
Bengescu, Adrian Marino, Ion
Diacu Xenofon.
SALONUL OFICIALşi A L T E EXPOZIŢII
încheind în acest număr cronica pri*
vitoare la Salonul Oficial, ne vom opri
câtva timp încă la pictură, pentru a trece
apoi la sculptură. Camaradul nostru LU­
CIAN GRIGORESCU expune şi el aci, cu
o pleiadă de elevi sau mai bine zis disci­
poli, dintre care relevăm pe LOUIS
SCHERER care i-a furat şi el acel roşu
,,vermillon'' specific, înjghebând o natură
moartă cu reale calităţi. Cercetată de a-
proape, îţi arată o delicată sensibilitate a
retinei pictorului, care percepe raporturi
fine între obiectele prezentate, cum e de
pildă cutia joc de dame, din stângă tablou­
lui. Apoi semnalăm natura moartă cine­
getică a domnului MUSCELLEANU, care
dovedeşte o serioasă şi curagioasă încer­
care de a ieşi din făgaşul maestrului şi de
a se exprima personal. N'am putea adăoga
acelaş lucru despre COCA MEŢIANU
care rămâne tot fidelă reţetelor profeso­
rului şi care ţine morţiş să se exprime în
portrete. Acela, prea bine reprodus în ca­
talog, nu corespunde câtuşi de puiţin rea­
lităţii plastice care este mult ,,en-deça".
Atât timp cât domnia-sa nu-şi va cântări
petele şi trupurile pe care ni l înfăţi­
e
şează, nu va putea duce această ingrată
latură a plasticei la bun sfârşit.
Cine însă, este pe cale să-şi realizeze
deplin personalitatea, folosind în decurs
de un an o serioasă experienţă, e GEORGE
VÄNATORU. Peisagiul din parcul Carol
după ploae, este o etapă a peisagiului ro­
mânesc, un admiraibil popas arătând po­
sibilităţile „de grande classe" pe care un
talentat mânuitor de penel le poate da
atunci când ascultă de simţirea-i proprie,
dublată de o judecată fermă. In acelaş
timp, putem vedea ce poate da o prive­
lişte delà noi, considerată banală (căci cine
până acum a mai pictat parcul Carol?!...)
transformată de pensula unui artist. Pri­
vind pictura, evoci cele mai minunate
grădini străine, pare chiar dintr'un ţinut
fabulos.-.
Dacă n'ar fi fost aşezat (cine ştie, dacă
nu ostentativ!) între acele două violente
pânze ale lui GORE MIRCESCU, portre­
tul poetului Jean de Leresty (ca un biet
Iisus, între două tâlhăroaice), a doua pânză
a lui GEORGE VÄNATORU ar fi fost de­
sigur cel mai bun portret al Salonului.
UNIVERSUL LITERAR
„VOUĂ, VINOVATELOR
sau nevinovatelor, Singurul
meu gând uman vă închin,
Fiindcă vă vreau, vă doresc şi
vă iau: Cu vrere, nevrere, cu
chiot sau ch'n, Cu vrere, nevrere,
din sânge vă iau sau vă dau, Ca
să fiţi trecut şi viitor vieţii. Slu­
gă şi cap bărbaţilor; Cu mintea
mal puţin, dar mai ales Cu inima
voastră, femeilor". Versurile a-
cestea le iscăleşte eseistul antie-
seist Gh. Noveanu în Bucovina
Literară (23 Mai). Vorba ceea:
încercarea moarte n'are. Numai
că d. Gh. Noveanu bate şeaua
şi nu face poezie. Păcat de d-nii
Maxim-Burdujanu, C. Loghin,
:
Aurel Vas Ciu, Traian Cantemir,
George Drumur şi păcat, în pri­
mul rând, de talentaţii începă­
tori ce-şi contemplă imaculatele
debuturi alături de astfel de e-
lucubraţii.
PLIN DE NERV
ESTE ADEVĂRAT,
dar nedrept şi chiar răutăcios
până la nepoliteţă e răbojul pe
care-l girează revista Gând şi
slovă oltenească. Acestea, bine-
inţe'es, în raport direct cu va­
loarea l'terară a colaborărilor cu
cari îşi gratifică publicul cetitor
FOARTE BUNĂ
e revista literară Contrapunct
din Sibiu. Păcat că apare de tot
rar. Aceleaşi cuvinte de apreciere
aducem şi Graiului Românesc
din Tim'şoara de sub direcţiunea
d-lui Const. Jaleş, deşi nu îm­
părtăşim cele scrise îm „cazul
d-lui Camil Petrescu".
PĂŞIND Ш CEL DE
AL 17-lea AN DE
apariţie, Revista Scriitoarelor
ii scriitorilor români e, totuşi,
mai tinerească şi mai aproape
de realitatea noastră literară de­
cât foarte multe consurori. Me­
ritul, credem, îi revine d-nei
Aida Vrioni. Şi nu e un merit
oarecare faptul că reuşeşti să te
înfăţişezi înaintea cetitorilor tăi
cu un material aşa de bine selec­
tat încât nici cei mai declaraţi
neprieteni să nu-ţi poată aduce
reproşuri serioase.
RECOMANDĂM
cetitorilor noştri studiul ide le
lu Rilke despre artă pe care îl
publică d. Edgar Papu în lumi­
noasa şi voluminoasa revistă
ieşeană Cuget Moldovenesc. (Iaşi,
Martie—Aprilie 1943).
DIN DEVA ŞI DIN
PLOEŞTI
primim câte o revistă scrisă de
profesori şi elevi de liceu. Ştiu,
revista liceului Decebal din Deva
ne-a impresionat prin contribu­
ţiile delà pagina profesorilor
Curierul liceului S-ţii Petru şi
Pavel din Ploeşti prin contribu­
ţiile elevilor. Ştiu e o revistă sa­
vantă, Curierul o adevărată pri-
sacă literară. Amândouă exce­
lează prim preocupările cărora li
se dedică, dară şi prin colaborări
originale. Ne-a plăcut şi ne-a
impus partea finală din Curier,
parte ce dovedeşte că elevii noş­
tri sunt la curent cu scrisul ro­
mânesc şi, mai ales, pregătiţi a-1
înţelege şi discuta în mod com­
petent.
V. JELERU
III
Acele alburi găunoase ale pânzelor lui
MIRCESCU, literal iţi dau o palmă peste
cehi, împiedeeându-te să guşti muzicali­
tatea paletei lui VÄNATORU. A trebuit
să repetăm de trei, patru ori vizita noas­
tră la Salon, pentru a putea pătrunde în
inima acestei pânze, ale cărei calităţi de
nobleţă, de construcţie şi de acorduri
grave, ne scăpau. Ce drum a parcurs pic­
torul VÄNATORU delà expoziţia dom­
niei sale de anul trecut !... Ce interiori­
zare a artei sale a reuşit ! Confruntate,
cele două bucăţi delà Salon cu restul pro­
ducţiei pictorului delà „Căminul
(florile de pildă) sau delà ,,P rome teu"
(Expoziţia Peisagiului) rămân mult dea­
supra acestora din urmă.
Sculptura este dominată de personali­
tatea sculptorului CORNEL MEDREA
care între alte opere de deosebit interes,
ne-a ţintuit în loc în faţa nudului adunat
ca'ntr'un ou, formând un bloc rotund, din
GHLAŢA-COLIBAŞI
Confesiuni
I u b e s c c â n t e c e l e m a r i , o c e a n e l e lor î m p ă r ă t e ş t i
Viscolite, s f â ş i a t e d e s f i n t e f u r t u n i ,
Imensităţi, imensităţi de ape stranii
D i n care n u m a i p o ţ i s ă t e trezeşti.
Ce î n a l t e f r e a m ă t e , c e l i m p e z i raiutr"
P e s t e n o i a n u l d e întrebări, d e jos,
C â n d dincolo d e c u l m i , d e d i n c o l o d e u m b r e ,
îşi suie cerul palii crini de os !
M'apasă r â s u l v e ş t e d a l a m i e z i i
S u b d e s p l e t i t a zărilor fereastră.
O, s i n g u r a , n e î n t i n a t ă seară,
I n c a r e - a d i e stingerea, albastră ! .
AUREL CHIRESCU
Snugâciune de
greu păcat!..
Doamne,
trece-Mă'n uitare
— rogu Te !
bitr'o Bocqpte d e ninsori, îngerii Mi Teau cântat.
Omule !
Dar zilele s'au râsiumat tăvăluc greu peste 'dorul
meu,
peste plânsul meu,
peste vjsul m e u ,
peste aducerile, toate, aminte...
Cerurile s'au fast deschis p a l o ş e d e fac.
Gonit d'n loc în loc o u dorul m e u
cu pUânsuil m e u
cu visul m e u ,
cu aducerile, toate, aminte —
a m zăbovii în n o a p t e a a c e a s t a de plâns.
Doamne,
mi-e sufle'.ul püin d e Tine I
Dar c e folos
îngerii s'au desprins d e mult d e mine
şi demonii m ă cheaimă'n abis-.
Drumul e vechiul acuma...
La ce Te-aşi mai ruga de iertare ?
Păcatul în care m'am închis
n'aşteaptă mîntuire.
Inima roti-e n e a g r ă şi cuigelu'ndoiie...
Doamne,
Lasă m ă s â intru în uitare !
EUGENIU V. HARALAMBIE
SRmurg în vâltori
A m u r g u l aruncă pe mare
O plasă i m e n s ă de soare
Şi c â n t e c u - m i prinde î n meajă
Cu svonuri de m o a r t e şi vrajă.
Pe ţărm singuratic m ă p l i m b —
Cu niciun c u v â n t nu m ă schimb.
Vapoarele'n larg scufundate,
Mi-s v i s e l e m e l e uitate.
Cu viaţa'ntre vânturi ascult
C u m creşte al vremii tumult,
C u m seacă amurgu'n vâltori.
Cu pasări şi alţi vânători.
ION SOFIA MANOLESCL
Cronica
care mâna dreaptă cu degetele ei întinse
este singura precizată, ieşind. din am­
bianţa învăluită a restului- învăluire apa­
rentă, ascunzând forma mereu prezentă
sub modelare. Progresele înfăptuite de
D-na A D A GEO, mi se pare eleva dom­
niei sale, nu ne-au scăpat nici ele. Am
remarcat, bine înţeles nudul sculptorului
I. JALEA, al cărui cap tăiat cu dibăcie
ne-a oprit. întreaga figură se desprinde
valoros în mijlocul primei • săli. Bietele
sculpturi din „sala de sculptură" sunt în
genere sacrificate din cauza luminei de­
Artei"
zastruoase. Vom pomeni cu tot regretul
de a nu vorbi mai pe larg pe MIL1TZA
PETRAŞCU pentru Panora, un cap prea
frumos în piatră, voim să-l credem taüle
directe. Apoi pe ZOE BÄTCOIANU, ION
IRIMESCU, ION VLASIU, ŞTEFAN
BAEŞAN, CORNELIU THE MELI şi alţii
al căror nume ne scapă.
* semnalăm v i b r a n t u l şi puternicul pei­
„'Căminul Artei" înfăţişează o bogată
expoziţie a FLORILOR mai abundentă ca
cea de anul trecut^ tablourile — din pă­
cate — plimbându^ae şine. jos.
Această profuziune de tablouri înflo­
rate e puţin cam obositoare, dece să nu o
spunem, mai ales că mai toţi expozanţii
nu şi-au bă tut-prea mult capul să scoată
toate aceste flori, toate aceste buchete din
comun. Sunt desigur colori frumoase,
prea frumoase şi toate frumoase şi apoi
avem impresia că THEODOR PALLADY
ar putea, dacă ar binevoi, să ne dea o
cantitate triplă, cuadruiplă de naturi
moarte cu plante sau flori tot atât de
bune, tot atât de puse la punct ca cele
delà ,,Cămin", o cantitate incomensura­
bilă, aşa încât să ne sature până la refuz.
Şi, de fapt, poate că nimerii din aceşti
expozanţi (exceptăm clasicii, nu tocmai
perfect prezentaţi, ah ! unde e ulcica iui
Andreescu din col. Darvari sau aceea a
prof. doct. Angeleiscu ?J nu s'au încume­
tat să încerce „portretul" unei flori, să
intre în caracterul său particular... Tre­
bue, totuşi, să notăm un nume femenin,
bucurându-ne de reapariţia lui în expo­
ziţii, numele unei pictoriţe serioase, de
cultură deosebită şi factură foarte perso­
nală, numele ELVIREI GEBLESCU ai
Bătrâna cărei trandafiri în enormul vas verde, au
DIE INSEL
se intitulează poemul pe care-i
traduce Harald Krasser din ION
PILLAT, publicându-1 la loc de
cinste în anexa literară a heb­
domadarului DAS REICH (16
Mai 1943). Ca şi'n originalul ro­
mânesc, versurile poetului nos­
tru îşi păstrează şi în versiunea
germană întreaga frumuseţe cla­
sică. Transcriem ultimele două
strofe :
„Amphoren füllen sich mit
Siiberschall
Am Strande spülen Mädchen
ihren-Lein.
Es badet, sanft umschlungen
vom Kristall
Der Flut, Nausikaa im Däm­
merschein.
Wo ist dein Boot, Odysseus ?
Senke dort
Den Anker in der Bucht Gebor­
genheit ;
Klassisches Land gewährt
Unsterbl'ehkeit,
Und was Homer einst sang,
klingt ewig fort".
IN ZIUA DE
n
şapte Iunie, a u l acesta, se îm­
plinesc o sută de ani delà moartea
trupească a lui Friedrich Hölder­
:
lin, unul d n poeţii cei mai mari
ai lumii. Notele germxne din nu­
mărul viitor al reviâtei noastre,
îi vor fi dedicate în întregime.
r
Aci ţirem să în emnăm câteva
date biografice. Friedrich Höl­
derlin s'a născut în ziua de 20
Martie 1770 î Lauffen *Pe Nec •
n
kar. A studiat teologia la uni­
vers tatea d'n Tübingen, oraş
unde a şi murit. Materialmente
şi moralmente poetul acesta, cu­
rat ca îngerii cerului, a avut par­
te numai de sufer nţă. Suferinţă
i-a fost pâinea de meditator în
FIGURA LUI NICOLAE IORGA
găseşte o largă şi preţioasă evo­
care în articolul închinat Mare­
lui Român de către A. SILVES.
TRI GIORGI şi publicat în nu­
mărul din 28 Februarie a anului
curent în paginile
lului „Meridiano ăi Roma".
săptămâna­
Autorul, un bun cunoscător dl
mediului în care.a trăit Nicolae
Iorga, relevă, în special aportul
pe care l-a adus acesta litera­
turii române, nu în calitate de
istoric literar, ci de scriitor. Is­
toricul Iorga copleşeşte pe au­
torul de literatură şi mulţi uită
că, pentru întregirea profilului
uman al unei apariţii epocale ca
acea a lui Nicolae Iorga e nevoe
de cercetarea tuturor domeniilor
pe care le-a cercetat acesta.
Scriitorul, istoricul literar, isto­
ricul de artă, omul politic, criti­
cul nu sunt decât feţele multiple
ale istoricului, care, întregit ast-
J el, capătă o mai adâncă semni.
ficafie.
„Opera lui Nicolae Iorga
plastică reuşit să aibă o tonalitate proprie, o in­
venţie în desen şi'n concepţie p u ţ i n co­
mune. Opus ei prin t e m p e r a m e n t cu totul
diferit este b u c h e t u l pictat p e sticlă al
MAGDALENEI RÄDULESCU î n suave
alburi şi rozuri de culoarea cărnii, a m i n ­
tind ca aşezare pe acele ale vestitei „Se­
raphim". Relevăm apoi micul smalţ al­
bastru, al lui ŢUCULESCU, proaspetele
închipuiri ale lui VLASIU şi cele trei noi
venite bucăţi ale lui CIUCURENCU.
Domnia-sa, din fericire îşi coboară tonul
paletei, r e n u n ţ â n d la aceste t r â m b i ţ ă r i
deschise, diafane, poetico-vaporoase care
i-au captat publicul b u c u r e ş t e a n p â n ' a -
cum. S t ă p â n pe gustul c u m p ă r ă t o r u l u i
azi, îşi p e r m i t e luxul de a-i arăta puterea
t e m p e r a m e n t u l u i său, capabil de serioasă
adâncire.
Un specimen al m a n i e r e i anterioare se
află în expoziţia peisagiului la „Prompten"
(fosta sală a ziarului „Le Moment") o in­
teresantă si nouă î n j g h e b a r e de pictură
tânără.
Expoziţia delà ^Prometeu" e vioae şi
aduce a p o r t u r i inegale, d a r pline de
viaţă. Lipsa de spaţiu n e împiedecă
să analizăm pânzele cu d e a m ă n u n t u l ;
n e v o m m ă r g i n i p e n t r u m o m e n t să
saj al lui ŢUCULESCU, acidul şi cla­
rul peisaj al NUNIEI DONA, viu reliefat.
Peisajul moldovenesc al lui NI CHITA,
p ă t r â n d u n clasicism de b u n augur, sub
felul modern, mai b i n e reuşit decât cel
delà Salon. Apoi notăm e x t r a o r d i n a r a
putere de t r a n s f o r m a r e a domnului P A U L
. CONSTANTINESCU, în m a r e progres. I n ­
t e r p r e t a r e a acelei case cu balcon, închi­
puită cu pricepere de AUREL COJAN.
Regăsim mai bine î n v e d e r a t pe domnul
TIPOIA. Urmează apoi peisajul d-lui
NIC. Ş T E F A N ES CU. Sondele MICAELËI
E L E U T H E R I A D E şi alte diferite lucrări
demne de văzut şi de lăudat.
La P r o p a g a n d ă expune u n n u m ă r r e ­
strâns de pânze pictorul G H I A T Ä - C O -
LIBAŞI. Regretăm că acest pictor, v ă ­
dind u n talent modest, dar plăcut, nu are
mai m u l t curaj, mai multă siguranţă în
felul său de a se exprima cam şovăitor.
Domnia-sa, invalid din războiul celălalt,
a r ă m a s o leacă înapoi faţă de preocu­
pările a e azi. N a t u r a moartă p u r t â n d no.
11 ne p a r e însă realizată şi'n felul ei, u t i ­
lizând posibilităţile pe care le are, d-nul
COLIBAŞI ar putea, după o muncă stă­
ruitoare, da la iveală lucrări mai ferme,
mai sigure de sine.
LUCIA DEM BĂLĂCESCU
diferitele case prin cari a trecut
după ce a refuzat să se facă
preot, suferinţă nerecunoaşterea
din partea marilor Goethe şi mai
ales Schiller, pe cari i-a adorat,
şi suferinţă boala care l-a sur­
prins la vârsta de 32 ani (1S0Î),
purtându-l, timp de patru dece­
nii, bătaie de joc a copiilor, prin
vraiştile demenţei. Amicii pe cari
i-a avut, (Hegel, SchelUng,
Fichte), nu-iau putut fi de fo­
los. Dimpotrivă, se pare că ei au
rămas cei câştigaţi din această,
din partea lui Hölderlin, aproape
mistică prietenie. Şi, totuşi, până
la vârsta de 32 de ani, Hölder­
lin atinge culmile unei opere care
abia în zilele noastre începe să
fie interpretată, înţeleasă şi pre­
ţuită cum nu au fost preţuite de­
cât prea puţine din prestaţiile
spiritului omenesc Friedrich
Hölderlin a scris imnuri adresate
imunităţii, versuri în metru an­
tic, strofe a'be, ritmuri libere, un
roman liric-filosofle (Diot:ma\ o
piesă de teatru (Empedokles),
fragmente filosofice şi a tradus
din So.ocle şi Pindar. Opera lui,
ris.piiă în publicaţiile vremii, a
fost adunată în 1826 de către ba-
ladis.ui Unland şi G. Schwab,
iară primul volum de opere com­
plete i-a apărut abia in 1816, sub
îngrijirea lui Christoph Theodor
Schwab, fiul celui de mai sus.
De atunci însă faima liricei hől-
derliniene se găseşte în continuă
creştere. Astăzi, un Heidegger îi
închină deadrepfcul exegeze din
cele mai înalt filosofice, iară
poezia germană nouă se găseşte,
în mare parte, sub influenţa di­
rectă a lumii hölderliniene. Pe
cei ce s'ar interesa de o biblio­
grafie despre acest liric german,
îi trimitem la excelenta, — to­
tuşi depăş tă in ultimii ani, —
Hölderlin-B.bliographie de See-
bass (1922).
TRAIAN CHELARItJ
— spune Silvestri Giorgi — m'o
făcut să mă gândesc la gran­
dioasa massâ a unei catedrale
din care se ridică, îndreptate
spre cer, obeliscuri de aur. Este-,
în multipla şt minunata activi­
tate a acestui om, o singură di.
recţie, fundamentală : cultura
enciclopedică şi sinteza univer-
sală a istoriei umanităţii, alături
de studiul migălos şi îndărătnic
al unei scurte perioade isto­
rice"-
După o scurtă dar caracteristi.
că biografie, autorul se opreşte
asupra popasurilor făcute de Ni­
colae Iorga în Italia, .insistând
asupra cultului pe oare l-a avut
acesta pentru frumoasa penin.
sulă mediteraneeană şi subli­
niind ecourile pe care aceste po­
pasuri le-a avut în liirica amin­
tirile lui Nicolae Iorga
Transcrie, traducând, unele
pasagii din : „O viaţă de om,
aşa cum a fost".
„Din trecutul — încheie A.
Silvestri Giorgi — pe care l-a
cunoscut ca puţini alţii, Nicolae
Iorga privea spre îndepărtatul
viitor cu ochii săi clari, cercetă­
tori, şi în viitorul acela, cu toa»
te că experienţa nu fusese întot­
deauna fericită, credea pentrucă
acea încredere în forţa imanen­
tă a valorilor spiritual*, pentru
destinul omenesc".
•
In .PIAZZA NAVONA din
Roma a avut loc prima mostră
dedicată aceleiaşi renumite pie.
ţe de către „Institutul Regal de
Studii Romane". Mostra a con­
stat in reeditarea istoriei aces­
tui colţ din Cetatea Papilor cu
ajutorul monumentelor care-au
îmbogăţit-o în trecut fi în pre­
zent : biserici, palate, fântâni
S'au dat amănunte, prin docu­
mente, asupra serbărilor pe сащ
le-a văzut, de-alungul secolelor.,
instetăndUmSe cu predilecţie asu­
pra „giostrei" din 1654, organi­
zată de unul din principii „casei
Barberini", asupra jubileului din
1650 si a serbărilor organizate în
1759 cu ocazia naşterii prinţului
moştenitor al Franţei
Mostra a fost împărţită în trei
secţii: una aşa numită iconogra­
fică, prin care s'a urmărit Uus.
trarea operelor şi a evenimen­
telor, cuprinzând opere de artă
inedite ca şi prea cunoscutele
desene ale lui Bemini pentrtu
fântâna „Fluviilor", o a doua
secţie, documentară, cuprinzând
ordonanţele date de administra­
ţia oraşului în ceeace priu«este
târgurile, mărfurile şi distracţia
cetăţenilor, iar în ultima secţie
au fost puse la dispozif-Ja pubLt-
cului interesat numeroase cărţi
şi documente relative la însăşi
evoluţia pieţii.
Ceeace nu s'a putut demonstra
în cele trei secţii, s'a menţionat
cu multă grijă şi pricepere în
ELRA GERLINI : materialul din
catalogul expoziţiei, întocmit de
care e ridicat fiecare monument,
istoricul lui, planurile diferiţilor
arhitecţi, cât şi o amplă biblio­
grafie.
•
La 9 Mai s'a inaugurat la Ro­
ma „Quadriennala", într'un spa­
ţiu mai restrâns ca în alţi ani,
dar bazată pe aceleaşi principii
caracteristice. Alegerea operelor
expuse a fost mai severă şi poa­
te, mai judicioasă.
CONSTANTA TUDOR
 4 30 M A I 1943
UNIVERSUL LITERAR

\ M A I9 Im L^í 99 I
ROZELE 'NFLORESC MOTTO. Vine, vine primăvara laţiei apartamentelor vecine, pe atât e d e
Se aşterne'n toată ţara
Floricele pe câmpii...
etc.
— Mic reportaj de sezon — m u l t şi reconfortant
vizat cu: Mărgeluş
cel dinăuntru;
(o pâpuşe
impro­
neasemuioîlă,
care a împlinit 21 de ani), biblioteci arhi în­
lelor asimilate metodic, pe de-oparte în ca­ de C O C A FA RA C O mai r e c o m a n d a b i l e m a i a l e s in e p o c a d e
Hotărât, primăvara nu se mai poartă nici cărcate, pian (şi deasupra lui un infernal
drul preocparilor tale scolastice şi urbane şi creştere a lunei. Să profitam d e d a r u r i l e
anul ăsta. P o m i i au înflorit şi î n m u g u r i t p e vacarm de bibelouri care mai de care mai
pe de atta „după ureche", între Hotarele pe­ binecuvântatei primăveri care ne pune la n o s t i m e şi diverse, prezidat de u n glob ai
„n -V.", p e t a l e l e stânjineilor sunt s p u l b e r a t e
regrinărilor taie recreative şi rurale... Dacă
— Ce, ai înebunit? Asta-i vreme de cum­
a d ă p o s t tie p r e p a r a t e l e chimice. Unde m a i pământului, fără picior, împrejmuit de co­
de vânt, ca n i ş t e frunze oarecare şi galbene,
nu reuşeşti, numără-ţi degetele delà mâini
părat sandale? Vrei să mă contaminez de
puneţi c ă în feiul a c e s t a r e a l i z ă m e c o n o ­ răbii), tablouri, schiţe, vioară, flori înadins
firele de iarbă s t a u î n apă până 'n gât iar
cu „da" şi „nu". Admiţând că ultimul cu­ reumatism şi să-ţi reiei aperitivele şi jocul
mii şi n e p ă s t r ă m t i n e r e ţ e a p â n ă i a a- uitate în vaze, de anul trecut, hârtii, hârtiu-
tu, sărman- ţinător de m i n t e al primăverilor
vânt nu a fost cel anticipat în forul tău in­ de table? Parcă nu te-aş cunoaşte ! Mai bine
dânci bătrâneţe... ţe, creioane, fotografii, scaune nesigure pe
terior, repetă e x p e r i e n ţ a c u degetele picioa­ ia-mi o haină de ploaie mai cumsecade şi o L ă c r ă m i o a r a D. — Ploeşti: d a c ă vrei s ă picioare şi altele. De aci plec în fiecare di­
relor, cu picioarele scaunelor, cu pereţii ca­ glugă d'aia de se poate pune în geantă, ca p a r i m a i î n a l t ă şi nu suporţi nici-o felie mineaţă, ca de pe o insulă fermecată după
merei şi colţurile acesteia şi tot aşa, până batista... in p l u s l a tocuri, î n c e a r c ă s â p ă ş e ş t i n a ­ care, până la reîntoarcere, tânjesc, aşa cum,
când ajară începe să plouă iar înăuntru, cea­ tural m a i mult p e vârfuri şi nu-ţi a l e g e de obicei, li se întâmplă oamenilor pentru
sul arată minutele ce au depăşit ora la care p a r t e n e r i l a d a n s d e c â t p e a c e i c a t e sunt oameni sau pentru călătoria de nuntă, în I-
„PENTRU DVS. DOAMNA,
funcţionarul de serviciu a ridicat condica... mai scunzi d e c â t d-ta. Vei obţine satis­ talia... Fără contrastantele detalii colecţio­
— Da ce faci, Mihăiţâ? N'aveţi biurou as­ PENTRU DVS. DOMNIŞOARA"... facţiile dorite. nate între pereţii nezugrăviţi nici după cu­
tăzi? Anna-Marie, Giurgiu : trimite-mi foto­ tremur (proprietarul e zgârcit şi eu sunt să­
— Ba da. grafia. P o a t e c ă figuiii d-taie i s e potrive­ racă), fără imposibilitatea de a contemplai
A fi f i u m o a s ä prin „Elida" şi a n u şti s ä
— Păi cât e ceasul? şte n a s u l aquilin. c a s ă nu-ţi m a i rozi u n ­ pe fereastră, altceva decât un zid şi un bur­
te b u c u r i d e a v a n t a g i i l e p e c a r e ţi le oferă
— 7 şi 15, trecute. ghiile, fă b ă i d e m â i n i c u pelin şi fulgi d e lan, — sunt sigură că nu m'aşi fi risipit atât
c e a m a i subtilă şi f e r m e c ă t o a r e din c e l e
— Vai de mine ! Cum de-ai întârziat în 12 luni a l e anului, e s t e o c r i m ă faţă d e tine naftalină. în descifrarea năprasnicei vieţi a naturilor
halul ăsta, că doar ne-am culcat destul de de­ însăţi şi d e s o c i e t a t e a în c a r e trăieşti. In- moarte şi nu m'aşi fi îndrăgit de peisagiile
M a r i e - C l a i r e - F e r n a n d e , Loco : Nu dis­
vreme... n a i n t e d e orice, f e m e e a trebuie s ă - ş i culti­ singurătăţilor mele din care am cântat sau
p e r a : o d a t ă cu l u n a Mai, v i n e r e n a ş t e r e a
— M... de.... v e a p a r e n ţ e l e prin c a r e s e i m p u n e c a un am tăcut, pe rând, un bun rămas, o lacrimă,
generală a naturei. O pisică siameza a r e
— Nu care cumva ţi-e rău? „ c e " n e c e s a r pretutindeni. Deci, c u m a u d e o salbă de iubire...
şi e a curiozităţile ei. Da-i ş a p t e seri l a
— Aşi ! c ă a u r ă s ă r i t castraveţii, e a s e g r ă b e ş t e r â n d , z e a m ă d e urzici şi vin d e C h i n a . In- Pentru zilele mohorâte ale anotimpurilor
— Atunci ce ţi-e de te p l i m b i a ş a prin să-şi procure a c e a s t ă binefăcătoare legu­ locueşte c a r n e a c r u d ă c u p a n ă d e somn noastre craiovene, mama născocise un sis­
casă, în loc să te fi spălat şi îmbrăcat? m ă şi fără multe ezitări, o c u r ă ţ ă d e coji, şi l a p t e l e c u p u r e d e cartofi v a n i l a t tem de a ne reculege de pe drumuri şi de a
— .Aşteptam să se aleagă vremea. o t a i e în feliuţe subţiri şi şi-o distribue p e „Regina Cristina" — Pleniţa, Doi] : Nu ne înviora statul în casă : ne dădea creion,
— Doamne fereşte ! Om în toată firea, obraji, c u ajutorai unei fine l e g ă t u r i d e m ă miră d e l o c faptul c ă te-ai îndrăgostit hârtie şi... rime. Şi luatul la întrecere ^.poe­
copilăriei şi a d o l e s c e n ţ e i tale, c o n t e m p l â n d să-ţi pierzi tu punctualitatea taman acum, p â n z ă d e in p ă s t r a t ă d e preferinţă l a Ioc de domnul de l a Chişinău d a r cred c ă tică, ajunsese să ne pasioneze. Din poeziile
priveliştea ca d e zile a l e Babei, te n e d u m i ­ când ţi-a promis m e r i t e raţionale !
u s c a t şi totuşi u m b r o s . D u p ă a p l i c a r e a i-ar face p l ă c e r e s â te v a d ă p i e p t ă n a t ă de atunci şi Milcu şi eu am publicat, el mai
reşti asupra opiniei p u b l i c e care, uitaiidu-şe
măştii, c a u t ă s ă n u s e m a i g â n d e a s c ă l a mai jeune, cu o rochiţă mai decoltată. Fo­ multe cu una singură. Avem şi un album, îl
— E x c e p ţ i o n a l e , dragă, învaţă să vor­ nimic, s p r e a nu-şi c r i s p a muşchii feţii. Se
î n calendar, e x c l u d e purtatul galoşilor şi-1 beşti... tografia d-tale a r e a s p e c t u l unui portret mai am încă şi pretind că e o inedită comoa­
r e c o m a n d ă somnul şi a n u m e somnul f ă r ă
c o n d a m n ă p e - a c e l al g u l e r u l u i î m b l ă n i t şi
— ... şi când proectam şi eu să-mi cum­ d e b u n i c ă . Iartă-mi s i n c e r i t a t e a a b s o l u t ră de versuri şi desene. Printre acestea se
ridicat, prescris î n codul manierelor v e s t i ­
vise, din a c e l e a ş i motive. Astfel, în inter­
peri nişte sandale d'alea fără toc, fără spate d e z i n t e r e s a t ă . Iţi d o r e s c mult n o r o c află şi câteva pagini „mâzgălite" de Milcu,
m e n t a r e din v e c i n ă t a t e a Crăciunului... Soba,
v a l d e c â t e v a o r e , sucul d e c a s t r a v e ţ i p ă ­
la epoci foarte răzleţe. îmi voiu îngădui să
şi fără vârf, de care şi-a luat soră-mea cu trunde în porii tenului, destinzându-i şi îm-
- rece, bine î n ţ e l e s - , t e înfurie d e parca transcriu aici, pe locul rezervat încheierii
n'ai a v e a l e m n e , t e p o m e n e ş t i fredonând „U,
toate că e nemăritată... p r u m u t â n d u - l e t o a t e proprietăţile s a l e d e POETUL UITAT veselului meu reportaj din „Mai, când ro­
T a n n e n b a u m " şi sorbi surogatul de ceai c u ; — Te rog să nu-mi plângi Luni, cu noap- p r o s p e ţ i m e şi vitaminizare. Se s t ă a ş a . In
zele înfloresc", una din aceste pagini, da­
n e s a ţ u l întorsului delà săniuţă... M u l t m a i tea'n cap, că-mi merge prost toată săptă­ s t a r e d e voită o d i h n ă , p â n ă c â n d s u p r a ­
faţa obrazului îşi r e c a p ă t ă t e m p e r a t u r a tând din 23 Decembrie, 1927. Rimele i le
mâna... lnstingherită, oarecum, de caricaturile a-
l e s n e observi u m b r e l a d i n capul altuia decât furnizasem eu şi pentru a „imortaliza" eve­
rămurica d e liliac delà propria-ţi butoniera — Pardon, azi e Marţi. dinainte, u m i d i t a t e a e v o p o r â n d u - s e , a p o i , cestui Mai fără precedent în lumea gându­
cu u n p a m a t u l m u i a t în l a p t e d e a l u n e a- nimentul, a scris direct în a l b u m . I n „trupa"
şi aşa, cândva, parcă s u s p e n d a t d e - u n tir d e — Ba e Luni... rilor şi simţămintelor ei, „nebuna",. „zăna-
de teatru şi reviste pomenită mai sus, eu
ploaie şi l e g ă n a t de v u i e t u l streşinilor, cu — Ba e Marţi, că ieri Luni, a fost 10 Mai, teca", „trăsnită" de odinioară (vezi „Univer­
eram şi administratorul finanţelor destinate
fruntea î n m â n ă răzimată, ai ca şi adormit, de ţi s'a năzărit că a fost Duminică. sul Literar" No. 11, pagina 8-a) îşi dozează,
filmelor celor patru cinematografe locale
s ă r m a n de tine, deşi tocul p e care-l ţ n m Hai, îmbracă-te şi pleacă. Ai să le descrii impresiile la umbra paşilor altor şi altor pri­
ori ceaiurilor delà Cercul Militar şi d i n a-
dreapta n u - i d e ghiată, nici de pantof iar că mi-a venit m i e rău şi n'aveai cu cine sä măveri, prin care trecea cu o mai discretă
cest motiv, trubadurul Gradinei d e Sidef mă
scaunul p e care stai n u e câtuşi d e puţin mă laşi, până ce mă trezesc din leşin... strângere de inimă şi minus amarul zeflemi-
poreclise năstruşnic : Vintilă.
trepied, şi d e l o c barbar. A c e a s t ă noapte sirilor din prezent. Erau primâverile parcu­
— Cu ce să mă îmbrac?
l i m p e d e de Mai, t e predispune mai curând lui din Craiova şi ale trimestrului al 111-lea, • - •• . ^ Ь і — . J~—.. _ .

— Da ce, Doamne iartă-mă !, eşti copil în erau primâverile noastre, ale lui Milcu, ale In poezie eşti Vintilă,
l a toropeală d e m â ţ ă , d e c â t la deliruri socia­
faşe, ori te-ai zăpăcit parcă ţi-ar fi dat cu lui Radu Gyr şi ale subsemnatei — aduse La matematică, poetă...
le şi coreografice. Cât p r i v e ş t e p a ş m c i l e - ţ i
maiul în creştet? de furnicile şi melcii tihnitei grădini şi de Faţă de mine pari copilă,
îndatoriri către „ U n i v e r s u l literar", e l e îşi
d e s v o l t ă proporţiile p e acelaşi calapod cu s u ­ — Fir'ar să fie de Mai, chiar că parcă mi-a rândunicile care-şi clădiseră cuib de-asupra La şcoală treci drept o cochetă.
v e n i r u l u l t i m e i p e n i t e n ţ e setebistice, s ă v â r ­ dat una între sprâncene... becului electric de pe terasă (poate anume Se miră singur cin' te vede
şită p e platforma dindărăt a t r a m v a i u l u i 5, — Pune-ţi hainele de le-ai întors anul tre­ ca să-i sugereze mamei acel „într'un cuib Când veselă, când amărâtă !
luat delà „Regală" în jurul orei prânzului cut, ia bocancii şi pălăria care tot vrei s'o de rândunică" pe care-l recitesc şi mai cu — Dar n'ai să poţi, oricât te-ai crede
b u c u r e ş t e a n ( 3fără 10) ,— c o n v e n i n d ca la duci la curăţit, că umbrela am împrumutat-o drag acum, când „m'am făcut mare"), erau Din dragă, să-mi devii urâtă
urma urmei, aşa s e scrie istoria... năşicăi, aseară, că se pregătea de furtună... primâverile reprezentaţiilor improvizate în
— Şi dacă se face frumos? Bine o să-mi şa­ scop de prosperitate „materială şi meschi­ Cu un an înainte, îi apăruse volumul pe a
P e n t r u stabilirea devalorizării frumoasei nă", de parale, ale trupei noastre formată
dă cu bocanci şi 'n costumul „lână 'n lână"? cărui filă No. 14 mi-au întârziat şi astăzi
luni Mai, cântată de toţi poeţii, pictată d e din două persoane, — (Radu Gyr era un
— Ei, n'ai decât să renunţi la bocanci. ochii. Intitulate „ P r i m ă v a r a î n cimitir", ver­
toţi pictorii, auzită şi v ă z u t ă d e n e n u m ă r a t e „angajat extraordinar", care „sosea spe­ surile m'au impresionat, când Ie-a scris şi
fiinţe botanice şi zoologice î n cadenţele şi — Pofitm ? ! Să bălăcesc pantofii de-abea
cial" delà Bucureşti, însoţit de î n a l t a şi fru­ mă î n d u r e r e a E ă a c u m , p r e l u n g , sfâşietor...
n u a n ţ e l e şi armoniile c e l e m a i roz-albe cu reparaţi? Eu găsesc banii la răspântie?
m e r i c a n e , s e a p a s ă fiecare porţiune. Insis­ moasa Flora, — p e când Monica era încă în
putinţă, trecerea l a precizări s e cere î n d e ­ — Pune-ţi galoşii.
t â n d în u n g h e r e l e m a i e x p u s e sbârcituri- lumea albastră) —, primâverile copilăriei şi Proptit în sapa veche, azi, a zâmbit groparul
plinită m a i grabnic decât î n planul t a u ce — Păi... merge galoşi. în Mai? lor, c a : împrejurul buzelor, împrejurul o- adolescenţei mele... Şi-a pus răsad, să schimbe mormintele'n
p r e v e d e a : 1) aprofundara quasi t a l m u d i c a — Merge, parol, dacă e apă din cale afară. chilor şi r ă d ă c i n a n a s u l u i . întindem p e
Să mor dacă m'ai scoate din casă fără cis- Casa în care locuiesc a c t u a l m e n t e , pose­ [răzoare.
a ortografiei cuvântului, 2) e x t a z u l î n faţa d e a s u p r a un strat nu p r e a g r o s d e s m â n ­ dă — pe lângă alte amănunte cenuşii — o Vărsând potop lumina de floare albă, pomii
soarelui, delà răsăritul până la asfinţitul muliţe, pe o temperie ca asta ! tână d e lapte dulce bătută cu albuş d e curie interioară strâmtă şi posacă, iar unica întind din creangă'n creangă păianjeni mari
său 3 )descrierea înduieşerilor generale, d e In cinci minute, te-ai deghizat, ai mâncat ou. O b s e r v ă m o senzaţie d e o d i h n ă p l ă ­ fereastră a unicei mele camere se deschide [de soare.
la m i c , până la mare, delà m u n t e până la pâine cu unt şi ai şi coborât cele trei etaje — c u t ă şi r ă c o r i t o a r e şi n e p u t e m d a s e a m a
m a r e delà v i e r m e până la astru, delà carul pe jos, fiindcă liftul e î n reparaţie. Dar pe în această curte interioară (unică şi ea, în
c ă p e tenul astfel îngrijit, fardul s e a d a p ­ felul ei). Privirea oricărui dintre anotim­ O, lacrima ce-o sfărâm acum sub pleoape !
c u b o i până la Carul Mare... 4) vizite b ă g ă ­ când aştepţi tramvaiul, fericit că là ora asta t e a z ă minunat. La d e m a c h i e r e s e întrebu­ puri mă caută pieziş, abătut, —• oboseşte re­ Tu n'ai s'o ştii... E'n totul atâta voe-bună,
toare d e seamă, î n principalele porturi b u - n'are să fie aglomerat şi vei putea citi şi tu i n ţ e a z ă g ă l b e n u ş u l d e ou diluat în ulei d e pede şi se întoarce delà mine. In casa mea Că dac'aşi pierde-o 'n drumu-ţi ai crede că
c u r e ş t e n e p u s e la dispoziţia invizibilelor c o ­ în ziarul domnului de alături, o nemaipome­ ricin în c a r e s ' a u stors d o u ă coji d e l ă ­ e întotdeauna seară. Deaceia, mai întotdea­ [găseşti
răbii cu trandafiri, gărgăriţe, tonuri şi t o a ­ nită strălucire decolează la picioarele-ţi în- m â i e . Se s p a l ă uşor, c u a p ă c ă l d u ţ ă în una, stând acasă, mi se pare că mi-e somn... Ascuns de-azi noapte 'n iarbă, şiret, un strop
n e "amarnic visate d e a l u n g u l iernii (Cişmi- galoşate şi-ţi redai seama că stofa antebe­
c a r e a clocotit m u ş e ţ e l ori floare d e tei. O ploaie încă rezonabilă, cu stropi mărunţi [de lună...
giul, g r ă d i n a botanică, parcul Carol, ş o ­ licelor haine şi-a conservat calitatea brita­
seaua...), e t c . nică, deoarece te transfigurezi de căldură. M a s c a d e ridichi s e p r e p a r ă p e a c e l e a ş i şi deşi, mi-e transmisă de văicăreala burla­
baze, numai c ă înainte d e aplicare se nelor, ca un adevărat potop iar pentru a ve­ Iubire, cântec, sgomot ! l-atăta primăvară...
Rivalitatea calendarului cu barometrul, Vrând să eviţi năduşeala, răceala, ridicolul şi Vezi ? Cimitirul pare un parc în sărbătoare.
iată, ţ i - a zădărnicit i n t e n ţ i i l e şi ţi-a dictat toate celelalte, dai fuga până acasă (cum ş t e r g e faţa, c â t m a i a p ă s a t , cu u n miez dea un dreptunghi de cer, de dimensiunile
d e c e a p ă v e r d e . D a c ă mirosul p e r s i s t ă scoarţei olteneşti sufocată între birou şi uşe, Cu creştetu'n lumină o floare ţi se 'nchină
această introducere, înseilată p e r e m i n i s ­ faci colţul), să te schimbi... In cinci minute Cu sufletul din mine, smerită, la picioare...
c e n ţ e altimnteri d e c u m l e pregătise bătaia ţi-ai aruncat galoşii, te-ai certat cu nevasta, şi-1 suportaţi g r e u , limpeziţi-vă c u o lin­ trebuie să mă înjumătăţesc peste marginea
t â m p l e i t a l e predispusă la încărunţire p r e ­ te-ai azvârlit în costumul „fantezi" plătit pe guriţă d e c e a i r u s e s c , s u b ţ i a t ă cu a p ă d i s ­ ferestrei, de parcă aşi intenţiona să mă si­
tilată. Efectul e s t e surprinzător. Chiar nucid... : ! Primăvara din cimitirul uitatului Milcu
matură. sfert, ţi-ai rupt şiretul delà pantofi şi te-ai (nu şi-l amintesc decât prietenii şi crizante­
înapoiat in staţie. Insă paralel cu tramvaiul, m â n c a t e , ridichile a d u c înfrumuseţării Pe cât de posac şi mizer şi deprimant se
p e r p e t u e u n r e a l serviciu, în s e n s u l c ă ma de aur vechi pe care o port în zile mari
ZIUA BUNA SE CUNOAŞTE soseşte o aripă de umbră ameninţătoare şi înalţă lăturalnicul decor, împestriţat cu
— bine c'ai apucat să te urci ! — până să p r o v o a c ă şi a l i m e n t e a z ă c r e ş t e r e a p ă r u ­ zbârnâiturile, certurile, scuturăturile, cân­
DE DIMINEAŢA lui. Tonicele n a t u r a l e ( e m p y i i c e ) sunt c e l e tecele, listele de bucate şi confidenţele popu-
scoţi bilet, răpăitul ploii începe mai formi­
dabil decât adineauri. O fetiţă cu ghiozdan
Te şcoli, pentru că n'ai încotro. Te apropii deschide o carte, parcă anume întru a-ţi
de fereastră cu o timiditate mai mult decât zgândări atenţia. Te strecori până îritr'acolo,
comică, parcă ai d e s c h i d e - o şi parcă nu, te propteşti de omoplatul controlorului şi pe
(geamurile
menajamente
camuflate îţi impun rezerve
ca v i s à v i s de somnul
membru al familiei), aluneci pe gânduri
vreunui
şi

preţ
ce-ţi căzură ochii?

„Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă".

necăjeşti la superlativ, cobori la prima o-
Te
NOCTURNA
d e Ю—15 secunde şi deodată, îndrăzneşti.
prire, te urci în tramuaiul c u direcţie opusa S p i r i d u ş i c u o c h i vicleni, î n n o a p t e Peste mări întinse, la limanul,
Razele soarelui dimineţii tale şi ale Mal­ şi curând, îngheţat şi rebegit, alergi către
ului sunt „ultra scurte". Dacă invenţia case­ S'au pornit, t â l h a r i , c a s ă c o l i n d e . Căutat cu s e t e p e vreo hartă...
casă (doi paşi delà colţ încolo!), să te pre­
lor cu etaje ar fi rămas nebrevetată, dege­ schimbi de hainele intrate la apă... Iar d e c â t e ori v r e o s t e a departe,
tele dibinului bulgăr de foc n'ar putea spune De p e bolta sfântă se desprinde, Dar târziu, c â n d g o a n a î n zadar
— M'ai scos din sărite, se lamentează con­ S e s f â r ş e ş t e 'n l a c r i m i d e durere.
că se încumetă orişicând să pipăie pământul Se reped p e urma ei senină,
soarta. Unde te mai duci acum la 10 şi 10?
citadin. Povestea cu muntele şi Mahomed, — Să-i c u l e a g ă d â r a d e l u m i n ă . . . Peste noaptea plină de amar,
— Unde? răbufneşti, trântind uşa, ca în
muntele presupus inamovibil — , a dat auânt S e ridică l u n a î n tăcere... ca, de pildă, la festivităţile literare unde af>
zilele mari, d e discuţie pe chestia untdelem­
arhitecturii, căci dacă firele de lumină nu senţa lui mă lămureşte asupra soartei noa­
nului şi a ciorapilor de mătase naturală. Şi d o a r c e r u l ş t i e , u n d e - i h a n u l , Şi c a 'n b a s m e l e c u s m e i şi draci,
ajung la acoperişuri, apoi acestea se duc stre postume...) şi-a făcut drum în casa m e a ,
până la dânsele. Să-ţi cumpăr dumitale pantofi ca ai so- Către care stelele se 'ndreaptă, O p â n d e s c , d i n t a i n ă , vârcolaci... să-mi spună despre un mormânt şi despre
ră-ti... N. D . M I R E A
Primăvara (ari) a n u l u i 2000, va fi întâm­ alte şi alte primăveri...
pinată, probabil, de mirişti, ogoare, vii şi
grădini suspendate.... iar cea u r m ă t o a r e nici
nu va mai cutreera pământul, de oarece nu­
mitul, proptindu-se în alpinisticele cârje ale ateţiun© d e copiere a elementelor, ci r e d â n d u l e prin valorile tre realizările artistice zgomotoase, c u tirade de atribui», şi
civilizaţiei

toată a lor
de nevoie, îşi va fi mutat
domiciliul acolo, unde anotimpurile
acelaşi, lumina veşnică şi feluritele
plinătate...
Sărman ţinător de minte al trecutelor
întreg
e u n u l şi
roade în

pri­
Libertatea artei (Urmare din pag. I-a)
lor simbolice, prin care arta s e deosebeşte d e lucrurile co­
mune. Efortul d e p u s d e creatorul de artă în conceperea şi
desăvârşirea lucrării s o l e s e d e o s e b e ş t e esenţial d e efortul
comun. Efortul artistului, î n deosebi l a artele substanţiale,
lipsite de conţinut material, este un efort lăuntric, bazat p é
real zările singulare, d e adâncime, izolate şi discrete. Primele
aparţin modei ş i legilor artistice creiate d e a ş a zişii condu­
cători şi îndrumători d e opinie publică, legi impuse pa dea­
supra operelor d e artă, în totală necunoaştere a obiectului
artistic. Ele mor s a u c a d în uitare o d a t ă c u m o d a , e p o c ă şi
măvăratece valuri, ce demon ţi-a şoptit să resurse spirituale şi mintale. Efortul comun s e adresează în oamenii cari le a u susţinut. C e l e d'n urmă sunt rezultatul
Ле dedai la cugetări în această nesinceră, tul­ Legătura dintre certă şi real'täte este şi e a un fapt care deosebi forţelor fizice şi rar d e toi celor mintale şi în nici un sbuciuimului hecontra făcut al artistului, liber d e orice pro­
bure dimineaţă de Mai ? (în care, ca 'n toate nu m a i poate fi p u s l a îndoială. Insă pretenţia unora, mai fi uni şi sugestii şi s t ă p â n p e resursele s a l e spirituale. Chiar
caz celor spirituale. Ргілиа face parte d'mtr'o lume singulara,
dimineţile tale, trebuie să te gândeşti să-ţi a l e s s u b impresia evenimentelor zgomotoase, c u m ar fi răz­ d a c ă publicul n u aderă d'ntr'cdata l a e l e şi v a l o a r e a lor
zăvorită între pereţii unei existenţe d e interiorizare, pe câtă
dai tributul autografic î n condică şi pe urmă boiul d e astăzi şi toate cataclismele trecute, d e a pretinde convinge l a început prea puiţ'ni cunoscători, c a u z a e în lipsa
vreme efortul comun e c e v a c e s s revarsă preiut'ndeni. S'ar
să te iei delà toate prizele tale particulare şi artei s ă copieze pur şi simplu realitatea, e c e v a c e n u poate unui nivel d e înţelegere e g a l c ü super'oritatea operei, dar
pUiea pretinde c ă efortul comun de provenienţă generală,
să te confunzi cu programul cotidianei tale fi acceptat d e o minte cu judecată clară şi obiectivă- Arta încetul cu încetul, s e f a c e lumină tot m a i multă, opera con-
îndeletniciri...) gândeşte-te, mai bine, dacă sublimează realitatea, redând o în c e e a c e are e a m a i esen­ fiind atât d e frecvent, ar putea s ă fie socotit superior efor­
turânidu-şi meritele d e valabilitate permanentă.
te poţi ori nu aventura să „ieşi" fără umbre­ ţial şi expresiv. E drept c ă arta n u trebue s ă fie o negare tului artiste, izolat. S e uită însă c ă acesta din urma, luat în
esenţă, este şi el u n produs general, creatorii de arta fiind D e a c e e a , în dezacord cu teoreticieni d e laborator, cari
lă ori să-ţi uiţi pardesiul în dulapul în care a realităţii, căci, în felul acesta, ar pierde a d e i e n ţ a c u socie­
quintesenţa societăţi în care trăesc. Artiştii a u o misiune d e impun artei limite şi îngrădiri, în totală contradicţie cu în­
hainele de primăvară şi-au însuşit vraja flo­ tatea căreia i s e dresează şi care e menită s'o pună în va­ săşi natura ei, susţinem hotărîta ei libertate d e afirmare.
rilor presate în albumul cu vederi de pe Coa­ loare. Creatorul operei d e artă, ori cât d e subjugat ar fi de conducători spirituali a i societăţii, ei fiind produsul cel m a j
Legile artei trebue s ă ţină s e a m a d e natura e i şi s ă s e con­
sta de Azur ce ţi-a servit — ca, odinioară, sbuciumul s ă u lăuntric, în momenhil c â n d concepe o lucrare de s e a m ă dl acesteia. D e aci, misiunea lor d e îndrumători şi
formeze ei. Altfel, n u pot a v e a pretenţia d e valabil tal© şi
Creatorului, corpul delict al a n a t o m i e i încă şi o realizează, urmăreş'.© şi u n s c o p , ori cât d e mic, d e va­ spiritualizatori a i omenirii. C â n d n u sunt înţeleşi, sunt igno­ do a li s e s u p u n e marii creatori d e opere artistice. Procesul
tânărului Adam — la desabstractizarea idea­ lorificare a produsului s ă u . El vizează în felul acesta socie­ raţi, însă întotdeauna, c â n d evoluţia ajunge l a stad'ul d e lor d e creaţie este suveran şi orice îngrădiri sunt cu totul
lului tău turistic... Fii prevăzător. Cântăreşte tatea. Pe a c e a s t a o interesează lucruri şi fapte în legătură desvoltare în stare s ă arunce o lumină de adevărată înţele 1

inutile.
oplic prezenţa nouraşilor dincolo şi dincoace. c u viaţa, deci cu realitatea. Opera d e artă trebue, deci, s ă gere asupra operei lör, li s e recunoaşte meritul şi v a l o a r e a
Fă-ţi o idee cât mai corespunzătoare formu­ M p u n ă în acord c u e l e . dar n u în chip elementar, printr'o la care a u dreptuL Trebue reţinut apoi contrastul izbitor din- DUMITRU 1MBRESCU
 5

Teodor Scarlat îşi c u n o a ş t e

Cartea, editorii şi cetitorii in Finlanda

însă şi pericolele şi l e ocoleşte
la t i m p . S i m ţ i acest lucru din
gruparea pieselor admise în
volum. Cu t o a t e c ă nu există
diferenţe suficiente cari să-i
fi i m p u s s c i n d a r e a î n două
cicluri a cărţii, s i m ţ i c ă alta
e r e z o n a n ţ a de care se bucura
cele 15 p o e m e din Focul S â n ­
gelui şi alta rezonanţa celor­
Cronica literară lalte n o u ă din Singurătăţi.
Poetul Teodor Scarlat c u ­
noaşte cu alte cuvinte un s e ­
Fără îndoială că prima notă caracte­
ristică care impresionează pe cel care
vizitează mai temeinic ţările nordice,
în cazul de faţă Finlanda, este larga
răspândire a cărţii. Deşi om al cărţii,
familiarizat în parte cu problemele ei
şi cunoscând procesul ei de difuzare
in multe ţări europeene, totuşi nu
lacună a fost acoperită in 1908 când
s'a putut cumpăra o tipografie. Din
acest an lucrurile au mers din bine
în mai bine, până în 1921 când tipo­
graf a a fost integral redotată, ajun­
gând astăzi să fie cea mai mare tipo­
grafie din Finlanda.
întreprinderea „Otava" are un ca­
se 'uite că Finlanda are 3.838.000 de
locuitori. Pentru acest motiv vorbeam
Ia începutul acestui articol de frenezia
cărţii şi a etitu'ui în Finlanda. Când
mi s'a spus la început n'am vrut să
cred în ruptul capului, am taxat-o de
lăudăroşenie şi totuşi aşa este în Fin­
landa şi ţăranii citesc cărţi de litera­

Virgil Carianopol: Poeme de pe front, cret profesional pe care-l n e ­
glijează щі unul dintre oon-
frţi : legile de organizare cari
dau cărţilor cu poeme a c e a
mi-»m putut reţine mirarea şi adânea
surprindere pe care mi-a servit-o an­
cheta pe care am întreprins-o în lu­
mea cărţii, printre marile edituri şi
scriitorii ou renume. Dealtfel, înainte
pital de zece mil'oane mărci, împărţit
în acţiuni, iar cifra afacerilor se ri­
dică la 45 imT.oane mărci, pentru anul
1938 care a marcat punctul culminant
al întreprinderii.
tura.
A m rămas surprins de ceie ce am
văzut în casele ţăranilor.
Adaug, că'm această ţară, apar peste,
cinci sute de cotidiane; desigur că nu

Teodor Scarlat: Vatra Magilor, e c o n o m i e lăuntrică optimă

care le face atrăgătoaore de
la primul şi p â n ă ia ultmul
vers.
de a lua contact cu cifrele şi partea
pozitivă a problemei, am putut re­
marca, de cum am păşit în librării,
că ele se bucură de o afluenţă puţin
Conducerea este încredinţată Ja trei
fraţi, Reenftää Heikki Reepää are
partea f nanciară, Hanin es Reenpää
domeniul editorial, problemele lite­
trăesc toate, dar numai faptul că luptă
pentru a apărea şi a trăi un timp şi
este suficent de grăitor.
In medie romanele suedeze sunt
obişnuită, lectorii mteresându-se de rare, iar inginerul Kari Reenpää, trase în 15.000 de exemplare, iar cele
Ion Şiugariu: Ţara de foc *
Cu 'privire la cele scrise
p â n ă a c u m a de d. Ion Şiu-
gariu, critica literară s'a pro-
tot şi devorând tot ce Ie era pus în
faţă. E drept că acest interes general
pentru tot oe se imprimă e pasibil de
anumite-observaţiuni juste şi pe care
chestiunile techn'.ce.
Cum era şi natural, convorbirea
mea a avut toc cu Hannes Reenpää,
germane m 10—12.000 de exemplare.
Autorü indigeni se bucură de a-
ceeaşi prefer'nţă. Autorii contempo­
licenţiat în litere, foarte bine familia­ rani şi aşa zişii clasici, au un tiraj care
Bucureşti, 1943 n u n a t pozitiv. „Un tempera­
m e n t poetic de u n remarca­
vom face la locul cuvenit. Această si­
tuaţie trădează o anumită treaptă pe
scara evoluţie; spirituale, vădind şi
rizat cu problemele literare ale con­
tinentului şi bun cunoscător al limbi­
lor germană, franceză şi engleză. In
oscilează între 20.000 şi 32.000 de e x e m ­
plare de ediţ e. :

bil d i n a m i s m , şi n u m a i p u ­ lacune de ordin estetic. In ceea ce priveşte inclinaţiunea

B o g a t a producţie i n d o m e ­
niul liricei noastre de r â z -
boiu i m p u n e o trasare de l i ­
mite. Şi, p e n t r u a niu teore­
tiza p r e a mult, le e n u n ţ ă m
în c â t e v a rânduri. Poetul
care c â n t ă războiul o poate
face n u m a i î n trei feluri:
a r ă t â n d u - i ororile, transfigu-
rându-1 sau schiţându-1, î n
m o d impresionist, acele m o ­
m e n t e cari l - a u mişcat. Ară­
tarea ororilor şi transfigura­
rea cer atitudini majore, s c h i ­
ţarea impresionistă n u recla­
m ă n i c i u n fel de atitudine,
şi, î n a l t ă ordine de idei, n i c i ­
u n fel d e răspundere în a f a ­
ră de c e a estetică.
D i n m o t i v e de ordin psi­
hologic lirica destăinuitoare
a iadurilor războiului m o d e r n
n u poate apare decât după
totala potolire a patimilor,
jjmbajul fronturilor e m u t
s a u se' rezumă la cuvinte i n ­
terjecţie şi cuvinte ordin.
D i n interjecţii şi ordine ' n u
poţi î n j g h e b a ,opere d e artă
dâinuitoare p e s t e vreme. I n
afară de a c e s t e a cei deprinşi
cu m u ţ e n i a , cu strigătul r e ­
flex şi cu .ordinul, au nevoie
de readaptare la registrele
cele m a i a m p l e ale graiului
spre a p u t e a s p u n e c e e a c e au
văzut şi simţit. Ori r e a d a p ­
tarea e s t e proces sufletesc
care n u s e împlineşte nici în
m o d i n s t a n t a n e u , nici prea
r~«P#de. f i u înzădar eroii ade­
văraţi' n u щ І Ш niciodată
limbuţi-
Transfigurarea războiului
nu o poate săvârşi d e c â t poe­
tul mare, poetul capabil să
a d u n e î n sufletul său toate
feţele p e s t e fireşti ale a c e s ­
tui inexorabil flagel a l o m e ­
nirii, t o a t e ruinele şi dure-
tilg lui, toate scrâşnirile şi
gemetele, toate cele sfâşieri
macabre şl i m u n d e cari т е ь
cerează c o n ş t i i n ţ a lumii şi-i
risipesc valorile şl, topindu-
le In creuzetul u n e i i n c o r u p ­
tibile şl uriaşe n â z u i n ţ i , să le
d e a s e n s nou. P â n ă î n pre­
zent n u avem n i c i o c a r t e ro­
m â n e a s c ă de p o e m e din care
să n e înfrunte şi să n e zgu­
0 altă problemă, u n a care
,nu-l priveşte n u m a i pe d-sa.
O e n u n ţ ă m interogativ: D e c ë
s e cred obligaţi să scrie ver­
suri de râzboiu toţi acei ce
scriu m u l t m a i bine despre
a l t e şi n u m a i p u ţ i n intere­
s a n t e lucruri ?
* Teodor Scarlart,
Vatra Magilor este al p a ­
trulea v o l u m de poezie al
d-lui Teodor Scarlat. Ca şi
Virgil • Carianopol, Teodor
Scarlat e unul din poeţii n o s ­
tru tineri cei mai fecunzi şi
m a i oalculabili î n c e e a c e pri­
veşte viitoarea d-lor evolu­
ţie, presupunând, desigur, că
nirnie n e n o r m a l nu l e va al­
tera claviaturile sufleteşti şi
nimic extraordinar n u le va
tulbura orizonturile inspira­
ţiei. Şi'n volumele p e cari le
vor scrie de a c u m înainte,
d-nii Virgil Carianopol şi
Teodor Scarlat vor fi tot tru­
baduri ai visului şi ai vieţii
c a l m e . Mai' desăvârşiţi s a u
m a i p u ţ i n desăvârşiţi t e h n i -
ceste, In or}ce caz m u l t m a i
desăvârşiţi in raport e ù і ш й
rea n e g l i j e n ţ ă pentru formă
a confraţilor cari îi laudă s a u
îi detesta, Virgil Carianopol
şi Teodor Scarlat n u vor a-
bord, î n m o d normal, conti­
n e n t e lirice nedescoperite î n ­
că, p r e c u m n u se vor avânta,
pe propriu rine, întru explo­
rarea junglelor ocolite de ca­
ravane, fiu trebuie însă, c u
t o t dinadinsul," să fii a v e n t u ­
rier e a s ă fii, totuşi, u n poet.
adevărat. Şi d-nii Virgil Ca­
rianopol şi Teodor Scarlat
s u n t poeţi din c h e m a r e l ă u n ­
trică.
D e s c h i d e m Vatra Magilor,
nu la întâmplare, şi c e t i m :
„Cântecul cavelor pe йщтиц
' ' prăfuite,
Cântecul vântului de vară pnf/i^
# ţ r e frunzarele adormite,
Cântecul macilor prinşi pe ră­
zoare cântecul sapei în ţarina
fierbinte,
Cântecul lucios al secerei, cân­
tecul care nu înşeală, care nu
de ploaie, cântecul dorului
fugit
Departe, în fundul câmpului
amurgit..."
E, î n ' a c e a s t ă Chemare de
totdeauna, rezumată aproape
î n t r e a g a t e m a t i c ă a poetului
Este.ticeşte, Vatra Magilor
n u . are nici culmi, nici s c ă ­
deri. E o carte plai în cele
două cicluri (Focul Sângelui
şi Singurătăţi) ale căreia g ă ­
seşti motive d e pastel i n t e ­
riorizat p r e c u m s u n t In c e a ­
sul tulbure, Tăietorul de l e m ­
ne în munţi, Amiază, Ţăra­
nul îşi priveşte holdele, î n
Caucaz, dumiriri p r e c u m Stră­
bunii, î n d e m n , Drumul de
ţară şi Hrisov, accente de
ruga p r e c u m R o a g ă - t e pentru
noi ! şi Mărire Ţie (cu a d m i ­
rabile strofe ! ), interpretări
psihologice c a In Măritiş s a u
filosofice ca In Moartea Meş­
terului Manole şi .motive de
cântec sprinţar şi aproape
pur cum sunt strofele prima
şi u l t i m a din Spicele
(„O foşnet al spicelor — şoapte
In vântul subţire de vară!
Te~adună auzul din noapte
Sub luna târzie^ uşoară.
Şi sub sărutul mutelor stele,
Mic în tăcere — cum vă privesc,
Voi creşteţi, spicelor, pline
şi grele —
Pentru ospăţul împărătesc").
şi eum e F r a g m e n t u l de a d o ­
lescenţă, fragment, care i n ­
tervine ea u n allegreto in
melodia s o l e m n ă a poemelor
scarlatiene din Vatra Magi­
lor.
D o t a t cu m u l t ă intuiţie, d.
Teodor Scarlat sondează, în
c h i p fericit, c h i a r u n e l e pro­
funzimi ale vieţii, n u le e x ­
ploatează însă ец destulă răb­
dare. Armoniosul p o e m Ini=
m a mea, cu versuri e a
„Ziua curgea ca o apă fierbinte
Printre miresme şi fluturi uşori
Şi cum soarele săruta grădina
cuminte —
ţ i n o trudnică năzuinţă spre
purificare", — scria spre e-
xernplu d. Nicolae Roşu, refe-
rindu-se la volumul Paradi­
sul Peregrinar.
Nu v o m greşi afirmând că
aceeaşi „trudnică năzuinţă
spre purificare" dăinuie <şi'n
poemul Ţ a r a de foe (Ediţ.
Meşterul M a n o l e ) , î n c h i n a t ,
foarte frumos şi pios lui Lau-
reniu Fulga. („De aceea, a-
coio u n d e se află, î n l u m i n ă
sau în întuneric, cu drafosţ?
de frate i--l î n c h i n ) .
Ţara de foc e un mare c â n ­
tec despre vizionarii idealului
şi, vrând nevrânâd, îl aşezăm
i n rândul poemelor cari l-au
preocupat pe u n Alex. Mace-
donsky de pildă. E u n fel de
Noapte de Decembrie d a c ă
voiţi vecină insă şi cu l u ­
ceafărul lui Fmjnescu, Cel
puţin аяа se pare eft şi 1-a
dorit autorul. î n orice caz
este c â n t e c u l tuturor iluziilor
si dorurilor noastre ultime
'pornite spre o nici când a-
junsă ţară de foc.
încercarea luţ I. Şiqgariu.
ù f r i g i n a î a şl a t r a g e ' a t e n ţ i a
prin n u m a i faptul că m a i
există poeW eari nu cred in
dogme că poezia lirică tre­
buie să fie scurtă c â t fiorul
unei rugăciuni sau c â t o f t a ­
tul u n u i copil.
S u n t însă şi stângăcii In
acest poem. Cităm :
„Сц m\dte poverile и şpaţe, !
\НвЩе miei, fără n>«t_
Veni&e întreaga cetate
Să ceară In el adăpost".
Ne oprim aci rugându-1 pe
d. Ion Şiugariu să fie m a i
puţin încrezător î n Pegasul
d-sale prea ascultător, capi
d-sa are ce spune, h u m a j că,
î n această n o u ă Ţ a ţ ă de foc
pluteşte foarte adese în v a g
şi inexpresiv,
TRAIAN CHELARIU
Pentru cei din sudul Europei şi
chiar centrul şi vestul continentului,
tirajul record al cărţilor cari se im­
primă în Finlanda şi mai vârstos exis­
tenţa unor edituri de mari proporţii,
poate constitui exclamaţii de surpriză,
şi în acelaşi timp să ridiţ»e anumite
semne de întrebare asupra valorii a-
ceitei avalanşe de maculatură. Iron ci
cum suntem şi ne stă bine astfel, am
p"tea, spune că e ceva natmaj această
frenezie, a, imprimeriei într'o ţară în
care hârtia e mai ieftină decât apa şi
unde scriitorul şi cetitorul n u cer prea
mult unul delà altul
Această ironie, dealtfel ca toate în­
ţepăturile spiritului, ascunde în sânu-i
şi o mică frântutră de adevăr. In Fin­
landa există două mari tentaţii cărora
locuitorii cu greu le pot rezista: alcoo­
lul şi hârtia. împotriva primei endémii
Statul a luat anumite măsuri ineficace,
însă pe cea de a doua a lăsat-<j sa
circule în v»e, traţânid-o drept necesi­
tate naţională, hrana zilnică spirituală
a piperului. Finlanda îşi poate per-
m te luxul risipei de hârtie, deos.,re<;e
80% dm solul ţarii e acoperit ©u pă­
duri. Tăind din păduri se face loc a-
griculturii atât de deficitară şi fiçeÇ;
.sară, deci, parodiind ' pê fţeliade ţţă-
dulesctr, se poate şmwie: ..tipăriţi băeţi
şi numfci tipăriţi"," astfel ajutaţi cul­
tura şi agricV.tura'S
I>upă ee am colindat prin librării
unde curcubeul de culori se etala cu
intensitate şi similară lipsă de este­
tism: (.jartea finlandeză s'a lăsat in­
fluenţată în ceea ce priveşte iowna
exterioară, coperta şi inodiui de "3 ţi
relevată, de aaiumite proceţlce praoţÎT
cate peste Oceaţţ şi în unelş ţă>i dhţ
Europa centrală.' iiţ depiefei romanele
ş> anumUé ' <зд-|і de senzaţie, etalează
pe ojpărtă чет ghiveci pwtural care
vrea în felul său să-ţi răpească inima,
să—ţi fascineze ochii şi să-ţi ia banii,
uitând oă'n acest mod librăria se apro­
pie de bâlci, iar cartea nu se л т а е
decât dacă e cât mai ţi(pâvOr vopsita.
Privind aceste paparude aî§ m%oula-=
turn, am muilţucsţţ Щі ţviţmnejzeu că
noi, Komânii, 'am rĂmauş în no4a spi-
r іціці frftnşez, s«br«, clar, linear şi
critic, Ne dăm seama că o carte nu e
o şuncă, sau bucată de brânză care
se vând după aspect.
Părăsind librăriile, mi-am jmb-tptot
gândul către ireductibilii şi' eternii
inamic; ai scriitorilor, "către ed'tori,
Оч ei mi-am început ancheta mea în
lumea cărţi fiinţe*.
Debutul b a m făetit la „Otava'S vua
din. ceie mai mari edituri din Finlanda,
poate cea mai mare, proprietatea fa-
m Hei Reenpää. In treacăt şi numai
treacăt spun că d. Reenpää are unele
noţiuni, desigur vagi, asupra Româ-
!
n ei, cunoaşte din auzite pe Rebreanu
şi unele din romanele sale şi m ă ru­
gat să-i ajut peni.ru a putea traJuce
şi edita operele cu adevărat de seamă
din literatura română. S'a pus cândva
problema traducerii hii Ion, însă încă
nu s'a putut spune ult:mul cuvânt
!
într'o chestiune în care e în joc nu
numai o simplă afacere comercială, ei
însăşi întreg prestigiul vieţ'i noastre
spirituale, cu totul ignorat aici ş'.'n
alte ţări nordice.
Editura „Otava", scoate la lumină
anual în medie aproximativ trei sute
de cărţi. In anul 1941 a editat 276 de
autori, din aceşt'a 160 autohto.pi, 53
streini, deci traduceri, iar restul litera­
tură technică, şcolară ş,i de speç agi­
tate.
Аящ№а literaturii de traduceri sunt
unele «bservaţiuni interesante de fă­
cut. Locul de frunte la aeesl capitol
îl ocupă, cum e şi de aşteptat, Saediţ».
Din suedeză se traduce aproape töt ce
apare-, atât literatură jir«T>i'iu zisă cât
şi "pecialitiţe. luss fapu! сягс vreau
să fie. reţinut este citiţi. Deşi ţară bi-
Iţiigraâ, în toate şcolile se învaţă sue­
deza fi fmeaa pe acelaş p?an de egali­
tate încât nu există orăşean şi târgo­
veţ mai răsărit care să nu ştie şi sue­
deza, totuşi aceşti f-inezi bilngui nu ci­
tesc în suedeză romanelo suedeze; ei
cer şi Ie vor tra<Uţ*e în fineză. Dealt­
fel trebue adăugat că editura ..Otava"
şi încă o editură tot atât de mare
„VVarnér Söndörström", nu editează
décât tu limba fineză. Exclusiv pentru
suedeaă este ed'tura „W. Sönderström
et èomp." eare lucrează în co'.aborare
directă de difuzare cu marile editt-ri
din Suedia. Minoritatea suedeză, «lin
F n l a n d a (380.000) n'ar fi iitlicivată,
deşi a ajuns la un піѵьі superior spi­
ritual, să absoa:Vă tot ce editează W.
SonderstrŞja et Com.
ţ<r.itiia;t dupa literatura suedeză, a-
c*ea eare furnteează material pentru
tradncer', este aceea angin saxíma :
Anglia şi U.SA.
Dallfel, ceeace se citeşte în «a"igin«*l,
in Finlanda, e numai $i» iiteraturile
am'ntite. După асг£і«д, se situează li­
teratura gerniŞină şi la îocuti îetjrte
depă-ЦѴеа ceea franceză, spaniolă, ita­
liană, etc. In c a r e n ţ ă s'ar crede că
ar fi o luptă Mitre literatura de limbă
englez^ şi germană, dar tn realitate
pí'.ma a depăşit c-u mult pe cea i e a
doua. De pildit o carte a lui Cronin a
fost tTadusă ş; editată de „Otava" î n
10.000 de exemplare, cari s'au vândut
în două săptămâni. Ediţia a Il-a s'a
tras în 22.000 de exempiare §i acum
se lucrează l e u ţ i a а, Să nu
a
es'etică a publicului pentru autorii
stre'ni şi indigeni ea nu s"a făcut sim­
ţită. I n Finilamda nu se poate vorbi
de o preferinţă pentru un autor sau o
grupă de autori. Iar dacă s'a tradus
mai mult din engleză şi germană e
pentrucă aceste literaturi poseda mai
buni traducători aici, sunt mai a-
propiate ca atmosferă, subiect şi stare
ps'hieă de suiietul finez, şi peatrucă
în aceste mometne literatura franceză
nu oferă ceva rem.arcabil. E drept că
Ia mijloc sunt în joc înciinaţiunile
personale ale editorilor, calcule finán­
caié, efectele educaţiei spirituale do­
bândite îr şcoli şi în familie. In nor­
dul Europei numai engleza şi germana
sunt obligatorii în şcoli, iar din aces­
tea două, engleza e cu adevărat obli­
gatorie. Limba franceza este ca şi
inexistentă, iar produsele spirituai'e
aîe celorlalte ţări b t i n e sunt cu totul
ignaratv. Dai însăşi discuţia m e a cu
Haţnnes Reenpää am putut reţine clar
«şă produsРІг latine n« inte-eseasä p e
nordici şj mai ales aici în Finlauda^
find tratate de decadente, în declin,
morbide, streine ca stractură, atmos­
feră, problamă şi moti de tratare. A-
firmaţiunile lui Hannes Reenpää
mi-au dat rnuît de gândit şi-mi pun.
între.bitrea dacă la mijloc e vorba de
efectele subtile ale unei vechi teme
debitate de popoare de altă limbă, s a u
cu adevărat există o prăpastie sufle­
tească şi fizică între lumea latină şi
lumea -гігтапіеа din nordul Europei?
Dealtfel şi fără vorbele iui Hannes
Reenpää, v m t â n d în dramul m e u prin
Europa, librăriile din Copenhaga,
Stockholm şi Helsinki, am putut o b ­
serva avalanşa literaturii engleie şi'n
parte germane, în raport cu sărăcia,
dureroasă a literaturilor latine. E
drept, Hamies Reenpää m'a í i c u t atent
că'n spatele acestei p/efermv« pentru
literatura engleză se ascund şi alte
chestiuni de actualitate cari fac să se
.orbească da o £.vsdă literară anglo-
алпегісадіа.
In fine se cade să fie subliniat că'n
Finlar»da se citeşte relativ foarte pu­
ţin ш original, aceasta chiar pentru
literaturile preferate. Acest lucru ex­
plică numărul ou adevărat impresio­
nant de traduceri din toate limbile şi
i'hiar d n clasici şi autorii consacraţi
rari de obicei se citesc în original. A m
lámas fearte surprins văzând în biblio­
tecile unor oameni cari vorbeau a c ­
ceptabil două limbi europene, clasicii
Ше--М-чгіІог celor două limbi, traduşi
m fineză. Editurile îşi fac u n titlu de
onoare din această operă de traduceri,-
dar care în realitate dovedeşte cu to­
tul altceva, aşa precum acelaş lucru
se poate spune despre aviditatea ou
care esie primită orice traducere şj

duie acest n o u s e n s . Avem,
în s c h i m b , o a v a l a n ş e de
cărţi cu impresii devenite
vers strident, vers mediocru,
vers c a r e te face să-1 asculţi
cu plăcere ş i vers foarte bun,
dară vers hetransfigurat sau
eu jsguri de Fepertaj.
Fpenţele d$ pe frpnţ ale
d-lui Virgil Carianopol ţ i n de
categoria c â n t e c e l o r p e stru­
ne c u surdină. P l ă c u t e i n i ­
mii, n u a n ţ a t e oa flăcările de
alcool ale amintirii, întot­
d e a u n a corecte şi muzicale,
ele гщ n i - l prezintă pe poet
î n vrç-o ipostază n o u ă sau
d â n d l u p t ă dârză c u u n cli­
m a t n o u , ci-1 c o n t i n u ă , —
n u m a i cu a l t e tenie, — pe
autorul Scrisorilor-către P l a n ­
TA ftl "Cgrţil PENTRU p o m n i ţ e ,
minte; cu titlul de informaţie pentru cei in­ orice Operă autohtonă, fără să se ia
Cântau colorile ca nişte viori;" —
Cântecul vindecător ca o rugă­ teresaţi, amintesc că editura a luat seama la алііог sau alte observaţiuni
ciune în nevoi, fiinţă în anul 1890, din iniţiativa unor de ordin estetic. Dorinţa cultivării cât
s'a oprit, cu o n u a n ţ ă prea profesori universitari şi oameni dc li­ mai rap de, conjugaţia ou absenţa a-'
Cântecul sfânt al brazdei, cânte­ scurt, în faţa acelui de pro­
tere. Aceştia au b o t t â t "çivaisa numitor elemente critice şi a unei
cul mătăsoaselor ploi ; fundus p e care, m ă c a r odată „Otava", ceeace. Ц»чтпеага în fineză; oarecari ţineţi sprituale, face ca toată
Cântecul plin al grânarelor
în cântările noastre îl c u ­ „Cart*! Mare'', constelaţia astrală. maculatura asvârl.tă pe piaţă să fie
şi al viilor îmbătate; n o a ş t e m m â n t u i t o r de n e a - altfel'marca editurii e CjQnj%ţlţuită din devorată, apoi uitată, fără să se poată
Cântecul spornic al batozelor, fectaţ. şapte stele. In, ^ л т ц і an n'au editat vedea pe plan spiritual, la capitolul
decŞiţ Щ de cărţi cifră care n'a foet producţiei literare şi artistiee, efectele
vara la treerat— Vatra t a ţ i l o r § o carte de
тцП timp depăşită, Ш fiind situaţia, pozitive şi ascendente ale acestei ope­
Cântecul de noapte al greierilor, meşter c o n ş t i e n t de toate p u ­ politică a ţ&riţ ţl condiţiunle econo- raţii.
tub eerul îngândurat; terile s a l e şi expert î n alege­ l«iee ţ i techniee ale editurii, „Otav*"
HORIA OPRIŞAN
Cântecul prigoriilor, prevestitor rea materialului plastic. D - î Q'avea o tipografie proprie. Această
Helsinki, 1943.
influenţată de miracolul elint" măntturiseişte şi poe­ El aşteaptă mai ales, ca unul care crede in cer
tul. Intre cele două epoci, \stă гюігітгиіі Lirnfpezimi
(1928), c a r e cuprinde amândouă înfăţişările

piatră de hotar.
poeziei
lui Piîlîai, cea autohtonă ca şi cea neoclasică, şi for­
mează astfel, în evoluţia operei lui, ca un fel de

Căci, tnltrg tiimp, se îwt'Atnipîaişe çeva: cu un au

P o e t u l Ion P i l l á t (Urmare din pag. I-a)
cu soare, să simtă coborând a s u p r a - i pacea albă o
coloanelor. Iată atitudinea sufletească а
faţă de locurile sacre ale Atenei; nu este
de simplă curiozitate а călătorului cult, care
bate Grecia ca pe oricare altă ţară nobilă a luimü,
ci aceia caldă, de participare,
poetului
atitudinea

de adeziune, de in-
stră­

aî Frunzişului T o a m n e i salje îVAintç ide Ы-щпи% Limpezimi, M l l e * icunoscusfi terpătrundere:

şi al i c ă r i i Ut cer. Departe de Grecia. „Călătoria mea în Grecia datează din 1927 brânză pe foi de bruistu'r şi un blid de lapte, a în­ U n f a u n calcă t â n ă r ipţrairi .poene, : ii -

noi toteátta s ă - i f a c e m vre-o şi a fost o re elaţ)ie

v sufletească", <s,crie el. (Mărtu­ târziat o clipă, ca să privească un tânăr păstor L a feu cu cel î n m a r m u r ă sculptat, — T e a t r u l p u s t i u e u m p l u t azi d e zei
imputare din constatarea risiri, p. 285). In realitate, fusese numai scânteia oacheş caire Іша de coarne ţapul negru; teatrul antic Cu t r u p străveziu ide vecie.
fapiului că temperamentul care făcea să vsibwcnească, la Pillait, un incendiu ce delà Epidaur, deşi pustiu astăzi, i-a părut totuşi sau cum ' ' : 1
•. • I n piatră, în plantă şi (în |pieptu-mi l a fel
d-sale n u i-a perşniis s ă fie mocnea de mult, în stare latentă, în adâncimile umpl/wt de zei; la Оігдтіріа, albele coloane se înfâ- Fierbintele suflu adie.
un s î â n t I o a n al Apocalipsu­ fiinţei sale poetice; de mult purta poetujl c u sine fiseci-ză р&еШЫі ca trwjpuri fără de pată; aşezat, la D i n nai s p u n e a p ă s t o r u l p e o p i a t r ă
lui sku Hinging | n acele (Epidaur, p. 28)
„jjreş-Apţţireif acelej І щ ц щеаЦегатёпіа şi sudice, Delfi, sub Fetdrialeile nemuritoare, nu mai vede nici P e care dăltuit- ise m a i vedea
'värteje ale Tuptéi Ы i-ar îl care instinctiv m'a abraş întoMauna cu o vrajă ne­ teaprul, nici stiaidiUl, nici templul, pentru a se lăsa U n h i p de faiun t r i s t leu ca|p de c a p r ă : Aşa se face că poetul se integrează în peisagiul
putut zmulge din sensibilita­ înţeleasă da,r cu atât mai puternică". Deaceea, după
c

tea d§ eânÉarët al aspectelor
т і ш г е ale vieţii. Dacă rupe­
rea s'ar fi produs, iţ.
0а|ішііррр1 ş e situa, fără p u ­
văţat «icoja •
tinţe d§ terţă Ieşire, la polul
opus ai г і ш ш и і о г ţi verbului
d-sle obicinuit.
t
Ôriç&fc de sugestive şi de
frumoase s u n t bucăţile Odih­
nă, P e n t r u leatul care vine
(poemul î n s ă trebuia să se
termine o d a i a eiî s/troía a
patria), Mărturisire (minus
ultima strofă) şi Bombarda­
ment, ele nu a t i n g nivelul
cântăreţului transfigurator
al războiului. Autorul P o e m e ­
lor de pe front forţează, pe
alocuri, n o t a şi încearcă să
adopte atitudini virile. Cum
insă, o d a t ă cu părăsirea ga­
mei care-l caracterizează, a-
c e s t e voite a t i t u d i n i n u m a i
sunt s u s ţ i n u t e de suficientă
sinceritaîbe, strofa s u n ă c o n ­
venţional şi neconvingător,—
c u m e cazul î n ultimele p a ­
tru versuri din P e n t r u leatul
care vine şi Mărturisire s a u
c u m e în n e p o t r i v i t a p e n t r u
registrul d-siale de t e m e lirice
poezie La Kostov.
Cu a l t e c u v i n t e din P c e m e
de p e front n u n e î n t â m p i n ă
u n Virgl Carianopol inedit,
răscolitor, h a l u c i n a t de ex­
perienţa dură a războiului şi
lovind în suflete c u versuri
de m e t a l şi foc, ci t o t c u n o s ­
cutul şi apreciatul a m i c al
strofelor s u a v e pe cari le s t ă ­
p â n e ş t e cu virtuosibate acolo
unde îşi s c u l t ă i n i m a .
Dar P o e m e l e d-sale de pe
front m a i p u n In e v i d e n ţ a şi
fermecat numai de măreţia) soarelui ароШпіс; în (Păistoriil şi Faunul) grecesc, ia parte la viaţa lui ca un om din locurile
prima luare de contact din 1927, el s'a întors în Gre- fine, o vrajă deosebită au aivut cţsuţpra ilui inisalele,
acelea. Aici, ,i se pare că o capră, cu ochii ei galeşi,
cicf, — fi şci-l lăsăm ЫІ ne ежріісс singur ce a în­ — micile, т-агйе, nereumărciiteie, neaseritănaitele in­
Ochiul ipoetwlui ştie să vadă, în înţepenirea pie­ vicleni şi adânci ca Amorul, îl priveşte epigra'ma-
semnat pentru el această nouă călătorie şi ce a în­ sule greceşti, pierdute în mări de micşunele, Cicla-
trei, o mişcare, o atituidiwe, oare sunt ale vieţii veş­ tic, cu duh de străvechi elegii; dincoaice, omul cela
déle cu trup nemuritor, — Misiile îlvistre prin pre­
nice neschimbătoare. De pe o friză, îi opreşte pri­ tri&i ce şc'de pe târm pustiu, are faţa şi j a l e a poe­
„Jniiţierea meu grecească, de Paşti 1927, a fost stigiul mitologiei isaw simple \in\sule anonime, ca virea un alai de fecioare cu vas roituirod pe umăr; tului... Aşa se face că, în faţa unei stele funerare
urmaită de o alta mai lungă şi mai completă, exact aceia unde poetul ar vrea să vadă ancorând, în­ în faţa unei stele îl reţine un bătrân care, senin, sau a unei statui, poetul aire p e buize cuvintele pe
zece ami mai târziu, care mădwcea nu numai la A- tr'un golf mic, corabim Ыі Ulysse... In Grecia poe­ întinde dreapta împăcată, în gestul ritual; iar când care le-ar rosti şi chipul prefigurat în piatră. Nu
tul a făcuit descoperirea că
Ihena şi împrejurimi, dar şi în Péloponez, până la intră în muzeu, un basorelief îl face să-şi dea sea­ mai ştim, la un moment dat, dacă omul de pe piatră
Epidwar, Sparta şi Olympia, urmată de o altă ex­ sau poetul însuşi vorbeşte:
ma, încăodată, că, dacă imperiile s'au prăbuşii!, fru­
cursie la neuitatul Delf\. Sub cerul clasic n'a imurit nimic
museţea unui profil elin va înfrunta multă vreme
Aceste Găslatorii, vizitarea templelor şi muzeelor Şi ce-a icânitat Homer va mai cânta Tu ce râzi c u m am r â s eu o d a t ă
veşnicia :
din Athena, Acrocoriniţ, Olympia şi Detllfi, a teatru­ (Insulă, p. 40) Şi s ă r u ţ i o g u r ă d e copil —
lui din Epidaur, a coloanelor de pe Capul Sunium, Adu-mi, aube, dioiuă turturele
D a r tu r ă m â i p e - u n sodiu de m u z e u , î m p r e u n ă p r i n s e 'n laţ.
a ruinelor dicloipeene delà Mykene — priveliştea Căci t o a t ă viaţa atrutichităţii m a i trăeişte încă in
Grecia d e azi — şi Pliait a t u r n a t , în рокгіа lui, câ­ Ca o sfidare veşniciei oarbe,
Helladei, a mării Egee şi a insulelor sale, toate a-
ceste minmni, deşi sorbite cu раЦта şi trăite cu t e v a din щргсіеЪе ei cele mai caracteristice. I n frumuseţea t a 'de t â n ă r zeu. Este Pillât întreg sub aceste chipuri din Grecia
tnteuisiitaitea neofitului, nu s'ar fi adâncit atât de In primul rând, desigur, pesagiul. In peisagiul «•- — Pillât care, în „Scutul Min.erveî" — 18 sonete de
mußt în sufletul meu, de п'щ fi avut pentru ele cesta grecesc, regăsim toate florile înobilate de a- P e d u ş m ă n i a veacului ihain o rară frumuseţe, dintre cel mai frumoase scrise
mintvrea lumii vechi, déla floarea morţii, asfodela, Şi peste timp, ce dacom n e t o t soarbe, în l i m b i română, — înicupe prin a mărturisii că
com-prehensiunea mal matură a ivârstel; căci anitia
clasică, în opoziţie cu cea romantică, fecundată de înflorită printre pietre, la vwleia -modestă şi la *al- A b i r u i t profilul t ă u elin.
Cithereenei prs,dă d e - a i j a n am zăcut
vis, îşi pretinde experienifo! •oieţii reai'.e şi se cere béle anemone, până ito maidii de sânge ţâşnind idirt
granit; regăsim toţi arborii şi arbuştii consecraţi P l ă t i n d u - i v a m ă cliinui şi l a c r i m a fierbinte,
pregătită şi desăvârşită prin studii şi lecturi. Des­ -Dacă îmsă poezia de care ne ocupăm ar fi numai
coperirea Belládéi şi a artei sale, a scuikpturei eline zeilor: laurul lui АроШо, măslinul Mmervei; fune­ atât, •adică numai p a s t e l — oriicdit ide viu, de pito­
şi că acum, rupând cu trecutul, limpezit cu totul
şi i templului grec în special, a fast un eveniment rarii chiparoşi (sau, cum zice poetul, cu un barba­ resc, şi de vœirœt, i— ar fi votusi prea p u ţ i n , p e n t r u
ft
de patimi şi păcat, doreşte să obţină, în schimb, de
capital în viaţa meu. Intírázneisc şă cred că am rism pe care ne vom feri a-l adopta, e/iiparirii), m ă s u r a t a l e n t u l u i lui Pillât. Ea eiste din fericire mai la Minerva, înţelepciunea maturităţii, împăcarea cu
tvăit-o cu prospeţime şi cu un entuziasm mai a- platanul patrianhial şi osjpitalier; regăsim şi mires­ mult: sub imaginile venerabile ale peisagiului gre­
г
р оа\рг dz oicela ail unui contimporan él Renaşterii mele tari ölte Greciei de totdeauna, mirosul de da­ cesc bate inima poetului român. Acesta se duce la sine şi cu viaţa, fericirea liniştii câşitk/ate cu trudă
fin şi de cimibru care tombală mnvsţxi arizi. In pei- — sau, c u m se exprimă mşa de frumos poetul, în­
iecât al unuia din epoca noastră. Mi-*am regă&it Atena — drumeţ venind de departe, cu un senti­
sagiul iac esta аш. recăpătat viaţa şi se mişcă vechile tr'un vers de poezie p u r a :
sentimentele de aţtuncea, deschizând, . muţit mai ment aproaţpe religios. Aşa prelcum cu d o u ă milenii
târziu, „Italienische Reise" a lui Goethe. Cred că divinităţi şi vietăţi ale păidurli şi ale merii — Tri­ în u r m ă Koraiţiu. el soseşte aicotlo ca sâ afle, ca să Senina fericire p u ţ i n îngândurată.
toată poezia mea, de% Caetul verde încoace, a fost
a
tonii, Sirenele, Cen'Éattrlii, F a u n i i — şi, fireşte, nu se purifice, ca să se închine:
influenţată de miracolul elin". (Mărturisiri, ţ \ 286). puteau lipsi păstorii care sună din fluer, la umbră,
Căci aceasta e poezia de «cuim a lui Ptiwat: o poe­
sub fagul bucolic, Ьигттёіог adunate în jur: caprele B a r b a r , venit aicea să m ă 'nohin...
Itinerarml heiUenic al lui PMlat a fast begat şi zie a m a t u r i t ă ţ i i ; deopotrivă a matur-iliţii sufleteşti
,;cu ochi de muiere", ţapii „cu bărbi de monahi" şi
felurit. In sufletul poetului au lăsat urme, în egală şi a maturităţii poetice, ca şi, s'o spunem cu legiti­
oile aşa de „uniforme". El simte ca o dragoste înaltă îl ridică spre cerul
măsură, aspectele cele mai vmriate ale Helladei: l-a mă satisfacţie, a maturităţii caie, prih c.l şi fnin
lui Plate şi Plotin, îşi dă seairua că merge în ţara
atras deopotrivă şi templul delà Sunium, aşezat pe Dar, se înţelege, роешіі n u p u t e a remâne nesim­ alţi câţiva poeţi contemporani, a ajuns poezia ro­
un ţărm abrupt, ca şi muntele Kymet — munte plin de lumină a celor care-l tfunt p ă r i n ţ i spirituali: mânească *).
ţitor i a o viaţă mai puţm ostentativă dar nu mai
de uioiiete, dar profomat de nicio casă, -uimffit de ipufpin. uie, «aiţa pietredor, t o a t ă acea viaţă prir.?ă în
nici un templu; a fost la mănăstirea Dafhi, sfinte La''aţi-mă să v i n a* piărLiţi, ii. I. HERESCÜ
linii nepieritoare pe frize sau pe stelele funerare.
cărămizi, de unde l-a urmărit viziunea) îrvdmrrerată, Viaţa din păduri şi dRn poene a trecut pe pietre, Doar clipa m e a se c e r n e cenuşie,
în naos, a tragicului Pantocrator; la Acrocorimi, спфнгйе de pe pietre se văd şi ашт în pădurile Doar l u t u l m e u s e ішгра 'n suferinţi. *) Prefaţă la volumul .AarVldela", de Ion Pillât, care
unde a fost ospătat de păstori cu o bucată d e şi poenele Greciei. Poetul a « W t acolo, îwtr'o zi cutw Aici lumina dărae vecie....; apare zilele acestea.

VUIEŞTE
Щ^/lopoţelul internatului răsuna liberator p e s t e tăce­
rea* s o m n o l e n t ă a sălilor de meditaţie. Era recreaţia
m a r e de 5 minute.
P u i u Tofan dintr'a cincea n'aşteptă altă invitaţie. •
Trânti cu voluptate latina de pupitru şi în calitatea lui
de şef al Colţului vesel, dete comanda :
— Adunarea! Colţul v e s e l după mine, marş !
Cei din „Colţul v e s e l " ştiau ce au de făcut. Astăzi
avea loc marea demonstraţie la care n u erau admişi
decât „cavalerii" colţului vesel, c u o v e c h i m e de cel
p u ţ i n 3 luni. Mândri' deci de funcţia lor, cavalerii se
strecurară misterios, în fuga mare, să-şi ajungă şeful.
— Fi-fa, fi-fa, fi-fa, se auzi flueratul şefului pe
coridoarele întunecoase ale internatului.
— Fi-fa, fi-fa, fi-fa, răspunseră tropăind subal­
ternii, s e m n că-1 urmează.
— Măi, u n d e dracul se d u c ăştia, se chinuia să afle
D u m i t r u Pascu, poreclit „Tocilarul" şi însărcinat tai­
nic de pedagog cu s u p r a v e g h e r e a celor delà „Colţul
vesel"? Să nu facă trăsniţii vreo năsbâtie tocmai a c u m
când lipseşte pedagogul, îşi zise D u m i t r u P a s c u şi se
l u ă după ei.
Când ajunse în dreptul pivniţei, simţi că-1 urmează
c i n e v a din urmă. î n t u n e r i c u l îi dete fiori şi întrebă
c u o v o c e sugrumată :
— Cine-i... ?
— Eu, mă tocilarule, n'ai grije, n u te m ă n â n c :
Opincă !
— Dar tu ce cauţi aici ? îl întrebă Pascu.
— N u spionez, în niciun caz, ca tine. Hai, cară-te,
că de nu, te iau prizonier şi te predau şefului.
— Tu, mă, îl întâmpina batjocoritor Pascu, tocmai
tu pe care t e - a u dat afară din bandă pentru lipsă de
curaj ! Când au făcut băeţii înscenarea cu alarma,
p l â n g e a i de frică.
într'o clipă, Opincă se repezi la el şi-i răsuci mâna.
— A u , au, — răsună l u g u b r u pe coridoarele cu p e ­
reţii u m e z i ai internatului, vocea tocilarului, furios
Jnfăşcat. D i n magazia cu mobilier scos din uz al i n ­
ternatului, apăru o patrulă.
— Cine-i, se răsti o v o c e convinsă de importanţa
misiunii ?
— Eu, Opincă, răspunse elevul, am prins un spion.
— înaintează !
Opincă împinse înainte „spionul" cu o tainică
bucurie în suflet Poate a c u m o să-l ierte Puiu, şi-1
ca relua in bandă.
Patrula luă în primire spionul şi cu m â i n i l e la spate
îl duse spre sala de judecată. Toată banda aştepta
curioasă. Şeful patrulei dete raportul :
— S ă trăiţi dom'le şef, vă predau u n spion prins
de Opincă, în apropiere de uşa camerei noastre.
P u i u se uită cu dispreţ la spionul ţinut cu m â i n i l e
la spate. II măsură de sus până jos, apoi zise :
— Ş t i u că te ocupi cu lucruri frumoase. Ştiu că
eşti o m u l pedagogului. D a c ă sufli un singur c u v â n t
despre ce-ai văzut aici, e vai şi amar de tine. P u i u
Tofan se ţine de cuvânt !
— Daţi-i drumul, porunci scurt, milităreşte, şeful.
P a s c u se strecură ruşinat afară, fără a spune o s i n ­
gură vorbă. Cineva îl urmări să vadă dacă s'a î n d e ­
părtat deabinelea, apoi şeful luă c u v â n t u l :
— Pentru purtarea lui camaraderească, e l e v u l P e ­
tre Opincă este reprimit î n organizaţia „Colţul vesel".
In onoarea v e c h u i l u i nostru prieten, să strigăm de
trei ori „Ura" şi să i n t o n ă m „Imnul nostru".
Cei din „Colţul v e s e l " îl bătură de trei ori pe umăr
după ritual, apoi intonară încet, misterios :
„Aşa e viaţa d e şcolar,
Cu bucurii şi cu amar.
D e vrei să ştii că mai trăeşti,
La noi în „Colţ" te'nveseleşti", etc.
După ceremonial, P u i u r e d e v e n i grav şi începu ş e ­
dinţa.
P e s t e băncile serilejate cu n u m e şi-asvârlite la voia
întâmplării în sala cu mobilier de reformă, trona o
tablă spălăcită de-atâtea straturi de î n ţ e l e p c i u n e pro­
fesorală. Puiu trecu în dreptul tablei, luă o cretă şi
începu :
— „Domnilor, după c u m ştiţi şi Dvs. şi după c u m
ne spune şi iubitul nostru profesor de geografie fost
é l e v a i lui Ratzel, etc., etc., fc^t coleg cu S. Mehedinţi,
G. Vâlsan, etc., etc., m e m b r u în societatea de g e o g r a ­
fie, m e m b r u în societatea de numismatică, etc., etc.,
etc., o m u l este regele animalelor. Omul stăpâneşte
natura.
C u m a ajuns omul să stăpânească natura ? Prin
precizie, domnilor, prin precizie. Aşa dar la început
a fost precizia.
N u râdeţi, domnilor, ci băgaţi bine de seamă, ce v ă
spun. Precizia este ştiinţa — cum spune colegul m e u
delà B e r l i n — care, precizând tot ceeace este d e p r e ­
cizat a ajuns să precizeze totul. Aşa dar, prin precizie
stăpâneşte o m u l l u m e a . P r i n precizie şi-au procurat
primii o a m e n i hrana cea de toate zilele, doborînd
cu săgeţile lor fiarele din codri.
P r i n ochirea precisă a mărului, a scăpat W i l h e m
avion şi la cine ştie u n d e ne v a m a i duce ştiinţa.
P r i n ochirea precisă a m ă r u l u i a scăpat W i l h e l m
Tell delà moarte, prin precizie se duc răsboaiele şi
despre precizie (aici P u i u îşi drese ironic vocea) v ă
va vorbi astăzi şi umila m e a persoană.
Ceeace v e d e ţ i în faţa D v s . (şi P u i u desenă cu creta
la repezeală u n cap de o m în m ă r i m e naturală) u n
om. N u atât de frumos ca p e d a g o g u l nostru care are
a c u m o întâlnire... dar un o m totuşi. Ei bine, d o m n i ­
lor, precizia a descoperit mijlocul ca p u n â n d î n m â i ­
nile semenilor noştri î n d e m â n a r e a să-l ferească pe
acest o m de toate relele. Câte lovituri n u l-ar doborî,
dacă l u m e a n'ar avea s i m ţ u l preciziei? In fiecare m o ­
m e n t o m u l ar fi e x p u s pieirii, v i a ţ a ar fi u n chin.
A ş a s p u n — dealtfel — şi colegii mei Mill Harp şi
l o h n Darvton, din Chicago. Ei au demonstrat l u m i i
cu a r g u m e n t e n e î n d o e l n i c e că viaţa e posibilă numai
datorită preciziei.
Trec pericole deasupra capului nostru şi nu n e
ating... (aici P u i u se îndepărtă cu v r e o 10 paşi de
tablă, luă un briceag delà secretarul lui, care-i p r e ­
zentă o întreagă colecţie, şi-1 asvârli cu precizie la
doi centimentri de vârful capului desenat pe tablă)...,
trec pericole p e lângă urechile noastre şi nici că n e
pasă (acum şeful ochi din n o u şi asvârli briceagul cu
precizie lângă urechea desenată p e tablă)..., roesc p e ­
ricolele î n jurul organelor noastre şi noi t r e c e m m a -
iestuoşi înainte ! Şi rând p e rând, urechile, gâtul,
umerii figurii de pe tablă fură î m p r e j m u i t e de cuţite
înfipte cu precizie, în tăcerea încremenită a „ c a v a l e ­
rilor" ce asistau la demonstraţie. P u i u oficia cu u n
surâs încrezut şi ştrengăresc p e buze, o lecţie de ţintă,
cu o siguranţă profesională.
— A s t a e precizia, domnilor; puţină atenţie şi v e ţ i
reuşi şi D v s . , îşi î n c h e i e demonstraţia cu o plecăciune
de rigoare, şeful.
A s i s t e n ţ i i săriră să-l felicite, entuziasmaţi. Şeful îi
opri însă cu un gest autoritar :
— N i c i u n bravo, domnilor; marii artişti nu lucrează
pentru laude! Atâta supraestimare îl făcu şi p e el să
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTL STR. BREZOIANU 23
UNIVERSUL
—nuvela—
zâmbească. Era deajuns ca gravitatea să se topească
brusc şi în locul ei să reînvie atmosfera c a m a r a d e ­
rească.
— Mă P u i u l e , se grăbiră să-l întrebe cei de faţă,
dar asta de u n d e o m a i învăţaşi ?
— Secret personal, a m prins-o î n vacanţă delà unul!
Dar nu e cine ştie ce m a r e lucru. D u p ă Paşti l a n s ă m
u n avion de-o să crape de necaz „Iancul" delà fi­
zică.
—- Ce zici Puiule, dacă ar fi în locul figurii u n o m
adevărat, ai cuteza să s v â r l b c u ţ i t e l e ca mai înainte ?
întrebă t i m i d P a v e l R u n c e a n u dintr'a patra.
— Ba bine că nu! Precizia e precizie, replică iarăşi
grav şeful. P e n t r u m i n e , o m u l sau figura de p e tablă
e tot una. Ce, crezi că dacă ai fi tu acolo m'aş speria ?
— Eu nu... se grăbi să se eschiveze R u n c e a n u , e u
nu mă încumet. Dar unul mai curajos...
— Cine, rânji ironic Puiu, Opincă Ion care plângea
în dormitor când am imitat atacul de noapte, cu
bombardiere, d e - a c u m o săptămână...?
. . . Inima lui Opincă se făcu iarăşi mică cât u n
purice.
Vasăzică P u i u n'o să uite nicicând „atacul" acela.
Trebue să se t e r m i n e odată cu bănuiala !
El, Opincă nu e fricos, şi-o să le arate imediat t u t u ­
ror... îşi luă inima în dinţi şi cu curajul ostentativ al
fricoşilor, Opincă răspunse :
— Da, eu, ce credeţi voi că m i - e frică? A t u n c i am
plâns pentrucă mă durea măseaua. Să n u credeţi că
sunt mai fricos ca voi. Uiie, eu stau la ţintă, să ve­
dem care m a i stă ?
— V e z i - ţ i de treabă, Opincă; tu îţi faci singur c u ­
raj, căută să-l potolească P u i u . Cine te ia în serios?
Te-apucă frica tocmai când trag la ţintă şi cine ştie
ce se întâmplă !
Vorbele mai m u l t îl întărîtară pe Opincă. Fără să
stea m u l t p e gânduri, se aşeză în dreptul figurii de­
senate pe tablă, gata de experienţă.
— Ei, să mai spuneţi că m i - e frică, zise el, s u g r u -
mându-şi emoţia. Să te v ă d P u i u l e , eşti tu W i l h e l m
Tell ori nu eşti.
— Sunt... răspunse P u i u , dar tu o să mişti.
— N u mişc... P e c u v â n t u l m e u că nu mişc !
...Opincă simţi c u m i se înmoaie picioarele. Până
a c u m făcuse el pe viteazul, dar credea m e r e u într'o
m i n u n e , credea că P u i u n'o să ajungă atât de departe
cu îndrăsneala şi a c u m iată-1, P u i u stă pe gânduri, îl
măsoară de sus până jos, s e m n că e pe punctul de a
începe experienţa.
— Măi, Opincă, mă, nu ţi-e frică, îl mai întrebă
odată Puiu, cu gândul aiurea.
— Nu. .! răspunse Opincă şi înghiţi în sec.
— Bine... Stai răzimat de tablă şi să n u mişti.
Cavalerii erau n u m a i ochi. Fiecare gest al şefului
era privit cu atenţie, reţinut. La Opincă n i m e n i nu
se mai gândea, la fiorii care-1 treceau, la aşteptarea
aceea mută, cu rădăcini î n veşnicie, care-i pusese stă­
pânire pe suflet.
Opincă e x e c u t ă întocmai ordinul, mai m u l t mort
decât viu, dar n'avea încotro: el se oferise !
Era acum o ţintă şi — atâta tot. Interesa dacă
P u i u l o v e ş t e bine sau n u .
însfârşit, numărătoarea începu.
. . . Unu .. . doi. . . t r e i . . . !
La cifra trei pronunţată apăsat de cel ce dădu co­
manda. Opincă tresări fără să-şi dea seama, se mişcă.
— A u — se aşternu peste aşteptarea din sală, ţipă­
tul copilului. Picuri mari de sânge îi ţâşniră printre
d e g e t e l e c u cari apăsa strâns tunica de piept. S e î m ­
pletici de câteva ori r ă z i m â n d u - s e de tablă, apoi se
prăbuşi la pământ.
Copiii, încremeniţi, n u ştiau ce să facă. Abia peste
câteva m i n u t e cineva pronunţă cuvântul „doctor".
— Să v i n ă doctorul că moare...
Cei mai fricoşi se strecurară afară. R ă m a s e P u i u cu
câţiva băeţi mai mari. încercară să-i vorbească dar
nu m a i era chip. Opincă părea dus p e altă l u m e .
Vestea se lăţi ca fulgerul î n tot internatul. Sosiră
servitorii, bucătăreasa, e l e v i m a i mari. Toţi v o i a u să
ştie c u m s'a întâmplat nenorocirea, să afle amănunte.
— P u i u Tofan... lămuri cineva şi ochii tuturor îl
căutară pe Puiu.
El se s m u l s e din î n v ă l m ă ş e a l ă şi alerga a c u m în
neştire pe malul liniştit al apei, departe, cât mai de­
parte..,
II urmăreau g e m e t e l e lui Opincă, privirea lui spe­
riată.
— Dacă moare... şi P u i u nu îndrăsni să-şi t e r m i n e
gândul... Eu să omor u n om... şi cineva parcă-1 î m p i n ­
gea din u r m ă să gonească cât m a i repede.
— Domnul... pedagog... d o m n u l doctor... se agitau
şcolarii...
La internat zarva creştea mereu.
N u era nici u n u l p e aproape.
Bucătăreasa îl bandajă c u m putu şi cu prima tră­
sură Opincă fu evacuat la spital.
Era deajuns ca să ştie tot oraşul.
P e s t e două ore delà data nenorocirii, consiliul „opo­
ziţiei" se găsea întrunit î n casa profesorului Râşnău.
Luau parte ca m e m b r i de drept, pe lângă alte notabili­
tăţi ale urbei, aspiranţii la postul de casier, e c o n o m la
internat şi pedagog, şi câţiva profesori. D o a m n a R â ş ­
nău n u mai putea de treabă. îşi purta cele 90 kgr. cu
o însufleţire d e m n ă de o vrednică gospodină, din b u ­
UTERAR
ORAŞUL
cătărie în salon şi din salon î n cămară. Prăjituri, ca­
fele, sticle de vin, apărură prompt p e masa oaspeţilor,
D o m n u l R â ş n ă u aşteptă să v i n ă toţi invitaţii. Când
cel din urmă invitat se aşeză la masă, d u m n e a l u i î n ­
cepu cu o v o c e gravă:
— D o m n i l o r , de douăzeci de ani m ă străduiesc să ri­
dic această şcoală. Tot ceeace a m făcut e u ajutat de
Dvs. se năruieşte a c u m brusc, printr'o proastă c o n d u ­
cere. Elevi din şcoala noastră ţin întruniri î n pivniţe,
se iau la bătaie cu cuţitele. Iată u n d e am ajuns !
Se i m p u n e o atitudine. N u m a i m e r g e aşa, cu treacă-
meargă. D e a c e e a propun, ca noi care s u n t e m legaţi
sufleteşte de această şcoală, să redactăm u n m e m o r i u
in care să c e r e m :
1. Ordine la şcoală şi internat ;
2. Moralitate î n v i a ţ a profesorilor şi şcolarilor ;
3 grupul d e invitaţi se depărta cu sgomot pe străzile
— S ă n u m a i d e a d. director ospeţie din raţia i n t e r ­
natului, se revoltă părintele Bărău... D a c ă - i lege, să
fie l e g e !
— Dar servitoarele internatului ce caută la p l i m ­
bare c u copiii d-lui director, întrebă şi notarul? D e - a i a
le plăteşte comitetul, ca să plimbe plozii directorului?
Cui îi trebue servitoare, să-şi angajeze !
D. Râşnău încercă să-şi continuie e x p u n e r e a dar nu
mai era chip. Rând pe rând, cei de faţă îşi s p u n e a u
pornirile.
— N i c i p â n ă astăzi nu s'a lămurit ce soartă au avut
p o a m e l e din grădina internatului, i n t e r v e n i bătrânul
avocat Dr. B a n u . Când e r a m în comitet, am plantat 80
de meri „Ionathan", 60 de Batule, 25 de m e r i mălăieţi,
nu m a i ştiu câţi pruni şi peri. Cine le culege foloasele?
Copiii, după c u m văd, îşi duc zilele n u m a i cu cartofi
şi fasole. într'o zi e cortofi felul doi; în cealaltă e pe
dos: fasole f e l u l întâi şi cartofi felul doi. D e p o a m e
nici p o m e n e l a ă !
— Cine trage f o l o a s e l e poamelor şi internatului,
d-le doctor, găsi prilejul să intre în vorbă şi doamna
R â ş n ă u care t o c m a i aducea cafelele? D o a m n a contesă,
prea stimată doamnă directoare! D e unde şi-a făcut
acum u n pardesiu cu 20 de mii de lei, cărucior la copii
cu 30 de mii, pantofi maron cu 6.000 lei ? D i n leafă ?
Că leafa e c u m zice b ă r b a t u - m e u : n u m a i un aperitiv,
faci trei cumpărături şi s'a dus. Cu l e m n e delà i n t e r ­
nat, untură delà internat, pâine delà internat, să tot
trăieşti şi să-ţi faci ţoale nouă.
— Ce e drept, că prea li s'a urcat domnia la cap,
adaugă şi părintele Bărău. N e v a s t ă - m e a se p l â n g e că
nici n'o mai salută pe stradă doamna contesă. D'apoi,
p e r m i s u - i ca o mucoasă ca ea de 30 de ani s'aştepte
să-i dea bună ziua o preoteasă bătrână ?
— S ă nu n e p i e r d e m î n lucruri mici, încercă să s t ă ­
pânească situaţia d. Râşnău. Trebue să t r e c e m la fapte.
In m e m o r i u trebuie să cerem Inspectoratului :
1) A n c h e t ă s e v e r ă cu pedepsirea elevilor vinovaţi
î n cazul de astăzi şi pedepsirea personalului însărcinat
cu supravegherea.
2) U n nou r e g i m de disciplină în şcoala noastră în
care cresc atâtea v l ă s t a r e ale n e a m u l u i de pe v a l e a
Crişului, vlăstare cărora li se vor încredinţa m â i n e
destinele economice, politice, spirituale şi m o r a l e ale
acestor frumoase plaiuri româneşti delà începutul î n ­
ceputurilor...
— Să nu f u m e z e elevii pe la porţi ca h o m a r i i , se
revoltă iar a v o c a t u l B a n u . Lângă Biroul m e u în f i e ­
care zi v i n doi lungani, cu numărul pe braţ şi pipează
de zor până la sfârşitul recreaţiei.
. . . F r u m o a s ă treabă, n'am ce zice...!
— T o c m a i de-aceea, continuă d. Râşnău, v o m cere
în m e m o r i u măsuri radicale.
3) N i c i u n e l e v să n u se mai p l i m b e pe stradă după
ora şapte.
4) N i c i u n e l e v să n u fie văzut la cinema.
5) Toţi elevii să fie tunşi numărul zero...
— Floare la ureche, interveni iar d-rul B a n u . Sfânta
bătaie, asta-i m a m a pedagogiei, nu pedagogia b l â n ­
deţii, pedagogia inimii şi a destrăbălării !
P e v r e m e a m e a asta era: N u ştiai lecţia, luai o notă
proastă, la internat te întreba înainte de amiază :
— Ce notă ai luat ?
— . . . 4, m ă rog frumos !
— Câtu-i delà 4 p â n ă la 10 ?
—- . . . 6, m ă rog frumos !...
— Ei, stai t u fătul m e u , colo pe scaun şi n u m ă r ă
delà 4 până la 10. Şase b e ţ e sdravene căpăta neferici­
t u l copil p â n ă ce-i v e n e a m i n t e a la loc. D e a c e e a ş t i m
noi şi astăzi p e de rost Tristia de Ovidiu: „Iile ego qui
fuerim t e n e r o r u m l u x o r amorum, Q u e m legis u t noris
accipa posteritas, S u l m o mihi patria est, gelidis u b e -
rimis undis...
— Straşnică memorie, îl c o m p l i m e n t ă părintele B ă ­
rău, care a v e a nişte interese p e la cooperativa u n d e
d-rul B a n u era preşedinte ! P e v r e m e a noastră era
şcoală n u jucărie. La A r a d aţi învăţat, la „şcoala
reală" ?
— Da, la Arad. Ehei, din generaţia mea au ieşit
tot oameni u n u şi unul: Dr. Laurenţiu Gazau, profe­
sorul Horodniceanu, fostul ministru Quintus Pop...
— Tocmai bine că a d u s e r ă m vorba de asta, observă
părintele Bărău, ca inspirat... D . m i n i s t r u e acasă la
m o ş i e şi c u două t e l e f o a n e se face ordine î n şcoala
asta...
D e astă dată profesorul Râşnău renunţă la e n u m e ­
rarea nouilor principii de ordine. Tot la acest punct
voise să ajungă şi el pe ocolite. Dar fără o vorbă de
„sus", a unui o m cu influenţă ştia el, prea bine, n i c i u n
principiu mare n u se aplică. Toţi îl priveau a c u m ca
p e o speranţă p e d-rul B a n u .
— Trebuie să v ă declar, că e u sunt din principiu
împotriva intervenţiilor, zise cu ifos avocatul, văzând
importanţa ce i se acordă. Dată fiind însă importanţa
problemei pentru acest colţ de ţară, v o i u vorbi chiar
azi cu Quintus, şi cred că în 2—3 zile a v e m un rezultat
pozitiv.
Asta era î n definitiv ce-i interesa pe toţi, pe d.
Râşnău m a i m u l t , p e ceilalţi m a i puţin. A c u m erau p e
drumul cel bun; la ce l e - a r mai folosi principiile vagi,
teoriile moraliste ?
Chestiunea era considerată ca aranjată, odată ce
erau siguri de i n t e r v e n ţ i a fostului ministru...
— Ei, să trăeşti d o m n u l e director, ridică paharul
părintele B ă r ă u şi să păstoreşti multa v r e m e în pace
şi o m e n i e t u r m a tinerilor noştri !
— . . . Să vedem.... să vedem... se scuză cu o m o ­
destie abia stăpânită aspirantul de director. D e o c a m ­
dată e vorba să reintre şcoala în normal, pe urmă v o m
v e d e a noi...
— La mulţi ani, d o m n u l e director, închinară şi c e i ­
lalţi neluând î n s e a m ă slabul protest de mai înainte.
Şi în discuţiile ce urmară, se p r e v ă z u ce v a zice
doamna contesă când n u v a mai fi directoare, ce v a
spune l u m e a prin oraş, şi chiar felul c u m va fi aşezată
la 10 Mai l u m e a î n tribună. D o m n u l R â ş n ă u nu m a i
prididea să toarne în parhare.
Rezultatul se şi v e d e a , d-rul B a n u arăta ce-ar face
el să fie prim-ministru, părintele Bărău voia să-i
spânzure pe toţi tâlharii d e l a V A R S , iar tânărul D ă n i l ă
Taxa poştala plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939
30 MAI 1943
de G A B R I E L ŢEPELEA
începu să facă ochi dulci, în lipsă de ceva m a i bun,
d o a m n e i Râşnău.
Târziu, dupăce n o u a fizionomie a oraşului fu aran­
jată definitiv, oaspeţii plecară.
— N u m a i la primărie şi la pretură să m a i p u n e m
oameni „de-ai noştri" în Bădeşti, spuse la plecare p ă ­
rintele B ă r ă u şi toate vor m e r g e strună.
— Le v i n e rândul la toate, părinte, zise profesorul
Râşnău. A v e m noi grije. D e o c a m d a t ă să ieşim bine cu
ancheta. N u uitaţi să vorbiţi cu d o m n u l ministru, î n
seara asta, d-le doctor, se adresă el avocatului B a n u .
— Eu să uit, răspunse afectat doctorul Banu, cobo-
rînd scările ?
„Exactitudo, virtus incomparabilia est, spune la­
tinul !"
— Straşnică memorie, sublinie iarăşi părintele şi
burgului provincial.
Imediat după nenorocire află şi poliţia că la internat
se ţin întruniri în pivniţă şi elevii se î n j u n g h i e cu
cuţitele. Comisarul ajutor, Nazâru, se deplasă la faţa
locului, izola elevii din organizaţie de restul elevilor,
şi începu interogatoriul :
— C u m te chiamă pe d-ta ?
— Minea Ion, dintr'a patra, îi răspunse intimidat
cel dintâi interogat.
— Ce grad .ai î n organizaţie ?
— Cavaler....
— D e câţi ani activezi în organizaţie ?
— D e un an şi jumătate, de când l - a m cunoscut pe
Puiu.
— N u m e l e precis al organizaţiei ?
— „Colţul vesel"... răspunse isbucnind în plâns i n ­
terogatul.
Lacrămile e l e v u l u i înmuiară o clipă rigiditatea
profesională a poliţistului. A v e a şi el u n copil la liceu
şi ştia ce î n s e m n e a z ă copilăria. Totuşi poliţistul din el
învinse: „niciodată n u trebue să te laşi influenţat de
lacrămile interogaţilor — scria la regulament. — In­
terogatul poate să simuleze".
— N u mă lua pe m i n e cu „Colţul v e s e l " şi c u d'alde
astea, continuă poliţistul. Colţul v e s e l îi spuneaţi D v s .
aşa de ochii lumii. Ce urmăreaţi prin organizaţia asta ?.
— . . . S ă r â d e m î n pauză, se auzi de-abia printre l a ­
crămi vocea copilului...
Comisarul v ă z u că delà Minea nu poate scoate mai
mult. Urmară alţii la rând: aceleaşi întrebări, aceleaşi
răspunsuri, aceleaşi lacrămi.
— V o m vedea, conchise c u gravitate comisarul, c o n ­
vins că î n fond e vorba de o simplă copilărie. N u uită
însă să ia elevilor „declaraţiile" de rigoare ca să fie
„acoperit".
Sesizat de gravitatea celor întâmplate î n raionul s ă u
electoral de pe vremuri, fostul ministru se simţi dator
să intervină. T e l e f o n a la inspectorat, la minister.
— V e n i m , i se răspunse, de peste tot. U n caz atât
de grav !
Ce-a fost în zilele ce urmară, n u m a i cei ce au trăit
acele clipe pot să spună: O ploaie de inspectori, cum
n u mai v ă z u s e r ă Bădeştii de p e t i m p u l alegerilor. F i e ­
care registru fu cercetat cu d e a m ă n u n t u l , fiecare chi­
tanţier, fiecare catalog.
A n c h e t a e r ^ î n toiu. V e n i s e şi u n inspector general
delà Bucureşti şi lucrurile încă nu se clarificaseră. N u
se putea stabili până u n d e este vorba de ceva real în
acuzaţiile ce i se aduceau actualului director şi până
unde m e r g e rivalitatea lui Râşnău.
—• Ce oameni, ce oameni, m u r m u r a printre dinţi i n ­
spectorul. N u l e pasă că periclitează e x i s t e n ţ a unei
şcoli, n u m a i să se s c h i m b e directorul !
Tocmai se lua interogatoriul elevilor, din „Colţul
vesel" buimăciţi de atâtea declaraţii, când apăru şi
„mortul"... Opincă. N u fusese atins cine ştie ce, mai
mult spaima îl făcuse să leşine, dar până să se l ă m u ­
rească l u m e a c u rana lui, toate autorităţile erau deja
sesizate.
— Tu eşti „mortul"? îl întrebă, zâmbind inspectorul.
— Eu... răspunse Opincă.
— Şi d e ce t e aşezaşi la ţintă, m ă fricosule ?
— Fiindcă... răspunse Opincă tremurând..., strigau
mereu copiii după m i n e :
Opincă-neomul.
V i n e avionul,
şi nu v o i a m să mă creadă fricos. A u z i n d păţania cu
sperietoarea, inspectorul începu să prindă firul a d e ­
vărat al lucrurilor.
O serie de măsuri fură luate, pedagogul fu pedepsit
cu suspendarea pentru părăsirea n e m o t i v a t ă a servi­
ciului; u n lucru singur mai rămânea de lămurit: soarta
elevului P u i u Tofan.
Poliţia nu ştia nimic, părinţii e l e v u l u i erau dispe­
raţi.
Tocmai se redactau procesele verbale de anchetă,
când direcţiunea primi următoarea scrisoare din par­
tea unui r e g i m e n t de dorobanţi :
D o m n u l e Director,
In ziua de 3 Mai a. c. s'a prezentat la r e g i m e n t u l
nostru u n elev de şcoală, cerând să vorbească cu co­
mandantul.
D e ş i foarte ocupat, ca u n u l ce am copii de şcoală
l-am primit.
— Ei, ce e cu tine băiatule, îl întreb eu...?
—• Să trăiţi d o m n u l e colonel,... v r e a u să intru v o ­
luntar pe front...
— Ia m a i stai şi învaţă băiatule, a v e m noi soldaţi
pentru front n u jucării ca tine, îi răspund eu.
— N u m a i pot învăţa, d o m n u l e colonel, v r e a u să
plec pe front.
— D a de ce mă băiatule, ţi s'a urît c u cartea, te
persecută cineva ?
— Nu, d o m n u l e colonel. N u pot... am omorît u n om...
— Tu ai omorît u n o m ? F u g i de-aicea mă poate
l-oi fi omorît p r i n vis... Cu ce l-ai omorît ?
— . . . cu briceagul, î m i răspunse printre lacrămi c o ­
pilul.
N e ş t i i n d ce să cred, l - a m pus să-mi povestească a-
mănunţit întâmplarea.
D u p ă c u m se pare, chiar dacă e l e v u l Opincă a m u ­
rit, e o simplă nenorocire.
In orice caz, băiatul care pare de o i s t e ţ i m e rară,
l-am găzduit la m i n e până la primirea avizului D v s .
Primiţi vă rog D o m n u l e Director, asigurarea sti­
m e i mele.
Colonel P o p e s c u P a s ă r e a
Revolta din Bădeşti s'a potolit ca prin farmec, după
anchetă.
In conducerea şcolii n'a i n t e r v e n i t nicio schimbare
esenţială. Directorul a rămas acelaşi, profesorii aceiaşi.
Doar e l e v i i din a cincea m a i p o m e n e s c din când î n
când cu admiraţie la jocuri şi la football de colegul
lor P u i u , şeful „Colţului vesel". El e a c u m la altă
şcoală.
„Opoziţia" n u mai încearcă nicio m a n e v r ă . Ci-că nu
e chip să-l mişti pe director din ІЪс: are pile grozave
domnule !