Eu le aduc cu ele în genunchi, Şi-un cer pe cât se poate de senin Cu stele sclipitoare şi-un car plin,
Dar nu cu flori, că florile le-am dat,
Cu sănătate, noroc şi fericire, Şi multă, multă, multă iubire, Şi-un trai neprihănit şi-mbelşugat,
Şi codrii le aştern la ale lor picioare
Cu mirosul plăcut de primăvară, Ca vântul cald cu-a lui splendoare Să sufle de pe umeri acea povară Pe care-o poartă sărmana femeie Chiar de e gingaşă, frumoasă ca o fee.
Iubită femeie, tu meriţi mult mai mult,
Dar eu, fiind un suflet păcătos şi amărât Nu pot să-ţi dau mai mult decât – atât, Doar Dumnezeu poate să dea mai mult.