4.

CERINŢE GENERALE DE SECURITATE LA EXPLOZIE

PENTRU ECHIPAMENTE ELECTRICE AMPLASATE ÎN ARII
DEFINITE CA PERICULOASE, ALTELE DECÂT MINELE
GRIZUTOASE

Domeniu de aplicare
În cadrul acestei teme sunt prezentate cerinţele generale pentru
construcţia şi marcarea aparaturii electrice, intrărilor de cablu şi
componentelor Ex, destinate pentru a fi folosite în atmosfere explozive de
gaz, vapori sau ceaţă.
Utilizarea energiei electrice în atmosferă potenţial explozivă prezintă
multe particularităţi fapt pentru care problemele ridicate de proiectarea,
construcţia şi exploatarea aparaturii şi a instalaţiilor electrice prezintă
numeroase dificultăţi, abordarea lor necesitând o deosebită atenţie în
considerarea multiplelor aspecte tehnice, economice şi de tehnică a
securităţii muncii.

Definiţii şi simboluri
În vederea pătrunderii mai uşor în problematica temei, este necesar
mai întâi să fie cunoscute câteva definiţii legate de aparatura electrică
exploatată în zone unde este posibilă formarea unor amestecuri explozive
de gaze, vapori sau praf împreună cu aerul atmosferic în cantitate suficientă
încât să prezinte pericol.

Aparatura electrică
Aparatura electrică se consideră orice mijloc destinat pentru
utilizarea energiei electrice.
În această noţiune sunt cuprinse echipamente folosite pentru
generarea, distribuirea, acumularea, măsurarea, reglarea, transmiterea şi
consumarea energiei electrice.
Cu excepţia cazului în care standardul specific unui tip de protecţie
modifică acest lucru, aparatura electrică în conformitate cu SR EN 60079-
0:2005 este destinată să fie utilizată în arii periculoase în care atmosfera
explozivă cauzată de amestecuri de aer şi gaze, vapori sau ceţuri, se
găseşte în condiţiile atmosferice normale de
- temperatură –20 °C la +60 °C;
- presiune 80 kPa (0,8 bar) până la 110 kPa (1,1 bar); şi
- aer cu conţinut normal de oxigen , tipic 21 % v/v.
Utilizarea aparaturii electrice în condiţii atmosferice în afara acestui
domeniu poate necesita o atenţie specială. Determinarea temperaturii
maxime de suprafaţă se bazează pe o temperatură ambiantă în funcţionare

73
cuprinsă între –20°C şi +40°C, dacă nu este specificat altfel în documentele
producătorului.
La proiectarea aparaturii destinată funcţionării în atmosfere explozive
gazoase, în alte condiţii decât condiţiile atmosferice descrise mai sus,
standardul SR EN 60079-0 poate fi utilizat ca ghid. Totuşi, se recomandă
efectuarea de încercări suplimentare care se referă specific la condiţiile de
utilizare destinate. Acest aspect este foarte important în cazul aplicării
tipurilor de protecţie capsulare antideflagrantă “d” şi securitate intrinsecă “i”.
Cerinţele prezentate rezultă din evaluarea pericolului de aprindere
realizat asupra echipamentului electric. Sursele de aprindere luate în
considerare sunt cele asociate cu acest tip de echipament, cum ar fi
suprafeţe fierbinţi, scântei generate mecanic, reacţii termice, arcuri electrice
şi descărcări statice de electricitate în medii industriale normale. Pentru alte
surse de aprindere cum ar fi comprimarea adiabatică, unde de şoc, reacţii
chimice exoterme, autoaprinderea prafului, flăcări deschise, gaze/lichide
fierbinţi aparatura este supusă unei analize a riscului care identifică şi
enumeră toate sursele potenţiale de aprindere prin aparatura electrică şi
măsurile care trebuie aplicate pentru a preveni efectul acestora.
Atmosfera explozivă gazoasă reprezintă un amestec cu aer, în
condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formă de gaz sau
vapori, care, după aprindere, permite autoîntreţinerea propagării flăcării.
Temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase se
defineşte ca fiind temperatura cea mai joasă a unei suprafeţe încălzite la
care, în anumite condiţii poate să apară aprinderea unei substanţe
inflamabile aflate sub forma unui amestec de gaz sau vapori cu aerul.
Temperatura de serviciu se defineşte ca fiind temperatura atinsă
când aparatura funcţionează la parametri normali.
Temperatura maximă de suprafaţă se defineşte ca fiind temperatura
cea mai ridicată atinsă în condiţiile cele mai defavorabile pe oricare parte
sau suprafaţă a unei aparaturi electrice susceptibile de a provoca o
aprindere a atmosferei explozive înconjurătoare.
Capsulare se defineşte ca fiind un ansamblu de pereţi, uşi, capace,
intrări de cablu, tije, axe, arbori, etc. care asigură tipul de protecţie şi/sau
gradul de protecţie (IP) al aparaturii electrice.
Tipul de protecţie, însumează măsurile aplicate la construcţia
aparaturii electrice pentru a preveni aprinderea atmosferei explozive
înconjurătoare de către o astfel de aparatură.
Grad de protecţie al capsulării (IP).
După felul construcţiei aparaturile electrice pot fi de uz general sau
protejate contra exploziilor.
În ambele cazuri aceste aparaturi au un grad normal de protecţie
conform căruia se asigură gradat protecţia persoanelor contra atingerii
părţilor interioare aflate sub tensiune sau în mişcare, protecţie contra
pătrunderii corpurilor străine solide, protecţia contra pătrunderii apei.

74
 Intrare de cablu se defineşte ca fiind un dispozitiv care permite
introducerea unuia sau mai multor cabluri electrice şi/sau cabluri cu fibre
optice într-o aparatură electrică astfel încât să se menţină tipul de protecţie
corespunzător.
Componenta Ex este o parte de aparatură electrică sau un modul
(alta decât o intrare de cablu Ex) marcată cu simbolul "U", care nu este
prevăzută să fie folosită singură în astfel de atmosfere şi necesită o
certificare complementară când este încorporată într-o aparatură electrică
sau în sisteme pentru folosire în atmosfere potenţial explozive.
Simbolul "X": "X" este simbolul folosit ca un sufix la referinţa de
certificat pentru a indica condiţii speciale pentru folosire sigură.
Simbolul "U": "U" este simbolul folosit ca un sufix la referinţa de
certificat pentru a indica componenta Ex.

Gruparea aparaturii şi clasificarea temperaturii

Aparatura electrică grupa I – se referă la aparatura destinată folosirii
în minele grizutoase şi la acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale unor
astfel de mine, care pot fi expuse la grizu şi /sau praf combustibil.
Aparatura electrică grupa II – se referă la aparatura destinată să fie
folosită în locuri cu o atmosferă potenţial explozivă, altele decât minele
grizutoase.
Aparaturile electrice pot fi destinate numai unei atmosfere explozive.
În acest caz, acestea trebuie să fie marcate corespunzător.
Pentru tipurile de protecţie "d", "i", “nC” şi “nL”, aparatura electrică din
Grupa II este subdivizată în IIA, IIB şi IIC, aşa cum se prevede în
standardele europene specifice referitor la tipurile respective de protecţie.
Această subdiviziune se bazează pe interstiţiul experimental maxim
de securitate (MESG) pentru capsulări antideflagrante sau pe curentul
minim de aprindere ( MIC) pentru aparatura electrică cu securitate
intrinsecă.
Aparatura marcată IIB corespunde aplicaţiilor ce necesită aparatura
din Grupa IIA sau IIB. Similar, aparatura marcată IIC corespunde aplicaţiilor
ce necesită aparatura din Grupa IIA, Grupa IIB şi Grupa IIC.
Pentru toate tipurile de protecţie, pe aparatura din Grupa II trebuie
marcată temperatura maximă de suprafaţă.

Temperaturi
Aparatura electrică din Grupa II trebuie să fie:
 preferabil încadrată într-o clasă de temperatură (T1….T6), vezi
tab.1;
 sau definită reală maximă de suprafaţă;
 sau, dacă este cazul, limitată la gazul specific pentru care este
destinată.

75
 Tabelul 1 - Clasificarea temperaturilor maxime de suprafaţă pentru
aparatura electrică din Grupa II

Clasa de temperatură Temperatura maximă de

suprafaţă
T1 450
T2 300
T3 200
T4 135
T5 100
T6 85

Temperaturi ambiante
În mod normal aparatura electrică este proiectată pentru folosire în
domeniul de temperaturi ambiante cuprinse între –200 C şi +400 C şi în
acest caz , nu este necesar nici un marcaj suplimentar.
Dacă aparatura electrică este proiectată pentru o gamă diferită de
temperaturi ambiante, aceasta trebuie stabilită de constructor, iar marcajul
se va face conform tabelului 2.

Tabelul 2 - Temperaturi ambiante în serviciu şi marcaj suplimentar

Aparatura Temperatura ambiantă Marcaj suplimentar

electrică în serviciu
Normal Maxim.+400 C Nici unul
Min.-200C
Special Stabilită de constructor şi Ta sau Tamb cu domeniul
specificată în certificat special.
De exemplu:
 -300C< Ta<+400
sau simbolul "X":

Temperatura de suprafaţă şi temperatura de aprindere

Temperatura cea mai joasă de aprindere a atmosferei explozive
considerate, trebuie să fie mai mare decât temperatura maximă de
suprafaţă a aparaturii electrice în funcţionare normală ( incluzând şi
suprasarcinile admise). Doar în cazul componentelor a căror suprafaţă
totală nu depăşeşte 10 cm2, temperatura lor de suprafaţă poate depăşi pe
aceea a clasei de temperatură marcată pe aparatura electrică, cu o rezervă
de securitate de: 50K, pentru clasele de temperatură T1, T2 şi T3 şi 25K,
pentru clasele de temperatură T4,T5 şi T6.
Componentele mici, de exemplu tranzistoare sau rezistoare, a căror
temperatură o depăşeşte pe cea permisă de clasa de temperatură, trebuie
acceptate asigurându-se ca ele să fie conforme cu una din următoarele:
Dacă sunt încercate în amestecuri explozive, componentele mici nu
trebuie să producă aprinderea amestecului inflamabil şi orice deformaţie
76
sau deteriorare cauzată de temperatura mai ridicată nu trebuie să
invalideze tipul de protecţie; sau
pentru clasa de temperatură T4, componentele mici trebuie să fie
conforme cu Tabelul 3; sau
pentru clasa de temperatură T5, temperatura de suprafaţă a
componentului cu o arie a suprafeţei mai mică decât 1000 mm2 (excluzând
conductoarele de legătură) nu trebuie să depăşească 150 °C.

Tabelul 3 – Evaluare pentru clasa de temperatură T4 din punct de vedere al

dimensiunii componentului şi temperaturii maxime de suprafaţă

Aria totală a suprafeţei excluzând Cerinţe pentru clasa de temperatură

terminaţiile conductoarelor T4
< 20 mm2 Temperatura de suprafaţă  275 °C
 20 mm2 Puterea disipată  1,3 W a
 20 mm  1 000 mm
2 2
Temperatura de suprafaţă  200 °C
a
Se reduce la 1,2 W la 60 °C temperatură ambiantă sau 1,0 W la 80 °C
temperatură ambiantă.

Pentru potenţiometre, suprafaţa care trebuie considerată trebuie să

fie cea cu elementul rezistiv şi nu suprafaţa exterioară a componentului.
Montajul şi efectele de radiator de căldură şi răcitor al întregului
potenţiometru trebuie să fie luate în considerare în timpul încercării.
Temperatura trebuie măsurată pe pista pe care curentul o parcurge în
condiţiile de încercare cerute de standard pentru tipul specific de protecţie.
Dacă de aici rezultă o valoare a rezistenţei mai mică decât 10 % din
valoarea rezistenţei pistei, măsurătorile trebuie efectuate la 10% din
valoarea rezistenţei pistei.
Pentru componente având o arie totală a suprafeţei care nu
depăşeşte 10 cm2, temperatura de suprafaţă a acestora poate depăşi
temperatura dată de clasa de temperatură marcată pe aparatura electrică
din Grupa II, dacă nu există riscul de aprindere din cauza acestor
componente, cu o rezervă de securitate de:
 50 K pentru T1, T2 şi T3,
 25 K pentru T4, T5 şi T6.
Această rezervă de securitate trebuie să fie asigurată din experienţa
obţinută pe componente similare sau prin încercări asupra aparaturii
electrice însăşi în amestecuri explozive reprezentative.

Prescripţii pentru toate aparaturile electrice

Generalităţi
Aparatura electrică pentru atmosfere potenţial explozive trebuie să
se conformeze prescripţiilor din SR EN 60079-0:2005 şi standardelor

77
specifice tipului sau tipurilor de protecţie care au stat la baza construcţiei
respectivei aparaturi.
Tipurile de protecţie pot fi grupate în trei categorii, în funcţie de
prezenţa sursei de aprindere şi a atmosferei potenţial explozive, astfel:
-1 Tipuri de protecţie care admit contactul direct dintre sursa de
aprindere şi atmosfera periculoasă ( capsulare antideflagrantă  d,
securitate intrinsecă i, non-incendiv “nC”).
- 2 Tipuri de protecţie care nu admit contactul direct între sursa de
aprindere şi atmosfera periculoasă (imersiune în ulei  o ; capsulare
presurizată p, înglobare în nisip q).
- 3 Tipuri de protecţie care prin construcţie încearcă să elimine sursa
de aprindere în condiţii precizate ( securitate mărită e, non-incendiv “nA”).

Această clasificare reprezintă de fapt, o ierarhizare a nivelului de

securitate oferit de fiecare tip de protecţie; Nivelul cel mai ridicat de
securitate este oferit de tipurile de protecţie de la pct.1, iar nivelul cel mai
scăzut, de cel de la pct.3.
În vederea alegerii tipului sau tipurilor de protecţie ale aparaturii
electrice antiexplozive se face o analiză a gazelor în care funcţionează
aparatura electrică, determinându-se:
- proprietăţile explozive
- natura lor
- periodicitatea de apariţie respectiv permanent sau periodic
Astfel, pentru a selecta corect aparatura electrică pentru ariile
periculoase, sunt necesare următoarele informaţii:
- clasificarea ariei periculoase pentru tipurile de protecţie capsularea
antideflagrantă d şi securitatea intrinsecă i, clasificarea gazelor
şi vaporilor în legătură cu grupa aparaturii electrice.
Clasa de temperatură sau temperatura de aprindere a gazelor sau
vaporilor care formează amestecul exploziv.
Influenţe externe şi temperatura ambiantă.

Capsulări nemetalice şi părţi nemetalice ale capsulărilor

Definiţia materialului
Documentele producătorului trebuie să definească atât materialul cât
şi procesul de fabricare al capsulării sau al părţii de capsulare.
Pentru materialele plastice definiţia trebuie să cuprindă:
 denumirea constructorului materialului;
 referinţa exactă şi completă a materialului, culoarea sa, precum şi
natura şi procentajul, umpluturilor şi al altor aditivi, dacă sunt incluşi.

78
 Sarcini electrostatice ale capsulărilor sau ale părţilor de
capsulări de materiale plastice
Aparatura electrică trebuie astfel proiectată încât în condiţii normale
de utilizare, întreţinere şi curăţire, pericolul de aprindere datorat sarcinilor
electrostatice trebuie evitat. Această cerinţă trebuie satisfăcută prin una din
următoarele măsuri:
a) alegerea corespunzătoare a materialului, astfel încât rezistenţa
de suprafaţă a capsulării, nu depăşeşte 1 GΩ la (23 ± 2)°C şi (50 ± 5)%
umiditate relativă; sau
b) prin limitarea ariei suprafeţei părţilor nemetalice ale capsulării aşa
cum este prezentat în Tabelul 4.
Aria suprafeţei se defineşte după cum urmează:
 pentru materiale plane, aria trebuie să fie suprafaţa expusă
(încărcabilă);
 pentru obiecte cu suprafeţe curbe, aria este reprezentată de
proiecţia obiectului care furnizează suprafaţa maximă;
 pentru părţi individuale nemetalice, aria trebuie evaluată
independent dacă ele sunt separate prin rame conductoare legate la
pământ; sau
Valorile ariei suprafeţei pot fi crescute cu factorul 4, dacă aria expusă
a materialului nemetalic este înconjurată de rame conductoare legate la
pământ.

Tabelul 4 – Limitările suprafeţelor

Aria maximă a suprafeţei

mm2
Zona
(aşa cum este Grupa II
Grupa IIA Grupa IIB
definit în SR EN sau IIC
60079-10)
0 5 000 2 500 400
1 10 000 10 000 2 000
2 10 000 10 000 2 000

c) prin limitarea sarcinii transferate la

- 60 nC pentru aparatura din Grupa IIA
- 30 nC pentru aparatura din Grupa IIB
- 10 nC pentru aparatura din Grupa IIC; sau

numai pentru aparatura portabilă, incapacitatea stocării unei sarcini

periculoase prin măsurarea capacităţii

Capacitatea maximă trebuie să fie după cum urmează:

- pentru aparatura din Grupa IIA 50 Pf
79
 - pentru aparatura din Grupa IIB 15 pF
- pentru aparatura din Grupa IIC 5 pF.sau

e) pentru aparatura electrică destinată instalaţiilor fixe, măsurile de

precauţie pentru evitarea riscului descărcărilor electrostatice pot reprezenta
o parte a instalaţiei destinate sau să fie un element al instalaţiei în care
aparatura să fie montată. În acest caz, aparatura trebuie marcată “X” şi
documentaţia trebuie să indice toate informaţiile necesare pentru a asigura
că prin instalare se minimizează riscul apariţiei sarcinilor electrostatice..
La selectarea materialelor electroizolante, trebuie acordată atenţie în
vederea menţinerii unei rezistenţe de izolaţie minime pentru a evita
problemele ce iau naştere din atingerea părţilor nemetalice expuse care
sunt în contact cu părţile aflate sub tensiune.

Capsulări conţinând metale uşoare

Materiale folosite în construcţia capsulărilor aparaturii electrice din
Grupa II, pentru diferite zone nu trebuie să conţină, în masă, mai mult
decât:
- pentru Zona 0
10 % în total aluminiu, magneziu, titan şi zirconiu, sau
7,5 % în total magneziu, titan şi zirconiu;
- pentru Zona 1
7,5 % magneziu;
- pentru Zona 2
Nu există cerinţe, cu excepţia celor pentru ventilatoare, capote
pentru ventilatoare şi ecrane de ventilare care trebuie să fie în conformitate
cu cerinţele pentru Zona 1.

Reţinerea garniturii
În cazul în care gradul de protecţie asigurat de capsulare depinde de
o îmbinare cu garnitură care este destinată a fi deschisă în scopuri de
instalare sau întreţinere, garniturile trebuie să fie ataşate sau fixate de una
dintre feţele corespondente pentru a preveni slăbirea, deteriorarea sau
asamblarea incorectă. Materialul garniturii nu trebuie să autoadere la
cealaltă suprafaţă corespondentă.

Găuri filetate
Găurile filetate pentru fixări care asigură capace destinate să fie
deschise în serviciu pentru reglare, control şi alte scopuri funcţionale pot fi
prelucrate în material plastic numai dacă forma filetului este compatibilă cu
materialul plastic al capsulării.

Fixări
Părţile necesare pentru obţinerea unui tip de standard de protecţie
sau cele folosite în scopul prevenirii accesului la părţi neizolate sub
80
tensiune, trebuie să poată fi slăbite sau demontate numai cu ajutorul unor
scule.
Dimensiunile găurii filetate trebuie să fie astfel încât suprafaţa
înconjurătoare în contact cu capacul unui asemenea element de fixare să
fie cel puţin egală cu cea a unui element de fixare fără tijă redusă într-o
gaură cu joc.

h Înălţimea piuliţei standard întregi, pentru dimensiunea

de filet conform ISO 965
c Joc maxim permis de toleranţa H 13 conform ISO 286

Fig.1. Toleranţa de joc pentru fixări filetate

X= dimensiunea de contact a unui element de fixare cu tijă redusă;

x dimensiunea de contact a unui cap standard al unui element
standard de fixare (fără tijă redusă= filetat pe toată lungimea sa cu mărimea
de filet folosită.

Fig.2. Suprafaţa de contact de sub capacul unui element de fixare cu

tijă redusă

Dispozitive de interblocare
Dacă o aparatură electrică este dotată cu dispozitive de interblocare
având rolul de a menţine un anumit tip de protecţie, acestea trebuie să fie
astfel construite încât eficacitatea lor să nu poată fi uşor anulată, de
exemplu prin folosirea unei şurubelniţe sau a unui cleşte.

81
 Traversări
Dacă se folosesc traversări, ca element de conexiune, şi dacă
acestea pot fi supuse la un cuplu în timp ce se realizează conectarea sau
deconectarea, ele trebuie montate în aşa fel încât toate părţile să fie
asigurate împotriva răsucirii.

Materiale folosite pentru cimentare

Materiale folosite pentru cimentare şi de care depinde securitatea
trebuie să prezinte o stabilitate termică adecvată pentru temperatura
maximă şi minimă la care vor fi ele supuse în regimul nominal al aparaturii
electrice.
Stabilitatea termică trebuie considerată adecvată dacă valorile limită
pentru temperatura de funcţionare continuă (COT) a materialului sunt sub,
sau egale cu, cea mai joasă temperatură de lucru şi cu cel puţin 20 K peste
temperatura maximă.

Componente Ex
Componente Ex pot fi:
o capsulare goală
componente sau ansambluri de componente distincte pentru folosire
cu aparatură ce corespunde unuia sau mai multor tipuri de protecţie.
Componentele Ex pot fi montate:
în întregime într-o capsulare de aparatură ( de ex. Bornă terminală,
ampermetru, încălzitor, un termostat de tip “d”, etc.).
în întregime la exteriorul capsulării aparaturii ( de ex. bornă de legare
la pământ “e”, un traductor de tip “i”, etc.),
parţial în interior şi parţial în exteriorul capsulării ( de ex. un
întrerupător cu buton de apăsare, o lampă de semnalizare de tip “d”, etc.).

Elemente de conexiune şi compartimente terminale

Aparatura electrică care este destinată conectării la circuite
exterioare trebuie să conţină elemente de conexiune exceptând cazul în
care aparatura electrică este fabricată cu un cablu conectat permanent la
ea.
Toată aparatura construită cu cablul conectat permanent fără
mijloace de conexiune trebuie să fie marcată cu simbolul “X”, pentru a se
indica necesitatea unei conectări corespunzătoare la capătul liber al
cablului.

Elemente de conexiune pentru conductoare de legare la pământ

sau legare la masă
Aparatura electrică trebuie prevăzută cu un element de conexiune
amplasat în interiorul compartimentului terminal, destinat pentru conectarea
unui conductor de legare la pământ sau de legare la masă.
82
 Aparatura electrică cu o capsulare metalică trebuie prevăzută cu un
element suplimentar de conexiune la exterior pentru un conductor de legare
la pământ sau de legare la masă şi care trebuie să fie în contact electric cu
elementul de conexiune din interior.
Elementele de conexiune la pământ sau la masă trebuie să permită
conexiunea cel puţin a unui conductor cu o secţiune conform tabelului 3.

Tabelul 3 - Secţiunea transversală minimă a conductoarelor de protecţie

Secţiunea transversală a Secţiunea transversală minimă a

conductoarelor de fază ale instalaţiei conductorului de protecţie
S ( mm2) corespunzător
Sp (mm2)
S 16 S
16S 35 16
S35 0,5S

Intrări de cablu şi de tub

Intrările de cablu şi de tub trebuie să fie astfel construite şi fixate
încât să nu deprecieze caracteristicile specifice tipului de protecţie a
aparaturii electrice pe care sunt montate.
Dacă intrările de cablu şi de tub formează o parte integrantă a
aparaturii ele trebuie încercate şi certificate odată cu aparatura.
Etanşarea dintre cablu şi corpul intrării trebuie să fie asigurată prin
unul din următoarele mijloace ( a se vedea fig.3).
 un inel de etanşare din elastomer
 un inel de etanşare metalic sau compozit;
 un compound de umplere

Componente
1 Inel de etanşare 4 Cablu
2 Corpul intrării 5 Compund de umplere
3 Element de compresiune 6 Garnitură (dacă este necesară)
7 Element de reţinere a
compundului

Fig.3 Ilustrarea termenilor folosiţi pentru intrări de cablu

83
 Intrările prin tub trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de etanşare
cum ar fi o cutie de stopare umplută cu un compund, care trebuie să
corespundă verificării la etanşare. Materialul de umplere trebuie să fie
specificat fie în documentul de certificare a calităţii al cutiei de stopare fie în
documentul de certificare al calităţii aparaturii electrice complete.
Intrarea prin tub trebuie să fie prin înşurubare în găuri filetate sau
prin fretare în găuri netezi:
 în peretele capsulării, sau
 într-o placă de adaptare concepută să fie montată în/sau pe pereţii
capsulării, sau
 într-o cutie corespunzătoare de stopare integrată în/sau ataşată pe
peretele capsulării.
Dacă în regim nominal temperatura depăşeşte 700C în punctul de
intrare al cablului sau cel al tubului, sau 80 0C în punctul de ramificare a
conductoarelor, exteriorul aparaturii electrice trebuie să fie marcat cu o
indicaţie pentru alegerea de către beneficiar a cablului sau a conductoarelor
din tub ( a se vedea fig.4).

Fig.4 - Ilustrarea punctelor de intrare şi a punctelor de ramificaţie

Intrările de cabluri trebuie să asigure strângerea cablului cu scopul

de a preveni ca tracţiunea sau răsucirea să se transmită la conexiuni. O
asemenea strângere poate fi asigurată printr-un dispozitiv de strângere, inel
de etanşare sau compund de umplere.
Intrările de cablu nu trebuie să aibă muchii ascuţite care să
deterioreze cablul, iar în cazul cablurilor flexibile, punctul de intrare trebuie
să includă o muchie rotunjită la un unghi de cel puţin 75 0 a cărei rază R să
84
fie cel puţin egală cu un sfert din diametrul cablului maxim admisibil la
intrare, dar care nu trebuie să depăşească 3mm (a se vedea fig.5).

Fig.5-Marginea rotunjită a punctului de intrare a cablului flexibil

Maşini electrice rotative

Dacă maşinile electrice rotative sunt echipate cu ventilatoare
exterioare de răcire, acţionate de arborii maşinii, acestea trebuie să fie
protejate cu o capotă de ventilator.
Gradul de protecţie (IP) al deschizăturilor de verificare pentru
ventilatoare exterioare ale maşinilor electrice rotative trebuie să fie cel puţin:
 IP 20 pe partea de intrare a aerului;
 IP 10 pe partea de ieşire a aerului.
Pentru maşinile rotative verticale trebuie prevenită căderea corpurilor
străine în deschizăturile de ventilare.

Aparataj de comutaţie
Nu este permis aparataj de comutaţie cu contacte imersate într-un
dielectric inflamabil.
Separatorul cu care este dotat aparatajul de comutaţie este utilizat
pentru deschiderea sau închiderea unui circuit, atunci când se întrerupe sau
se stabileşte un curent de valoare mică sau când nu se produce nici o
schimbare de tensiune la bornele fiecărui pol al separatorului.
Rolul separatorului este deci de a separa faţă de sursă o parte a
instalaţiei şi această separare trebuie să fie văzută de operator.
Separatorul trebuie să poată suporta curentul de lungă durată, în
condiţii normale de funcţionare ale circuitului şi, de asemenea, să aibă
stabilitate termică şi electrodinamică în cazul scurtcircuitelor.
Deschiderea separatorului trebuie să fie precedată de deconectarea,
întrerupătorului de înaltă tensiune corespunzător.
Separatorul neavând dispozitiv de stingere a arcului electric,
deschiderea lui sub sarcină poate să conducă la producerea unui
85
scurtcircuit cu urmări grave pentru operator, cât şi pentru instalaţia
respectivă, ( datorită arcului electric care se formează între contactele sale).
Separatoarele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să fie interblocate electric sau mecanic cu un dispozitiv de
întrerupere a sarcinii, sau
 să fie marcate într-un loc lângă organul de acţionare al
separatorului cu avertizarea “Nu acţionaţi sub sarcină”.
Acolo unde aparatajul de comutaţie include un separator, acesta din
urmă trebuie să deconecteze toţi polii şi trebuie să fie astfel proiectat încât
poziţia contactelor separatorului să fie vizibilă sau poziţia lor deschisă să fie
indicată în mod sigur.
Orice interblocare între un astfel de separator şi capacul sau uşa
aparatajului de comutaţie trebuie să permită deschiderea acestora numai
când separarea contactelor separatorului este efectivă.

Siguranţe fuzibile
Capsulările care conţin siguranţe fuzibile trebuie:
 să fie interblocate astfel încât înserarea sau scoaterea elementelor
înlocuibile să se poată efectua numai după deconectare alimentării şi în aşa
fel încât siguranţele fuzibile să nu poată fi puse sub tensiune până când
capsularea nu este închisă corect, sau
 ca o alternativă, aparatura să fie marcată cu avertizarea:
“Nu deschideţi sub tensiune”

Fişe şi prize

Fişele şi prizele trebuie:

 să fie interblocate mecanic sau electric astfel încât să nu poată fi
separate cât timp contactele sunt sub tensiune şi de asemenea contactele
să nu poată fi puse sub tensiune cât timp fişa şi priza sunt separate, sau
 să fie fixate împreună prin dispozitive speciale de fixare şi
aparatura să fie marcată cu avertizarea “Nu separaţi sub tensiune”
Fişele cu părţi componente care rămân sub tensiune când nu sunt
introduse într-o priză nu sunt permise.

Corpuri de iluminat
Sursa de lumină a corpurilor de iluminat trebuie să fie protejată printr-
un capac transparent sau translucid care poate fi prevăzut cu un dispozitiv
suplimentar de protecţie.
Montarea corpurilor de iluminat nu trebuie să depindă de un singur
şurub.
Capacele de acces la dulii şi la alte părţi interioare ale corpurilor de
iluminat trebuie:

86
  să fie interblocate cu un dispozitiv care deconectează în mod
automat toţi polii duliei imediat ce începe procedura de deschidere a
capacului; sau
 aparatura să fie marcată cu avertizarea: “Nu separaţi sub tensiune”

Răspunderea constructorului
Prin marcarea aparaturii electrice, constructorul atestă pe propria
răspundere că:
 pe de o parte, aparatura electrică a fost construită în conformitate
cu principiile de practici inginereşti recunoscute în materie de securitate;
 pe de altă parte, verificările şi încercările individuale au fost
efectuate cu succes şi produsul este conform documentaţiei prezentate la
Staţia de Încercări.

Marcare
Din punct de vedere al securităţii muncii, este esenţial ca sistemul de
marcare indicat mai jos să fie aplicat numai la aparatura electrică care este
în conformitate cu standardul specific pentru tipul de protecţie.
Aparatura electrică trebuie marcată pe partea principală într-un loc
vizibil.
Marcarea trebuie să cuprindă următoarele:
denumirea producătorului sau marca sa comercială înregistrată;
identificarea tipului dat de producător;
simbolul Ex care indică faptul că aparatura electrică corespunde la
unul sau mai multe dintre tipurile de protecţie ;
simbolul pentru fiecare tip de protecţie folosit:
– "d": capsulare antideflagrantă
– "e": securitate mărită
– "ia": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ia"
– "ib": securitate intrinsecă, nivel de protecţie "ib"
– "ma": încapsulare, nivel de protecţie “ma”
– "mb": încapsulare, nivel de protecţie “mb”
– "nA": Tip n, metodă de protecţie “nA”
– "nC": Tip n, metodă de protecţie “nC”
– "nL": Tip n, metodă de protecţie “nL”
– "nR": Tip n, metodă de protecţie “nR”
– "o": imersiune în ulei
– "px": presurizare, nivel de protecţie “px”
– "py": presurizare, nivel de protecţie “py”
– "pz": presurizare, nivel de protecţie “pz”
– "q": umplere cu pulberi.
Pentru aparatura asociată corespunzătoare instalării în arii
periculoase, simbolul pentru tipul de protecţie trebuie închis între paranteze
drepte, de exemplu, Ex d[ia] IIC T4.

87
 Pentru aparatura asociată care nu este corespunzătoare instalării în
arii periculoase, atât simbolul Ex cât şi simbolul pentru tipul de protecţie
trebuie închise între aceleaşi paranteze drepte, de exemplu [Ex ia] IIC;
Pentru aparatura asociată care nu este corespunzătoare pentru instalare
într-o arie periculoasă, nu este inclusă o clasă de temperatură.
Aparatura electrică ce nu corespunde în totalitate cu SR EN 60079-0
şi cu alte părţi relevante ale seriei EN 60079 în cazul în care se cere
echivalarea din punct de vedere al securităţii, trebuie marcată cu simbolul
“s”.
simbolul grupei:
– II, IIA, IIB or IIC pentru aparatura electrică pentru locuri cu o
atmosferă explozivă gazoasă, altele decât minele grizutoase.
Literele A, B, C trebuie folosite dacă standardul specific pentru tipul
de protecţie considerat specifică acest lucru,
Dacă aparatura electrică este prevăzută pentru folosire numai într-un
anumit gaz, simbolul II trebuie urmat de formula chimică sau denumirea
gazului în paranteze.
Dacă aparatura electrică este prevăzută pentru folosire într-un
anumit gaz, suplimentar adecvabilităţii pentru utilizare într-o grupa specifică
a aparaturii electrice, formula chimică trebuie să urmeze grupei şi să fie
separată de aceasta prin simbolul “+”, de exemplu,“IIB + H2”.
Aparatura marcată “IIB” corespunde şi aplicaţiilor care necesită
aparatură marcată “IIA”. În mod similar, aparatura marcată “IIC” corespunde
aplicaţiilor care necesită aparatură din Grupa IIA şi Grupa IIB.
Pentru aparatura electrică din Grupa II simbolul care indică clasa de
temperatură. În cazul în care producătorul doreşte să specifice temperatura
maximă de suprafaţă între două clase de temperatură, el poate face acest
lucru prin marcarea doar a acelei temperaturi maxime de suprafaţă în grade
Celsius, sau prin marcarea atât a temperaturii maxime de suprafaţă în
grade Celsius şi, în paranteze, clasă superioară următoare de temperatură,
de exemplu T1 sau 350 °C sau 350 °C(T1).
Aparatura electrică din Grupa II care are temperatura maximă de
suprafaţă peste 450 °C trebuie să poarte numai inscripţia temperaturii
maxime de suprafaţă în grade Celsius, de exemplu, 600 °C.
Aparatura electrică din Grupa II marcată pentru folosire într-un
anumit gaz nu are nevoie de marcarea clasei de temperatură sau
temperaturii maxime de suprafaţă.
Acolo unde este adecvat conform 5.1.1, marcarea trebuie să
cuprindă fie simbolul Ta sau Tamb împreună cu domeniul special de
temperatură ambiantă sau simbolul “X” pentru a indica aceste condiţii
speciale de utilizare conform 29.2 (i).
Intrările de cablu nu au nevoie să fie marcate cu clasa de
temperatură sau temperatura maximă de suprafaţă în grade Celsius.
Un număr de serie, exceptând

88
 – accesorii de conectare (intrări de cabluri şi tuburi, plăci de obturare,
plăci adaptoare, şi traversări);
– aparatura electrică foarte mică pe care există spaţiu limitat
(Numărul de lot poate fi considerat o alternativă a numărului de
serie.)
denumirea sau marca emitentului de certificat în forma următoare:
ultimele două cifre ale anului de certificare urmate de numărul de serie al
certificatului din acel an;
dacă se consideră necesar să se indice condiţii speciale de folosire
sigură trebuie adăugat simbolul “X” după referinţa de certificare. O marcare
de avertizare poate fi marcată pe aparatură ca o alternativă la cerinţa pentru
marcarea simbolului “X”.
Producătorul trebuie să se asigure că cerinţele condiţiilor speciale
pentru utilizare sigură sunt transmise la cumpărător împreună cu orice alte
informaţii necesare.
orice marcare adiţională prescrisă în standardele specifice pentru
tipurile de protecţie considerate, conform Art.1.
În standardele aplicabile de securitate industrială pentru construcţia
aparaturii electrice poate fi necesară o marcare suplimentară.

Tipuri diferite de protecţie

În cazul în care sunt folosite tipuri diferite de protecţie pentru părţi
diferite ale unei aparaturi electrice, fiecare dintre părţile respective trebuie
să poarte simbolul pentru tipul de protecţie considerat.
În cazul în care într-o aparatură electrică se folosesc mai multe tipuri
de protecţie, simbolurile pentru tipurile de protecţie trebuie să apară în
ordine alfabetică, cu sau fără spaţii de separare între ele. În cazul folosirii
de aparatură asociată, simbolurile pentru tipurile de protecţie trebuie să le
urmeze pe cele ale aparaturii.

Ordinea de marcare
Marcările de la (c) la (f) trebuie să fie puse în ordinea în care au fost
date şi trebuie separate între ele printr-un mic spaţiu.

Componente Ex
Componentele Ex, trebuie marcate vizibil şi marcajul trebuie să
includă următoarele:
- numele sau marca înregistrată a producătorului;
- identificarea tipului dat de producător;
- simbolul Ex;
- simbolul pentru fiecare tip de protecţie folosit;
- simbolul grupei de aparatură electrică a componentului Ex;
- denumirea sau marca emitentului de certificat, şi numărul
certificatului, dacă componentul Ex are unul care indică conformitatea cu
acest standard;
89
 - simbolul “U”; şi
- Simbolul “X” nu este utilizat.
- marcarea suplimentară prevăzută în standardele specifice pentru
tipurile de protecţie considerate.
Standardele pentru construcţia aparaturii electrice pot necesita o
marcare suplimentară.

Aparaturi şi componente Ex mici

Pe aparatura electrică mică şi pe componentele Ex mici acolo unde
este spaţiu limitat, se permite o reducere a marcajului. Marcarea minimă
care trebuie aplicată pe aparatura sau componentul Ex cuprinde
următoarele:
numele sau marca comercială înregistrată a producătorului;
identificarea tipului dat de producător. Se permite abrevierea sau
omiterea identificării tipului dacă referinţa certificatului permite identificarea
tipului specific;
simbolul Ex şi simbolul pentru fiecare tip de protecţie;
numele sau marca emitentului de certificat, şi numărul certificatului,
dacă componentul Ex are unul care indică conformitatea cu acest standard;
şi
- simbolul “X” sau “U” (dacă este necesar).
- Simbolurile “X” şi “U” nu trebuie utilizate niciodată împreună.

Aparaturi şi componente Ex foarte mici

În cazul aparaturii electrice şi componentelor Ex foarte mici, dacă nu
există practic spaţiu pentru marcare, este permisă o marcare ataşată la
aparatură sau la component. Această marcare trebuie să fie înscrisă pe o
etichetă furnizată împreună cu aparatura sau componentul pentru instalarea
pe teren alături de aparatură sau component.

Marcări de avertizare
În cazul în care oricare dintre marcările de avertizare următoare sunt
necesare pe aparatură, textul aşa cum este descris în Tabelul 10, care
urmează cuvântului “AVERTIZARE”, poate fi înlocuit printr-un text
echivalent din punct de vedere tehnic. Pot fi combinate mai multe avertizări
într-o singură avertizare echivalentă.

Tabelul 10  Textul marcărilor pentru avertizare

Referinţă Marcări de AVERTIZARE

a) 6.3 AVERTIZARE – DUPĂ SCOATEREA DE SUB
TENSIUNE, AŞTEAPTĂ Y MINUTE ÎNAINTE
DE A DESCHIDE (Y fiind valoarea în minute a
întârzierii necesare)

90
 Referinţă Marcări de AVERTIZARE
b) 6.3 AVERTIZARE – A NU SE DESCHIDE ÎN
PREZENŢA UNEI ATMOSFERE EXPLOZIVE
c) 18.2 AVERTIZARE – A NU SE ACŢIONA SUB
SARCINĂ
d) 18.4 b), AVERTIZARE – A NU SE DESCHIDE SUB
19 TENSIUNE
21.2 b)
e) 20.1 b) AVERTIZARE – A NU SE SEPARA SUB
TENSIUNE
f) 20.1 b) AVERTIZARE – A SE SEPARA NUMAI ÎNTR-O
ZONĂ NEPERICULOASĂ
g) 7.3.2 e) AVERTIZARE – PERICOL DE ÎNCĂRCARE
ELECTROSTATICĂ – A SE VEDEA
INSTRUCŢIUNILE DE UTILIZARE
h) 18.4 2 AVERTIZARE – A NU SE ATINGE PĂRŢILE
21.2 2 AFLATE SUB TENSIUNE DIN SPATELE
CAPACULUI

Elemente galvanice şi baterii

Dacă este necesar ca utilizatorul să înlocuiască elementele
galvanice sau bateriile din interiorul unei capsulări, parametrii relevanţi
pentru a permite înlocuirea corectă trebuie să fie marcaţi vizibil şi durabil pe
sau în interiorul capsulării. Trebuie incluse fie numele producătorului şi
numărul de catalog, fie sistemul electrochimic, tensiunea şi capacitatea
nominală.

Bibliografie:

1. SR EN 60079-0:2010 - Atmosfere explozive. Partea 0: Condiţii generale

91