COMUNICAREA

... i conflictele

ce este comunicarea
Biologii argumenteaz ca att corpul ct i creierul oamenilor nu s-au schimbat aproape deloc n ultimii 100.000 ani. Iar pentru viitorul previzibil nu exist nici un indiciu ca s-ar putea atepta nite schimbri evolutive... Civilizaia l doteaz pe om cu o tehnic prin care puterea i activitatea sa se mresc considerabil - n timp ce natura sa fundamental, biologic, nu s-a schimbat.

comunicarea
este verbala sau non-verbala efectiva sau virtuala Istoria ne da o infinitate de exemple - cu o multime de nvminte att despre comunicare, ct i despre conflicte: comunicare defectuoas care a provocat conflicte sau comunicare buna care a rezolvat conflicte. Corespunzator dicionarelor, definiia ne duce att la aciunea de a comunica, ct i la rezultatul ei sub form de ntiinare, raport, relaie, legtur, etc.

comunicarea nonverbala

este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte, dar care pot fi decodificate, crend nelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, nlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Importana comunicrii nonverbale a fost demonstrat n 1967 de ctre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 7% din mesaj este transmis prin comunicare verbal, n timp ce 38% este transmis pe cale vocal i 55% prin limbajul corpului. Mesajele comunicrii nonverbale sunt transmise prin mimic, privire, gestic i prin elementele de paralimbaj.

mesajul

Mesajul este informaia transmis ntr-un context cruia i se adaug ca factori:

contactul (canalul fizic prin care se transmite plus conexiunile psihologice dintre emitor i destinatar) codul (sistemul de nelesuri comun emitorului i receptorului - conform cruia se structureaza mesajul).

funciile mesajului

Relaia dintre emitor i mesaj este descris prin funcia expresiv - de a comunica emoiile, atitudinile, sentimentele, statutul emitorului Efectul mesajului asupra destinatarului este descris prin funcia conativ n comunicarea obiectiv (cu scopul de a fi adevrat sau corect) intervine funcia referenial, de orientare ctre realitate a mesajului.

funciile mesajului
Urmatoarele 3 funcii pot aprea mai puin familiare la prima vedere: Funcia phatic (orientat ctre contact) - are rolul de a menine deschise canalele de comunicare, de a menine relaia dintre emitor i receptor, de a confirma realizarea efectiv a comunicrii. Functia metalingvistic - identific codul folosit pentru mesaj. (toate mesajele trebuie s aib o funcie metalingvistic implicit sau explicit; orice comunicare trebuie s identifice i codul ce trebuie folosit pentru decodarea corect a mesajului). Cea din urm funcie este cea poetic, care exprim relaia mesajului cu el nsui. Aceasta funcie domin n comunicarea artistic.

concluzii

Asadar, comunicarea are:

2 factori (contact i cod) i 6 functii (este expresiv, conativ, referenial, phatic, metalingvistic i poetic) - fiecare factor ori funcie avnd mai mult sau mai puin pregnan, funcie

de mesaj.

sursa

Credibilitatea sursei este o variabil n comunicare. Determina destinatarul; stabilete canalele de transmisie; imprim informaiei o atitudine; transmite mesajul. Pentru a verifica eficacitatea comunicrii, supune-o unor ntrebri, ca urmatoarele:

este adaptat? (receptorului dar i emitorului) are sens? (adic subiect - se refer la interesul receptorului i nu att la cel al emitorului, etc.) este uor de inut minte? (ca limbaj sau prin folosirea unor mijloace) este credibil? (are receptorul ncredere n emitor ori nu, s.a.)

simbolul

O variabila importanta este claritatea si simplitatea mesajului Un simbol trebuie sa fie unic, usor de tinut minte si usor de recunoscut. Simboluri nu sunt numai desenele sau imaginile
grafice, ci si cuvintele pe care le folosim.

canale

Canalul de comunicare ales pentru transmiterea unui mesaj joaca un rol semnificativ n pastrarea calitatii mesajului original n drumul sau de la emitator la receptor. Indiferent de canalul de comunicare ales, emitatorul va avea de nfruntat obstacole; el trebuie sa aleaga acel canal pe care l considera ca oferind cea mai buna garantie pentru transferul esentei si ntelesului mesajului sau, fara distorsiuni si nentelegeri. Mesajul pentru a atrage atentia, trebuie sa difere de celelalte mesaje care concureaza pentru timpul destinatarului;

ascultarea

Ascultarea este o foarte importanta aptitudine de comunicare Pentru a avea loc o comunicare trebuie sa existe att un emitator, ct si un receptor. Emitatorul, pentru a se asigura ca mesajul sau va fi acceptat de catre receptor, trebuie sa fie pregatit sa se lase influentat de catre acesta; trebuie chiar sa accepte modificarea mesajului astfel nct acesta sa devina mai usor de acceptat de catre receptor. Altfel - este posibil ca mesajul sa: - nu fie nteles sau acceptat - primeasca numai o aprobare formala - fie ignorat (pur si simplu)

cum favorizm comunicarea

Responsabilitatea pentru o buna comunicare apasa deopotriva pe umerii emitatorului si ai receptorului. Fiecare dintre noi joaca de mai multe ori n decursul zilei att rolul de emitator, ct si pe cel de receptor. Este deci important sa nvatam sa jucam bine aceste roluri. Prin urmare, este interesant de notat ca omul obisnuit petrece zilnic mai mult timp ascultnd, dect scriind, vorbind sau citind. Testele arata ca ne putem ridica semnificativ nivelul performantei n ascultare prin studiu si exercitii.

ascultarea nu este acelasi lucru cu auzul!

Ascultarea necesita mai mult dect auzul; ea implica ntelegerea mesajului receptionat. Auzul se realizeaza cu urechile, n timp ce ascultarea se face cu mintea. Sa nu uitam niciodata ca o comunicare eficienta cu altii ncepe printr-o ascultare eficienta.

Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o singura gura. Unii spun ca a facut-o pentru ca el dorea ca noi sa petrecem de doua ori mai mult timp ascultnd dect vorbind; altii pretind ca asta se datoreaza faptului ca el stia ca a asculta este de doua ori mai greu dect a vorbi.

bariere
n ciuda tuturor eforturilor, un numar de bariere se pot interpune n calea unei comunicari eficiente. Un obstacol major este faptul c nici un mesaj nu e receptat exact n forma n care el a fost emis. Receptorul poate amplifica, modifica, interpreta gresit sau chiar ignora mesajul. Exista multe tipuri de bariere:

diferente n educatie diferente n interesul fata de mesaj diferente n nivelul de inteligenta lipsa de respect mutual diferente n ceea ce priveste vrsta, sexul, rasa si categoria sociala lipsa de abilitate din partea emitatorului lipsa de abilitate din partea receptorului
lipsa de informatii suplimentare

bariere

complexitatea ideii (cu ct ideea este mai complexa, cu att mai putini oameni vor fi capabili sa o nteleaga) diferenta fata de modelele cunoscute (oamenii nu accepta idei noi daca ele difera radical de ceea ce ei cunosc) competitia cu ideile existente necesitatea demonstrarii puterea intereselor nesatisfacerea unei nevoi (atunci cnd mesajul nu ia n considerare nevoile manifeste ale receptorului) frecventa repetarii (o idee reuseste doar daca receptorului i se aduce n mod constant aminte de ea) principiul repetarii reclamelor comerciale ntr-un interval de timp dat

alte tipuri de bariere

Dupa simturile prin care receptorul primeste informatiile, mesajele transmise pot fi distorsionate: verbal prin chiar coninutul confuz vizual (mimica i gestica, tinuta, distanta interpersonala) tactil (atingerea corpului, mngierea)

olfactiv (receptarea mirosului corpului)

eficiena

Una dintre caracteristicile principale ale procesului de comunicare este eficienta coordonarii ei. Informatia disponibila trebuie sa fie:

completa exacta oportuna

Succesul raspunsului la fiecare mesaj depinde de precizia mesajului original, de interpretarea si ntelegerea sa de catre receptor si de catre conexiunea inversa

eficiena

Comunicarea ndeplineste o nevoie fiziologica, de siguranta, de afiliere, de stima si de actualizare. Cu toate eforturile, nu totdeauna se gaseste formula potrivita de comunicare. Blocajele care pot interveni au diverse cauze; att emitatorul ct si receptorul trebuie sa fie constienti ca ntre oameni exista diferente de ordin psihologic, de pregatire, de sisteme n care traiesc.

concluzii

Comunicarea este una dintre acele activitati umane pe care oricine o recunoaste dar putini pot s o defineasc satisfctor. Comunicarea reprezinta forme ale interactiunii umane. Astfel, comunicarea poate fi definita ca o interactiune sociala cu ajutorul mesajelor. Comunicarea este un ansamblu de actiuni:

deliberate planificate continue, avnd ca scop stabilirea si mentinerea unei ntelegeri mutuale ntre emitator si receptor.

comunicare eficient

Cunoasterea starii mentale a auditoriului este importanta pentru transmiterea eficienta a unui mesaj. Auditoriul se poate mparti n doua grupe: cei ce cauta activ informatii si cei ce proceseaza pasiv informatiile. Auditoriul pasiv nu cauta informatii si n general, va face prea putin pentru a ntelege mesajul. Auditoriului pasiv i se poate face cunoscut un mesaj doar prin informatii scurte, caracterizate de creativitate si stil. Nu uitai!

nceputul si sfrsitul mesajului sunt cele mai importante - att pentru emitator, ct si pentru receptor.

comunicare eficient

Identificam doua nivele ale comunicarii: la nivel personal si n grup. Individual ti aduci aminte aproximativ: 20% din ceea ce auzi 30% din ceea ce vezi 60% din ceea ce auzi si vezi 70% din ceea ce spui tu nsuti 90% din ceea ce faci si simti

instrumente
Comunicarea, indiferent de tip, este ntotdeauna nsotita de o componenta verbal - mesajul propriu-zis i non-verbala - care de obicei reprezinta peste jumatate din volumul ei! Oamenii sunt dominati de reguli biologice care controleaza actiunile, reactiile, gesturile si limbajul corpului. Lucrul fascinant este ca rar oamenii sunt constienti ca miscarile si gesturile pot spune cuiva o poveste diferita dect o face vocea. De exemplu: multi actori din perioada cinematografului mut au fost pionieri ai prezentarii ndemnarilor comunicarii non-verbale.

proxemica

Fiecare om are un spatiu personal, un teritoriu ce include aria din jurul sau. Oamenii reactioneaza diferit cnd sunt invadate zonele lor, ceea ce duce la o multime de implicatii. Dupa distante (aproximative), zonele sunt:

intima: pna la jumatate de metru (doar celor apropiati sentimental li se permite intrarea) personala: pna la 1 metru (este distanta folosita cotidian) sociala: pna la 3 metri (pastrata fata de straini - cei pe care n general nu-i cunoastem) publica: peste 3 metri (cnd ne adresam unui grup)

limbajul corpului
ntr-un cadru de ntelegere, limbajul corpului se refera la: gesturi cu palmele si minile bariere prin pozitii ale bratelor si picioarelor atitudini populare de actiune ale corpului mimica i gestica (semnalele ochilor, gesturi de curtoazie, gesturi cu obiecte) reflectia ca imaginea ntr-o oglinda statutul sau pozitionarea corpului (asezarea la o masa ori pe un fotoliu de exemplu)

conflictul

Conflictul reprezinta o tensiune, o nentelegere sau orice problema divergenta care apare (ntre doi sau mai multi parteneri, indivizi, grupuri, parti). Cele mai importante cauze care genereaza conflicte sunt:

comunicarea defectuoasa schimbul de informatii sistemul de valori existenta unor scopuri diferite stilul ambiguu discriminarea, prejudecata, stereotipul

conflictul
n gestionarea unui conflict, ntre instrumentele necesare se gasesc: furnizarea unei atmosfere pentru cerinte si ascultare mbunatatirea cadrului de referinta pentru diferite ntelesuri (inclusiv confort) recunoasterea si evitarea stereotipurilor informarea valida si controlata (a datelor) descrierea motivelor si asumarile responsabilitatilor constientizarea ca o ntelegere nu totdeauna este necesara sau posibila

tratarea cu sensibilitate (chiar cnd dezacordul este evident!)

gestionarea conflictului
Comunicarea trebuie sa convinga ca: respecti cealalta parte nu vrei sa domini nu doresti manipularea respecti deciziile si nu le subminezi respecti valorile si experienta Metoda judicios aleasa duce la un control al: atentiei ntelegerii acordului n timpul comunicarii.

atitudinea fa de schimbare

Cele mai frecvente schimbri sunt cele materiale, apoi sunt schimbarile de conceptie si de organizare. Toate ritmurile duc la schimbari n relatiile interpersonale, dupa care urmeaza schimbarea indivizilor. Deci mai usor se schimba cunostintele, apoi atitudinile, i abia dup aceea, comportamentele.

Toate aceste faze supuse schimbarii sunt n sine generatoare de: gnduri idei reprezentari sentimente

atitudini fata de schimbare.

ce trebuie s tii:

n ce tip de conflict esti implicat devii constient de cauzele, consecintele si de alternativele furiei nfrunti conflictul - nu-l evita te respecti pe tine si interesele tale - astfel l respecti pe celalalt si interesele sale distingi clar ntre interese si pozitii cercetezi care interese sunt compatibile definesti interesele conflictuale ca problema reciproca de rezolvat (prin cooperare, nu nfruntare) fii atent la tendintele catre judecati gresite ti cunosti reactiile tipice la situatii conflictuale rami o persoana morala nu neaparat consecventa cu propriile opinii!