Antoine de Saint-Exupéry

Micul prinţ
Cu ilustraţiile autorului

Lui Léon Werth

Werth

Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare.

Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten din câţi am eu pe
lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar i
cărţile pentru copii. Am i al treilea
treilea motiv: acest om mare trăiete în !ranţa,
unde su"eră de "oame i "ri#. Are multă nevoie de mân#âiere. $acă toate
motivele înirate nu sunt de a%uns, ţin ca această carte s&o închin atunci
copilului de odinioară, căci i acest om mare a "ost cândva copil. 'oţi
oamenii mari au "ost cândva copii. ($ar puţini dintre ei îi mai aduc
aminte.) Aa că "ac următoarea îndreptare:

Lui Léon Werth

Werth
pe când era băieţel
 I

Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză

minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită *+ntâmplări trăite .
Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. ată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea! *-erpii boa îi în#hit prada dintr&o dată,
"ără s&o mai mestece. e urmă, nu mai sunt în stare să se mite i dorm
întruna, timp de ase luni, cât ţine mistuitul/ .
"-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din #unglă şi am izbutit să
fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. $esenul numărul %.
&ra aşa!

'e-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă

desenul acesta îi sperie.
&i mi-au răspuns!
- $e ce să te sperii de-o pălărie(
$esenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia
un elefant. )m desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să
poată pricepe şi oamenii mari. &i au întotdeauna nevoie de lămuriri. $esenul
meu numărul * era aşa!

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa,

fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie,
de aritmetică şi de gramatică. )şa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am
părăsit o strălucită carieră de pictor.
pictor. +ereuşita cu desenul meu numărul % şi
 I

Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză

minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită *+ntâmplări trăite .
Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. ată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea! *-erpii boa îi în#hit prada dintr&o dată,
"ără s&o mai mestece. e urmă, nu mai sunt în stare să se mite i dorm
întruna, timp de ase luni, cât ţine mistuitul/ .
"-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din #unglă şi am izbutit să
fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. $esenul numărul %.
&ra aşa!

'e-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă

desenul acesta îi sperie.
&i mi-au răspuns!
- $e ce să te sperii de-o pălărie(
$esenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia
un elefant. )m desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să
poată pricepe şi oamenii mari. &i au întotdeauna nevoie de lămuriri. $esenul
meu numărul * era aşa!

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa,

fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie,
de aritmetică şi de gramatică. )şa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am
părăsit o strălucită carieră de pictor.
pictor. +ereuşita cu desenul meu numărul % şi
cu desenul meu numărul * îmi tăiase orice cura#. Oamenii mari nu pricep
singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri
peste lămuriri.
)stfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc
avioane. )m zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a
fost de mare a#utor. uteam, dintr-o privire, să deosebesc hina de )rizona.
'ucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii.
)şa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu
o sumedenie de oameni serioşi. "i-am petrecut multă vreme printre oamenii
mari. -am cunoscut foarte îndeaproape. eea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea
despre ei.
ând întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte,
îl pu
pune
neam
am la înce
încerc
rcar
aree cu a#ut
a#utor
orul
ul de
dese
senu
nulu
luii me
meuu nu
numă
măru
rull %, de care
care
niciodată nu m-am despărţit. oiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr
pătrunzătoare. +umai că răspunsul erau mereu acelaşi! *0 o pălă pălărie.
rie
)tunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine,
nici de stele. ăutam să fiu pe înţelesul lui. /tăteam cu el de vorbă despre
bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. ar el era încântat că
făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat.

II

)şa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta într-adevăr de vorbă,

până când, o dată, acum şase ani, am rămas în pană în pustiul /ahara. "i se
stricase ceva la motor. 0i cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători,
mă pregăteam să-ncerc de unul singur să duc la bun sfârşit o reparaţie
anevoiasă. &ra pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. )pă de băut,
abia dacă aveam pentru o săptămână.
În prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe
depă
de părt
rtar
aree de oric
oricee aşez
aşezar
aree oa
oame
meneneas
ască
că.. &ram
&ram ma
maii sing
singur
ur ch
chia
iarr de
decâ
câtt
naufragiatul pe o plută, în mi#locul oceanului. )şa că vă închipuiţi uimirea
mea, când deodată, în revărsat de zori, m-am pomenit că mă trezeşte un
glăscior ciudat. 1ostea!
- 2e
2e rog... desenează-mi o oaie3
- um(
- $esenează-mi o oaie...
)m sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. "-am frecat bine la ochi. )m
privit cu luare-aminte. 0i-am văzut un omuleţ cu totul nemaipomenit, care
mă scruta cu gravitate. ată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit
să i-l fac.
 $esenul meu e însă, bineînţeles, mult mai puţin fermecător decât
modelul. +u e vina mea. e când aveam şase ani, oamenii mari mă făcuseră
să-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, în afară de şerpi boa
întregi şi de şerpi boa spintecaţi, nu mai învăţasem să desenez nimic altceva.
rin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. +u
uitaţi că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Or,
omuleţul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de
foame, mici mort de sete, nici mort de frică. +u avea deloc înfăţişarea unui
copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm
locuit. ând, în sfârşit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat!
- 4ine, dar... ce cauţi tu aici(
ar el rosti atunci din nou, încetişor, cerându-mi parcă un lucru din
cale-afară de însemnat!
- 2e
2e rog... desenează-mi o oaie3
În faţ
faţa un
unei
ei taine
aine prea
rea co
coplpleeşito
şitoar
are,
e, nici
ici nu mamaii cute
utezi să te
împotriveşti. Oricât de nefiresc mi se părea mie lucrul acesta acolo, la mii de
leghe depărtare de orice aşezare omenească, şi cu toată prime#dia de moarte
în care mă aflam, mi-am scos din buzunar stiloul şi o foaie de hârtie. Însă
mi-am
mi-am ad adus
us atun
atunci
ci am
amin
inte
te că stud
studiaiase
sem
m înde
îndeos
oseb
ebii ge
geog
ogra
rafi
fia,
a, isto
istori
ria,
a,
aritmetica şi gramatica şi i-am spus omuleţului aceluia 5cam posomorându-
mă6 că nu mă pricep să desenez. &l mi-a răspuns!
 - +u-i nimic. $esenează-mi o oaie.
um eu niciodată nu mai desenasem o oaie, i-am făcut unul dintre
desenele acelea două, singurele de care mă ştiam în stare. el cu şarpele boa
întreg. 0i-am încremenit, auzind că omuleţul îmi spune!
- +u3 +u3 +u vreau un elefant în pântecele unui şarpe boa3 7n şarpe
boa e foarte prime#dios, iar un elefant te încurcă foarte mult. 'a mine acasă-i
foarte strâmt. &u de-o oaie am nevoie. $esenează-mi o oaie3
)şa încât am desenat.

&l s-a uitat atent, apoi a zis!

- +u3 )sta-i tare bolnavă.
8ă-mi alta3
)m desenat alta!

rietenul meu a zâmbit cu drăgălăşenie şi îngăduinţă!

- +umai că... vezi şi tu... aceasta nu-i oaie, e berbec. )re coarne...
)m făcut, prin urmare, desenul din nou.

&l însă mi l-a dat înapoi, ca şi pe cele de mai înainte!

- )sta-i prea bătrână. &u vreau o oaie care să trăiască mult.
)tunci, pierzându-mi răbdarea, deoarece mă zoream să mă apuc de
demontarea motorului, i-am făcut
f ăcut la repezeală desenul următor.
următor.

0i i-am spus, într-o doară!

 - )ceasta e lada3 Oaia care-ţi trebuie se află înăuntru.
$ar am văzut cu uimire cum chipul micului meu #udecător se
luminează!
- hiar aşa mi-o şi doream3 rezi că oaia asta are nevoie de multă
iarbă(
- $e ce mă-ntrebi(
- entru că la mine acasă-i tare strâmt...
- +egreşit îi va a#unge. 9i-am dat o oaie mititică.
&l s-a aplecat asupra desenului!
- +u chiar aşa de mititică... a te uită3 ) adormit...
0i aşa l-am cunoscut pe micul prinţ.

III

"i-a trebuit un timp îndelungat, până când să pot pricepe dincotro

venea. "icul prinţ, care îmi punea o mulţime de întrebări, părea că niciodată
nu le aude pe-ale mele. +u m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul, şi
asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător. )şa, de pildă, când a
dat cu ochii de avionul meu 5avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea
greu pentru mine6, m-a întrebat!
- e bazaconie mai e şi asta(
- +ici o bazaconie. )sta zboară. & un avion. )vionul meu.
0i i-am adus la cunoştinţă, cu mândrie, că eu zbor. )tunci el a
e:clamat!
- um( )i căzut din cer(
- $a, i-am întors-o eu cu modestie.
- O3 asta-i bună...
0i micul prinţ izbucni într-un drăgălaş hohot de râs, care pe mine m-a
supărat destul de mult. "ie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele.
)poi, adăugă!
- )tunci şi tu vii tot din cer3 $e pe ce planetă eşti(
Întrezărind pe loc o licărire în taina care îl învăluia, l-am întrebat
numaidecât!
- a să zică, tu vii de pe altă planetă(
&l însă nu mi-a dat nici un răspuns. ) clătinat încet din cap, uitându-se
la avionul meu!
- e-i drept, cu ăsta nici nu poţi să vii prea de departe...
0i multă vreme s-a pierdut în visare.
)poi şi-a scos oaia din buzunar şi s-a cufundat în contemplarea
comorii sale.
 ă închipuiţi cât de mult m-a putut nedumeri crâmpeiul lui de
mărturisire în legătură cu *celelalte planete . $e aceea m-am străduit să
aflu mai multe.
- $incotro vii tu, prichindelule( 7nde e *acasă la tine ( 7nde vrei tu
să-mi duci oaia(
"i-a răspuns, după o tăcere îngândurată!
- & bine că mi-ai dat şi-o ladă; aşa, va avea şi ea o casă peste noapte.
- /igur că da. 0i dacă eşti cuminte, am să-ţi dau şi-o funie, ca s-o
priponeşti în timpul zilei. 0i-un ţăruş.
ropunerea asta, după cât mi s-a părut, îl miră pe micul prinţ!
- /-o priponesc( e idee năstruşnică3
- ăi, dacă n-o priponeşti, se duce cine ştie unde şi se pierde...
0i din nou prietenul meu izbucni într-un hohot de râs!
- 0i unde-ai vrea să se ducă(
- Oriunde. 7nde-o vedea cu ochii...(
"icul prinţ rosti atunci cu multă seriozitate!
- +u-i nimic. 'a mine-acasă e atât de strâmt. 0i, cuprins de-o uşoară
melancolie, adăugă!
- 7nde-oi vedea cu ochii nu poţi a#unge prea departe...

IV

)flasem astfel încă un lucru foarte însemnat! anume că planeta lui de

baştină abia de întrecea mărimea unei case3
eea ce nu prea avea cum să mă mire.
0tiam bine că, în afară de marile planete precum ământul, <upiter,
"arte, enus, cărora li s-a dat câte un nume, pe lume se mai află o puzderie
de alte planete, uneori atât de mici, încât numai anevoie le poţi zări cu
telescopul. ând un astronom descoperă vreuna din ele, îi dă în loc de
nume, un număr. $e pildă, îi zice! *Asteroidul 1234 .
)m temeinice motive să cred că planeta de pe care venea micul prinţ
era asteroidul 4-=%*. )cest asteroid nu a fost zărit decât o singură dată, cu
telescopul, în %>?>, de către un astronom turc.
)cesta a făcut atunci, cu prile#ul unui ongres nternaţional de
)stronomie, o mare demonstraţie a descoperirii sale. +imeni însă nu i-a dat
crezare, din pricina hainelor pe care le purta. )şa sunt oamenii mari.
$in fericire pentru faima asteroidului 4-=%*, un dictator turc a
poruncit poporului său, sub pedeapsa cu moartea, să se îmbrace ca europenii.
)stronomul a mai făcut o demonstraţie, în %>*?, îmbrăcat de astă dată într-
un frac foarte elegant. 0i toată lumea, acum, a fost de aceeaşi părere cu el.

$acă v-am povestit aceste amănunte cu privire la asteroidul 4-=%* şi

dacă v-am destăinuit numărul lui, am făcut-o din pricina oamenilor mari.
Oamenilor mari le plac cifrele. ând le vorbiţi despre un nou prieten, ei
niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. +u vă
întreabă niciodată! *Ce sunet are #lasul lui5 Ce %ocuri îi plac mai mult5
!ace colecţie de "luturi5 i întrebă! *Câţi ani are5 Câţi "raţi are5 Câte
6ilo#rame cântărete5 Cât câti#ă tatăl lui5 +umai atunci ei cred că îl
cunosc. $acă le spui oamenilor mari! *Am vă7ut o casă "rumoasă, din
cărămi7i tranda"irii, cu mucate la "erestre i cu porumbei pe acoperi... ei
nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. 'or trebuie să le
spui! *Am vă7ut o casă care costă o sută de mii de "ranci . *Ce "rumoasă
e8 vor e:clama atunci.
 Micul prinţ pe asteroidul 942

2ot aşa, dacă le spui! *$rept mărturie că micul prinţ a e;istat într&
adevăr stă i "aptul că era o "iinţă încântătoare, că râdea i că&i dorea o
oaie. Când cineva îi dorete o oaie, e o mărturie că e;istă , ei vor ridica
din umeri şi vor socoti că nu eşti decât un copil3 $ar dacă le spui! *laneta
de pe care venea micul prinţ e asteroidul 942 , atunci vă vor crede şi vă
vor lăsa în pace cu întrebările lor. )şa sunt ei. +u trebuie să le-o luaţi în
nume de rău. opiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari.
8ireşte însă că nouă, celor care ştiu ce-n-seamnă viaţa, puţin ne pasă
de cifre3 "i-ar fi plăcut şi mie să încep această povestire în felul basmelor.
"i-ar fi plăcut să spun aşa!
*A "ost odată un mic prinţ, care trăia pe o planetă doar cu puţin mai
mare decât el i care simţea nevoia unui prieten... )stfel, acelora ce ştiu ce-
nseamnă viaţa, totul le-ar fi apărut cu mult mai plin de adevăr.
 ăci mie nu-mi place să-mi citească nimeni cartea în chip uşuratic. O
mare amărăciune mă cuprinde în timp ce povestesc aceste amintiri. /unt şase
ani de când prietenul meu, luându-şi oaia, a plecat. $acă încerc să-l
zugrăvesc aici, e pentru că nu vreau să-l uit. & lucru trist să uiţi un prieten.
+u oricine a avut un prieten. 0i s-ar putea să a#ung asemeni oamenilor mari,
care nu se mai gândesc decât la cifre. )şa că iată încă un motiv pentru care
mi-am cumpărat o cutie cu vopsele şi creioane. & greu, la vârsta mea, să te
apuci de desenat, când niciodată n-ai mai încercat să desenezi altceva în
afara de un şarpe boa întreg şi de un şarpe boa spintecat, pe când aveai şase
ani3 oi văuta, fireşte, să fac portretele cele mai asemănătoare cu putinţă. +u
sunt însă tocmai sigur că voi izbuti. âte un desen mai treacă-meargă, un
altul însă nu mai seamănă defel. "ai greşesc câte puţin şi când e vorba
despre înălţime. )ici, micul prinţ e prea mare. olo, prea mic. 0ovăi, de
asemenea, când a#ung la culoarea veşmintelor sale. 0i atunci bâ#bâi când aşa,
când altminteri, când mai bine, când mai rău. oi mai greşi, apoi, în privinţa
unor amănunte mai de seamă. $ar asta trebuie să mi-o iertaţi. rietenul meu
nu dădea niciodată e:plicaţii. redea, poate, că-i semăn. &u însă, din
nefericire, nu sunt în stare să desluşesc oile prin scândura lăzilor. oate sunt
întrucâtva asemeni oamenilor mari. 2rebuie să fi îmbătrânit şi eu.

$escopeream în fiecare zi câte ceva în legătură cu planeta, cu

plecarea, cu călătoria lui. 'ucrul acesta se petrecea încetul cu încetul, pe
măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând. )şa se face că, în cea de-a treia
zi, am aflat de năpasta baobabilor.
) fost tot datorită oii, căci deodată micul prinţ m-a întrebat, cuprins
parcă de-o mare îndoială!
- &-adevărat, nu-i aşa, că oile mănâncă arbuşti(
- $a. & adevărat.
- )ha3 Îmi pare bine.
+u înţelegeam de ce era atât de important ca oile să mănânce arbuşti.
$ar micul prinţ adăugă!
- )tunci înseamnă că mănâncă baobabi(
-am e:plicat micului prinţ că baobabii nu sunt arbuşti, ci nişte arbori
cât bisericile de mari şi că, dacă ar lua el chiar şi o întreagă turmă de
elefanţi, turma asta nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab.
deea cu turma de elefanţi îl făcu pe micul prinţ să râdă!
- )r trebui puşi unii peste alţii!
$ar adăugă deîndată, cu înţelepciune!
 - 4aobabii înainte de a creşte mari sunt şi ei mici.

- hiar aşa3 $ar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieţii de baobab(

"i-a răspuns! *ăi dar8 <e7i bine ca şi când ar fi fost vorba de un
lucru foarte limpede. 0i a trebuit să-mi pun mintea la grea încercare, ca să
aflu singur dezlegarea.

0i, într-adevăr, pe planeta micului prinţ se găseau, ca pe toate

planetele, şi ierburi bune şi ierburi rele. rin urmare, seminţe bune, de
ierburi bune şi seminţe rele, de ierburi rele. +umai că seminţele n-ai cum să
le vezi. &le dorm în tainiţa pământului, până când i se năzare câte uneia să se
trezească. )tunci începe să se întindă şi scoate la soare, mai întâi cu
sfiiciune, un firicel plin de farmec şi nevătămător. $acă e vorba despre un fir
de ridiche ori de trandafir, îl poţi lăsa să crească-n voia lui. $ar dacă-i vorba
despre o plantă rea, trebuie s-o smulgi numaidecât, chiar din clipa în care ai
descoperit-o. Or, pe planeta micului prinţ se aflau nişte seminţe
îngrozitoare... seminţele de baobab. ământul planetei era plin de ele. ar de
un baobab, decă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poţi descotorosi
niciodată. +ăpădeşte întreaga planetă. O străpunge cu rădăcinile. 0i dacă
planeta este prea mică, şi dacă baobabii sunt prea mulţi, o fac să sară-n aer.
- & ceva ce ţine de disciplină, mi-a mărturisit mai târziu micul prinţ.
$upă ce te-ai dichisit de dimineaţă, trebuie să dichiseşti cu gri#ă şi planeta.
trebuie să te străduieşti să smulgi întotdeauna baobabii, de îndată ce-i
deosebeşti de tufele de trandafir, cu care se aseamănă mult, când sunt foarte
mici. & o treabă foarte plicticoasă, dar foarte uşoară.
0i, într-una din zile, m-a povăţuit să-mi dau silinţa şi să fac un desen
frumos, cu a#utorul căruia lucrul acesta să le intre bine în cap copiilor de pe
meleagurile mele. *$acă vor călători cândva & îmi spunea el & s&ar putea să
le "ie de "olos. =neori, de lai o treabă pentru mai târ7iu, nu&i nici o pa#ubă.
Când e însă vorba de baobabi, întotdeauna se întâmplă o #roa7nică
nenorocire. -tiam undeva o planetă locuită de un trândav. >u luase seama
la trei copăcei...
ar eu, sub îndrumările micului prinţ, am desenat această planetă. "ie
unuia, nu-mi prea place să fac pe moralistul. Însă prime#dia baobabilor e atât
de puţin cunoscută şi nea#unsurile care îl pândesc pe acela ce s-ar rătăci pe
un asteroid sunt atât de mari, încât, de astă dată, mă abat de la tăcerea mea.
0i spun! *Copii8 !iţi atenţi la baobabi8 $oar de aceea m-am trudit atâta cu
acest desen, ca să le dau de veste prietenilor mei că-i paşte o prime#die pe
lângă care trec de multă vreme, ca şi mine, fără să-şi dea seama. ovaţa
merita atâta osteneală. oate vă veţi pune întrebarea! *?are de ce în cartea
asta nu se #ăsesc i alte desene, la "el de măreţe, ca desenul cu baobabii5
1ăspunsul este foarte simplu! am încercat, dar n-am izbutit. ând am
desenat baobabii, am fost însufleţit de simţământul că nu e nici o clipă de
pierdut.

9aobabii

VI

O3 rinţ micuţ, descopeream aşa, puţin câte puţin, taina micii şi

însinguratei tale vieţi. 2imp îndelungat tu n-avuseseşi, ca să te desfeţi, decât
farmecul apusurilor de soare. 7n proaspăt amănunt, pe care l-am aflat în cea
de-a patra zi, de dimineaţă, când mi-ai spus!
 - 2are mult îmi plac apusurile soarelui. @aide să vedem un apus de
soare...

- $ar trebuie să aşteptăm...

- e să aşteptăm(
- /ă aşteptăm ca soarele să apună.
'a început ai fost nedumerit, apoi ai râs de tine însuţi. 0i mi-ai spus!
- "ereu mă cred la mine-acasă3
Într-adevăr. ând în /tatele 7nite e amiază, soarele, cum prea bine se
ştie, apune peste 8ranţa. )r fi de-a#uns dac-ai putea să mergi pentru un
singur minut în 8ranţa, ca să priveşti apusul soarelui. $in nefericire, 8ranţa-i
prea departe. Însă tu, pe atât de mica ta planetă n-aveai decât să-ţi muţi
scaunul cu câţiva paşi mai încolo. 0i, ori de câte ori doreai, priveai apusul
soarelui...
- Într-o zi, am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori3
0i ai adăugat, puţin după aceea!
- 0tii... când eşti trist, îţi place să priveşti apusul soarelui...
- &rai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri(
$ar micul prinţ nu mi-a răspuns.

VII

În cea de-a cincea zi, tot datorită oii, mi se dezvălui şi această taină
din viaţa micului prinţ. $eodată, fără nici o pregătire, mi-a pus o întrebare,
rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere!
- O oaie, dacă mănâncă arbuştii, mănâncă şi florile(
- O oaie mănâncă tot ce nimereşte.
- hiar şi florile cu spini(
- $a. hiar şi florile cu spini.
- ăi atunci, spinii la ce folosesc(
 +u ştiam. &ram, în clipa aceea, foarte ocupat cu motorul meu, mă
căzneam cu deşurubatul unui bulon din cale-afară de înţepenit. "ă
cuprinsese îngri#orarea, căci pana se dovedea deosebit de gravă, iar apa de
băut, împuţinându-se, mă făcea să mă tem de tot ce poate fi mai rău.
- /pinii, atunci, la ce folosesc(
"icul prinţ, de vreme ce punea o întrebare, nu renunţa niciodată la ea.
+ecă#it din pricina bulonului, i-am spus şi eu ce mi-a trecut prin minte!
- /pinii nu folosesc la nimic. /unt curată răutate din partea florilor3
- ai3
Însă, după o tăcere, mi-a strigat, cu un fel de duşmănie parcă!
- +u te cred3 8lorile-s plăpânde. /unt neştiutoare. Îşi fac şi ele cura#
cum pot. /e cred grozave cu spinii lor...
+u i-am răspuns nimic. În clipa aceea, tocmai îmi spuneam! *$acă
bulonul ăsta se mai încăpăţânea7ă mult, îi dau una cu ciocanul, de sare cât&
colo8 "icul prinţ din nou mă tulbură din gândurile mele!
- 0i tu crezi că florile...
- 4a deloc3 4a deloc3 +u cred nimic3 9i-am spus ce mi-a trecut prin
minte3 &u, unul, mă îndeletnicesc cu treburi serioase3
&l se uită încremenit la mine!
- u treburi serioase3
"ă vedea aşa, cu ciocanul în mână şi cu degetele negre de ulei,
aplecat asupra unui lucru care lui i se părea foarte urât.
- orbeşti întocmai ca oamenii mari3
uvintele acestea m-au făcut să mă ruşinez puţin. &l însă, neîndurător,
adăugă!
- 2oate le încurci... toate le amesteci3
&ra, într-adevăr, foarte supărat. 0uviţele-i de aur tremurau în vânt!
- 0tiu undeva o planetă pe care se află un $omn roşcovan. are n-a
mirosit niciodată o floare. +-a privit niciodată o stea. +-a iubit pe nimeni
niciodată. +-a făcut nimic altceva, niciodată, decât socoteli. 0i toată ziua
spune ca şi tine! *0u sunt un om serios8 0u sunt un om serios8 şi nu mai
poate de trufie. )cela însă nu e om, e o ciupercă3
- O ce(
- O ciupercă3
"icul prinţ se făcuse palid de mânie.
- $e milioane de ani, florile-şi făuresc spini. u toate acestea, oile, de
milioane de ani, mănâncă florile. 0i oare nu e lucru serios, când vrei să
înţelegi de ce-şi dau ele atâta osteneală să-şi făurească nişte spini care nu le
folosesc la nimic( +u e ea mai serioasă şi mai importantă decât socotelile
unui $omn gras şi roşcovan( 0i dacă ştiu o floare care-n lume n-are seamăn
şi care nu trăieşte-n altă parte decât numai pe planeta mea, şi dacă într-o
bună dimineaţă o oaie mititică e în stare s-o nimicească, aşa, dintr-o lovitură,
fără să-şi dea seama de ceea ce face, nici ăsta nu-i un lucru important(

/e îmbu#oră-n obra#i, pe urmă spuse mai departe!

- ând cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află între
milioanele şi milioanele de stele, lucrul acesta e de-a#uns pentru ca el,
privindu-le, să fie fericit. *!loarea mea, îi spune el, e undeva, acolo ... $ar
dacă oaia îi mănâncă floarea, pentru el e ca şi cum, dintr-o dată, toate stelele
s-ar stinge3 0i nici asta nu e important3
+-a mai putut rosti nici un cuvânt. ) izbucnit deodată în hohote de
plâns. /e aşternuse noaptea. &u îmi lăsasem sculele deoparte. uţin îmi păsa
acum de ciocan, de bulon, de sete şi de moarte. e o stea, pe o planetă, pe
planeta mea, ământul, se afla un prinţ micuţ care trebuia alinat3 '-am luat
în braţe. '-am legănat. )m vorbit cu el!
- 8loarea pe care tu ai îndrăgit-o nu-i în pericol... )m să-ţi desenez o
botniţă pentru oaia ta... 8lorii am să-i desenez o armură... )m să...
+u prea ştiam ce să-i spun. "ă simţeam tare neîndemânatic. +u ştiam
cum să-l împac, cum să-i mai intru în voie... Într-atât de tainic e tărâmul
lacrimii.

VIII

)veam, în scurtă vreme, să cunosc această floare mai în amănunt. e

planeta micului prinţ crescuseră dintotdeauna flori ca toate florile,
împodobite doar cu câte o singură cunună de petale, şi care se mulţumeau cu
foarte puţin loc, şi care nu supărau pe nimeni. 1ăsăreau de dimineaţă, printre
ierburi, şi pe urmă, seara, se stingeau. )ceasta însă încolţise într-o bună zi
dintr-o sămânţă adusă de nu se ştie unde, iar micul prinţ luase foarte
îndeaproape seama la creşterea mlădiţei celei noi, care nu se asemuia prin
nimic cu celelalte mlădiţe. /e putea să fie un nou soi de baobab3 2ulpiniţa
însă, la puţină vreme, se opri din creştere şi prinse a făuri o floare. "icul
prinţ, văzând bobocul uriaş ce se împlinea sub ochii lui, simţea că trebuie să
se ivească dinlăuntru o minune de făptură; însă floarea, dornică a fi cât mai
frumoasă, nu mai isprăvea, la adăpostul încăperii sale verzi, cu pregătirile.
Îşi alegea culorile cu gri#ă. /e îmbrăca pe îndelete, potrivindu-şi petalele una
câte una. +u voia să se înfăţişeze mototolită, ca macii. +u voia să se arate
decât în deplina strălucire a frumuseţii sale. &i, bine, da3 era foarte cochetă3
Aăteala ei cea tainică ţinuse astfel zile şi zile de-a rândul. 0i iată că într-o
bună dimineaţă, chiar la răsăritul soarelui, se ivi şi dumneaei.

0i tocmai ea, care atât de migălos trudise, căscă şi zise!

- ai3 )bia m-am trezit... 2e rog să mă ierţi... +-am apucat nici să mă
pieptăn...
"icul prinţ atunci nu-şi mai putu stăpâni admiraţia!
- ât eşti de frumoasă3
- +u-i aşa( îi răspunse cu gingăşie floarea. 0i m-am născut o dată cu
soarele...
"icul prinţ descoperi că floarea aceasta nu prea ştia ce-i modestia,
însă era atât de tulburătoare3
- "i se pare că e ora micului de#un - adăugase ea numaidecât - de-ai
avea bunătatea să te gândeşti şi la mine...
0i micul prinţ, fâstâcit, ducându-se în căutarea unei stropitori cu apă
proaspătă, ospătase floarea.
 )stfel a#unsese ea să-l chinuiască, în curând, cu vanitatea ei niţel
bănuitoare. )şa, de pildă, într-o zi, pe când îi vorbea despre cei patru spini ai
săi, îi spusese micului prinţ!
- +-au decât să poftească tigrii cu ghearele lor3

- e planeta mea nu se află tigri - o corectase micul prinţ - şi-apoi,

tigrii nu mănâncă iarbă.
- &u nu sunt o iarbă - răspunsese cu gingăşie floarea.
- 2e rog să mă ierţi...
- +u mi-e deloc frică de tigri, dar mi-e groază de curent. +-ai avea
cumva un paravan(
 *@roa7ă de curent... nici o pricopseală pentru o plantă & îi 7ise micul
prinţ. !loarea asta e tare sucită...
- /ă mă acoperi, seara, cu un clopot de sticlă. & foarte frig aici la
dumneata. &şti rău aşezat. )colo, de unde vin eu...

)ici însă se oprise. &a venise din sămânţă. +u avea de unde să ştie
cum e pe alte tărâmuri.
1uşinată că se dăduse de gol cu o minciună urzită atât de stângaci,
tuşise de câteva ori, ca să arunce vina asupra micului prinţ!
- 0i paravanul...(
- "-aş fi dus să-l caut, dar vorbeai cu mine3
0i-atunci floarea îşi înteţise tusea pentru ca el să se simtă totuşi
cuprins de remuşcări.
)stfel micul prinţ, în ciuda bunăvoinţei şi a iubirii sale, îşi pierduse
curând încrederea în ea. usese preţ pe nişte vorbe fără însemnătate şi
a#unsese foarte nefericit.
- +u trebuia să-mi pun mintea cu ea - mi-a mărturisit el într-o zi. +u
trebuie să-ţi pui niciodată mintea cu florile. 2rebuie doar să le priveşti şi să
le miroşi. 8loarea mea înmiresma planeta, însă eu n-am ştiut să mă bucur de
lucrul acesta. ovestea aceea cu ghearele, care m-a necă#it atât de mult, ar fi
trebuit să mă înduioşeze...
"i-a mai mărturisit!
- +-am fost în stare să pricep nimic3 2rebuia să o #udec după fapte, nu
după vorbe. "ireasma ei mă îmbăta şi mă însenina. +-ar fi trebuit să fug de
acasă niciodată3 2rebuia ca dincolo de bietele ei şireticluri, să-i ghicesc
duioşia. 8lorile sunt atât de ciudate, dar eram prea mic ca să ştiu cum s-o
iubesc.

IX
 red că micul prinţ, când a fugit de-acasă, s-a slu#it de pribegirea unor
păsări călătoare. În dimineaţa plecării, a făcut o mare rânduială pe planetă. )
curăţat cu gri#ă hornurile vulcanilor activi. )vea doi vulcani activi. +umai
buni pentru a-şi încălzi gustarea de dimineaţă. "ai avea şi un vulcan stins.
Însă, după cum spunea el! *>u se tie niciodată8 )şa încât a curăţat
deopotrivă şi vulcanul stins. ulcanii, dacă sunt bine curăţaţi, ard domol şi
liniştit, fără erupţii. &rupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe
horn. $e bună seamă, noi, cei de pe ământ, suntem mult prea mărunţi
pentru a ne curăţa vulcanii. $e aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de
nea#unsuri.

A curăţat cu #ri%ă hornurile vulcanilor activi

"icul prinţ, cuprins de o uşoară tristeţe, smulse apoi şi ultimii puieţi

de baobab. $eoarece credea că nu se va întoarce niciodată. 2oate acele
treburi obişnuite i se părură însă, în dimineaţa aceea, nespus de dragi. ar pe
când stropea, pentru cea din urmă oară, floarea, şi se pregătea să o pună la
adăpost sub clopotu-i de sticlă, se pomeni că-i vine-a plânge.
- 1ămâi cu bine, îi spuse florii.
&a însă nu-i răspunse.
- 1ămâi cu bine, spuse el din nou.
8loarea tuşi, dar nu din pricina răcelii.
- )m fost o proastă, îi zise ea în cele din urmă. Îţi cer iertare. aută să
fii fericit.
"icul prinţ se miră că nu-l mai do#eneşte. 1ămase locului,
descumpănit, cu clopotul de sticlă în mână. +u ştia ce să mai creadă despre
această blândeţe.
 - &i bine, da, te iubesc, zise floarea. +-ai bănuit nimic, din vina mea.
$ar n-are nici o importanţă. 0i tu ai fost la fel de prost ca şi mine. aută să
fii fericit ... 'asă clopotul de sticlă-n pace. +u mai am nevoie de el.
- 4ine, dar vântul ...
- +u sunt chiar atât de răcită ... )erul proaspăt al nopţii are să-mi
priască. $oar sunt o floare ...
- 4ine, dar fiarele ...
- 2rebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum
arată fluturii. are-se c-ar fi ceva nespus de frumos. )ltminteri, cine să mai
treacă pe la mine( 2u o să fii departe ... ât despre fiare, nu mă tem deloc.
)m ghearele mele. 0i-i arătă, cu nevinovăţie, cei patru spini ai săi. )poi
adăugă!
- 0i n-o mai lungi atâta, e enervant3 2e-ai hotărât să pleci. leacă3
$eoarece nu voia ca el s-o vadă plângând, atât era de mândră floarea
...

Cred că micul prinţ, când a "u#it de&acasă, s&a slu%it de pribe#irea unor
păsări călătoare.

/e afla prin părţile asteroizilor B*C, B*=, B*D, B*E, B*> şi BB?. )şa
încât se apucă să-i viziteze, ca să-şi caute de lucru pe-acolo şi ca să se
instruiască.
e cel dintâi asteroid trăia un rege. 1egele şedea, înveşmântat în
purpură şi în hermină, pe un tron lipsit de orice podoabă, dar în acelaşi timp
măreţ.
 - )3 ată un supus3 strigă regele când îl zări pe micul prinţ.
0i micul prinţ se întrebă!
- um poate oare să mă recunoască, de vreme ce niciodată nu m-a mai
văzut(
$ar nu ştia că lumea, pentru regi, e un lucru foarte simplu. Oamenii
sunt, toţi, nişte supuşi.
- ino mai aproape, să te văd mai bine, îi spuse regele, deosebit de
mândru că e rege pentru cineva.
"icul prinţ căută cu privirea un loc, ca să se aşeze, dar falnica
hlamidă de hermină încurca întreaga planetă. 1ămase de aceea în picioare şi,
obosit cum era, începu să caşte.
- $atina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă, îi spuse
monarhul. +u-ţi dau voie să caşti.
- +u mă pot opri, răspunse micul prinţ, fâstâcit. iu de la drum lung şi
sunt nedormit...
- $acă e aşa, zise regele, îţi poruncesc să caşti3 $e ani de zile n-am
mai văzut pe nimeni căscând. ăscatul e o raritate pentru mine. @aide3 "ai
cască. & o poruncă.
- "i-e ruşine... nu mai pot... rosti micul prinţ roşind.
- @m3 @m3 făcu regele. $acă e aşa, îţi... îţi poruncesc ba să caşti, ba
să...
/e cam bâlbâia şi părea #ignit.
 ăci regele ţinea cu străşnicie ca nimeni să nu-i încalce autoritatea.
+u îngăduia nesupunerea. &ra un monarh absolut. 8iind însă foarte
cumsecade, nu dădea decât porunci chibzuite.
*$acă i&a porunci, avea obiceiul să spună, dacă eu i&a porunci
unui #eneral să se pre"acă într&o pasăre de mare, i dacă #eneralul nu s&ar
supune, n&ar "i vina #eneralului. Ar "i vina mea.
- )ş putea să mă aşez( căută să afle, cu sfială, micul prinţ.
Îţi poruncesc să te aşezi3 răspunse regele, trăgând cu măreţie o
pulpană a hlamidei sale de hermină.
"icul prinţ avea însă o nedumerire. laneta era mică de tot. )tunci,
peste cine domnea regele(
- "ăria ta, zise el. er iertare că întreb...
- Îţi poruncesc să întrebi3 se grăbi să spună regele.
- "ăria ta... peste cine domneşti(
- este tot, răspunse regele cu aerul cel mai firesc.
- este tot(
1egele, cu un semn uşor, îi arătă planeta lui, celelalte planete şi
stelele.
- este toate astea( zise micul prinţ.
- este toate astea3 răspunse regele.
ăci nu era numai un monarh absolut, ci şi un monarh universal.
- 0i stelele te-ascultă(
- $e bună seamă, zise regele.
+umaidecât m-ascultă. ăci nu îngădui nesupunerea.
)semenea atotputernicie îl minună pe micul prinţ. $acă el ar fi avut-
o, ar fi putut să privească, nu doar patruzeci şi patru, ci şaptezeci şi două, sau
chiar o sută, sau chiar douăsute de apusuri de soare într-o singură zi, fără a
mai fi nevoie să mute scaunul din loc3 0i fiindcă la amintirea micii lui
planete părăsite îl cam încerca tristeţea, cuteză a-i cere regelui să-i facă un
hatâr!
- )ş vrea să văd un asfinţit de soare... 8ă-mi această plăcere...
orunceşte soarelui să asfinţească...
- $acă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare,
asemeni unui fluture, ori să scrie o tragedie, ori să se prefacă într-o pasăre de
mare, şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca, cine-ar fi de vină( &l sau
eu(
- "ăria ta, zise cu hotărâre micul prinţ.
- Întocmai. 2rebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să
dea, spuse mai departe regele. )utoritatea se bizuie, înainte de orice, pe
raţiune. $acă-i porunceşti poporului tău să se azvârle în mare, el se va
răzvrăti. )m dreptul de a cere supunere, pentru că poruncile mele sunt
înţelepte.
- 0i asfinţitul meu de soare( îi aminti micul prinţ care, atunci când
punea o întrebare, nu uita niciodată de ea.
- ei avea şi-un asfinţit de soare. oi da această poruncă. $ar
cunoscând legile ocârmuirii, voi aştepta până când împre#urările vor fi
prielnice.
- 0i asta cam când va fi( vru să afle micul prinţ.
- @m3 @m3 răspunse regele, care începu să caute într-un calendar gros.
@m3 a fi pe la... pe la... va fi astă-seară, pe la ora şapte şi patruzeci de
minute3 0i vei vedea cât sunt de ascultat.
"icul prinţ începu să caşte. Îi părea rău după apusul de soare. 0i apoi,
locul era cam plictisitor.
- +u mai am nici o treabă pe-aici, îi spuse regelui. )m să plec mai
departe3
- +u pleca, zise regele, care era nespus de mândru să aibă un supus.
+u pleca, te fac ministru3
- e fel de ministru(
- $e... #ustiţie3
- $ar n-am pe cine #udeca aici3
- +u se ştie, zise regele. Încă nu mi-am străbătut regatul tot. /unt tare
bătrân, loc pentru caleaşcă n-am şi ostenesc dacă umblu pe #os.
- &i3 $ar am văzut chiar eu, zise micul prinţ aplecându-se, ca să mai
arunce o privire de partea cealaltă a planetei. +ici acolo nu e nimeni...
- 2e vei #udeca, atunci, pe tine însuţi, spuse regele. & lucrul cel mai
greu. ) te #udeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l #udeca pe altul.
$acă a#ungi să te #udeci cum trebuie, înseamnă că eşti cu-adevărat un
înţelept.
- &u, zise micul prinţ, aş putea să mă #udec pe mine însumi oriunde m-
aş afla. +u-i nevoie să rămân aici.
- @m3 @m3 făcu regele, cred că pe planeta mea se află pe undeva un
guzgan bătrân. Îl aud noaptea. )i putea să-l #udeci pe acest guzgan bătrân. Îl
vei condamna din când în când la moarte. )stfel, viaţa lui va atârna de felul
în care vei împărţi dreptatea. /ă-l graţiezi însă de fiecare dată, ca să-l ai
mereu. +u e decât unul.
Însă micul prinţ, închind cu pregătirile de plecare, nu voia să-l
mâhnească defel pe bătrânul monarh!
- $acă măria ta ar dori să mă supun numaidecât, mi-ar putea da o
poruncă înţeleaptă. "i-ar porunci, de pildă, să plec într-un minut. "i se pare
că împre#urările sunt prielnice...
 um regele nu-i dădu nici un răspuns, mai întâi micul şovăi, apoi, cu
un oftat, porni la drum.
- 2e fac ambasadorul meu3 /e grăbi atunci să strige regele. &ra plin de
măreţie şi de autoritate.
*Ciudaţi mai sunt oamenii mari8 îşi spuse micul prinţ, continuându-
şi călătoria.

XI

e cea de-a doua planetă trăia un vanitos.

- )ha3 )ha3 ată că vine un admirator3 strigă de departe vanitosul, de

îndată ce-l zări pe micul prinţ.
ăci, pentru vanitoşi, oamenii ceilalţi nu sunt decât nişte admiratori.
- 4ună ziua, zise micul prinţ. +ostimă pălărie mai aveţi3
- entru salut, răspunse vanitosul. /alut cu ea când sunt aclamat. $in
nefericire, pe aici nu trece nimeni niciodată.
- $a( făcu micul prinţ, care nu înţelegea.
- 'oveşte-ţi palmele una de alta, îl sfătui atunci vanitosul.
 "icul prinţ îşi lovi palmele vanitosul salută cu modestie, ridicându-şi
pălăria.
*0 mai cu ha7 aici decât la re#e , îşi zise micul prinţ. 0i iarăşi începu
să-şi lovească palmele una de alta... anitosul începu şi el să salute,
ridicându-şi pălăria.
$upă ce trecură astfel cinci minute, pe micul prinţ îl obosi monotonia
#ocului.
- 0i, pentru ca pălăria să cadă #os, întrebă el, ce-ar fi de făcut(
anitosul însă nu-l auzi. anitoşii nu aud niciodată decât laudele.
- "ă admiri într-adevăr atât de mult( îl întrebă el pe micul prinţ.
- e înseamnă *a admira(
- ) admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos, cel
mai bine îmbrăcat, cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă.
- $ar tu eşti singur pe planeta ta3
- 8ă-mi această plăcere. )dmiră-mă totuşi3
- 2e admir, zise micul prinţ ridicând uşor din umeri, dar la ce-ţi poate
folosi lucrul acesrta(
0i micul prinţ plecă.
*?amenii mari, de bună seamă, sunt tare ciudaţi , îşi spuse el cu
nevinovăţie, continuându-şi călătoria.
XII

e planeta următoare trăia un beţiv. izita fu aici foarte scurtă, însă ea

îl cufundă pe micul prinţ într-o adâncă amărăciune.
 - e faci acolo( îi spuse beţivului, pe care îl găsi şezând tăcut în faţa
unei grămezi de sticle goale şi a unei grămezi de sticle pline.
- 4eau, răspunse beţivul cu un aer #alnic.
- 0i de ce bei( îl întrebă micul prinţ.
- a să uit, răspunse beţivul.
- e să uiţi( îl cercetă micul prinţ, căruia i se şi făcuse milă de el.
- a să uit că mi-e ruşine, mărturisi beţivul, lăsându-şi capul în #os.
- 0i de ce să-ţi fie ruşine( întrebă micul prinţ, dorind să-i vină în
a#utor.
- 1uşine că beau, încheie beţivul, care se ferecă pentru totdeauna în
tăcerea lui.
0i micul prinţ plecă, năucit.
*?amenii mari, de bună seamă, sunt "oarte ciudaţi , îşi spuse el,
continuându-şi călătoria.

XIII

ea de-a patra planetă era locuită de un businessman. Omul acesta era
atât de ocupat, încât nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ.
- 4ună ziua, spuse micul prinţ. i s-a stins ţigara.
- 2rei cu doi fac cinci. inci şi cu şapte, doisprezece. $oisprezece şi
cu trei, cincisprezece. 4ună ziua. incisprezece şi cu şapte, douăzeci şi doi.
$ouăzeci şi doi şi cu şase, douăzeci şi opt. +-am timp s-o aprind. $ouăzeci
şi şase şi cu cinci, treizeci şi unu. 7ff3 8ace, deci, cinci sute unu milioane,
şase sute douăzeci şi două de mii, şapte sute treizeci şi una.
 - inci sute de milioane de ce(
- @ai( 2ot aicea eşti( inci sute de milioane... nu mai ştiu... )m atâta
treabă3 &u sunt un om serios, nu mă ţin de baliverne3 $oi şi cu cinci, şapte...
- inci sute de milioane de ce( stărui micul prinţ, care în viaţa lui nu
renunţase la o întrebare, de vreme ce-o pusese.
4usinessmanul îşi înălţă capul!
- În cincizeci şi patru de ani, de când trăiesc pe planeta aceasta, n-am
fost deran#at decat în trei rânduri. rima oară, acum douăzeci şi doi de ani,
când a picat, $umnezeu ştie de unde, un cărăbuş. 8ăcea un zgomot
îngrozitor. 0i am greşit de patru ori la o adunare. ) doua oară, acum
unsprezece ani, din pricina unei crize de reumatism. &u nu fac mişcare. +u
am timp de hoinăreală. /unt un om serios3 ) treia oară... iacă-t-o3 um
ziceam, cinci sute unu milioane...
- "ilioane de ce(
4usinessmanul înţelese că nu era nici o speranţă să fie lăsat în pace!
- "ilioane de lucruri din celea mărunte, care se văd câteodată pe cer.
- "uşte(
- 4a nu, mărunte şi care strălucesc.
- )lbine(
- 4a nu. "ărunte, aurii şi care-i fac pe alde pierde-vară să viseze. &u
însă sunt un om serios3 +u mai am timp să mă pierd în visări.
- )ha3 /tele(
- hiar aşa. /tele.
 - 0i ce faci cu cinci sute de milioane de stele(
- inci sute unu milioane, şase sute douăzeci şi două de mii, şapte sute
treizeci şi una. &u sunt un om serios, un om precis.
- 0i ce faci cu stelele astea(
- e fac cu ele(
- $a.
- +imic. 'e stăpânesc.
- &şti stăpânul stelelor(
- $a.
- $ar abia am cunoscut un rege, care...
- 1egii nu stăpânesc. &i FdomnescG peste... & cu totul altceva.
- 0i la ce-ţi foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor(
- Îmi foloseşte ca să fiu bogat. a să cumpăr alte stele, când cineva le
descoperă.
*sta, îi 7ise micul prinţ, #ândete cam ca beţivanul de&adineauri.
Îi mai puse totuşi câteva întrebări!
- um poate cineva să stăpânească stelele(
- )le cui stele( răspunse morocănos businessmanul.
- +u ştiu. )le nimănui.
- )tunci sunt ale mele, deoarece eu m-am gandit primul la lucrul asta.
- 0i e de a#uns(
- 4ineînţeles. ând găseşti un diamant, care nu-i al nimănui, e al tău.
ând găseşti o insulă, care nu-i a nimănui, e a ta. ând ai cel dintâi o idee, o
brevetezi! e a ta. )şa că eu sunt stăpânul stelelor, pentru că nimeni, înaintea
mea, nu s-a gândit vreodată să le stăpânească.
- )sta aşa e, zise micul prinţ. 0i ce faci cu ele(
- 'e administrez. 'e socotesc şi iar le socotesc, zise businessmanul.
+u-i deloc uşor. &u sunt însă un om serios3
"icul prinţ nu se mulţumi cu atât.
- &u, dacă am un fular, pot să-l pun la gât şi să-l iau cu mine. $aca am
o floare, pot s-o culeg şi s-o iau cu mine. 2u însă nu poţi să culegi stelele3
- +u, dar pot să le depun la bancă.
- um adică(
- )dică scriu pe o bucată de hârtie câte stele am. 0i pe urmă, hârtia
asta o încui într-un sertar.
- 0i asta-i tot(
- & de-a#uns3
*Are ha7, se #ândi micul prinţ. 0 destul de poetic. $ar nu e prea
serios.
 u privire la lucrurile serioase, micul prinţ avea părerile lui, foarte
deosebite de părerile oamenilor mari.
- &u, mai zise el, am o floare, pe care o stropesc în fiecare zi. )m trei
vulcani, pe care-i curăţ în fiecare săptămână. ăci îl curaţ şi pe cel stins. +u
se ştie niciodată. ulcanii trag folos, după cum trage folos şi floarea mea din
faptul că eu sunt stăpânul lor. 2u însă nu le eşti de folos stelelor...
4usinessmanul deschise gura, dar nu găsi nici un raspuns, iar micul
prinţ plecă.
*?amenii mari, de bună seamă, sunt nemaipomenit de ciudaţi , îşi
spuse el cu nevinovăţie, continuându-şi călătoria.

XIV

ea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. &ra cea mai mică
dintre toate. uprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un
lampagiu. "icul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un
felinar şi-un lampagiu undeva, pe cer, pe o planetă fără case şi fără locuitori.
u toate acestea, îşi spuse!
*Be prea poate ca omul acesta sa "ie un nerod. 0 totui mai puţin
nerod decât re#ele, decât vanitosul, decât businessmanul i decât beţivul.
Munca lui măcar are o noimă. Când îi aprinde "elinarul, e ca i cum ar
"ace să se mai nască o stea sau o "loare. Când îi stin#e "elinarul, îi
adoarme "loarea sau steaua. ? îndeletnicire "oarte "rumoasă. Cu adevărat
"olositoare de vreme ce&i "rumoasă.

ând a#unse pe planetă, îl salută cuviincios pe lampagiu!

- 4ună ziua. $e ce-ai stins felinarul(
- onsemnul, răspunse lampagiul. 4ună dimineaţa.
- um aşa consemnul(
 - onsemnul să-mi sting felinarul. 4ună seara.
0i iar îl aprinse.
- $ar de ce l-ai aprins iar(
- onsemnul, răspunse lampagiul.
- +u pricep, zise micul prinţ.
- +u-i nimic de priceput, zise lampagiul. onsemnul e consemn. 4ună
dimineaţa.
0i îşi stinse felinarul.
)poi îşi şterse fruntea cu o batistă cu pătrăţele roşii.
- )m o meserie cumplită. ândva, avea şi ea o chibzuială. $imineaţa
stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei, ca să mă odihnesc, şi
restul nopţii, ca să dorm...
- 0i pe urmă s-a schimbat consemnul(
- onsemnul nu s-a schimbat, zise lampagiul. 2ocmai asta e
nenorocirea3 $e la an la an, planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede, iar
consemnul nu s-a schimbat3
- 0i-atunci( zise micul prinţ.
- 0i-atunci, pentru că acum se învârteşte o dată pe minut, eu nu mai
am o clipă de odihnă. )prind şi sting o dată pe minut3
- )sta-i nostim3 'a tine zilele ţin un minut3
- 4a nu e nostim deloc, zise lampagiul. ) trecut o lună de când stăm
de vorbă.
- O lună(
- $a. 2reizeci de minute. 2reizeci de zile3 4ună seara.
0i iar aprinse felinarul.
"icul prinţ se uita la el. Îi era drag lampagiul acela atât de credincios
consemnului. Îşi aduse aminte de apusurile de soare, în căutarea cărora el
însuşi se ducea odinioară, mutându-se cu scaunul din loc. ru să-şi a#ute
prietenul!
- 0tii... cunosc eu un mi#loc prin care să te odihneşti ori de câte ori vei
vrea...
- 2otdeauna vreau, zise lampagiul. ăci poţi să fii credincios şi leneş
totodată.
"icul prinţ adăugă!
- laneta ta e atât de mică, încât dacă faci trei salturi, ai încon#urat-o.
+-ai decât să umbli mai încet, astfel încât sa fii mereu în soare. ând vei
vrea să te odihneşti, umblă... iar ziua are să ţină cât ai să vrei tu.
- +u-mi a#ută mare lucru, zise lampagiul. eea ce îmi place mie la
viaţă e să dorm.
- +u-i chip, zise micul prinţ.
 - +u-i chip, zise şi lampagiul. 4ună dimineaţa.
0i îşi stinse felinarul.
*e acesta, 7ise micul prinţ, în vreme ce îi urma călătoria, pe acesta
l&ar dispreţui toţi ceilalţi: re#ele, vanitosul, beţivul i businessmanul. Cu
toate acestea, e sin#urul care nu mi se pare cara#hios. oate "iindcă se
în#ri%ete de altceva decât de sine însui.
Oftă cu părere de rău şi îşi mai spuse!
*0 sin#urul cu care puteam sa mă împrietenesc. laneta lui e într&
adevăr atât de mică. >u e loc pentru doi ini...
'ucrul pe care micul prinţ nu îndrăznea să şi-l mărturisească nici sieşi
era că lui îi părea rău pentru această binecuvântată planetă, mai cu seamă din
pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci şi
patru de ore3

XV

ea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. 2răia pe ea
un $omn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe.
- a te uită3 ine un e:plorator3 strigă el când îl zări pe micul prinţ.
"icul prinţ se aşeză pe masă, ca să mai răsufle puţin. ălătorise până
acum atât de mult3

- $incotro vii( îl întrebă $omnul cel bătrân.

- e-i cartea asta groasă( zise micul prinţ. e faceţi dumneavoastră
aici(
- /unt geograf, zise $omnul cel bătrân.
- e este un geograf(
 - & un savant care ştie unde se află mările, fluviile, oraşele, munţii şi
pustiurile.
- 8oarte interesant, zise micul prinţ. În sfârşit, o meserie adevărată3 0i
aruncă o privire de #ur-împre#ur pe planeta geografului. +u mai văzuse
niciodată o planetă atât de măreaţă.
- &ste tare frumoasă planeta dumneavoastră. /e găsesc şi oceane pe-
aici(
- Oh3 5"icul prinţ era dezamăgit6 $ar munţi(
- +-aş putea să ştiu, zise geograful.
- $ar oraşe, şi fluvii, şi pustiuri(
- +ici asta n-aş putea să-ţi spun, zise geograful.
- $ar dumneavoastră sunteţi geograf3
- Întocmai, zise geograful, numai că eu nu sunt e:plorator. $uc mare
lipsă de e:ploratori. +u geograful e acela care face numărătoarea oraşelor, a
fluviilor, a mărilor, a oceanelor şi a pustiurilor. Aeograful e un om prea
important ca să hoinărească. &l nu-şi părăseşte biroul, ci vin e:ploratorii la
el. 'e pune întrebări şi îşi face însemnări după amintirile lor. ar dacă
amintirile vreunuia i se par demne de luat în seamă, geograful pune să se
facă cercetări cu privire la moralitatea e:ploratorului.
- 0i de ce, mă rog(
- entru că dacă un e:plorator ar minţi, în cărţile de geografie s-ar
produce catastrofe. 'a fel şi în cazul unui e:plorator care ar bea prea mult.
- um aşa( întrebă micul prinţ.
- entru că beţivii văd dublu. Aeograful, atunci, ar însemna doi munţi,
acolo unde de fapt nu se află decât unul singur.
- 0tiu pe cineva, zise micul prinţ, care ar fi un prost e:plorator.
- /e poate. um ziceam, dacă moralitatea e:ploratorului pare
mulţumitoare, se trece la cercetări în legătură cu descoperirea lui.
- /e duce cineva acolo, ca să vadă(
- +u. & prea multă bătaie de cap.  se cere însă e:ploratorului să aducă
probe. $acă, de pildă, e vorba despre descoperirea unui munte, i se cere să
aducă nişte pietre mari.
$eodată, geograful se tulbură!
- &i, dar tu vii de departe3 2u eşti e:plorator3 8ă-mi o descriere a
planetei tale3
0i geograful, după ce-şi deschise registrul, îşi ascuţi creionul.
ovestirile e:ploratorilor sunt însemnate mai întâi cu creionul. a să fie
însemnate cu cerneală, se aşteaptă până când e:ploratorul vine cu probele.
- )şadar( întrebă geograful.
 - O3 'a mine, zise micul prinţ, nu prea ai ce vedea, e loc puţin de tot.
)m trei vulcani. $oi vulcani activi şi un vulcan stins. Însă nu se ştie
niciodată.
- +u se ştie niciodată, zise geograful.
- "ai am şi o floare.
- +oi nu însemnăm florile, zise geograful.
- um aşa( & tot ce poate fi mai frumos3
- entru că florile sunt efemere.
- e înseamnă *e"emere (
- Aeografiile, zise geograful, sunt cărţile cele mai de preţ dintre toate
cărţile. &le nu se învechesc niciodată. /e întâmplă foarte rar ca un munte să-
şi schimbe locul. 8oarte rar un ocean se goleşte de apă. +oi scriem despre
lucruri eterne.
- $ar vulcanii stinşi se pot trezi, îl întrerupse micul prinţ. e înseamnă
*e"emer(
- +ouă ne e tot una dacă vulcanii sunt stinşi sau dacă sunt tre#i, zise
geograful. Însemnătate pentru noi are numai muntele. &l nu e schimbător.
- $ar ce înseamnă *e"emer( stărui micul prinţ, care în viaţa lui nu
renunţase la o întrebare, de vreme ce-o pusese.
- Înseamnă *ceva ameninţat să piară în curând .
- 8loarea mea e ameninţată oare să piară în curând(
- 4ineînţeles3
*!loarea mea e e"emeră , îşi zise micul prinţ, *i nu are decât patru
spini, ca să se apere de lume8 ar eu am lăsat&o sin#ură acasă8
)ceasta a fost cea dintâi tresărire a căinţei sale. Îşi regăsi însă
cumpătul!
- e unde mă sfătuieşti să mai merg( întrebă el.
- e planeta ământ, răspunse geograful. )re o faimă bună...
- 0i micul prinţ plecă, gândindu-se la floarea lui.

XVI

e-a de-a şaptea planetă a fost, prin urmare, ământul.

ământul nu e o planetă oarecare3 oţi număra pe el o sută unsprezece
regi 5fără a-i uita, bineînţeles, pe regii negri6, şapte mii de geografi, nouă
sute de mii de businessmani, şapte milioane şi #umătate de beţivi, trei sute
unsprezece milioane de vanitoşi, adică vreo două miliarde de oameni mari.
a să vă puteţi face o părere despre întinderea ământului, am să vă
spun că, înainte de născocirea luminii electrice, trebuia întreţinută acolo, pe
întreg cuprinsul celor şase continente ale sale, o adevărată armată de patru
sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii.
$acă te uitai la el ceva de mai departe, aveai în faţa ochilor o
privelişte încântătoare. "işcările acestei armate erau diriguite ca acelea ale
unui balet de operă. enea mai întâi rândul lampagiilor din +oua Heelandă şi
din )ustralia. )poi, după ce-şi aprindeau felinarele, aceştia plecau la culcare.
ntrau atunci în dans, la rândul lor, lampagiii din hina si /iberia. )poi şi ei
se furişau pe nesimţite în culise. )tunci venea rândul lampagiilor din 1usia
şi din ndii. )poi, al celor din )frica şi &uropa. )poi, al celor din )merica de
/ud. )poi, al celor din )merica de +ord. 0i niciodată nu stricau rânduiala
intrării lor în scenă. &ra măreţ3
+umai lampagiul singurului felinar de la olul +ord şi confratele său,
cel cu singurul felinar de la olul /ud, duceau un trai trândav şi de nepăsare!
lucrau de două ori pe an.

XVII

ând vrei să faci o glumă, se întâmplă să mai şi minţi câte puţin. +-

am fost nici eu prea cinstit când v-am vorbit de lampagii. "ă tem ca nu
cumva aceia care n-o cunosc să-şi facă o părere greşită despre planeta
noastră. Oamenii, pe ământ, ocupă foarte puţin loc. $acă cele două
miliarde de locuitori care împânzesc ământul ar sta în picioare, niţel
înghesuiţi, ca la un miting, ei ar încăpea cu uşurinţă într-o piaţă publică de
douăzeci de mile lungime, pe douăzeci de mile lăţime. Omenirea ar putea fi
îngrămădită pe cea mai măruntă insuliţă din acific.
Oamenii mari, de bună seamă, nu vă vor crede. Îşi închipuie că ocupă
mult loc. /e socotesc grozavi, ca baobabii. )şa că ar trebui sfătuiţi să
calculeze singuri. ăci nu mai pot de dragul cifrelor! lucrul acesta le va fi pe
plac. oi însă nu vă pierdeţi vremea cu pedepse scolăreşti. & de prisos. )veţi
încredere în mine.
"icul prinţ, aşadar, când a#unse pe ământ, se miră foarte mult că nu
vede pe nimeni. 2ocmai începuse să se teamă ca nu cumva să fi greşit
planeta, când un inel de culoarea lunii se mişcă pe nisip.
- 4ună seara, rosti micul prinţ, oarecum la întamplare.
- 4ună seara, rosti şarpele.
- e ce planetă am căzut( întrebă micul prinţ.
- e ământ, în )frica, răspunse şarpele.
- )ha3... a să zică nu se află nimeni pe ământ(
- )ici e pustiu. În pustiuri nu e nimeni. ământul e mare, zise şarpele.
"icul prinţ se aşeză pe-o piatră şi-şi înălţă ochii către cer!
 - "ă întreb, zise el, dacă nu cumva stelele sunt luminate numai pentru
ca astfel fiecare, cândva, să poată găsi propria lui stea. riveşte planeta mea.
& chiar deasupra noastră... $ar cât e de departe3
- & frumoasă, zise şarpele. e cauţi tu pe-aici(
- )m nişte necazuri cu o floare, zise micul prinţ.
- )ha3 făcu şarpele.
0i tăcură amândoi.
- 7nde sunt oamenii( vorbi în cele din urmă micul prinţ. 2e simţi cam
singur în pustiu...
- /ingur te simţi şi printre oameni, zise şarpele.

"icul prinţ îl privi îndelung.

- &şti un animal ciudat, îi spuse el într-un târziu. /ubţire ca un deget...
- /unt însă mai puternic decât degetul unui rege, zise şarpele.
"icul prinţ zâmbi!
- rea puternic nu eşti tu... n-ai nici măcar labe... nici măcar nu poţi
călători...
- )ş putea să te duc mai departe decât o corabie, zise şarpele.
 /e încolăci, ca o brăţară de aur, pe glezna micului prinţ!
- e acela pe care-l ating, îl redau pământului din care a ieşit, mai zise.
2u însă eşti neprihănit şi vii de pe o stea...
"icul prinţ nu răspunse nimic.
- "i-e milă de tine, eşti atât de plăpând pe ământul ăsta plin de
granit3 )ş putea sa te a#ut într-o bună zi, dacă-ţi pare prea rău după planeta
ta. )ş putea...
- Oh3 )m înţeles prea bine, rosti micul prinţ, dar de ce vorbeşti mereu
în enigme(
- &u pe toate le dezleg, zise şarpele.
0i tăcură amândoi.

XVIII

"icul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. O floare doar

cu trei petale, o floare atât de neînsemnată.
- 4ună ziua, zise micul prinţ.
- 4ună ziua, zise floarea.
- 7nde sunt oamenii( întrebă cuviincios micul prinţ.
8loarea, cândva, văzuse trecând pe-acolo o caravană.
- Oamenii( /ă tot fie, cred, vreo şase-şapte la număr. u ani în urmă,
i-am zărit o dată... +u se ştie însă niciodată unde-i poţi găsi. Îi poartă vântul.
&i nu au rădăcini, şi asta-i stinghereşte mult.
- 1ămâi cu bine, rosti micul prinţ.
- 2e du cu bine, zise floarea.

XIX

"icul prinţ se urcă pe un munte înalt. /ingurii munţi pe care-i văzuse

el vreodată erau cei trei vulcani ai lui, care-i a#ungeau doar până la genunchi.
ar de vulcanul cel stins se folosea ca de un scăunel. *$e pe un munte ca
ăsta de înalt, îi 7ise el atunci, am să văd dintr&o privire toată planeta i pe
toţi oamenii . Însă nu zări decât colţuri de stâncă, foarte ascuţite.
- 4ună ziua, zise micul prinţ oarecum la întâmplare.
- 4ună ziua... 4ună ziua... 4ună ziua... răspunse ecoul.
- ine sunteţi voi( zise micul prinţ.
- ine sunteţi voi... ine sunteţi voi... ine sunteţi voi... răspunse
ecoul.
- 8iţi prietenii mei, sunt singur, zise el.
- /unt singur... sunt singur... sunt singur... răspunse ecoul.

*Ce planetă cara#hioasă8 se #ândi el atunci. >umai uscăciune,

numai piatră colţuroasă, numai sare. ar oamenii n&au nici un pic de
"ante7ie. >u "ac altceva decât să&n#âne ceea ce le spui... Acasă, eu am o
"loare: vorbea întotdeauna ea întâi...

XX

ata însă că veni şi clipa când, după ce umblă o vreme îndelungată

prin nisip, pe stânci şi prin zăpezi, micul prinţ, într-un sfârşit, descoperi un
drum. ar drumurile, toate, duc spre oameni.
- 4ună ziua, spuse el.
/e afla într-o grădină de trandafiri înfloriţi.
- 4ună ziua, ziseră trandafirii.
"icul prinţ îi privi. 2oţi erau aidoma cu floare lui.
- ine sunteţi voi( îi întrebă el înmărmurit.
 - +oi suntem trandafiri, ziseră trandafirii.
- ai3 făcu micul prinţ.
0i se simţea foarte nefericit. 8loarea lui îi povestise că era, în univers,
singura în felul ei. 0i iată că se mai aflau aici cinci mii, toate semănând cu
ea, într-o singură grădină3

*'are s&ar mai socoti %i#nită, îi 7ise el, dacă ar vedea una ca asta...
nu s&ar mai opri din tuse i s&ar pre"ace chiar că moare, ca să scape de
ruine. ar eu a "i, desi#ur, nevoit să mă pre"ac c&o în#ri%esc, pentru că
altminteri, ca să ma îndurere7e i pe mine, s&ar lăsa să moară cu&
adevarat...
)poi îşi zise mai departe! *Mă credeam înavuţit cu o "loare "ără
seamăn, i iată că n&am decât o "loare de rând. Cu asta numai i cu trei
vulcani, care&mi vin doar până la #enunchi i dintre care unul e poate stins
pe vecie, nu prea sunt un mare print...

0i, culcat în iarbă, plânse.

 XXI

hiar atunci sosi şi vulpea!

- 4ună ziua, zise vulpea.
- 4ună ziua, răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se, dar nu
văzu pe nimeni.
- /unt aici, zise glasul, sub măr...
- ine eşti tu( zise micul prinţ. &şti tare frumoasă...
- /unt o vulpe, zise vulpea.
- ino să te #oci cu mine, o pofti micul prinţ. /unt atât de trist...
- +u pot să mă #oc cu tine, zise vulpea. +u sunt îmblânzită.
- )3 artă-mă, rosti micul prinţ.
$ar după un răstimp de gândire, adăugă!
- e înseamnă *a îmblân7i(
- +u eşti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauţi pe-aici(

- aut oamenii, zise micul prinţ. e înseamnă *a îmblân7i (

- Oamenii, zise vulpea, au puşti şi vânează. & foarte neplăcut3 "ai
cresc şi găini. & singurul folos de pe urma lor. auţi găini(
- +u, zise micul prinţ. aut prieteni. e înseamnă *a îmblân7i(
- & un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă *a&ţi crea
le#ături...
- )-ţi crea legături(
- $esigur, zise vulpea. 2u nu eşti deocamdată pentru mine decât un
băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. ar eu nu am nevoie de tine.
0i nici tu n-ai nevoie de mine. &u nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma
cu o sută de mii de alte vulpi. $ar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie
unul de altul. 2u vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. &u voi fi, pentru
tine, fără seamăn în lume...
- Încep să înţeleg, zise micul prinţ. & undeva o floare... mi se pare că
m-a îmblânzit...
- /e prea poate, zise vulpea. e ământ întâlneşti tot soiul de lucruri...
- O3 $ar nu e pe ământ, zise micul prinţ.
ulpea se arătă foarte nedumerită!
- e altă planetă(
- $a.
- e planeta aceea sunt vânători(
- +u.
- nteresant. $ar găini(
- +ici.
- +imic nu e desăvârşit, suspină vulpea.
ulpea însă se întoarse la gândurile ei!
- iaţa mea e veşnic aceeaşi. &u vânez găinile, pe mine mă vânează
oamenii. 2oate găinile se aseamănă între ele, şi toţi oamenii se aseamană
între ei. )şa că mă cam plictisesc. $ar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va
însenina. oi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. aşii altora
mă fac să intru sub pământ. )i tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie.
0i-apoi, priveşte3 ezi tu, colo, lanurile acelea de grâu( &u nu mănânc pâine.
"ie grâul nu mi-e de folos. 'anurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o
amintire. 0i asta-i trist3 2u însă ai părul de culoarea aurului. a fi, de aceea,
minunat când mă vei fi îmblânzit3 Arâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine.
0i-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu...
ulpea tăcu şi se uită la micul prinţ.
- 2e rog... îmblânzeşte-mă, zise apoi.
- 4ucuros aş vrea, răspunse micul prinţ, numai că nu prea am timp.
)m de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
- +u cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu
mai au timp să cunoască nimic. umpără lucruri de-a gata, de la neguţători.
um însă nu e:istă neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. $acă
vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzeşte-mă3
- e trebuie să fac( zise micul prinţ.
- 2rebuie să ai foarte multă răbdare, răspunse vulpea. 'a început, te
vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. &u te voi privi cu
coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Araiul e izvor de neînţelegeri. Însă
vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine...
) doua zi, micul prinţ veni din nou.
 - )r fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră, zise vulpea.
$acă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi
începe să fiu fericită. 0i cu cât va trece timpul, cu-atât mai fericită mă voi
simţi. 'a ora patru, mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte! voi descoperi
cât preţuieşte fericirea3 $ar dacă vii la voia întâmplării, niciodată nu voi şti
la care ceas să-mi împodobesc sufletul. +e trebuie rituri.

- e-i acela rit( zise micul prinţ.

- & încă un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. & ceea ce face ca o zi
să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. $e pildă, vânătorii
mei au un rit. /e duc să #oace, #oia, cu fetele din sat. <oia, prin urmare, e o zi
minunată3 "ă plimb şi eu atunci, până la vie. $acă vânătorii s-ar duce la #oc
la voia întâmplării, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea niciodată
vacanţă.
0i-aşa micul prinţ îmblânzi vulpea. ar când ora despărţirii fu aproape!
- ai3 zise vulpea... )m să plâng.
- $in vina ta, zise micul prinţ, eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci numai
tu ai vrut să te-mblânzesc...
- )şa e, zise vulpea.
- $ar ai să plângi3 zise micul prinţ.
- )şa e3 zise vulpea.
 - 0i-atunci nu dobândeşti nimic din asta3
- 4a dobândesc, zise vulpea, datorită culorii grâului.
)poi adăugă!
- $u-te să mai vezi o dată trandafirii. ei descoperi că floarea ta nu
are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ţi iei rămas bun, iar eu îţi voi
dărui o taină.
"icul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii.
- oi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi
nimic, le spuse el. e voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi
îmblânzit pe nimeni. /unteţi aşa cum era şi vulpea mea. +u era decât o
vulpe, aidoma cu altele o sută de mii. &u însă mi-am făcut din ea un prieten,
iar ea acum nu are în lume seamăn.
0i florile se ruşinară.
- /unteţi frumoase, dar sunteţi deşarte, le mai spuse el. +imeni n-ar
avea de ce să moară pentru voi. 8loarea mea, fireşte, un trecător de rând ar
crede că e asemeni vouă. &a însă singură e mai de preţ decât voi toate
laolaltă, fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. 8iindcă pe ea am
ocrotit-o cu paravanul. 8iindcă pentru ea am ucis omizile 5în afară doar de
câteva, pentru fluturi6. 8iindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea, ori cum
se lăuda, ori câteodată chiar şi cum tăcea.
8iindcă ea e floarea mea.
0i se duse înapoi la vulpe.
- 1ămâi cu bine, zise el...
- 2e du cu bine, zise vulpea. ată care-i taina mea. & foarte simplă!
'impede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul
lucrurilor.
- Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor, spuse după dânsa micul
prinţ, ca să ţină minte.
- +umai timpul împărţit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de
preţioasă.
- +umai timpul împărţit cu floarea mea... făcu micul prinţ, ca să ţină
minte.
- Oamenii au dat uitării adevărul acesta, zise vulpea. 2u însă nu
trebuie să-l uiţi. $evii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.
2u eşti răspunzător de floarea ta.
- &u sunt răspunzător de floarea mea... spuse după dânsa micul prinţ,
ca să ţină minte.
 XXII

- 4ună ziua, zise micul prinţ.

- 4ună ziua, zise acarul.
- e faci aici( zise micul prinţ.
- 2riez călătorii în pachete de câte o mie, zise acarul. $au drumul
trenurilor, care-i poartă când la dreapta, când la stânga.
0i un rapid străluminat, bubuind ca tunetul, cutremură cabina acelor.
- /unt tare grăbiţi, zise micul prinţ. e anume caută(
- +ici chiar omul de la locomotivă nu ştie, zise acarul.
0i al doilea rapid străluminat trecu, bubuind, în partea cealaltă.
- /e şi întorc( întrebă micul prinţ.
- +u sunt aceiaşi, zise acarul. )ceştia vin în locul celorlalţi.
- &rau nemulţumiţi acolo unde se aflau(
- +iciodată nu eşti mulţumit unde te afli, zise acarul.
0i bubui tunetul celui de-al treilea rapid străluminat.
- )ceştia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi( întrebă micul prinţ.
- +u urmăresc nimic, zise acarul. $orm acolo, înăuntru, ori poate stau
şi cască. +umai copiii îşi turtesc nasul de ferestre.
- +umai copiii ştiu ce caută, rosti micul prinţ. &i îşi împart timpul cu o
păpuşă de cârpă şi ea devine foarte preţioasă, şi dacă cineva le-o ia, încep să
plângă...
- )u noroc, zise acarul.

XXIII

- 4ună ziua, zise micul prinţ.

- 4ună ziua, zise neguţătorul.
&ra un neguţător de hapuri perfecţionate, care potolesc setea. Înghiţi
câte unul pe săptămână şi nu mai simţi nevoia să bei.
- entru ce le vinzi( zise micul prinţ.
- )duc o mare economie de timp, zise neguţătorul. &:perţii au făcut
un calcul. &conomiseşti cincizeci şi trei de minute pe săptămână.
- 0i ce poţi să faci cu aceste cincizeci şi trei de minute(
- 8iecare face ce vrea...
*0u, îi spuse micul prinţ, dacă a avea de irosit cinci7eci si trei de
minute, a porni în linite spre o "ântână.
 XXIV

+e aflăm în cea de-a opta zi, de când rămăsesem în pană în pustiu şi,
în timp ce ascultam povestea cu neguţătorul, sorbisem şi cel din urmă strop
al proviziei mele de apă.
- ai3 i-am spus micului prinţ, sunt foarte frumoase amintirile tale, dar
eu încă nu mi-am reparat avionul, nu mai am nimic de băut şi aş fi la rându-
mi fericit de-aş putea porni în linişte spre o fântână3
- rietena mea, vulpea... zise el.
- $ragul meu băiat, nu mai e vorba de vulpe3
- um aşa(
- entru că avem să murim de sete...
&l nu m-a înţeles; mi-a răspuns!
- & bine să ai un prieten, chiar dacă e să mori. &u, unul, sunt tare
bucuros că m-am împrietenit cu o vulpe.
*>u&i dă seama de prime%die, mi&am spus. Lui niciodată nu&i e
"oame i nici sete. entru el e de a%uns un strop de soare...
&l însă s-a uitat la mine şi mi-a răspuns chiar la ceea ce gândeam!
- 0i mie mi-e sete... să căutăm o fântână...
"ă încercă o moleşeală! n-are nici un rost să cauţi o fântână, la voia
întâmplării, prin pustiul fără de sfârşit. u toate acestea, pornirăm la drum.
0i-am mers astfel ore de-a rândul, tăcuţi, până când se lăsă noaptea şi
începură să se-aprindă stelele. &u le zăream ca prin vis, căci din pricina setei
mă cuprinsese o uşoară ameţeală. uvintele micului prinţ îmi #ucau în minte!
- )dica şi ţie ţi-e sete( l-am întrebat.
&l însă nu mi-a dat răspuns la întrebare. )tât a zis!
- )pa mai poate fi bună şi pentru suflet...
+u înţelegeam ce vrea să spună, dar am tăcut... 0tiam prea bine că nu
trebuia să-i pun întrebări.
Ostenise. /e aşeză. "-am aşezat şi eu alături. 0i, după o tăcere, mi-a
mai spus!
- /telele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu o vede...
-am răspuns! *$e bună seamă , şi m-am uitat, fără să spun nimic, la
undele nisipului bătut de lună.
- & frumos pustiul, adăugă el.
0i era adevărat. Întotdeauna mi-a fost drag pustiul. 2e aşezi pe o dună
de nisip. +u vezi nimic. +u auzi nimic. 0i cu toatea astea, ceva străluceşte în
liniştea lui...
- $e aceea e frumos pustiul, zise micul prinţ, fiindcă undeva ascunde
o fântână...
 )m fost uimit că înţeleg deodată tainica strălucire a nisipului. e
vremea când eram copil, locuiam într-o casă străveche şi legenda spunea că
acolo s-ar afla ascunsă o comoară. 4ineînţeles că nimeni nu i-a dat de urmă
niciodată, poate nici n-a căutat-o nimeni. &a însă fermeca întreaga casa. ăci
în adâncul inimii ei, casa mea ascundea o taină...
- $a, i-am spus eu micului prinţ, fie că e vorba despre o casă, fie
despre stele sau pustiu, ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut.
- "ă bucur, zise el, că eşti de aceeaşi părere cu vulpea mea.
um micul prinţ adormi, îl luai în braţe şi pornii din nou la drum.
&ram înduioşat. "i se părea că port o gingaşă comoară. "i se părea chiar că
niciodată pe pământ nu se aflase ceva mai gingaş. "ă uitam, în lumina lunii,
la fruntea-i palidă, la ochii lui închişi, îi priveam şuviţele de păr ce-i
tremurau în vânt şi mă gândeam! *Ceea ce văd eu aici nu e decât înveliul.
Lucrul cel mai preţios rămâne nevă7ut...
um un surâs uşor aluneca pe buzele-i întredeschise, m-am gândit!
Feea ce mă înduioşează atât de mult la acest prinţ adormit e credinţa lui
faţă de o floare, e icoana unei flori ce străluceşte înlăuntru-i, ca flacăra-ntr-o
lampă, chiar şi atunci când doarme... 0i bănuiam în el o gingăşie şi mai
mare. 2rebuie să ocrotim cu gri#ă lămpile! orice adiere e în stare să le
stingă...
0i tot mergând aşa, am dat, în revărsatul zorilor, peste fântână.

XXV

- Oamenii, zise micul prinţ, se înfundă în trenurile lor rapide, dar nu

mai ştiu nici ei ce caută. )şa că se frământă şi se sucesc de colo-colo.
0i adăugă!
- +u merită atâta osteneală...
8ântâna pe care o descoperisem noi nu semăna deloc cu fântânile
sahariene. 8ântânile sahariene sunt nişte simple gropi săpate în nisip. )
noastră era aidoma unei fântâni de ţară. rin părţile acelea însă nu se afla
nici un sat, iar mie mi se părea că visez.
- iudat, îi spusei micului prinţ, sunt toate gata pregătite! scripetele,
ciutura şi funia...
 &l râse, apucă de funie şi puse scripetele în mişcare. 0i scripetele
gemu, aşa cum geme o morişcă veche, după ce vântul a adormit o vreme
îndelungată.
- -auzi, zise micul prinţ, noi trezim fântâna şi ea cântă...
+u voiam ca el să se ostenească.
- 'asă-mă pe mine, am rostit, pentru tine e prea greu.
)m tras afară ciutura, încet, până-n dreptul ghizdului. )m aşezat-o
deasupra, cumpănind-o bine. ântecul scripetelui îmi stăruia în urechi, iar în
apa care tot mai tremura, vedeam cum tremură soarele.
- "i-e sete de apa asta, zise micul prinţ, dă-mi să beau...
ar eu atunci am înţeles ce căutase3
-am dus ciutura la gură. &l închise ochii şi bău. &ra dulce ca o
sărbătoare. )pa aceasta era cu totul altceva decat o hrană oarecare. /e
născuse din drumul străbătut sub stele, din cântecul scripetelui, din truda
braţelor mele. &ra precum un dar de bună pentru suflet. 2ot astfel, pe vremea
când eram copil, lumina pomului de răciun, melodia liturghiei de la miezul
nopţii şi duioşia zâmbetelor alcătuiau întreaga strălucire a darului ce-l
primisem.
- Oamenii de pe meleagurile tale, zise micul prinţ, cresc cinci mii de
trandafiri într-o singură grădină... şi tot nu găsesc ceea ce caută...
- +u găsesc, i-am răspuns.
 - 0i totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau
într-un strop de apă...
- $e bună seamă, i-am răspuns eu.
0i micul prinţ adăugă!
- Ochii însă sunt orbi. u inima trebuie să cauţi3
4ăusem şi eu. 1ăsuflasem uşurat. +isipul, în revărsatul zorilor, e de
culoarea mierei. uloarea aceea, ca de miere, mă făcea de asemeni fericit.
$e ce oare eram cuprins de nelinişte...
- 2rebuie sa-ţi ţii făgăduinţa, îmi spuse cu blândeţe micul prinţ, care
din nou se aşezase lângă mine.
- e făgăduinţă(
- 0tii tu... o botniţă pentru oaia mea... eu sunt răspunzător de floarea
aceea3
)m scos schiţele desenelor din buzunar. "icul prinţ le zări şi zise,
râzând!
- 4aobabii tăi cam seamănă cu nişte verze...
- ai3
0i eu care eram aşa de mândru de baobabii mei3
- ulpea ta... urechile... cam seamănă cu nişte coarne... sunt prea
lungi3
0i iarăşi râse.
- &şti nedrept, băieţaş, eu nu mă pricepeam să desenez nimic altceva
în afară de şerpi boa întregi şi şerpi boa spintecaţi.
- ), da3 merge şi-aşa, zise el, copiii ştiu.
)şa că desenai o botniţă. 0i, dându-i-o, simţii cum mi se frânge inima.
- +u înţeleg ce ai de gând.
&l însă nu-mi răspunse. 1osti!
- 0tii, când am căzut eu pe ământ... mâine e un an de-atunci...
)poi, după o lungă tăcere, adăugă!
- )m căzut pe-aici, pe-aproape...
0i se îmbu#oră.
0i iarăşi, fără să înţeleg de ce, mă încercă o amărăciune ciudată. În
mine, totuşi, se iscă o întrebare!
- +u din întâmplare, aşadar, în dimineaţa când te-am cunoscut, acum o
săptămână, te plimbai aşa, de unul singur, la mii de leghe de orice aşezare
omenească3 2e întorceai la locul căderii(
"icul prinţ se îmbu#oră din nou.
ar eu adăugai şovăitor!
- oate fiindcă se-mplineşte anul(...
 "icul prinţ din nou se-mbu#oră. &l niciodată nu răspundea la întrebări,
dar dacă te îmbu#orezi înseamnă *da, nu-i aşa(
- ai3 am rostit eu, mi-e teamă...
&l însă îmi spuse!
- )cum trebuie să lucrezi. 2rebuie sa te întorci la maşina ta. &u te
aştept aici. ino înapoi mâine seară...
"ie însă nu-mi trecu neliniştea. Îmi aminteam de vulpe. &şti în
pericol să mai şi plângi puţin, dacă te-ai lăsat îmblânzit...

XXVI

În prea#ma acelei fâtâni, se aflau ruinele unui vechi zid de piatră. )

doua zi spre seară, pe când mă înapoiam de la treburile mele, l-am zărit încă
de departe pe micul meu prinţ, şezând acolo, sus, cu picoarele atârnând în
gol.
0i l-am auzit vorbind!
- um adică, nu-ţi aduci aminte( zicea el. +u e chiar aici.
8ără îndoială, i-a răspuns un glas de undeva, căci el din nou s-a-
mpotrivit!
- 4a da3 4a da3 Hiua e aceasta, dar locul nu-i aici...
)m mers mai departe, spre zid. Încă nu vedeam, nici n-auzeam pe
nimeni. u toate acestea micul prinţ vorbi din nou!
- ... bineînţeles. )i să vezi unde încep urmele mele pe nisip. +-ai decât
să mă aştepţi acolo. )m să vin la noapte.
"ă aflam la douăzeci de metri depărtare de zid şi încă nu vedeam
nimic.
"icul prinţ mai spuse, după o tăcere!
- )i venin bun( &şti sigur că n-ai să mă faci să sufăr multă vreme(
"-am oprit cu inima strânsă, dar tot nu pricepeam nimic.
- )cum du-te..., zise el, vreau să cobor3
"-am uitat atunci în #os. edeam acolo, înălţat spre micul prinţ, un
şarpe boa din aceia galbeni, care te răpun în treizeci de secunde. ăutându-
mă prin buzunar, ca să-mi scot revolverul, am început să alerg, însă şarpele,
la zgomotul pe care-l făceam, se lăsă uşor la vale, pe nisip, scurgându-se ca
o fântână ţâşnitoare care moare, şi, fără să se prea grăbească, se furişă printre
pietre, cu un foşnet mărunt şi metalic.
 )m a#uns la zid, abia în clipa când să-l prind în braţe pe prostuţul meu
de prinţ micuţ, care se făcuse alb ca zăpada.
- e năzbâtie mai e şi asta( )cuma-mi stai de vorbă şi cu şerpii3
-am desfăcut nelipsitul fular de aur. '-am udat cu apă pe la tâmple şi
i-am dat să bea. 0i nu mă mai încumetam să-i pun nici o întrebare. &l,
privindu-mă cu ochi pătrunzători, îşi petrecu braţele pe după gâtul meu.
/imţeam cum îi bate inima, asemeni unei păsări care moare, când ai
împuşcat-o. Îmi vorbi!
- "ă bucur că ai descoperit ce-i trebuia maşinii tale. ei putea să te
întorci acasă...
- $e unde ştii(
oisem tocmai să-l înştiinţez că, în ciuda tuturor aşteptărilor,
izbutisem să-mi repar avionul3
+u-mi dădu nici un răspuns la întrebare, ci adăugă!
- )zi mă întorc şi eu acasă...
e urmă, gânditor!
- & mult mai departe, e mult mai greu...
Îmi dădeam seama că se va întâmpla ceva cu totul neobişnuit. Îl
strângeam în braţe ca pe un copilaş şi-mi părea, cu toate astea, că lunecă în
#os, ca-ntr-o genune, şi nu puteam să fac nimic ca să-l opresc.
)vea o privire adâncă, pierdută-n depărtări!
 - )m cu mine oaia. 0i lada pentru oaie. 0i botniţa...
0i surâse cu tristeţe.
)m aşteptat aşa, un timp îndelungat. /imţeam cum se înviora încetul
cu încetul.
- 9i-a fost frică, puişor...

8ireşte că-i fusese frică3 $ar a râs încetişor!

- $iseară o să-mi fie şi mai frică...
$in nou mi-a dat fiori de gheaţă simţământul că avea să se întâmple
ceva de neînlăturat. 0i-am înţeles atunci că niciodată n-aş putea să mă împac
cu gândul că n-am să-l mai aud râzând. entru mine, râsul lui era ca o
fântână în pustiu.
- uişor, mai vreau să te aud râzând...
$ar el mi-a spus!
- 'a noapte e un an. /teaua mea se va afla atunci chiar deasupra
locului unde-am căzut anul trecut...
- +u-i aşa, puişor, că nu-i decât un vis urât, povestea ta cu şarpele, şi
cu întâlnirea, şi cu steaua...
&l însă n-a răspuns la întrebare, ci mi-a spus!
- 'ucrul cel mai preţios rămâne nevăzut...
- $esigur...
- 'a fel e şi cu floarea. $acă te-ai îndrăgostit de-o floare, care se
găseşte pe o stea, ţi-e drag, noaptea, să te uiţi pe cer. 2oate stele sunt
înflorite.
- $esigur...
- 'a fel e şi cu apa. )pa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei
melodii, datorită scripetelui şi funiei... ţi-aduci aminte... era bună...
- $esigur...
 - 2e vei uita la stele, noaptea. /teaua mea e prea micuţă, ca să-ţi arăt
unde se află. & mai bine aşa. entru tine, oricare dintre stele va fi steaua
mea. )şa încât te vei uita cu drag la toate stelele... 2oate vor fi prietene cu
tine. 0i-apoi, aş vrea să-ţi fac un dar...
$in nou a râs.
- )h3 puişor, puişor, îmi place când aud râsul ăsta3
- hiar el va fi şi darul meu... va fi aşa cum e apa...
- e vrei să spui(
- /telele nu sunt la fel pentru toţi oamenii. entru unii, cei care
călătoresc, stelele sunt călăuze. entru alţii, sunt numai nişte luminiţe.
/avanţii văd în ele doar probleme. entru businessmanul meu, erau bucăţi de
aur. Însă toate stelele acestea nu au grai... +umai pentru tine stelele vor fi ca
pentru nimeni altul...

- e vrei să spui(
- +oaptea, când te vei uita pe cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre
ele, fiindcă pe una dintre ele voi râde, atunci va fi pentru tine ca şi când ar
râde toate stelele. 2u singur vei avea, tu singur, stele care ştiu să râdă3
0i-a râs din nou.
- ar după ce-ţi va fi trecut durerea 5durerea întotdeauna trece6, vei fi
fericit că m-ai cunoscut. om fi de-a pururi prieteni. Îţi va fi dor să râdem
împreună. 0i vei deschide uneori fereastra, aşa, numai de drag... ar prietenii
tăi se vor mira, văzându-te că râzi de câte ori te uiţi pe cer. )tunci, tu le vei
spune! *$a, întotdeauna stelele mă "ac să râd8 ar ei te vor crede nebun.
a însemna că ţi-am #ucat un renghi grozav...
0i-a râs din nou.
 - a fi întocmai ca şi când, în loc de stele, ţi-aş fi dăruit o sumedenie
de clopoţei ce ştiu să râdă...
0i-a râs din nou. e urmă iarăşi a devenit serios!
- 'a noapte... ştii... să nu mai vii.
- +-am să mă despart de tine.
- 9i se va părea că sufăr... voi părea întrucâtva că mor. )şa se-ntâmplă.
+u veni să vezi, nu merită...
- +-am să mă despart de tine.
$ar el era cuprins de-ngri#orare!
- $acă-ţi spun aceste lucruri... e din pricina şarpelui. +u e bine să te
muşte... 0erpii sunt nişte lighioane răutăciose. +işte lighioane care pot să te
muşte numai din plăcere...
- +-am să mă despart de tine.
Însă ceva îl linişti!
- & drept, că, pentru a doua muşcătură, nu mai au venin...
În noaptea aceea nu l-am văzut când a plecat. ) fugit pe nesimţite.
ând am izbutit să-i dau de urmă, mergea întins, cu pas grăbit. +u mi-a spus
decât!
- )3 eşti aici...
0i m-a luat de mână. )poi din nou s-a tulburat!
- 1ău ai făcut. 2e va îndurera. Îţi va părea că am murit, dar nu va fi
adevărat...
&u nu spuneam nimic.
- Înţelegi. & prea departe. +u pot că car cu mine trupul acesta. & prea
greu.
&u nu spuneam nimic.
- a fi însă ca un înveliş vechi şi părăsit. 7n înveliş vechi nu e ceva
trist...
&u nu spuneam nimic.
'ui îi cam pieri cura#ul. 2otuşi, se mai osteni să-mi spună!
- 0tii, va fi plăcut. 0i eu voi privi la stele. 2oate stelele vor fi nişte
fântâni, cu câte un scripet ruginit. 2oate stelele-mi vor da să beau...
&u nu spuneam nimic.
- a fi atât de frumos3 2u vei avea cinci sute de milioane de clopoţei,
eu voi avea în schimb cinci sute de milioane de fântâni...
0i a tăcut şi el, deoarece plângea...
- )m a#uns. 'asă-mă să fac un pas numai eu singur3
0i s-a aşezat, deoarece i se făcuse frică.
) mai rostit!
 - 0tii... floarea mea... eu sunt răspunzător de ea. 0i e atât de plăpândă3
0i e atât de neştiutoare3 +u are decât patru spini, o nimica toată, ca să se
apere de lume...
"-am aşezat şi eu, căci nu mă mai ţineau picioarele.
) zis!
- ată... asta-i tot...
) mai şovăit puţin, apoi s-a ridicat. ) făcut un pas. &u n-am putut să
mă clintesc din loc. e urmă, n-a mai fost nimic decât o fulgerare galbenă pe
lângă glezna lui. ) rămas o clipă nemişcat. +-a ţipat. /-a prăbuşit încet,
precum se prăbuşeşte un copac. 0i nici un zgomot nu s-a auzit, din pricina
nisipului.

B&a prăbuit încet, precum se prăbuete un copac.

XXVII

ar de-atunci au trecut, iată, şase ani... Întâmplarea aceasta n-am mai
povestit-o nimănui. amarazii mei, când m-au văzut, au fost nespus de
bucuroşi că mai trăiam. &ram îndurerat, dar lor le-am spus! *Bunt ostenit...
)cum mi-a mai trecut puţin. )dică... nu chiar de tot. 0tiu însă bine că
s-a-ntors acasă, pe planeta lui, deoarece, în revărsatul zorilor, nu i-am mai
găsit trupul. +u era un trup atât de greu... 0i mi-e drag, noaptea, să ascult
stelele. & ca şi cum aş asculta cinci sute de milioane de clopoţei...
 +umai că, iată, se petrece un lucru nemaipomenit. 4otniţei pe care i-
am desenat-o micului prinţ, am uitat să-i adaug legătoarea de piele. +-o fi
putut s-o pună niciodată la botul oii lui. 0i-atunci, mă-ntreb! *?are ce s&a
petrecut acolo5 Be prea poate ca oaia să "i mâncat "loarea...
7neori îmi spune! *$e bună seamă, nu8 Micul prinţ, în "iecare
noapte, îi închide "loarea sub clopotu&i de sticlă i pă7ete bine oaia...
)tunci sunt fericit. 0i stelele, toate, râd încetişor.
)lteori îmi spun! *'e mai "ură câteodată #ândul i&i de&a%uns8 A uitat,
într&o seară, de clopotul de sticlă, ori poate oaia, peste noapte, a ieit din
lada ei pe nesimţite... 0i-atunci toţi clopoţeii se preschimbă-n lacrimi3...
2otul, acolo, e învăluit într-o adâncă taină. entru voi, care de asemeni
îl iubiţi pe micul prinţ, ca şi pentru mine, nimic în univers nu mai rămâne
cum a fost, de vreme ce undeva, acolo, nu se ştie unde, o oaie, pe care n-o
cunoaştem, a mâncat, ori ba, un trandafir...
7itaţi-vă la cer. Întrebaţi-vă! oare oaia a mâncat, ori ba, floarea( 0i
veţi vedea cum totul e altfel... 0i nimeni, dintre oamenii mari, nu va pricepe
niciodată că lucrul acesta e atât de preţios.

Aceasta este, pentru mine, cea mai "rumoasă i cea mai tristă
privelite din lume. 0 aceeai privelite pe care aţi vă7ut&o i cu două pa#ini
mai înainte, dar eu am desenat&o încă o dată, ca să v&o arăt mai bine. +n
locul acesta micul prinţ s&a ivit pe ământ, apoi a dispărut.
=itaţi&vă atent la privelitea aceasta, ast"el încât să "iţi si#uri că o
veţi recunoate dacă într&o bună 7i veţi călători prin A"rica, în pustiu. -i
dacă veţi a%un#e să treceţi i pe acolo, vă ro# din su"let, nu vă #răbiţi,
7ăboviţi puţin în dreptul stelei. -i&atunci, dacă vine la voi un copil, dacă
râde, dacă are păr de aur, dacă nu răspunde când e întrebat, veţi #hici
desi#ur cine e. Aa că "iţi buni8 >u mă lăsaţi să "iu atât de trist: scrieţi&mi
deîndată că s&a&ntors...