Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articolul publicat de Huffington Post a fost distribuit de peste 1,2 milioane de ori, iar Purpose
Fairy, românca Luminiţa Daniela Saviuc, a devenit autorul celui mai citit material
motivaţional din lume.
„Nu am crezut niciodată că eu aş putea să creez ceva atât de frumos. Toate aceste 15
lucruri sunt chestiuni la care eu personal a trebuit să învăţ să renunţ pentru a mă regăsi.
Încep să cred că articolul trebuia scris, lumea avea nevoie de el şi s-a întâmplat să îl scriu
chiar eu“, zâmbeşte Luminiţa.
Firesc, învăţăturile cele mai grele provin dintr-o experienţă personală, de regulă dureroasă,
precum zgârietura cochiliei din care se naşte mărgăritarul. Pentru Luminiţa, experienţa
definitorie a fost copilăria marcată de un tată abuziv.
„Am crescut într-un mediu foarte toxic şi plin de violenţă, iar această violenţă a încetat în
momentul în care tata a murit. Aveam 12 ani, eram în clasa a 5-a şi îmi aduc aminte şi
acum cât de liberă m-am simţit. Cred că tatăl meu era o persoană foarte nefericită. Nu a
ştiut să îşi rezolve dramele personale, nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare. Aşa că a
început să proiecteze asupra propriei lui familii tot ce era mai urât din el“, explică ea.
Luminiţa Daniela Saviuc a studiat Arta primii 12 ani de şcoală, apoi am ajuns sa studiez
Economia şi Psihologia. „În 2007 am plecat în SUA, unde am locuit pentru 3 ani. Acolo am
cunoscut pentru prima dată oameni care m-au influenţat. Danny şi Lecsy, managerul şi
supervisorul meu, au fost primele persoane care m-au făcut să înţeleg că fiecare din noi are
ceva foarte frumos şi dacă ne dorim cu adevărat, putem să ne trăim viaţa într-un mod
foarte fericit“, mărturiseşte ea.
Danny i-a dat să citească cartea „The 7 Habits of Highly Effective People“, care i-a dezvăluit
lumea dezvoltării personale. În 2010 a început să scrie la blogul personal şi aşa a descoperit
Mindvalley, companie la care a lucrat din 2011 până în 2013 şi al cărui lider, Vishen
Lakhiani, i-a devenit mentor.
În 2012 venea prima confruntare directă cu publicul. Se întâmpla în faţa unei audienţe de
peste 100 de persoane, în Thailanda. A urmat apariţia la Zentrepreneur în faţa a 100 de
oameni de afaceri, apoi discursul de la Awesomeness Fest de la Punta Cana, în Republica
Dominicană (2013), în faţa unui public de 350 de oameni. Desculţă, cu o rochie ca de
păpuşă şi cu părul despletit, Luminiţa le-a vorbit oamenilor despre cum să transforme rănile
în înţelepciune. Preţ de 15 minute, asistenţa a ascultat-o captivată pe tânăra din România,
care le-a povestit detaşată cum a trecut peste abuzurile suferite şi cum şi-a iertat agresorul
– gest fără de care nu s-ar fi putut dedica progresului personal.
„O minte curată e tot ce ai nevoie pentru a crea o viaţă frumoasă şi fericită. Dacă faci
curăţenie în gânduri şi daca reuşeşti să creezi doar gânduri care să te ajute să creşti şi să te
iubeşti pe tine, o să ai o viaţă foarte frumoasă şi foarte fericită. S-a dovedit ştiinţific că avem
60.000 de gânduri pe zi şi că 75% din aceste gânduri sunt negative şi se repetă… Cum am
putea fi fericiţi în aceste condiţii?“, arată Luminiţa.
În timp ce învăţăturile ei fac înconjurul Internetului, iar utilizatorii telefoniei mobile primesc
sfaturile sale printr-o aplicaţie specială, Luminiţa şi-a luat răgazul de a reveni acasă, la
Suceava, pentru a-şi scrie cartea. „Am simţit că aici ar fi locul ideal, să îmi scriu cartea în
linişte. Cred că românii sunt nişte oameni foarte frumoşi, foarte deştepţi. Un lucru fascinant
se întâmplă în momentul în care noi ne schimbăm modul de gândire şi percepţia despre noi
înşine. Atunci şi lumea din jur se va schimba odată cu noi. E magic! Cum spunem noi în
România: «Vorba dulce mult aduce», nu?“, zâmbeşte Luminiţa.
– Ştim foarte puţin despre tine, deşi deţii deja un record mondial în mediul virtual. Ai scris
cel mai citit articol despre dezvoltare personală, cu peste 1,2 milioane de share-uri pe
internet. Cine este românca Luminiţa Daniela Saviuc?
Mereu mi s-a părut puţin dificil să răspund la întrebarea asta, din simplul motiv că eu
personal mă identific cu foarte multe lucruri, dar în acelaşi timp sunt conştientă că cine sunt
eu nu are nici o legătură cu aceste lucruri. Unul dintre cele 15 lucruri menţionate în articolul
meu este etichetarea şi cred că dacă aş spune că sunt X şi Y m-aş limita şi aş lăsa în urmă
multe alte lucruri în care mă regăsesc… Cred că răspunsul ar fi că sunt şi atât.
Primii 12 ani au fost foarte dureroşi din cauza modului in care tatăl meu m-a tratat. Cred că
era o persoană foarte nefericită şi pentru că nu a ştiut cum să îşi rezolve propriile lui drame
personale şi pentru că nu a ştiut cum să-şi vindece rănile interioare, a început să proiecteze
asupra propriei lui familiei tot ce era mai urât în el. Am crescut într-un mediu foarte toxic şi
plin de violenţă şi această violenţă a încetat în momentul în care tata a murit… A murit când
aveam 12 ani. Eram în clasa a 5-a şi îmi aduc aminte şi acum cât de liberă m-am simţit. Am
trăit în frică foarte mulţi ani şi chiar dacă violenţa şi abuzul fizic şi psihic a încetat odată cu
moartea lui, pentru că erau atât de multe răni nevindecate din cauza trecutului, am
continuat să sufăr şi am continuat să trăiesc în frică pentru încă foarte mulţi ani…
– Care sunt oamenii care te-au marcat şi care sunt cei care te-au influenţat
De marcat m-au marcat foarte multe persoane în copilărie şi nu numai, dar fara îndoială tata
e pe primul loc. Am interacţionat cu foarte mulţi oameni răutăcioşi de-a lungul vieţii şi când
nu ştii cine eşti cu adevărat, e foarte uşor să permiţi celor din jur să te facă să crezi că tu
eşti cine spun ei că eşti şi că valoarea ta ţi-o dau ei. Şi eu am căzut în capcana asta şi din
această cauză am permis foarte multor persoane să mă marcheze şi să mă facă să mă simt
mică şi deloc valoroasă.
În 2007 am plecat în SUA unde am locuit pentru 3 ani şi acolo am cunoscut pentru prima
dată oameni care m-au influenţat. Danny şi Lecsy… Managerul şi supervisorul meu au fost
primele persoane care m-au făcut să înţeleg că este ceva foarte frumos în fiecare din noi şi
că, dacă ne dorim cu adevărat, putem să ne trăim viaţa într-un mod foarte frumos şi fericit.
A continuat cu Vishen Lakhiani, liderul companiei pentru care am lucrat în ultimii 2 ani şi
Amir Ahmad Nasr, coleg la Mindvalley şi un foarte bun prieten.
– Cum ţi-ai descrie călătoria personală? A fost sinuoasă? Te-a dus acolo unde trebuie?
A fost foarte sinuoasă… Cu siguranţă, simt că sunt exact unde trebuie să fiu şi că merg exact
unde trebuie să merg.
Cred că era un pas necesar. Dacă nu creşti, dacă nu te dezvolţi, stagnezi şi daca stagnezi,
esti ca şi mort, chiar dacă inima ta încă bate. În 2007, managerul meu Danny mi-a dat să
citesc o carte, The 7 Habits of Highly Effective People, şi asa a început totul. Nici nu ştiam de
lumea asta până când nu am citit cartea respectivă. Parcă o parte din mine care dormea de
foarte mult timp a fost trezită de cartea respectivă şi mă bucur că nu a mai vrut să doarmă
şi m-a forţat să îmi schimb gândirea şi modul de viaţă pentru a deveni persoana care sunt
astăzi.
Ambele. Mă gândesc că în primii ani de viaţă a fost parcursul. Când tata era în viaţă eram
mult prea mică să fac propriile alegeri, deşi dacă stau bine să mă gândesc realizez că şi
atunci, chiar dacă eram atât de mică, făceam foarte multe alegeri care au avut un impact
asupra mea mai târziu… Iar după ce el a murit, au fost tot mai multe alegeri….
Cu siguranţă. Chiar dacă tata a fost ce mulţi ar eticheta ca un tiran, realizez că majoritatea
lecţiilor de viaţă pe care le-am învăţat, le-am învăţat de la el. Au fost lecţii pe care le-am
învăţat într-un mod brutal, dar le-am învăţat şi mă bucur că nu am lăsat traumele trecutului
să mă ţină pe loc şi să mă facă să fiu un om poluat de ură, negativitate şi regrete.
– Te-au îmbogăţit greutăţile, te-au călit?
M-au îmbogăţit, m-au călit şi m-au făcut să realizez că nu sunt victime a ceea ce ni se
întâmplă decât dacă alegem să credem asta. Dacă începem să ne identificăm cu toate
lucrurile oribile care ni se întâmpla, da, atunci suntem victimele acelor experienţe şi ca
rezultat viaţa devine foarte tristă şi dureroasă.
Pentru foarte mult timp am crezut că era ceva în neregulă cu mine. M-am văzut ca fiind o
victimă şi când tu te vezi ca o victimă, lumea din jur te trateaza ca pe o victimă.
E foarte greu să te gândeşti că suferinţa are vreun rost şi pentru mai bine de 25 de ani nu
am putut să văd rostul în ceea ce mi se întâmpla… Mi-a trebuit ceva timp până când să
înţeleg că da, totul se întâmplă cu un motiv şi dacă începi să accepţi şi să înveţi din fiecare
experienţă pe care viaţa ţi-o trimite, viaţa ta va deveni tot mai frumoasă şi mai frumoasă.
Iluminarea încă nu a venit, nu în totalitate cel puţin. Am avut multe revelaţii şi cred că în
timp, punându-le pe toate cap la cap am reuşit să formez o revelatie mai mare, dacă pot să
spun aşa.
Ştii ce e interesant? Fostul meu prieten m-a ajutat cu numele. El a venit cu ideea. Eu sunt
de părere că venim pe lume cu un dar anume, „a purpose to fulfill“, şi că numai dacă lucrăm
cu acest dar şi numai dacă îl împărtăşim cu restul lumii, vom fi cu adevărat fericiţi. În cazul
meu, ştiu cu siguranţă că darul meu e să înfrumuseţez lumea într-un mod sau altul. Fie că e
în scris, fie că e prin pozele pe care le fac sau printr-o simplă conversaţie. Cu toţii avem un
dar unic si frumos care vrea să fie împărtăşit cu restul lumii… şi de aici ideea de Purpose. Şi
Fairy, pentru că eu una sunt o persoană foarte copilăroasă. Îmi place să râd, să visez, să mă
joc i sa mă simt liberă precum un copil. Nu prea îmi plac regulile, limitele şi sunt de părere
că este ceva magic în fiecare din noi… Şi cred că de aici numele. Îmbinarea inocenţei cu
menirea vieţii. Totul începe în copilărie şi se încheie la bătrâneţe când te uiţi înapoi şi
realizezi că ţi-ai îndeplinit scopul în viaţă şi că ai făcut-o într-un mod foarte inocent, unic şi
frumos.
– Glasul tău interior a devenit o voce puternică. Te miră acest lucru? Ce crezi că te-a
ajutat să te remarci?
M-a mirat la început când nu ştiam încă cine sunt, dar acum nu mă mai miră. Am lucrat
foarte mult la propria mea persoană. Am făcut atât de multă ordine şi curăţenie în viaţa mea
şi mi-am promis eu mie să-mi trăiesc viaţa într-un mod autentic şi să fiu cine sunt eu şi nu
cine vrea lumea să fiu. Şi cred că autenticitatea e ceva ce lumea apreciază.
Momentan lucrez la prima mea carte, ce va fi publicată anul viitor. O scriu în limba engleză,
dar ştiu că va fi tradusă în limba română la un moment dat şi asta mă bucură foarte mult. E
o carte în care vorbesc despre călătoria mea personală, lecţiile pe care le-am învăţat… cum
am trecut peste toate piedicile şi greutăţile vieţii şi împărtăşesc tot felul de modalităţi prin
care fiecare dintre noi poate face la fel. E o carte despre cum să te eliberezi de tot ceea ce
te ţine pe loc în viaţă şi cum să creezi o viaţă nouă, frumoasă şi mult mai fericită pentru tine
şi cei dragi.
Datorită companiei la care am lucrat în ultimii 2 ani, Mindvalley, am avut acces la foarte
multe meditaţii şi înca am şi îmi place să le diversific. Îmi place foarte mult să fac guided
meditation… (nu stiu cum sa spun in romana:) ) şi foarte mult îmi plac meditaţiile de la Kelly
Howell: „Destiny- guided meditation“ şi „Prayer – guided imagery“ sunt două dintre
preferatele mele. Mă joc cu Omvana App, unde ai tot felul de meditaţii, dar si cu Youtube.
– Cum să facem efectiv meditaţie? Cum scăpăm de miliardele de gânduri care ne vin în
minte inevitabil?
– Cum se ajunge la acea relaxare a minţii, astfel încât să rămânem focusaţi pe un singur
lucru? Cum reuşeşti să-ţi goleşti complet mintea?
Cu cât meditezi tot mai mult, detaşat de propriile tale gânduri şi trăiri interiore, cu atât îţi va
fi mai uşor să devii prezent şi să te concentrezi 100% pe ceea ce faci. Când simţi că mintea
ta o ia razna, ca să revii în prezent şi să fii focusat 100% pe ceea ce faci, concentrează-te pe
respiraţia ta. Controlează-ţi respiraţia şi asta te va ajuta. Dacă îţi calmezi respiraţia, îţi
calmezi şi mintea… De asemeni, natura e un foarte bun profesor. Pe mine, natura mă ajută
foarte mult să devin prezentă. Îmi place să mă uit la copaci, la stele, la lună, la soare… să
observ păsările cum zboară… Natura te poate învăţa foarte multe şi cu cât petreci tot mai
mult în natură, cu atât îţi va fi mai uşor să îţi goleşti mintea şi să fii prezent.
Wayne Dyer e autorul meu preferat. Omul ăsta e incredibil. O persoană atât de frumoasă,
autentică şi cu un suflet foarte frumos. Orice carte de la el vei citi cu siguranţă îţi va plăcea.
Apoi este Viktor Frankl cu „Man’s Search For Meaning“ şi Eckhart Tolle cu „Puterea
Prezentului“. O carte extraordinară pentru cei care sunt pregătiţi să o citească. Apoi orice
carte de la Brene Brown, Don Miguel Ruiz, Deepak Chopra, Bruce Lipton, Neville Goddard,
Marianne Williamson, Louise Hay…
1. Purifică-ţi gândurile
3. Renunţă la tot ce e toxic în viaţa ta – gânduri, idei, prietenii, obiceiuri, oameni, etc.
5. Apreciază fiecare experienţă şi fiecare persoană care vine în viaţa ta, bună sau rea
6. Construieşte-ti viaţa nu pe baza a ce ai trăit în trecut, ci pe baza a ce vrei să trăieşti în
viitor.
9. Fii autentic. Ai încredere în tine. Trăieşte-ti viaţa după propriile tale reguli, nu după
regulile învechite ale celor din jur.
– Explică-ne ce înseamnă pentru tine sintagma „Gândul e sămânţa realităţii“. Care este
sensul de influenţă: gând-realitate sau realitate-gând? Este reciproc?
În cartea intitulată „The Biology of Belief“, Bruce Lipton spune că 95% din viaţa noastră e
controlată de inconştient şi 5% de conştient. Din momentul conceperii noastre şi până la
vârsta de 6-7 ani, spune Bruce Lipton, noi suntem ca o sugativă. Atenţi la tot ce se întâmplă
în jurul nostru, la tot ce vedem şi la tot ce auzim, absorbim totul în căpuşorul nostru. În
primii noştri ani de viaţă, noi construim fundaţia pentru viaţa noastră. Nu putem spune că
lucruri la care nu ne-am gândit apar din senin, pentru că noi nu ne putem aduce aminte
totul. Nu avem acces la tot ce este în mintea noastră.
Cum văd eu lucrurile, gândurile noastre creează realitatea şi dacă nouă nu ne place ce
vedem trebuie să ne uităm puţin în oglindă şi să ne dăm seama unde greşim şi ce trebuie
schimbat. Am trăit mai bine de 25 de ani gândindu-mă că eu nu am control asupra vieţii
mele şi că tot ce se întâmplă în lumea asta şi în viata mea e haotic. Şi atât timp cât am
gândit aşa, aşa a fost. Nu suntem învăţaţi să ne purificăm gândurile. Majoritatea oamenilor
nu au idee ce înseamnă lucrul acesta şi cât de important e să te concentrezi doar asupra
lucrurilor pe care vrei să le ai în viaţa ta. Nu ne cunoaştem pe noi înşine. Habar nu avem
cine suntem şi de ce suntem în stare şi din această cauză ne gândim că suntem victime şi că
nu avem control asupra propriei noastre vieţi.
– Ce rol are fiecare persoană întâlnită în viaţa noastră? Acel rol pe care îl lăsăm să aibă?
Este predestinată această întâlnire?
Depinde cum privim lucrurile. Totul ţine de atitudinea noastră. Cartea mea preferată e Tao
Te Ching, scrisa de Lao Tzu acum mai bine de 2500 de ani. Şi în aceasta carte frumoasă, el
vorbeşte despre asta. Cum fiecare persoană, bună sau rea, îţi este ba profesor, ba student.
Omul bun este profesorul omului rău şi omul rău este lecţia omului bun. Dacă reuşeşti să
priveşti fiecare persoană care vine în viaţa ta, în acest mod, ai să ai foarte multe de câştigat
şi ai să înţelegi că fiecare persoană, bună sau rea, are ceva să te înveţe Şi da, cred că
fiecare persoană pe care o întâlneşti, o întâlneşti pentru că trebuie şi pentru că are o lecţie
pentru tine… ceva ce tu trebuie să înveţi.
– Ce caut eu în viaţa mea? Gândul apare când suntem aglomeraţi, sufocaţi, hărţuiţi de
cotidian şi ne simţim copleşiţi. Cum ne facem loc în propria viaţă?
Ne facem loc făcându-ne loc… Renunţând la obiceiuri toxice ca bârfa sau la relaţii care nu
duc nicăieri… Ne facem loc petrecând mai mult timp cu noi înşine. Lăsând puţin la o parte
nevoia asta nebună de a ne plânge şi de a vorbi în permanenţă despre problemele noastre şi
problemele cu care se confruntă toată planeta. Trebuie să învăţăm să trăim viaţa pentru noi
şi nu pentru alţii şi trebuie să învăţăm să preţuim lucrurile simple, pentru că acolo vom reuşi
să găsim liniştea şi pacea de care avem cu toţii nevoie…
– Care trebuie să ne fie atitudinea în faţa răului care se manifestă prin oameni, prin
atitudini de neînţeles, prin gesturi negative gratuite?
Este un citat de la Plato foarte frumos care vorbeşte despre asta: „Be kind, for everyone you
meet is fighting a hard battle“. Dacă suntem răi cu alţii e pentru că suntem răi cu noi înşine.
Când nu ştii cine eşti, încotro te îndrepţi şi când percepi lumea în care trăieşti ca fiind ostilă
şi rea, stai în defensivă. Cauţi să te protejezi de rău şi cauţi să ataci. Toată lumea pare să fie
inamicul tău, duşmanul tău… Şi e trist pentru că singurul nostru duşman suntem noi înşine
şi luptându-ne cu alţii, noi ne luptăm cu propria noastra persoană.
Dacă te iubeşti pe tine însăţi şi dacă eşti împăcat cu propria ta persoană şi cu viaţa ta,
indiferent de cât de mulţi oameni răi vei întâlni şi indiferent de cât de multe rele ţi se vor
întâmpla, ai să ştii cum să le transformi în ceva bun.
acesta
Nu ne costă nimic să fim buni, dar ne costă foarte mult să fim răi. Cu cât suntem mai răi, cu
atât devenim mai urâţi, pe interior şi pe exterior… Răutatea creează foarte mult stres, frică…
şi ne îndepărtează unii de alţii. Nu ne costă nimic să fim buni şi de asta ar trebui să învăţăm
să fim mai buni, cu noi şi cu lumea din jur. Am fi cu toţii mult mai fericiţi şi lumea în care
trăim ar deveni şi ea mult mai frumoasă.
Dar dacă oferi ceea ce ai de oferit cu drag şi dacă dai fără să aştepţi nimic înapoi, nu cred că
vei avea nicio problemă în a face bine şi ai să continui să-l faci. Cred că aşteptările noastre
şi nevoia de a primi înapoi altceva pentru ce am oferit este ceea ce ne aduce răul. Nu e
binele făcut cel care aduce răul, ci aşteptările noastre.
Dacă vrei să faci cuiva un bine, fă-l pentru că aşa simţi şi nu pentru că aştepţi ca persoana
respectivă să-ţi întoarcă „favoarea“. Şi dacă nu vrei să faci „bine“, nu-l face şi nu ai să mai
ai motive de supărare. Eu când simt că vreau să ofer ceva cuiva, o fac pentru că aşa simt şi
nu mă aştept să mi se ofere altceva în schimb. Dau pentru că vreau să dau şi nu pentru că
aştept ca „fapta mea bună“ să-mi fie răsplătită.
– Ce măsură trebuie să aplicăm în privinţa noastră, în primul rând? Să ne fim cei mai
îngăduitori prieteni sau cei mai atenţi critici?
Cum spunem noi în România? Vorba dulce mult aduce, nu? Cu cât ne criticăm mai mult, cu
atât devenim mai răutăcioşi şi în loc să ne concentrăm pe lucrurile frumoase pe care le
facem, pe punctele noastre forte, ne concentram pe slăbiciunile noastre… Şi începem să ne
îndoim de capacităţile noastre, începem să ne comparăm cu cei din jur şi în loc să ne trăim
viaţa, stagnăm… Eu sunt cel mai mare critic al meu, dar învăţ să renunţ la critică şi să mă
încurajez în tot ceea ce fac. Să vorbesc cu mine cum i-aş vorbi unui prieten foarte bun…
Critica ne îndepărtează de noi şi de cei din jur, iar îngăduinţa, iubirea, aprecierile şi
încurajările ne apropie.
– Unde trebuie fixat standardul de evaluare? Cât de sus trebuie fixată stacheta evoluţiei?
Nu ştiu dacă este un punct anume până unde trebuie să evoluăm. Cred eu că important e să
evoluăm fără a fi preocupaţi cât de repede o facem şi cât de departe vrem să ajungem…
Important e să ne mişcăm, să îndrăznim să păşim în necunoscut şi să căutăm să fim azi mai
buni decât eram ieri.
Totul începe cu noi. Trăim pentru noi, dar în acelaşi timp trăim şi prin ceilalţi… Suntem toţi o
familie… Dacă mergi pe Lună şi te uiţi la planeta noastră îţi dai seama că suntem cu toţii o
mare familie, uniţi, sau cel putin aşa ar trebui să fie… We are all ONE.
– Dacă ne simţim nefericiţi fără motiv, cum detectăm problema care ne împiedică să ne
bucurăm de viaţă?
Totul începe cu tine. Dacă sunt probleme în viaţa ta şi dacă eşti nefericit oriunde mergi, e
evident că ceva trebuie schimbat… şi nu e mediul înconjurător ce trebuie să se schimbe, ci
TU! Dacă înveţi să îţi asumi responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viaţa ta, ai să ai
foarte multe de câştigat şi ai să ştii cum să transformi ceva urât într-o experienţă frumoasă.
15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi
fericit
Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar
şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi
pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie
despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am
dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma
căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?
Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei
din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de
muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite
tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi.
„Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.
3. Renunţă la vină
Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea
ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi
responsabilitatea pentru viaţa ta.
4. Renunţă la auto-înfrângere
Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-
înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva
negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb
dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“,
spunea Eckhart Tolle.
Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil
sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină
captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o
idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.
Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri,
oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face
nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care
declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu
subestima niciodată puterea gândirii pozitive.
Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine.
Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să
iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi
toţi.
Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă.
Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii
ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi
cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun efort
pentru asta.
Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta
interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne
temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.
De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem
şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri,
folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.
Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi
viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este
tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a
fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii
prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o
destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în
prezent.