Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
nr : 45
ELECTRICA S.A. Cleme şi armături pentru linii electrice Rev. 0 1 2
Data 2010
Bucureşti aeriene de înaltă tensiune
Nr.pag: 31
CUPRINS
1. GENERALITĂŢI ....................................................................................................... 2
1.1. Obiect şi domeniul de aplicare ............................................................................ 2
1.2. Terminologie .......................................................................................................... 2
1.3. Standarde , Normative .......................................................................................... 2
1.4. Simbolizare ............................................................................................................ 3
1.5. Durata de utilizare normată ................................................................................. 3
1.6. Cerinţe constructive , funcţionale ........................................................................ 3
1.7. Condiţii de montaj ............................................................................................. 3
1.8. Marcarea ............................................................................................................... 4
1.9. Indicatorii de fiabilitate probabilistică ................................................................. 4
2. CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE ................................................................ 4
2.1. Formă, dimensiuni, materiale ................................................................................ 4
2.2. Prescripţii specifice referitoare la unele accesorii ............................................... 4
2.3. Acoperiri de protecţie ......................................................................................... 6
2.4. Posibilităţi de montaj ........................................................................................... 7
2.5. Marcare .................................................................................................................. 7
2.6. Caracteristici mecanice ........................................................................................ 7
3. REGULI PENTRU VERIFICAREA CALITĂŢII ............................................. 7
3.1. Încercări de tip ....................................................................................................... 7
3.2. Încercări pe eşantion ............................................................................................. 7
3.3. Încercări individuale de serie ................................................................................. 8
4. METODE DE VERIFICARE ................................................................................. 10
4.1. Control vizual ........................................................................................................ 10
4.2. Control dimensional şi verificarea materialelor ............................................... 10
4.3. Verificarea acoperirilor de protecţie .................................................................. 10
4.4. Încercări nedistructive ......................................................................................... 11
4.5. Încercări mecanice ................................................................................................ 11
4.6. Încercare la pierderi magnetice ............................................................................ 22
4.7. Încercări la cicluri termice .................................................................................... 24
4.8. Încercări privind descărcarea corona şi perturbaţiile radioelectrice ..................... 31
5. AMBALARE, TRANSPORT, DEPOZITARE, DOCUMENTE. ........................ 31
6. GARANŢII ............................................................................................................... 31
1.2. Terminologie
1.2.1. Clemele sunt dispozitive în contact direct cu calea de curent, care realizează o
legătură electrică, mecanică , sau electrică şi mecanică între conductoare, armături şi izolatoare,
între două sau mai multe conductoare şi între conductoare şi bornele echipamentului electric.
1.2.2. Armăturile sunt piese sau dispozitive cu ajutorul cărora se asamblează, montează
şi se protejează electric lanţurile de izolatoare.
1.2.3. Clemele de legătură electrică asigură legătura electrică a conductoarelor de aluminiu
sau oţel-aluminiu în una din situaţiile următoare:
− în zona stâlpilor de întindere, realizând legătura între conductoarele care vin din cele două
panouri (stânga / dreapta) ale liniei electrice, pentru fiecare fază în parte;
− în zona de montare a separatoarelor, pentru efectuarea legăturii electrice a conductoarelor care
vin din linie spre separator;
− în zona de montare a posturilor de transformare.
1.2.4. Clemele de legătură mecanică asigură fixarea mecanică a conductoarelor de oţel —
aluminiu sau aliaj de aluminiu (ALMELEC, ALCORO etc) în una din situaţiile următoare:
− Clema de susţinere în aliniament sau colţ pentru conductoare cu secţiunea cuprinsă între 180
şi 300 mm2;
− Clemă de întindere în aliniament şi colţ pentru conductoare cu secţiunea cuprinsă între 180 şi
300 mm2;
2
concentrice
SR EN 754-6:2008 − Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Bare şi ţevi trase la rece. Partea
6: Bare hexagonale, toleranţe la dimensiuni şi de formã
SR EN 573-3:2009 − Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Compoziţia chimicã şi forma
produselor obţinute prin deformare plasticã. Partea 3:
Compoziţia chimicã şi forma produselor
SR EN ISO 4032-2002 − Piuliţe hexagonale, stil 1. Grad A şi B.
SR EN ISO 4014:2003 − Şurub cu cap hexagonal. Clasele de execuţie A şi B
SR HD 478.2.1 S1:2002 − Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2: Condiţii de mediu
prezente în naturã. Temperaturã şi umiditate.
1.4. Simbolizare
Simbolizarea clemelor şi armăturilor este alcătuită dintr-un simbol literal funcţional, urmat
de caracteristica dimensională principală a produsului .
1.8. Marcarea
Clemele se marchează pe suprafeţele nefuncţionale, dar vizibile după montare a
bacurilor clemei . Marcarea se face prin inscripţionarea următoarelor elemente :
codul clemei (tipul) ;
numele sau marca firmei producătoare ;
data fabricaţiei ;
gama de secţiuni de conductor pentru care este destinată clema .
3
1.9. Indicatorii de fiabilitate probabilistică
Materiale metalice
Materialele trebuie să satisfacă cerinţele duratei de utilizare şi nu trebuie să fie
susceptibile de a prezenta o coroziune intergranulară sau tensiuni interne. Ele nu trebui să
provoace coroziunea conductorului activ sau a conductorului de protecţie.
Materiaiele din care se compun racordurile presate trebuie să poată suporta deformarea la rece
a materialului datorată presiunii. Componentele forjate de oţel trebuie să prezinte şi o rezistenţă
suficientă la şocuri după compresie.
Exemple de materiale utilizate:
aluminiu şi aliaj de aluminiu;
oţel galvanizat;
fontă ductilă sau fontă maleabilă galvanizată;
oţel inoxidabil;
cupru şi aliaje de cupru.
Materiale nemetalice
Materialele nemetalice utilizate trebuie să prezinte o bună rezistenţă la îmbătrânire şi să poată suporta
temperaturile de serviciu fără ca proprietăţile lor să fie afectate.
Materialele trebuie să prezinte o rezistenţă adecvată la ozon, la radiaţiile ultraviolete şi la poluarea
atmosferică pe domeniu complet al temperaturilor lor de serviciu.
Ele nu trebuie să provoace coroziunea materialelor cu care sunt în contact.
Clemele sunt alcătuite din elementele componente prezentate mai jos, comune din punct de
vedere constructiv, dar diferite dimensional, în funcţie de variantă .
Pentru piesele de oţel forjat, găurile supuse la contracţie mecanică pot fi realizate prin poansoane la cald
sub rezerva ca aceste găuri să fie conform toleranţelor pe cel puţin 70 % din grosimea poansonată. Pentru
piesele de oţel forjat, găurile care nu sunt supuse la o concentraţie mecanică pot fi realizate prin poansonare la
cald şi la rece fără a se ţine seama de limita menţionată.
4
2.2.2 Cleme de susţinere
2.2.2.1 Conductorul activ sau cel de protecţie poate fi montat în clema de susţinere fie simplu,
fie protejat.
2.2.2.2 Clemele de susţinere trebuie concepute astfel încât efectele vibraţiilor asupra
conducătorului activ sau a celui de protecţie şi chiar asupra clemelor să fie reduse la minim. Clemele
trebuie concepute astfel încât să se evite presiunea localizată sau deteriorarea conductorului activ sau
de protecţie.
2.2.2.3 Clemele de susţinere trebuie să prezinte o suprafaţă de contact suficientă pentru a evita
deteriorarea datorată curenţilor de defect.
2.2.2.4 Rezistenţa la uzură a articulaţiei trebuie să fie suficient de mare pentru a evita o
deteriorare în serviciu.
2.2.2.5 Pierderile magnetice nu trebuie să depăşească valoarea indicată.
2.2.2.6 Corpul unei cleme de susţinere trebuie să permită o oscilaţie în jurul unei axe orizontale
perpendiculară pe conductor.
2.2.2.7 Diferitele tipuri de cleme de susţinere sunt:
- cleme prevăzute cu o articulaţie deasupra conductorului; pivotul este situat deasupra planului
orizontal al axei conducătorului;
- cleme prevăzute cu o articulaţie în planul axei conductorului (articulaţie dublă sau triplă) una
dintre aceste trei articulaţii se găseşte în planul orizontal al axei conductorului;
- cleme prevăzute cu o articulaţie sub axa conductorului .
2.2.2.8 Fabricantul trebuie să furnizeze utilizatorului domeniul de utilizare al clemelor de
susţinere.
2.2.3.2 Diferitele tipuri de cleme de mai sus pot fi utilizate pentru legături supuse sau nu la
tracţiune sau la conectări în T. Atunci când clemele nu asigură continuitatea electrică a conductorului
(de exemplu cleme de întindere), ele nu trebuie să scadă capacitatea electrică a conductorului activ sau
a conductorului de protecţie.
2.2.3.3 Clemele prevăzute cu ochiuri auxiliare destinate a fi utilizate în timpul construcţiei sau
întreţinerii trebuie marcate cu o sarcină de rupere minimă specificată de către fabricant.
2.2.3.4 Clemele trebuie concepute astfel încât să nu conţină cavităţi interne şi să evite
pătrunderea sau reţinerea apei în cursul serviciului.
2.2.3.5 Clema poate fi prevăzută cu un compus inhibitor de oxidare destinat reducerii oxidării
metalului în punctele de contact electric între metale. Aceşti compuşi sunt utilizaţi în mod curent la
clemele presate pentru a umple golurile interne şi a evita penetrarea apei în cursul serviciului.
5
2.2.3.6 Clemele trebuie concepute astfel ca, după montaj, zona de contact iniţial a clemei cu
conductorul să nu determine solicitări ce pot antrena o ruptură datorată vibraţiilor eoliene sau altor
oscilaţii ale conductorului.
2.2.3.7 Clemele destinate să îmbine conductoarele realizate din două materiale metalice diferite
trebuie concepute astfel încât să se evite coroziunea bimetalică.
2.2.3.8 Clemele trebuie concepute astfel încât să se evite presiunile locale susceptibile de a
determina fluajul la frig excesiv al materialului utilizat pentru conductorul activ sau cel de protecţie.
2.2.3.9 Clemele destinate restabilirii proprietăţilor electrice şi mecanice ale unui conductor
trebuie însoţite de instrucţiuni clare ale fabricantului referitor la mărimea defectelor pe care sunt
destinate să 1e repare.
2.2.4.1 Dacă se utilizează ţevi de oţel pentru armăturile de protecţie, suprafeţele interioare şi
exterioare ale ţevii trebuie zincate la cald.
2.2.4.2 Dacă ţeava este etanşată după zincare, calitatea suprafeţei anterioare trebuie stabilită de
comun acord de către utilizator şi furnizor.
2.2.4.3 Pentru armăturile de protecţie a izolatoarelor (coarne de protecţie, inele de protecţie),
concepute pentru a proteja lanţurile de izolatoare împotriva defectelor provocate de către arcul electric,
beneficiarul trebuie să indice în comandă condiţiile în care se face încercarea la scurtcircuit.
2.2.4.4 Armăturile de protecţie trebuie concepute astfel încât să nu conducă la ruperi la
oboseală provocate de către vibraţii eoliene. Armăturile de protecţie a izolatoarelor trebuie să suporte o
sarcină mecanică statică fixată de comun acord de câtre furnizor şi utilizator.
6
2.4.2. Preasamblarea se va face în fabrică şi se va urmării :
2 corespondenţa cu proiectul a reperelor ce alcătuiesc produsul ;
2 suprapunerea liberă a reperelor în zona de îmbinare între ele ;
2 cotele de gabarit ;
2 diametrul găurilor ;
2 diametrul şuruburilor şi corespondenţa cu proiectul ;
2 corespondenţa găurilor la îmbinări .
2.5. Marcare
2.5.1. Reperele vor fi marcate cu codurile din proiect, lizibile după zincare.
2.5.2. Codurile vor avea o înălţime de minim 3 mm.
2.5.3. Marcajul se face de aşa natură încât să nu poată fi acoperit prin asamblare.
3.1.1 Generalităţi
Încercările de tip au ca obiect stabilirea caracteristicilor de proiectare. În mod normal ele sunt
efectuate o singură dată şi repetate numai în cazul modificării concepţiei de proiectare sau a
materialului accesoriului. Rezultatele încercărilor de tip sunt consemnate ca o probă a conformităţii cu
prescripţiile de proiectare.
3.1.2 Aplicare
Echipamentele trebuie supuse încercărilor de tip din tabelul 1. În plus, cumpărătorul şi
furnizorul pot conveni alte încercări, cum ar fi încercări la coroziune, încercări de îmbătrânire,
încercări Ia oboseală, încercări la scurtcircuit şi încercări la arc electric.
3.2.1 Generalităţi
Încercările pe eşantion au ca obiect verificarea calităţii materialelor şi a fabricaţiei.
3.2.2 Aplicare
Accesoriile liniilor aeriene trebuie supuse la încercările pe eşantion din tabelul 1. Eşantioanele
supuse la încercări trebuie selecţionate la întâmplare din lotul prezentat la recepţie. Cumpărătorul are
dreptul să facă selecţia.
7
3.2.3 Eşantionare şi criterii de acceptare
În afară de cazul când există un acord între cumpărător şi furnizor trebuie aplicate procedurile
din planul de eşantionare conform cu ISO 2859-1 şi ISO 2859-2 (control prin atribute) şi ISO3951
(control prin variabile).
Pentru fiecare încercare pe eşantion, tipul de control (prin atribute sau variabile) şi procedurile
detaliate (nivelul de control, nivelul de calitate acceptabil, eşantionare simplă, dublă sau multiplă etc.)
trebuie să facă obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor (a se vedea exemplul din anexa I pentru
control prin atribute şi anexa J pentru controlul prin variabile SR EN 61284).
NOTĂ - Controlul pe eşantion prin variabile este o procedură de acceptare pe eşantion care trebuie folosită in locul
controlului prin atribute atunci când este mai potrivită să se măsoare pe o scală continuă caracteristica sau caracteristicile
luate în considerare. În cazul încercărilor la rupere şi a altor încercări la fel de costisitoare, procedurile de acceptare pe
eşantion prin variabile permite o mai bună discernere intre calitatea acceptabilă şi calitatea obiectivă decât procedura prin
atribute, pentru aceeaşi mărime a eşantionului.
Obiectul procesului de eşantionare poate fi la fel de important la alegerea între un plan prin variabile sau prin
atribute.
De exemplu, un client poate decide să utilizeze un plan de eşantionare de acceptare prin atribute pentru a se
asigura că piesele dintr-un lot de expediţie sunt conforme cu o toleranţă dimensională cerută. Fabricantul poate efectua
măsurări in cadrul unui plan de eşantionare prin variabile de aceleaşi dimensiuni dacă el se interesează de tendinţele sau
modificările progresive susceptibile de a afecta capacitatea sa de a furniza loturi de expediţie conforme nivelului de calitate
de acceptare (NQA).
3.3.1 Generalităţi
Încercările individuale de serie au ca obiect să dovedească conformitatea accesoriului cu
cerinţele specifice. Ele sunt efectuate pe fiecare bucată. Încercările nu trebuie să deterioreze accesoriul.
8
9
4. METODE DE VERIFICARE
4.1.1. Încercările de tip trebuie să cuprindă controlul vizual pentru a se asigura conformitatea
accesoriilor în toate domeniile esenţiale cu proiectele din contract. Abaterile de la proiecte trebuie să
facă obiectul unui acord între furnizor şi cumpărător şi trebuie înregistrate conform unei derogări
acceptate.
4.1.2. Încercările pe eşantion cuprind controlul vizual conform 3.2.3. Controlul vizual trebuie
să verifice conformitatea proceselor de producţie, a formei, a acoperirii şi a finisării suprafeţei
accesoriului cu proiectele contractuale. O atenţie particulară trebuie acordată finisării suprafeţelor care
intră în contact cu conductorul.
NOTĂ - Verificarea marcajului poate include marcajele dorite de cumpărător pentru a verifica controlul sau încercările (de
exemplu încercări de durată, marcaje de identificare, ştampile de control etc.).
10
4.4 Încercări nedistructive
4.4.1 Cumpărătorul trebuie să specifice sau să-şi dea acordul asupra încercărilor relevante,
clasificarea lor (încercare de tip, încercare pe eşantion, încercare individuală de serie) şi criteriile de acceptare.
De exemplu, următoarele încercări sunt nedistructive:
încercare magnetică;
încercare la curenţi Foucault;
încercare radiografică;
încercare la ultrasunete;
încercare la sarcină de probă;
încercare de penetrare (de uscare);
încercare a durităţii.
Încercări de tip
Încercările mecanice de tip trebuie efectuate pe trei accesorii. Toate accesoriile
trebuie să treacă încercarea cu succes.
Încercări pe eşantion
Încercările mecanice pe eşantion trebuie efectuate conform procedurilor de
eşantionare indicate la 3.2.3.
Un accesoriu încercat trebuie să fie complet, cu toate piesele sale constitutive şi trebuie încercat
în condiţii cât se poate de apropiate de montajul utilizat în exploatare.
Pentru a evita deformarea lor excesivă se permite strângerea elementelor de fixare necesare
pentru a transmite sarcinile mecanice accesoriului ce se încearcă în scopul evitării deformărilor lor
inacceptabile.
Unele încercări mecanice implică utilizarea conductoarelor încărcate până la rupere; scopul
acestor încercări este de a evalua performanţele accesoriilor aplicate pe conductorul sau conductoarele
pentru care ele sunt prevăzute. Prescripţiile şi încercările pentru conductoare sunt tratate în CEI 61089.
Accesoriile de încercat trebuie încărcate într-un mod cât se poate de apropiat de încărcarea din
exploatare (a se vedea figura 1).
11
Figura 1. Accesorii pt. lanţurile de izolatoare – Încercare la sarcină de rupere
12
Figura 2. Accesorii pt. lanţurile de izolatoare – Încercare la sarcină de rupere .
Viteza de creştere a sarcinii
NOTĂ - Pentru sarcini de rupere mecanică foarte ridicate, atunci când securitatea accesoriului şi a operatorului
riscă să fie afectate, încercarea se opreşte la 1‚2 ori sarcina de rupere minimă specificată. În acest caz trebuie
aplicat controlul prin atribute.
Criterii de acceptare
Încercări de tip
În ceea ce priveşte sarcina de deteriorare, încercarea este concludentă dacă nu se
produce nici o deformare remanentă mai mare decât valoarea convenită pentru o
sarcină de deteriorare minimă şi sub aceasta.
În ceea ce priveşte sarcina de rupere, încercarea este concludentă dacă ruperea
accesoriului nu se produce la o sarcină mai mică sau egală cu sarcina de rupere
minimă specificată.
Încercări pe eşantion
După cum se indică la 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform
procedurii de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord
între utilizator şi producător. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce
corespunde prevederilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de
tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.
13
4.5.3.2 Încercări mecanice de deteriorare şi de rupere
în punctul de prindere folosit în timpul montajului
Încercarea trebuie efectuată după planul ce face obiectul unui acord între cumpărător şi
furnizor. Metoda permite creşterea sarcinii pe durata încercării şi pentru evaluarea rezultatelor trebuie
să fie cea indicată în figura 2.
Metoda A
Încercarea trebuie efectuată după cum se indică în figura 3a sau 3b sau după un plan echivalent. Se
montează pe conductor armături, dacă ele sunt utilizate în exploatare. Numărul de accesorii încercate,
metoda de creştere a sarcinii în timpul încercării şi metoda de evaluare a rezultatului încercării trebuie
să fie cele enunţate pentru încercările de deteriorare şi de rupere a accesoriilor lanţurilor de izolatoare.
Unghiul α la sarcina de deteriorare minimă specificată trebuie să fie unghiul maxim de proiectare
indicat de furnizor.
Metoda B
Prima treaptă
Clema trebuie montată pe bancul de încercare după cum se indică în figura 3a sau 3b şi
încărcată pentru a se atinge unghiul α. Sarcina trebuie apoi crescută progresiv până la
sarcina de deteriorare minimă specificată ce trebuie menţinută constantă timp de 60 s.
Clema trebuie apoi eliberată de sarcină şi măsurate şi înregistrate eşantioanele cu
deformaţii remanente.
Treapta a doua
NOTĂ Pentru sarcinile de rupere foarte ridicate, atunci când securitatea accesoriului şi a operatorului este afectată, încercarea poate fi
-
oprită la 1‚2 ori sarcina de rupere minimă acceptată. În acest caz, se utilizează controlul prin atribute.
14
Figura 3a Figura 3b
Criterii de acceptare
Încercări de tip
În ceea ce priveşte sarcina de deteriorare, încercarea este concludentă dacă nu se
produce nici o deformare remanentă mai mare decât valoarea convenită pentru o
sarcină de deteriorare minimă şi sub aceasta.
În ceea ce priveşte sarcina de rupere, încercarea este concludentă dacă ruperea
accesoriului nu se produce la o sarcină mai mică sau egală cu sarcina de rupere
minimă specificată.
Încercări pe eşantion
După cum se indică la 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform procedurii de
eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între utilizator şi
producător. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce corespunde prevederilor
specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de tip trebuie considerat ca un
accesoriu corespunzător.
Conductorul utilizat pentru încercare trebuie să fie cel căruia îi este destinată clema.
Figura 4a Figura 4b
15
Încercarea trebuie efectuată după cum urmează (a se vedea figura 4a):
a) montarea unei porţiuni de conductor între extremităţile unui banc de tracţiune. Conductorul
este supus la o sarcină egală cu 20% din sarcina de rupere nominală (SRN);
e) aplicarea unei sarcini egale cu 20% din sarcina de alunecare minimă asupra întregului
ansamblu şi aplicarea unui traductor de deplasare astfel încât să se poată detecta mişcarea
conductorului faţă de clemă. În lipsa traductorului se face o marcare pe conductor astfel încât
să se detecteze mişcarea sus menţionată;
f) creşterea progresivă a sarcinii până când ea atinge sarcina de alunecare minimă specificată.
Această sarcină trebuie menţinută constantă timp de 60 s;
1) montarea unei porţiuni de conductor între extremităţile unui banc de tracţiune. Conductorul
este supus la o sarcină egală cu 20 % din sarcina de rupere nominală (SRN);
4) creşterea progresivă a sarcinii aplicate clemei până când aceasta atinge sarcina de alunecare
minimă specificată. Această sarcină trebuie menţinută constantă timp de 60 s. Sarcina trebuie
aplicată clemei coaxial cu conductorul, după cum se specifică schematic în figura 2b, pentru a
evita rotirea acesteia.
Criterii de acceptare
Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3, datele încercării trebuie evaluate conform
procedurii de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord
între cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu care
corespunde prescripţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de
tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.
16
4.5.4.2.2 Încercare de alunecare pe cleme standard
la sarcină de alunecare minimă specificată în mod unic
Încercarea trebuie efectuată urmând toate operaţiunile indicate pentru clema standard
precedentă, până la operaţiunea f) (procedura din figura 4a) sau până la operaţiunea 4) (procedura
din figura 4b).
După operaţiunea f) sau 4) încercarea trebuie efectuată după una din cete două proceduri h) şi i)
descrise mai jos (procedura trebuie să facă obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor):
h) creşterea progresivă a sarcinii până când conductorul alunecă în clemă (valoarea sarcinii de
alunecare trebuie consemnată în raportul de încercare)
sau
Criterii de acceptare
Încercări de tip Încercarea este concludentă când conductorul nu alunecă în clemă la sarcina
minimă de alunecare specificată sau sub aceasta. În plus pentru procedura i),
conductorul nu trebuie să se rupă la o sarcină mai mică decât 95% din sarcina sa
de rupere nominală (SRM)
Încercări După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform procedurii
de pe eşantion eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord între
cumpărător şi
furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce corespunde exigentelor
specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de tip trebuie considerat ca un
accesoriu corespunzător.
Conductorul supus încercării este cel căruia îi este destinată clema. Pentru fiecare încercare
trebuie utilizată o nouă clemă de susţinere. Armăturile preformate trebuie montate pe
conductor dacă ele sunt utilizate în exploatare.
17
Figura 5. Clemă de susţinere (cu alunecare controlată) – Încercare de alunecare
Când se pregăteşte această încercare conductorul trebuie supus la 20% din sarcina sa de
rupere nominală. Unghiul de încovoiere de la ieşirea din clema de susţinere trebuie să facă
obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor.
Şuruburile trebuie strânse conform instrucţiunilor de instalare, apoi conductorul este
detensionat . Clema de susţinere este supusă apoi la tracţiune.
Forţa de alunecare trebuie măsurată pe axa de rotaţie a clemei atunci când clema alunecă pe
o lungime de conductor fixată de cumpărător.
NOTĂ - Prin acord între cumpărător şi furnizor, această încercare poate fi realizată fără a detensiona la
una din extremităţi conductorul.
18
Criterii de acceptare
Încercări de tip Coeficientul de frecare şi forţa de alunecare trebuie să fie cuprinse în domeniul
de valori care fac obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor şi nu trebuie
să se producă pe conductor nici o altă deteriorare decât o aplatizare a
suprafeţelor sârmelor conductoare. La cererea beneficiarului, în timpul
încercării trebuie înregistrată rezistenţa la tracţiune a conductorului.
Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform
procedurii de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord
între cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu ce
corespunde condiţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor de
tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.
Încercarea trebuie efectuată montând clema pe un conductor de diametru egal cu cel căruia
îi este destinată clema. Şuruburile şi/sau piuliţele trebuie strânse cu un cuplu de montaj
specificat de furnizor.
Acest cuplu este apoi crescut până la o valoare de 1‚1 ori valoarea de montaj specificată.
Conexiunea filetată trebuie să rămână utilizabilă, oricare ar fi numărul de montări şi
demontări şi toate piesele constitutive trebuie să rămână intacte.
Conductorul nu trebuie să aibă nici o deteriorare în interiorul clemei.
În final, cuplul trebuie crescut până la de două ori valoarea de montaj specificată sau până
la valoarea cuplului maxim recomandat de furnizorul şurubului, fiind reţinută valoarea cea
mai mică. Creşterea nu trebuie să antreneze nici o crăpătură a pieselor filetate sau a
componentelor la care acestea sunt conectate.
Conductorul utilizat pentru încercare trebuie să fie cel căruia îi este destinat accesoriul.
NOTĂ - Pentru încercările realizate pe lungimi de conductoare relativ scurte, este foarte important ca pe
parcursul instalării accesoriilor să se ia măsuri pentru a asigura ca firele conductorului să rămână strânse.
19
Figura 6. Clemă de întindere şi manşoane de întindere – Încercare la tracţiune
Conform figurii 7, sarcina P trebuie crescută progresiv până când ea atinge valoarea M sau
M ≤ 20% din sarcina de rupere nominală a conductorului. Un traductor de deplasare trebuie
apoi instalat astfel încât să poată fi detectată mişcarea conductorului în raport cu
echipamentul.
În absenţa unui traductor trebuie făcută o marcare pe conductor pentru a detecta mişcarea
menţionată mai sus. Sarcina trebuie crescută apoi progresiv până când se atinge 60% din
sarcina de rupere minimă specificată (SRMS) pentru clema sau manşonul de tracţiune.
Sarcina trebuie menţinută la această valoare pe durata T convenită între cumpărător şi
furnizor (T ≤ l h).
20
Încercarea trebuie apoi continuată parcurgând una din următoarele alternative:
a) sarcina trebuie crescută continuu fără ajustarea accesoriului cel puţin 30 s, până când se
atinge RMS. O astfel de sarcină trebuie menţinută constantă cei puţin 60 s.
Dacă aceasta face obiectul unui acord între cumpărător şi furnizor, sarcina trebuie atunci
crescută progresiv până la ruperea clemei /manşonului sau sârmelor conductorului. Sarcina de
rupere trebuie conservată pentru informare.
b) sarcina trebuie crescută progresiv până la rupere fără ajustarea accesoriului. Trebuie
înregistrată sarcina de rupere.
Criterii de acceptare
Încercări pe eşantion După cum se indică în 3.2.3 datele încercării trebuie evaluate conform
procedurii de eşantionare şi criteriilor de acceptare ce fac obiectul unui acord
între cumpărător şi furnizor. La controlul prin atribute, fiecare accesoriu care
corespunde prescripţiilor specificate de criteriile de acceptare ale încercărilor
de tip trebuie considerat ca un accesoriu corespunzător.
NOTĂ - Pentru această încercare, valoarea SRMS este valoarea de strângere a clemei / manşonului pe
conductor şi este egală cu:
SRMS = X • 0,95 SRA
unde X ≤ 1 este definit de cumpărător.
21
NOTA - Această încercare se referă la rezistenţa proprie a accesoriului.
Încercarea trebuie efectuată după cum se indică în figura 9 (sau o figură echivalentă). Metoda
de creştere a sarcinii în timpul încercării şi metoda de evaluare a rezultatelor încercării trebuie să fie
cele enunţate la paragraful 4.5.3 pentru încercarea la sarcina de deteriorare şi la sarcinile de rupere a
accesoriilor lanţurilor de izolatoare.
4.6.1 Generalităţi
Această încercare de tip este destinată verificării pierderilor magnetice ale clemelor de
susţinere şi de tracţiune pentru conductoarele liniilor electrice aeriene (exclusiv cleme pentru
conductorul de protecţie). Încercarea trebuie efectuată conform acordului dintre cumpărător şi furnizor
(a se vedea 3.1.2 şi tabelul 1).
Se trece un curent de frecvenţă industrială (a se vedea figura 10) printr-o lungime de conductor
adecvată şi trebuie măsurate pierderile de putere cu şi fără accesorii fixate pe conductor. Armăturile
prefabricate trebuie montate pe conductor dacă ele sunt utilizate în exploatare. Geometria circuitului de
încercare trebuie să fie aceeaşi pentru cele două măsurări. În ambele cazuri se aşteaptă atingerea
temperaturii de echilibru termic. Conductorul trebuie să aibă diametrul maxim căruia îi este destinat
accesoriul. Pentru a măsura pierderile de putere trebuie montate pe conductor cel puţin cinci cleme
distanţate la cel puţin 50 cm. Accesoriile încercate trebuie să fie complete, toate componentele fiind
asamblate după cum se indică în desenele furnizorului accesoriului. Încercarea trebuie realizată la o
tensiune alternativă la 50 Hz sau 60 Hz şi intensitatea curentului trebuie să fie conform tabelului 2. În
ţările în care nu se utilizează cabluri de dimensiuni metrice, curentul de încercare trebuie să fie ca al
acelui conductor metric inferior cel mai apropiat.
22
Tabelul 2
Secţiune Intensitatea A
conductoare
Aluminiu şi aliaj Cupru
mm2 de aluminiu
25 115 1 25
50 1 75 230
75 230 31 0
1 00 275 365
1 50 355 470
200 435 575
250 500 670
300 565 760
400 680 910
500 785 1 030
600 875 1 140
700 955 1 240
800 1 025 1 330
900 1 100 1 410
1 000 1 170 1 490
Încercarea este concludentă dacă pierderile magnetice ale clemei sunt mai mici sau egale cu de
α ori pierderile de putere pe unitatea de lungime a conductorului. Condiţia corespunde relaţiei
PD − PC P
≤ α⋅ C
N L
unde
Pc - reprezintă pierderile de putere ale lungimii de referinţă a conductorului fără accesorii, în
W;
PD - reprezintă pierderile de putere ale lungimii de referinţă a conductorului cu accesorii, în W;
L - este lungimea de referinţă a conductorului în metri;
N - numărul de accesorii montate;
α - este coeficientul de evaluare. Dacă nu se specifică altfel de către cumpărător sau furnizor,
el poate fi considerat egal cu 1.
23
Figura 10. Încercare la pierderi magnetice
Scop
Încercările la cicluri termice sunt încercări de tip destinate a garanta performanţele electrice pe
termen lung ale clemelor conductoare de curent.
Atunci când concepţia unei cleme satisface cerinţele acestui capitol, se aşteaptă ca în serviciu:
a) rezistenţa electrică a clemei să rămână stabilă;
b) temperatura clemei să nu depăşească pe cea a conductorului la care este fixat;
c) în cazul în care concepţia şi utilizarea unei cleme impune efectuarea încercării de
scurtcircuit, curenţii de scurtcircuit nu afectează performanţa clemelor.
4.7.1 Cleme
4.7.1.1 Generalităţi
În cazurile particulare în care o clemă este calculată pentru temperaturi ale conductoarelor mai
ridicate decât cele indicate mai sus, temperaturile de încercare se vor stabili, conform acordului dintre
furnizor şi utilizator.
24
4.7.1.3 Clasificare pentru încercări
Dacă nu se pot identifica cu claritate toate eventualele aplicaţii ale clemelor, din punct de
vedere ale încercărilor pot fi definite următoarele două categorii de cleme :
− categoria A: clemele sunt supuse numai ciclurilor termice electrice. Clemele tip din
categoriei A sunt clemele solicitate la tracţiune ;
− categoria B: clemele supuse la cicluri termice electrice şi la o încercare de
supracurenţi de scurtă durată. Clemele tip din categoria B sunt cleme
nesolicitate la tracţiune.
Încercarea la supracurenţi de scurtă durată nu este realizată pentru categoria A deoarece
construcţia clemelor solicitate la tracţiune este în general atât de robustă pentru a satisface prescripţiile
mecanice, încât această încercare nu este necesară, afară de cazul în care clema este constituită din
sârme preformate elicoidale pentru care repartiţia curentului poate să nu fie uniformă în toate sârmele.
Încercarea la supracurenţi de scurtă durată poate fi realizată şi pe cleme de categoria A pe baza
acordului. între utilizator şi furnizor.
4.7.2 Eşantioane
4.7.2.1 Generalităţi
4.7.2.3 Pregătire
Cleme
25
Conductoare
specificaţii;
materiale;
dimensiuni şi compoziţie.
.
4.7.3.3 Puncte de potenţial
NOTĂ - A se vedea anexa G pentru un exemplu de stabilire a unui punct de măsurare a potenţialului.
Mai pot fi folosite alte tipuri de puncte de măsurare a potenţialului utilizate frecvent.
Pentru clemele în T, cele două posibilităţi de trecere a curentului pot fi încercate separat ca
urmare a unui acord între cumpărător şi furnizor.
26
4.7.3.5 Măsurări
Rθ
R 20 =
1 + α 20 ⋅ (θ − 20 )
unde :
R0 - este rezistenta electrică măsurată;
θ - este temperatura (în grade Celsius) a clemei sau conductorului de referinţă în momentul
măsurării;
Măsurarea rezistenţei electrice trebuie realizată în curent continuu de intensitate mai mică sau
egală cu 10% din curentul alternativ de încercare. Conexiunile provizorii utilizate pentru măsurarea
rezistenţei electrice trebuie situate la o distanţă mai mică sau egală cu cel puţin 50 de ori diametrul
conductorului plecând de la clemă şi trebuie realizate astfel încât să stabilească un contact efectiv cu
toate sârmele conductorului luate în considerare pentru calculul rezistentei sale echivalente.
Aparatele utilizate pentru măsurarea rezistentei electrice trebuie să aibă o eroare de măsurare
mai mica decât 1% sau mai mică decât 0,5 µΩ considerând cea mai mare dintre aceste valori, când
instrumentul este calibrat pentru o rezistenţă electrică de etalonare certificată.
NOTĂ - Este important de notat că erorile pentru măsurarea rezistenţei electrice conduc la creşterea riscului de respingere,
dacă este aplicată metoda de evaluare matematică descrisă în anexa E (SR EN 61284). De exemplu, este recomandabil să se
ţină seama de următoarele puncte:
− Valoarea efectivă a tensiuni termoelectromotoare de contact poate afecta exactitatea unei măsurări a unei rezistenţe
reduse (de ordinul a 10 µΩ. Pentru a compensa aceasta, se fac două măsurări ale rezistenţei inversând polaritatea
curentului de măsurare. Media celor două citiri este considerată apoi ca rezistenţă electrică reală a eşantionului.
− Durata în timpul căreia eşantioanele sunt lăsate să se răcească înainte de a măsura rezistenţa electrică poate afecta
valoarea măsurată şi este recomandabil să fie lăsat să treacă un timp suficient de mare după întreruperea curentului
de încercare al ciclului de sarcină. Pentru cleme destinate conductoarelor cu secţiune mai mare de 200 mm2, acest
timp poate atinge 12 h.
Pentru reducerea duratei globale a încercării, este permisă răcirea forţată a epruvetelor.
27
4.7.3.5.2 Măsurarea temperaturii
Pentru conducătorul de referinţă, termocuplul trebuie poziţionat în mijlocul său şi fixat, fie într-
o mică gaură făcută într-un conductor, fie glisând sub sârmele stratului exterior al unui conductor
multifilar (a se vedea anexele B şi C SR EN 61284).
Dispozitivele de măsurare a temperaturii ambiante din timpul încercării trebuie să fie astfel
amplasate încât să nu fie afectate de căldura disipată de circuitul de încercare.
4.7.4.1 Generalităţi
Fiecare ciclu cuprinde o perioadă de încălzire, în timpul căreia curentul prescris pentru
încercare este aplicat montajului, urmată de o perioadă de răcire, curentul fiind întrerupt.
N Tf (0C) Nsc
(cicluri) supratemperatură (impulsuri)
1000 70 3*
500 100 3*
***
100 130 8**
N = număr de cicluri
Tf = supratemperatura conductorului de referinţă peste temperatura mediului ambiant
Nsc = număr de impulsuri cu curent de scurtcircuit pentru clemele de categoria B
* = impulsuri aplicate după N cicluri
** = impulsuri aplicate după 0,5 N cicluri
*** = pentru toate tipurile de conductoare, supratemperatura (creşterea temperaturii
peste temperatura ambiantă) trebuie să fie mai mică decât 150 0C.
28
4.7.5 Cleme de categoria A
1) Încercarea trebuie făcută asupra clemelor pregătire conform 4.7.2.3. După ce au fost
poziţionate cele patru cleme în montajul de încercare, dar înainte de a începe ciclul de
încălzire, rezistenţa electrică a fiecărei cleme ca şi rezistenţa conductorului de referinţă
trebuie măsurate aşa cum s-a precizat în 4.7.3.5.1. Apoi, rezistenţa unei lungimi echivalente
a conducătorului de referinţă trebuie calculată ţinând seama de lungimea clemei.
Se poate utiliza un curent iniţial a cărui valoare să nu depăşească 150% din curentul de
încercare, pentru a asigura o încălzire accelerată destinată reduceri timpului de creştere a
+5
temperaturi conductorului la Tf 0 0C peste temperatura ambiantă.
4) Această secvenţă trebuie repetată astfel încât să se aplice 0,1 N cicluri de încălzire şi de
răcire (± 0,02 N cicluri).
5) În timpul unuia din ultimele cinci cicluri de 0,1 N cicluri (± 0,02 N cicluri) trebuie
măsurate temperatura conductorului şi temperatura fiecărei cleme, în timpul ultimelor 15
min. ale perioadei de 30 min.
8) Urmează apoi alte 0,5 N cicluri, măsurând rezistenţa electrică după fiecare dintre cele
0.05N cicluri (± 0,01 N cicluri) şi temperatura pentru fiecare dintre cele 0,1 N cicluri (± 0,02
N cicluri).
Secvenţa de mai sus este reprezentată sub o formă schematică în anexa D (SR EN 61284).
În cazul în care sunt necesare încercări la supracurenţi de scurtă durată, aceste încercări trebuie
realizate conform 13.5.3.1 pentru clemele de categorie B.
29
Fiecare clemă trebuie să satisfacă următoarele criterii :
1) Rezistenţa electrică iniţială a unei cleme nu trebuie să difere cu mai mult de 30% din media
rezistenţelor electrice iniţiale al e celor patru cleme asamblate pentru încercare.
2) Temperatura suprafeţei clemei măsurată când este străbătură de curentul de încercare, pentru
fiecare dintre cele 0,1 N cicluri nu trebuie să depăşească temperatura conductorului de
referinţă.
4) Rezistenţa electrică medie a clemei pentru ultimele 0,5 N cicluri nu trebuie să depăşească
rezistenţa electrică iniţială a clemei cu mai mult de 50%.
Procedura de încercare trebuie să fie identică cu cea indicată în 4.7.5.1. pentru clemele de
categorie A, cu următoarele excepţii:
2) Dacă numărul N de cicluri de încălzire este egal cu 1000 sau 500, trebuie aplicaţi trei
supracureriti de scurtă durată după N cicluri de încălzire (a se vedea tabelul 3).
Dacă numărul N de cicluri de încălzire este egal cu 100, trebuie aplicaţi opt supracurenti de
scurtă durată după 50 cicluri termice (a se vedea tabelul 3).
Valoarea curentului trebuie să fie suficient de mare pentru a creşte temperatura conductorului
de referinţă la o valoare egală cu 180 0C ± 100C, peste temperatura ambiantă.
Durata impulsului trebuie să fie de l s pentru conductoarele a căror secţiune este mai mică sau
egală cu 100 mm2 şi până la 5 s pentru conductoarele având secţiunea mai mare de 100 mm2.
Între impulsuri, montajul de încercare trebuie lăsat să se răcească până la temperatura ambiantă.
La sfârşitul încercării la supracurent de scurtă durată, montajul este lăsat să se răcească până la
temperatura ambiantă.
3) Rezistenţa electrică a fiecărei cleme supuse încercării trebuie măsurată şi înregistrată înainte
si după încercarea de supracurent de scurtă durată.
30
4.7.6.2 Criterii de acceptare (categoria B)
1) Rezistenţa electrică iniţială a fiecărei cleme nu trebuie să difere cu mai mult de 30% din
media rezistentelor electrice iniţiale ale celor patru cleme asamblate pentru încercare.
2) Temperatura suprafeţei clemei măsurată pentru toate 0,1 N cicluri la trecerea curentului de
încercare nu trebuie să depăşească pe cea a conductorului de referinţă.
3) Rezistenţă electrică medie a unei cleme în cursul ultimelor 0,5 N cicluri nu trebuie să
depăşească rezistenţa electrică iniţială cu mai mult de 50%.
4) O curbă de variaţie a rezistentei electrice în raport cu numărul de cicluri trebuie să
demonstreze, cu o probabilitate rezonabilă, că variaţia rezistentei electrice în cursul ultimelor
0,5 N cicluri nu creste cu mai mult de 15% din rezistenţa electrică medie în timpul aceleiaşi
perioade.
Metoda utilizată pentru determinarea acestei probabilităţi trebuie să fie conform anexei E(SR
EN 61284).
6. GARANŢII
31