Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nuantele de albastru fara de care un pictor peisagist poate trai sunt: turcoaz, albastru de prusia,
indigo si albastru winsor.
Nuantele de albastru pe care le poti folosi la peisaje sunt: albastru ultramarine blue, albastru
pthalo, albastru de cobalt si cerulean (cyan).
Daca vrei sa reduci la maxim paleta de culori, opteaza pentru o nuanta calda si una rece de albastru;
respectiv albastru ultramarin si albastru cerulean.
Nuantele de galben care te vor ajuta sa obtii un amestec frumos de verde pentru frunzis sunt:
galben lemon si galben cadmiu.
Un galben stralucitor permite artistului sa obtina nuante bogate de verde si portocaliu. De combinatii
cu tenta portocalie ai nevoie pentru frunzisul de toamna.
Daca culoarea amestecului obtinut ti se pare prea vibranta, si vrei sa reduci putin saturatia, poti
adauga o culoare complentara sau un maro pamantiu. Invers insa, nu vei reusi niciodata sa faci mai
vibrant un verde obtinut cu ocru, de exemplu.
In starea sa pura, verdele viridian nu iti este de folos, caci el nu se regaseste in mod natural. Dar, prin
amestecare cu albastru, galben, sienna sau umbra, vei putea obtine nuante frumoase de verde
specifice padurilor. Concret, cu amestecul de verde viridian si albastru, poti picta conifere, iar
adaugand si alb/gri in amestec, obtii nuanta perfecta pentru un grup de copaci mai indepartati.
Amestecul de verde viridian cu galben si albastru face ca urmatoarele nuante de verde sa fie
inutile: verde olive, verde sap, verde crom.
Optional insa, iti pot spune ca m-am ajutat de multe ori de nuanta verde hooker. Este o nuanta
calda de verde care se nuanteaza usor cu galben si albastru, fiind insa mai putin vibrata decat
viridianul.
Rosul permanent poate fi amestecat cu sienna arsa pentru a sugera diverse structuri lemnoase in
contrast complementar cu verdele predominant al peisajului.
Nuante de rosu de care nu vei avea nevoie sunt: rosu scarlet, rosu cadmiu inchis, rosu venetian, rosu
vermillion.
Pe de alta parte, nuante de rosu pe care merita sa le iei in considerare sunt: rosu permanent, alizarin
crimson, rosu cadmiu mediu.
O alta nuanta de maro indispensabila este umbra arsa. Este un maro mai inchis, cafeniu, ideal
pentru a fi folosit in zonele umbrite.
Nuante de maro de care nu ai neaparata nevoie sunt: sienna natur, umbra natur (desi uneri o folosesc
la trunchiuri).
Negrul nu este nici el absolut necesar. Daca vrei sa obtii umbre mai intunecate, poti adauga albastru
ultramarin. Negrul in amestec cu celelalte culori va reduce din saturatia lor – si pentru acest lucru il
consider unori folositor. L-am mai folosit in proportie ceva mai mare intr-un peisaj intunecat, dar si
acolo, niciodata in stare pura, ci in amestec cu alte culori.
In concluzie, daca ar fi sa fac o ordine a importantei culorilor din paleta cromatica a unui pictor
peisagist, aceasta ar fi: albastru, galben, verde, maro, rosu. M-a intrebat odata sotul meu de ce
picturile mele contin atat de mult albastru. Iata de ce: pentru ca majoritatea sunt peisaje din miezul
zilei (apusurile fac exceptie).