Pasul 1: Coloram o forma rotunda cu rosu

In cazul pastelurilor grase Sennelier, deoarece am ales setul Landscape, nu am avut un rosu atat de
puternic precum in cazul celorlalte doua tipuri de pasteluri. Vei vedea insa ca acest lucru conteaza
prea putin. Important este sa nu colorezi uniform, ci sa lasi libere urmatoarele zone: un oval in partea
de sus, muchia din stanga jos, si partea dreapta care va fi luminata.

Pasul 2: Adaugam portocaliu

Cu portocaliu coloram o parte din spatiile ramase libere, si peste o parte din zona rosie. Deja
amestecam culori! La fel ca si in cazul precedent, in gama Landscape nu am gasit un portocaliu viu,
ci un galben mai inchis. Poti observa ca pastelurile cretoase lasa in urma un praf. Personal, mie nu-
mi place sa trebuiasca sa curat mereu hartia de acest reziduu. Cum se face curatarea? Ideal cu o
pensula, si nu sufland! Exista pericolul de inhalare a acestui praf. De asemenea, daca alegi sa pictezi
cu pastelui uscate, va trebui sa aspiri incaperea dupa ce ai pictat, caci praful intra in covor sau se
aseaza pe podea.

Pasul 3: Adaugam galben

In zonele luminoase ale fructului nostru (in acest stadiu poate fi vorba si despre o portocala, nu
neaparat mar!), adaugam si galben. Prin punerea galbenului peste celelalte culori, obtinem un
amestec. Atata timp cat nu pictezi uniform, vei avea treceri frumoase de nunate intre rosu-portocaliu-
galben.

Pasul 4: Adaugam verde

A sosit timpul sa transformam portocala in mar. Acest lucru inseamna ca adaugam cateva accente de
verde – liniute curbe – pe latura intunecata (si semicentrala) a marului. Important este sa obtinem o
varietate de culori pentru ca marul nostru sa fie interesant.

Mai adaugam verde si in spatiul ramas liber din partea superioara, unde vom prinde mai tarziu
codita. Acest oval (adancitura a marului) nu trebuie sa fie verde pentru orice mar pe care il desenezi.
El poate fi o nuanta de rosu – mai inchis in zona umbrita a adanciturii si mai deschis in zona
luminata.

Pasul 5: Netezim culorile

Avem acum suficiente culori, deci putem sa le netezim. Prin netezire, spatiile dintre asperitatile
hartiei se acopera, iar prin miscarea dute-vino cu estompa sau acest color shaper, toate acele culori pe
care le-am asezat anterior, se combina si se amesteca. Aici este momentul in care am simtit diferenta
dintre pasteluri.

Pastelul gras Sennelier, fiind mai moale, s-a intins usor si uniform. Pastelul gras Raphael, fiind mai
dur, nu s-a intins uniform, iar pentru intindere a trebuit sa apas mai tare. Pastelul uscat s-a intins
foarte usor, iar efectul obtinut este mult mai neted.

Color Shaper-ul pe care l-am folosit este marca Tintorretto, si dimensiunea 2. Sunt foarte foarte
multumita de el. Imi va usura mult procesul de pictura prin faptul ca are acea muchie ascutita cu care
pot reda clar formele. Daca pentru netezirea unor suprafete mari exista o gramata de solutii mai
ieftine (degetul – foarte la indemana!), pentru detalii fine mi se pare indispensabil.

Pasul 6: Pictarea coditei

Acum, pentru a testa si un verde mai inchis, haide sa pictam o codita cu o frunzulita. Nimic prea
realist – este doar un test la urma urmei. Am decis sa netezesc si de aceasta data. Concluzia:
Culoarea aceasta de verde inchis s-a comportat cam la fel – fara diferente majore – in toate cazurile.

Tot in acest pas am mai ajustat putin culorile prin adaugarea unor noi trasari cu verde pe centru, rosu
in partea stanga-sus si galden in dreapta-jos. Acolo unde se prinde codita, am modelat cu color
shaper-ul cu miscare semicirculara inspre interiorul scobiturii marului. Scopul acestor ajustari este de
a reda mai corect impresia de mar. Altfel, avem doar niste bile frumos colorate.

Pasul 7: Pictarea umbrei

Sa testam inca o culoare inchisa: maro. Umbra este usor mai lunga spre stanga, caci am pictat mai
luminoasa partea dreapta a marului. De asemenea, apasam mai mult in apropierea marului, si doar
usor de tot pe masura ce ne indepartam. Deoarece un mar nu este perfect rotund, pictam aceasta
umbra putin peste baza marului.

Pasul 8: Adaugam detaliile si reflexia luminii

Una dintre tehnicile mele preferate este tehnica sgraffito. Pe scurt, aceasta presupune zgarierea
pastelului in vederea obtinerii unor detalii fine. Prin zgarierea pastelului uleios, se indeparteaza
straturile de vopsea din acea zona. Din pacate, aceasta tehnica nu merge aplicata cu pastelul cretos.

Pentru cele doua mere pictate cu pastel gras, am ales sa trasez mici zgarieturi pe frunze, pentru a reda
vinisoare. Am procedat astfel cu varful ascutit al unui instrument de gravura (foarte asemanator cu o
penita de stilou). Apoi, am zgariat o suprafata ceva mai mare in coltul dreapta-sus, pentru a reda
impresia de lumina reflectata de aspectul lucios al unui mar. Imi place faptul ca pastelurile Sennelier
au permis o zgariere mai profunda, pana la albul hartiei, in timp ce pastelurile Raphael au rezultat
intr-o zgariere cu urme de galben.

Apoi, pentru marul pictat in pastel uscat, am pictat acelasi luciu in partea dreapta-sus folosind
muchia ascutita a pastelului de culoare alba. In cazul pastelurilor uleioase, daca as pune alb peste alte
culori, nu as obtine un efect atat de clar, ci doar o estompare a respectivelor culori.

Un alt detaliu important este adancirea zonei in care este prinsa codita. Avand in vedere modul in
care cade lumina, aceasta adancitura va fi mai luminoasa in stanga si mai intunecata in dreapta.
Pentru a o face mai luminoasa in stanga, folosim zgarierea, iar pentru a o face mai intunecata in
dreapta, putin maro. Punem putin maro si pe codita. Apoi, pe restul suprafetei marului, mai facem
ajustari ale culorilor, schimband modul de hasurare. Acum nu mai hasuram in semicercuri orizontale,
ci semicercuri verticale, in special in partea stanga.

Iata cum arata, la final, cele trei fructe (sa zicem: mar-portocala-mandarina):
Observatie: Pastelul uscat se ridica foarte usor de pe hartie. Am atins din greseala cu maneca marul
din dreapta, si o parte din culori s-au intins in sus. Am incercat sa sterg, si mai mult am mazgalit. De
aceea, trebuie lucrat cu mare atentie daca vrei sa pastrezi zone albe ale hartiei, si sa nu transferi
culori nedorite dintr-o parte in alta. Mai mult decat atat, dupa ce termini o lucrare in pastel uscat, este
absolut necesar sa o fixezi cu un fixativ (ceea ce am si facut). Pentru pastelurile uleioase, nu este atat
de necesara fixarea, desi poti face acest lucru.

Concluzii:

Fiecare tip de pastel va conduce la un rezultat diferit. Chiar daca fructele mele (cel din dreapta
seamana mai mult cu o portocala decat cu un mar) sunt oricum diferite ca forma – unul mai mare sau
mai rotund decat altul – ele se diferentiaza si prin tipul de pastel folosit. Ai vazut ca am urmat
aceeasi pasi, cu aproximativ aceleasi culori. Si totusi, este evident ca aceste pasteluri dau efecte
diferite in functie de proprietatile lor.