Facultatea de Stiinta si Ingineria Mediului

UBB Cluj-Napoca

Nivel masterat :
Evaluarea Riscului si Securitatea Mediului

Tehnologii avansate de reconstructie ecologica si

bioremediere a terenurilor degradate

Note de curs

Lector dr.biolog Dana Malschi

2013

1
 FIŞA DISCIPLINEI
1. Date despre program
1.1 InstituŃia de învăŃământ superior Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
1.2 Facultatea ŞtiinŃa şi ingineria mediului
1.3 Departamentul Analiza si ingineria mediului
1.4 Domeniul de studii Ingineria mediului
1.5 Ciclul de studii Masterat
1.6 Programul de studiu / Calificarea Masterat ERSM - Evaluarea riscului si securitatea mediului
2. Date despre disciplină
2.1 Denumirea disciplinei NMER 1402 Tehnologii avansate de reconstructie ecologica si
bioremediere a terenurilor degradate
2.2 Titularul activităŃilor de curs Şef de lucrări dr.biolog Malschi Dana, CS I / membru asociat ASAS
2.3 Titularul activităŃilor de seminar Şef de lucrări dr.biolog Malschi Dana, CS I / membru asociat ASAS
2.4 Anul de studiu 2 2.5 Semestrul 4 2.6. Tipul de evaluare Examen 2.7 Regimul disciplinei Obli
gator
iu
CompetenŃele specifice acumulate
Dobândirea competenŃelor importante pentru:
CompetenŃe profesionale

• Elaborarea bio- şi eco-tehnologiilor;

• ReconstrucŃia ecologică prin bioremedierea şi recultivarea zonelor degradate, haldelor

de steril, a siturilor industriale şi urbane degradate.

• Bioremedierea zonelor şi ecosistemelor degradate prin depoluare biologică:

biotransformări, biodegradări, bioacumulare, fitoextractie etc.

Dobândirea competenŃelor pentru:

• Elaborarea bio-şi ecotehnologiilor integrate de protecŃie şi inginerie a
mediului,
transversale
CompetenŃe

• Managementul si controlul poluării industriale, agricole, silvice, urbane,

• Valorificarea şi utilizarea resurselor naturale de biodiversitate pentru

dezvoltarea durabilă a mediului.
Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenŃelor acumulate)

7.1 Obiectivul • Acumularea cunoştinŃelor avansate privind tehnologiile de bioremediere a calităŃii

general al mediului şi de reconstrucŃie ecologică utilizând factori biotici şi resurse de
disciplinei biodiversitate. Aceste cunoştinŃe sunt utile specialiştilor pentru înŃelegerea
importanŃei elaborării strategiilor managementului integrat de mediu, incluzând şi
biotehnologiile de depoluare, în contextul asigurării dezvoltării durabile a vieŃii.
7.2 Obiectivele • Insuşirea cunoştinŃelor teoretice şi practice privind bioremedierea mediului,
specifice reconstrucŃia biodiversităŃii sau refacerea echilibrului biocenotic în zone
afectate de factori distructivi, în ecosisteme naturale şi antropizate;
• Dobândirea competenŃelor necesare pentru analiza şi evaluarea principalelor cazuri
de dezechilibru şi disfuncŃionalităŃi naturale şi antropice şi pentru elaborarea
biotehnologiilor adecvate de bioremediere, restaurare, reconstrucŃie ecologică.

Tematica
8.1 Curs „Tehnologii avansate de reconstructie ecologica si bioremediere a terenurilor degradate” (Teme)
CAP. I. NoŃiuni de bază privind reconstrucŃia ecologică şi bioremedierea ecosistemelor naturale şi antropizate, a
zonelor degradate.
1. ImportanŃa biotehnologiilor aplicate la mediu în relaŃie cu dezvoltarea durabilă în diferite sisteme
biotehnice şi ecologice.
2. Complexitatea tehnologiei de reconstructie ecologica a siturilor degradate. Rolul plantelor şi

2
 microorganismelor edafice în reconstrucŃia ecologică.
3. Problematica tehnologiilor de bioremediere. Biodegradarea poluanŃilor sub acŃiunea
microorganismelor. Bioremedierea prin depoluarea şi biodegradarea substanŃelor organice
4. Indicatori biologici de poluare. Bioindicatori în mediul acvatic. Bioindicatori in mediul terestru.
Metode biologice pentru determinarea toxicitatii solurilor şi de evaluare a tehnologiilor de
bioremediere. Solul ca substrat pentru microorganisme. Solul ca substrat pentru creşterea
plantelor.
CAP.II. ReconstrucŃia ecologică şi recultivarea zonelor degradate.
5. Tehnologii de reconstructie ecologica a siturilor degradate sau poluate industrial, a haldelor de
steril, iazurilor de decantare, realizarea solurilor tehnogene.
6. Recultivarea depozitelor de deşeuri urbane industriale.
CAP III. Tehnologii de bioremediere pentru depoluarea biotopurilor, biocenozelor şi ecosistemelor degradate
7. Bioremedierea ecosistemelor acvatice . Bioremedierea apelor subterane contaminate şi a apelor uzate cu
ajutorul microorganismelor (bacterii, cianobacterii, fungi) şi plantelor superioare.

8. Bioremedierea şi restaurarea ecosistemelor terestre naturale şi antropizate. Biotehnologii de remediere

în pajişti,culturi agricole, plantaŃii, păduri.
9. Bioremedierea solurilor contaminate. Biodegradarea compusilor organici sintetici.
10. Bioremedierea solurilor contaminate cu hidrocarburi. Principiile proceselor de bioremediere a
solurilor contaminate cu hidrocarburi. Factori care afectează biodegradarea in sol.
11. Bioremedierea solurilor contaminate cu metale grele.
Metode de bioreremediere a solurilor şi substratelor contaminate cu metale grele. Bioremedierea cu
ajutorul comunităŃilor microbiene. Bioremedierea solurilor contaminate cu metale grele, in-situ.
12. Bioremedierea solurilor contaminate cu dioxid de sulf.
13. ImportanŃa biotehnologiilor aplicate la mediu în relaŃie cu dezvoltarea durabilă în diferite sisteme
biotehnice şi ecologice.
14. Colocviu-prezentarea/analiza proiectului.
8.2 Seminar / laborator
(Teme / indici după lista bibliografică)
CAP. I. NoŃiuni de bază privind reconstrucŃia ecologică şi bioremedierea ecosistemelor naturale şi antropizate, a
zonelor degradate.
1. ImportanŃa biotehnologiilor aplicate la mediu . Rolul biotehnologiilor în limitarea poluării – metode
biologice nepoluante în protecŃia mediului şi în combaterea dăunătorilor plantelor . Rolul
ecotehnologiei agroforestiere in protecŃia mediului, bioremedierea terenurilor agricole deteriorate,
agricultura ecologică, în condiŃiile încălzirii şi aridizării climatice.
2. Rolul plantelor şi microorganismelor edafice în reconstrucŃia ecologică. Plante ierboase utilizate în
recultivarea terenurilor degradate. AsociaŃii de arbori şi arbuşti utilizati in recultivarea terenurilor
degradate. Speciile amelioratoare de sol (fixatoare de azot).
3. Bioremedierea cu ajutorul comunităŃilor microbiene. Tehnologii de aplicare a bioremedierii in situ şi
ex situ. Analize microbiologice: grupe ecofiziologice de bacterii din sol.
4. Bioindicatori de poluare. Colectarea, transportul, depozitarea şi prepararea probelor. Prelucrarea
datelor şi interpretarea statistică. Efectele poluanŃilor asupra florei solului–Metodă pentru
măsurarea creşterii rădăcinilor: IDT ISO 11269-1:1993. Determinarea efectului substanŃelor
adăugate: ISO 11269. Calitatea solului – Determinarea efectelor poluanŃilor asupra florei.
CAP.II. ReconstrucŃia ecologică şi recultivarea zonelor degradate.
5. Tehnologii avansate de reconstructie ecologica .Plante utilizate in recultivarea terenurilor degradate.
Impădurirea haldelor. Lucrări de ameliorare a condiŃiilor pentru instalarea şi dezvoltarea vegetaŃiei
forestiere.
CAP III. Tehnologii de bioremediere pentru depoluarea biotopurilor, biocenozelor şi ecosistemelor degradate
6. Biotehnologii de remediere a apelor poluate.
7. Indepărtarea metalelor grele din ape poluate şi din levigate ale solurilor contaminate cu ajutorul
cianobacteriilor.
8. Epurarea biologică a apelor poluate prin zone umede construite (asociate de plante acvatice, fungi
şi microorganisme) pentru tratarea apelor uzate sau a eluatelor din soluri contaminate cu metale
grele..
9. Biotehnologii de remediere în pajişti,Culturi agricole, plantaŃii, păduri. Indicatorilori bacteriologici şi
enzimologici de calitate a solului expus tehnologiilor de bioremediere
10. Studiul şi analiza microbiotei depoluante. Metode biologice de bioremediere şi depoluare a solurilor.

3
 Metode biologice de imobilizare şi de extracŃie a poluanŃilor. Rolul microflorei în detoxificarea
solului.
11. Metode de tratare a solurilor contaminate cu hidrocarburi. Biodegradarea hidrocarburilor poluante
sub actiunea microorganismelor. CondiŃiile de aplicare a bioremedierii hidrocarburilor in situ şi ex
situ. Atenuarea naturală monitorizată. Fitoremedierea. Tratarea cu ajutorul terenului agricol.
Compostarea.
12. Rolul microorganismelor în fixarea sau mobilizarea metalelor în sol. Utilizarea plantelor şi
microorganismelor la extractia biologica a metalelor grele din soluri contaminate. FitoextracŃia.
Fitostabilizarea.
13. Organisme heterotrofe implicate în oxidarea sulfului din sol.

14. ImportanŃa biotehnologiilor aplicate la mediu Colocviu-prezentarea/analiza proiectului.

Studii de caz (tematica pentru proiect)

1. Bioremediere şi reconstrucŃie ecologică pe halda de deseuri urbane Şomîrd-Mediaş,
jud.Sibiu.
2. Metode de fitoremediere a apelor poluate industrial - Batalul Şomîrd-Mediaş,
jud.Sibiu
3. Studiul tehnologiilor de reconstrucŃie ecologică şi bioremediere a iazurilor de
decantare la exploataŃia minieră Rodna, jud. BistriŃa –Năsăud“
4. Impactul ambiental si reconstructia ecologică a haldelor de steril in zona miniera
Baia-Borsa, jud. Maramureş.
5. ReconstrucŃia ecologica in zona poluata istoric a exploataŃiei miniere Bloaja BăiuŃ,
Maramureş.
6. FitoextracŃia de metale grele din apele acide din zona Certej/Muntii
Metaliferi/Deva, jud.Hunedoara..
7. Reabilitare ecologică a poluarii istorice în arealul metalurgic Zlatna - fosta uzina de
prelucrare a cuprului AMPELUM SA)/( OS Abrud)
8. Tehnologii de reconstrucŃie ecologică în perimetrul exploataŃiei miniere Roşia
Montană.
9. Studiul tehnologiilor de bioremediere a haldelor de steril din zona minieră auríferă
Baia-Mare.
10. Evaluarea riscului ambiental şi reconstrucŃia ecologică în perimetrul exploataŃiei
miniere de sulf Călimani, jud. Suceava.
11. Managementul ecologic al exploataŃiei miniere Fundu-Moldovei, Jud.Suceava.
12. Bioremedierea terenurilor si apelor poluate din perimetrul platformei de deşeuri a
Combinatului chimic Târnăveni
13. Tehnologii de decontaminare biologică a solului poluat cu petrol.
14. Metode de bioremediere, de depoluare si reconstructie ecologica in perimetrul
exploataŃiei petroliere Suplacul de Barcău.
15. Bioremediere şi reconstrucŃie ecologică pe zona poluata industrial a pârâului Cugir,
jud.Alba.
16. Evaluarea riscului si tehnologiile de depoluare a apelor uzate la StaŃia de epurare
BistriŃa.
17. Evaluarea impactului de mediu a tehnologiilor de reîmpădurire in zonele de risc
produse dupa defrişări in zona Luduş-Târnăveni.
18. Investigatii asupra agroecosistemului cu perdele forestiere Cean-BolduŃ din Câmpia
Transilvaniei sub aspectul impactului de mediu, evaluarii riscului si securitatii
productiei agricole.
19. Combaterea integrată a dăunătorilor din pepinierele şi zone silvice, din culturi,
pajişti, plantaŃii etc. parte a managementuui de mediu.

4
 20. Utilizarea unor biotehnologii in combaterea integrata a dăunătorilor plantelor de
cultură.
21. Utilizarea feromonilor in managementul integrat al lepidopterelor la cultura
porumbului.
22. Depoluarea biologică prin fitoextracŃia poluantilor (metale grele, coloranti, ftalati
etc.).
23. Utilizarea unor plante acvatice (Lemna minor) pentru bioremedierea apelor poluate
24. Fitoremedierea (cu Lolium perenne L.) a solurilor poluate
Proiectul va cuprinde un referat stiintific de aprox. 10 pagini, cu documentatie mentionata
in text si in Bibliografie, predat in format ppt pentru prezentare si listat/indosariat.
• BIBLIOGRAFIE
1. CRISTEA, V., SIMONE DENAEYER, 2004. DE LA BIODIVERSITATE LA OGM-URI?
COLECTIA UNIVERSITAS SERIA BIOLOGIE, ED. EIKON, CLUJ-NAPOCA.
2. DENUł I. (eds.), 2000. Reabilitarea ecologică şi managementul siturilor degradate de industria
minieră. Ed. Univ.de Nord, Baia-Mare
3. ELENA GAVRILESCU, 2006. Evaluarea ecosistemelor acvatice. Ed. SITECH, Craiova.
4. Ghidra V. 2004. ECOTOXICOLOGIA SI MONITORIZAREA PRINCIPALILOR POLUANTI. ED.
STUDIA.CLUJ-NAPOCA
5. KISS ŞT. ŞTEFANIC GH., DANIELA PAŞCA, DRAGAN-BULARDA M., EVA
ZBOROVSCHI, CRIŞAN R., 1991. ENZIMOLOGIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.
ENZIMELE ŞI FERTILITATEA SOLULUI. VOL. I. ED. CERES, BUCUREŞTI
6. KISS ŞTEFAN, DRAGAN-BULARDA MIHAIL, DANIELA PAŞCA, 1993. ENZIMOLOGIA
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR. ENZIMOLOGIA SOLURILOR TEHNOGENE. VOL. II. ED.
CERES, BUCUREŞTI
7. OROS V. 2002. REABILITARE ECOLOGICA A SITURILOR DEGRADATE INDUSTRIAL.
ED.UNIV.TRANSILVANIA, BRASOV
8. MALSCHI DANA, 2009. INTEGRATED PEST MANAGEMENT IN RELATION TO
ENVIRONMENTAL SUSTAINABILITY. PART I. ECOLOGICAL MANAGEMENT OF
WHEAT PESTS.COURSE NOTES AND PRACTICAL APPLICATIONS. MANUAL ONLINE.
FACULTY OF ENVIRONMENTAL SCIENCES, BABEŞ-BOLYAI UNIVERSITY, CLUJ-
NAPOCA. BIOFLUX PUBLISHING HOUSE, CLUJ-NAPOCA, P. 200. ISBN 978-606-92028-3-
8. HTTP://WWW.EDITURA.BIOFLUX.COM.RO/CARTI-2009/
9. MALSCHI DANA, 2009. BIOTEHNOLOGII SI DEPOLUAREA SISTEMELOR ECOLOGICE.
(TEHNOLOGII DE DEPOLUARE BIOLOGICA,TEHNOLOGII DE BIOREMEDIERE.
RECONSTRUCTIA ECOLOGICA). NOTE DE CURS SI APLICATII PRACTICE. MANUAL IN
FORMAT ELECTRONIC FACULTATEA DE STIINTA MEDIULUI, UNIVERSITATEA
BABES-BOLYAI CLUJ-NAPOCA. EDITURA BIOFLUX, CLUJ-NAPOCA. P. 200. 978-606-
92028-5-2. HTTP://WWW.EDITURA.BIOFLUX.COM.RO/CARTI-2009/ .
10. Malschi Dana, 2011, Caiet de practică pentru laboratorul didactic de biotehnologii, format
electronic,
http://enviro.ubbcluj.ro/cercetare/laboratoare/Laborator de biotehnologii.php/.
Evaluare
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 metode de evaluare 10.3 Pondere
din nota finală
10.4 Curs Colocviu /prezentare proiect Colocviu 50 %
10.5 Seminar/laborator PrezenŃă, răspunsuri, Notare pe parcurs şi 50 %
proiect. proiect.

5
 Tehnologii avansate de reconstructie ecologica si
bioremediere a terenurilor degradate
Cuprins:
1. Bioresursele naturale implicate in bioremediere
2. Tehnologiile de bioremediere
3. Bioremedierea prin extractia biologica a metalelor grele
Biodegradarea poluantilor din soluri sub actiunea microorganismelor
Bioremedierea cu ajutorul comunităŃilor microbiene.
Biomonitoringul poluarii solului cu metale grele
Indepartarea metalelor grele din ape poluate şi levigate ale solurilor contaminate
cu ajutorul cianobacteriilor
Bioremedierea prin zone de inundare artificiale sau zone umede construite pentru
tratarea apelor uzate sau a eluatelor din soluri contaminate cu metale grele.
4. Reconstructia ecologica

Bioresursele naturale implicate in bioremediere

Motivatia cunoasterii tehnologiilor de bioremediere si reconstructie ecologica si a
aplicarii lor in depoluarea mediului consta in
• realizarea obiectivelor privind remedierea solurilor si apelor contaminate prin
activitati antropice, mai ales industriale;
• realizarea obiectivului general de utilizare si dezvoltare durabila a resurselor
naturale, a patrimoniului reprezentat de calitatea solului, in evolutia
conditiilor globale de mediu.
Eficienta activitatii de depoluare biologica, reusita tehnologiilor de bioremediere,
rezulta din
• conservarea biodiversitatii microbiotei si fitocenozelor;
• din reconstructia ecologica a zonelor degradate/poluate antropic,
• din bioremedierea solului privit ca sistem biotehnogen ecologic integrat.

Importanta microbiotei solului.

1. In sol, microorganismele stabilesc echilibrul între substanŃele organice şi
anorganice, între materia vie şi cea nevie.
Formarea CO2 sub acŃiunea de biodegradare-mineralizare a microorganismelor
constituie etapele de bază ale ciclului biogeochimic al carbonului.
Ciclul carbonului se desfăşoară simultan şi în combinaŃie cu ciclul oxigenului şi al
hidrogenului: prin fotosinteza plantelor verzi din CO2 şi H2O se formează compuşi organici
conŃinând H şi se eliberează O2; în cursul descompunerii totale a substanŃelor organice, C şi
H se eliberează prin participarea O sub forma de CO2 , respectiv H2O. Ciclurile celorlalte
elemente (N, P, S, etc) de asemenea sunt legate de ciclul carbonului.
În totalitatea lor speciile microbiene sunt omnivore capabile de degradarea
tuturor substanŃelor organice de origine biologică.
Unii compuşi organici sintetici, xenobiotici (compuşi inexistenŃi în natură, creaŃi de
om) nu sunt însă biodegradabili: o serie de pesticide, detergenŃi, medicamente, unele mase
plastice, care constituie pericolul cel mai mare pentru poluarea mediului înconjurător

6
 2. Microorganismele din sol au un rol primordial în fertilitatea solului,
transformând substanŃele organice în substanŃe anorganice. Microorganismele joacă un
anumit rol şi în descompunerea rocilor, în formarea sulfaŃilor şi nitraŃilor, unele fixează
azotul atmosferic, iar altele produc bioxid de carbon, atât de necesar în producŃia primară a
plantelor superioare (Drăgan-Bularda,M., Kiss, S., 1986).
Activitatea specifică a microorganismelor.
Microorganimele sunt răspândite în natură pretutindeni, ele având o
plasticitate şi adaptabilitate mai mare decât orice alt organism viu.
Activitatea microorganismelor se concretizează în degradarea substratului, prin
activitatea lor vitală, inducand o serie de transformări biochimice ale mediului lor de viaŃă.
Termenul de degradare a substratului este utilizat avand in vedere ca microorganismele
folosesc substanŃele complexe din substrat pe care le transformă în substanŃe mai simple.
Toată activitatea microorganismelor are la bază transformări (reacŃii) biochimice, în
condiŃii de mediu favorabile (temperatură, pH, prezenŃa sau absenŃa de oxigen şi substrat),
determinate de catalizatori, reprezentaŃi de enzimele secretate de microorganisme.
Toate reacŃiile de transformare a substratelor prin intermediul microorganismelor sunt reacŃii
enzimatice care au loc în interiorul celulei lor sau în mediu sub acŃiunea enzimelor
secretate pe substrat.
Pentru activitatea umană este importantă atât această activitate naturală a
microorganismelor, cum este cazul
• descompunerii materiilor organice din sol,
• putrezirea produselor naturale, etc., cât şi
• activitatea lor în cadrul unor zone poluate, degradate antropic, amenajări
artificiale, incinte industriale.
În natură, microorganismele trăiesc în biocenoze complexe împreună cu alte
microorganisme şi cu alte tipuri de vieŃuitoare, in interrelaŃii complexe a căror
cunoaştere este importantă pentru a controla si utiliza aceste procese în practica
(Dragan-Bularda si Samuel, 2006).

Activitatea enzimatică a solului.

Activitatea enzimatică a solului
• Reprezinta un parametru de calitate al solului,
• Este rezultatul activităŃii
o enzimelor acumulate şi a
o enzimelor din microorganismele proliferante.
Sursele enzimelor acumulate in sol sunt:
• în primul rând, celulele de microorganisme.
• şi din resturile organice (vegetale şi animale).
Enzimele se acumulează în sol ca:
• enzime libere (exoenzime eliberate din celulele vii si
endoenzime eliberate din celulele dezintegrate) şi ca
• enzime legate de constituenŃii celulari, adică enzime prezente
o în celulele dezintegrate (în fragmentele celulare),
o în celulele vii, dar neproliferante.
o Enzimele microorganismelor proliferante sunt atat cele care se
eliberează din celulele vii aflate în curs de multiplicare, cât şi
cele care se găsesc în interiorul celulelor în curs de multiplicare.
Enzimele libere sunt adsorbite de particulele organice şi minerale, din sol
sau/şi complexate cu substanŃele humice. Cantitatca enzimelor libere este mult mai
mică în soluŃia solului, decât în stare adsorbită sau/şi complexată.

7
 Activitatea enzimatica din sol joacă un rol important în procesele de
descompunere şi mineralizate (Kiss si col.1991).
Metoda principală prin care se studiază această problemă se bazează pe
compararea transformarii substratului enzimatic în probele de sol conŃinând
microorganisme proliferante cu cea din probele aceluiaşi sol, în care proliferarea
microorganismelor a fost oprita.
Solul este un sistem enzimatic, în care enzimele acumulate si enzimele
microorganismelor proliferante – au o semnificaŃie biologică deosebită, participând la
• ciclurile biologice ale elementelor şi
• contribuind la fertilitatea solului,
• la crearea condiŃiilor favorabile pentru nutriŃia plantelor superioare şi, implicit,
• la perpetuarea vieŃii pe planeta noastră (dupa Kiss, Ştefanic, Paşca, Dragan-
Bularda, Zborovschi, Crişan, 1991).

Activitatea de depoluarea prin biodegradare-mineralizare a substanŃelor organice in sol

2. ImportanŃa microorganismelor din sol pentru depoluarea biologică.
Un alt parametru dinamic de calitate al solului este activitatea de depoluarea prin
biodegradare şi mineralizare a substanŃelor organice din sol.
Aceasta include biodegradarea glucidelor (descompunerea celulolozei, glucozei,
substanŃelor pectice, amidonului, chitinei, ligninei etc.). biodegradarea hidrocarburilor
alifatice (metan, etan, propan etc.) si aromatice (benzen, toluen etc.). descompunerea
lipidelor. biodegradarea pesticidelor. descompunerea proteinelor din resturi vegetale,
animale şi microorganisme si a compusilor organici cu azot(Drăgan-Bularda, Kiss, 1986).
PopulaŃia microbiană a solului este alcătuită din reprezentanŃii tuturor grupelor de
microorganisme: bacterii, actinomicete, fungi (micromicete, drojdii), alge microscopice şi
protozoare. Acestor grupe de microorganisme li se alătură şi virusurile din sol.
Bacteriile constituie grupul cel mai important al microorganismelor din sol.
Intensitatea proceselor, prin care microorganismele participă la ciclurile biologice ale
elementelor, este cea mai ridicată la bacterii; face excepŃie descompunerea chitinei (un
polizaharid cu azot din compoziŃia unor fungi, respectiv din exoscheletul insectelor) în
care acŃiunea actinomicetelor este mai intensă, precum şi descompunerea ligninei şi a
celulozei în care predomină micromicetele.
După Vinogradski, bacteriile din sol sunt de două tipuri: autohtone şi zimogene.
• Bacteriile autohtone sau indigene se caracterizează prin aceea că numărul lor
nu este supus unor fluctuaŃii mari şi ca ele utilizează ca hrană substanŃele
organice proprii solului (substanŃele humice).
• Bacteriile zimogene produc fermentaŃii (fermentează celuloza, substanŃele
pectice, amidonul etc.) şi numărul lor creşte după adăugarea substanŃelor
organice la sol şi scade pe măsura epuizării acestor substanŃe. O delimitare
perfectă între bacteriile autohtone şi cele zimogene nu este posibilă.

Bacteriile se dezvoltă nu în soluŃia de sol, ci pe suprafaŃa particulelor de sol, mai

ales pe acelea care au diametrul de minimum 100-200 µm (Drăgan-Bularda, Kiss, 1986).

CLASIFICAREA BACTERIILOR DIN SOL

Deşi reprezentanŃii majorităŃii genurilor bacteriene sunt prezenŃi în sol, importanŃa
deosebită pe care bacteriile din sol o au este legată numai de anumite bacterii. Acestea sunt
prezente în sol în mod constant şi într-un număr mare şi contribuie la activitatea biologică a
solului într-o măsură foarte accentuată.

8
1. BACTERII ALUNECĂTOARE. Se deplasează prin mişcări de alunecare pe substrat.
Cuprind două ordine.
I. Ordinul Myxobacterales. Sunt bastonaşe incluse într-o masă de mucilagiu. Se
subŃiază spre capete sau au diametrul uniform şi capetele rotunjite. In contact cu o suprafaŃă
solidă sau la interfaŃa aer-apă, se deplasează prin alunecare. Nu au organite celulare de
locomoŃie. Sunt Gram-negative. Formează corpi de fructificaŃie, alcătuiŃi din celule şi
mucilagiu. In aceşti corpi, care frecvent sunt coloraŃi şi au dimensiuni macroscopice, celulele
iniŃiale (vegetative) devin celule de repaos (rezistente la uscăciune) numite şi mixospori. La
unele mixobacterii, mixosporii nu se pot distinge de celulele vegetative, iar la altele, celulele
de repaos sunt bastonaşe mai scurte sau sferice şi se numesc microchisturi. Mixosporii pot fi
incluşi în sporangii care au forme şi dimensiuni caracteristice. Sporangiile se pot ridica
deasupra substratului, prin pedunculi simpli sau ramificaŃi.
Mixobacteriile sunt chimioorganoheterotrofe = heterotrofe (folosesc pentru nutriŃie
substanŃe organice) şi aerobe (trăiesc în prezenŃa O2). Produc enzime cu acŃiune litică asupra
multor macromolecule (proteine, acizi nucleici, polizaharide, inclusiv celuloza). Multe
mixobacterii sunt capabile să lizeze alte bacterii sau chiar unele microorganisme eucariote
(alge microscopice, fungi) . Amintim câteva genuri : Myxococcus, Archangium, Cystobacter,
Melittangium, Stigmatella, Polyangium, Nannocystis, Chondromyces.
II. Ordinul II. Cytophagales. Bacteriile din acest ordin sunt bastonaşe sau filamente.
Nu formează corpi de fructificaŃie. Sunt Gram-negative.
NutriŃia lor este chimioorganoheterotrofă, dar poate fi şi
chimiolitoautotrofă=autotrofe (fixează CO2 cu ajutorul energiei chimice)( de ex.
Beggiatoa) sau mixotrofă.
Cităm 3 genuri importante: Cytophaga (nu formează microchisturi, descompune
celuloza, chitina şi agarul), Sporocytophaga (produce microchisturi, descompune celuloza,
Flexibacter (nu atacă celuloza, dar foloseşte alŃi compuşi organici în nutriŃie).
2. BASTONAŞE ŞI COCI GRAM-NEGATIVI AEROBI. Din această grupă prezentăm 3 familii
importante pentru viaŃa solului.
1. Familia Pseudomonadaceae cuprinde bastonaşe drepte sau curbate, ciliate polar,
chimioorganoheterotrofe. Sunt capabile să utilizeze unul până la foarte mulŃi compuşi
organici. Cităm genul Pseudomonas cu speciile Pseudomonas fluorescens (poate ataca circa
200 de compuşi organici), Pseudomonas putida, Ps.stutzeri.
2. Familia Azotobacteriaceae. Celulele sunt ovoide şi mari (Azotobacter, Azomonas)
sau bastonaşe scurte (Beijerinckia, Derxia), ciliate polar, peritrih sau aciliate. Azotobacter
formează chisturi (rezistente la uscăciune). Sunt chimioorganoheterotrofe şi fixează N2
trăind libere în sol. Sunt capabile şi de sinteza polizaharidului levan care contribuie la
agregarea particulelor de sol şi la formarea unei structuri favorabile a solului din punct de
vedere agronomic.
3. Familia Rhizobiaceae cuprinde bacterii sub formă de bastonaşe ciliate polar,
subpolar sau peritrih, chimioorganoheterotrofe. Speciile de Rhizobium formează, la plantele
leguminoase, nodozităŃi radiculare în care fixează azotul molecular (fixare simbiotică). Specii
reprezentative: Rhizobium leguminosarum (produce nodozităŃi la mazăre, bob, linte),
Rhizobium trifolii (produce nodozităŃi la trifoi). Noul gen creat Bradyrhizobium cu specia
Bradyrh. japonicum produce nodozităŃi la planta tehnică Glycine hispida (soia).
3. BACTERII GRAM-NEGATIVE, CHIMIOLITOTROFE. Cuprinde bacterii nitrificatoare şi
bacterii sulfoficatoare. Bacteriile nitrificatoare sunt încadrate în 7 genuri, 4 genuri cuprind
bacteriile din faza I-a a nitrificării (nitritbacteriile, care oxidează NH3 la nitriŃi: Nitrosomonas,
Nitrosospira, Nitrosococcus, Nitrosolobus), iar 3 genuri cuprind bacteriile din faza a II-a a
nitrificării (nitratbacteriile, care oxidează NO2- la NO3-:Nitrobacter, Nitrospina, Nitrococcus).
Dintre bacteriile sulfuroase (sulfoxidante) amintim genurile Thiobacillus şi Sulfolobus.

9
4. BASTONAŞE ŞI COCI CARE FORMEAZĂ ENDOSPORI. Endosporii sunt termorezistenŃi,
rezistând la temperatura de 100oC. Din această grupă face parte Familia Bacillaceae. Sunt
bastonaşe (Bacillus, Clostridium, Desulfotomaculum) sau coci (Sporosarcina). Bastonaşele
sunt ciliate peritrih (cu cili pe toată suprafaŃa celulei) sau aciliate. Majoritatea lor sunt Gram-
pozitive (excepŃie Desulfotomaculum). Sunt fără excepŃie chimiorganoheterotrofe.
Speciile de Bacillus (de exemplu Bac. brevis, Bac. subtilis, Bac. polymyxa, Bac.
macerans, Bac. megaterium, Bac.cereus, Bac. pasteurii, Bac. coagulans, Bac. circulans)
sunt aerobe sau facultativ anaerobe şi active în descompunerea proteinelor şi glucidelor.
Speciile de Clostridium (de exemplu Cl.pasteurianum, Cl. thermocellum,Cl. felsineum,
Cl.sporogenes, Cl. putrefaciens, Cl.butyricum, Cl. aurantibutyricum, Cl. acetabutylicum)
sunt anaerobe, descompun mai ales glucidele şi sunt capabile şi de fixarea liberă a N2.
Sporosarcina ureae este ureolitică (descompune urea) şi este aerobă.
Desulfotomaculum cuprinde bacterii anaerobe şi desulfoficatoare (din sulfaŃi produc hidrogen
sulfurat). (Drăgan-Bularda, Kiss, 1986, Drăgan-Bularda, Samuels, 2005).

Biodiversitatea microbioteia solului.

Solul este mediul cel mai propice dezvoltării microorganismelor, fiind rezervorul
natural al unui număr imens de microorganisme. Diversitatea microorganismelor din sol este
foarte mare. În sol, microorganismele au condiŃii favorabile de dzvoltare şi înmulŃire,
prelucrând materia organică nevie şi folosind diferite substanŃe anorganice. CondiŃiile din sol
sunt variabile în funcŃie de tipul de sol, de anotimp şi de regiunea geografică. Solul constituie
sursa de infecŃie pentru celelalte medii- apa şi aerul (Nicolescu, 2002).
Natura microorganismelor din sol. Microbiota solului variază cantitativ şi calitativ
în funcŃie de tipul de sol, de pH, vegetaŃie, condiŃii climatice etc. Microbiota solului este
alcătuită din microorganisme autohtone, permanent prezente şi alohtone, a căror prezenŃă
depinde de aportul de substanŃe minerale şi organice din exterior şi care supravieŃuiesc până
la descompunerea acestor substanŃe (Nicolescu, 2002).
Microbiota autohtonă este specifică fiecărui tip de sol, fiind adaptată metabolizării
anumite tipuri de substanŃe relativ stabile în tipul de sol respectiv. Este implicată în toate
procesele microbiologice care au loc în sol.
Microbiota alohtonă este introdusă de om prin fertilizări sau prin deversări de ape
reziduale. Intervine în unele procese ale solului. Microorganismele din gunoiul de grajd
participă la mineralizarea materiei organice. Substantele lor de catabolism sunt metabolizate
ulterior de diferite grupe de microorganisme autohtone. Majoritatea constituie însă poluarea
microbiologică a solului.
Tipuri de microorganisme din sol. Compozitia microbiotei este influenŃată de sezon
şi de gradul de prelucrare al solului (Nicolescu, 2002).
BACTERIILE. Predominante sunt bacteriile sub formă de microcolonii adsorbite
pe particolelede sol, în toate tipurile de sol neutre şi alcaline. Unele produc polimeri de
natură mucilaginoasă, care determină agregarea particulelor de sol, astfel încât solul
devine mai granulat, ceea ce-i creşte aerarea şi fertilitatea. Cele mai frecvente genuri
sunt: Bacillus, Arthrobacter, Agrobacterium, Pseudomonas, Flavobacterium, Alcaligenes.
Activitatea bacteriilor în sol condiŃionează fertilitatea, proprietăŃile şi evoluŃia
solului, intervenind în procese de amonificare, în descompunerea unor compuşi azotaŃi
rezistenŃi (ex. chitina), în formarea substanŃelor humice şi în echilibrarea microbiotei
acestui mediu prin secreŃie de antibiotice.
În sol se află grupări de bacterii specializate care se dezvoltă pe substraturi specifice:
- bacterii celulozolitice–degradează celuloza din materia vegetală moartă rămasă în sol.
- bacterii nitrificatoare-produc oxidarea NH3 rezultat din procesele de metabolism, cu
formare de azotaŃi şi azotiŃi, forma prin care plantele iau azotul din sol.

10
- bacterii sulfuroase, feruginoase au rol în circuitul sulfului şi a fierului în natură.
- bacterii de putrefacŃie- degradează azotul organic şi produc putrezirea cadavrelor.
- Actinomicetele (bacteriile filamentoase) reprezintă cca. 30% din microbiota totală a
solului. Împreună cu bacteriile, determină mineralizarea substanŃelor de natură organică şi iau
parte la formarea humusului, care este rezervorul de substanŃe nutritive pentru plante.
Închiderea la culoare a solului se datorează actinomicetelor. Acest tip de sol reŃine mai
bine căldura şi are calităŃi agrotehnice superioare. Ele se întâlnesc in toate tipurile de sol fiind
mai numeroase în solurile bogate în substanŃe organice. Se dezvoltă mai ales în soluri
alcaline. Sunt principalii agenŃi de amonificare şi chitinoliză, jucând un rol important în
formarea humusului. Unele specii, fiind producătoare de antibiotice, au şi rol în menŃinerea
echilibrului în microbiota solului. Umiditatea excesivă şi aciditatea le limitează dezvoltarea.
Cele mai frecvente genuri sunt: Actinomyces, Actinoplanes, Mycobacterium, Mycococus,
Micromonospora, Nocardia, Streptomyces.
- Bacteriile sporulate patogene se pot întâlni în sol: Bacillus anthracis (produce antraxul
oilor), Clostridium tetani (produce tetanosul), Clostridium botulini, Clostridium
hystoliticum, Clostridium sporogenes (bacterii toxicogene). Prin dejecŃii sau cadavre, ajung
în sol,accidental, de la purtători: Salmonella, typhi, Shigella dysenteriae, Vibrio cholerae,
Pseudomonas aeruginosa.
Durata de rezistenŃă a acestor bacterii în sol variază în funcŃie de specie, de tipul de
sol şi de condiŃiile climatice. În general, bacteriile patogene nu găsesc în sol condiŃii
favorabile de multiplicare, datorită temperaturii scăzute în raport cu optimul lor termic (37oC)
şi mediul nutritiv necorespunzător, cât şi datorită concurenŃei altor bacterii, a actinomicetelor
şi a prădătorismului protozoarelor.
- Cianobacteriile: alcătuiesc cel mai numeros grup de microorganisme fotositetizante din
păturile superficiale ale solului. Dominante sunt genurile Nostoc şi Oscillatoria. Ele sunt
deosebit de importante întrucât sunt singurele organisme vii capabile să utilizeze în sinteza
de substanŃe organice atât carbonul din CO2 cât şi azotul molecular. Specii fixatoare de
azot molecular sunt: Anabaena, Calothrix, Chroococcus, Nostoc, Plectonema, Schizotrix.
VIRUSURILE sunt prezente mai ales sub formă de bacteriofagi şi actinofagi, care
trăiesc în echilibru dinamic cu speciile de bacterii şi actinomicete pe care le parazitează,
având o acŃiune litică slabă asupra acestora. Virusurile patogene nu pot fi vehiculate prin sol.
LEVURILE şi microfungii (mucegaiurile) sunt bine reprezentate în straturile
superficiale ale solului care sunt mai bine aerate, umede şi bogate în substanŃe organice. Cele
mai frecvente genuri sunt: Candida, Cryptococcus, Debaryomyces, Hansenulla, Lipomyces,
Pichia.
MUCEGAIURILE: predomină în solurile acide (soluri de pădure, podzoluri) unde
realizează o biomasă de 500-1000 Kg/ha. Principalele genuri sunt: Mucor, Rhizopus,
Aspergillus, Penicillium, care formează 50% din biomasa fungică însoŃite de Fusarium,
Alternaria, Trichoderma, Trichotecium, Cladosporium.
ALGELE AUTOTROFE, întâlnite în straturile superficiale din sol, sintetizează
materie organică.
PROTOZOARELE reprezentate mai ales de flagelate şi rizopode sunt condiŃionate
în activitatea lor de umiditatea solului şi de prezenŃa substanŃelor organice. Ele intervin în
limitarea înmulŃirii microorganismelor pe care le folosesc ca hrană (Nicolescu, 2002).

Numărul şi densitatea microorganismelor din sol

În sol micoorganismele se află în concentraŃii de 9 x 107-3 x 1011 celule/g sol uscat.
Numărul lor este dependent de tipul de sol (ex. în solurile argiloase se întâlnesc cca. 108
celule/gram, o microbiotă mai sărăcăcioasă în solurile acide, alcaline şi nisipoase). Aceste
microorganisme formează o biomasă totală de cca. 0,5 – 6 t/ha.

11
 Din totalul acestor micoorganisme cca. 30% sunt reprezentate de bacteriile Gram
negative.
Bacteriile se găsesc într-un număr ce oscilează între 3,6 x 107 – 1011 celule/g sol, ele
totalizând o biomasă de până la 0,7 t/ha. Dominante sunt bacteriile filamentoase.
Levurile ajung la 103 celule/g sol, dezvoltându-se pe resturi vegetale.
Ciupercile formează o biomasă de 1 – 1,5 t/ha. Numărul imens se datoreşte faptului
că în sol există întotdeauna o cantitate suficientă de substanŃă organică şi minerală, o
umiditate satisfăcătoare, suficient oxigen şi un pH corespunzător.
Numărul cel mai mare de micoorganisme se găsesc în straturile superioare ale solului.
Cu excepŃia straturilor superficiale, micoorganismele din sol sunt protejate de acŃiunea nocivă
a razelor ultraviolete.
DistribuŃia microorganismelor în sol
Bacteriile din sol se află sub formă de asociaŃii de 5-25 de celule, agregate de
particulele de sol. Răspândirea în sol, este dependentă gradul de acces la oxigen. Astfel, la
suprafaŃa solului se află mai multe bacterii aerobe, apoi unele bacterii facultativ anaerobe, iar
în profunzime bacterii anaerobe. Levurile şi microfungii, fiind microorganisme aerobe, se
întâlnesc numai la în straturile superficiale ale solului.
DistribuŃia pe verticală a microbiotei în sol este inegală. Cea mai bogată este zona
până la 30 cm adâncime. ConcentraŃia de celule diferă în funcŃie de factorii nutritivi pe care
îi conŃine solul. O concentraŃie mai mare se găseşte în zona rizosferei (zona de dezvoltare a
rădăcinilor plantelor).
DistribuŃia pe orizontală a microbiotei autohtone este dependentă de tipul de sol care
determină selecŃia diferitelor tipuri fiziologice de adaptate metabolizării unor anumite tipuri
de substanŃe prezente în compoziŃia solului (Nicolescu, 2002)..

Factorii care condiŃionează distribuŃia microorganismelor în sol

Tipul de microorganisme din sol, ca şi numărul lor variaază în funcŃie de structura
fizico-chimică a solului, dar mai ales în funcŃie de substanŃele organice şi anorganice din sol,
de pH-ul solului şi de cantitatea de oxigen. Tipul de sol este astfel principalul factor de
selecŃie al acestora. Umiditatea permite dezvoltarea microorganismelor la suprafaŃa solului,
iar în solurile mai aride microorganismele sunt mai abundente în straturile profunde. Se
observă o variaŃie sezonieră a microorganismelor din sol determinată de umiditate, de
concentraŃia de substanŃe organice şi de temperatură. Densitatea maximă este întâlnită
primăvara, iar cea minimă iarna. Un maxim secundar se întâlneşte toamna. Uscăciunea
din timpul verii diminuează numărul de microorganisme din sol dar contribuie favorabil la
transformarea substanŃelor organice care vor fi metabolizate cu mai mare uşurinŃă toamna.
Datorită varietăŃii lor mari, microorganismele din sol se dezvoltă în condiŃiile unei concurenŃe
puternice pentru rezerva de hrană disponibilă. Fiecare specie trebuie să suporte produşii de
dezasimilaŃie ai altor specii, care pot fi toxici pentru ele. Datorită interrelaŃiilor foarte
complexe între speciile de microorganisme din sol, există un autocontrol al numărului şi
diversităŃii.
Lucrările agrotehnice şi administrarea de îngrăşăminte organice modelează şi ele
microbiota solului. Aratul îmbunătăŃeşte aeraŃia solului favorizând dezvoltarea
microorganismelor aerobe şi permiŃând înaintarea lor spre straturile mai profunde. De
asemenea, repartizează mai uniform resturile organice. Îngrăşămintele organice introduc în
un substrat nutritiv suplimentar, favorizând explozia numerică a microorganismelor
organotrofe care, prin procesul de mineralizare, duc la fertilizarea solului. Aceste
îngrăşăminte introduc şi un inocul suplimentar de microorganisme alohtone care participă
temporar la mineralizarea substanŃelor organice. Ex. 25% din masa gunoiului de grajd este
reprezentată de microorganisme.

12
 In concluzie, microorganismele din sol au o importanta deosebita reflectata in:
- Procesul de mineralizare. Plantele, prin procesele de exosmoză, elimină aminoacizi şi
zaharuri, care favorizează dezvoltarea microorganismelor pentru care constituie sursă de
hrană. Când plantele mor, rădăcinile lor sunt descompuse de către microorganisme, iar
elementele de bază: carbonul, azotul, fosforul, sulful sunt redate în circuit servind ca nutrienŃi
plantelor.
- Formarea humusului. Legat de acest proces de descompunere are loc şi formarea
substanŃelor humice din sol, care funcŃionează şi ca rezervor pentru viitoarea activitate
microorganismelor dar şi ca material de structurare a particolelor de sol. Deci nutriŃia
minerală a plantelor şi fertilitatea solului sunt strâns legate de activitatea microorganismelor.
Microbiota solului determină, prin activitatea ei vitală, dinamica biochimică a solului.
- ImportanŃa igienico-sanitară. Microorganismele patogene şi cele potenŃial patogene de
origine intestinală, având o viabilitate scăzută în sol, pot prezenta un pericol numai în cazul
vehiculăriilor rapide în ape sau direct în alimente (Nicolescu, 2002)..

MONITORIZAREA POLUARII SOLULUI

Solurile şi sedimentele sunt componente solide ale ecosistemelor acvatice sau terestre,
care pot servi drept surse şi receptori pentru nutrienŃi şi chimicale toxice. Utilizarea solului
pentru activităŃi industriale, agricole şi urbane implică întotdeauna o modificare drastică a
compoziŃiei lui şi eventual, pot creea probleme foarte mari pentru utilizări viitoare.
Monitorizarea solului implică selectarea locului şi urmăreşte o serie de obiective
printre care: evaluarea şi documentarea evoluŃiei sau tendinŃei de poluare pentru a
permite corectarea problemelor înainte de pierderea ireversibilă a calităŃii solului (Dalea si
Manea, 2002).
In Europa, programele de monitorizare a solului sunt foarte obişnuite, direcŃionate
pentru inspectarea caracteristicilor şi fertilităŃii solului. Numai in puŃine Ńări există in mod
organizat reŃele de monitorizare a calităŃii solului. Deşi, in multe cazuri, programele de
monitorizare sunt planificate să fie realizate pe o bază continuă, cu frecvenŃa de 5 sau 10 ani,
fondurile sunt deseori insuficiente pentru atingerea acestui scop.
In general, strategiile de monitorizare pentru prelevare s-au bazat pe un sistem
"grătar" pe plan naŃional şi/sau câteva tipuri de stratificare bazate pe utilizarea terenului şi a
tipului de sol, sau a combinaŃiei dintre cele două. Totuşi, strategiile şi sistemele de
manipulare a probelor diferă in reŃele, astfel împiedicându-se posibilitatea comparării
rezultatelor (Dujvenbooden, 1998, Dalea si Manea, 2002).

Impactul mediului asupra ecosistemelor terestre include schimbări ale proprietătilor

fizice şi chimice ale acestora.
Vulnerabilitatea solurilor faŃă de poluanŃi depinde de caracteristicile solului, de
situaŃia hidrogeologică, de utilizarea terenului, tipul poluanŃilor şi încărcarea cu
poluanŃi.
Cei mai importanŃi parametri ai solului care determină mobilitatea poluanŃilor şi, în
consecintă vulnerabilitatea solului sunt:
• pH-ul,
• potenŃialul redox,
• capacitatea de a schimba cationi şi
• conŃinutul de humus din sol (Dalea si Manea, 2002).
ProprietăŃile cheie ale solului pot servi ca indicatori ai calităŃii solului. Pentru a
avea utilizare practică, indicatorii de sol trebuie:

13
 • să fie sensibili la management şi
• capabili să răspundă la schimbări într-un timp relativ scurt; să fie accesibili,
• astfel încât metodologiile de măsurare sau datele trebuie să fie uşor
disponibile; dacă nu sunt direct măsurabili, trebuie să existe posibilitatea de a-
i defini utilizând funcŃii pedo-transfer sau modele.

CARACTERISTICILE SOLULUI
Solurile prezintă interes ca mediu pentru transportul fluidelor deoarece ele sunt
poroase şi permeabile.
Porozitatea se referă la spaŃiile porilor care constituie goluri între granulele solului.
Permeabilitatea solului este determinată de: factori şi parametri care sunt asociaŃi
cu proprietăŃile fizice şi chimice ale solului; factori şi parametri care sunt asociaŃi cu
permeantul; factori şi parametri asociaŃi cu interacŃiunile fizico-chimice care au loc în timpul
permeaŃiei permeantului.
Permeabilitatea solului dă informaŃii necesare determinării şi evaluării transportului
contaminantului prin sol. Permeabilitatea solului la mişcarea unui anumit fluid depinde de
asemenea de fracŃiunea spaŃiului porilor umplut de acel fluid. Dacă spaŃiul porilor este
saturat, permeabilitatea mediului este la maxim. Dacă fluidul umple numai o porŃiune din
spaŃiul porilor, de exemplu numai cea din straturile superioare ale solului, permeabilitatea
solului scade şi devine importantă umiditatea.
Umiditatea este caracteristica unor anumite fluide de a adera la granulele solului şi
influenŃează semnificativ mobilitatea şi retenŃia fluidului în mediu. Lângă suprafaŃă,
spaŃiile porilor celor mai multor soluri sunt umplute atât cu apă cât şi cu aer. Aceasta este
zona nesaturată a solului. Datorită faptului că apa tinde să umezească cele mai multe
soluri, totuşi, o cantitate de apă este reŃinută. Cantitatea de apă care rămâne, în mod tipic,
măsurată pe baza volumului de apă per volumul total de sol, este denumită capacitatea de
câmp a solului. Deseori, sub această zonă există acviferul, în care spaŃiile porilor sunt
saturate, sau umplute cu apă.

COMPONENTELE SOLULUI
În general, solurile se caracterizeaza prin patru componente:
• substanŃa anorganică,
• substanta organică,
• apa solului,
• atmosfera solului.
Substanta anorganică din sol
Solide ionice - ionii metalelor: Li, Na, Mg, Al, K, Ca, Ti, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Rb,
Sr, Zr, Ag, Cd, Cs, Ba, Hg, Pb.
Elemente în urme - este unul dintre cele mai importante aspecte ale variabilităŃii
compoziŃiei părŃii minerale a solului. Cele mai importante elemente în urme sunt: B, Ti, V,
Cr, Co, Ni, Cu, Zn, As, Se, Mo, Cd, Pb, care se găsesc în partea minerală primară şi
secundară a solului.
SilicaŃi primari - apar în soluri prin degradarea fizică a materialului de rocă parentală.
Degradarea chimică a silicaŃilor primari contribuie la fertilitatea nativă şi conŃinutul de
electrolit din sol.
Minerale argiloase - sunt aluminosilicaŃii care predomină în fracŃiunile argiloase la
intermedierea fazelor avansate de degradare.

14
 Oxizi şi hidroxizi - din cauza abundenŃei lor mari în litosferă şi a solubilităŃilor mici la
valori ale pH-ului solului cuprinse in domeniu de pH normal, aluminiul, fierul şi manganul
formează cele mai importante minerale oxidice, oxihidroxidice şi hidroxidice în soluri.
CarbonaŃi şi sulfaŃi - Dintre aceste minerale gipsul şi calcitul se pot dizolva şi
reprecipita într-un profil de sol străbătut de apa de ploaie şi apa de irigaŃii şi se poate găsi ca un
inveliş pe mineralele solului, incluzând calcitul. SulfaŃii şi carbonaŃii de sodiu se formează la
partea superioară a profilului solului, uscându-se prin evaporare.

SubstanŃa organică din sol

Biomoleculele - solurile sunt medii biologice în care există o varietate de
microorganisme. Zece grame de sol fertil poate conŃine o populaŃie, numai de bacterii, egală
cu populaŃia de fiinŃe umane a globului. Un kilogram de sol poate contine 500 bilioane
bacterii, 10 bilioane actinomicetes şi aproape un bilion de fungi. La această biomasă
microbiană poate fi adăugată contribuŃia rădăcinilor plantelor. Microorganismele solului joacă
un rol esenŃial în cataliza reacŃiilor de oxido-reducere. Exudatele eliberate de microorganisme
şi rădăcinile plantelor sănătoase prezintă importanŃă pentru aciditatea solului şi contribuie la
ciclul elementelor în urme în sol.
SubstanŃele organice :
Acizii organici alifatici comuni sunt: acidul formic, acidul acetic, acidul oxalic, acidul
tartric, acidul citric.
Aminoacizii din soluri, ca: glicina, alanina, acidul aspartic, acidul glutamic pot
reacŃiona formând peptide, care la rândul lor, se pot transforma în proteine (polimeri).
O altă clasă importantă de biopolimeri în soluri este clasa carbohidratilor. Fenolii, cu
derivaŃii lor din soluri prin polimerizare formează lignina care, împreună cu celuloza,
este un precursor important al substanŃelor humice din sol.
Humusul - totalitatea substanŃelor organice din sol, exceptând materialele
identificabile ca biomasă parŃial modificată sau nemodificată (părŃi din plante şi
microorganisme), este numită humus.
Humusul joacă un rol semnificativ în formarea agregatelor, în controlul acidităŃii
solului, în ciclurile elementelor nutritive şi în detoxifierea compuşilor periculoşi.
Procesele biochimice de formare a humusului sunt:
• descompunerea componenŃilor biomasei, incluzând lignină, in compuşi organici
simpli;
• metabolismul microbian al compuşilor simpli;
• ciclul C, H, N şi O între substanŃa organică din sol şi biomasa microbiană;
• polimerizarea mediată microbian a compuşilor organici din ciclu.
Materialul organic conŃine două părŃi:
1. precipitatul (acidul humic) care se formează după ce solul este amestecat cu NaOH
(500 mol / m3), adus la pH = 1 cu HCl concentrat, şi
2. materialul organic solubil (acidul fulvic).
SubstanŃa organică joacă un rol important în tamponarea atât a protonilor cât şi a
cationilor metalici din soluŃia solului. Fenomenul de tamponare se realizează prin schimb
cationic. Capacitatea de schimb cationic a humusului din sol este numărul maxim de moli de
protoni disociabili din unitatea de masă a humusului în condiŃiile date de temperatură, presiune,
compoziŃia soluŃiei de sol şi a concentraŃiei humusului.

Apa solului. Apa solului este considerată apa care este cedată dintr-o probă
de sol prin menŃinerea acesteia la temperatura de 105°C cel putin 24 ore. Apa care este legată
în structura mineralelor din sol (apa de cristalizare) nu este cedată în aceste condiŃii şi nu este

15
considerată apa solului. De asemenea, se face distincŃie între apa solului şi apa de adâncime, a
doua fiind apa care se găseşte sub masa de sol. Apa solului este găsită în principal ca şi fază
condensată în sol, deşi conŃinutul de vapori de apă în sol poate fi de 30 ml/l într-un sol umed.
Apa solului este un depozit pentru gazele şi solidele dizolvate şi din acest motiv se consideră
soluŃia solului. Solidele dizolvate care disociază în ioni (electroliŃi) în soluŃia solului sunt cei
mai importanti pentru chimia solului. Elementele chimice ai căror ioni se află în soluŃiile
necontaminate ale solului sub 1 mmol/m3 sunt denumite microelemente şi toate celelalte sunt
macroelemente.

Atmosfera solului. Aerul care există în sol este în continuă schimbare cu

atmosfera de deasupra lui. CompoziŃia aerul solului este de acelaşi tip cu cea a aerului
atmosferic (78% N2, 21% O2, 1% Ar, 0,03% CO2), dar, din cauza activităŃii biologice din
sol, cuplată cu viteza mică de schimb, compoziŃia procentuală a aerului solului poate diferi
considerabil de cea a aerului atmosferic. De exemplu, faŃă de aerul atmosferic, conŃinutul de
oxigen din aerul solului este mai mic pe când cel al dioxidului de carbon este mai mare. In
condiŃii anaerobe (conŃinut mic de oxigen), activitatea microorganismelor poate produce
cantităŃi importante de NO, N2O, NH 3, CH4 şi H2S. Dizolvarea gazelor din aerul solului în
soluŃia de sol este un proces important contribuind la ciclul elementelor chimice în mediul
solului.

DEGRADAREA SOLULUI
Problemele legate de degradarea solului au prioritate ridicată; recent admisă de
AgenŃia Europeană de Mediu (EEA, 1998).
Caracteristicile fizice ale solului pot fi afectate de diferite practici de management al
solului: irigaŃii, canalizări, asanări, conducând la degradare.
Solul se degradează prin eroziune, deşertificare (aparitia deşertului) şi salinizare.
Eroziunea. Când se îndepărtează biomasa multor plante eroziunea solului se
accentuează. Ca o consecinŃă a eroziunii crescute a solului, nu există destulă substanŃă
organică care să pătrundă in sol pentru a menŃine o producŃie susŃinută a plantelor şi vegetaŃia
începe să se degradeze.
Expresia "deşertificare" nu a fost folosită în mod critic şi cu definiŃie. Dezbaterea făcută
pentru determinarea cauzelor deşertificării, şi anume efectele creşterii demografice sau a
schimbărilor meteorologice este veche. Nu există înregistrări de date pe durată suficientă
pentru a face distincŃie între fluctuaŃiile temporare, schimbări climatice sau nu şi
modificări de lungă durată ale climei. Distrugerea vegetaŃiei, poate afecta condiŃiile
climatice. Pe scară globală, ca rezultat al efectului de seră, a început încălzirea climei
Salinizarea este o cauză majoră a distrugerii fertilităŃii solului şi se reflectă într-o
deteriorare accentuată a stocurilor de nutrienŃi. Salinizarea solului are mari repercursiuni
economice şi sociale şi are un impact sever asupra nivelului de trai al populaŃiilor din zonele
aride; cauzele salinizării sunt atât naturale cât şi antropogene.
PrecondiŃiile cele mai importante pentru apariŃia solurilor salinizate sunt în
mineralizarea apei subterane, aproape de suprafaŃă. Prin evaporarea umidităŃii capilare a
straturilor superioare ale solului, acesta devine succesiv mai salinizat. Un factor antropogen
care contribuie la salinizare îl reprezintă practicile de irigaŃii diferite. Salinizarea
antropogenă a solurilor distrugând fertilitatea lor este deseori rezultatul utilizării sărace a
resurselor de pământ şi apă.

COMPACTAREA SOLULUI
Compactarea (tasarea) solului este un proces care are consecinŃe pentru utilizarea
lui. Porii solului sunt comprimaŃi prin traficul stradal, prin mişcarea utilajelor grele pe solul

16
cultivat. Prin compactarea solului, furnizarea oxigenului şi a apei este diminuată şi sunt
favorizate reacŃiile de reducere ale: NO 3-, SO42-, CO2, H+, Mn(IV), Mn(III), Fe(III).
În mod normal, manganul există în sol sub forma MnO2.
În condiŃii reducătoare se transformă în Mn2+, proces descris de ecuaŃia:
MnO2 + 4 H+ + e- ↔ Mn2+ + 2 H2O. Manganul este unul din elementele esenŃiale vieŃii, dar în
concentraŃii mari manganul este toxic.
Compuşii Fe3+ se pot transforma în Fe2+ la valori obişnuite de pH, conform reacŃiei
redată de ecuaŃia: Fe(OH)3 + 3 H+ + e- → Fe2+ + 3 H2O. Când cantitatea de fier disponibilă
creşte considerabil, în condiŃii anaerobe, se poate manifesta toxicitatea fierului, fenomen care
este întâlnit frecvent în orezării. Procesele de reducere demonstrează că fertilitatea solului
scade în condiŃii anaerobe.

ACIDIFIEREA SOLULUI
Acidifierea naturală a solului poate avea loc în timpul creşterii vegetaŃiei
când plantele şi copacii, în procesul metabolic, formează compuşi cu caracter acid pentru a
compensa consumul de nutrienŃi. În timpul descompunerii, ionii de hidrogen sunt folosiŃi şi
valorile pH-ului încep să crească din nou.
Acidifierea artificială a solului poate avea loc ca o consecinŃă a practicilor forestiere şi
de agricultură modernă, bazate pe retragerea recoltei şi replantarea imediată. În asemenea
situaŃii, nu există timp suficient pentru refacerea solului, în termenii neutralizării pH-ului
şi se produce o acidifiere graduală a solului.
In fiecare an, solurile primesc cantităŃi mari de deşeuri. Multe emisii de SOx şi NOx,
ajung în sol ca acid sulfuric, respectiv, acid azotic. Creşterea graduală de azot, sub formă de
acid azotic, ca depunere umedă poate avea efecte de fertilizare, stimulând creşterea vegetaŃei şi a
copacilor. Totuşi, o supraîncărcare cu azot poate duce la saturarea cu azot a solului, când
azotiŃii pot începe să percoleze în apele de adâncime şi de suprafaŃă.
Un alt efect al depunerii acide şi ulterior încărcării crescute de nutrienŃi, a materialelor
organice şi elementelor în urme este eutrofizarea accelerată a cursurilor de apă, a lacurilor etc.
Acidifierea solurilor conduce la schimbări în proprietăŃile chimice ale acestuia. O
caracteristică tipică este pierderea nutrienŃilor cationici, ca potasiu, calciu şi magneziu,
când poate fi observată o scădere semnificativă a pH-ului solului.
În timpul acidifierii, există de asemenea un risc crescut pentru mobilizarea humusului şi
a metalelor grele.
La valori scăzute ale pH-ului, viteza de eliberare a cadmiului şi a manganului creşte
considerabil, determinând migrarea lor în apa de adâncime, prezenŃa lor constituind un
potenŃial pericol pentru acvifer, în special pentru furnizarea de apă potabilă.
CantităŃile mari de aluminiu toxic nu sunt eliberate in mod egal în toate solurile în
procesul de acidifiere, deoarece nu toate solurile conŃin aceeaşi cantitate de minerale cu
conŃinut de aluminiu. Cănd solurile sunt foarte acide, aluminiul este în concentraŃii foarte
mari datorită echilibrului de adsorbŃie dintre speciile Al3+ şi suprafeŃele rădăcinilor încărcate
negativ (Stumm, 1985).
Valorile pH-ului au şi alte consecinŃe pentru sol. Valori mici ale pH-ului inhibă
dezvoltarea microorganismelor, fungii fiind printre organismele păgubite ale solului; ele
sunt asociate cu rădăcinile plantelor şi le susŃin pe acestea în procesul de captare de minerale.
Distrugerea microorganismelor scade capacitatea solului de a respira.

METALE GRELE IN SOL

O posibilă poluare a solului cu metale grele poate fi determinată de infiltraŃiile apelor
provenite din furtuni puternic contaminate. InvestigaŃii făcute timp de câteva decade, pentru
un sistem de infiltraŃii de suprafaŃă pe un studiu de câmp care a receptat apă de ploaie de pe

17
străzi cu trafic mare a arătat o creştere semnificativă a concentraŃiilor Cu, Zn, Cd şi Pb în
straturile solului (Mikkelsen şi colab., 1997, Dalea si Manea, 2002).
ConŃinutul excesiv de elemente toxice în mediu este asociat cu etiologia unui număr
mare de boli. Decontaminarea solurilor de poluanŃi priveşte principalele Ńări industrializate.
Metalele grele şi compuşii lor reprezintă problema principală pentru caracterizarea
poluării solului din punct de vedere al mediului înconjurător.
Primul mod de abordare pentru evaluarea poluării este
• determinarea concentraŃiei totale de metale;
• evaluarea biodisponibilităŃii lor este necesară pentru a avea cunoştinŃe corecte
în ceea ce priveşte evaluarea riscului (Gagliano-Candela, 2000; Guardia, 1998;
Dalea si Manea, 2002).
Parametrii solului care influenŃează mobilitatea metalelor grele sunt.
• potenŃialul redox, pH-ul, capacitatea de schimb cationic.
Aceşti parametri determină solubilitatea şi capacitatea de adsorbŃie a solurilor.
Solul este caracterizat prin
• concentraŃia în metale grele (care depinde de tipul solului şi de compaziŃia lui) şi
prin
• contaminarea solului cu aceste metale, furnizate de activitatea umană.
Plumbul prezintă o tendinŃă pronunŃată pentru acumulare în sol din cauza mobilităŃii
minime chiar la valori scăzute ale pH-ului.
• In solul cu conŃinut de fosfat, plumbul formează depuneri greu
solubile de fosfaŃi de plumb (Pb 3(PO4)2, Pb4O(PO 4)2, Pb5(PO4)3OH).
• În solurile cu conŃinut de carbonat se formează carbonatul de
plumb (PbCO3). În condiŃii de reducere se formează sulfura de plumb (PbS).
• Nivele ridicate ale poluării cu plumb se semnalează în vecinătatea
zonelor industriale şi a incineratoarelor de deşeuri, de unde se elimină pulberi în
suspensie. Deoarece plantele sunt mai rezistente la plumb decât oamenii, trebuie să se evite
contaminarea alimentelor din zonele prea puternic poluate cu plumb.
ConcentraŃiile cadmiului depind de originea geologică a materialului din sol, de
textura acestuia, de intensitatea proceselor de degradare, de substanŃa organică şi de alŃi
factori.
Acumularea cadmiului în sol se datorează parŃial activităŃilor industriale şi poate fi
explicată prin compoziŃia şi originea geologică a materialului rocilor.
Cadmiul intră în sol în cantităŃi mai mici decât plumbul şi poate ajunge în sol prin aer.
El poate proveni din gazele de incinerare şi din fertilizatori pe bază de fosfat.
• În soluri acide cu pH < 6, Cd este foarte mobil şi nu se acumulează.
• Compuşii Cd cu acizii humici sunt puŃin stabili.
• În mediu reducător şi în prezenŃa ionului sulfat se formează CdS.
Cuprul este mai mobil decât Cd şi solubilitatea lui creşte la pH < 5.
Deşi Cu se numără printre elementele în urme necesare vieŃii, în cazul
• Plantelor, la cantităŃi de 20 mg/kg material uscat se produc efecte toxice.
• Ionii de cupru sunt toxici pentru microorganisme în concentraŃii de aproximativ 0,1
mg/l.
Zincul este unul dintre metalele cele mai mobile din sol.
Solubilitatea zincului în sol creşte în special la pH < 6. La pH mai mare şi în prezenŃa
fosfaŃilor, zincul alocat plantelor poate fi redus semnificativ. Procesul dependent de pH al
adsorbŃiei pe argilă şi pe diferiŃi oxizi constituie cel mai semnificativ proces regulator
pentru disponibilitatea Zn in soluri. În ceea ce priveşte riscul asupra mediului şi asupra
lanŃului trofic cauzat de zinc rămâne o întrebare deschisă deoarece deficienŃa zincului în

18
dietă poate fi o problemă. Mai mult, se pare că zincul joacă un rol important în controlul
fixării cadmiului în solurile contaminate cu Cd, când raportul Zn : Cd este mai mare de 100.
În procesul de monitorizare a calităŃii solului, determinarea calitativă şi cantitativă a
poluanŃilor se realizează prin tehnici instrumentale, printre care: - spectrometria de masă; -
spectrometria de absorbŃie atomică; - voltametria de redizolvare (stipping) (Guardia, 1998,
Dalea si Manea, 2002).
S-a dedus că reŃelele neurale pot fi considerate ca instrument pentru prezicerea analizei
spaŃiale a proceselor care controlează transferul metalelor cu sistemul sol-plantă. Calculul
neural poate suporta procese de luare de decizii la diferite nivele, pentru îmbunătătirea
managementului recoltei bazat pe date de monitorizare şi evaluarea riscului de transfer a
metalelor din sol la plante (Dalea si Manea, 2002).

1. BIOREMEDIEREA – DEFINIłIE
Bioremedierea este înŃeleasă, după definiŃia generală, ca fiind utilizarea
organismelor vii (microorganisme, plante etc.) pentru a ameliora şi restaura starea
ecologică a unui substrat poluat sau degradat (zonă, teren, acvifer etc.) la parametrii de
calitate mai buni, favorabili vieŃii, nedăunători, nepoluanŃi sau pentru a reveni, a-l readuce
la starea de mai înainte.
Bioremedierea este o tehnologie modernă de tratare a poluanŃilor care utilizează
factori biologici (microorganisme) pentru transformarea anumitor substanŃe chimice în forme
finale mai puŃin nocive/periculoase, în mod ideal, la CO2 şi H2O, care sunt netoxice şi sunt
eliberate în mediu fără a modifica substanŃial echilibrul ecosistemelor. Bioremedierea se
bazează pe capacitatea unor compuşi chimici de a fi biodegradaŃi. Conceptul de
biodegradare este acceptat ca o însumare a proceselor de descompunere a unor constituenŃi
naturali sau sintetici, prin activarea unor tulpi de microorganisme specializate având drept
rezultat produşi finali utili sau acceptabili din punct de vedere al impactului asupra mediului
(Pamfil, 2011).
Exemplu de bioremediere: tratarea biologică a apelor reziduale, a apelor de
canalizare prin utilizarea organismelor vii pentru a le readuce la situaŃia originală.
În ultimele decenii, termenul bioremediere este utilizat într-un mod mai specific, ce
se reflectă prin cele două definiŃii specifice:
• Utilizarea de organisme vii pentru a degrada poluanŃii mediului, pentru a
preveni poluarea sau în procesul de tratare a deşeurilor (Atlas,1995);
• Aplicarea tratamentelor biologice pentru curăŃirea, decontaminarea şi
degradarea substanŃelor periculoase (Cookson, 1995, citat de Ball, 2002).

2. AVANTAJELE BIOREMEDIERII
SoluŃionarea pe cale biotehnologică a problemelor de poluare, prin metodele de
bioremediere, are avantajul că:

• necesită un nivel moderat de capital de investiŃie,

• prezintă siguranŃă pentru mediu,
• nu genereaza deşeuri şi
• sunt autosustenabile.

Procedeele biotehnologice de tratare a efluenŃilor toxici intră în competiŃie cu

metodele existente sub aspectul eficacitaŃii şi eficienei economice. Metodele
biotehnologice de tratare a deşeurilor toxice au rolul de a înlocui metodelor actuale de

19
depozitare şi detoxificare a noilor compuşi xenobiotici (realizaŃi de om). Este important
însă să se limiteze generarea de deşeuri periculoase şi nepericuloase, precum şi să se
utilizeze metodele de reciclare.

Alte avantaje ale bioremedierii faŃă de alte tehnologii (Cookson 1995, citat de Ball, 2002)
• Poate fi realizată pe sit („on site")
• Eliminare permanentă a deşeurilor (limitarea problemelor de conformare)
• Pozitivă din punct de vedere al acceptării publice
• Perturbare minimă a sitului
• Elimină costurile de transport şi pentru conformare
• Poate fi combinată cu alte tehnologii de tratare
Bioremedierea oferă, în multe cazuri, o soluŃionare permanentă a problemei, şi
este eficientă din punct de vedere al costurilor.

ComparaŃie intre costurile de bioremediere şi costurile metodelor

tradiŃionale utilizate in mod obişnuit pentru îndepărtarea poluanŃilor
(costurile sunt in USD/yard cubic) (Cookson, 1995, citat de Ball, 2002)
Metoda Anul I Anul II Anul III
Incinerare 530 Nu Nu
Solidificare 115 Nu Nu
Ingropare 670 Nu Nu
DesorbŃie 200 Nu Nu
termică
Bioremediere 175 27 20
1 yd³ = 0.76455m³

Bioremedierea ajută la reducerea costurilor pentru tratare prin:

1. Tratarea contaminării pe loc.
2. Profitarea de procese naturale.
3. Reducerea perturbării mediului.
1. Tratarea contaminării pe loc. Cea mai mare parte a costului este asociată cu
tehnologiile traditionale de curăŃire legate de îndepărtarea fizică şi
depozitarea solurilor contaminate. Întrucât bioremedierea poate fi realizată
pe loc („in situ") prin adăugarea de nutrienŃi la solurile contaminate, aceasta nu
determină costuri de îndepărtare - depozitare.
2. Profitarea de procese naturale. La unele situri, procesele microbiene naturale
pot îndepărta contaminantii prezenŃi, chiar fară intervenŃia omului. În astfel de cazuri
unde bioremedierea (atenuarea naturală a poluării) este adecvată, se pot realiza
reduceri substantiale ale costurilor.
3.Reducerea perturbării mediului. Bioremedierea reduce la minimum
perturbarea sitului comparativ cu tehnologiile conventionale, costurile pentru post-
tratare putând fi substanŃial diminuate.

• Bioremedierea este in general mai eficientă din punct de vedere al costurilor

decât cele două metode care sunt larg utilizate, respectiv îngroparea sau incinerarea
(Ball, 2002).

20
 3. TEHNOLOGII IMPLICATE IN BIOREMEDIERE.
BIODEGRADAREA. BIOSTIMULAREA. BIOAMPLIFICARE. BIORESTAURARE
O serie de termeni specifici sunt utilizaŃi pentru a descrie activitatea
microorganismelor şi căile prin care ele sunt utilizate în bioremediere:
Biodegradarea este ruperea sau fragmentarea unui compus sau a unei substanŃe
realizată de către organisme vii, bacterii sau fungi, care pot fi indigene în zona respectivă sau
pot fi introduse.
Biostimularea este metoda prin care populaŃiile de microorganisme, naturale sau
introduse, sunt îmbunătăŃite prin adaosuri de nutrienŃi, inginerie sau alte lucrări de pregătire
a unei zone. Aceasta măreşte viteza proceselor naturale de remediere.
Bioamplificare (bioaugmentation) este metoda prin care sunt adăugate organisme vii
specifice pe un sit sau pe un material pentru a realiza un anumit efect de bioremediere dorit.
Biorestaurare este restaurarea stării originale sau a unei stări apropiate de cea
originală prin utilizarea de microorganisme vii.
Tehnologiile de bioremediere se pot aplica pe loc („in situ") sau „ex situ„ (prin
transportarea substratului poluat la instalaŃii speciale de tratare).
Tehnologia utilizată pentru tratarea unui sit poluat este dependentă de sit şi de poluant.
Fiecare tratament de bioremediere este specific în functie de sit.
Diferitele tratamente de bioremediere „in situ"se leagă de un număr de tehnologii:
Bioremedierea in situ (ISB)
Bioremedierea in situ accelerată
Atenuarea naturală monitorizată

BIOREMEDIEREA IN SITU (ISB) este utilizarea de microorganisme pentru a

degrada contaminanŃii pe loc („in situ") în scopul producerii unor compuşi finali
nepericuloşi.
• Bioremedierea „in situ" este aplicată pentru degradarea contaminanŃilor în
soluri, în zonele nesaturate şi saturate, în apele subterane.
• Tehnologia a fost dezvoltată ca find mai puŃin costisitoare, mai eficientă faŃă
de metodele standard de pompare şi tratare utilizate pentru depoluarea
acviferelor şi a solurilor contaminate cu solvenŃi cloruralŃi, hidrocarburi
petroliere, explozibili, nitraŃi şi metale toxice.
• Bioremedierea in situ are avantaje cum ar fi :
• distrugerea completă a contaminanŃilor,
• riscuri mai mici pentru muncitorii de pe sit
• costuri mai scăzute pentru instalaŃii şi operare.
Bioremedierea in situ poate fi clasificată în functie de metabolism sau în funcŃie
de gradul de intervenŃie umană. Cele două tipuri de metabolism sunt
metabolismul aerob şi metabolismul anaerob. Tipul de metabolism pentru un
anumit sistem ISB va fi stabilit ca Ńintă în funcŃie de tipul de contaminanŃi care
trebuiesc distruşi.
• Unii contaminanŃi sunt degradaŃi pe cale aerobă,
(de exemplu hidrocarburile petroliere)
• alŃii pe cale anaerobă (de exemplu, tetraclorura de carbon),
• în timp ce alŃi contaminanŃi pot fi biodegradaŃi atât pe cale aerobă, cât şi pe
cale anaerobă (de exemplu, tricloretena).
Bioremedierea in situ accelerată
• se face prin adăugarea de substrat sau nutrienŃi la un acvifer pentru a stimula
creşterea unui consorŃiu de bacterii. Bacteriile Ńintă sunt indigene, însă se pot

21
 introduce în acvifer şi culturi îmbogăŃite de bacterii (din alte situri) care sunt
deosebit de eficiente în degradarea unui anumit contaminant (bioamplificare).
• Bioremedierea „in situ" accelerată este utilizată acolo unde se doreşte o
creştere a vitezei de biotransformare a contaminantului, viteza putând fi
limitată de lipsa nutrienŃilor necesari, de lipsa donorilor sau acceptorilor de
electroni.
• Tipul de amendament necesar depinde de metabolismul Ńintă şi de
contaminantul urmărit. Bioremedierea „in situ" aerobă poate să necesite doar
un adaos de oxigen (acceptor de electroni), pe când cea anaerobă poate să
necesite atât adaosul de donori de electroni (ex. lactat, benzoat), cât şi de
acceptori de electroni (ex. nitrat, sulfat). In special solventii cloruraŃi necesită
adesea adaos de substrat de carbon pentru a stimula declorurarea
reducătoare.
• Scopul urmărit in tehnologia de bioremediere „in situ" accelerată este de a
creşte cantitatea de biomasă in interiorul acviferului contaminat şi, prin
aceasta, obŃinerea unei biodegradări eficiente a contaminantului dizolvat si
absorbit.

ATENUAREA NATURALĂ MONITORIZATĂ

• Atenuarea naturală monitorizată (bioremedierea intrinsecă) este o altă metodă
de aplicare a bioremedierii “in situ”. O componentă a atenuării naturale este
utilizarea microorganismelor indigene pentru a degrada contaminanŃii
implicatŃi, fară intervenŃia omului (fară adaosuri de nutrienŃi).
• Implementarea atenuării naturale presupune o bună cunoaştere a sitului si o
monitorizare pe termen lung.
• Cunoaşterea sitului implică o caracterizare privind extinderea poluării şi
caracteristicile acviferului. Aceste informaŃii pot fi apoi utilizate pentru a
elabora un model predictiv de transport pentru prevedea pericolul poluării şi
când contaminanŃii vor afecta receptorii vizaŃi.
• Monitorizarea pe termen lung este utilizată pentru a evalua pericolul şi
transportul contaminanŃilor in comparatie cu cele previzionate. Modelul de
transport poate fi apoi redefinit pentru a obtine predictii mai bune.
Procesele de atenuare naturala a poluarii se desfăşoară în mod normal pe toate
siturile însă gradul de eficientă al acestora este diferit si depinde de tipurile şi
concentratiile de contaminanŃi prezenti şi de caracteristicile fizice, chimice si biologice
ale solului şi ale apei subterane.
Procesele de atenuare naturală pot reduce riscul potenŃial pe care-l reprezintă
contaminanŃii sitului, această diminuare a riscului realizându-se prin următoarele trei
căi:
1. Contaminantul poate fi convertit intr-o forma lipsită de
toxicitate prin procese distructive: biodegradarea sau transformări
abiotice.
2. Nivelele de expunere potentială pot fi reduse prin scăderea
concentraŃiilor (ca urmare a proceselor distructive sau prin diluŃie
şi dispersie).
3. Mobilitatea şi biodisponibilitatea contaminantului pot fi
reduse prin sorbŃie pe particulele de sol sau de rocă.

Utilizarea pentru un anumit sit a bioremedierii ”in situ” accelerate sau a

atenuării naturale va depinde de însuşirile acviferului, de concentraŃiile contaminantilor
chimici, de scopul proiectului de remediere şi de aspectele economice ale fiecărei opŃiuni.

22
 Viteza de degradare a contaminantului este, mai mică în cazul atenuării naturale
decât la bioremedierea activă din cauza concentratiei de bacterii care este mult mai mare în
bioremedierea accelerată, iar viteza de biodegradare este proportională cu cantitatea de
biomasă. Astfel, atenuarea naturală necesită, de regulă, o perioadă lungă de timp pentru a
deveni completă. Bioremedierea “in situ” accelerată este, de regulă, o solutie mai rapidă
dar necesită investiŃii mai mari in materiale, echipamente şi manoperă (Ball, 2002).

Avantajele bioremedierii in situ

• Contaminantii pot fi complet transformati in substante total inofensive (ex. apă, dioxid de carbon,
etan).
• Bioremedierea „in situ" accelerată poate realiza o tratare volumetrică, prin care se tratează atât partea
dizolvată cât şi cea sorbită a contaminantului.
• Durata necesară pentru tratarea prin bioremediere „in situ" a poluării situată sub suprafata solului
poate să fie adesea, mai rapidă decât dacă se utilizează tehnologiile de pompare-tratare.
• Bioremedierea „in situ" costă adesea mai puŃin decât alte optiuni de remediere.
• Aria zonei de tratare la utilizarea bioremedierii poate fi mai mare decât in cazul
utilizării altor tehnologii de remediere, întrucât tratarea urmează mişcarea acviferului şi poate
atinge zone care, altfel, ar rămâne inaccesibile.

Limitări ale bioremedierii „in situ"

• In funcŃie de particularitatea sitului, unii contaminanti ar putea să nu fie complet transformaŃi in compuşi
inofensivi.
• Dacă in procesul de biotransformare se formează produşi intermediari, aceştia ar putea fi uneori mai toxici
sau mai mobili decât compusul parental.
• Unii contaminanti nu pot fi biodegradati (prezintă recalcitranŃă la biodegradare).
• Dacă este aplicată în mod inadecvat, sondele de injectie se pot colmata ca urmare a
creşterii microbiene intense datorită adaosurilor de nutrienti, donori sau/şi acceptori de
electroni.
• Bioremedierea „in situ" accelerată este dificil de aplicat în acviferele cu
permeabilitate scăzută întrucât transportul nutrientilor este limitat.
• Metalele grele şi concentratiile toxice de compuşi organici pot inhiba activitatea microorganismelor
indigene.
Bioremedierea „in situ" necesită, in mod normal, o populaŃie de
microorganisme aclimatizate, care nu pot fi dezvoltate pentru deşeurile
recente sau pentru compuşii recalcitranŃi.

Avantaje ale atenuării naturale monitorizate:

• generarea unui volum mai mic de deşeuri, diminuarea potentialului de transfer prin
mediu a contaminantilor asociati, in mod normal, de tratamentele „ex situ" şi un risc diminuat
pentru expunerea fiintelor umane la mediul contaminat.
• Perturbare mai mica întrucât necesită putine instalatii de suprafată.
• Posibilitate de aplicare pe întregul sit sau numai pe o parte a acestuia, in funcŃie de
condiŃiile sitului şi de obiectivele de decontaminare.
• Poate fi utilizată in combinatie cu alte măsuri de remediere (activă), sau în completarea
acestora.
• Costuri de remediere mai scăzute decât cele legate de remedierea activă.

Dezavantaje ale atenuării naturale monitorizate

• Poate necesita o perioadă mai lungă de timp pentru realizarea obiectivelor de remediere,
in comparatie cu remedierea activă.
• Studierea şi caracterizarea sitului poate fi mai complexă şi mai costisitoare.

23
• Toxicitatea produşilor de transformare poate fi mai mare decât a compusului parental.
• In general, va fi necesară o perioadă lungă de monitorizare.
• Poate fi necesară asigurarea unui control institutionalizat pentru protectia pe termen lung.
• Există posibilitatea unei migrari continue a contaminantului şi a transferului său prin
mediu.
• Conditiile hidrologice şi geochimice care fac posibilă atenuarea naturală, se pot
modifica in timp, ceea ce ar putea produce o remobilizare a contaminantilor stabilizati
anterior, cu impact negativ asupra eficacităŃii remedierii.
• Sunt necesare eforturi mai mari in educatia şi pregătirea publicului pentru a câştiga
acceptarea acestuia pentru atenuarea naturală monitorizată (Ball, 2002).

4. APLICAREA BIOREMEDIERII

Expansiunea rapidă şi complexitatea crescândă a industriei chimice din secolul

trecut şi, în special în ultimii treizeci de ani, a avut ca rezultat o cantitate crescândă şi o
complexitate tot mai mare a deşeurilor toxice efluente. În acelaşi timp, din fericire,
autorităŃile în reglementare au acordat o atentie mai mare problemelor de poluare a mediului.
Companiile industriale au devenit mai atente la presiunea reglementărilor
politice, sociale şi de mediu pentru a preveni deversarea efluenŃilor în mediul
înconjurător. ImplicaŃiile incidentelor majore de poluare (ca de exemplu pata de petrol
Exxon Valdez, dezastrul de la Union-Carbide (Dow) Rhopal, poluarea pe scară largă a
fluviului Rin, deteriorarea progresivă a habitatelor acvatice şi a pădurilor de conifere din
nord-estul SUA, Canada şi o parte din Europa sau scăpările de materiale radioactive în
accidentul de la Cernobîl etc.) şi publicitatea masivă pe tema problemelor de mediu care
au urmat acestora au scos puternic în lumină şi au adus în conştiinta publică potentialele
rezultate pe termen lung ale dezastrelor.
Chiar admitând că politicile de mediu vor face eforturi continue în directia aplicării
presiunilor asupra industriei pentru a reduce producŃia de deşeuri toxice, bioremedierea
prezintă oportunităŃi pentru detoxificarea unui domeniu întreg de efluenŃi industriali
Bacteriile pot fi adaptate sau modificate pentru a produce anumite enzime care
metabolizează componentele deşeurilor industriale care sunt toxice pentru alte
vietuitoare şi de asemenea, se pot elabora noi căi de biodegradare a diferitelor deşeuri.
Dacă managementul deşeurilor însuşi este o industrie de sine stătătoare bine definită,
genetica şi enzimologia pot foarte bine să o desăvârşească prin experienŃa de inginerie
existentă în aceste domenii (Ball, 2002).
• Astfel se poate concluziona că bioremedierea se poate aplica
la un domeniu larg de deşeuri chimice.

5. BIOREMEDIEREA HIDROCARBURILOR CLORURATE

Hidrocarburile clorurate reprezintă unul din grupele cele mai comune de compuşi
care necesită tehnologii de bioremediere.
Hidrocarburile clorurate pot fi supuse biotransformării prin trei mecanisme:
1.utilizarea compusului clorurat in calitate de acceptor de electron,
2.utilizarea compusului clorurat in calitate de donor de electron, sau
3.prin cometabolism (reacŃii care nu produc beneficiu microorganismelor).
Pe un sit dat se pot realiza unul sau mai multe dintre aceste mecanisme.
1. ReacŃii ca acceptor de electron
Utilizarea compuşilor clorurati ca acceptori de electroni a fost demonstrată

24
 • în condiŃii nitrat - şi fier- reducătoare sau
• în condiŃii sulfat - reducătoare şi metanogene (cu cele mai mari viteze de
biodegradare care afectează domeniul hidrocarburilor alifatice clorurate.
Această modalitate de biotransformare
• realizează dehalogenearea reductivă şi
• necesită o sursă adecvată de carbon (donor de electron) pentru creşterea
microbiană. Carbonul donor de electron poate proveni
o din materia organică naturală,
o din surse antropogene (de ex. contaminarea însoŃitoare cu hidrocarburi
petroliere), sau
o din introducerea intenŃionată de carbon organic in interiorul
acviferului (de ex. la bioremedierea “in situ" accelerată) (Ball, 2002).

2. ReacŃii ca donor de electron

În această situaŃie sursa, hidrocarbura clorurată este utilizată în calitate de
substrat primar (donor de electron) şi microorganismul obŃine energia şi carbonul
organic din această hidrocarbură clorurată.
• Aceasta se poate realiza in condiŃii aerobe şi în anumite condiŃii anaerobe.
• Compuşii cloruraŃi mai puŃin oxidaŃi (ex. clorura de vinil-PVC, DCE, sau 1,2-
dicloretan) sunt mai favorabili pentru a se supune acestui mod de biotransformare.
• Este de notat că hidrocarburile petroliere sunt biodegradate pe această cale
deoarece ele pot fi utilizate in calitate de sursă organică de carbon (Ball, 2002).

Notă:
Terminologia donor/acceptor de electron dă o descriere mai explicită, decăt termenii
„dehalogenare reducătoare", „declorurare directă" şi „substrat primar". În general,
declorurarea reducătoare este procesul prin care un atom de clor este îndepărtat din
compusul clorurat şi este înlocuit cu un atom de hidrogen. Declorurarea directă este de obicei
asociată cu hidrocarbura clorurată, care actionează ca donor de electron. Substratul primar,
de asemenea, se referă de obicei la donorul de electron.

3. Cometabolismul
Atunci când o hidrocarbură alifatică hiperclorurată este biodegradată
prin cometabolism, degradarea este catalizată de o enzimă sau cofactor,
produsă de către organisme pentru alte scopuri.
Prin cometabolism:
• Microorganismele nu obtin nici un beneficiu cunoscut din
degradarea compusului clorurat.
• Biotransformarea compusului clorurat poate să fie în acelaşi timp
inhibitoare/vătămătoare pentru microorganisme.
Cometabolismul este cel mai bine cunoscut pentru mediile aerobe, însă el se poate
realiza şi în condiŃii anaerobe (Ball, 2002).

6. BIOREMEDIEREA CA AFACERE

În ultimii ani, mai multe companii s-au hotărât să dezvolte şi să comercializeze

tehnologiile de biodegradare. Existenta unor astfel de companii a devenit acum
justificată din punct de vedere economic
• datorită creşterii explozive a costurilor tehnologiilor traditionale de

25
 tratare,
• datorită rezistentei crescânde a publicului faŃă de unele tehnologii
traditionale (începând de la cea de la Love Canal până la planurile
incineratoarelor ENSCO din ultimii ani), şi
• datorită cerinŃelor tot mai exigente ale reglementărilor.
Interesul mediului de afaceri comerciale în utilizarea microorganismelor
pentru detoxificarea efluentilor, solurilor, etc. este reflectat în „bioremediere"
care a devenit un cuvânt comun în managementul deşeurilor.
Companiile care se specializează în bioremediere (=tehnologiile de
biodegradare) trebuie să dezvolte o integrare viabilă a microbiologiei cu
sistemele de inginerie.
Un exemplu de companie de bioremediere este Envirogen (NJ) care a
dezvoltat
• microorganisme ce degradează PCBs (policlorobifenili)
şi care au o stabilitate şi o supravieŃuire bună în populaŃiile de organisme din sol;
• a dezvoltat bacterii care există în mod natural şi care
degradează tricloretilena (TCE) în prezenŃa toluenului, un solvent organic toxic
care omoară multe alte microorganisme.
Un mare număr de astfel de companii poate fi găsit utilizând
căutare WEB şi un cuvânt cheie (cum ar fi „bioremediation").
Microorganismele au fost aplicate cu succes şi pentru îndepărtarea scurgerilor de
petrol de la Exxon Waldez. Unele specii de microorganisme pot utiliza petrolul ca sursă
de hrană şi multe dintre acestea produc compuşi tensioactivi de suprafată, care pot
emulsiona petrolul în apă şi pot facilita astfel îndepărtarea petrolului. Spre deosebire
de surfactantii chimici, emulsificatorul microbian este netoxic şi biodegradabil.
S-au utilizat ,,fertilizatori" pentru a mări viteza de creştere a populaŃiei de bacterii
indigene care pot degrada petrolul.
Utilizarea de microorganisme pentru bioremediere nu este limitată la
detoxificarea compuşilor organici.
În multe cazuri pot fi utilizate microorganisme selectate pentru a diminua
toxicitatea cationilor metalelor grele (cum ar fi seleniul) prin convertirea lor în forme mai
puŃin toxice si mai putin solubile. Astfel bioremedierea apei de suprafaŃă cu o
contaminare semnificativă de metale grele poate fi realizată (Ball, 2002).

7. EXEMPLE DE APLICARE REUŞITA A BIOREMEDIERII

In Hanahan, o suburbie liniştită a oraşului Charleston din Carolina de Sud, în 1975

o scurgere masivă dintr-un depozit militar a deversat aproximativ 5920 m3 de kerosen.
Masurile imediate de recuperare şi izolare a scurgerii nu au putut să împiedice anumite
patrunderi in solul nisipos permeabil care a atins nivelul apei freatice. Foarte curând
apa din sol a leşiat unele substante toxice precum benzenul din solul saturat cu
combustibil şi le-a transportat inspre zona rezidentiala. Prin 1985 contaminarea atinsese
zona rezidentială care a fost pusă in faŃa unor probleme serioase de mediu. Indepărtarea
solului contaminat era neaplicabilă din punct de vedere tehnic, iar indepartarea apei
subterane contaminate nu rezolva sursa de contaminare.
Cum ar fi putut fi oprită apa s u b te r a nă c o n t a m i na t ă din scurgerea
către zona rezidenŃială? O solutie posibilă era tehnologia de bioremediere. Studiile
efectuate de U.S. Geological Survey (USGS) au arătat că microorganismele care sunt
prezente în mod natural în sol au consumat in mod activ compuşii toxici derivati din
combustibil transformându-i in dioxid de carbon lipsit de periculozitate. Mai mult,

26
aceste studii au aratat ca viteza biotransformărilor a putut fi mult mărită prin adaos de
nutrienti. Prin “stimularea” comunitatii microbiene naturale ca urmare a adaosului de
nutrienŃi, era teoretic posibil sa crească viteza de biodegradare şi prin urmare protejarea
zonei rezidenŃiale de viitoarea contaminare. În 1992 această teorie a fost pusă in practică de
către oamenii de ştiinŃă. Au fost introduşi nutrienti in solurile contaminate prin galerii
de infiltrare, apa subterană contaminată a fost scoasă printr-o serie de puŃuri de
extracŃie şi a inceput o activitate riguroasă de monitorizare a nivelelor de contaminare. Pe
la sfârşitul anului 1993 contaminarea in zona rezidenŃială a fost redusă cu 75%. În
imediata apropiere a galeriilor de infiltraŃie (sursele de nutrienŃi), rezultatele au fost chiar
mai bune. Apa subterană care înainte continea mai mult de 5000 ppb toluen acum avea un
nivel nedetectabil. Bioremedierea a functionat! Succesul proiectului de bioremediere de
la Hanahan a fost rezultatul multor ani de eforturi intense ale unui mare număr de oameni
de ştiintă.
La începutul anilor 1980 se cunoşteau puŃine despre CUM INTERACłIONEAZĂ
DEŞEURILE TOXICECU HIDROSFERA.Această lipsă de cunoştinŃe a presupus eforturi
deosebite pentru remedierea mediului contaminat in cadrul noii legislaŃii ,,Superfund"
(Comprehensive Environmental Response, Compensation, and Liability Act). In faŃa
acestei probleme Congresul a mandatat pe U.S. Geological Survey (USGS) să conducă un
program pentru a rezolva această lipsă de cunoştinte. Prin acest program, cunoscut sub
denumirea „The Toxic Substances Hydrology Program" au fost investigate sistematic cele
mai importante CATEGORII DE DEŞEURI PE SITURI DIN STATELE UNITE.
Una dintre principalele revelaŃii ale acestui program a fost aceea că
microorganismele din acviferele de mică adâncime diminuează periculozitatea şi
transportul pentru aproape toate tipurile de substante toxice.
Alte exemple de aplicare reuşita a bioremedierii:
• Scurgerea de Ńitei de la Bemidji, Minnesota
În 1979 o conductă de transport ŃiŃei s-a spart şi a poluat acviferul de
dedesubt. USGS studiind situl au constatat că substanŃele toxice leşiate din ŃiŃeiul
crud au fost degradate rapid de către populatiile microbiene naturale. In mod
semnificativ s-a arătat că pata de contaminarea apei subterane şi-a oprit extinderea
după numai câtiva ani întrucât viteza de degradare microbiană a egalat (a
contrabalansat) viteza de leşiere a contaminantului. Aceasta a fost primul şi cel mai
bine documentat exemplu de bioremediere intrinsecă în care procesele microbiene
care se desfaşoară în mod natural remediază apa subterană contaminată fără
interventia omului.
• Efluentul de canalizare de la Cape Cod, Massachusetts
Depozitarea reziduurilor de canalizare în fose septice este o practică uzuală în
Statele Unite. Studiile sistematice pe o pată de efluent de canalizare la Rezervatia
Militară din Massachusetts (Otis Air Force Base) au condus la obtinerea pentru prima
oară a unor date ale măsurătorilor de laborator şi de teren cu privire la rapiditatea cu
care populaŃiile microbiene naturale degradează poluarea cu nitrati (denitrificare)
într-un acvifer de mică adâncime.
• Solventi clorurati, New Jersey
Solventii clorurati sunt contaminanti foarte comuni în zona de nord-est puternic
industrializată. Datorită faptului că procesele lor metabolice sunt foarte adaptabile,
microorganismele pot utiliza compuşii clorurati ca oxidanŃi atunci când nu au la
dispoziŃie alti oxidanti. Astfel de transformări, care pot duce la remedierea naturală a
contaminării cu solventi a apei subterane, au fost pe larg documentate de către USGS la
Pacatinny Arsenal, New Jersey.

27
 • Pesticide, Estuarul Golfului San Francisco
Contaminarea cu pesticide a râurilor şi a fluviilor este un lucru întâlnit peste tot în
Statele Unite. Studiile de laborator şi de teren în Sacramento River şi în San Francisco
Bay au arătat efectele proceselor biologice şi nebiologice în degradarea pesticidelor
utilizate în mod obişnuit cum ar fi molinat, thiobencarb, carbofuran şi
metilparation.
• Chimicale agricole în zona centrală.
Chimicalele agricole afectează din punct de vedere chimic calitatea apei subterane în
multe state din vestul mijlociu. Studiile din această zonă au evidentiat traseul
fertilizatorilor cu azot şi a pesticidelor în apele subterane şi de suprafată. Aceste
studii au arătat că multi contaminanŃi obişnuiti cum ar fi erbicidul atrazina sunt
degradaŃi prin procese biologice (degradare microbiană) şi nebiologice (degradare
fotolitică).
• Contaminare cu gazolină, Galloway New Jersey
Gazolina este probabil poluantul cel mai obişnuit al apei subterane în Statele Unite.
Studiile efectuate pe acest sit au demonstrat degradarea microbiană rapidă a
contaminantilor din gazolină şi au arătat importanta acestor procese în zona nesaturată
(zona de deasupra pânzei de apă) în degradarea contaminantilor.
• Contaminare cu creosot, Pensacola, Florida
Creosotul şi fenolii clorurati au fost larg utilizaŃi pentru tratarea lemnului în Statele
Unite. Contaminantii spălaŃi şi vehiculati în acvifer prin câteva iazuri au fost transportati în
directia Golfului Pensacola. Studiile pe acest sit au demonstrat că microorganismele se pot
adapta la conditii de substante chimice extrem de nocive şi că degradarea microbiană a
restrâns migraŃia petei de contaminare. Aceste studii au contribuit la fundamentarea
tehnică care a facut posibilă aplicarea bioremedierii la Hanahan.

TEHNOLOGII DE TRATARE A SOLULUI PRIN BIOREMEDIERE -

TRATAMENTE BIOLOGICE IN SITU:
BIOVENTILAREA, BIOAUGMENTAREA, FITOREMEDIEREA ÎN SOL

BIOVENTILAREA
Se introduce oxigen în solurile contaminate nesaturate printr-o circulaŃie forŃată a
aerului (extracŃie sau injecŃie cu aer) pentru a spori concentraŃia de oxigen şi pentru a stimula
biodegradarea.

28
 Rulotă de analize
Controlul emisiilor
Suflantă

ReŃea de ventilare laterală

ReŃea de ventilare verticală

Bioventilarea
• este o tehnologie care stimulează biodegradarea naturală in situ a oricărui compus
degradabil aerob prin furnizarea de oxigen microorganismelor existente în sol.
• FaŃă de extragerea vaporilor cu aspiraŃie, bioventilarea foloseşte fluxuri slabe de
aer pentru a furniza oxigen suficient doar pentru susŃinerea activităŃii
microbiene. Oxigenul este cel mai adesea aplicat prin injectare directă în
poluanŃii reziduali din sol.
• Pe lângă degradarea reziduurilor de carburanŃi adsorbiŃi,
• componenŃii volatili sunt biodegradaŃi pe măsură ce vaporii circulă încet
prin solul activ biologic.
Aplicabilitate
Bioventilarea este o tehnologie pe termen mediu şi lung.
CurăŃarea poate dura de la câteva luni la câŃiva ani.
Tehnicile de bioremediere prin bioventilare au fost folosite cu succes pentru
remedierea solurilor contaminate cu
• hidrocarburi petroliere,
• solvenŃi necloruraŃi,
• anumite pesticide,
• conservanŃi ai lemnului şi
• alŃi compuşi chimici organici.
Bioremedierea poate fi folosită pentru a schimba starea de valenŃă a
substanŃelor anorganice şi pentru a cauza
• adsorbŃia, asimilarea, acumularea şi concentrarea
substanŃelor anorganice în micro sau macro-organisme.
Aceste tehnici de bioremediere sunt promiŃătoare din perspectiva
• stabilizării sau îndepărtării substanŃelor anorganice din sol, pe cand
biodegradarea nu poate degrada poluanŃii anorganici.
Limitări. Printre factorii care pot limita câmpul de aplicare şi eficienŃa procedeului de
bioventilare se numără:

29
• Masa de apă la câŃiva decimetri de suprafaŃă, lentilele de sol saturat sau solurile cu
permeabilitate scăzută reduc eficienŃa bioventilării.
• Vaporii se pot aduna în bazine aflate în raza de influenŃă a sondelor de injecŃie cu aer.
Această problemă poate fi eliminată prin aspirarea aerului de lângă structura.
• Un grad scăzut de umiditate în sol poate limite biodegradarea şi eficienŃa bioventilării.
• Este necesară monitorizarea gazelor reziduale la suprafaŃa solului.
• Biodegradarea aerobă a anumitor compuşi cloruraŃi nu poate fi eficientă decât dacă
există un co-metabolit sau un ciclu aerob.
• Temperaturile scăzute pot încetini remedierea, deşi s-au realizat remedieri de succes şi
în medii extrem de reci.

CondiŃionări. O bioventilare de succes se bazează pe îndeplinirea a 2 criterii de bază.

• În primul rând, aerul trebuie să pătrundă în sol în cantitate suficientă pentru a menŃine
condiŃiile aerobe; iar
• în al doilea rând, microorganismele care degradează natural hidrocarburile trebuie să
fie prezente în concentraŃii suficient de mari pentru a atinge procentele de
biodegradare adecvate.
• Testele iniŃiale au drept scop atât determinarea permeabilităŃii solului, cât şi
procentele de respiraŃie in situ.
• GranulaŃia solului şi umiditatea acestuia au o influenŃă importantă asupra permeabilităŃii gazelor
din sol. Cea mai mare restricŃie în ceea ce priveşte permeabilitatea aerului este reprezentată de o
umiditate excesivă a solului. CombinaŃia de pânze acvatice ridicate, umiditate înaltă şi soluri cu
granulaŃie mică au împiedicat realizarea cu succes a bioventilării în anumite locaŃii.
• Printre proprietăŃile solului care au impact asupra activităŃii microbiene sunt pH-ul, umiditatea şi
nutrienŃii de bază (azot şi fosfor) şi temperatura.
• S-a calculat că pH-ul optim din sol pentru activitatea microbiană se încadrează între 6 şi 8.
• Umiditatea optimă se stabileşte pentru fiecare sol în parte.
• Prea multă umiditate poate reduce permeabilitatea aerului şi descreşte capacitatea de transferare a
oxigenului.
• O umiditate prea scăzută va împiedica activitatea microbiană.
• Mai multe teste de bioventilare au indicat rate de biodegradare cu niveluri ale umidităŃii între 2% şi 5%
în funcŃie de greutate. Şi totuşi, în climate extrem de aride, este posibilă creşterea ratei de
biodegradare prin irigaŃii sau umezirea prin aer injectat.
• PoluanŃii se degradează mai repede prin bioventilare în timpul verii, dar remedierea se poate
produce şi la temperaturi de 0° C.
• Ratele de biodegradare ale hidrocarburilor se estimează întotdeauna pe baza procentelor de
utilizare a oxigenului, presupunând că pierderea de oxigen se datorează mineralizării
hidrocarburilor cu ajutorul microbilor.
• Oxigenul, ca acceptor final de electroni, foloseşte nu numai
• la degradarea materiilor organice, dar şi la oxidarea compuşilor anorganici reduşi de
microorganisme care produc energie prin oxidarea chimică.
• Se pot face şi teste de respiraŃie in situ.
• Măsurarea utilizării oxigenului într-o zonă martor învecinată necontaminată foloseşte la stabilirea
reacŃiilor anorganice de oxidare. Atunci când se foloseşte împreună cu alŃi indicatori de creştere a
activităŃii microbiene sau biodegradare, testele de respiraŃie pot furniza cel puŃin una din direcŃiile
convergente în dovezile separate legate de biodegradarea documentată calitativ.
Date de performanŃă. Bioventilarea a devenit o tehnologie comună, majoritatea
componentelor tehnice fiind deja disponibile. Bioventilarea primeşte multă atenŃie legată de
remediere din partea comunităŃii de consultanŃi, mai ales în ceea ce priveşte folosirea acestei
tehnologii împreună cu aspiraŃia vaporilor din sol (SVE). Ca şi în cazul tuturor
tehnologiilor biologice, timpul necesar remedierii unui sit prin bioventilare depinde în mare
măsură de caracteristicile solului şi proprietăŃile chimice ale mediului contaminat.
Costuri. Principalele elemente de cost sunt următoarele:

30
• Aria de suprafaŃă; contează numărul de puŃuri de injecŃie/extracŃie instalate. Numărul
de puŃuri (şi costurile aferente) cresc proporŃional cu suprafaŃa.
• Tipul de sol; tipurile de sol cu conŃinut de nisip şi pietriş reduc costurile datorită
numărului mai mic de puŃuri de injecŃie / extracŃie care trebuie instalate.
PreŃuri indicative pentru bioventilare se încadrează între 25 - 200 Euro pe metru cub
de sol. Costurile pot fi influenŃate de tipul de sol şi de proprietăŃile chimice ale acestuia, tipul
şi cantitatea de amendamente folosite, tipul şi dimensiunea contaminării.

BIOAUGMENTAREA
Bioaugmentarea este un proces în care microorganismele locale sau inoculate (cum
ar fi ciupercile, bacteriile şi alŃi microbi) degradează (metabolizează) poluanŃii organici
din sol şi /sau apele subterane şi neutralizează efectul lor nociv.
Activitatea microbilor care apar pe cale naturală este stimulată de soluŃiile apoase
care circulă prin solurile contaminate şi care sporesc gradul de degradare biologică in situ
a poluanŃilor organici sau imobilizarea celor anorganici. NutrienŃii, oxigenul şi alte
amendamente pot fi folosite pentru creşterea bioremedierii şi desorbŃiei poluanŃilor din
materiile subterane.
Sonde de re-injectare a apelor
subterane

Irigare prin
pulverizare
Sondă de pompare a
apelor subterane

Sol de umplutură

Sondă de Roca de bază

monitorizare

SuprafaŃa pânzei freatice

Acvifer local

Strat cu permeabilitate redusă

Acvifer regional

Bioaugmentarea in proces aerob

În prezenŃa unei cantităŃi suficiente de oxigen (condiŃii aerobe) şi a altor elemente nutritive,
microorganismele vor transforma mulŃi poluanŃi organici în bioxid de carbon, apă şi mase de celule
microbiene. Bioaugmentarea unui sol implică în mod normal percolarea sau injectarea apelor subterane sau
apelor necontaminate amestecate cu nutrienŃi şi saturate cu oxigen dizolvat. Uneori se pot adăuga
microorganisme aclimatizate (bio-augmentare) şi/sau alte surse de oxigen cum ar fi apa oxigenată. Irigarea
prin infiltraŃii cu pulverizare se foloseşte regulat la solurile contaminate de mică adâncime, iar sondele de
injecŃie pentru solurile contaminate adânci. Deşi bioremedierea in situ s-a dovedit de succes şi în climat rece,
temperaturile scăzute încetinesc procesul de remediere. Se pot folosi la solurile contaminate cu temperatură
scăzută straturi calde care acoperă suprafaŃa solului pentru a creşte temperatura acestuia şi viteza de degradare.
Bioaugmentarea in proces anaerob
În absenŃa oxigenului (condiŃii anaerobe), poluanŃii organici se vor transforma în metan, mici cantităŃi
de bioxid de carbon şi cantităŃi infime de hidrogen. În condiŃii de reducere cu sulfaŃi, sulfatul se transformă în
sulfură sau sulf elementar, iar în condiŃii de reducere cu nitraŃi se produce în final în hidrogen sulfurat.
PoluanŃii se pot degrada uneori în produse intermediare sau finale mai mult sau mai puŃin periculoase
decât poluantul iniŃial. De exemplu, TCE (Tricloretilen) se poate biodegrada anaerob în clorura de vinil care
este mai persistentă şi mai toxică. Pentru a evita astfel de probleme, majoritatea proiectelor de bioremediere se

31
fac in situ. Clorura de vinil se poate degrada mai departe în condiŃii aerobe. Bioaugmentarea este o tehnologie
pe termen lung care poate dura ani de zile pentru curăŃarea unei pene poluante.
Aplicabilitate. Tehnicile de bioremediere au fost folosite cu succes la
• remedierea solurilor, a nămolurilor ;
• remedierea apelor subterane poluate cu hidrocarburi petroliere, solvenŃi,
conservanŃi ai lemnului şi alŃi produşi chimici organici.
• Bioremedierea este eficientă mai ales în remedierea contaminării reziduale
de nivel scăzut legate de îndepărtarea sursei de poluare.
• Grupurile de poluanŃi care au fost tratate cel mai des sunt
• PAH, SVOC nehalogenaŃi (fără PAH), şi BTEX
(Benzen, Toluen, Etilbenzen, Xilen -volatile organic compounds).
Tipurile de sit contaminat tratate cel mai des au fost poluate prin procese sau prin deşeuri rezultate
din conservarea lemnului, rafinarea ŃiŃeiului şi refolosire.
• Conservarea lemnului implică folosirea creozotului care conŃine o concentraŃie mare de PAH
şi alte SVOC nehalogenaŃi.
• În mod similar, rafinarea ŃiŃeiului şi procesele de refolosire se bazează în mod frecvent pe
BTEX.
Dat fiind că grupurile de poluanŃi cel mai des trataŃi prin bioremediere sunt SVOC (PAH şi alte SVOC
nehalogenaŃi), tratarea acestora cu tehnologii bazate pe volatilitate de genul SVE (aspiraŃia vaporilor din sol) s-
ar putea dovedi dificilă.
Tratarea prin bioremediere
• nu necesită în mod frecvent tratament termic,
• implică puŃine elemente rentabile ca şi cost, cum ar fi nutrienŃii, şi
• nu generează în mod normal reziduuri care cer alte tratamente sau eliminări. De
asemenea, atunci când se face in situ,
• nu necesită excavarea mediului contaminat.
• FaŃă de alte tehnologii, bioremedierea este avantajoasă ca preŃ în tratarea SVOC
nehalogenaŃi.
Deşi bioremedierea nu poate degrada poluanŃii anorganici, poate în schimb fi folosită pentru a
schimba valenŃa substanŃelor anorganice şi cauza adsorbŃia, imobilizarea în particule de sol, precipitarea,
asimilarea, acumularea şi concentrarea de substanŃe anorganice în micro- şi macroorganisme. Aceste
tehnici se dovedesc promiŃătoare pentru stabilizarea sau îndepărtarea substanŃelor anorganice din sol.
Limitări. Printre factorii care împiedică aplicabilitatea şi eficienŃa procesului se
numără:
• Obiectivele legate de curăŃare nu pot fi atinse dacă masa de bază a solului împiedică
contactul poluant – microorganism.
• CirculaŃia soluŃiilor apoase prin sol poate creşte mobilitatea poluanŃilor şi poate
necesita tratarea pânzei freatice din subteran.
• Colonizarea preferenŃială cu microbi poate cauza înfundarea nutrienŃilor şi a sondelor de
injectare a apei.
• Căile preferenŃiale de circulare pot reduce mult contactul dintre fluidele injectate şi
poluanŃi în toată zona contaminată.
• Sistemul nu trebuie folosit pentru argila stratificată puternic sau pentru mediile
subterane eterogene din cauza limitelor de transfer ale oxigenului (sau a altui acceptor
de electroni).
• ConcentraŃiile mari de metale grele, de substanŃe organice clorurate puternic, de
catene lungi de hidrocarburi sau săruri anorganice pot fi toxice pentru
microorganisme.
• Bioremedierea încetineşte la temperaturi scăzute.
• ConcentraŃiile de apă oxigenată mai mari de 100-200 ppm în apele subterane
împiedică activitatea microorganismelor.
• Un sistem de tratare a suprafeŃei cum ar fi striparea cu aer sau adsorbŃia de carbon poate
necesita tratarea apei subterane aspirate înainte de re-injectare sau îndepărtare.

32
 MulŃi din factorii de mai sus pot fi controlaŃi acordându-se atenŃie deosebită bunelor practici tehnice.

Durata tratamentului poate fi de 6 luni până la 5 ani şi depinde de factori specifici sitului respectiv.

CondiŃionări. Trăsăturile principale ale poluanŃilor care trebuie identificate în studiile

de fezabilitate pentru bioaugmentare sunt
• potenŃialul de infiltrare (de exemplu solubilitatea apei şi coeficientul de sorbŃia
al solului);
• reactivitatea chimică a acestora (de exemplu tendinŃa către reacŃii nebiologice
cum ar fi hidroliza, oxidarea şi polimerizarea); şi, cel mai important,
• gradul acestora de biodegradare.
Caracteristicile solului de stabilit includ
• adâncimea şi zona de întindere a poluării, concentraŃia poluanŃilor,
• tipul de sol şi proprietăŃile acestuia (de exemplu conŃinutul de substanŃe organice, textura, pH-ul,
permeabilitatea, capacitatea de reŃinere a apei, conŃinutul de umiditate, nivelul de nutrienŃi);
• competiŃia pentru oxigen (de exemplu potenŃialul redox);
• prezenŃa sau absenŃa substanŃelor toxice pentru microorganisme;
• concentraŃia de alŃi acceptori de electroni, nutrienŃi; şi
• capacitatea microorganismelor din sol de a degrada poluanŃii.
Testele de fezabilitate se fac pentru a stabili dacă bioaugmentarea este realizabilă în anumite condiŃii date
şi pentru a stabili cadrul temporal al remedierii şi parametrii acesteia.
Testarea terenului se poate face pentru a se stabili raza de influenŃă şi spaŃierea sondelor precum şi pentru
obŃinerea costurilor preliminare anticipate.

Date de performanŃă. Principalul avantaj al unui proces in situ este faptul că permite
tratarea solului fără excavarea şi transportarea acestuia, ceea ce nu deranjează activităŃile
desfăşurate pe situl respectiv. Dacă bioaugmentarea poate atinge scopul de curăŃare într-un
interval de timp compatibil, poate reduce semnificativ costurile fără excavare şi transportare.
De asemenea, atât apele subterane contaminate cât şi solul pot fi tratate simultan, ceea ce
reprezintă un alt avantaj din punct de vedere al costurilor. Procedeele in situ necesită în
general perioade mai mari de timp, neexistând o certitudine cu privire la uniformizarea
tratamentelor din cauza variabilităŃii inerente din sol, caracteristicile acviferului şi
dificultăŃile legate de procesul de monitorizare. Procedeele de remediere pot dura uneori ani
întregi în funcŃie mai ales de ratele de degradare ale poluanŃilor specifici, de caracteristicile
sitului şi de climat. Ar putea fi nevoie de mai puŃin de un an pentru curăŃarea anumitor
poluanŃi, în timp ce compuşii cu greutate moleculară mai mare au nevoie de mai mult timp
pentru a se degrada.
Există riscul sporirii mobilităŃii poluanŃilor şi infiltrarea acestora în pânza freatică. Bioaugmentarea a
fost selectată pentru acŃiuni corective şi de urgenŃă pe un număr mare de situri contaminate. În general,
hidrocarburile petroliere pot fi bioremediate imediat la un cost relativ mic prin stimularea microorganismelor
locale cu nutrienŃi.

Costuri. PreŃuri indicative pentru bioaugmentare se încadrează între 25 - 220 Euro pe

metru cub de sol. Costurile pot fi influenŃate de tipul de sol şi de proprietăŃile chimice ale
acestuia, tipul şi cantitatea de amendamente folosite, tipul şi dimensiunea contaminării.

FITOREMEDIEREA ÎN SOL
Introducere. Fitoremedierea este un procedeu de folosire a plantelor pentru
îndepărtarea, transferarea, stabilizarea şi distrugerea poluanŃilor din sol şi sedimente.
PoluanŃii pot fi organici sau anorganici.

33
 Descriere. Fitoremedierea este un procedeu de folosire a plantelor pentru
îndepărtarea, transferarea, stabilizarea şi distrugerea poluanŃilor din sol şi sedimente.
Mecanismele fitoremedierii includ biodegradarea avansată a rizosferei, fitoacumularea,
fitodegradarea şi fitostabilizarea.

Biodegradarea avansată a rizosferei

Biodegradarea avansată a rizosferei are loc în solul care înconjoară rădăcinile
plantelor. SubstanŃele naturale eliberate de rădăcini furnizează microorganismelor nutrienŃi,
ceea ce măreşte activitatea biologică a acestora. Rădăcinile plantelor afânează pământul şi
apoi mor lăsând căi de circulare a apei şi de aerisire. Acest proces tinde să împingă apa către
zona de suprafaŃă şi să usuce zonele saturate mai joase. Cea mai des folosită floră în
proiectele de fitoremediere sunt plopii, deoarece aceşti arbori cresc repede şi pot supravieŃui
în multe tipuri de climat. În plus, plopii pot trage cantităŃi mari de apă (faŃă de alte specii de
plante) la trecerea acesteia prin sol sau direct din acvifer. Acest lucru înseamnă absorbirea
unei cantităŃi mari de poluanŃi dizolvaŃi din mediile contaminate şi reducerea cantităŃii de
poluanŃi împrăştiaŃi prin sau în afara solului sau acviferului.

Fitoacumulare
Fitoacumularea reprezintă asimilarea poluanŃilor de către rădăcinile plantelor şi
mutarea / acumularea (fitoextracŃia) acestora în trunchi şi frunze.

Fitodegradarea
Fitodegradarea este metabolismul poluanŃilor în Ńesuturile plantelor. Plantele produc
enzime precum dehalogenaza şi oxigenaza care ajută la catalizarea degradării.
InvestigaŃiile vor determina dacă compuşii aromatici şi cei cloruraŃi răspund la fitodegradare.

Fitostabilizarea
Fitostabilizarea este un fenomen de producere de către plantă a compuşilor chimici
care servesc imobilizării poluanŃilor la contactul rădăcinilor cu solul.

Aplicabilitate. Fitoremedierea se poate aplica pentru remedierea metalelor,

pesticidelor, solvenŃilor, ŃiŃeiului brut, PAH şi apelor de infiltraŃie din gropile de gunoi.

34
 Unele specii de plante au capacitatea de a stoca metale în rădăcinile lor. Aceste
plante pot fi transplantate pe siturile contaminate pentru a filtra metalele din apele
reziduale. În momentul în care rădăcinile se încarcă cu poluanŃi de metal, aceste plante pot fi
scoase. Plantele care acumulează cantităŃi mari pot îndepărta sau stoca cantităŃi semnificative
de poluanŃi metalici.
În prezent, arborii sunt testaŃi pentru a se determina capacitatea acestora de
îndepărtare a poluanŃilor organici din apa subterană, de translocare şi transpiraŃie şi
posibila metabolizare a acestora in CO2 sau Ńesuturi vegetale.

Limitări. Fitoremedierea solului poate fi limitată de:

• Adâncimea zonei de tratare este determinată de plantele folosite în fitoremediere. În
majoritatea cazurilor, acest procedeu poate fi folosit pe solurile de mică adâncime.
• ConcentraŃiile mari de substanŃe periculoase pot fi toxice pentru plante.
• Comportă aceleaşi limite de transfer în masă ca alte biotratamente.
• Uneori se poate face doar în anumite sezoane, în funcŃie de locaŃii.
• Poate transfera poluanŃii între medii, cum ar fi de exemplu din sol în aer.
• Nu este eficient pentru poluanŃii puternic absorbiŃi (cum ar fi PCB bifenili policlorurati)
şi cei absorbiŃi slab.
• Toxicitatea şi biodisponibilitatea produşilor de degradare nu sunt întotdeauna
cunoscute.
• Produşii pot fi mobilizaŃi în apele subterane sau bioacumulaŃi în animale.

CondiŃionări. Este nevoie de informaŃii detaliate pentru a determina tipurile de sol

folosit în proiectele de fitoremediere. Debitul, concentraŃiile care reduc oxigenul, creşterea
rădăcinilor şi structura acestora afectează creşterea plantelor şi trebuie luate în considerare la
implementarea fitoremedierii.

Date de performanŃă. Se fac în prezent mai multe demonstraŃii cu fitoremedierea (de

exemplu s-au plantat specii de stejar în mijlocul unei pene poluante cu TCE pentru a se
evalua transpiraŃia TCE şi ratele de transformare ale TCE). Ratele de evaporare-transpiraŃie
au fost măsurate în egală măsură. Acesta este un test pe termen lung cu privire la capacitatea
arborilor de controlare a circulaŃiei apelor subterane.
Costuri. Elemente importante ale costurilor
• Gradul de efort; zona contaminată influenŃează cel mai mult costurile.
• Densitatea eşantionării; element de cost esenŃial pentru stabilirea costurilor legate de
mostre; poate fi direcŃionată prin cerinŃe reglementare.

Analiză indicativă a costurilor. Fitoremedierea este un proces de remediere pe termen

lung. Costurile sunt cauzate în principal de procurarea plantelor, investiŃii legate de arbori cu
costuri de testare şi eşantionare ulterioare. Costurile pot varia de la 10 Euro pentru un sit
uşor contaminat până la 150 Euro pentru un sit dificil, pe metrul cub tratat.

2. BIOTEHNOLOGII DE TRATARE A SOLULUI PRIN

BIOREMEDIERE: TRATAMENTE BIOLOGICE EX SITU:
BIOPILE, COMPOSTING, CULTIVAREA PĂMÂNTULUI
(inclusiv excavare)
BIOPILE

35
 Solurile excavate sunt amestecate cu amendamente şi plasate în incinte la suprafaŃă.
Este un proces de composting cu movile statice aerisite în care compostul este ridicat în
grămezi şi aerisit cu suflante sau pompe de vid.
Descriere. Tratamentul biopile este o tehnologie la scară largă prin care solurile
excavate sunt amestecate cu amendamente şi plasate în zone de tratare care includ
sisteme de colectare a apelor de infiltraŃie şi unele forme de aerisire. Este folosită pentru
reducerea concentraŃiilor de componenŃi petrolieri din solurile excavate cu ajutorul
biodegradării. Umiditatea, căldura, nutrienŃii, oxigenul şi pH-ul pot fi controlate pentru
stimularea biodegradării.
Zona de tratament va fi în general acoperită sau păstrată cu un liner impermeabil
pentru a reduce la minim riscurile de scurgere a poluanŃilor pe solul necontaminat. Sistemul
de în sine poate fi tratat într-un bioreactor înainte de reciclare. Furnizorii au dezvoltat
nutrienŃi brevetaŃi şi formule aditive, precum şi metode de încorporare a formulelor în sol
pentru a stimula biodegradarea. Formulele sunt de obicei modificate de la sol la sol.
Movilele şi grămezile de sol au prevăzut de obicei un sistem de distribuire a aerului
îngropat în subteran pentru a permite trecerea aerului prin sol ori prin vid, ori prin presiune
pozitivă. Movilele de sol pot avea în acest caz o înălŃime maximă de 2-3 metri. Aceste
movile pot fi acoperite cu plastic pentru a controla împrăştierea, evaporarea şi volatilizarea şi
pentru a stimula încălzirea solară. În cazul în care în sol există VOC care se va evapora în aer,
aerul care este emanat de sol poate fi tratat pentru a îndepărta sau distruge VOC înainte de
intrarea în atmosferă.
Pompă pneumatică de
transferare a nămolului /
sedimentelor

Nămol / sedimente
Nămol /
sedimente
poluate

Echipament
Utilaje de transport /
excavare / screening Haldă de sol
amestec contaminat
Bazin de Drenare
Parte frontală Apă de reŃinere
Etape de pregătire reciclare

NutrienŃi

Aspersor

Sol contaminat
Sol tratat
Strat impermeabil

Biopile este o tehnologie pe termen scurt care poate dura de la câteva săptămâni la
câteva luni. OpŃiunile de tratare includ procese statice cum ar fi prepararea straturilor de
tratare, a celulelor de biotratament, a movilelor de pământ şi composting-ul.
Aplicabilitate. Tratarea de tip biopile a fost aplicată pentru
• VOC nehalogenaŃi,
• hidrocarburilor din carburanŃi.
• VOC halogenaŃi,
• SVOC,

36
 • pesticidele pot fi de asemenea tratate, dar eficienŃa procesului va varia şi poate
fi aplicabil doar la câŃiva compuşi din cadrul acestor grupuri de poluanŃi.
Limitări. Printre factorii care pot limita aplicabilitatea şi eficienŃa procesului se
numără:
• Este necesară excavarea solurilor contaminate.
• Testarea gradului de tratare trebuie efectuată în vederea determinării biodegrabilităŃii
poluanŃilor, oxigenarea adecvată şi ratele de încărcare a nutrienŃilor.
• Procesele în fază solidă au o eficienŃă probabilă asupra componenŃilor halogenaŃi şi s-ar
putea dovedi ineficiente în degradarea produşilor din transformarea explozivilor.
• Grămezile de dimensiuni similare necesită mai mult timp pentru a fi curăŃate decât
procesele în faza de nămol.
• Procedeele de tratare statică pot rezulta într-un tratament mai puŃin uniform decât
procesele care implică amestecare periodică.
CondiŃionări. Primii paşi în pregătirea unui proiect bine argumentat pentru biotratarea
solurilor contaminate includ:
• Caracteristicile sitului.
• Mostre de sol şi caracteristici.
• Caracteristicile poluanŃilor.
• Studii de laborator şi/sau de tratare pe teren.
• Teste pilot şi/sau demonstraŃii pe teren.
Caracteristicile sitului, solului şi poluanŃilor servesc la:
• Identificarea şi cuantificarea poluanŃilor.
• Determinarea necesarului de amendamente organice şi anorganice.
• Identificarea posibilelor probleme legate de securitate.
• Determinarea necesităŃilor privind excavarea, eşafodarea şi mutarea solului contaminat.
• Determinarea disponibilităŃii şi locaŃiei utilităŃilor (electricitate şi apă).
Studiile de laborator sau studiile de fezabilitate pe teren sunt necesare pentru
identificarea:
• Amestecurilor de amendament care promovează cel mai bine activitatea microbiană.
• Posibilii produşi toxici derivaŃi din degradare.
• Reducerea procentuală şi limita scăzută a concentraŃiei de poluanŃi care poate fi
realizată.
• Rata posibilă de degradare.
Date de performanŃă
Tratarea de tip biopile a fost demonstrată pe mai multe situri poluate cu carburanŃi.
Costuri. Costurile depind de poluanŃi, de procedura care se va aplica, nevoie de
tratament suplimentar sau post-tratament şi necesitatea echipamentului de controlare a
aerului. Biopilele sunt destul de simple şi necesită puŃin personal pentru întreŃinere şi
manevrare. Costurile indicative tipice cu un strat şi un liner pregătit se încadrează între 35
Euro şi 100 Euro pe metru cub.

COMPOSTING
Solul contaminat este excavat şi amestecat cu materiale de umplutură şi amendamente
organice cum ar fi resturile de lemn, fân, îngrăşăminte naturale şi deşeuri de plante (de
exemplu cartofi). Selectarea amendamentelor potrivite asigură porozitatea suficientă şi oferă
un echilibru între carbon şi azot pentru a promova activitatea microbiană termofilă.

37
 Excavare şi Alcătuire de brazde / Răsturnarea periodică Monitorizare Analizare compost Desfacerea
ecranare soluri amendamente sol a brazdelor brazde brazdelor şi
dispunere

Descriere
Composting-ul este un proces biologic controlat prin care poluanŃii organici (de
exemplu PAH) sunt transformaŃi de microorganisme (în condiŃii aerobe şi anaerobe) în
produşi derivaŃi inofensivi, stabilizaŃi. În mod normal, condiŃiile termoelectrice (54 la 65 °C)
trebuie menŃinute pentru a îngrăşa corespunzător solul contaminat cu poluanŃi organici
periculoşi. Temperaturile ridicate rezultă din căldura produsă de microorganisme în timpul
degradării materiilor organice din deşeuri. În majoritatea cazurilor, acest lucru se realizează
pin folosirea microorganismelor locale. Solurile sunt excavate şi amestecate cu materiale de
umplutură şi amendamente organice cum ar fi talaşul, deşeuri animale şi vegetale, în vederea
creşterii porozităŃii amestecului care va fi descompus. EficienŃa maximă la degradare se
realizează prin menŃinerea oxigenării (cum ar fi întoarcerea zilnică a brazdelor), a irigaŃiilor
dacă este cazul, şi monitorizarea atentă a umidităŃii din sol şi a temperaturii.
Există 3 tipuri de procese folosite în composting: îngrăşarea movilelor statice aerisite (compostul se
ridică în grămezi şi de aeriseşte cu suflante sau pompe de aspiraŃie), prin composting în vase agitate mecanic
(compostul este plasat în vasul reactorului unde este amestecat şi aerisit), şi composting-ul pe brazde (compostul
este plasat în movile lungi cunoscute sub numele de brazde şi care sunt amestecate periodic cu echipamente
mobile). Îngrăşarea pe brazde este considerată de obicei drept cea mai rentabilă opŃiune de composting din
punctul de vedere al costului. În acelaşi timp, poate prezenta şi cele mia mari erupŃii trecătoare. Dacă în sol sunt
prezenŃi VOC sau SVOC, ar putea fi necesară controlarea gazelor reziduale.
Aplicabilitate. Procesul de composting se poate aplica la solurile poluate cu compuşi
organici biodegradabili. Composting-ul aerob, termofil se poate folosi la solurile contaminate
cu PAH. Orice material sau echipament folosit în composting este disponibil pe piaŃă.
Limitări. Printre factorii care pot limita aplicabilitatea şi eficienŃa procesului se
numără:
• Este necesar un spaŃiu mare.
• Este necesară excavarea solurilor contaminate care poate cauza emisii necontrolate de
VOC.
• Composting-ul duce la o creştere în volum a materialului din cauza adăugării de
amendamente.
• Deşi nivelurile de metal pot fi reduse prin diluare, metalele grele nu pot fi tratate prin
această metodă. ConcentraŃiile mari de metale grele pot fi toxice pentru
microorganisme.

38
 CondiŃionări. Printre datele specifice necesare pentru evaluarea procesului de
composting se numără concentraŃia poluanŃilor, necesităŃile de excavare, disponibilitatea şi
costul amendamentelor necesare pentru amestecul de compost, spaŃiul necesar pentru
tratament, tipul de sol şi reacŃia poluanŃilor la composting.

Date de performanŃă. Composting-ul pe brazde a fost demonstrat ca o tehnologie

eficientă pentru tratarea solurilor contaminate cu substanŃe explozive. Necesarul de
echipamente simple combinat cu aceste rezultate de performanŃă fac din această tehnologie o
poŃiune atractivă din punct de vedere economic şi tehnic.

Costuri. Costurile pot varia în funcŃie de cantitatea de sol care trebuie tratată, partea de
sol din compost, disponibilitatea amendamentelor, tipul de poluant şi tipul de proiect de
proces folosit. Această evaluare vizează costurile de îngrăşare a solurilor contaminate cu
ajutorul brazdelor. Costul furnizării unei baze de tratare cu colectarea apelor de infiltraŃie
poluate sunt incluse.
Elementele principale de cost sunt:
• Tipul poluantului este elementul cheie în determinarea costurilor de composting.
• Tipul de sol / conŃinutul organic total (TOC); solurile cu densitate mai mare (în general,
nisipurile de granulaŃie mică şi pietrişul) costă mai puŃin la composting, în timp ce
solurile cu TOC mai ridicat ar necesita mai multe cheltuieli. Densitatea influenŃează
masa solului de tratat, iar procentajul de TOC indică nivelul de contaminare.
Costurile depind de poluanŃi, de procedura care se va aplica, nevoie de tratament
suplimentar sau post-tratament şi necesitatea echipamentului de controlare a aerului.
Biopilele sunt destul de simple şi necesită puŃin personal pentru întreŃinere şi manevrare.
Costurile indicative tipice cu un strat şi un liner pregătit se încadrează între 35 Euro şi 100
Euro pe metru cub.

CULTIVAREA PĂMÂNTULUI

Solul contaminat, sedimentele sau mâlul se excavează, se aplică în straturi aliniate care
se întorc periodic sau sunt arate pentru aerisirea solului.
Colectare şi tratare ape de
Lizimetru cu cupă poroasă infiltraŃie (opŃional)
Sol contaminat
Arare pentru aerisire PuŃuri control pânză freatică
Bermă

39
 Descriere. Cultivarea terenului este o tehnologie de bioremediere folosită la scară
largă care implică de obicei instalarea de conducte şi alte metode pentru controlarea scurgerii
poluanŃilor, ceea ce necesită excavarea solurilor contaminate. Mediile poluate se aşează în
straturi aliniate care se întorc periodic sau care se ară pentru aerisirea solului.
CondiŃiile solului sunt deseori controlate pentru a se optimiza rata de degradare a
poluanŃilor. CondiŃiile controlate în mod normal includ:
• ConŃinutul de umiditate (de obicei prin irigaŃie sau pulverizare).
• Aerisire (prin arături la intervale determinate, solul fiind amestecat şi aerisit).
• pH (limitat în jurul pH-ul neutru prin adăugarea de piatră de var spartă sau agrocalcar).
• Alte amendamente (cum ar fi materiale de umplutură pentru sol, nutrienŃi, etc).
Mediile poluate se tratează de obicei în ridicături de până la 0,50m grosime. La
atingerea nivelului dorit de tratare, ridicătura este îndepărtată şi se construieşte o alta. Este
recomandată îndepărtarea doar a vârfului ridicăturii remediate şi adăugarea noii ridicături prin
adăugarea de mai mult material contaminat la materialul rămas şi amestecarea acestora.
Acest fapt duce la imunizarea noului material adăugat cu o cultură microbiană care
degradează activ şi poate reduce timpii de tratare.
Tratarea terenurilor este o tehnologie de bioremediere folosită la scară largă prin care
solurile contaminate sunt întoarse (prin arare de exemplu) şi lăsate să interacŃioneze cu solul
şi climatul de la situl respectiv. Solul, climatul şi activitatea biologică interacŃionează dinamic
ca un sistem unitar, degradând, transformând şi imobilizând constituenŃii de poluare.
Un sit de tratare a terenului trebuie administrat competent pentru a preveni problemele
atât pe sit cât şi în afara acestuia legate de apele subterane, apele de suprafaŃă sau poluarea
aerului. Se cer măsuri suplimentare de precauŃie legate de monitorizare şi mediu.
Cultivarea pământului este o tehnologie pe termen mediu şi lung.
Aplicabilitate. Cultivarea ex situ a pământului a fost testată cu succes în tratarea
hidrocarburilor petroliere. Dat fiind că hidrocarburile mai uşoare şi mai volatile cum ar fi
benzina sunt tratate cu succes prin procese care se bazează pe volatilizare (cum ar fi
aspiraŃia vaporilor din sol), folosirea tehnologiei de remediere în discuŃie se limitează de
obicei la hidrocarburi mai grele. Ca o formulă aproximativă, cu cât greutatea moleculară este
mai mare (PAH), cu atât este mai mică rata de degradare, iar cu cât un compus este mai
clorurat şi mai nitrat, cu atât mai dificil este de degradat.
PoluanŃii trataŃi cu succes prin cultivarea pământului sunt motorina, combustibili
lichizi grei, mâl uleios, deşeuri rezultate din conservarea lemnului (PCP şi creozot),
resturi de cocs şi unele pesticide.
Limitări. Printre factorii care pot limita aplicabilitatea şi eficienŃa procesului se
numără:
• Este nevoie de un spaŃiu larg.
• CondiŃiile care influenŃează biodegradarea poluanŃilor (temperatura, căderea ploilor) nu
pot fi controlate, ceea ce prelungeşte durata de finalizare a remedierii.
• PoluanŃii anorganici nu vor fi degradaŃi.
• PoluanŃii volatili, de exemplu solvenŃii, trebuie trataŃi în prealabil deoarece s-ar putea
evapora în atmosferă şi produce poluare.
• Controlarea prafului trebuie luată în considerare, mai ales în timpul arăturilor şi a altor
operaŃiuni de manevrare a materialelor.
• InstalaŃiile de monitorizare a scurgerilor trebuie ridicate şi controlate.
• Topografia, eroziunea, climatul, stratigrafia solului şi permeabilitatea acestuia pe sit
trebuie evaluate pentru a se stabili proiectarea optimă a instalaŃiei.

40
 CondiŃionări. Trebuie analizate în prealabil următoarele aspecte legate de poluanŃi:
tipurile şi concentraŃiile acestora, profilul de adâncime şi repartizare, prezenŃa poluanŃilor
toxici, prezenŃa VOC şi cea a poluanŃilor anorganici cum ar fi metalele.
Trebuie analizare înainte de implementare următoarele caracteristici ale sitului şi
solului: trăsături geologice de suprafaŃă (topografia şi stratul vegetal), caracteristicile
geologice şi hidrogeologice din subteran, temperatura, precipitaŃiile, viteza şi direcŃia
vânturilor, disponibilitatea apei, tipul şi textura solului, umiditatea acestuia, conŃinutul de
materii organice din sol, capacitatea de schimbare de cationi, capacitatea de reŃinere a apei,
conŃinutul de nutrienŃi, pH-ul, temperatura atmosferică, permeabilitatea şi microorganismele
(populaŃiile de degradare prezente pe sit).
Date de performanŃă. Au fost folosite numeroase operaŃiuni la scară largă, mai ales
pentru nămoluri produse de industria petrolieră. Ca şi în cazul altor tratamente biologice,
cultivarea pământului în condiŃii adecvate poate transforma poluanŃii în substanŃe inofensive.
EficienŃa îndepărtării acestora depinde în orice caz de tipul de poluant şi de concentraŃiile
acestora, de tipul solului, temperatură, umiditate, ratele de încărcare cu reziduuri, frecvenŃa de
aplicare, aerisire, volatilizare şi alŃi factori.
Costuri. Pot fi întâlnite diverse tipuri de costuri: Costul indicativ pentru pregătirea
stratului de bază (tratarea şi plasarea ex situ a solului pe un liner pregătit): 30 Euro 30 pe
metru cub pentru un sit de dimensiuni mari li 65 Euro pentru unul de dimensiuni mici.

9. BIOTEHNOLOGII DE TRATARE A APELOR SUBTERANE IN-SITU.

TRATAMENTE BIOLOGICE IN SITU: BIOAUGMENTARE, ATENUAREA
NATURALĂ CONTROLATĂ, FITOREMEDIEREA

BIOAUGMENTARE
Rata de bioremediere a poluanŃilor organici cu ajutorul microbilor este augmentată de
creşterea concentraŃiei de acceptori de electroni şi de nutrienŃii din pânza freatică. Oxigenul
este principalul acceptor de electroni pentru bioremedierea aerobă. NitraŃii servesc ca
acceptor de electroni opŃional în condiŃii anoxice.

41
 Ajustare nutrienŃi Ajustare pH

Tratare sau eliminare sau

reîncărcare

Suflantă cu aer

PuŃuri de extracŃie apa

subterană
Zona vados

Sondă de injecŃie Ape subterane

contaminate
Zonă saturată

Pompă
submersibilă

Bioaugmentarea este un proces în care microorganismele locale sau inoculate (cum ar

fi ciupercile, bacteriile şi alŃi microbi) degradează (metabolizează) poluanŃii organici din sol
şi /sau apele subterane.
Bioremedierea este un proces prin care se încearcă accelerarea biodegradării naturale
prin furnizarea de nutrienŃi, acceptori de electroni şi microorganismele capabile să degradeze
care pot de asemenea să limiteze conversia rapidă a poluanŃilor organici în produse finale
inofensive.
Sporirea oxigenului se poate realiza ori prin barbotarea de aer sub masa de apă sau
circularea apei oxigenate (H2O2) prin toată pânza freatică din zona contaminată. În condiŃii
anaerobe, nitraŃii circulă prin toată pânza freatică din zona contaminată pentru a stimula
bioremedierea. În plus, produsele oxigenate în fază solidă (cum ar fi compuşii care eliberează
oxigen) pot fi folosiŃi pentru augmentarea oxigenului şi sporirea ratei de biodegradare.

Sporirea oxigenului prin barbotarea cu aer

Barbotarea de aer sub masa de apă creşte concentraŃia de oxigen din pânza freatică şi măreşte
rata de degradare biologică a poluanŃilor organici cu ajutorul microbilor care apar natural.
(Striparea VOC augmentată cu barbotarea cu aer). Barbotarea de aer sporeşte de asemenea
amestecarea în zona saturată, ceea ce duce la lărgirea contactului dintre pânza freatică şi sol.
Lipsa de dificultate şi costurile reduse de instalare a unor puncte de injectare a aerului de
diametre mici permite o flexibilitate considerabilă în proiectarea şi montarea unui sistem de
remediere. Augmentarea oxigenului prin barbotarea cu aer se foloseşte în mod normal
împreună cu SVE sau bioventilarea pentru a stimula îndepărtarea componenŃilor volatili
vizaŃi.
S-a dovedit că în condiŃii aerobe combustibilul se degradează rapid, dar succesul
tehnologiei este adesea limitat de inabilitatea de a furniza suficient oxigen în zonele poluate
ca rezultat al solubilităŃii scăzute a oxigenului în apă şi datorită faptului că oxigenul este
consumat rapid de microbii aerobi. Un sistem care combină oxigenul / nitraŃii poate

42
suplimenta necesarul de oxigen decât să îl înlocuiască, permiŃând benzenului să se
biodegradeze în condiŃii microaerofile.
Aceste tehnologii se pot clasifica în tehnologii pe termen lung care pot necesita câŃiva
ani pentru curăŃarea unei pene poluante.
Aplicabilitate. PoluanŃii vizaŃi prin procesele de biodegradare augmentată sunt VOC
şi SVOC nehalogenaŃi şi combustibilii. Asupra pesticidelor se va aplica cu limitare.
Augmentarea nitraŃilor a fost folosită iniŃial pentru remedierea apelor subterane poluate cu
BTEX.
Limitări. Printre factorii care pot limita aplicabilitatea şi eficienŃa procesului se
numără:
• Dacă subteranul este eterogen, este dificil să se furnizeze soluŃia de nitrat pe fiecare
porŃiune din zona contaminată. Zonele cu permeabilitate ridicată vor fi curăŃate mult
mai rapid deoarece debitele apelor subterane sunt mai mari.
• Trebuie creat un sistem de circulare a apelor subterane astfel încât poluanŃii să nu scape
din zonele de biodegradare activă.
• Dat fiind că barbotarea cu aer sporeşte presiunea în zonele nesaturate, vaporii se pot
acumula în bazine care constituie în general zone de presiune scăzută.
• Multe state interzic injectarea de nitraŃi în pânza freatică deoarece nitraŃii sunt
reglementaŃi prin normele privind apa potabilă.
• Ar putea fi necesar un sistem de tratare a suprafeŃei cum ar fi striparea cu aer sau
adsorbŃia de carbon, în vederea tratării apelor subterane extrase înainte de re-injectare
sau evacuare.
CondiŃionări. Trebuie analizate înainte de proiectarea sistemului permeabilitatea
acviferului, hidrologia sitului, conŃinutul de oxigen dizolvat, pH-ul, şi adâncimea, tipul,
concentraŃia, condiŃiile redox, temperatura, biodegrabilitatea poluanŃilor şi prezenŃa unei
populaŃii de microorganisme capabile de biodegradare.
Date de performanŃă. Ca şi în cazul altor procese de biodegradare in situ, succesul
acestei tehnologii depinde în mare măsură de proprietăŃile solului şi biodegrabilitatea
poluanŃilor.
Această tehnologie foloseşte aceleaşi concepte ca şi bioventilarea, cu excepŃia faptului că
aerul este injectat sub masa apei subterane pentru a stimula remedierea pânzei freatice.
Costuri. Costurile vor fi influenŃate de natura şi adâncimea poluanŃilor, de folosirea
bioaugmentării şi/sau de surplusul de nitraŃi şi de ratele de pompare ale apelor subterane.
Pentru augmentarea oxigenului cu barbotarea de aer, costurile tipice indicative variază între
10 Euro şi 25 Euro pe m3 de sol contaminat tratat.

ATENUAREA NATURALĂ CONTROLATĂ

Procesele naturale de la suprafaŃă—cum ar fi diluarea, volatilizarea, biodegradarea,
adsorbŃia şi reacŃiile chimice cu materiile din subteran – pot facilita reducerea concentraŃiilor
de poluanŃi la niveluri acceptabile.

43
 PuŃ de monitorizare ermetic
Senzor învelitoare / clopot

Senzor electronic pentru apă

Procesele naturale de la suprafaŃă—cum ar fi diluarea, volatilizarea, biodegradarea,

adsorbŃia şi reacŃiile chimice cu materiile din subteran – pot facilita reducerea concentraŃiilor
de poluanŃi la niveluri acceptabile. Atenuarea naturală nu este o "tehnologie" în sine şi există
destule polemici între experŃii tehnici cu privire la folosirea ei pe siturile contaminate.
Alegerea acestei opŃiuni implică de obicei modelarea şi evaluarea ratelor de degradare ale
poluanŃilor şi căilor de poluare şi estimarea concentraŃiilor de poluanŃi la punctele de
receptare din amonte, mai ales dacă o pană poluantă încă se extinde / migrează. Obiectivul
primar al modelării sitului este demonstrarea faptului că procesele naturale de degradare a
poluanŃilor vor reduce concentraŃiile de poluant sub standardele reglementare sau nivelurile
bazate pe risc înainte de terminarea căilor de poluate potenŃiale. În plus, monitorizarea pe
termen lung trebuie efectuată pe tot parcursul procesului pentru a confirma că degradarea are
loc la ratele conforme obiectivelor de curăŃare vizate.
Atenuarea naturală nu este sinonimă cu "lipsă de acŃiune" deşi este percepută deseori
în acest mod.
În comparaŃie cu alte tehnologii de remediere, atenuarea naturală prezintă următoarele
avantaje:
• Generarea sau transferul scăzut de poluanŃi pentru remediere;
• Mai puŃin deranjantă dat fiind că necesită puŃine structuri la suprafaŃă;
• Se poate aplica pe tot sau doar pe o parte din situl contaminat, în funcŃie de condiŃiile
sitului şi obiectivele de curăŃare;
• Atenuarea naturală poate fi folosită împreună cu sau ca o urmare a altor metode active
de remediere;
• Costul total va fi probabil mai mic decât remedierea activă.

Aplicabilitate. PoluanŃii vizaŃi prin atenuarea naturală sunt VOC şi SVOC şi

hidrocarburile petroliere. Combustibilii şi VOC halogenaŃi sunt de obicei evaluaŃi pentru
atenuarea naturală. Pesticidele pot fi în egală măsură atenuate natural, dar procesul se poate
dovedi mai puŃin eficient şi poate fi aplicat doar unor compuşi din grup. În plus, atenuarea
naturală poate fi potrivită pentru unele metale atunci când procesele de atenuare naturală

44
rezultă în schimbarea stării de valenŃă a metalului care rezultă în imobilizare (de exemplu
cromul).
Limitări. Printre factorii care pot limita aplicabilitatea şi eficienŃa procesului se
numără:
• Datele folosite ca parametri informaŃionali pentru modelare trebuie adunate.
• Produşii intermediari din degradare pot fi mai mobili şi mai toxici decât poluantul
iniŃial.
• Atenuarea naturală nu este potrivită dacă există riscuri iminente în legătură cu situl
respectiv.
• PoluanŃii pot migra înainte de a se degrada.
• Pot fi instituite controale instituŃionale, iar situl nu poate fi refolosit până ce nivelurile
de poluanŃi nu sunt reduse.
• Dacă există produşi liberi, vor trebuie îndepărtaŃi.
• Unele materii anorganice pot fi imobilizate, cum ar fi mercurul, dar nu pot fi degradate.
• Monitorizare pe termen lung şi costuri aferente.
• Sunt necesare perioade mai mari de timp pentru realizarea remedierii, în comparaŃie cu
remedierea activă.
• CondiŃiile geologice şi hidrochimice compatibile cu atenuarea naturală se pot schimba
în timp şi pot duce la o nouă mobilitate a poluanŃilor stabilizaŃi anterior, având un
impact advers asupra eficienŃei remedierii;
• Mai multe raze de acŃiune pot fi necesare pentru a obŃine acceptul publicului în legătură
cu atenuarea naturală.
CondiŃionări. Mărimea degradării poluanŃilor depinde de o serie de parametri cum ar fi
tipurile şi concentraŃiile de poluanŃi, temperatura, umiditatea şi disponibilitatea nutrienŃilor /
acceptorilor de electroni (oxigenul, nitraŃii).
Deşi există mulŃi prestatori care efectuează modelarea, testarea şi analizarea mostrelor
necesare atenuării naturale, evaluarea acesteia nu este întotdeauna corectă şi cere expertiză în
mai multe sectoare tehnice printre care microbiologia / bioremedierea, hidrogeologia şi
geochimia. Atunci când sunt disponibile, informaŃiile care trebuie obŃinute din revizuirea
datelor se referă la:
• Datele privind calitatea solului şi apelor subterane:
o Distribuirea pe 3 dimensiuni a poluanŃilor reziduali, liberi şi în faza dizolvată.
Distribuirea poluanŃilor reziduali şi liberi se va face pentru stabilirea zonei de
sursă a penei poluante în fază dizolvată.
o Date istorice de calitate a apei care indică variaŃii ale concentraŃilor de poluanŃi
de-a lungul timpului.
o ProprietăŃile chimice şi fizice ale poluanŃilor.
o Datele geochimice de evaluare a potenŃialului de biodegradare a poluanŃilor.
• Localizarea receptorilor potenŃiali:
o PuŃurile de apă subterană
o Puncte de descărcare a apei la suprafaŃă.
Durata de exploatare şi întreŃinere este stabilită pe baza evaluării atenuării naturale şi
a cerinŃelor reglementare. Se estimează continuarea procesului timp de câŃiva ani pânî la
atingerea nivelurilor dorite de degradare.
Date de performanŃă. Atenuarea naturală a fost aplicată la mai multe situri.
Costuri. Există costurile legate de modelare şi monitorizare. Modelarea stabileşte
dacă atenuarea naturală este o variantă de remediere potrivită. Cele mai mari costuri asociate
atenuării naturale provin din necesităŃile de monitorizare care include două părŃi mari –
caracterizarea sitului şi monitorizarea performanŃei. Caracterizarea sitului determină

45
dimensiunea poluării şi ratele de degradare a poluanŃilor. Monitorizarea performanŃei
urmăreşte migrarea poluanŃilor, degradarea şi stadiul de curăŃare.

FITOREMEDIEREA
Fitoremedierea este un set de procese care utilizează plantele pentru a îndepărta,
transfera, stabiliza şi distruge poluanŃii organici /anorganici din pânza freatică, apele de
suprafaŃă şi apele de infiltraŃie.

Poluant

Fragmente

Enzime

Noi fibre vegetale

Poluant

Fitoremedierea este un set de procese care folosesc plantele pentru curăŃarea

poluanŃilor din apele subterane şi de suprafaŃă (vezi şi Fitoremedierea pentru sol). Plantele
pot fi folosite în mai multe moduri pentru fitoremediere, printre care biodegradarea avansată
a rizosferei, controlul hidraulic, fitodegradarea şi fitovolatilizarea.
Biodegradarea avansată la nivelul rizosferei
Biodegradarea avansată a rizosferei are loc în solul care înconjoară rădăcinile
plantelor. SubstanŃele naturale eliberate de rădăcini furnizează microorganismelor nutrienŃi,
ceea ce măreşte activitatea biologică a acestora. Rădăcinile plantelor afânează pământul şi
apoi mor lăsând căi de circulare a apei şi de aerisire. Acest proces tinde să împingă apa către
zona de suprafaŃă şi să usuce zonele saturate mai joase.
Controlul hidraulic
În funcŃie de tipul de arbore, de climat şi sezon, arborii pot acŃiona ca nişte pompe
organice atunci când rădăcinile lor ajung la masa apei şi stabilesc o reŃea deasă de rădăcini
care absorb o cantitate mare de apă.
Fitodegradarea
Fitodegradarea este metabolismul poluanŃilor în Ńesuturile plantelor. Plantele produc
enzime precum dehalogenaza şi oxigenaza care ajută la catalizarea degradării. Se fac
cercetări pentru a stabili dacă atât compuşii aromatici cât şi cei cloruraŃi alifatici răspund la
fitodegradare.

Fitovolatilizarea
Fitovolatilizarea se produce la plantele care absorb apă cu conŃinut de poluanŃi
organici şi eliberează poluanŃii în atmosferă prin intermediul frunzelor. Plantele pot de
asemenea să rupă poluanŃii organici şi să elibereze produşii rezultaŃi în atmosferă.

46
 Aplicabilitate. Fitoremedierea poate fi folosită pentru curăŃarea poluanŃilor organici
din apele de suprafaŃă, pânza freatică, apele de infiltraŃie şi apele reziduale industriale şi
urbane. Plantele mai produc şi enzime cum ar fi dehalogenaza şi oxigenaza care ajută la
catalizarea degradării.
Limitări. Fitoremedierea solului poate fi limitată de:
• Se limitează la solurile de mică adâncime, la cursuri de apă şi apele subterane.
• ConcentraŃiile mari de substanŃe periculoase pot fi toxice pentru plante.
• Comportă aceleaşi limite de transfer în masă ca alte biotratamente.
• CondiŃiile climatice şi sezoniere pot afecta sau împiedica creşterea plantelor, pot încetini
activităŃile de remediere sau prelungi durata de timp necesară.
• Poate transfera poluanŃii între medii, cum ar fi de exemplu din sol în aer.
• Nu este eficientă pentru poluanŃii puternic absorbiŃi (cum ar fi PCB) şi cei absorbiŃi
slab.
• Va necesita probabil o suprafaŃă largă de teren pentru remediere.
Nu sunt întotdeauna cunoscute toxicitatea şi biodisponibilitatea de degradare a produşilor.
Produşii pot fi mobilizaŃi în pânza freatică sau bioacumulaŃi în animale. Sunt necesare
cercetări mai extinse pentru a determina soarta diverşilor componenŃi din ciclul metabolic al
plantelor pentru a asigura că deşeurile din plante şi produsele fabricate din plante nu aduc un
aport de produse chimice sau toxice în lanŃul alimentar sau nu cresc riscul de expunere al
publicului larg.
CondiŃionări. Este nevoie de informaŃii detaliate pentru a determina tipurile de sol
folosit în proiectele de fitoremediere. Debitul, concentraŃiile care reduc oxigenul, creşterea
rădăcinilor şi structura acestora afectează creşterea plantelor şi trebuie luate în considerare la
implementarea fitoremedierii.
Date de performanŃă. Se folosesc plopi pentru reŃinerea unei pene poluante cu TCE
din apele subterane. S-a constatat că TCE se degradează în Ńesuturile plopilor. Aceşti arbori
au pompat o cantitate suficientă de apă pentru a produce un con de depresiune care limitează
extinderea penei de TCE.
Costuri. Elemente principale de cost
• Scara activităŃilor; zona contaminată afectează costurile în primul rând
• Mărimea arborilor (vârsta) contează la stabilirea costurilor.
Fitoremedierea este relativ simplă şi necesită mai multă muncă la început. Este o
tehnologie de remediere pe termen lung care implică mai mult monitorizare după plantare.
Costurile indicative tipice sunt de 5 - 18 Euro/m2 .

9. BIOTEHNOLOGII DE TRATARE A APELOR SUBTERANE EX-SITU.

TRATAMENTE BIOLOGICE A APELOR EX SITU:
BIOREACTORI, MLAŞTINI AMENAJATE

BIOREACTORI
PoluanŃii din apa subterană extrasă sunt puşi în contact cu microorganisme în reactori
biologici ataşaŃi sau suspendaŃi. La sistemele suspendate cum ar fi nămolul activat, apa
subterană contaminată este circulată printr-un bazin de aerisire. La sistemele fixate cum ar fi
contractorii biologici rotativi şi biofiltrele, microorganismele sunt stabilizate pe un suport
inert.

47
 Deversor PuŃ de alimentare Apă tratată
Mecanism
decantor

Nămol pentru îngroşare şi eliminare

Alimentare ape
reziduale
Decantor

Pâlnie de nămol

Bioreactorii degradează poluanŃii din apă cu microorganisme prin sisteme biologice fixare sau
suspendate. În sistemele de creştere suspendate precum nămolul activat, straturile fluidizate sau reactorii
secvenŃial cu sarcini discontinue, apa contaminată este circulată printr-un bazin de aerisire în care o populaŃie
microbiană degradează aerob materiile organice şi produce CO2, H2 O, şi celule noi. Celulele formează un mâl
care se stabilizează într-un decantor şi se poate recicla către bazinul de aerisire sau evacua. În sistemele fixare de
acumulare, cum ar fi bioreactorii cu peliculă fixaŃi în amonte, contractorii biologici rotativi sau filtrele
percolatoare, microorganismele se stabilesc pe un suport inactiv pentru a degrada aerob poluanŃii din apă.
O metodă promiŃătoare include folosirea suporturilor active (carbon activ de exemplu care adsoarbe
poluantul şi îl eliberează încet către microorganisme pentru degradare). PopulaŃia de microbi poate rezulta fie
din sursa de contaminare sau din inocularea de organisme specifice unui poluant. Alte aplicaŃii includ
ecosistemele de mlaştini şi reactorii cu coloană. NutrienŃii pot fi uneori adăugaŃi la bioreactori pentru a sprijini
creşterea microorganismelor.
Biofiltrul este un alt tratament de aerisire a apelor reziduale poluate şi constă într-un strat de medii
foarte permeabile, un distribuitor de apă şi un sistem de drenare subterană. Apele reziduale sunt distribuite
deasupra stratului filtrant prin care trece apa reziduală. PoluanŃii organici din apă vor fi degradaŃi de
microorganisme şi ataşate la filtru. Suportul filtrului poate fi din pietre, plastic sau lemn. Stratul filtrant este de
obicei rotund, cu o grosime între 0,9 şi 0,5m şi o medie de 1,8m. La trecerea apei uzate prin suportul solid al
filtrului, aceasta este aerisită, iar poluanŃii organici sunt degradaŃi de microorganismele ataşate la suprafaŃa
suportului. Sistemul de drenare subterană este folosit pentru colectarea apei tratate şi a oricărei biomase detaşate
din filtru. Este important şi ca suprafaŃă poroasă prin care poate circula aerul.
Durata exploatării şi întreŃinerii unei irigaŃii prin aspersiune depinde de timpul necesar capturării şi
tratării apelor reziduale contaminate; monitorizarea apei tratate; monitorizarea potenŃialei acumulări de metale.
Procesul poate demara încet dacă organismele trebuie aclimatizate la reziduuri;
existenŃa culturilor adaptate anterior la anumiŃi poluanŃi poate reduce timpul de pornire şi de
detenŃie.
Aplicabilitate. Bioreactorii sunt folosiŃi în primul rând pentru tratarea SVOC, a
hidrocarburilor din combustibili şi a oricărei materii organice biodegradabile. Procesul poate
fi mai puŃin eficient pentru unele pesticide. S-aui realizat proiecte de succes pe compuşii
halogenaŃi precum PCP şi izomerii de clorobenzen şi diclorobenzen. Bioreactorii cu
cometaboliŃi se folosesc pentru tratarea PCB, VOC halogenaŃi şi SVOC din apele subterane
extrase.
Limitări. Printre factorii care pot limita aplicarea şi eficienŃa procesului se numără:
• Natura diluării apelor subterane poluate nu va suporta întotdeauna o densitate adecvată a
populaŃiei microbiene, mai ales la reactorii de creştere suspendaŃi. Se poate dovedi
necesară adăugarea de nutrienŃi.

48
• ConcentraŃiile foarte mari de poluanŃi pot fi toxice pentru microorganisme şi cer
abordări speciale în cadrul proiectului.
• Ar putea fi nevoie de sisteme de controlare a poluării aerului dacă există volatilizare din
procesele cu nămol activat.
• Temperaturile ambientale scăzute descresc semnificativ ratele de biodegradare şi rezultă
în timpi mai mari de curăŃare sau în costuri ridicate de încălzire.
• Microorganismele periculoase pot coloniza bioreactorii şi reduce eficienŃa acestora.
• Reziduurile din procesele pe bază de nămol necesită tratare sau evacuare.
• Descărcarea lichidelor tratare poate fi încă în proces de reglementare.
Necesarul de date. Include poluanŃii şi concentraŃiile acestora, pH-ul, prezenŃa
compuşilor toxici pentru microorganisme, biodegrabilitatea poluanŃilor, BOD5, COD, solide
în suspensie, debit, temperatură şi concentraŃiile de nutrienŃi.
Date de performanŃă. Este o tehnologie bine dezvoltată folosită de zeci de ani în
tratarea apelor uzate urbane şi industriale. Cu toate acestea, numai în ultimul deceniu s-au
efectuat studii de evaluare a eficienŃei bioreactorilor în tratarea pânzei freatice şi apelor de
infiltraŃie din siturile contaminate. Ca şi în cazul tehnologiilor de pompare şi tratare, timpul
necesar pentru curăŃare depinde de condiŃiile din subteran şi de rata de desorbŃie a poluanŃilor
din materiile subterane.
Elemente principale de cost
• Consumul chimic de oxigen (COD) necesar este factorul principal de influenŃare a
costurilor.
• Ajustarea pH-ului; al doilea element de cost este volumul de acid/bază necesar pentru
neutralizarea pH-ului din apa reziduală.
Costurile indicative pentru folosirea unui bioreactor variază între 0,50 Euro pentru
tratamente uşoare şi 3,50 Euro pentru tratamentele dificile, pe m3 (1000 litri) de apă
tratată.

MLAŞTINI AMENAJATE

Tehnologia de tratare pe baza mlaştinilor amenajate foloseşte procese geochimice şi

biologice inerente într-un ecosistem artificial de mlaştini pentru acumularea şi îndepărtarea
metalelor, materiilor explozive şi a altor poluanŃi din apele de alimentare. Procesul poate
folosi metode de filtrare sau degradare.
Recuperare sedimente

Umplutură

Descărcare gaze Acumulare

sedimente
Asimilare plante
Alimentare apă Scurgere apă

Oxidare / reducere cu
Asimilare şi microorganisme
dispunere alge
Mlaştini amenajate
(sol organic, faună microbiană, alge, plante,
microorganisme)

49
 Descriere. Deşi tehnologia încorporează componentele principale ale unui ecosistem
de mlaştini, incluzând soluri organice, fauna microbiană, alge şi plante vasculare, cea mai
importantă pentru remediere este activitatea microbiană.
Apele de alimentare cu concentraŃii mai de metale şi pH redus trec prin zone aerobe şi anaerobe din
ecosistem. Metalele sunt îndepărtate pin schimbarea e ioni, adsorbŃie, absorbŃie şi precipitare cu oxidare şi
reducere geochimică şi microbiană. Schimbul de ioni se produce atunci când metalele intră în contact cu
substanŃe humice sau alte substanŃe din mlaştină. Mlaştinile amenajate în acest scop nu conŃin întotdeauna sau
conŃin foarte puŃin sol, dar pot avea fân, îngrăşăminte naturale sau compost. ReacŃiile de oxidare şi reducere
catalizate de bacterii care apar în zonele aerobe şi anaerobe joacă un rol important în precipitarea metalelor cum
ar fi hidroxizii şi sulfurile. Metalele precipitate şi adsorbite se stabilizează în bălŃi inactive sau care sunt filtrate
ca apă percolată prin medii sau plante.
Apele de alimentare poluate se scurg prin şi dedesubtul suprafeŃei cu pietriş a mlaştinii. Mlaştina, pe
baza plantelor emergente, este un sistem cuplat anaerob – aerob. Celulele anaerobe folosesc plante şi microbi
naturali pentru degradarea poluanŃilor. Celule aerobe, denumite şi celule percutante, îmbunătăŃesc calitatea apei
prin expunerea continuă la plante şi deplasarea apei între compartimentele celulelor.
Tratarea prin mlaştini este o tehnologie pe termen lung prevăzută a fi exploatată ani de zile.
Aplicabilitate. Mlaştinile amenajate au fost folosite cel mai des în tratarea apelor
reziduale în vederea controlării materiilor organice, nutrienŃilor cum ar fi nitrogenul şi
fosforul, şi a sedimentelor în suspensie. Procesul este potrivit pentru controlarea metalelor
trasoare şi a altor elemente toxice. În plus, tratamentul a fost folosit în tratarea drenajelor
minelor acide datorate activităŃilor miniere de extragere a metalelor sau cărbunelui.
Aceste deşeuri conŃin în mod normal concentraŃii mari de metale şi sunt acide. Procesul poate
fi adaptat pentru tratarea iazurilor de steril neutre şi bazice.
Limitări. Tehnologia de remediere prin mlaştini trebuie adaptată diferenŃelor
geologice, de teren, de compoziŃia a metalelor trasoare şi de climat.
Printre factorii care pot limita aplicarea şi eficienŃa procesului se numără:
• Costul aferent construirii unei mlaştini artificiale diferă considerabil de la proiect la
proiect şi poate o reprezenta o soluŃia puŃin viabilă la multe situri.
• Temperatura şi fluctuaŃiile de debit influenŃează funcŃionarea mlaştinii şi poate duce la
rate inconsistente de îndepărtare a poluanŃilor.
• Temperatura scăzută încetineşte rata la care mlaştina este capabilă să străpungă
poluanŃii.
• Un debit mare al apei de alimentare poate suprasolicita mecanismele de îndepărtare din
mlaştină, în timp ce lipsa apei poate usca plantele şi limita drastic funcŃionalitatea
mlaştinii.
Necesarul de date. Dat fiind că procesele de îndepărtare în mlaştină sunt în primul rând
microbiene, tehnologia poate fi dezvoltată cu metode tehnice tradiŃionale. Studiile de
laborator pot indica dacă remedierea este posibilă, iar experimentele de laborator pot stabili
proiectul potrivit.
Date de performanŃă. Studiile au demonstrat că eficienŃa în îndepărtarea metalelor
grele poate egala eficienŃa de îndepărtare pe baza plantelor de tratare cu precipitare chimică.
Iată câteva din rezultatele optime înregistrate de-a lungul anilor:
• pH –ul a crescut de la 2.9 la 6.5.
• ConcentraŃiile de aluminium, cadmiu, crom, cupru şi zinc dizolvate s-au redus cu 99%
sau mai mult.
• Fierul a fost redus cu 99%.
• Plumbul s-a redus cu 94% sau peste.
• Nichelul s-a redus cu 84% sau peste.
• Manganul a fost îndepărtat în mică măsură, între 9-44%.
• Biotoxicitatea asupra crăieŃilor şi puricilor de apă s-a redus între 4-20%.

50
 Costuri. Se estimează că amortizarea costurilor capitale de tratare prin mlaştini pe o
perioadă de 10 ani duce la un cost indicativ de 0,40/euro pe m3; iar în 30 de ani la 0,15 Euro
/m3.

BIBLIOGRAFIE:

1. Rapoartele ştiinŃifice şi tehnice EPA (AgenŃia de ProtecŃie a Mediului): Centrul pentru InformaŃii din
Cercetarea asupra Mediului (CERI): AgenŃia de ProtecŃie a Mediului SUA, Washington DC.

2. FRTR: Federal Remediation Technologies Roundtable (Masă rotundă pentru tehnologii corective
federale): Serviciul NaŃional de Informare Tehnică din SUA.

3. Handbook Bodem Sanerings Technieken Nederland (Tehnici corective privind solul din Olanda) ;
Senternovem, Haga, Olanda

4. Manual de Tehnologii de Decontaminare a Solului, SDU Uitgevers, Haga, Olanda

5. Proiect de raport a Strategiei Nationale de Administrare a Siturilor Contaminate (Agentia de Protectia

Mediului).

Bioremedierea prin extractia biologica a metalelor grele cu ajutorul

plantelor şi microorganismelor
Biodegradarea poluantilor din solurilor contaminate sub actiunea microorganismelor si
plantelor

Microorganismele au un rol important în bioremediere, cunoştinŃele legate de

comunităŃile microbiene sunt in continuă dezvoltare în procesul de elaborare a tehnologiilor
avansate de bioremediere.
Microorganismele joacă un rol central în circuitul elementelor chimice si a
nutrientilor ca materiei si energiei, pe glob prin marea lor capacitate enzimatică asupra
substratelor. Această capacitate enzimatică a fost recunoscută ca modalitate de biodegradare
si indepartare a reziduurile antropogene poluante din mediu (Raport RESOLMET,
32161/2008), http://www.resolmet.utcluj.ro). Cercetările în acest domeniu abordează
aprofundarea cunoştinŃelor asupra rolului şi ecologiei plantelor utile pentru depoluare.

Microorganismele şi-au dezvoltat o varietate de căi biochimice pentru a degrada sau

detoxifia solurile. Hidrolazele şi oxigenazele sunt clasele cele mai importante dintre enzime,
care sunt răspunzătoare pentru catalizarea reacŃiilor de biotransformare.
Schimbările din comunităŃile microbiene pe parcursul bioremedierii se pot determina
folosind metode de microbiologie moleculară şi genetică în cercetarea diverselor roluri pe
care le au microorganismele.
Activitatea microorganismelor din sol este influenŃată de prezenŃa microhabitatelor,
de tipul de sol, de structura şi textura acestuia, de asigurarea cu substanŃe organice şi
nutrienŃi şi de factorii de mediu.

1. Bioremedierea cu ajutorul comunităŃilor microbiene.

Transformările metalelor efectuate sub acŃiunea microorganismelor constituie o
verigă cheie a ciclurilor metalelor în biosferă. Transformările metalelor sunt dominate de

51
reacŃiile de oxidoreducere, complexarea compuşilor organici şi anorganici şi schimbarea între
formele solubile şi insolubile în apă.
Atunci când un microorganism oxidează sau reduce un metal, acesta precipită sau
devine solubil. De exemplu: Cr6+ este redus la Cr3+, care precipită sub formă de oxizi, sulfuri
sau fosfaŃi de crom (Raport RESOLMET, 32161/2008).
Bacteriile care trăiesc în medii cu concentraŃii mari de metale dispun de mecanisme
fiziologice specifice, care le permit să supravieŃuiască în aceste condiŃii improprii:
precipitarea extracelulară, legarea ionilor metalici şi eliminarea lor la suprafaŃa celulei,
sechestrarea intracelulară, sub formă de incluzii intracitoplasmatice.
Legarea cationilor la suprafaŃa celulei a devenit unul dintre cele mai atractive modele
de biotransformare. Metalele care posedă o configuraŃie a electronilor ce conŃine 10-12
straturi de electroni sunt adesea toxice pentru organisme, la concentraŃii relativ scăzute. În
acest grup intră Hg2+, Ag+, Pb2+, Cd2+, Zn2+.
InteracŃiunile metal-microorganism joacă un rol important în numeroase
biotehnologii, ca bioremedierea, biomineralizarea, bioleşierea, coroziunea microbiană. Se
urmăreşte folosirea tulpinilor bacteriene în culturi pure sau în consorŃii capabile să
mobilizeze/imobilizeze ionii metalici. Remedierea metalelor implică adesea 5 abordări:
izolarea, imobilizarea, mobilizarea, separarea fizică şi extracŃia (Raport RESOLMET/2008).
Imobilizarea şi mobilizarea implică procese de bioremediere efectuate de bacterii.
Imobilizarea este o tehnică de reducere a mobilităŃii contaminantului prin alterarea
proprietăŃilor lui fizico-chimice. Se folosesc microorganisme, iar procesul se poate desfăşura
in situ sau ex situ (Raport RESOLMET, 32161/2008).
Microorganismele pot mobiliza metalele prin leşiere autotrofă sau heterotrofă,
prin chelare de către metaboliŃi şi prin siderofori, prin metilare şi transformări redox.
Leşierea heterotrofă are loc atunci când microorganismul acidifică mediul prin eflux
de protoni (forŃă proton motrice), având drept urmare eliberarea cationilor metalici.
Leşierea autotrofă are loc atunci când bacteria acidofilă obŃine energia necesară fixării CO2
prin oxidarea compuşilor anorganici reduşi ai fierului (Fe2+) sau a compuşilor reduşi ai
sulfului.
Sideroforii sunt liganzi specifici ai Fe3+, dar pot lega şi alte metale, ca Mn, Mg, Cr.
Metilarea implică grupul metil care este transferat pe cale enzimatică pe un metal,
formând un număr de diferiŃi metaloizi.
Transformările redox permit microorganismelor să mobilizeze metalele, metaloizii
şi compuşii organometalici. Există numeroase tehnici de mobilizare a metalelor, tehnologia
fiind aleasă şi în funcŃie de caracteristicile fizice şi chimice ale metalului.

Importanta microorganismelor cu potenŃial depoluant şi de bioremediere ridicat

Bacteriile care aparŃin genului Pseudomonas (Gammaproteobacteria, ordinul IX –
Pseudomonadales, familia I –Pseudomonadaceae) au o nutriŃie chemoorganoheterotrofă,
sunt bacili flagelaŃi polar, cu respiraŃie strict aerobă, având oxigenul molecular drept
acceptor final de electroni în lanŃul respirator. Nu cresc la pH sub 4,5.
1. Produc siderofori – compuşi chelatori care leagă şi imobilizează fierul, dar şi
alŃi ioni metalici: Al, Cr, Zn, Cu, Mn, Pb, Cd etc. Principalul siderofor produs de Ps.
putida, ca şi de alte specii ale aceluiaşi gen (Ps. aeruginosa, P. fluorescens, P.
chlororaphis), de asemenea foarte utile în procesele decontaminării solurilor poluate, este
pyoverdina.
AcŃiunea sideroforilor este de mare importanŃă ecologică datorită insolubilităŃii
compuşilor lui. Sideroforii leagă compuşii Fe3+ formând complecşi care sunt transportaŃi în
interiorul celulelor unde pot fi folosiŃi în respiraŃie de către microorganismele anaerobe,

52
cum sunt bacteriile fier-reducătoare (Geobacter bremensis, G. pelophilus, G.
sulfurreducens).
2. O altă cale de îmbogăŃire a solubilităŃii compuşilor fierului trivalent din sol sau alte
habitate este acidifierea mediului, proces la care participă şi microbiota habitatului, prin
acizii organici rezultaŃi în urma autolizei, respectiv prin excreŃiile rădăcinilor plantelor.
Unele poacee (grâu, orz) produc fitosiderofori, cu acŃiune similară sideroforilor produşi de
bacterii.
Membri genului Pseudomonas sunt recunoscuŃi ca având cea mai mare capacitate de
degradare aerobă a unui număr mare de compuşi. Genele responsabile de sinteza enzimelor
implicate în degradarea acestor compuşi sunt plasate pe plasmide.
Speciile genului Pseudomonas manifestă rezistenŃă la acŃiunea metalelor toxice.
• La Ps. aeruginosa şi la Ps. fluorescens, se înregistrează rezistenŃa la cupru.
• La o tulpină de Ps. putida ionul Cu2+ se poate acumula în concentraŃii de 6,5% din
greutatea uscată a bacteriei, în culturi precultivate în care ionul SO42– a fost limitativ.
• Ps. stuzeri este rezistentă la argint prin formarea de complexe de sulfură de argint.
O plasmidă a speciei Ps. stutzeri (pPB) conferă rezistenŃă la mercur şi la compuşii
organo-mercurici.
• Ps. fluorescens detoxifică aluminiul si fierul, ionii trivalenŃi fiind imobilizaŃi într-
un complex metabolic lipidic (fosfatidil-etanolamină). RezistenŃa la Zn, Ca, Ga se
datorează asocierii cu fosfatidil-etanolamina.
• Ps. aeruginosa este rezistentă la Hg2+
• RezistenŃa la bor, crom şi teluriu este determinată tot de gene plasmidiale. Ps.
aeruginosa şi Ps. putida, acumulează structuri ce conŃin teluriu în spaŃiul
periplasmic.
• Pe plasmide sunt situate gene care determină rezistenŃa a arsen. ArsenaŃii sunt
reduşi la arseniŃi, care sunt eliminaŃi la exteriorul celulei (Raport
RESOLMET/2008).
Plasarea genelor responsabile de degradarea unor compuşi poluanŃi şi a genelor care
conferă rezistenŃă la acŃiunea toxică a metalelor grele, pe plasmide transferabile chiar
interspecific reprezintă un mare avantaj. Date fiind progresele deosebite din domeniul
geneticii moleculare, pot fi construite plasmide sau alŃi vectori genetici deŃinători ai genelor
de interes, cu mobilitate interspecifică, bacteriile posesoare manifestand o mare eficienŃă
biotehnologică (Raport RESOLMET, 32161/2008).
3. De mare interes pentru biotehnologiile de remediere a mediului ambiant sunt şi
membri genului Burkholderia (Beta-proteobacterie, ord. I – Burkholderiales, fam. I –
Burkholderiaceae). Burkholderia cepacia (numită anterior Pseudomonas cepacia) şi
Burkholderia multivorans, sunt bacterii chemoorganoheterotrofe aerobe, dar pot folosi
nitratul ca acceptor final de electroni în respiraŃia anaerobă.
Speciile genului produc nenumăraŃi siderofori. Pe medii deficiente în fier sintetizează
(ca şi Ps. aeruginosa şi Ps. fluorescens) acid salicilic, compus cu mare capacitate sideroforă,
de legare a fierului şi a altor metale. Degradarea compuşilor toxici poluanŃi ai mediului
înconjurător este controlată de gene situate pe plasmide (Raport RESOLMET, 32161/2008).
Rolul microorganismelor în fixarea sau mobilizarea metalelor în sol
Mobilitatea diferiŃilor compuşi organici sau anorganici ai metalelor în sol, ca şi în alte
habitate, este strâns legată de starea lor de oxidare. Energia folosită de sistemele vii pentru
desfăşurarea activităŃilor vitale este asigurată de reacŃiile de oxidoreducere, catalizate de
enzimele oxidoreductaze (dehidrogenaze). TendinŃa unui compus chimic de a accepta sau
de a ceda electroni în reacŃiile de oxidoreducere biologică este exprimată cantitativ de
potenŃialul de oxidoreducere (redox) = Eh. În mediile lor de viaŃă, inclusiv în soluri, diferite

53
grupe ecofiziologice de bacterii efectuează reacŃiile de oxidoreducere conform potenŃialelor
redox (Raport RESOLMET, 32161/2008).
Desulfovibrio: oxidează H2 cu ajutorul SO42–;
4H2 + H2SO4
H2S + 4H2O + E (38 KJ/mol);
Beggiatoa: oxidează H2S cu ajutorul O2:
H2S + 2O2
H2SO4 + E (200 KJ/mol)
4. Genul Thiobacillus (Beta-proteobacterie, ord. II – Hydrogenophilales, fam. I –
Hydrogenophilaceae) cuprinde bacterii Gram negative de formă bacilară, unele specii cu
mobilitate flagelară. Sunt bacterii chemolitoautotrofe, aşa numitele bacterii sulfuroase
nepigmentate, care obŃin energia necesară fixării CO2 din reacŃiile de oxidare a compuşilor
reduşi ai sulfului, sau chiar a sulfului elementar. Oxidează de preferinŃă S sau tiosulfat,
mai degrabă decât hidrogen sulfurat. ReacŃia efectuată de Th. thiooxidans:
S + 1½O2 + H2O
H2SO4 + E
Ca urmare a producerii acidului sulfuric, aciditatea în mediul lor natural poate să
ajungă la 1,5. Sunt bacteriile cele mai tolerante la aciditate cunoscute. Se dezvoltă optim la
pH 2-4. Sunt obligat aerobe. Ca şi Beggiatoa, se pot hrăni şi heterotrof. Habitatele naturale
comune ale bacteriilor sulfuroase nepigmentate sunt apele şi solurile bogate în compuşi
reduşi ai sulfului, apele din mine, izvoarele sulfuroase.
Obligat aerobă este şi Th. ferrooxidans, care, oxidează compuşii fierului în care
acesta se găseşte în stare bivalentă, la compuşi în care Fe este trivalent, la fel ca şi alte
ferobacterii sau bacteriile feruginoase (Gallionella, Sphaerotilus):
2FeSO4 + H2SO4 + ½O2
Fe2(SO4)3 + H2O + E
2Fe(OH)2 + ½O2 + H2O
2Fe(OH)3 + E
Bacteriile feruginoase se întâlnesc mai frecvent în ape şi mai rar în soluri.
Formarea compuşilor oxidaŃi, în special a hidroxidului feric – Fe(OH)3 – compus insolubil,
poate duce la colmatarea conductelor metalice, prin depunere sub forma unor straturi de
culoare roşie-maronie (Raport RESOLMET, 32161/2008).
5. Bacteriile denitrificatoare = nitrat reducătoare au respiraŃie anaerobă,
folosind nitratul drept acceptor final de electroni în sistemul transportor de electroni.
În prezenŃa O2 fac respiraŃie aerobă, chiar dacă în mediu se găsesc şi nitraŃi.
Există specii care, prin reacŃiile produse se încadrează în acelaşi timp la două grupe
bacteriene distincte din punct de vedere ecofiziologic:
Thiobacillus denitrificans, facultativ aerob, în prezenŃa O2 poate efectua reacŃiile de
oxidare a compuşilor reduşi ai sulfului, dar în absenŃa O2, pentru oxidarea acestora
foloseşte oxigenul din nitraŃii prezenŃi în mediu:
S + 2HNO3
H2SO4 + N2 + O2 + E
Astfel, Th. denitrificans este o bacterie sulfoficatoare, deoarece oxidează compuşii
reduşi ai sulfului cu formare de sulfaŃi, iar pe de altă parte este o bacterie denitrificatoare,
întrucât, în condiŃiile specificate, produce N2 din nitraŃi. Este un exemplu tipic de respiraŃie
anaerobă, în care acceptorul final de electroni (H) nu este O2 ci un compus anorganic oxidat
(NO3–). Unele bacterii denitrificatoare pot oxida şi compuşi reduşi ai fierului, altele pot face
fermentaŃie, deci bacteriile denitrificatoare au o gamă foarte largă de opŃiuni în privinŃa
mecanismelor alternative ale metabolismului energetic.
6. Bacteriile desulfoficatoare = sulfat-reducătoare sunt tot bacterii anaerobe, la
care acceptorul final de electroni este sulfatul (SO42–). Produsul final al reducerii sulfaŃilor
este hidrogenul sulfurat (H2S).

54
 • În reducerea asimilatorie a sulfaŃilor, H2S este convertit în sulf organic, în
componenŃa unor aminoacizi.
• În reducerea neasimilatorie H2S este excretat în mediu. Specia
desulfoficatoare tipică este Desulfovibrio desulfuricans (Delta-
proteobacterie). ReacŃia produsă:
4H2 + H2SO4
H2S + 4H2O + E
7. DisproporŃionarea sulfului. DisproporŃionarea sau dismutaŃia este o reacŃie
chimică în urma căreia un element este simultan redus şi oxidat formând doi produşi diferiŃi.
Unele bacterii sulfat reducătoare au capacitatea de a scinda un compus al sulfului aflat într-o
stare intermediară de oxidare, în doi compuşi – unul mai redus şi celălalt mai oxidat decât
substratul originar. De exemplu, D. sulfodismutans poate descompune tiosulfatul (stare de
oxidare intermediară) în sulfat (mai oxidat) şi hidrogen sulfurat (mai redus):
Na2S2O3 + H2O
Na2SO4 + H2S + E
Procesul are semnificaŃie ecologică, deoarece asigură o cale prin care bacteriile
desulfoficatoare pot recupera energia unor compuşi ai sulfului intermediari, rezultaŃi ca
urmare a oxidării incomplete a H2S de către bacteriile sulf-oxidante (Beggiatoa, Thiobacillus)
(Raport RESOLMET, 32161/2008).
8. Arsenul poate apărea în forme anorganice sau organice. Au fost descoperite
bacterii care pot folosi compuşii oxidaŃi ai arsenului în respiraŃia anaerobă, în timpul căreia
aceştia sunt reduşi la compuşi ai arsenului trivalent (As5+
As3+) (reducere neasimilatorie):
Sulfurospirillum arsenophilum şi Sulfurospirillum barnesii.
Bacteria Shewanella (Gammaproteobacteria, ord. X. Alteromonadales, fam. I.
Alteromonadaceae) chemoorganoheterotrofă facultativ anaerobă, care nu reduce compuşii
As5+, dar poate elibera ionul în mediu, ca şi compuşi reduşi ai fierului (Fe2+).
S-a descoperit că Pseudomonas arsenitoxidans creşte chemolitoautotrof, obŃinând
energia necesară fixării CO2 din reacŃiile de oxidare a compuşilor reduşi ai arsenului. Bacteria
este capabilă să crească şi în prezenŃă de substanŃă organică, deci este doar facultativ
autotrofă. Creşterea este mai intensă în prezenŃa arsenitului. Prin această capacitate de a-şi
obŃine energia în urma reacŃiilor de oxidare a arsenitului, această tulpină de Ps.
arsenitoxidans este un organism unic în lumea procariotelor. Descoperirea are o
importanŃă deosebită, deoarece alte bacterii care oxidează compuşii reduşi ai arsenului
(Bacillus arsenoxydans, Alcaligenes faecalis) nu pot creşte chemolitoautotrof. De aceea,
descoperirea acestei tulpini de Ps. arsenitoxidans reprezintă un avans substanŃial în
înŃelegerea interacŃiunilor dintre microorganisme şi compuşii arsenului, atât de bine cunoscuŃi
pentru acŃiunea lor puternic antibiotică (Raport RESOLMET, 32161/2008).
9. Cromul este prezent atât în organismele vii cât şi în roci, ape şi soluri. Există în
natură doar sub formă de compuşi, nu şi sub formă elementară. Cele mai frecvent întâlnite
forme în natură sunt compuşii cromului bivalent (Cr2+), trivalent (Cr3+) şi hexavalent (Cr6+).
Pentru fabricarea oŃelului se foloseşte Cr0. Din activităŃile industriei metalurgice rezultă
Cr2+ şi Cr6+, în timp ce Cr2+ apare în mod natural în mediul înconjurător. Din punctul de
vedere al impactului negativ al compuşilor cromului asupra sănătăŃii mediului ambiant, cel
mai mare interes îl prezintă compuşii cu Cr6+, cel mai frecvent întâlniŃi în siturile
contaminate. Cr6+ poate fi redus la Cr3+, de către materia organică şi ioni S2– şi Fe2+, în
condiŃii anaerobe, frecvent întâlnite în apa freatică, respectiv în soluri inundate.
În prezenŃa cromaŃilor (CrO42−) şi a dicromaŃilor (Cr2O72−), cationii metalici
precum cei de plumb precipită. De asemenea, în prezenŃa cromaŃilor şi dicromaŃilor
oxizii de fier şi de aluminiu sunt adsorbiŃi de particulele solului.
Toxicitatea şi mobilitatea cromului depind de caracteristicile solului şi de cantitatea
de materie organică încorporată de acesta. Cromul hexavalent este mai toxic şi mai mobil

55
decât toate celelalte forme. Cromul trivalent este de asemenea mobil, dar mobilitatea lui
descreşte cu adsorbŃia de către mineralele argiloase şi scăderea pH-ului sub 5. Creşterea
pH-ului stimulează leşierea, solubilizarea compuşilor cromului hexavalent. În mod normal,
când cromul este eliminat în apele naturale, el se acumulează în sedimente, care pot fi
supuse procedurilor de bioremediere (Muntean, 2009, Raport RESOLMET, 32161/2008).
Beyenal şi Lewandowski, 2004 (Raport RESOLMET, 32161/2008), evaluează
efectele mineralelor prezente în straturile situate sub sol asupra eficienŃei îndepărtării
plumbului din apa freatică, folosind biofilme compuse din microorganisme sulfat-
reducătoare şi examinează stabilitatea depozitelor de metal după ce biofilmele au fost
expuse temporar la aer. Pentru cuantificarea efectelor, plumbul a fost imobilizat în biofilme
cu Desulfovibrio desulfuricans, crescut în condiŃii anaerobe în două bioreactoare umplute
unul hematit (redox-activ) şi celălalt cu cuarŃ (redox-inert). Biofilmele crescute pe hematit a
fost mai dense, mai groase şi mai poroase decât cele crescute pe cuarŃ.
ConcentraŃiile medii de H2S au fost mai mari în biofilmele crescute pe cuarŃ decît în
cele crescute pe hematit. Plumbul a fost imobilizat mai eficient în biofilmele crescute pe
cuarŃ decât în cele crescute pe hematit. În timpul desfăşurării experimentului, sub acŃiunea
bacteriei desulfoficatoare s-a produs H2S, care a reacŃionat cu Pb prezent formându-se
PbS care precipită. S-a demonstrat că plumbul precipită mai mult în prezenŃa biofilmului
situat lângă compuşi redox-inerŃi (cuarŃ). Depozitele de plumb au fost parŃial reoxidate, mai
ales în biofilmele crescute pe hematit. În ambele bioreactoare, biofilmele au răspuns la
prezenŃa O2 prin scăderea densităŃii lor şi prin creşterea ratei de producere a H2S. Deşi
reducerea Fe3+ la Fe2+ nu a fost cuantificată, s-a constatat că fierul a fost eliberat continuu de
pe hematit tot timpul desfăşurării experimentului.
Au fost izolate microorganisme acido-termofile diferite din sol, nămol şi apă din
medii poluate în urma activităŃilor din industria metalurgică, în vederea utilizării lor pentru
bioremedierea metalelor grele toxice (Umrania (2006) in Raport RESOLMET/2008).
A fost ameliorată toleranŃa acestor microorganisme la concentraŃii ridicate de Ag, As,
Bi, Cd, Cr, Co, Cu, Hg, Li, Mo, Pb, Sn şi Zn.
Izolarea şi adaptarea microorganismelor la concentraŃii mari de metale s-a făcut prin
cultivarea lor pe medii pentru bacterii autotrofe, în diferite condiŃii de incubare: pH: 2 – 4,5;
temperatură: 40 – 65°C; concentraŃii ale metalelor în mediile de cultură:10–3–10–7M. Dacă la
concentraŃia metalelor de 10–7 M a obŃinut 72 de izolate, la concentraŃia de 10–3 M a
metalelor au rămas 16 izolate diferite. Izolatele au fost folosite pentru testarea capacităŃii lor
de biosolubilizare a minereurilor de sulfuri metalice.
În cazul calcopiritei (CuFeS2) au obŃinut un procent de solubilizare a cuprului de
85,82%, iar în cazul covelitei (CuS) un procent de 97,5%, după 5 zile de incubare, în
prezenŃa a unei concentraŃii a metalelor de 10–3 M, pH 2,5, la 55°C. BioadsobŃia a fost mai
bună în calcopirită: Ag 73%, Pb 35%, Zn 34%, As 19%, Ni 15% and Cr 9% (Raport
RESOLMET, 32161/2008, Muntean, 2009).

Microorganisme care realizeaza indepartarea metalelor prin oxidari si utilizari biologice (dupa DSMZ-
Deutsche Sammlung von Mikroorganismen und Zellkulturen GmbH, Braunschweig, Germany,
www.dsmz.de/strains/degradtn.htm)

Substanta
Arsenate AsO43−
Sulfura de carbon CS2
Monoxidul de carbon
Denumirea
Chrysiogenes arsenatis
Sulfurospirillum arsenophilum
Methanococcus maripaludis
Methanothermobacter marburgensis
Thiobacillus thioparus
Acetitomaculum ruminis
Acetohalobium arabaticum
Bacillus schlegelii
Bacillus sp.
Carboxydothermus restrictus

56
 Clostridium formicaceticum
Moorella thermoacetica
Mycobacterium sp.
Carbonat Bryantella formatexigens
Cyanamide CN2H2 Myrothecium verrucaria
Fe(III) Desulfuromonas palmitatis
Thermoterrabacterium ferrireducens
Fier feros Fe(II) Acidithiobacillus ferrooxidans
Leptospirillum ferriphilum
FeSO4 Alicyclobacillus disulfidooxydans
Hydrogen sulfurat H2S Blastochloris sulfoviridis
Rhodovulum euryhalinum
Rhodovulum sulfidophilum
Mn(IV) Desulfuromonas palmitatis
Geobacter bremensis
Geobacter pelophilus
Nitrate Paracoccus solventivorans
Oxid de azot NO Pseudomonas aeruginosa
Pirita FeS2 Alicyclobacillus disulfidooxydans
Sulfat Desulfomicrobium escambiense
Sulfide (S2-) H2S, Pandoraea norimbergensis
NaHS, Na2S, Ag 2S, CdS etc. Paracoccus pantotrophus
Rhodovulum euryhalinum
Rhodovulum sulfidophilum
Thermithiobacillus tepidarius
Xanthobacter tagetidis
SulfonaŃi Clostridium pasteurianum
Sulf Acidianus ambivalens
Acidianus brierleyi
Acidianus infernus
Acidithiobacillus thiooxidans
Desulfomicrobium baculatum
Desulfomicrobium norvegicum
Desulfurococcus amylolyticus
Desulfurococcus mobilis
Desulfurococcus mucosus
Desulfuromonas acetoxidans
Geobacter bremensis
Geobacter pelophilus
Pandoraea norimbergensis
Pyrococcus furiosus
Pyrococcus woesei
Staphylothermus marinus
Thermithiobacillus tepidarius
Thermococcus celer
Thermofilum pendens
Thermoplasma volcanium
Thermoproteus neutrophilus
Thermoproteus tenax
Thiobacillus sp.
Thiomicrospira thyasirae
Thiosulfate (S2O32−), Blastochloris sulfoviridis
Chlorobium limicola
Prosthecochloris vibrioformis
Hydrogenophaga palleronii
Hydrogenophaga pseudoflava
Marichromatium purpuratum
Pandoraea norimbergensis
Paracoccus pantotrophus
Rhodovulum sulfidophilum
Thermithiobacillus tepidarius
Xanthobacter tagetidis

Bioremedierea in situ a solurilor contaminate cu metale grele. Bioremedierea

solurilor tehnogene, al haldelor de steril rezultate de la exploatările minire de Pb, Zn şi Fe,
bioremedierea haldelor de steril de la Rodna, jud. BistriŃa (Pb şi Zn), si Iara, jud. Cluj
(Fe) (Muntean şi colab., 2005, 2006, 2007).
Pe halda de steril de la Rodna au fost instalate parcele experimentale în
1987-1988, supuse unui tratament diferit şi însămânŃate cu Lolium perene şi Trifolium
pratense. Ulterior, pe taluzurile haldei au fost plantaŃi puieŃi de cătină Hippophaë
rhamnoides. Biotehnologiile aplicate au dus la formarea condiŃiilor favorabile pentru
dezvoltarea microorganismelor, creşterea plantelor şi pentru o activitate enzimatică intensă şi
durabilă.

57
Cea mai bună tehnologie pentru bioremedierea sterilului conŃinând impurităŃi de Pb şi Zn a
fost copertarea cu un strat de 10 cm sol natural, din vecinătatea haldei, fertilizarea
minerală cu NPK şi însămânŃarea cu un amestec de plante ierboase sau cu plante din flora
spontană a regiunii. EvoluŃia ascendentă a potenŃialului microbian şi enzimatic al solurilor
parcelelor experimentale a fost remarcabilă, de la an la an. Culturile şi plantaŃiile de puiet s-
au extins, astfel că după 20 de ani, halda de steril, iniŃial cu un aspect selenar, fără nici o urmă
de vegetaŃie, mai ales pe terasele superioare, s-a acoperit total de vegetaŃie. Solul tehnogen
este în curs de transformare, înregistrează deja un potenŃial enzimatic şi microbian
comparabil cu al solurilor naturale (Muntean şi colab., 2001).
Pe terasele şi taluzurile haldei de steril de la mina de fier din Iara au fost plantaŃi
peste 2000 de puieŃi de arbori şi arbuşti, majoritatea de cătină Hippophaë rhamnoides. Au fost
amplasate parcele experimentale, cultivate cu următoarele specii ierboase: Festuca rubra,
Festuca arundinacea, Dactylis glomerata, Lolium perenne (familia Poaceae), Onobrychis
viciifolia, Trifolium repens, Trifolium pratense, Lotus corniculatus şi Medicago sativa
(familia Fabaceae). Atât parcelele, cât şi puieŃii la plantare au fost supuşi unor tratamente
diferenŃiate. S-a urmărit evoluŃia vegetaŃiei şi a potenŃialului microbian şi enzimatic al
solurilor parcelelor experimentale. Aprecierea potenŃialului microbian s-a facut pe baza
valorilor indicatorilor bacterieni ai calităŃii solului, calculaŃi luând în considerare numărul de
bacterii heterotrofe mezofile aerobe, amonificatoare, denitrificatoare, fier-reducătoare şi
desulfoficatoare. PotenŃialul enzimatic a fost apreciat pe baza valorilor indicatorilor enzimatici
ai calităŃii solului, calculaŃi pe baza valorilor următoarelor activităŃi enzimatice: catalazică,
zaharazică, fosfatazică, dehidrogenazică actuală şi potenŃială. Rezultatele obŃinute atestă
eficienŃa tehnologiilor aplicate. După numai un an de vegetaŃie, în solurile parcelelor
experimentale s-a dezvoltat un potenŃial biologic remarcabil. VegetaŃia a avut o evoluŃie
bună, iar puieŃii de Hippophaë rhamnoides au drajonat masiv, asigurând deja o bună
acoperire a sterilului haldei (Muntean şi colab., 2005, 2006, 2007).

Rolul plantelor in bioremediere

Importanta environmentala a fitoremedierii solurilor contaminate cu metale grele.

Fitoremedierea include folosirea plantelor pentru a extrage, sechestra, detoxifia

poluanŃii. Aceasta este o metodă eficientă, non-invazivă, eficientă economic, plăcută estetic şi
social acceptată pentru remedierea zonelor poluate.
• Avantajele majore raportate pentru fitoremediere comparativ cu tehnologiile de
remediere tradiŃionale includ:
o posibilitatea de a genera mai puŃine reziduuri secundare;
o degradarea minimă a mediului ambiant;
o posibilitatea de a lăsa solul pe loc şi în condiŃii de folosinŃă după tratament;
o au costuri reduse de proiectare pentru terenurile candidate la remediere;
o metoda cere foarte puŃină tehnică deoarece implementarea cere puŃin mai mult
decât tehnicile agricole de bază.
• Dezavantajele includ:
o timpul îndelungat cerut (de obicei cîteva sezoane de creştere);
o adîncimea limitată pe care se poate aplica (1,2 m pentru sol şi 3 m pentru apa
freatică) deoarece rădăcinile pot curăŃa efectiv numai o adâncime limitată;
o posibilitatea ca poluanŃii să poată intra în lanŃul alimentar prin consumul
animal al plantelor;
o caracteristicile de operare şi costurile pentru o scară largă de implementare nu
au fost încă în întregime evaluate;

58
 o reziduurile plantelor pot necesita depunere ca reziduuri periculoase ori cere
tratare suplimentară;
o subprodusele de degradare pot fi mobilizate spre apa freatică ori
o bioacumulate în animale;
o dacă concentraŃia contaminanŃilor este prea mare plantele pot muri;
o creşterea plantelor poate fi sezonieră în funcŃie de locaŃie;
o condiŃiile climatice şi hidrologice (ex. inundaŃii, secetă) pot restricŃiona viteza
de creştere a tipului de plantă ce poate fi utilizat;
o suprafaŃa terenului locului poate fi modificată pentru a preveni inundaŃiile sau
eroziunea;
o pot fi necesare amendamente pentru sol, inclusiv agenŃi de chelatare pentru a
uşura preluarea poluanŃilor de către plante prin ruperea legăturilor dintre
contaminanŃi şi particulele de sol.

Tehnica fitoextracŃiei are un număr de avantaje care o poate face mult mai atractivă
decât alte tehnici de reabilitare:
• reduce volumele ce trebuie depozitate în gropile de gunoi (la sfârşitul
procesului plantele sunt arse şi astfel volumul cenuşii este mult mai mic decît
poate fi masa solului contaminat);
• economiseşte energia (procesul de curăŃire se bazează pe energia solară);
• operează foarte simplu;
• nu deranjează vizual şi este acceptabil pentru opinia publică;
• este relativ uşor de aplicat pe suprafeŃe contaminate extinse;
• este posibilă reciclarea produselor din procesele de fitoextracŃie;
• este posibil de utilizat pentru o mare varietate de poluanŃi (metale,
• radionuclizi, substanŃe organice) (după Raport RESOLMET, 32161/2008).

2. Biomonitoringul poluării solului cu metale grele

Metalele grele precum fierul, cuprul, plumbul, zincul, mercurul, cadmiul sau
nichelul sunt poluanŃi importanŃi proveniŃi din industria extractivă (extracŃia minieră,
prepararea minereurilor, metalurgia extractivă), dar aceşti paluanŃi pot rezulta şi din alte
industrii precum industria chimică, industria energetică etc. Aceştia sunt emişi de către
agenŃii poluatori în aer, în apă sau în sol sub diferite forme fizico-chimice.
Spre deosebire de marea majoritate a poluanŃilor din alte categorii, metalele grele
emise în aer, în apă şi în sol nu suferă procese de biodegradare.
Metalele grele
• pot fi transformate în compuşi organometalici (mai puŃin toxici),
• pot suferi o serie de reacŃii de oxidare sau de reducere ori
• pot să fie fixaŃi pe minerale argiloase prezente în soluri şi în sedimente.
Aceste din urmă procese sunt cele care contribuie la autopurificarea mediului în cazul
contaminării cu metale grele. Practic fiecare metal are un comportament propriu în mediu şi
realizează un circuit biogeochimic specific, influenŃat însă tot mai mult de factorul
antropogen.
Există specii capabile să acumuleze în organismul lor anumite substanŃe în
concentraŃii de zeci de mii de ori mai mari decât concentraŃia lor în mediul înconjurător.
Studiul poluării a confirmat existenŃa acestui proces şi în cazul unor poluanŃi printre care şi
metalele grele. Astfel, pentru a desemna acest proces se utilizează două noŃiuni:
bioconcentrarea şi bioacumularea (Oros, 2002).

59
 Bioconcentrarea semnifică creşterea directă a concentraŃiei unui poluant în timp ce
el trece din biotop într-un organism; la organismele terestre: trecerea din aer sau din sol în
organismul plantelor prin absorbŃie transfoliară sau transradiculară, ori trecerea din aer
în organismul animal prin inhalare.
Bioacumularea este specifică pentru organismele animale şi include absorbŃia
directă a poluantului plus acumularea pe cale alimentară.
În cazul unei reŃele trofice în interiorul unei biocenoze, fenomenul de
bioacumulare se poate repeta de mai multe ori, la fiecare trecere de la un nivel trofic la altul,
respectiv de la un organism pradă la un organism prădător. În astfel de cazuri avem de-a face
cu un proces de bioamplificare.

Bioindicatori pentru mediile terestre

Lichenii constituie bioacumulatori puternici datorită capacităŃii lor de a prelua
poluanŃii prezenŃi în aerul atmosferic.
Având o sensibilitate deosebită faŃă de poluanŃi, lichenii sunt utilizaŃi ca bioindicatori,
pentru diverse categorii de poluanŃi: SO2, NOX, HF, Cl2, O3, peroxiacetat, metale grele,
elemente radioactive, fertilizatori, pesticide, erbicide.
Speciile de licheni corticali Parmelia physodes, Parmelia coperata şi Evernia
prunastri au servit ca bioindicatori pentru a monitoriza poluarea cu plumb a aerului.
Cladonia rangiferina şi Cladonia nitei pot fi utilizate ca bioindicatori acumulatori pentru U,
Fe, Pb, Ti. Mercurul poate fi acumulat de lichenii: Alectoria capillaris, Alectoria tremontii,
Hypogymmia physodes, Cladonia sp., Collema sp. (Oros, 2002). Cel mai larg utilizat
bioindicator este lichenul Hypogymnia physodes. Pe lângă sulf el poate acumula foarte multe
metale realizând valori mari ale factorului de concentrare:
Cd 70 x Fe 28 x
Pb 62 x Mn 28 x
Cu 35x Zn 26 x
Cr 34 x Ni 9 x
V 31X

Briofitele (muşchii) prezintă o sensibilitate deosebită faŃă de poluarea aerului. Ca

urmare, numărul speciilor de briofite a fost mult diminuat în zonele urbane, în centrele
industriale intens poluate. Unele specii s-au stins iar altele s-au redus ca număr de indivizi
(şi biomasă) şi ca arie de răspăndire. De exemplu, în Olanda au dispărut în ultimii 100 de ani
15% din speciile de briofite terestre şi 13% din speciile de briofite epifite.
Pleurozium schreberi, Hyloconium splendens şi Hypneum cupressiforme au fost
utilizate într-un proiect de biomonitorizare a poluării de fond cu 8 metale (As, Cd, Cr, Cu,
Fe, Pb, Ni, V, Zn) a Europei de Nord.
Elementele radioactive sunt şi ele acumulate în muşchi mai intens decât în plantele
superioare. Astfel, Pleurozium schreberi a fost utilizat pentru monitorizarea căderilor de La,
Zr şi alte elemente în urma testelor nucleare, iar speciile Ceratodon purpurens, Tortula
ruralis şi Bryum argenteum, pentru biomonitorizarea căderilor de 137Cs după accidentul de la
Cernobîl.
În cazul metalelor grele s-a stabilit următoarea secvenŃă a toxicităŃii acestora pentru
briofite (este asemănătoare şi la plantele cu flori): Hg > Pb > Cu > Cd >Cr > Ni > Zn
Unele specii au o capacitate deosebit de mare de acumulare a metalelor uneori până la
concentraŃii extrem de mari. De exemplu, Hyloconium splendens originar dintr-o mină de
cupru a acumulat Pb, Cd, Cu, Zn în concentraŃie de 17320 ppm (în comparaŃie cu plantele
superioare Picea 349,5 ppm, Clintonia 548,5 ppm în acelaşi mediu) (Blanc, 1974. citat de
Oros, 2002).

60
 Plante superioare, bioindicatori pentru metale grele
• Plante cu flori - specii ierboase - acumulatori.
Dintre speciile acumulatoare de metale mai cunoscute sunt:
- Melandrium album (opaiŃa) 4,286 µg/g
- Lolium perenne (raigras) 1,683 µg/g
- Plantago lanceolata (pătlăgina) 1,547 µg/g
- Lepidium draba (urda vacii) 1,437 µg/g
- Polygonum aviculare (troscot) 1,190 µg/g
- Thlaspi (punguliŃa) 1000-3500 µg/g (pentru Ni şi Zn).
Specii indicatoare: Lolium perenne şi Lolium multiflora sunt foarte adecvate pentru a fi
utilizate ca indicatori de expunere. Aceste plante sunt frecvente în parcuri, pe marginea
drumurilor, a şoselelor. Pe lângă metale grele, ele sunt indicatori pentru S şi F.
Alte specii ierboase utilizate ca bioindicatori pentru metale grele sunt:
- Melandrium album (opaiŃă) - (Pb)
- Thlaspi (punguliŃă) - (Ni, Zn)
- Solidago canadensis (splinuŃă) (Pb)
- Artemisia vulgaris (pelin), Calamagrostis epigeios (trestia), Chelidomium majus
(rostopoasca), Plantago major (pătlăgina mare), Poa annua (firuŃa) - utilizate ca
bioindicatori pentru metale grele într-un studiu în Berlin;
- Equisetum arvense (coada calului) - ca bioindicatori de Hg în zona distrusă de vulcanul
Sf.Elena din SUA;
- Achilea milefolium (coada şoricelului), Artemisia vulgaris (pelin), Plantago lanceolata
(pătlăgina), Amaranthus retroflexus (moŃul curcanului) - bioindicatorii pentru V (Harhnan
şi Reznicek, 1986 citati de Oros, 2002).
- Hypericum perforatum (pojarnig), Hedera helix (iedera), Urtica dioica (urzica moartă) -
pentru Pb, Cu, Zn, Cd, Hg (Holvarth şi Rump, 1970, citati de Oros, 2002);
- Vaccinium myrtilus (afinul), Vaccinium vitis ideea (merişor) - pentru Cd, Fe, Mn, Pb
(Czukojovska şi colab., 1980, citati de Oros, 2002).

Arbori şi arbuşti de foioase

Frunzele arborilor fixează metale grele din zonele poluate (de exemplu, pe marginea
şoselelor în apropierea uzinelor) atât din sol cât şi direct din aer.
- Specii sensibile: Betula pendula (mesteacăn), Fraxinus excelsior (frasin), Sorbus
aucuparia (scoruş de munte), Tilia cordata (tei), Malus domestica (măr).
- Indicatori acumulatori - specii considerate rezistente: Eleagnus angustifolia (sălcioara),
Populus canadensis (plop canadian), Salix alba (salcie), Sambucus nigra (soc negru).
- Specii relativ rezistente (acumulatori): Carpinus betulus (carpen), Quercus robur
(stejar), Fagus sylvatica (fag), Quercus palustris (stejar de baltă), Acer saccharum (arŃar),
Platanus acerifolia (platan).
ConŃinuturi de diferite metale în frunzele unor arbori de foioase (indicatori-acumulatori)
Valori medii(ppm) Valori maxime(ppm) În zone rurale(ppm)

Alianthus glandulosa (oŃetar) 1027 2112 190

Aesculus hippocastanus (castan sălbatic) 874 1483 300
Tilia tomentosa (tei) 806 2458 240
Sophora japonica 754 2076 233
Celtis occidentalis 565 1239 214
Robinia pseudaccacia (salcâm) 596 1194 262
Acer platanoides (paltin de câmp) 451 1101 289
Platanus acerifolia (platan) 399 660 193

61
- Indicatori pentru microelemente şi ultramicroelemente:

Ag Robinia pseudaccacia (salcâm);

B Rosa rugosa (măceş), Acer campestre (artar de câmpie), Aesculus
hippocastanus(castan sălbatic), Morus alba, Platanus hybrida (platan), Salix alba
(salcie), Sambuccus nigra (soc);
Bi Robinia pseudaccacia (salcâm);
Ce Thuja occidentalis, Aesculus hyppocastanus (castan sălbatic);
Co Sophora japonica;
Cr Koelrenteria paniculata;
Cs Rosa rugosa;
Eu Rosa rugosa, Thuja occidentalis;
F Sophora japonica;
Ga Rosa rugosa, Thuja occidentalis;
La Rosa rugosa;
Mo Robinia pseudaccacia;
Ni Rosa rugoza, Sophora japonica, Thuja orientalis, Aesculus
hyppocastanus;
Sb Thuja occidentalis, Aesculus hyppocastanus;
Sn Thuja occidentalis;
Th Rosa rugosa, Thuja occidentalis;
U Rosa rugosa, Thuja occidentalis;
V Rosa rugosa, Thuja occidentalis, Robinia pseudaccacia, Aesculus hyppocastanus;
W Robinia pseudaccacia;
Zn Robinia pseudaccacia.

Coniferele sunt indicatori mai sensibili decât copacii cu frunze căzătoare datorită
faptului că durata de viaŃă a acelor (frunzelor) este de 3-4 ani şi sunt expuse poluării şi pe
perioadele de iarnă. Poluarea cu SO2 şi HF poate fi indicată de conifere şi prin determinarea
conŃinutului din frunze (coniferele sunt şi acumulatori). Specii de conifere sensibile la
poluarea cu SO2 sunt: Abies alba, Picea abies, Pinus banksiana, Pinus nigra, Pinus
silvestris, Pinus strobus, Larix decidua, iar faŃă de poluarea cu HF sunt sensibile:
Abies alba, Picea abies, Pinus ponderosa, Pinus silvestris, Pinus strobus. Unele specii pot fi
utilizate şi pentru indicarea poluării cu oxidanŃi fotochomici: Picea abies, Pinus banksiana,
Pinus strobus.
Indicarea poluării cu metale grele se face prin acumularea acestora, mai ales în acele
coniferelor (coniferele sunt acumulatori de metale grele). Astfel, Picea abies, Pinus
silvestris, Pinus nrigra, Taxus baccata, Thuja occidentalis sunt specii adecvate pentru
indicarea poluării cu Fe, Mn,Cu, Pb. Zn,Cd,Ag, Hg.
Plante de tisă (Taxus baccata) au fost utilizate într-un proiect de evaluare a poluării
cu metale grele în oraşul Darmstadt din Germania în perioada 1978-1984, conŃinutul de
metale (Pb, Cu, Cd, Ni, Cr, Hg) indicând o scădere a poluării în perioada menŃionată
(Kovacs, 1992, citat de Oros, 2002).

Bioindicatori in apele dulci.

Avand in vedere ca depoluarea biologica este deosebit de activa in medii acvatice,
in iazuri de depoluare, precizam o serie de bioindicatori şi bioacumulatorii, care permit
evaluarea unor poluanŃi cum sunt metale grele etc.

62
 Macrofite acvatice. O serie de alge, briofite, fanerogane amfibii sau hidrofite prezintă
aptitudini accentuate de concentrare în Ńesuturi atât a unor elemente minerale (metale grele)
cât şi a unor compuşi organici xenobiotici din ape (dupa Oros, 2002).
Muşchii acvatici cu potenŃial de bioacumulare sunt printre alŃii: Fontinalis,
Amblystegium, Rhychostegium, Plathyhypnidium, Cindidotus.
O serie de cercetări au stabilit că Fontinalis squamosa şi Fontinalis antipyretica au o
capacitate mare de bioacumulare a Zn şi altor metale toxice. Ultima specie acumulează şi
PCB sau alŃi compuşi organici xenobiotici, sau metale mai rare ca Ag, Bi, Sn.
Alge. Alga roşie Lemanea sp. este una dintre puŃinele macrofite care poate trăi în
imediata apropiere a apei dintr-un iaz de steril de la o exploatare de Pb, se poate dezvolta în ape
cu concentraŃii mari de metale toxice-Zn.
Fanerogame. Typha latifolia (papura) s-a dovedit un bioacumulator eficace al Zn,
acumulând în rădăcini până la 1400 mg Zn / kg atunci când plantele au crescut pe sedimente
cu conŃinut de 10 mgZn/kg de sediment (Oros, 2002).

Cercetari asupra posibilitatilor de utilizare a plantelor şi microorganismelor la

extractia biologica a metalelor grele din soluri contaminate (Raport RESOLMET,
32161/2008), http://www.resolmet.utcluj.ro). Cercetările recente asupra posibilitatilor de
utilizare a microorganismelor la extractia biologica a metalelor grele din soluri contaminate
în urma activităŃilor antropice, având
surse de poluare ca bateriile cu Pb (Pb, As), industria lemnului (As, Cr), pesticide (Pb, As,
Hg), şi situri miniere etc.
Tehnologiile comparate în studiul posibilităŃilor de decontaminare a solurilor poluate cu
metale grele - arsenic (As), cadmiu (Cd), crom (Cr), mercur (Hg), plumb (Pb), nichel
(Ni), zinc (Zn), cupru (Cu) – au cuprins :
• izolarea (imobilizarea) prin acoperire, bariere verticale sau orizontale;
• solidificarea/ stabilizarea (S/S) prin cimentare, micro-încapsulare, vitrificare;
• separarea-concentrarea prin curăŃirea solului, spălarea solului, metode
pirometalurgice, electrochinetice sau
• prin fitoremediere.
Fitoremedierea pentru extractia biologica a metalelor grele din soluri contaminate
se poate realiza prin fitoextracŃie, fitostabilizare sau rizofiltrare.
Fitoextractia (urmata de recoltarea şi tratarea plantelor) utilizează plante care au
capacitate de hiperacumulare în Ńesuturi. Plantele hiperacumulatoare acumulează în frunze
peste 0.1% Ni, Co, Cu, Cr, sau 1% Zn şi Mn (substanŃă uscată) indifferent de concentraŃia
metalelor în sol. Ni şi Zn au fost uşor de absorbit în Ńesuturile plantelor, ca si Cu şi Cd
(Kumar, 1995).
Fitostabilizarea (fixarea in rădăcini) utilizează plantele pentru limitarea mobilităŃii şi
bioaccesibilităŃii metalelor. Se realizează prin producerea de compuşi de catre plante capabili
să imobilizeze contaminanŃii la interfaŃa sol-rădăcini. Prin creşterea pH-ului în sol se obŃine
stabilizarea suplimentară. Metoda este aplicabilă pentru multe metale, mai ales Pb,Cr, Hg.
Plantele fitostabilizante pot tolera metalele şi le imobilizează în sol prin adsorbŃie, precipitare,
complexare, reducere.
S-au comercializat pentru fitostabilizare 3 varietăŃi de ierburi graminee (Salt,1995):
Agrostis tenuis, cv Parys pentru deşeuri cu Cu;
Agrostis tenuis, cv Coginan pentru deşeuri cu Zn şi Pb acid;
Festuca rubra, cv Merlin deşeuri cu Zn şi Pb calcaros.
Rizofiltrarea utilizează rădăcinile plantelor terestre pentru absorbŃie, concentrare
şi precipitare a metalelor din ape uzate, inclusiv din levigate ale solurilor contaminate,

63
translocându-le în Ńesuturi (Salt, 1995), mai uşor decât prin fitoextracŃie (Ensley, 1995) .
• Plantele terestre dezvoltă sisteme radiculare fibroase cu mai mare suprafaŃă de
acŃiune decât plantele acvatice.
• Un alt tip de rizofiltrare care este pe deplin dezvoltat, utilizează plantele de apă în
instalaŃii cu zone umede construite sau cu paturi de stuf pentru tratarea apelor uzate
sau a levigatelor din soluri contaminate.
• In aceste biotehnologii se utilizează activitatea de decontaminare realizată de un
sistem complex
• de plante şi microorganisme.
EficienŃa economică a fitoremedierii. Unul din obiectivele fitoremedierii este de a
realiza reduceri majore în costul decontaminării.
• Se precizează că utilizând fitoremedierea pentru decontaminare pe o suprafaŃă
de 1 acru (1 acru = 4046,9 metri patrati) de sol luto nisipos pe 50 cm adâncime
s-au cheltuit $ 60,000–$ 100,000, comparativ cu cel puŃin $ 400,000 cheltuiŃi
pentru metoda de excavare şi depozitare fără tratare (Salt, 1995).

Costul comparativ estimat al tehnologiilor de remediere in contaminarea cu metale

(Nazih K. Shammas, 2009)
Tipul de remediere Costul-2007 USD / t
Izolarea (imobilizarea) 13–120
Solidificarea / stabilizarea S/S 80–380
Vitrificarea 520–1140
Spălarea solului 80–320
Metoda pirometalurgica 330–730
Metoda electrokinetica 60–160
Fitoremedierea 30–50

4. Indepartarea metalelor grele din ape poluate şi levigate ale solurilor contaminate cu
ajutorul cianobacteriilor
Din cele 35 de metale considerate periculoase pentru sanatatea umana, 23 au fost
catalogate drept metale grele: stibiu, arsen, bismut, cadmiu, ceriu, crom, cobalt, cupru,
galiu, fier, aur, plumb, mangan, mercur, nichel, platina, argint, telur, taliu, staniu,
uraniu, vanadiu si zinc. Cele mai periculoase substante pentru sanatate sunt considerate
plumbul, cadmiul, mercurul si arsenul. Expunerea la concentratii mari din aceste metale
poate duce la otraviri, cu grave efecte asupra sistemului nervos sau asupra organelor interne
precum plamani, ficat, rinichi si altele.
In ultimii ani s-au dezvoltat numeroase tehnici de indepartare a metalelor grele din
apele uzate, cu scopul de a scadea cantitatea de ape uzate cu continut de metal rezultat din
activitatile industriale precum si pentru a imbunatati calitatea efluentilor.
Numeroase tratamente precum precipitarea chimica, coagularea-flocularea,
flotarea, schimbul ionic sau filtrarea prin membrane pot fi folosite pentru a indeparta
metalele grele din ape uzate contaminate, fiecare metoda avand anumite avantaje si limitari.
O modalitate de îndepărtare a metalelor grele prin utilizarea microorganismelor -
cyanobacteriilor este deosebit de intens cercetată (Roberto De Philippis şi Ernesto
Micheletti, 2009).
Folosirea microorganismelor pentru indepartarea metalelor grele
Biosorbtia reprezinta proprietatea biomasei microbiene nevii de a acumula ioni ai
metalelor grele, proces nesustinut metabolic. In contrast, termenul bioacumulare descrie un

64
proces activ in care metalele grele sunt indepartate in urma unei activitati metabolice a unor
organisme vii. In ultimii ani, cercetarea s-a axat pe mecanisme de biosorbtie deoarece
biomasa poate fi utilizata cu succes pentru a indeparta metalele grele din efluentii industriali
precum si pentru a recupera metale pretioase din solutii de procesare. Celulele microbiene
reprezinta biosorbenti excelenti datorita raportului mare suprafata/ volum pe care-l au si
datorita unui numar mare de situsuri de chemo-sorbtie potential active. Cercetarile in
domeniul biosorbtiei metalelor grele au condus la identificarea mai multor tipuri de biomase
microbiene eficiente in concentrarea acestor metale. Unele tipuri de biomasa sunt deseuri
rezultate la fermentari industriale (de ex. bacteria Bacillus subtilis). Alte tipuri de microbi
care pot lega metale pot fi recoltate din medii specifice precum lacuri sau mari (anumite
tipuri de cianobacterii). Acestea pot acumula cantitati considerabile de metale grele, precum
Pb, Cd, U, Cu, Zn, Cr sau altele.
Caracteristici generale ale cianobacteriilor.
Cianobacteriile reprezinta un grup larg de bacterii Gram-negative, procariote
fototrofice caracterizate prin capacitatea de a realiza fotosinteza in prezenta oxigenului dar si
autotrofe, ca principala sursa de nutritie. S-a observat ca anumite cianobacterii pot creste
pe intuneric pe anumite substraturi organice sau in conditii anaerobe, realizand fotosinteza in
lipsa oxigenului, folosind sulfuri ca si donori de electroni. Aceasta independenta trofica,
alaturi de usurinta cultivarii lor, recomanda cianobacteriile in procesele de decontaminare.
Utilizarea cianobacteriilor in indepartarea metalelor grele. In ultimii ani s-au
publicat multe articole referitoare la capacitatea microorganismelor de a acumula si indeparta
metalele grele din ape. Aceste procese pot fi clasificate ca: procese active, metabolice sau
procese pasive, nemetabolice. In procesele active, adsorbtia, numita bioacumulare, se
datoreaza transportului metalului prin membrana celulara, urmata de acumularea intracelulara
in functie de metabolismul celular. In cazul interactiilor fizico-chimice intre metal si
gruparile functionale prezente pe suprafata celulei (bazate pe adsorbtia fizica, schimb ionic si
complexare), procesul de sorbtie nu depinde de metabolism. Peretele celular, compus din
polizaharide, proteine, lipide poate oferi situsuri pentru legarea metalelor. Cianobacteriile au
un perete celular care permite adsorbtia pasiva a unor mari cantitati de metale dizolvate. Pe
suprafata peretelui celular exista de fapt grupari functionale precum grupari carboxilat,
hidroxil, sulfat, fosfat sau amino. Cationii metalici pot fi luati din mediu de catre gruparile
incarcate negativ de pe peretele celular (Fig. 1), cu sarcina negativa prezenta pe straturile
polizaharidice care inconjoara peretele celular (Fig.2) sau cu sarcinile negative ale
polizaharidelor eliberate in mediul inconjurator (apa) (Fig.3), (De Philippis, Micheletti,
2009).

Fig. 1. Interactia cationilor metalici cu sarcinile negative de pe suprafata celulara

65
 Fig. 2. Interactia cationilor metalici cu sarcinile negative de pe straturile polizaharidice exocelulare

Fig. 3. Interactia cationilor metalici cu sarcinile negative ale polizaharidelor eliberate in mediu (apa)
(dupa Roberto De Philippis şi Ernesto Micheletti, 2009).

Un numar mare de tipuri de cianobacterii au fost testate in legatura cu capacitatea lor

de a indeparta metalele grele (in special Cd, Hg, Ni, Zn sau Pb) din solutii metalice. De
exemplu,
• Tolypothrix tenuis, Calothrix parietina au indepartat cantitati ridicate de Hg,
• Scytonema schmidlei, Anabaena cylindrica si A. torulosa au indepartat 96-
98% din Cd aflat intr-o solutie de Cd de concentratie 1mg/ l.,
• Gloeocapsa sp., Nostoc paludosum, N. piscinale, N. punctiforme, N.
commune, Oscillatoria agardhii, Phormidium molle si Tolypothrix au
indepartat 90-96% Pb dintr-o solutie de Pb de concentratie 1mg/ l.
• Procesul de legare al metalului are loc prin complexarea ionilor metalici
cu materialul polizaharidic, mucilaginos care acopera peretele celular sau
este eliberat de suprafata celulara.
EficienŃa ecologică şi economică a metodei.
Ca urmare a numeroase studii facute pe diverse cianobacterii folosite pentru
indepartarea metalelor grele din solutii apoase, s-au obtinut rezultate foarte promitatoare in
ceea ce priveste utilizarea speciilor testate. Insa acest tip de biomasa este departe de a fi
folosita pe scara industriala in tratarea apelor uzate contaminate cu metale grele din doua
motive: (1) costurile de productie ale biomasei, care sunt inca prea ridicate pentru aplicatii
industriale si (2) lipsa cercetarii suficiente in folosirea cianobacteriilor pentru realizarea unor
linii industriale care sa duca la la indepartarea metalelor cu ajutorul acestora.

66
 Interactiiunile dintre cianobacterii si metale sunt foarte complexe, depinzand de un
numar mare de factori legati de caracteristicile chimice si morfologice ale celulelor
microbiene, pana la proprietatile fizice si chimice ale metalelor care urmeaza a fi indepartate.
Rezultatele promitatoare obtinute pana acum, cresterea pretului chimicalelor,
posibilitatea de a utiliza cianobacterii care se dezvolta in mod natural (fara costuri de
productie) si cresterea interesului public pentru folosirea unor biotehnologii “verzi” pentru
rezolvarea problemei poluarii apelor deschid noi perspective in folosirea cianobacteriilor
pentru indepartarea metalelor grele din ape uzate.
Indepărtarea metalelor grele de către Cyanobacterii: Resultate obŃinute cu Cyanobacterii
şi metale ( Dupa : Roberto De Philippis şi Ernesto Micheletti, 2009.)
Metal Cyanobacterii Cyanobacterii
/ SorbŃia (mmol g-1)a sau / Sorption (mmol g-1)a sau
EficienŃa îndepărtării metalului(%)b EficienŃa îndepărtării metalului(%)b
Al Spirulina platensis / 0.0045a,c Co Oscillatoria angustissima / 0.26a
Spirulina maxima / 0.0145a,c Spirulina sp. / 0.0002a
Mastigocladus laminosus / #113 0.0284a,c Phormidium valderianum BDU / 30501 n.r.
Cd Anabaena nodosum / 0.087a Cr Aphanocapsa halophytia 0.29a
Anaabena nodosum / 0.81a Cyanospyra capsulata 0.36a
Anabaena sp. BCC / 2 85b Cyanothece CE 4 1.83a
Anabaena variabilis NIES / 23 57b Cyanothece ET 5 0.59a
Anacystis nidulans n.r. Cyanothece PE 14 0.26a
Aphanocapsa halophytia n.r. Cyanothece TI 4 1.29a
Calothrix marchica BCC / 4 57b Cyanothece VI 13 0.93a
Calothrix marchica BCC / 6 87b Cyanothece VI 22 1.08a
Calothrix parietina TISTR 8093 / 0.70a Cyanothece 16Som 2 3.77a
Calothrix sp. BCC10 / 89b Nostoc PCC 7936 0.07a
Calothrix sp. TISTR 8130 82b Spirulina sp. 0.19a
Chlorococcus paris n.r. Synechococcus sp. PCC 7942 0.10a
Cylindrospermum sp. BCC / 20 65b Fe Phormidium laminosum 94.8b
Gloeocapsa sp. BCC / 25 96b
Gloeothece magna 3.78a,c Mn Microcystis aeruginosa f. fl os-aquae C3-40 2.84a,c
Hapalosiphon hibernicus BCC 27 90b
Hapalosiphon sp. BCC 30 62b Ni Aphanocapsa halophytia n.r.
Hapalosiphon welwitschii BCC 34 75b Cyanospyra capsulata 1.41a
Lyngbya hieronymusii BCC 41 97b Cyanothece CE 4 1.24a
Lyngbya spiralis BCC 42 80b Cyanothece ET 5 0.24a
Lyngbya taylorii 0.37a Cyanothece PE 14 0.19a
Mastigocladus laminosus #113 0.0048a,c Cyanothece TI 4 0.62a
Mastigocladus sp. BCC 36 78b Cyanothece VI 13 0.39a
Nostoc rivularis n.r. Cyanothece VI 22 0.59a
Microcystis aeruginosa f. aeruginosa NIES 44 95.3b Cyanothece 16Som 2 0.96a
Microcystis aeruginosa f. fl os-aquae C3-40 1.23a,c Lyngbya taylorii 0.65a
Nostoc linckia n.r. Microcystis aeruginosa 4.26a
Nostoc sp. BCC 50 94b Nostoc PCC 7936 0.032a
Nostoc commune. BCC 76 69b Phormidium laminosum 85b
Nostoc micropicum BCC 77 72b Spirulina sp. 0.003a
Nostoc piscinale. BCC 47 82b Synechococcus sp. PCC 7942 0.05a
Nostoc punctiforme BCC 48 73b Synechocystis sp. 3.23a
Nostoc punctiforme BCC 49 84b
Oscillatoria amoena BCC 53 83b
Oscillatoria jasorvensis BCC 56 94b
Oscillatoria agardhii BCC 52 90b
Phormidium angustissimus BCC 68 87b
Phormidium molle BCC 7193 95b
Phormidium valderianum BDU 30501 83b
Rivularia sp. BCC 80 88b
Spirulina platensis 0.0035a,c
Spirulina maxima 0.0017a,c
Spirulina platensis 0.33a
Spirulina platensis 1.07a
Spirulina vulgaris 1.00a
Stigonema sp. BCC 90 89b
Synechococcus sp. PCC 7942 0.06a

67
 Tolypotrix tenuis TISRT 8063 0.80a
Tolypotrix tenuis 0.18a
Tolypotrix tenuis BCC 100 53b
Pb Anabaena sp. BCC 2 29b
Anabaena variabilis NIES 23 48.92b
Aphanothece halophytica 22b
Calothrix sp. BCC 8 59b
Calothrix sp. BCC 10 13b
Calothrix sp. TISTR 8130 86b
Calothrix sp. n.r.
Cylindrospermum sp. BCC 20 52b
Gloeocapsa sp. BCC 25 96b
Hapalosiphon hibernicus BCC 27 13b
Hapalosiphon welwitschii BCC 34 47b
Lyngbya heironymusii BCC 41 80b
Lyngbya spiralis BCC 42 73b
Lyngbya taylorii 1.47a
Mastogocladus sp. BCC 36 29b
Microcystis aeruginosa f. fl os-aquae C3-40 1.50a,c
Nostoc commune BCC 76 94b
Nostoc piscinale BCC 47 94b
Nostoc punctiforme BCC 48 98b
Nostoc punctiforme BCC49 51b
Oscillatoria agardhii BCC 52 73 96b
Oscillatoria amoena BCC 53 89b
Oscillatoria jasorvensis BCC 56 89 85b
Phormidium angustissimum BC 68 77b
Phormidium molle BCC 71 90b
Rivularia sp. BCC 80 76b
Spirulina maxima 84b
Spirulina platensis 35b
Spirulina platensis 0.08a
Spirulina, sp. 0.00005a
Stigonema sp. BCC 90 52b
Stigonema sp. BCC 92 59b
Synechococcus sp. PCC 7942 0.15a
Tolypothrix tenuis TISTR 8063 88b
Tolypothrix tenuis BCC 100 90b
Tolypothrix tenuis TISTR 8063 0.15a
Zn Anabaena variabilis NIES 23 67.7b
Anacystis nidulans n.r.
Aphanocapsa halophytia n.r.
Aphanothece halophytia 2.03a
Chroococcus paris n.r.
Lyngbya taylorii 0.49a
Mastigocladus laminosus #113 0.00856a,
Microcystis aeruginosa f. fl os-aquaeC3-40 1.23a,c
Nostoc linckia n.r.
Nostoc rivularis n.r
Oscillatoria angustissima 0.33a
Oscillatoria angustissima 9.81a
Phormidium laminosum 78.2b
Spirulina maxima 0.0023a,c
Spirulina platensis 0.0046a,c
Spirulina platensis 0.11a
Tolypotrix tenuis TISTR 8063 0.14a
Hg Anabaena sp. BCC 2 68b
Calothrix marchica BCC 4 84b
Calothrix sp. BCC 8 86b
Calothrix sp. BCC 10 92b
Calothrix parietina TISTR 8093 50b
Calothrix sp. TISTR 8130 40b
Cylindrospermum sp. BCC 20 83b
Gloeocapsa sp.BCC 25 50b
Hapalosiphon hibernicus BCC 27 84b
Hapalosiphon welwitschii BCC 34 85b
Lyngbya hieronymusii BCC 41 92b
Lyngbya spiralis BCC 42 96b
Mastigocladus laminosus #113 0.005a,c
Mastigocladus sp. BCC 36 89b
Nostoc sp. BCC 50 86b
Nostoc commune sp. BCC 76 43b
Nostoc micropicum BCC 77 26b
Nostoc piscinale sp. BCC 47 22b
Nostoc punctiforme sp. BCC 48 66b
Nostoc punctiforme sp. BCC 49 49b
Oscillatoria amoena BCC 53 12b
Oscillatoria jasorvensis BCC 5689 89b
Oscillatoria agardhii BCC 52 73b
Phormidium angustissimus BCC 68 74b
Phormidium molle BCC 71 93b
Rivularia sp. BCC 80 86b
Spirulina maxima 0.00125a,c
Spirulina platensis 0.00055a,c
Stigonema sp. BCC 90 92b
Stigonema sp. BCC 92 94b
Tolypotrix tenuis BCC 100 94b
Sn Aphanocapsa halophytia 82b
Cu Anabaena variabilis NIES 23 35.4b
Anacystis nidulans n.r.
Aphanocapsa halophytia n.r.
Calothrix sp. n.r.
Chroococcus paris n.r.
Cyanospyra capsulata PCC 9502 3.65a
Cyanospyra capsulata 1.97a
Cyanospyra capsulata 2.25a
Cyanothece CE 4 0.52a
Cyanothece ET 5 1.78a
Cyanothece PE 14 0.16a
Cyanothece TI 4 050a
Cyanothece VI 13 0.95a
Cyanothece VI 22 0.98a
Cyanothece 16Som 2 3.17a
Gloeothece sp. PCC 6909 0.41a
Microcystis aeruginosa f.flos-aquae C3-40 4.1a
Nostoc PCC 7936 1.465a
Oscillatoria angustissima 4.22a
Phormidium laminosum 97.5c
Spirulina, sp. 0.19a
Synechococcus sp. PCC 7942 0.18a
Tolypotrix tenuis TISTR 8063 0.18a
68
5. Bioremedierea prin zone de inundare artificiale sau zone umede
construite pentru tratarea apelor uzate sau a eluatelor din soluri
contaminate cu metale grele.
Apele poluate cu metale grele pot fi eficient tratate utilizînd
• iazuri de decantare artificiale sau
• sisteme de zone umede.
Îndepărtarea metalelor în aceste sisteme includ următoarele mecanisme:
• filtrarea şi sedimentarea particulelor în suspensie,
• adsorbŃia, încorporarea în materialul vegetal,
• precipitarea prin procese biogeochimice mediate de microorganisme.
S-au investigat beneficiile proceselor anaerobe de
• reducere a sulfaŃilor,
• reducere a cromului etc.),
• fixarea şi precipitarea metalelor grele şi a unor metaloizi As).
S-a demonstrat importanŃa biotehnologiilor wetland folosite pentru
• fixarea/recuperarea metalelor grele din apele de mină, din soluŃiile rezultate din
depozitele de deşeuri, şi din efluenŃii industriali. Cercetările noi duc la depăşirea
greutăŃilor anterioare întâmpinate la aplicarea pe scară largă a sistemelor wetland care
limitau activitatea bacteriilor sulfat reducatoare si a altor bacterii prin: - concentraŃia
ridicată a oxigenului si prin potenŃialul redox ridicat, - prin aciditatea efluenŃilor, pH
scăzut, - prin limitarea substratelor organice (Kuschk şi colab., 2005).
Utilizând un habitat ingineresc şi o biocenoză construită ca instalaŃii sau zone de
inundare artificiale (zone umede construite - constructed wetlands) se poate realiza
decontaminarea prin bioremediere a apelor subterane poluate, a apelor uzate şi a eluatelor din
soluri contaminate. Metoda poate fi o alternativă promiŃătoare şi economică fată de
tehnologiile de pompare şi tratare sau faŃă de barierele reactive. Astfel implementarea unui
habitat ingineresc de zone umede constriuite exploatând principiile degradării biologice sunt
aplicabile şi in situ, la scară largă sau medie (în instalaŃii wetlands mobile) sau în scopul
reducerii nivelului de poluare) (Kuschk şi colab., 2005).

Indepărtarea metalelor grele prin bioreactoare şi zone umede construite a

constituit obiectivul cercetărilor finanŃate de NATO Collaborative Linkage Grant No.
EST.CLG.978918 (2003-2004), cu partneri: - UFZ – Centre for Environmental Research
Leipzig-Halle (Leipzig, Germany), Department of Bioremediation and Centre for
Environmental Biotechnology (UBZ) at the UFZ; - Wageningen University (Wageningen,
The Netherlands); - Institute of Biochemistry and Physiology of Microorganisms of RAS
(Pushchino, Russia), - Institute for Biology of Inland Waters of RAS (Borok, Russia), (dupa
Kuschk şi colab., 2005).

69
 UnităŃi de plante şi ape uzate, contaminate cu crom.

UnităŃi mobile de inundare cu filtru orizontal UnităŃi cu filtru orizontal în meso-scale

experiment wetland pentru bioremediere (dupa Kuschk şi colab., 2005).

Cercetările proiectului au fost concentrate asupra proceselor biologice capabile de

îndepărtarea metalelor, în special a cromului, din apele uzate. Principalele rezultate obŃinute
(dupa Kuschk şi colab., 2005), au cuprins:
1. Cercetări asupra gamei largi de procese fizice, chimice şi biologice care contribuie la
detoxificarea de metale în zone umede construite şi în filtre de sol plantate care asigură un
sistem heterogen de gradienŃi conŃinuŃi în ambele zone, aerobe sau anaerobe.
2. În laborator, la scări diferite, s-au cercetat sisteme de zone umede
• pe suprafeŃe orizontale şi
• în sisteme cu fluxuri subterane, sau
• în iaz cu covor de plante plutitoare;
• toate sistemele, plantate cu Juncus effusus- rogoz, pipirig),
• au fost testate pentru rata lor de îndepărtare a cromului.
• Cele mai bune rezultate s-au obŃinut în sisteme cu fluxuri subterane.
• Se consideră că acest rezultat poate fi atribuit numai bacteriilor anaerobe stabilite în
sistem, Juncus effusus având o capacitate scăzută de adsorbŃie pe pietriş şi o rata
scăzută de îndepărtare pentru crom, în sistem hidroponic.
3. Au fost îmbogăŃite culturile mixte de bacterii reducătoare pentru crom, constând din
diferite specii de bacterii anaerobe şi facultativ anaerobe. În consorŃiu au avut loc o
succesiune de procese reducere bacteriană şi, după ce cromul a fost precipitat, în sistem s-a
acumulat numai sulfura.
4. O bacterie reducătoare pentru crom a fost izolată şi caracterizată.
PrezenŃa nitratului a ridicat specific rata de reducere a Cr(VI) şi numărul de celule.
5. Furnizarea de substrate organice promovează dezvoltarea condiŃiilor anoxice şi activitatea
bacteriilor metal reducătoare şi sultat reducătoare în consorŃiul de bacterii şi în zonele umede
construite.
6. ExperienŃele au testat efectul diferiŃilor contaminanŃi (compuşi organici şi metale grele)
asupra plantelor in condiŃii de seră. S-au cultivat diferite specii de plante de apă emergente
(helofite), păstrate în seră pe timpul iernii.
Principalele specii cultivate : Acorus calamus (obligeană), Glyceria maxima (mana de apă),
Iris pseudacorus (stânjenelul galben), Juncus effusus (rogoz,pipirig), Phragmites australis

70
(stuf, trestie), Typha latifolia (papura cu frunza lată), Typha angustifolia (papura cu frunza
îngustă)

Acorus calamus (obligeană) Glyceria maxima (mana de apă) Iris pseudacorus (stânjenelul galben)

Juncus effusus (rogoz, pipirig) Phragmites australis (stuf) Typha latifolia (papura) Typha angustifolia (papura)

InstalaŃia experienŃelor cu plante emergente de apă Sera şi containerele de cultivare a Helophytelor

(dupa Kuschk şi colab., 2005).

Bibliografie :
Doris Bohme, Susanne Hufe, 2003. Research for the Environment. 4th Edition (ISSN 0948-6925), 134 pages.
EDS.: Doris Bohme, Susanne Hufe, iunie 2003. Published by UFZ Centre for Environmental Research
Leipzig-Halle, http://www.ufz.de/index.php?en=2293
CRISTEA V., HODISAN I., POP I., EMILIA BECHIS, GROZA G., GALAN P., 1990. ReconstrucŃia
ecologică a haldelor de steril minier. I. Dezvoltarea vegetaŃiei spontane. În ContribuŃii botanice, Univ. din
Cluj-Napoca, Grădina botanică: 33-38.
Cunningham, S.D. and Berti, W.R., 1993. Remediation of contaminated soils with green plants: An overview.
In Vitro Cell. Dev. Biol. (Tissue Culture Association), 29, 207–212.
Ensley, B.D., 1995. Will plants have a role in bioremediation? In: Fourteenth Annual Symposium 1995 in
Current Topics in Plant Biochemistry, Physiology and Molecular Biology, 1995.
Roberto De Philippis şi Ernesto Micheletti, 2009. Heavy Metal Removal with Exopolysaccharide-Producing
Cyanobacteria. In Heavy Metals in the Environment (2009), eds.: Lawrence K. Wang, J. Paul Chen, Nazih K.
Shammas, Yung-Tse Hung. CRC Press. Taylor & Francis Group. pp 89-123.

71
Peter Kuschk, Arndt Wießner, Roland Müller, Matthias Kästner, 2005. Constructed Wetlands – Treating
Wastewater with Cenoses of Plants and Microorganisms. Web page: www.phyto.ufz.de A Research
Association at UFZ Centre for Environmental Research Leipzig-Halle. In the Helmholtz Association. Published
by UFZ Centre for Environmental Research Leipzig-Halle. Printed by System Print · Medien GmbH
Dezember 2005
KISS ŞT., DRAGAN-BULARDA M., DANIELA PAŞCA, 1993. Enzimologia mediului înconjurător.
Enzimologia solurilor tehnogene.Vol. II. Ed. CERES, Bucureşti.
Kumar, P.B.A.,1995. Phytoextraction: The use of plants to remove metals from soils. Environmen. Sci.
Technol., 29, 1232–1238.
MALSCHI Dana, 2009. Biotehnologii si depoluarea sistemelor ecologice. (Tehnologii de depoluare biologica,
Tehnologii de bioremediere. Reconstructia ecologica). Note de curs si aplicatii practice. Manual in format
electronic Facultatea de Stiinta Mediului, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca. Editura Bioflux, Cluj-
Napoca. 2009, P. 200. 978-606-92028-5-2. http://www.editura.bioflux.com.ro/carti-2009/
MALSCHI Dana, 2009. Elemente de biologie, ecofiziologie şi microbiologie. Note de curs si aplicatii practice.
Manual in format electronic. Facultatea de Stiinta Mediului, Universitatea Babes-Bolyai. Editura Bioflux, Cluj-
Napoca, 2009, http://www.editura.bioflux.com.ro/carti-2009/ 634 pg., planşe color, ISBN 978-606-92028-4-5.
http://www.editura.bioflux.com.ro/docs/malschi2.pdf/
Muntean, V., 1995-1996, Bacterial indicator of mud quality, Contrib. Bot., 73-76.
Muntean, V., Crişan, R., Paşca, D., Kiss, S., Drăgan-Bularda, M., 1996, Enzymological classification of salt
lakes in Romania, Int. J. Salt Lake Res., 5 (1), 35-44.
Muntean, V., Paşca, D., Crişan, R., Kiss, S., 2001, PotenŃialul enzimatic în sterilul de la o mină de zinc şi plumb
supus recultivării biologice, Lucrările celei de a XVI-a ConferinŃe NaŃionale pentru ŞtiinŃa Solului, PublicaŃiile
SocietăŃii NaŃionale Române pentru ŞtiinŃa Solului, 30B, 65-73.
Muntean, V., Nicoară, A., Groza, G., 2005, Microbiological research on iron mine spoils submitted to
bioremediation, Contrib. Bot., 40, 259-266.
Muntean, V., Groza, G., 2006, Bacterial potential of the experimental plots installed on the iron mine spoils in
Iara, Contrib. Bot., 41 (2), 101-107.
Muntean, V., 2007, Bacterial and enzymatic indicators of water and sediment pollution in the Arieş river, Stud.
Univ. Babeş-Bolyai, Biol., 52 (1), 87-92.
Muntean, V., Groza, G., 2007, Bacterial and enzymatic potential of the experimental plots installed on the iron
mine spoils in Iara, Stud. Univ. Babeş-Bolyai, Biol., 52 (2), 101-108.
OROS, V., 1996, Aspecte ecotoxicologice ale poluării apelor cu metale grele. În vol.: Cercetări noi in mineritul şi
metalurgia neferoasă". Lucrările sesiunii Ştiintifice 35 ani de ÎnvăŃământ Superior in Baia Mare 17-19 oct. Vol. III,
"Ingineria Mediului", 133 - 139.
OROS V., 2000. Recultivarea biologică a terenurilor degradate datorilă activităŃii miniere de suprafaŃă şi
depozitării deşeurilor. În DENUł I. (eds.), Reabilitarea ecologică şi managementul siturilor degradate de
industria minieră. Ed. Univ.de Nord, Baia-Mare, 2000.
OROS V., 2002. Biomonitoring. In Poluarea si monitorizarea mediului, Ed..Univ.Transilvania, Brasov. p.60-73.
OROS VASILE, 2002. Reabilitare ecologică a siturilor degradate industrial. Ed. Univ. Transilvania Braşov.
Cap.IV. Recultivarea biologica a terenurilor degradate p.134-153
RAMADE, F., 1987, Precis d'Ecotoxicologie. Ecologie Fondamentale. Mc Grow Hill. Ramade, F., 1992,Precis
d'Ecotoxicologie. Maisson, Paris.__
Raskin, I., 1994. Bioconcentration of metals by plants. Environ. Biotechnol., 5, 285–290.
Salt, D.E.1995. Phytoremediation A novel strategy for the removal of toxic metals from the environment
using plants. Biotechnology, 13, 468–474.
Nazih K. Shammas, 2009. Management and Removal of Heavy Metals from Contaminated Soil. In Heavy
Metals in the Environment (2009), eds.: Lawrence K. Wang, J. Paul Chen, Nazih K. Shammas, Yung-Tse
Hung. CRC Press. Taylor & Francis Group. Boca Raton London New York. Pp.381-430
*** http://www.resolmet.utcluj.ro. Raport RESOLMET, contract 32161 / 2008)
*** http://www.dsmz.de/strains/degradtn.htm. DSMZ - Deutsche Sammlung von Mikroorganismen und
Zellkulturen GmbH, Braunschweig, Germany. DSMZ - Degradation (including Fermentation, Oxidation,
Utilization)

72
 2. RECONSTRUCłIA ECOLOGICĂ

În România preocupările aplicative pentru recostrucŃie ecologică, bazate pe cercetări

fundamentale aprofundate şi de lungă durată asupra biodiversităŃii, protecŃiei mediului şi
utilizării durabile a patrimoniului resurselor naturale sau antropizate, au constituit obiective
importante ale institutelor de cercetare ştiinŃifică şi de învăŃământ superior, de-a lungul
ultimelor trei decenii, sincronizate la nivel european şi mondial. Fondatorii şcolii româneşti
de ecologie aplicată la mediu dar şi cercetătorii sau practicienii contemporani au abordat
cercetării sistemice integrate zonal şi global (Botnariuc 1976, Botnariuc, Vădineanu, 1982,
Stugren, 1994, Vădineanu, 1998, Cristea 1993, Cristea, Gafta, Pedrotti, 2004,), pentru a
soluŃiona
• probleme practice de protecŃie ambientală corelate cu productivitatea, conservarea şi
dezvoltarea durabilă a ecosistemelor naturale, agricole, silvice, urbane etc.( Cristea,
2006, Dordea, Coman, 2005, Fabian, Onaca, 1999, FiŃiu, 2004, Malschi,
2003,2004,2005, Malschi şi colab. 2005, Munteanu şi colab.2005, Puia şi colab.
2001);
• probleme de management integrat a impactului de mediu în diferite activităŃi
economice poluante; (Haiduc, Boboş, 2005, Ozunu, 2000, Ozunu, Teodosiu, 2002,
RăuŃă, Cârstea, 1983,) precum şi
• reconstrucŃia ecosistemelor în urma distrugerii biocenozelor din zone afectate de
dezastre naturale şi antropice, de poluare şi disfuncŃii tehnologice, de schimbările
climatice actuale etc. (Cristea 1990, 1993, Cristea, Gafta, Pedrotti, 2004, Kiss,
Drăgan-Bularda, Paşca, 1993, ).
Efectul distructiv al factorilor perturbatori şi al dezastrelor ecologice asupra
biocenozelor naturale sau antropizate, impune reconstrucŃia ecologică a zonei afectate sau
denudate de vieŃuitoare, în scop ambiental, sanogenetic (parcuri, zone verzi), peisagistic,
agricol sau silvic, antierozional sau protectiv faŃă de schimbările climatice şi tehnologice
actuale şi de perspectivă.
ReconstrucŃia ecologică, aplicată pe substrate abiotice, biotopuri poluate, contaminate,
halde de steril, materiale de descopertare si alte reziduuri rezultate din exploatari miniere si
din alte activitati industriale, agricole etc., operează cu metode tehnice şi biologice care pot
asigura ecogeneza sau sucesiunea ecologică secundară, respectiv: înfiinŃarea fito şi zoo-
cenozelor de pionierat, concomitentă cu pedogeneza, refacerea microbiotei, humusului şi
proprietăŃilor solului; reconstrucŃia fito şi zoocenotică, cultivarea , colonizarea speciilor şi
stabilizarea relaŃiilor interspecifice favorabile productivităŃii şi echilibrului biocenotic al
noului ecosistem.
FuncŃiile mediogene şi de reglaj ale fitocenozelor asigură reconstrucŃia ecologică
prin: fixarea reliefului antropic, reglajul pedogenezei şi protecŃia solului, formarea
zoocenozelor şi conservărea faunei, reglajul microclimatului, intercepŃia precipitaŃiilor şi
reglajul hidric, atenuarea vitezei vântului, diminuarea scurgerilor de suprafaŃă, a eroziunii de
profunzime (alunecări de teren, ravene, ogaşe), a depunerii de aluviuni etc. (Cristea, 1993,
Cristea, Gafta, Pedrotti, 2004). Considerând că reconstrucŃia ecologică este un domeniu
actual deosebit de important pentru asigurarea calităŃii mediului şi precizând rolul
fitocenologiei în reconstrucŃia ecosistemelor, Cristea (1993) accentuează că aceasta, îşi
poate îndeplini „valenŃele ecologice” pe baza documentaŃia oferite de cercetările
fitosociologice. Ele demonstrează că structurile eco-cenotice viabile, protective şi productive,
sunt cele supuse selecŃiei îndelungate în condiŃiile biotopului particular, modelul lor putând fi
urmat cu succes în reconstrucŃia ecologică aplicată zonal.
Colonizarea vegetaŃiei pe substratul abiotic rezultat prin alterarea profundă a

73
mediului natural, în urma diferitelor activităŃi economice, în industria extractivă, metalurgica
şi în construcŃii, prin acumularea sterilului după extragerea minereului, prin realizarea
iazurilor de decantare, a autostrăzilor, barajelor, lacurilor de acumulare, etc. – se realizează
prin etape particulare de ecogeneză. Substratul, iniŃial abiotic, se populează cu speciile-
pionier, care au o mare amplitudine de toleranŃă ecologică la variaŃiile fatorilor ambientali.
La instalarea acestei vegetaŃii, concurenŃa interspecifică este mică sau nulă. Se formează
asociaŃii alcătuit dintr-un număr mic de specii, care fixează panta, cum sunt Rumex scutatum
cu Galeopsis angustifolia, iar pe pantele nordice, umede, Rumex cu Tussilago farfara. Pe
pantele mobile se instalează vegetaŃie cu sistem radicular puternic ramificat de suprafaŃă şi de
adâncime, totodată, care rezistă la alunecările de teren, precum şi curpenul de pădure -
Clematis vitalba. Pe sterilul cu conŃinut de metale, se instalează specii metalofite specializate
(pentru seleniu – o serie de Leguminoase, pentru stronŃiu – Graminee, pentru zinc – specii
calaminare etc.) (Fabian, Onaca, 1999). Colonizarea şi fixarea reliefului antropic de către
fitocenoze depinde de capacităŃile adaptative ale comunităŃilor de plante, de variabilitatea
ecotipică (biodiversitatea genetică) a speciilor componente, de proprietăŃile fizico-chimice ale
materialului de bază (Cristea, Gafta, Pedrotti, 2004).
„Studiile fitocenologice pot oferi o baza stiintifică în găsirea unor soluŃii optime,
corecte din punct de vedere ecologic şi economic avantajoase, de copertare şi fixare sau şi de
utilizare a haldelor de steril în agricultură” (Cristea, 1990). În sprijinul ideii de reconstrucŃie
ecologică, pe voluminoasele halde de steril, acumulate la minele de cărbune, de sare, de
metale feroase şi neferoase, la termocentrale şi alte activităŃi industriale, argumentele se
referă la: toxicitatea sterilului, la aspectul inestetic, la pericolul alunecării reliefului antropic,
la necesitatea reintegrării lor în circuitul economic.
Studiul început din 1987 la iazul de decantare Anieş, aduce un model pentru
metodele tehnice şi biologice aplicate. Iazul de decantare, rezultat din sterilul de la staŃia de
flotare a Exploatării Miniere Rodna (jud. BistriŃa Năsăud) a fost infiinŃat în anul 1973. Aici s-
au amenajat 11 nivele, cu terase de 3,8 - 4,0 m lăŃime şi taluzuri de cca 2,5 m înălŃime şi
înclinaŃie de 45-50o. Sterilul este lipsit de substante organice, are un pH de 8,5 şi conŃine
metalele grele Pb, Mn, Fe, Cu, Zn ce depăşesc valorile prevazute de normative, sulf, arseniu,
cadmiu, magneziu etc. Aceste condiŃi impiedică dezvoltarea spontană a vegetaŃei, instalarea
microbiocenozei şi afectează sănătatea populaŃiei. Pentru declansarea fitocenogenezei, s-a
efectuat consolidarea cu arocament la bază, copertarea cu glii înierbate, uniform sau în
“romburi” şi plantări cu Pinus nigra şi Robinia pseudacacia. La baza iazului, în condiŃii de
umiditate crescută, s-a instalat spontan o vegetaŃie lemnoasă de arini, încadrată la asociaŃia
Aegopodio–Alnetum glutinosae. VegetaŃia ierboasă, instalată pe taluzuri aparŃine la 2
asociatii: Fuestuco rubrae–Agrostietum tenuis şi Agropyretum repentis (syn. Agropyro-
Convolvuletum arvensis. Fitocenozele prezintă stadii diferite de evoluŃie, în funcŃie de
vechimea nivelului, de gradul de intervenŃie umană şi de expoziŃie a terenului. Pe terasele III
şi IV acoperirea generală a taluzurilor (50-95%) este superioară teraselor (15-40%).
Diversitatea specifică este superioară pe taluzuri faŃă de terase. Structura fitocenozelor
pioniere de pe terase păstrează fondul floristic al taluzelor (50-70%), cu selecŃia impusă de
biotop. Pe terase, instalarea vegetaŃiei se face dinspre marginea internă spre cea externă, pe
fâşii de 0,5-1 m lăŃime, datorită scurgerilor de suprafaŃă ce antrenează mici cantităŃi de sol. S-
a constatat că instalarea vegetaŃiei se poate realiza în timp optim prin acoperirea cu un strat de
minimum 10 cm de sol, ceea ce devansează procesul de cenogeneză cu cel puŃin două-trei
decenii (Cristea, 1990).

74
RECULTIVAREA BIOLOGICA A TERENURILOR DEGRADATE

Acoperirea cu vegetaŃie este metoda cea mai economică şi acceptabilă ecologic pentru
stabilizarea, bioremedierea, reabilitarea terenurilor degradate, reducerea poluării.
Procesul de remediere şi reabilitare trebuie integrat in context ecologic şi economico-
social.Prin remedierea ecologica se pot realiza:

1. Restaurarea prin care se incearcă refacerea exactă a ecosistemului original (ecosistemul

dinainte de degradarea sitului).
2. Reabilitarea adică refacerea unui ecosistem asemănător cu cel original, dar ceva mai puŃin
decât o restaurare completă.
3. Înlocuirea care nu-şi propune nici o restaurare ci o inlocuire a ecosistemului original cu
un altul diferit. Acesta poate fi un ecosistem mai simplu dar mai productiv (un ecosistem
agricol, o pajişte sau păşune) ori poate fi mai simplu şi mai puŃin productiv (o pădure este
inlocuită cu o pajişte cu scop de zonă de agrement).

Termenul de reconstrucŃie ecologică se poate suprapune peste oricare dintre termenii

restaurare, reabilitarea, înlocuire. ReconstrucŃia ecologică inseamnă o înlocuire activă şi
dirijată (inginerească) a ecosistemului iniŃial cu altul in scop bine definit (Oros, 2002).
Deşeurile miniere prezinta probleme specifice de reabilitare. Haldele de deşeuri
miniere sunt adeseori colonizate in mod natural de către vegetaŃie. Aceasta depinde foarte
mult de materialul din care a fost construită halda.
Multe halde miniere nu prezintă limitări pentru creşterea plantelor inafară de lipsa
azotului şi eventual a fosforului. Se poate realiza usor instalarea vegetaŃieie care include
obligatoriu plante fixatoare de azot. Pentru astfel de halde poate fi luată in considerare o
gamă largă de utilizări de la păduri până la câmpuri agricole. De exemplu in
Northamptonshire (Anglia) pe haldele provenite de la exploatarea fierului s-au plantat in urmă
cu 45 de ani arbori iar proprietarii actuali ai terenului exploateaza pădurile formate [Bradshaw,
Chadwick, 1980, Oros, 2002].
Multe halde miniere au conŃinut de pirită, iar prin oxidarea acesteia se formează
acid sulfuric. Aceste halde prezintă restricŃii atât pentru instalarea naturală a vegetaŃiei, cât şi
pentru o serie de alte utilizări. Când conŃinutul de pirită este mic, există şansa instalării lente
a unei flore compuse din plante tolerante faŃă de aciditate. Instalarea vegetaŃiei trebuie
ajutată prin tratamente cu var. Astfel de terenuri nu pot fi utilizate pentru agricultură
intrucât costurile de reabilitare ar fi prea mari iar eficienŃa lor agricolă ar fi redusă.
Haldele cu conŃinuturi de metale neferoase şi pirită sunt mai dificile. Aici,
aciditatea vehiculează şi ionii de metale grele care sunt toxici pentru vegetaŃie şi pentru
microorganisme.
Haldele vechi, provenite de la exploatarile de minereuri neferoase au conŃinuturi
adesea ridicate de metale, datorită eficienŃei slabe a tehnicilor de extracŃie a metalelor
utilizate in acele vremuri. Deseori aceste halde mai conŃin 1% şi chiar mai mult metal.
Haldele mai noi conŃin in general peste 0,1 % metale printre care şi metale
insoŃitoare deosebit de toxice (Cd).
Aceste halde rămân necolonizate de vegetaŃie şi sunt expuse la fenomene de
eroziune şi alunecări, constituind un permanent şi real pericol pentru mediu.
Orice utilizare publică a acestor terenuri necesită acoperirea cu un material inert
pentru a izola suprafaŃa de toxicitate, ceea ce este destul de costisitor.
Dupa asemenea tratare, hălzile se pot utiliza pentru zone de agrement. Spre
exemplu la Spike Island, Widnes - Cheshire s-a amenajat un parc pe fostele terenuri ale

75
primelor exploatări de cupru din Marea Britanie. Haldele s-au acoperit cu material dragat
din canale. Acelasi tratament s-a realizat şi pentru haldele de la minele de plumb-zinc din nordul
łării Galilor, dupa ce terenul a fost acoperit cu piatră de carieră [Bradshaw, Chadwick,
1980, citati de Oros, 2002].

TRATAMENTELE IN TEHNOLOGIILE DE RECONSTRUCTIE ECOLOGICA A

SITURILOR DEGRADATE SAU POLUATE INDUSTRIAL
Tratamentul unui sit se presupune doua componente. Un tratament imediat, pentru
îmbunătăŃirea însuşirilor fizice, chimice, topografice, de toxicitate, de stabilitate ale sitului în
scopul asigurării condiŃiilor pentru tratamentul pe termen lung. Tratamentul pe termen lung
constă în instalarea şi intreŃinerea vegetaŃiei pe sit etc. (după Oros, 2002).
1. Pentru ameliorarea structurii fizice a terenului se face tratament imediat: lucrări de
scarificare sau de discuire - dacă structura este prea compactă; de compactare şi acoperire cu
materiale fine-dacă structura este afânată; lucrări de stabilizare prin tratamente cu diverse
materiale stabilizatoare; lucrări de drenare; de umezire pentru imbunătăŃirea stabilităŃii
şi a umidităŃii.
Alte lucrări de tratare pot fi realizate in vederea asigurării condiŃiilor cerute de
instalarea eficientă a vegetaŃei: se pot realiza lucrări de fertilizare (adaosuri de ingrăşăminte
si de amendamente), de corectare a pH-ului cu var ;lucrări de neutratizare şi fixare a unor
substanŃe toxice (metalele grele). Scopul reabilitării este realizarea unui ecosistem cu o robustă
autointreŃinere. Instalarea vegetaŃiei şi intreŃinerea acesteia este o etapa decisivă în această
acŃiune şi de ea depinde reuşita intregii acŃiuni de reabilitare. Recultivarea biologică este
deosebit de importantă şi de mare responsabilitate (după Oros, 2002).
Realizarea cu succes a ecosistemului autosustenabil necesita in mod obligatoriu ca
toate problemele subliniate la analiza sitului original să fie rezolvate, fie ele fizice,
nutriŃionale, ori legate de toxicitate. De exemplu dezvoltarea de aciditate din pirita
continută in materialul haldat poate face ca noul ecosistem proaspăt instalat să intre rapid in
degenerare. Singura soluŃie este să se adauge cantităŃi suficiente de carbonat de calciu
(calcar, creta) şi să se urmarească orice nouă generare de aciditate(după Oros, 2002).
Durata lucrarilor. Nu se va putea realiza un ecosistem complet într-o perioadă de un an,
chiar dacă acesta ar fi un ecosistem simplu precum o pajişte de iarbă verde. Este foarte dificil
de creat un sol totalmente fertil, complet biologic, intr-un singur an pornind de la deşeuri, cu
exceptia cazurilor când există un strat substanŃial de sol vegetal adăugat peste deşeurile
preexistente, ori de material organic adus din altă parte (nămol de canalizare, compost).
Asemenea adaosuri se pot realiza insa numai la scară mică.
Solul trebuie sa se construiască pe o perioadă de caŃiva ani, acordându-se o atenŃie
deosebită proceselor formatoare de sol. CerinŃa nu este formarea unui sol care să fie complet
dezvoltat in sensul pedologic (ceea ce poate lua mii de ani) ci un sol complet dezvoltat in
sensul biologic. Aceasta inseamnă ca solul format să posede continuturi adecvate de materie
organica si in special de azot, asociate cu procese active de mineralizare (după Oros, 2002).
Ecosistemele normale in regiunea temperată necesită circa 150 kg azot/ha anual. De
obicei acesta poate fi produs numai dacă in sol capitalul de azot este de 10 ori mai mare,
rezultand un capital minimal de azot necesar în sol de 1000 kg/ha, legat de o mare cantitate
de materie organică. Un astfel de sol se poate constitui numai dacă in ecosistemul in
dezvoltare printre speciile de plante exista leguminoase ori alte plante fixatoare de azot.
Acestea pot sa nu mai fie necesare in partea finala a dezvoltarii ecosistemului, dar in
partea iniŃială, speciile fixatoare de azot trebuie sa fie nu numai prezente printre cele
semanate sau plantate, sa fie adecvate condiŃiilor concrete, astfel incât ele sa se menŃină,
iar contributia lor la fixarea azotului sa fie durabilă . Trebuie acordata atentie tratamentelor
cu fertilizatori şi, de asemenea, acŃiunilor de cosire, sau păşunat a ierbii. În cazul

76
ecosistemelor de padure, aceleasi lucruri trebuie avute in vedere si actiunile de
proptire şi de rărire a puieŃilor (Oros, 2002).
Toate acestea vor asigura rata satisfăcătoare a creşterii in ecosistemul in dezvoltare
; o producŃie satisfăcătoare de materie organică atat la suprafată cat şi in interiorul solului in
formare (circa 10 000 kg/ha/an). Aceasta materie organica, impreună cu penetrarea actuală a
radacinilar in sol şi cu activitatea animalelor din sol ce se hranesc cu materie organica, vor fi
deosebit de importante in dezvoltarea unei structuri adecvate a solului care reprezinta cel
mai adesea o problemă în terenurile degradate. Ameliorarea structurii, impreuna cu
covorul de plante de la suprafată vor diminua eroziunea terenului.
La terenurile proaspat inierbate se constată adesea că după un start foarte bun,
rata de creştere scade in perioada următoare la nivele deosebit de mici datorita unei
inadecvate ingrijiri ulterioare. Unele specii sunt mai tolerante decat altele la lipsa de
intreŃinere: in zona temperată sunt leguminoasele Sarothamnus scoparius şi Ulex
europeus (tolerante la aciditate şi lipsă de fosfor). NecesităŃile de intretinere ulterioara a
vegetaŃiei fac parte integranta din acŃiunea de reabilitare şi chiar din luarea deciziei privind
felul reabilitării (după Oros, 2002).
Plante utilizate în recultivarea terenurilor degradate
Plante ierboase. În mai toate cazurile de reabilitare a unor terenuri degradate
formarea unui covor vegetal ierbos este o Ńintă finală sau o etapă intermediară pentru
atingerea Ńelului final care poate fi o pădure, un teren arabil sau un parc.
De regulă printre ierburile care trăiesc pe o pajişte există şi leguminoase care au o
mare capacitate de a fixa azotul atmosferic iar printre acestea, trifoiul este cel mai răspândit.
In fiecare zona climatică există un numar mai mare sau mai mic de plante ierboase
care pot fi utilizate in lucrările de recultivare a zonelor in curs de reabilitare.
In Marea Britanie, Bradshaw şi Chadwick, 1980, citează 140 de specii de ierburi si 70
specii de leguminoase dintre care se pot alege speciile adecvate pentru recultivare.
Problema ce se ridică este care specii sunt adecvate pentru reabilitarea terenurilor,
cum se face alegerea şi care sunt metodele cele mai bune de insămânŃare?
Din punctul de vedere al recultivării unei zone degradate, cea mai importantă insuşire
de luat in considerare trebuie să fie adaptarea plantelor la condiŃiile terenului (solului).
Pe de altă parte, unele dintre aceste plante sunt uşor de obŃinut prin seminŃele produse
de producători specializaŃi; altele insă se găsesc numai sub formă de plante sălbatice.
Plantele sălbatice nu trebuie ignorate intrucât pot avea o serie de insuşiri extrem de
favorabile şi pot aduce servicii foarte utile in activitatea de instalare şi de permanentizare a
covorului vegetal. In tabelul alaturat sunt prezentate o serie de specii de graminee Ńinand
cont de criteriile amintite înainte.
În cadrul fiecărei specii există de obicei foarte multe soiuri şi varietăŃi cu însuşiri
diferite privind rezistenŃa, modul de iernare, cerinŃele fată de condiŃiile solului şi climatului
etc. Căutarea soiurilor celor mai adecvate constituie o cheltuială de timp utilă pentru că o
alegere corectă trebuie să ia în considerare toate diferenŃele cu privire la persistenta si la
intretinerea uşoara a covorului vegetal final.
Graminee posibil de utilizat in recultivarea (dupa Oros, 2002)
Specii CerinŃe de ToleranŃa ToleranŃa ToleranŃa faŃă de Cultivatori
fertilitate la pH la secetă temperatură
Agrostis gigantea (iarba câmpului) medii neutru, calcaros medie rece, cald putini
Agrostis stolonifera (iarba câmpului) medii neutru, calcaros mica rece, cald putini
Agrostis tenuis (iarba câmpului) mici acid, neutru medie rece, cald multi
Alopecurus pratensis (coada vulpii) medii neutru, calcaros medie rece, cald putini
Dactylis glomerata (golomăŃ) mari neutru, calcaros medie, rece, cald multi
Deschampsia caespitosa (târsă) medii neutru, calcaros medie rece, cald Specie salbatica
Deschampsia flexuosa (târsă mica) mici acid mare rece, cald Specie salbatica
Festuca arundinacea (păiuş de livezi) mari neutru, acid mica rece, cald multi
Festuca ovina (păiuşul oii) mici acid, neutru mare frig, rece, cald putini

77
 Festuca rubra (păiuş roşu) mici neutru, calcaros mare frig, rece, cald multi
Festuca pratensis (păiuş de livezi) medii neutru, calcaros medie rece, cald putini
Lolium perenne (zâzanie) (raigras) medii neutru, calcaros medie rece, cald multi
Phleum pratense(timoftică) medii neutru, calcaros medie rece, cald multi
Poa pratensis(firuŃă de li vezi ) mici acid, neutru, calcaros mare frig,rece, cald multi

Leguminoasele reprezintă o componentă de importanŃă crucială in aproape toate

mixturile de ierburi deoarece ele contribuie la menŃinerea unui influx adecvat de azot şi
asigură furnizarea unui capital adecvat de azot organic în interiorul solului nou, în formare.
Ele înlătură necesitatea tratamentelor cu azot pentru intreŃinere prin marirea cantităŃii de azot
mineralizabil. Astfel, trifoiul este un fertilizator mai bun decât tratamentele cu fertilizatori
chimici, intrucât furnizeazâ azotul in mod gradual şi continuu.
Leguminoase perene cu utilitate deosebită in reabilitarea terenurilor
(A= acid; N = neutru; C = calcaros), dupa Oros,2002
Specii de leguminoase PreferinŃe pentru sol PreferinŃe pentru climat ExistenŃa în flora Romaniei
Amorpha fruticosa (tufa de indigo) N,C cald -
Centrosema pubescens A,N cald -
Coronilla varia(coronişte) AN rece, cald ++
Desmodium uncinatum A,N cald -
Lathyrus sylvestris (lintea pratului) N,C cald +
Lespedeza bicolor A,N cald ornamentală
Lespedeza cuneata A,N cald -
Lespedeza japonica A,N cald -
Lotus corniculatus (ghizdei) N,C rece, cald ++
Lupinus perrenis (lupin) A,N,C rece, cald cultivată
Medicago sativa (lucernă) N,C rece, cald ++
Melilotus alba (sulfină albă) A,N,C rece, cald ++
Melilotus officinalis (sulfină) A,N,C cald ++
Phaseolus vulgaris (fasole) A,N,C cald cultivată
Stylosanthes humilis A,N cald -
Trifolium pretense (trifoi roşu) N,C rece ++
Trifolium hybridum (trifoi) A,N,C rece ++
Trifolium repens (trifoi alb) N,C rece, cald ++
Ulex europeus A,N,C rece -

Şi in cazul leguminoaselor, alegerea speciilor depinde de condiŃiile de sol şi de

climat. De obicei leguminoasele cele mai adecvate sunt cele utilizate in agricultură
intrucât acestea au o rată mare de fixare a azotului. [Oros,2002].
Leguminoasele sunt adecvate datorită simbiozei cu bacteria Rhizobium ce se fixează in
radăcini şi formează nodozităŃile fixatoare de azot. Se practică utilizarea de seminŃe deja
infectate cu Rhizobium. De asemenea, se poate utiliza sol in care au fost deja cultivate
leguminoasele respective, pentru a aduce un aport de bacterii Rhizobium adecvate. Uneori se
realizeaza aşa numite culturi - doică. Speciile utilizate in acest scop trebuie alese în funcŃie de
Ńelul urmărit.
Pregătirea terenului şi însămânşarea se fac de regulă prin aceleaşi metode care sunt
utilizate in mod obişnuit in agricultură şi cu aceleaşi utilaje. Rata de însămânŃare (cantitatea
de seminŃe la hectar) poate varia în funcŃie de teren şi de sit, dar şi aici este bine să se
urmeaze practica din lucrările agricole. Nu se justifică ratele de însămânŃare, cu valori ridicate
din horticultură (500 kg/ha) in timp ce in agricultură se aplică 40 kg/ha, in ideea ca sămânŃa
multă asigură succesul. Aceasta nu este adevărat, succesul este asigurat numai prin
asigurarea condiŃiilor corecte de creştere. Bradshaw şi Chadwick (1980) consideră ca
normală pentru zona tempezată o rată de însămânŃare de 50 - 100 kg/ha şi ceva mai puŃin
pentru climatul tropical [Oros,2002].
Daca s-a putut identifica material vegetativ special adaptat la condiŃii particulare,
precum cele din hălzile metalifere, de exemplu, atunci clonarea şi propagarea vegetativă
reprezintă o metodă eficientă de stabilizare, aceasta asigurând prezervarea caracteristicilor
genetice nemodificate ale materialului adaptat.

78
 Materialul vegetativ plantat in teren va necesita aceeaşi atenŃie in privinŃa lucrărilor
de ameliorare şi intreŃinere ca şi materialul semănat. Chiar dacă materialul de start este mai
mare (plantule) şi are o mai mare rezervă de nutrienŃi pe termen scurt, pe termen lung el va
necesita aceleaşi adaosuri de azot şi alŃi nutrienŃi ca şi terenul însămânŃat [Oros,2002]..

Arbori şi arbuşti utilizati in recultivarea terenurilor degradate. Ca şi în

cazul plantelor ierboase, posibilitatea de alegere a speciilor este imensă. Pentru plantarea pe
terenurile degradate, este necesar să se aleagă specii cunoscute a fi bine adaptate la mediul
local, cu acordul inspectoratului silvic. In general, speciile cele mai valoroase sunt cele care
reprezintă pionierii naturali. Este posibilă identificarea de specii care sunt adaptate in
mod particular la condiŃiile dificile de deficienŃă de nutrienŃi, carenŃa care este prezentă
în succesiunea naturală timpurie a vegetaŃiei pe terenurile degradate, dupa Oros, 2002.
ARBORI. Ca şi în cazul ierburilor, speciile trebuie alese şi în funcŃie de însuşirile
particulare ale sitului precum pH-ul şi climatul. Există un număr de arbori din
familia Leguminoase în zona temperată precum Robinia pseudacacia (salcâmul), Cercis
siliquastrum, Gleditschia triacanthos (plătică), Gymnocladus dioica, Sophora japonica, iar
în climatul cald speciile genului Acacia, precum si alte specii de arbori, care nu sunt
leguminoase, şi care au capacitate de a fixa azotul ex. specific de Alnus (anin), Hippophaë
rhamnoides (cătina albă). Aceste specii cresc relativ repede fară adaos de fertilizatori (azot)
şi reprezintă instrumente valoroase in reabilitarea terenurilor degradate sau a celor tehnogene,
deşi uneori necesită adaos de alŃi nutrienŃi.
Arborii cei mai utilizaŃi in recultivarea terenurilor degradate in zona temperată
((N)=fixatoare de azot, N = neutru, A= acid, C = calcaros), dupa Oros,2002.
Specii de arbori CerinŃe de ToleranŃă CerinŃe de ToleranŃă Răspândire
fertilitate la pH umiditat e la climat in România
Acer pseudoplatanus (paltin de munte) medic NC uscat rece, cald ++
Acer negundo (arŃar american) medie NC uscat cald
Alnus glutinosa (anin negru) slabă (N) ANC umed rece ++
Alnus incana (anin alb) Slabă (N) NC umed rece ++
Betula papyrifera (mesteacăn) slabă ANC umed, cald -
Betula pendula (mesteacan) slabă NC umed, rece -
Betula pubescens (mesteacan pufos) slaba ANC umed, rece +
Coriaria arborea slaba (N) AN uscat rece, cald -
Eleagnus sylvatica slaba (N) NC uscat rece, cald -
Eleagnus umbellulata slabă (N) NC uscat rece, clad -
Eleagnus angustifolia (sălcioară) slaba (N) NC uscat cald +
Fagus sylvatica (fag) medie ANC uscat rece ++
Fraxinus americana (frasin american) medie NC umed, cald -
Fraxinus excelsior (frasin) medie NC uscat rece ++
Juniperus virginiana (ienupar de Virginia) slaba ANC uscat rece,cald cultivat
Larix leptolepis (zadă, larice) slaba ANC uscat rece -
Pinus banksiana (pinul bancsian) slaba AN uscat rece cultivat
Pinus echinata slaba AN uscat cald -
Pinus nigra (pin n e g ru ) slaba ANC uscat rece, cald ++
Pinus rigida (pinul rigid) slaba AN uscat rece, cald -
Pinus strobus (p i n u l s t r o b ) medie ANC uscat rece, cald cultivat
Pinus sylvestris (pinul silvestru) slaba ANC uscat rece, cald ++
Pinus tolda medie AN uscat cald
Pinus virginiana slaba AN uscat cald -
Platanus occidentalis (platan) medie NC umed rece, cald cultivat
Populus nigra (plop negru) medie N umed cald, rece ++
Populus tremula (plop tremurator) medie ANC umed rece ++
Robinia fertilis slaba ANC uscat rece, cald -
Robinia pseudacacia (salcam) slaba ANC uscat rece, cald ++
Salix caprea (salcie capreasca) slaba ANC umed, uscat rece ++
Salix cinerea (zălog ) slaba ANC umed, uscat rece ++
Salix daphnoides (salcie brumarie) slaba NC umed rece ++
5alix purpurea (rachita rosie) slaba ANC umed rece ++
Salix viminialis (rulaje) medie NC umed rece ++
Sorbus aucuparia (scoruş) slabd ANC uscat rece +
Thuja occidentalis medie NC umed, uscat rece cultivat

79
 ARBUŞTI. Posibilitatea de alegere pentru arbuşti este de asemenea imensă. Aici nu
se pune problema unei utilizări comerciale, specific alese vor fi cele care au insuşirile cele mai
adecvate faŃă de condiŃiile terenului şi care indeplinesc bine rolul de fixare.
Dintre arbuştii foarte valoroşi, cu capacitatea de a fixa azotul sunt leguminoasele
Ulex, Sarothamnus şi eleagnaceele Eleagnus (sălcioara) şi Hippofaë rhamnoides (cătina
albă). AlŃi arbuşti utilizaŃi adesea pentru fixarea terenurilor degradate şi pentru halde sunt
sângerul (Cornus sanguinea), cornul (Cornus mas), lemnul câinesc (Lygustrum vulgare),
drobul (Cytisus nigricans), dârmozul şi călinul (Viburnum lantana, Viburnum opulus), etc.
Sortimentul de specii forestiere care asigură rezultate bune pe halde este bogat,
speciile utilizate depinzând de condiŃiile staŃionale existente sau create prin lucrările de
ameliorare.
Speciile amelioratoare de sol (fixatoare de azot) precum salcâmul (Robinia
pseudacacia), aninul (Alnus), sălcioara (Eleagnus) şi cătina albă (Hippofaë rhamnoides)
au dat rezultate bune in toate cazurile. Ele au contribuit şi la ameliorarea materialului de sol
din halde in timp relativ scurt şi au stimulat creşterea altor specii lemnoase când au fost
cultivate in amestec cu acestea.
Dintre celelalte specii forestiere folosite pe halde au dat rezultate bune sau
satisfăcatoare (Traci, 1985, Oros, 2002):
• pinii, in special pinul silvestru (Pinus sylvestris), pe haldele miniere şi industriale cu
depozite grosiere şi nisipoase, cu pH sub 7, şi
• pinul negru (Pinus nigra) pe hălzile calcaroase sau argiloase cu pH peste 7;
• plopii, mai ales plopul alb (Populus alba) şi plopul tremurător (Populus tremula), şi
sălciile (Salix alba, Salix caprea, Salix incana, etc.) pe hălzile formate din depozite
nisipoase, din regiuni mai umede sau cu posibilităŃi de irigare;
• frasinul (Fraxinus excelsior), paltinul (Acer), cireşul pădureŃ (Cerasus avium),
ulmul (Ulmus) şi frasinul de Pensylvania (Fraxinus pensylvanica), arŃarul tătăresc
(Acer tataricum) şi altele, pe hălzile cu condiŃii staŃionale ceva mai favorabile sau pe care
s-a aşternut un strat de pământ fertil;
• stejarul şi stejarul roşu (Quercus robur şi Quercus borealis) pe hălzile cu cele mai
bune condiŃii de sol;
• mesteacanul (Betula verrucosa), oŃetarul fals (cenuşerul) (Ailanthus altissima),
arŃarul american (Acer negundo), mojdreanul (Fraxinus ornus),etc. pe hălzile cu condiŃii
staŃionale mai dificile (mesteacanul in zone mai umede pe hălzile acide, iar celelalte specii pe
hălzile din zone mai calde şi secetoase - mai ales mojdreanul);
• lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), sângerul (Cornus sanguinea) şi a1Ńi
arbuşti, pe diferite tipuri de hălzi, in amestec cu speciile menŃionate mai inainte.
Impădurirea haldelor. Analiza situaŃiei unor hălzi din România şi a datelor din
literatura de specialitate l-au condus pe Traci,1985 la concluzia că pentru caracterizarea
codiŃiilor staŃionale ale hălzilor şi pentru clasificarea staŃiunilor de halde, trebuie să se ia in
considerare următorii factori principali:
• condiŃiile generale fitoclimatice, cu distingerea următoarei serii de
tipuri de staŃiune de halde:
• halde din regiuni de câmpie şi coline, din stepă şi silvostepă;
• halde din regiunile de dealurii din subzonele stejarului şi gorunului;
• halde din regiuni montane din subzonele fagului şi molidului;
• provenienŃa materialului component, distingându-se:
• hălzi miniere,
• hălzi industriale,
• hălzi menajere, etc.;

80
• caracteristicile depozitelor din hălzi, distingandu-se:
• hălzi din fragmente de rocă grosiere (pietriş, pietre, bolovani cu sau fara
material fin),
• hălzi din materiale fine de rocă (nisip, pulberi),
• hălzi din materiale foarte fine (argilă),
• hălzi din cenuşă,
• hălzi din zgură,
• hălzi din deşeuri menajere.
La acestia se mai adauga o serie de alŃi factori ce trebuie luaŃi in considerare
precum: petrografia rocilor şi compozitia mineralogiecă, pH-ul, prezenŃa unor săruri
solubile sau / şi compuşi toxici, configuraŃia microreliefului halzilor (valuri sau movile,
platforme, bălti). Toate acestea vor sta la baza proiectării şi aplicării soluŃiilor tehnice
diferenŃiate pentru stabilizarea şi impădurirea hălzilor.
Utilizând parŃial aceste caracteristici, Traci, 1985, a facut şi o clasificare staŃionala a
hălzilor din care extragem cateva tipuri de staŃiuni.
•StaŃiunea Hmc1 = hălzi miniere (Hm) formate din materiale grosiere de roci acide
(bolovani, pietre, pietriş şi puŃine materiale fine de riolit, din galeriile de exploatare a
aurului), sub formă de movile şi valuri, inalte de 20-30 m, cu pante de 20-30°, stabile,
situate in subzona de vegetaŃie a fagului şi molidului (c).
• StaŃiunea Hmb3 = hălzi miniere (Hm) carbonifere formate din fragmente de rocă şi
lignit, sub forma de valuri şi movile, înalte de 10-30 m, cu pante de 20-30°, semistabile,
neînŃelenite, din subzona de vegetaŃie a gorunului (b).
• StaŃiunea Hmb4 = hălzi miniere (Hm) formate din materiale fine de rocă (nisip de la
flotaŃia minereurilor de plumb-zinc), cu pH 7-8, sub formă de platforme inalte de 7-15 m,
cu panta versanŃilor de 20-25°, semistabile, din subzona de vegetaŃie a gorunului (b).
• StaŃiunea Hib2 = hălzi industriale (Hi) formate din cenuşa de la centrale electrice de
termoficare, cu pH= 9,7 , cu conŃinut ridicat de Fe, Mg, Pb, Ca şi conŃinut redus de nitraŃi,
sub forma de dune inalte de 40-50 m, cu pante de 25-30°, nestabile, situate in subzona de
vegetatie a stejarului (b).
• Statiunea Hda1 = hălzi de deşeuri menajere (Hd) alcatuite predominant din materiale
organice (hârtie, materiale plastice, resturi alimentare) şi puŃine fragmente de sticlă,
ceramică, obiecte metalice, etc., sub forma de platforme inalte de 5-10 m, situate în zone de
câmpie şi coline din stepă si silvostepă (a) dupa Oros,2002

Lucrări de ameliorare a condiŃiilor pentru instalarea şi dezvoltarea vegetaŃiei forestiere

In general, hălzile ofera condiŃii staŃionale dificile, de aceea, în majoritatea cazurilor
sunt necesare lucrări de ameliorare a acestor condiŃii pentru a permite instalarea vegetaŃiei
forestiere şi dezvoltarea ei corespunzătoare.
Printre cele mai general aplicate categorii de lucrări se pot mentiona:
• lucrări de consolidare a hălzilor contra alunecărilor prin micşorarea pantei şi
reamenajarea taluzurilor, ziduri de sprijin, drenaje şi lucrări de combatere a eroziunii prin
garduleŃe liniare sau rombice, banchete de zidărie uscată, etc.;
• lucrări de pregătire a terenului.
• In cazul hălzilor cu suprafaŃa foarte tasată (foarte adesea este cazul halzilor
miniere şi industriale) afânarea terenului este indispensabilă pentru instalarea
vegetaŃiei forestiere.
• Pe suprafaŃa terasei la hălzile de steril de flotaŃie, afânarea se realizează prin
aratură la 30-40 cm adâncime şi/sau discuire, iar
• în cazul hălzilor din materiale grosiere (hălzi de mină) prin scarificare cu
scarificatoare cu dinŃi până la 30-40 cm.

81
 • Pentru instalarea vegetaŃiei forestiere, această pregătire se poate executa şi in
fâşii de 1,0-1,5 m lăŃime alternând cu fâşii nelucrate de 0,75-1,0 m laŃime, sau
chiar pe tablii cu dimensiunile stabilite de la caz la caz.
Pe versanŃii hălzilor, pregătirea terenului se va face în terase late de 26 m
amplasate la distanŃe de 3-6 m. Terasele pot fi sprijinite cu garduleŃe (la
materialele nestabile) sau nesprijinite in cazul materialelor stabile;
• lucrari de ameliorare a condiŃiilor de sol.
Aproape in toate cazurile, hălzile de deşeuri industriale prezintă carenŃe in
substantele nutritive şi in special pentru azot. Prin urmare, sunt necesare lucrări de fertilizare
şi alte lucrări de imbunătăŃire a insuşirilor fizico-chimice ale materialelor de solificare, în
special in privinŃa capacitaŃii de reŃinere a apei şi a nutrienŃilor.
• Acoperirea cu un strat de sol fertil de 20-25 cm grosime este o metoda general
valabilă, utilă şi in cazul impăduririlor, insă foarte rar este utilizabilă din
considerente de costuri şi posibilităŃi de procurare a cantitaŃilor de sol
necesare.
• Acoperirea cu alte materiale, inlocuitori de sol, precum namoluri dragate din
canale de irigaŃie sau de desecare ori din canalele portuare, etc., nămoluri de
la staŃiile de epurare municipale a apelor menajere, este o alternativă
adesea fezabilă. Fiind bogate in materie organică, acestea ameliorează
insuşirile materialului superficial din haldă şi aduce un aport de elemente
nutritive.
• Mulcirea cu paie, ramuri, scoarŃe, frunze, rumeguş sau turbă este o altă
posibilitate de ameliorare a materialelor, având efect pozitiv şi in prevenirea
eroziunii.
Alte lucrari de ameliorare a condiŃiilor de sol sunt cele de combatere a acidităŃii
prin tratare cu var sau calcar şi de fixare sau neutralizare a substanŃelor nocive, fie prin
spalarea sărurilor solubile, fie prin fixare cu gips, fosfogips sau alte tratamente (Oros,
2002).
La organizarea activităŃii de instalare a vegetaŃiei forestiere se recomandă ca din
speciile tipice pentru fiecare staŃiune de halde să se aleaga 2 - 3 specii intre care să fie cel
puŃin una dintre cele amelioratoare de sol (fixatoare de azot), respectiv salcâm, anin sau
catina albă. Amestecul de plante indicat este cel in buchete de 50 - 100 m 2 sau in benzi
pure alterne, late de 5-10 m.
Cătina albă şi alŃi arbuşti pot fi folosiŃi şi in culturi în amestec intim cu speciile de
talie mare sau in rânduri pure alterne cu acestea.
Se va evita amestecul intim, in rânduri alterne sau in buchete mici de pin cu salcâm,
anin sau salcioară, deoarece foioasele menŃionate, având creşteri mai mari in primii ani,
copleşesc şi elimind pinul din cultură. Unele specii ca salcâmul şi aninul pot fi folosite şi in
culturi pure.
Pentru taluzuri, după realizarea lucrărilor de consolidare specifice, se va realiza
plantarea puieŃilor. Din sortimentul de specii recomandat se va alege o singură specie, evident,
cea mai potrivită condiŃiilor staŃionale. Cu deosebire, se utilizează in aceste cazuri specii
fixatoare de azot precum cătina albă, salcâmul şi aninii. Foarte rar, pentru a realiza efecte
peisajistice, se utilizeaza combinaŃii de două specii. Desimea culturilor va fi 0,3-1m x 2-3m,
cea mai mica desime va fi in cazul plantaŃiilor de salcâm (0,8-1m x 2-2,5 m) iar cea mai mare
in cazul plantaŃiilor in cordon de cătină albă (0,3-0,5m x 2-2,5m).
Gazonarea prealabilă sau concomitent cu plantarea este foarte recomandată pentru
prevenirea eroziunii, utilizându-se in special lupinul peren pentru inverzirea taluzurilor.
IntreŃinerea. Fertilizare şi amendare. Acestea sunt la fel de importante pentru arbori
ca şi pentru ierburi şi leguminoase. Dacă deficienŃele şi pH-ul nu sunt corectate la inceput şi

82
menŃinute la valori normale in continuare, creşterea arborilor va fi slabă. După mai mulŃi
ani, copacii vor inrădăcina suficient de adânc pentru a ajunge să furnizeze nutrienŃi in cantităŃile
necesare, dar creşterea iniŃială slabă poate conduce la moartea copacilor prin vandalism,
datorită animalelor ori prin competiŃia cu vegetaŃia inconjurătoare. Dacă stocul de sol fertil de
la plantare este bine fertilizat şi aduce un aport de nutrienŃi pentru primul an, principala grijă
va fi acordată pentru anii al doilea şi al treilea. NutrienŃii limitativi vor fi, ca şi in cazul
ierburilor, azotul şi fosforul.
VegetaŃia însoŃitoare. Intrucât copacii sunt plantaŃi la densitate mică, o mare parte
din teren ramâne neprotejată şi atunci un covor vegetal poate fi important. Acesta nu este
necesar dacă terenul este plat, dar in pantele expuse la eroziune, covorul vegetal devine
esenŃial. Acesta poate fi realizat dintr-un amestec de graminee cu leguminoase sau numai
leguminoase, acestea din urmă sunt valoroase şi prin fixarea azotului. Dar covorul vegetal va
intra in competiŃie pentru nutrienŃi şi apa cu tinerii arbori şi chiar pentru lumină dacă arborii
sunt foarte mici. Astfel, speciile ierboase trebuie alese cu grijă, iar rata de însămânŃare trebuie să
fie foarte mică, mult mai mică decât in cazul pajiştilor. Chiar şi aşa, poate deveni necesar
ca vegetaŃia să fie combătută in jurul arborilor, prin tăiere sau erbicidare in anul al doilea şi al
treilea. Astfel de lucrări sunt obişnuite pentru plantaŃiile forestiere pe terenurile
erodate, la acestea se vor adăuga şi alte lucrări de intreŃinere specifice in funcŃie de insuşirile
staŃiunii de haldă, dupa Oros,2002.

RECULTIVAREA BIOLOGICĂ A DEPOZITELOR DE DEŞEURI MINIERE DE LA

EXPLOATAREA MINEREURILOR DE METALE NEFEROASE ŞI PREłIOASE.
Exploatările miniere de metal, neferoase şi preŃioase, realizate în subteran sau la zi,
produc deşeuri de două tipuri principale:
• sterile de mină şi
• sterile de flotalie (iazuri de decantare), la care se pot adăuga
materialele (sterile) de descopertă în cazul carierelor (Oros, 2002).
Din punct de vedere fizic, sterilul de mină şi sterilul de flotaŃie se prezintă diferit.
Sterilul de mină este un amestec complex de piese grosiere, majoritatea peste 5 cm
diametru. Ele sunt stabile dar, în afara cazurilor când au o proporŃie ridicată de material fin, vor
fi extrem de permeabile şi uscate, având o foarte slabă capacitate de reŃinere a apei.
Sterilul de flotaŃie este un material măcinat fin, de regulă sub 2 mm. Drept rezultat,
caracteristicile fizice ale materialului sunt corespunzătoare pentru creşterea plantelor: ele vor
avea de obicei o bună reŃinere a apei, dar sunt sensibile la eroziune pe calea apei şi a văntului.
Ambele tipuri de materiale sunt la fel de deficitare în elemente nutritive esenŃiale N, P.
Ele pot fi deficitare şi în alti nutrienti (K, Ca, etc).
Problema critică este conŃinutul de metale. În termeni generali, de obicei trebuie sa
fie circa 1000 ppm (0,1 %) din oricare metal în deşeu pentru ca acesta să fie toxic pentru plante.
Disponibilitatea metalului depinde de factorii atmosferici, pH şi de prezenta diferitor cationi şi
anioni. Aproape toate deşeurile miniere vechi şi noi au nivele de continuturi toxice de metale.
Dacă există pirită, ea va fi supusă factorilor atmosferici şi va fi oxidată la sulfat feric şi
acid sulfuric. Această oxidare poate fi un proces rapid (la pH-l neutru initial scade în câteva luni
la 4,0 sau mai jos) ori poate fi un proces lent.
Dacă materialul conŃine şi carbonati, acidul va fi neutralizat, dar se va produce o
cantitate mare de săruri solubile. Într-un climat arid, evaporarea va concentra aceste săruri la
suprafată sub forma unei cruste saline.
Drept rezultat, multe hălzi metalifere sunt imposibile pentru creşterea plantelor
şi au rămas golaşe, expuse la eroziune pentru multi ani.
Cu toate acestea, pe unele hălzi miniere vechi se pot găsi plante tolerante la
metale (metalofite) care pot creşte pe soluri metalifere. Aceste adaptări pot fi specifice

83
(pentru un anumit metal) sau mai puŃin specifice (taleranŃă largă faŃă de metale).
Totuşi, posedarea calităŃii de a fi metal - tolerantă de către o plantă, nu este
sufcientă pentru a asigura creşterea ei pe halda de steril minier, creşterea va depinde de
existenŃa de nutrienti suficienti (N şi P) şi umiditate.
Tratamnente chimice şi fizice. Metodele fizice de acoperire cu materiale ca piatră
spartă sau zgură de furnal granulată sunt eficiente, dar scumpe şi sunt imposibil de aplicat
pentru rezidii cu consistentă moale.
Metodele chimice pot constitui o alternativă prin utilizarea de materiale care pot
realiza o stabilizare temporară însă ele singure nu oferă o solutie permanentă. Ele sunt
solutii temporare care nu asigură refacerea terenului din punct de vedere biologic sau
peisajistic, dupa Oros,2002.
ÎnsămânŃarea directă.
• Unele hălzi de steril cu conŃinut redus de metale (0,1%), având un nivel scăzut de
toxicitate, acolo unde nu sunt probleme de aciditate ori de salinitate, este folosită
instalarea unui covor vegetal prin insămânŃare directă şi adaos de fertilizatari. De
asemenea, se va face amestecare cu var daca pH-ul este sub 5,5.
• Speciile însămânŃate vor fi graminee şi leguminoase. Pe siturile cu concentraŃii de
metale mai mari va fi necesară utilizarea de varietăti de plante metal-tolerante.
• De regulă, speciile metal - tolerante înrădăcinează adânc în steril, scapă influentei
secetei şi protejează bine suprafata. Întrucât toleranŃa este mai degrabă specifică,
plantele tolerante trebuiesc găsite acolo unde toleranŃa se potriveşte cu toxicitatea
sitului.
• Varietăti tolerante pentru Pb şi Zn au produs păiuşul (Festuca rubra) şi iarba
câmpului (Agrostis tennuis).
• Leguminoasele sunt necesare pentru furniza azot prin fixare în sol. Acestea însă
sunt mai sensibile la toxicitatea metalelor grele decât gramineele. Cu toate acestea,
experienŃa arată că s-au putut instala şi stabiliza diferite specii de leguminoase în
covorul vegetal pe hălzile de steril minier şi au realizat fixarea azotului,
Tehniciile de însămânŃare pot fi cele agricole obişnuite ori hidroînsămânŃarea. Creşterea
este ajutată dacă in afara fertilizării obişnuite se mai adaugă şi cantităŃi mai mari de fosfat
decât cele obişnuite (acesta fixează unele metale care devin astfel nedisponibile).
Dacă se intentionează păşunatul ierbii, este necesară urmărirea, conŃinuturilor de metale in
plante. Iarba poate fi neutilizabilâ.
Acoperiri ale suprafeŃei
Pe hălzile toxice una dintre alternative este să se amelioreze suprafata cu suficient de
mult material precum nămol de canalizare sau gunoi menajer, ori sol vegetal, astfel încât
să se asigure creşterea plantelor.
Materia organică are capacitatea de a complexa metalele solubile şi a le face
nedisponibile pentru plante şi în acelaşi timp reprezintă o sursă pe termen lung de
nutrienti pentru plante. La Lower Swansea Vallez vegetatia a fost stabilizată cu succes pe
diferite deşeuri metalifere, utilizând un strat de cel putin 10 cm de material de acoperire.
Ea a mai fost utilizată la Anaconda (Montana - SUA) şi în Anglia. La câteva situri (ex.
Broken Hill), s-a utilizat apă reziduală menajeră pompată pe digul iazului de decantare,
rezultând o bună creştere a speciilor obişnuite. Problema se pune dacă această vegetaŃie mai
rezistă după oprirea alimentării cu apă.
Uneori toxicitatea deşeurilor metalifere poate fi atât de mare încât este preferabil să
se realizeze o izolare completă, mai ales acolo unde terenul urmează să aibă o uitilizare
agricolă şi vegetaŃia trebuie să nu conŃină nivele ridicate de metale.
1. S-ar părea că cea mai utilă soluŃie ar fi utilizarea acoperirii cu sol vegetal, dar
nici aceasta nu este ideală. Solul vegetal este dificil de obŃinut în cantitate mare şi este

84
necesar un strat de grosime substantială. Capacitatea solului de a reŃine ioni solubili
reprezintă un dezavantaj. În perioada uscată, evaporaŃia va transporta ascendent ionii
toxici care vor fi reŃinuŃi în sol.
2. Dacă se foloseşte un material poros (zeoliti) cu capacitate slabă de schimb ionic,
ionii toxici vor fi din nou vehiculati descendent după perioada de secetă şi toxicitatea nu
se va instala la suprafaŃă.
3. Există argumente bune pentru utilizarea de materiale inerte anorganice
grosiere. Ele vor fi relativ uşor de obtinut, adesea fiind produse chiar prin operaŃiile miniere
(rocă sterilă din lucrări în afara zăcământului). Poate fi utilizată cenuşa de termocentrală.
4. SuprafaŃa acoperită cu material inert va fi ameliorată prin fertilizare şi cu
ajutorul leguminoaselor fixatoare de azot. Pentru instalarea arborilor pe asemenea hălzi va
fi necesar un strat de material inert de adâncime consistentă (de ordinul a 2 m) pentru ca
arborii să înrădăcineze bine şi să crească satisfăcător multi ani.
ÎntreŃinerea.
ÎntreŃinerea vegetaŃiei este deosebit de importantă, indiferent cum au fost suprafeŃele
depozitelor de deşeuri. Cu exceptia cazurilor cand s-au acoperit cu un strat gros de material
inert nu se va pune problema unei utilizări agricole care ar necesita un mare aport de
nutrienŃi. Pentru menŃinerea creşterii după perioada initială de instalare este suficientă
administrarea a 25 - 30 kg/an N,P,K, Această întreŃinere trebuie să dureze o perioadâ de 6
ani. După aceea reciclarea nutrientilor va, începe să decurgă singură şi s-ar putea să nu mai fie
necesare alte adaosuri de nutrienti, dupa Oros, 2002.

REABILITAREA ECOLOGICĂ PRIN REÂMPĂDURIRE A HĂLZILOR de steril

provenit de la procesele de flotaŃie a minereurilor, aşa numitele "iazuri de decantare"
Iazurile de decantare, deşi mai restrânse ca suprafaŃă, constituie un real pericol pentru
populatia din jur şi mediul natural prin poluarea puternică a aerului, apelor subterane
sau curgătoare, ca urmare a conŃinutului de substanŃe toxice.
Iazurile de decantare din zona Moldova Nouă, fie la cele de la Bocşa Română,
Căliman, Barza, dar mai ales la cele de la Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Şieu, Borşa,
amplasarea lor în imediata apropiere a localitătilor respective afectează în mod evident
populaŃia. Marele pericol de poluare, în primul rând a aerului, se datoreşte prezenŃei in steril
a unor substante ca: cianuri, Pb, Zn, Cu, S, etc. Urmare a dimensiunilor foarte fine ale
particulelor ce constituie depozitul de steril, aceste substante sunt antrenate chiar şi de cei
mai slabi curenti de aer (după Cherecheş, 2000).
Argumente în sprijinul acestei afirmaŃii sunt datele măsurătorilor efectuate
• la Bocşa Română, unde în interval de 6 luni de zile, a fost spulberat un strat de
steril în grosime de 27,4 cm sau cele de
• la Moldova-Nouă unde, acumulările de steril în plantaŃiile pomicole, vii, culturi
agricole din jurul haldelor măsoară până la 30 cm grosime anual. Aşa se explică, în
acest din urmă caz, formarea în decursul timpului a unor dune de steril cu înălŃimi de
până la 5 m.
În acelaşi tîmp, substantele toxice mentionate participă la soluŃia chimică din
"sol" constituind alături de alte rezultante ale proceselor de flotaŃie, factori limitativi
ai instalării vegctaŃiei forestiere (şi nu numai a acesteia) pe aceste iazuri.
Pentru exemplificare vom arăta că
• pe iazurile de decantare din zona Baia Mare
o conŃinutul de sulf din steril variază intre 1,5-3,6%,
o cel de Cu intre 0,01 si 0,04 %,
o cel de Zn între 0,07 si 0,51 %,
o cel de Pb între 0,04 si 0,21 %

85
 (conform datelor Regiei Autonome a Plumbului si Zincului).
 Daca ne vom referim la haldele de la Moldova-Nouă, vom vedea că,
aici, conŃinutul de sulf variază între l5 si 31 ppm, iar cel de Fe atinge 360 ppm.
 În MunŃii Călimani, conŃinutul de Cu în steril poate atinge şi chiar depăşi
1000 ppm. cel de Zn 550 ppm. cel de Pb. 225 iar deMn 7250 ppm.
In asemenea condiŃii este de neconceput dezvoltarea nici chiar a vegetatiei
ierbacee fară măsuri extrem de costisitoare de combatere a deflaŃiei şi de
ameliorate a condiŃiilor de sol.
o Astfel, în cazul Regiei Autonome a Plumbului si Zincului, deşi culturile
silvice au reprezentat numai 3,7 % din suprafetele recultivate, restul fiind
ocupat cu ieburi perene, s-au folosit
o placări cu glii,
o copertari cu pamânt de împrumut,
o administrare de gunoi de grajd,
o nămol de la statiile de epurare,
o amendamente cu roca calcaroasă.
În cazul iazurilor de decantare de la Moldova-Nouă, trebuie mentionat că
valoarea investiŃiei a reprezentat 500 mii lei/ha (valoare la nivelul anului 1987),
o din care lucrărilor de plantare (inclusiv pretul puielilor) şi intreŃinere a culturilor
silvice le-a revenit numai 29 %,
o restul reprezentând lucrări de stabilizare şi ameliorare a solului.
Trebuie remarcat şi faptul că utilizarea gliilor sau pamântului de împrumut
determină degradarea terenurilor de unde au fost procurate.
Cu toate aceste lucrări laborioase si costisitoare, ameliorarea condiŃiilor de vegetatie
pentru culturile silvice se realizează numai într-o mică măsură.
Astfel, din tabelul alaturat rezulta că, in zona Baia Mare, culturile în vîrstă de 14 ani
au realizat creşteri anuale medii în înăltime de la 23,7 cm la pinul silvestru la 45,5 cm, la
plopul tremurător.
Plopii euroamericani, la baza taluzelor, înregistrează creşteri anuale medii în
înăltime de numai 45 cm, ceea ce poate fi un indiciu al efectului poluant al apelor infiltrate
din iaz asupra solurilor din jur.
Trebuie remarcată dezvoltarea foarte slabă în aceste condiŃii a aninului negru, care
nu realizează decât creşteri 13 cm.
Salcâmul şi mesteacănul se situează pe poziŃii intermediare. Dintre speciile de
arbuşti cea mai bună creştere o înregistrează
salcia căprească (43,3 cm. înăltime medie, în timp ce măceşul măsoară numai 20 cm. Au fost
încercate în aceste conditii şi unele specii fructifere, ca de exemplu prun, vişin, dar cu
toate măsurile deosebite de plantare şi ingrijire, majoritatea exemplarelor au dispărut iar cele
rămase au o creştere lâncedă, cu o medie anuală în înăltime de numai 12 si resepctiv 5 cm.
Pe iazurile de la Bocşa-Română, deja după a1 4-lea an de la plantare starea de
vegetalie a puietilor este lâncedă, chiar şi la unele specii, ca de exemplu sălcioara, care
avusese o bună dezvoltare în primii ani. În aceste conditii, cu exceptia aninului negru, care
realizează o creşterc anuală medie in înăltime de 42,1 cm, celelalte specii arborescente au o
dezvoltare slabă: salcâmul - 17,4 cm, ulmul de Turchestan 8 cm, pinul negru 6,0 cm,
mojdreanul numai 2 cm.
Dintre speciile de arbuşti, cele mai bune creşteri le înregistrează sălcioara şi
catina albă, cu 18,6 si respectiv 18,3 cm, urmate de catina roşie şi mălin cu câte 13,2 şi
respectiv 11,1 cm. Cea mai slabă dezvoltare o are, dintre arbuşti, lemnul câinesc cu o
creştere anuală medie în înăltime de 7,5 cm.

86
 La Moldova Nouă, în condiŃiile deosebite de ameliorare adoptate, mentionate mai
sus, cea mai bună dezvoltare în primii 3 ani au avut-o salcâmul şi sălcioara, cu creşteri în
înălŃime de 1,18 si respectiv 1,01 m/an, urmate de catina albă cu 0,44 m. Cele mai slabe
creşteri le-au îrregistrat oŃetarul (0,32 m.) şi mălinul american (0,28 m).

MODELE DE RECONSTRUCłIE ECOLOGICĂ ŞI RECULTIVARE A

TERENURILOR POLUATE ŞI DEGRADATE
SOLURI TEHNOGENE DIN HALDE DE STERILDE LA MINE DE FIER
Dupa Kiss, Dragan-Bularda, Paşca, 1993, cercetarile enzimologice asupra activităŃilor
catalazică şi invertazică ale haldelor de steril revegetate la exploatarea minieră la zi
Lebedin (zona zăcământului de fier Staroosko, regiunea Anomaliei Magnetice de la Kursk)
au fost determinate de către S v i r i d o v a şi P a n o z i ş v i 1 i (1979). Haldele de aici sunt
de 3 tipuri: nisipoase, lutoase şi cretacice-marnoase. Ele au fost revegetate cu ierburi
spontane şi introduse sau cu plante forestiere (cătină, salcâm, sălcioară). După 8-10 ani,
haldele revegetate cu ierburi au fost acoperite cu un gazon de 1,5-2 cm, care le protejează
faŃă de eroziune şi deflaŃie. In plantaŃiile forestiere de 8-l0 ani, masa litierei a ajuns la 0,5-
0,9 t/ha. Activitatea catalazică a fost măsurabilă în toate haldele revegetate. Această
activitate, ca şi respiraŃia (producerea de CO2) şi acumularea de humus, a fost mai intensă sub
vegetaŃia ierboasă decât sub pădure. Activitatea invertazică a fost influenŃată nu numai
de natura vegetaŃiei, dar şi de natura haldelor de steril. Această activitate a fost maximă în
rizosfera cătinei crescând pe halda de tip cretacic-marnos.
Z a s o r i n a (1985 a,b) a studiat, enzimologic, haldele de steril existente la exploatarea
minieră de fier la zi de la Stoilensk (situată în regiunea Anomaliei Magnetice de la Kursk).
Aceste halde sunt de două tipuri: nisipoase sau cretacice. Vârsta vegetaŃiei spontane de pe halde
variază între 3 şi 20 de ani. ActivităŃile invertazică, ureazică şi catalazică au crescut în stratul de
0-5 cm al solului haldelor în paralel cu vârsta vegetaŃiei. Creşterea a fost mai pronunŃată în solul
haldelor nisipoase decât în cel al haldelor cretacice. In cursul perioadei de vegetaŃie, valorile
maxime ale activităŃilor s-au obŃinut în mijlocul verii. Atât în haldele noi cât şi în eele vechi,
supuse fitoamelioraŃiei cu un amestec de 6 plante leguminoase şi graminee (sparcetă,
lucernă, trifoi, obsigă, păiuş şi pir), activităŃile enzimatice au crescut de 1,5-3 ori (Kiss, Dragan-
Bularda, Paşca, 1993).
Cercetările descrise de Ş c e r b a k o v şi colab. (1991) sunt legate de recultivarea haldei
de steril „Berezovîi log" (Talveg de mesteacăn) de la exploatarea minieră Lebedin. Parcelele
materialelor de haldă au fost copertate cu sol de suprafaŃă (cernoziom), redepozitat fie în stare uscată
- (parcelele I), fie în stare umedă (pomparea amestecului de sol şi apă) (parcelele II). Pentru
revegetare s-a folosit lucernă. In cel de al 3-lea an de la revegetare, s-au colectat probe din
adâncimile de 0-10, 10-20, 20-30 şi 30-40 cm ale solului tehnogen din parcelele I şi II şi ale solului
zonal (cernoziom tipic) neafectat de exploatarea minieră. Probele de sol au fost analizate chimic
(humus, N total etc.), enzimologic (activitatea ureazică) şi microbiologic (respiraŃia - producerea
de CO2 şi capacitatea de nitrificare). In cazul parcelelor II, probele de sol luate din zona centrală s-
au examinat separat de cele din zona periferică a acestor parcele. ProducŃia de lucernă în parcelele I şi
II de asemenea a fost înregistrată.
ToŃi parametrii menŃionaŃi mai sus au arătat o tendinŃă de micşorare în funcŃie de adâncimea din
care s-au colectat probele de sol. Activitatea ureazică, respiraŃia şi capacitatea de nitrificare in
stratul de 0-40 cm al solului tehnogen au avut valori medii mult mai mari, în parcelele I decât în
parcelele II. Totodată, valorile medii obŃinute în solul parcelelor I au fost asemănătoare celor
înregistrate în solul zonal. De aici se poate deduce că redepozitarea solului de suprafaŃă în stare
uscată este o metodă mai favorabilă din punct de vedere biologic decât redepozitarea lui în
stare umedă.
In cadrul parcelelor II, diferenâe mari între zona centrală şi cea periferică nu s-au
evidenŃiat. S-a mai stabilit că activitatea ureazică şi capacitatea de nitrificare în solul

87
parcelelor I şi II s-au corelat semnificativ cu conŃinutul de N total; activitatea ureazică din
solul tehnogen s-a corelat semnificativ şi cu producŃia de lucernă (Kiss, Dragan-Bularda,
Paşca, 1993).
În Romania, B 1 a g a şi colab. (1979, 1981, 88) au comparat activităŃile dehidroge-
nazică, catalazică şi invertazică în haldele de steril nipoase sau argile calcaroase; pH în
H2O = 7,7-8,3), nivelate cu scopul recultivării lor agricole in zona nordică a exploatării
miniere de fier la zi de la Căpuş (jud. Cluj) şi în solurile adiacente. În soluri, activităŃile s-
au micşorat cu adâncimea (0-70 sau 0-80 cm), in timp ce în haldele de steril, ele au fost
aproximativ aceleaşi in straturile de 0-20 şi 50-80 cm. In stratul de 0-20 cm, fiecare
activitate a fost de mai multe ori mai scăzută în halde decât în soluri. In stratul de 50-80 cm,
diferenŃele dintre halde şi soluri au fost mari in privinŃa activităŃii lor dehidrogenazice,
dar nu atât de pronunŃate în cazul activităŃilor lor catalazice şi invertazice (Kiss, Dragan-
Bularda, Paşca, 1993).
Intr-un alt studiu efectuat în aceeaşi zonă de către B u n e s c u şi B 1 a g a (1980), s-au
obŃinut rezultate similare (adică activităŃi enzimatice foarte scăzute şi respectiv ridicate) în
diferite profiluri de halde şi de soluri, exceptând un profil de haldă care a manifestat
activităŃi dehidrogenazică şi catalazică relativ ridicate.
Pe haldele de steril nivelate în zona sudică a exploatării de fier la zi de la Căpuş, au fost
instalate şi parcele de recultivare. Unele parcele au fost recultivate cu sparcetă
(Onobrychis viciaefolia) şi altele cu golamăŃ (Dactylis glomerata). După 3 ani de
recultivare, materialul de haldă din aceste parcele a fost analizat enzimologic de către Dr ă g a
n-B u 1 a r d a şi colab. (1983). Pentru comparare, s-a analizat şi stratul de 0-15 cm al unui
sol nativ adiacent (rendzină), precum şi acelaşi strat al materialului de haldă dintr-o parcelă
care nu a fost supusă recultivării.
Rezultatele arată că recultivarea a dus la activităŃi enzimatice crescute in haldele de steril
în cursul transformării lor în soluri tehnogene. Activitatea dehidrogenazică potenŃială a
crescut într-o măsură mai mică decât activitatea fosfatazică. Această activitate din urmă a
atins valori similare cu cea găsită in solul nativ. Ambele activităŃi au fost mai ridicate in
parcela cu sparcetă decât in cea recultivată cu golomăŃ. In fiecare caz, stratul de 0-20 cm
a fost mai activ decât cel de 20-40 cm (Kiss, Dragan-Bularda, Paşca, 1993).
In zona „Şatra" de la aceeaşi exploatare minieră de fier, B 1 a g a si colab. (1984) au
găsit valori foarte scăzute ale activităŃilor dehidrogenazice, catalazice şi invertazice in
straturile de 0-20 şi 50-80 cm a 3 profiluri de halde nivelate în vederea recultivării lor.
In noiembrie 1985, acest an fiind al 9-lea an al unui experiment de fertilizare si
rotaŃie a culturilor in zona sudică e exploatării de fier de la Căpuş, s-au colectat, pentru
analize enzimologice, probe din adâncimea de 5-20 cm a parcelelor reprezentând 5
variante de fertilizare: VI - nefertilizată (martor); V2 - fertilizată cu gunoi de grajd (40
t/ha); V 3 - fertilizată complex, organic şi mineral grajd (40 t/ha +N100P60K40); V4 -
fertilizată cu NPK in doza de N100P60K40; V5 - fertilizată cu NPK in doza de N300P180K120.
FertilizanŃii minerali s-au administrat sub formă de NH4 NO3 , superfosfat şi sare potasică.
Fiecare variantă a cuprins parcele care în 1995 au fost cultivate cu porumb, o vă z sau
sparcetă.
PotenŃialul enzimatic şi catalitic neenzimatŃic (activităŃile dehidrogenazică actuală şi
potenŃială, invertazică, fosfatazică, ureazică si capacitatea de scindare neenzimatică a
H 2 O,), ca şi recolta celor 3 plante, a fost cel mai ridicat în solul parcelelor fertilizate
complex şi cel mai scăzut in solul parcelelor nefertilizate. S-au evidenŃiat corelaŃii
semnificative intre activitatea invertazică şi recolta de porumb şi între activitatea
fosfatazică si producŃia de sparcetă. Dar sub influenŃa fertilizării de lungă durată,
capacitatea productivă a solului tehnogen studiat a crescut într-o măsură mai mare decât
potenŃialul său biologic reflectat prin activităŃile sale enzimatice . Cu alte cuvinte,

88
fertilizarea de lungă durată este capabilă de a mări capacitatea productivă a solului
tehnogen, dar efectul ei stimulator asupra potentialului enzimatic al solului este
rezultatul unor procese mult mai lente (D r ă g a n-B u 1 a r d a şi colab., 1987, citati de
Kiss, Dragan-Bularda, Paşca, 1993).
B 1 a g a şi colab. (1991) au descris un experiment, în care pentru fertilizare s-a
folosit nămolul fermentat şi uscat, provenit de la o statie de epurare a apelor uzate
orăşeneşti. Pe solul tehnogen de la Căpuş a fost amplasat, in anul 1986, un câmp
experimental care, cu 3 ani, urmă, a fost nivelat in vederea recultivării agricole.
Parcelele experimentale au fost tratate cu 20-140 t nămol/ha. Pentru comparare au servit
parcele netratate şi parcele fertilizate mineral, cu N150P80K60 sub formă de NH4NO3,
superfosfat simplu şi sare potasică. Nămolul, respectiv, superfosfatul şi sarea potasică s-au
administrat în toamna anului 1986, printr-o arătură adâncă, dar NH4NO3 s-a aplicat în
primăvara anilor 1987, 1988 şi 1989, odată cu executarea lucrărilor de pregătire a patului
germinativ. Planta test a fost porumbul. ProducŃia de porumb (boabe) a fost înregistrată în
fiecare an. La sfârşitul perioadei de vegetaŃie din anul 1989, s-au colectat probe de sol
pentru analize enzimologice (dehidrogenază, catalază şi invertază) şi pentru alte analize.
In fiecare an, producŃiile de boabe au fost cele mai mici în parcelelc martor netratate.
ProducŃiile cele mai mari au fost obŃinute în parcelele tratate cu 80 şi 100 t nămol/ha (în
1987), în parcelele tratate cu 120 t nămol/ha şi în cele fertilizate cu NPK (în 1988) şi în
parcelele fertilizate cu NPK (în 1989). Este de adăugat că în 1989 în parcelele tratate cu
nămol s-a observat un paralelism între doza de nămol administrată şi producŃia de
boabe.
ActivităŃile enzimatice, care - reamintim - au fost determinate în solul tehnogen numai în
1989, au furnizat valorile minime în parcelele martor netratate. In solul parcelelor tratate cu
nămol, aceste activităŃi au crescut în paralel cu doza de nămol administrată (şi cu producŃia
de boabe). ActivităŃile au crescut şi în solul parcelelor fertilizate cu NPK, dar în măsură
mai mică decât în solul parcelelor tratate cu nămol.
Luându-se în consideraŃie aceste rezultate, precum şi constatările, după care sub
acŃiunea nămolului a crescut în sol cantitatca de humus, N şi P, iar creşterea
conŃinutului salului în metale grele a rămas mult sub limitele -maxime admise,
s-a tras concluzia că, pentru fertilizarea solului tehnogen de la Căpuş, nămolul poate fi
administrat în doze de până la 120 t/ha, o dată la 3 ani.

SOLURI TEHNOGENE DIN HALDE DE STERIL DE LA MINE DE MANGAN

După K e 1 e b e r d a (1973), stratul de 0-20 cm al haldei de steril (alcătuită din lut
mediu) de la cariera de mangan Aleksandrov (regiunea Dnepropetrovsk, Ucraina)
conŃine mai mult humus şi manifestă o capacitate (enzimatică + neenzimatică) mai
pronunŃată de a scinda H2O2 decât stratul de 20-40 cm. Într-un alt studiu, efectuat la
aceeaşi carieră, K e 1 e b e r d a (1978) a găsit că recultivarea parcelelor haldelor de
steril cu sălcioară timp de 11 ani a dus la formarea unui sol tehnogen cu un conŃinut
crescut de humus şi N şi cu activităti invertazică, ureazică şi proteinazică mai mari în
straturile de 0-5, 5-10 şi 10-20 cm, in comparaŃie cu parcela martor necultivată.
Pe halda de s,teril de la aceeaşi carieră s-au instalat şi parcele plantate cu pin
silvestru (Pinus silvestris) sau cu pin silvestru în amestec cu arin negru (Alnus
glutinosa). Din observaŃiile şi analizele efectuate după 8 ani de la plantare a reieşit că
pinul a crescut mai înalt şi acele de pin au conŃinut mai mult N, P, K şi clorofilă în
plantaŃia mixtă decât în cea pură. Sub acŃiunea arinului s-au îmbunătăŃit semnificativ şi
proprietăŃile chimice ale solului tehnogen. Astfel, conŃinutul de, humus şi cel de N total
au furnizat valori care au crescut in ordinea: sol tehnogen sub pin > sol tehnogen la

89
mijlocul distanŃei de 2,5 m dintre arborii de pin şi arin < sol tehnogen sub arin.
ActivităŃile invertazică, ureazică şi proteinazică au fost cele mai ridicate tot în
solul tehnogen de sub arin (D a n k o şi colab., 1980, citati de Kiss, Dragan-Bularda,
Paşca, 1993).
La aceeaşi carieră de managan, Uzbek (1986) a determinat mai multe activităŃi
enzimatice in diferite straturi ale unei parcele de haldă de 20 de ani, revegetată spontan,
care in prezent este acoperită de o fitocenoză stabilă edificată de firuŃă (Poa
angustifolia) şi peliniŃă (Artemisia austriaca),şi a găsit că activităŃile au fost mult mai
mari (activitatea catalazică de 1,5, cea fosfatazică de 13, cea ureazică de 36, cea
invertazică de 46 şi cea dehidrogenazică de 72 ori) in stratul superior de 1 cm, bogat în
rădăcini decât la adâncimea de 6 cm sau in straturile mai adânci ale parcelei de haldă.
Numărul microorganismelor, precum şi conŃinutul de humus, N total, P mobil şi K
schimbabil, de asemenea, au fost mai mari in stratul superior (dupa Kiss, Dragan-Bularda,
Paşca, 1993).
În bazinul manganifer Nikopol (regiunea Dnepropetrovsk), U z b e k şi colab.
(1988), citati de Kiss, Dragan-Bularda, Paşca, 1993), au determinat activităŃile invertazică,
ureazică şi fosfatazică în materialele proaspete de descopertare (lut loessoid, argilă rosie-
brună şi argilă cenuşie-verde) din pereŃii carierei, precum şi in stratul de 0-20 cm al
parcelelor materialelor de descopertare (sol, lut loessoid, argilă roşie-brună şi argilă
cenuşie-verde) revegetate spontan de 17 ani. Drept martor a servit parcela unui sol
nativ adiacent (cernoziom) necultivat.
În materialele de descopertare din pereŃii carierei, cele 3 activităŃi enzimatice
studiate au fost foarte slabe sau absente. Fiecare activitate s-a putut evidenŃia din
lutul loessoid, dar numai activitatea ureazică a fost măsurabilă în argile.
In parcelele materialelor de descopertare revegetate activităŃile enzimatice au crescut
semnificativ, furnizând valorile maxime în parcela in care materialul de descopertare a
fost sol. Dar materialul de descopertare din nici o parcelă nu a atins nivelul activităŃilor
enzimatice din solul nativ: activităŃile invertazică, ureazică şi, respectiv, fosfatazică din
parcele, în funcŃie de natura materialelor de descopertare, au reprezentat 39,4, 34,5 şi 28,4 %
(sol), 23,2, 14,8 si 9,30 % (lut loessoid), 34,0, 22,6 şi 7,6 % (argilă roşie-brună) şi 37,7,
27,3 şi 5,4 % (argilă cenuşie-verde) din activităŃile solului nativ. Aceste date arată că, în
comparaŃie cu nivelul activităŃilor enzimatice din solul nativ, acumularea enzimelor în
materialele de descopertare, indiferent de natura lor, s-a produs în ordinea: invertază >
urează > fosfatază.
U z b e k (1989, 1991) constată că, în parcelele instalate cu 18 ani în urmă şi
revegetate spontan, a crescut nu numai activitatea enzimelor hidrolitice (invertază,
urează şi fosfatază), dar şi a celor oxidoreducătoare. Creşterea a fost mai pronunŃată în
activitatea catalazică decât în cea dehidrocerazică. S-au determinat activiŃătile
enzimatice şi în alte parcele. Acestea au fost instalate tot in zona Nikopol, cu 18 ani în
urmă, pe aceleaşi materiale de descopertare, dar au fost revegetate nu spontan, ci prin
însămânŃare cu lucernă sau sparcetă. Sub acŃiunea acestor plante s-a intensificat
procesul de acumulare a enzimelor hidrolitice în toate parcelele. A crescut şi activitatea
enzimelor oxidoreducătoare, dar, în contrast cu revegetarea spontană, recultivarea cu
lucernă şi sparcetă a mărit mai mult activitatea dehidrogenazică decât pe cea catalazica:
ProprietăŃile enzimologice ale haldelor de steril recultivate la o exploatare la zi din zona
minereului de mangan Ciatura (bazinul rîului Kvirila, Gruzia de vest) au fost descrise
de D a r a s el i i a şi K a d at oz o v a (1973, 1976) şi D a r a s e 1 i i a (1979), citati de
Kiss, Dragan-Bularda, Paşca, 1993).

90
 . InfluenŃa măsurilor de recultivare a haldelor de steril de la exploatarea minieră la zi din zona
minereului de mangan Ciatura asupra activităŃii enzimelor (media datelor analitice pe 3 ani 1969-
1971)(Daraseliia, 1979)
Variantele experimentale Adâncimea Humus pH în Invertază Fosfatază
(cm) (%) H 2O
Sol nativ adiacent (brun de pădure) 0-20 4,20 5,5 6,5 6,8
20-40 1,65 5,2 4,3 3,0
Haldă de steril fără plante 0-20 0,05 8,4 0,8 1,9
20-40 0,05 8,4 0,6 1,2
Graminee perene cu leguminoase (raigras 0-20 2,23 7,0 2,4 4,1
cu lucernă) pe haldă de steril 20-40 0,10 7,9 1,4 1,6
ViŃă de vie pe haldă de steril 0-20 0,36 8,1 0,7 1,1
20-40 0,21 8,5 0,8 0,5
ViŃă de vie pe sol de suprafaŃă (strat de 0-20 0,59 7,9 1,5 4,4
40-45 cm) plasat deasupra haldei de steril 20-40 0,36 8,1 1,1 2,8
Activitatea invertazică se exprimă în mg“glucoză”/g sol;activitatea fosfatazică în mg P2 O5 /10g sol/oră
Solul nativ a avut activităŃi enzimatice mult mai ridicate decât halda de steril ne-
cultivată, constând din nisipuri şi argile calcaroase; pH în H2O-8,4. ActivităŃile au
crescut în parcelele recultivate, dar nu au atins valorile înregistrate în solul nativ.
Amestecul de raigras-lucernă a fost mai eficient decât viŃa-de-vie. Copertarea
haldelor de steril cu un strat de sol de suprafaŃă a avut un efect favorabil asupra
acumulării enzimelor (invertază, fosfatază) in condiŃiile cultivării cu vita de vie. Stratul
de 0-20 cm a fost mai activ şi mai bogat în humus şi microorganisme decât cel de 20-
40 cm. Nu s-a evidenŃiat nici o legătură între activitatea catalazică din haldele de steril şi
măsurile de recultivare aplicate.

SOLURI TEHNOGENE DIN REZIDUURI DE LA MINE DE

PLUMB ŞI ZINC
Studiind descompunerea resturilor vegetaŃiei crescând pe reziduul unei mine de Pb şi
Zn, in Marea Britanie, W i 11 i a rn s şi colab. (1977), citati de Kiss, Dragan-Bularda, Paşca,
1993, au efectuat, printre altele, şi analize enzimologice. Reziduul studiat se află în jurul
minei abandonate din Y Fan (Powys, Tara Galilor) şi conŃine concentraŃii ridicate de Pb şi
Zn. După abandonarea minei (1928), reziduul a fost parŃial colonizat în mod natural cu
Agrostis tenuis tolerant la metale. Pentru studii, a fost selectat un teren colonizat în mod
egal. Drept martor a servit un teren similar, dar necontaminat, situat pe o păşune la circa
500 m de la mină. VegetaŃia terenului martor este alcătuită mai ales de A. tenuis şi Festuca
ovina. Cele două terenuri au fost comparate în privinŃa activităŃii ureazice din sol, a
populaŃiilor microbiene din litieră şi sol şi a microfaunei din litieră. Acumularea litierei a
fost mai pronunŃată pe reziduu care a conŃinut semnificativ mai puŃini acizi humici şi
fulvici în so1u1 situat imediat sub stratul de litieră. Şi activitatea ureazică a fost
semnificativ mai mică în solul de mină decât în solul de păşune învecinat. Numărul
microorganismelor în litiera celor două terenuri nu a fost remarcabil diferit, deşi numărul
de ciuperci a fost mai scăzut în litiera de la solul de mină, în timp ce numărul bacteriilor şi
actinomicetelor a fost mai ridicat. In contrast, numărul tuturor grupelor de microorganisme
din solul de mină a fost considerabil mai mic decât cel din solul de păşune. In mod
similar, în litiera de pe solul de mină s-au găsit mai puŃine animale. Scăderea activităŃii
biologice a litierei şi solului terenului cu reziduu, cauzată de concentraŃiile ridicate de Pb
şi Zn, explică descompunerea întîrziată a resturilor vegetaŃiei crescând pe acest teren.
C 1 a r k şi C 1 a r k (1981), citati de Kiss, Dragan-Bularda, Paşca, 1993, au aplicat
şi metode pedoenzimologice pentru a stabili cauzele diferenŃelor ce există în flora a
două zone adiacente, una săracă şi alta bogată în specii de pe o terasă de calcar din com-
plexul minier de Pb pe Grassington Moor, în Yorkshire Pennines (Anglia). Jumătatea

91
 nordică a terasei primeşte apă de drenaj şi reziduu fin texturat continând Pb şi Zn de la
mina abandonată situată pe pantă. In această zonă, vegetaŃia este rară, floristic săracă şi
compusă din specii tipice pentru regiunile minelor de metale grele din Insulele Britanice,
si anume: Minuartia verna, Agrostis tenuis şi Festuca ovina. Jumătatea sudică a terasei
nu este afectată de reziduul de mină. Aici vegetaŃia este floristic bogată şi continuă,
exceptând locurile cu afloriment de calcar. Valoarea medie a numărului de specii pe
0,25 m2 a fost 2,4 in zona săracă în specii şi 10,1 în zona bogată în specii.
Solurile zonei sărace în specii au pH-uri mai scăzute şi conŃin mai puŃin humus,
N-NO 3 - , N-NH4+, P asimilabil şi K schimbabil, în comparaŃie cu cele ale zonei bogate
în specii. ConŃinutul total de Pb în solurile din zona săracă. respectiv bogată în specii a fost
în medie de 78 000 şi respectiv 8 000 µg/g sol, cu mult peste valoarea limită de 350 µg/g,
peste care conŃinutul de Pb este considerat anormal de ridicat.
In consecinŃă, solurile ambelor zone erau de asteptat să fie toxice pentru toate
plantele, exceptând formele tolerante.
Valoarea medie a plumbului extractibil cu acetat de amoniu a fost de 21 800 µg/g
sol în zona săracă in specii şi numai 311 µg/g sol in zona cealaltă. Cantitatea zincului a
fost mult mai scăzută decât a plumbului în ambele zone si diferenŃa dintre zone in
privinŃa cantităŃii de Zn total şi Zn extractibil cu acetat de amoniu a fost mai putin marcată
decât în privinŃa plumbului.
ActivităŃile fosfatazică acidă, dehidrogenazică şi ureazică şi respiraŃia -producerea
de CO2 - au fost măsurate în probe de sol colectate din zona radiculară, la 2-9 cm sub
nivelul suprafeŃei. Exprimate pe baza greutăŃii uscate la aer a solului, ele sunt mai
ridicate în solul zonei bogate în specii. Dar, exprimate pe baza greutăŃii uscate la aer a
materiei organice, diferenŃele s-au micşorat sau eliminat . În fiecare jumătate a terasei,
s-au obŃinut corelaŃii semnificative între densitatea speciilor, cantitatea nutrienŃilor
şi activităŃile enzimatice şi toate acestea au fost în relaŃie inversă cu cantitatea
plumbului extractibil.
S-a tras concluzia că îmbogăŃirea în nutrienŃi este implicată în formarea zonei bogate în
specii pe Grassington Moor; activităŃile enzimatice mai ridicate în solul zonei bogate în
specii arată că detoxifierea de metale a avut loc aici şi că materia organică mai
abundentă în această zonă este în legătură cu activităŃile enzimatice.
CERCETARI ENZIMOLOGICE IN ROMÂNIA. Reziduurile crude şi cele
revegetate la mina Săsar (Baia Mare, jud. Maramureş), ale cărei minereuri conŃin Pb
şi Zn, precum şi Cu, Cd şi câteva alte metale grele, au fost studiate enzimologic de
către S o r e a n u (1983), citat de Kiss, Dragan-Bularda, Paşca, 1993. Pentru comparare a
servit un sol nativ adiacent de pajişte. Experimentul de revegetare a început în 1975 şi a
cuprins parcele nefertilizate şi ferti1izate cu NPK care au fost însămânŃate cu un amestec de
graminee şi leguminoase perene sau cu specii individuale de graminee şi leguminoase
sau cu floarea-soarelui. In 1980, s-au colectat probe din stratul de 0-20 cm al fiecărei
parcele şi al solului nativ pentru determinarea a 4 activităŃi enzimatice (invertazică,
dehhidrogenazică, fosfatazică şi ureazică) in reziduuri şi respectiv in sol. S-a constatat că
revegetarea a dus la creşterea fiecărei activităŃi in comparatie cu activităŃile măsurate în
reziduul crud, dar, exceptând activitatea ureazică, celelalte activităŃi nu au atins valorile
găsite în solul nativ. Parcelele fertilizate şi revegetate cu amestecul de graminee-
leguminoase au dat rezultatele cele mai bune in privinta procentajului de acoperire cu plante,
a biomasei ierboase şi a activităŃilor enzimatice din reziduuri.
Analize enzimologice au fost efectuate şi în cadrul experimentelor de recultivare a
solului iazului de decantare de la mina de plumb şi zinc Rodna, jud. BistriŃa-Năsăud (Kiss
şi colab., 1989b, 1990, citati de Kiss, Dragan-Bularda, Paşca, 1993).

92
 In iunie 1987, pentru recultivare s-au instalat 14 parcele mici (de 7 m2), din care câte 7 cu
expoziŃie sud-vestică, respectiv, sud-estică pe terasele (etajele) VIII (de 2 ani), V (de 7 ani) şi
III (de 10 ani) din totalul de 9 terase ale haldei cu solul iazului de decantare.
Cele 14 parcele au cuprins următoarele tipuri de variante experimentale:
a) copertate cu un strat de 10 cm de pământ lutos
+fertilizate cu gunoi de grajd(40t/ha)
+N150P250K100
+însămânŃate cu raigras (Lolium multiflorum)(25kg seminŃe/ha) şi
trifoi (Trifolium pratense)(60 kg seminŃe/ha);
b) fertilizate cu gunoi de grajd + NPK + însămânŃate;
c) fertilizate cu NPK + însămîntate;
d) fertilizate cu NPK.
Îngrăşămintele minerale au fost: azotatul de amoniu, superfosfatul simplu şi sarea
potasică. Pe fiecare terasă, zone netratate din vecinătatea parcelelor au servit drept martori.
Parcelele au fost sistematic udate cu apa din râul Someşul Mare care curge la o distanŃă de
25 m de 1a baza haldei.
În iulie 1988 s-au instalat două parcele mari (50 m2) pe terasa VI. Ambele au fost
copertate cu pământ lutos (10 cm) şi fertilizate cu NPK. Una din parcele a fost
însământată cu raigras şi trifoi, iar cealaltă a fost tratată cu ~50 kg sol de pe terasa 1 (veche
de 15 ani), conŃinând seminŃe ale plantelor din flora spontană. S-au folosit aceiaşi fertilizanŃi
şi în aceleaşi doze, precum şi aceleaşi cantităŃi de seminŃe de raigras şi trifoi şi aceeaşi sursă
de apă ca şi la parcelele mici. Zone netratate de pe terasa VI au servit ca martori.
In perioada iunie 1987-octombrie 1989 s-au colectat de 6 ori probe de sol din adâncimea
de 0-10 cm a parcelelor mici şi a zonelor lor martor pentru analize enzimologice. In acelaşi
scop, din solul parcelelor mari şi al zonelor lor martor s-au luat probe de 4 ori, in perioada
iulie 1988-octombrie 1989. Din probe s-au determinat activităŃile: fosfatazică, catalazică,
catalitică neenzimatică, dehidrogenazică actuală şi dehidrogenazică potenŃială. Pe baza
vadorilor de activităŃi s-a calculat, pentru fiecaree parcelă şi zonă martor, indicatorul
enzimatic, considerat un indice al calităŃii biologice a solului.
Rezultatele au arătat că activităŃile enzimatice (dar nu şi activitatea
catalitică neenzimatică), indicatorii enzimatici calculaŃi pe toată perioada de studiu (1987-
1989) şi masa ierboasă pe anul 1989 au furnizat valorile cele mai mari în parcelele
copertate cu pământ, fertilizate organic şi mineral sau numai mineral şi însământate
cu raigras şi trifoi sau cu plante din flora spontană. Tratamentul complex al parcelelor
mici a fost mai eficient în crearea unui potenŃial enzimatic şi productiv în solul iazului de
decantare decât fertilizarea minerală singură sau fertilizarea minerală şi însămânŃarea de
raigras şi trifoi. Copertarea cu pământ s-a dovedit o măsură mai importantă în comparaŃie
cu fertilizarea organică. Indicatorii enzimatici ai zonelor manor au arătat o tendinŃă de
creştere cu vârsta teraselor. TotuŃi, chiar pe terasa III, veche de 10 ani, zonele martor au
manifestat un potenŃial enzimatic mai slab decât parcelele mici şi mari copertate cu pământ
numai cu ~2,5, respeetiv ~1,5 ani în urmă.
S-a mai constatat că expoziŃia sud-vestică sau sud-estică a parcelelor supuse aceluiaşi
tratament nu a afectat semnificativ valoarea indicatorilor enzi- matici şi producŃia de masă
ierboasă.

BIBLIOGRAFIE:
ANDREW BALL, 2002. Bioremedierea solurilor si apelor. In. Managementul deşeurilor. Cap 5. Rds. V.
Oros, Camelia Draghici, Ed. Univ, Transilvania Braşov, 2002, p.129-133
BRADSHAW A.D., CHADWICK M.J., 1980. The Restoration of Land. The Ecology and reclamation of
Derelict and Degragaded Land. Blackwell science publisher, Oxford./ Bradshaw, 1995,
CIPLEA, L., CIPLEA, A., 1978, Poluarea mediului ambiant. Ed. Tehnică, Bucureşti, 188-191.

93
CRISTEA V., HODISAN I., POP I., EMILIA BECHIS, GROZA G., GALAN P., 1990. ReconstrucŃia
ecologică a haldelor de steril minier. I. Dezvoltarea vegetaŃiei spontane. În ContribuŃii botanice, Univ. din
Cluj-Napoca, Grădina botanică: 33-38.
CRISTEA, V., SIMONE DENAEYER, HERREMANS J-P., GOIA I., 1996. Ocrotirea naturii şi protecŃia
mediului în România. Ed. Cluj University Press, Cluj-Napoca.
CRISTEA, V., SIMONE DENAEYER, 2004. De la biodiversitate la OGM-uri ? Colectia UNIVERSITAS,
seria BIOLOGIE, Ed. Eikon, Cluj-Napoca)
CRISTEA V., GAFTA D., PEDROTTI F., 2004. Fitosociologie. Ed. Presa Universitară Clujană
D.CHERECHEŞ, 2000. Reâmpădurirea ca o posibilă strategie pentru reabilitarea ecologică a hălzilor de
mină. În DENUł I. (eds.), Reabilitarea ecologică şi managementul siturilor degradate de industria minieră.
Ed. Univ.de Nord, Baia-Mare, 2000.
DALEA VIORICA, FLORICA MANEA, 2002. Monitorizarea solului. In Poluarea si monitorizarea mediului.
Ed.Univ. Transilvania, Brasov. p.55-60
DORDEA MANUELA, COMAN N., 2005. Ecologie umană. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca
DENUł I., 2000. Aplicatii de teren. În DENUł I. (eds.), Reabilitarea ecologică şi managementul siturilor
degradate de industria minieră. Ed. Univ.de Nord, Baia-Mare, 2000.
DRAGAN-BULARDA M., SAMUEL ALINA DORA, 2006. Microbiologie generală. Ed. Univ. din Oradea
DRĂGAN-BULARDA, M.,2000. Lucrări practice de Microbiologie generală, Univ.Babeş-Bolyai.
DRĂGAN-BULARDA,M., KISS, S., 1986. Microbiologia solului. Univ.Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
ELIADE G., GHINEA L., ŞTEFANIC G., 1975. Microbiologia solului. Ed. Ceres Bucuresti.
FABIAN ANA, ONACA RODICA, 1999. Ecologie aplicată. Casa de editură SARMIS, Cluj-Napoca.
IOVANCA HAIDUC, 2006. Chimia verde şi poluanŃii chimici. Ed.Fundatiei Studii Europene, Cluj
GHIDRA V., ZAHARIA C. 2002. Ecotoxicologie. Ed. Studia, Cluj-Napoca.
GHIDRA V. 2004. Ecotoxicologia si monitorizarea principalilor poluanti. Ed. Studia.Cluj-Napoca.
GHIDRA V., SESTRAŞ R., BOTU M., BOTU I.,2004. Biodiversitate şi bioconservare. Ed.
AcademicPres,Cluj-Napoca: 56-100.
HANS-JOACHIM JÖRDENING, JOSEF WINTER Eds., 2005. Environmental Biotechnology. Concepts and
Applications. WILEY-VCH Verlag GmbH & Co. KGaA, Weinheim ISBN: 3-527-30585-8.
KISS ŞT. ŞTEFANIC GH., DANIELA PAŞCA, DRAGAN-BULARDA M.,EVA ZBOROVSCHI, CRIŞAN R.,
1991. Enzimologiea mediului înconjurător. Enzimele şi fertilitatea solului. Vol. I. Ed. CERES, Bucureşti
KISS ŞT., DRAGAN-BULARDA M., DANIELA PAŞCA, 1993. Enzimologia mediului înconjurător.
Enzimologia solurilor tehnogene.Vol. II. Ed. CERES, Bucureşti.
KOVACS, M., 1992. Biological Indicators in Environmental Protection, Ellis Horwood, London.
RICHARD G. LUTHY and.col., 2003. Bioavailability of Contaminants in Soils and Sediments: Processes,
Tools, and Applications. Committee on Bioavailability of Contaminants in Soils and Sediments, Water Science
and Technology Board. Division on Earth and Life Studies. National Research Council. ISBN: 0-309-50578-X,
432 pages, Printed in the United States of America. The National Academies Press Washington, D.C.
http://www.nap.edu/catalog/10523.html
MALSCHI DANA, STAN GHEORGHE, 2006. ReconstrucŃia ecologică - principii, noi orientări, perspective.
Environment&Progress 7/2006. Eds. I.Petrescu, T. Rusu, I.Oroian. ED. Fundatia pentru Studii Europene, Cluj,
p. 49-56.
MALSCHI DANA, 2007, 2008. Biotehnologii si depoluarea sistemelor ecologice. Note de curs pentru uz
intern. Ingineria mediului, anul 2, Facultatea de Stiinta Mediului, UBB Cluj.
MAN C., IVAN I.,1999.Strategii în managementul deşeurilor şi reziduurilor. Cap.3. Biodegradarea
(stabilizarea) nepoluantă a deşeurilor şi reziduurilor organice. Ed.MESAGERUL, Cluj.p 73-107.
NICOLESCU CARMEN, 2002. Microbiologia apei şi a produselor acvatice. Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte.
OROS, V., 1996, Aspecte ecotoxicologice ale poluării apelor cu metale grele. În vol.: Cercetări noi in mineritul şi
metalurgia neferoasă". Lucrările sesiunii Ştiintifice 35 ani de ÎnvăŃământ Superior in Baia Mare 17-19 oct. Vol. III,
"Ingineria Mediului", 133 - 139.
Vasile OROS V., 2000. Recultivarea biologică a terenurilor degradate datorilă activităŃii miniere de
suprafaŃă şi depozitării deşeurilor. În DENUł I. (eds.), Reabilitarea ecologică şi managementul siturilor
degradate de industria minieră. Ed. Univ.de Nord, Baia-Mare, 2000.
OROS V., 2002. Biomonitoring. In Poluarea si monitorizarea mediului, Ed..Univ.Transilvania, Brasov. p.60-73.
OROS VASILE, 2002. Reabilitare ecologică a siturilor degradate industrial. Ed. Univ. Transilvania Braşov.
Cap.IV. Recultivarea biologica a terenurilor degradate p.134-153
OROS VASILE, CAMELIA DRĂGICI, 2002. Managementul deşeurilor. Ed. Univ. Transilvania Braşov.
25. V. OROS, AL. OZUNU, 2002. Testele de biodegradabilitate. In: Al. Ozunu, Carmen Teodosiu, 2002.
Prevenirea poluarii mediului .ed. Univ. Transilvania brasov.
OZUNU AL., CARMEN TEODOSIU, 2002. Prevenirea poluării mediului. Ed. Univ. TRANSILVANIA
Brasov.

94
OZUNU AL., 2000. Elemente de hazard şi risc în industrii poluante. Ed. Accent, Cluj.
PRETTY JULES, OROS VASILE, CAMELIA DRĂGHICI, 2003, Waste management. Ed. Academiei
Române, Bucureşti.
PRODAN I., BUIA A., 1958. Flora mică ilustrată a Republicii Populare Române. Ed. Agrosilvică de Stat,
Bucureşti.
ROJANSCHI, V., BRAN, F., DIACONU, G., 1997, Protectia şi Ingineria Mediului, Ed. Economică, Bucureşti.
ROJANSCHI, V.L, 1991, PosibilităŃi de evaluare globală a impactului poluării asupra calităŃii ecosistemelor,
Mediul Înconjurător, 2, 1-2.
RĂUłĂ C., CÂRSTEA S., 1983. Prevenirea şi combaterea poluării solului. Ed. Ceres,
BRUCE E. RITTMANN and. col., 1993. In Situ Bioremediation. When does it work ? Committee on In Situ
Bioremediation Water Science and Technology Board. Commission on Engineering and Technical Systems.
National Research Council. NATIONAL ACADEMY PRESS. Washington, D.C. 1993. ISBN: 0-309-58550-3,
224 pages, 6 x 9. http://www.nap.edu/catalog/2131.html
C.M. RITCEY, 1999. Biohydrometallurcy and the environment toward the mining of the 21st century. Part
B. MoIecuIar BioIogy, Biosorption, Bioremediation. Process Metallurgy, R. Amils, A. Ballester Eds.,
IBS.ELSEVIER. Madrid 1999.
VED PAL SINGH, RAYMOND D. STAPLETON Jr.Eds., 2002. Biotransformations: Bioremediation
Technology for Health and Environmental Protection. Progress in industrial microbiology. Vol. 36. ISA
ELSEVIER. Amsterdam .
STUGREN BOGDAN , 1994. Ecologie teoretică. Ed. Sarmis, Cluj – Napoca.
ŞTEFANIC G., SĂNDOIU D.I., GHEORGHIłĂ NICULINA, 2006. Biologia solurilor agricole. Ed.
ELISAVAROS, Bucureşti.
TODOR I., 1968. Mic atlas de plante din flora Republicii Populare Române. Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti.
TRACI C., 1985. Împădurirea terenurilor degradate. Ed. CERES, Bucureşti.
TRACI C., COSTIN E., 1966. Terenurile degradate şi valorificarea lor pe cale forestieră.
Ed. Agrosilvică, Bucureşti.
VĂDINEANU V., 1998. Devoltare durabilă. Ed. Univ. Bucureşti.
•Ordonanta de urgenŃă a Guvernului 195/ 22.12.2005 privind protectia mediului. Monitorul Oficial al României
nr.1196/30.12,2005
•Ordinul 876/2004 al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor pentru autorizarea activitatilor cu impact
semnificativ asupra mediului. Monitorul Oficial al României. Partea I. Nr. 31/11.01.2005.

95