Anexa nr. 1 la ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5183/14.09.

2016
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară
pentru disciplina

BIOLOGIA APLICATĂ ÎN CONSERVARE ŞI

RESTAURARE
Clasele a XI-a şi a XII-a
CURRICULUM DIFERENŢIAT
Filiera vocaţională - profil artistic
Specializarea:
Conservare-restaurare bunuri culturale

Bucureşti, 2016
Notă de prezentare
Programa şcolară pentru disciplina Biologia aplicată în conservare şi restaurare reprezintă o
ofertă curriculară pentru clasele a XI-a şi a XII-a din învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil
artistic, specializarea conservare bunuri culturale.
Disciplina este prevăzută în planul-cadru de învăţământ în aria curriculară Arte, având un buget
de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an şcolar, cu ponderi egale alocate, din resursa de timp,
noţiunilor teoretice şi activităţilor practice.
Prezenta programă şcolară a fost elaborată având ca repere profilul de formare al absolventului
de liceu - filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare bunuri
culturale şi standardul ocupaţional pentru conservator bunuri culturale, conform COR 414119.
Scopul parcurgerii disciplinei vizează înţelegerea activităţilor complexe implicate de gestionarea
produselor şi bunurilor culturale (inclusiv a celor de patrimoniu), precum şi de punerea lor în valoare
prin proiecte culturale comunitare.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Valori şi atitudini
- Competenţe specifice şi conţinuturi
- Sugestii metodologice.
Nota de prezentare prezintă rolul disciplinei de învăţământ şi statutul acesteia în planul cadru
de învăţământ, precum şi legătura cu calificarea pe care o vor dobândi elevii.
Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, jalonează achiziţiile de
cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru îndeplinirea prevederilor incluse în standardul
ocupaţional.
Valorile şi atitudinile reprezintă finalităţi de natură axiologică şi afectiv-atitudinală urmărite prin
studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal, iar realizarea lor concretă derivă din activitatea
didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în
dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar.
Competenţe specifice şi conţinuturile reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare,
definit pentru întregul an de studiu. Conţinuturile constituie elemente de bază ale domeniului prin
care se urmăreşte realizarea competenţelor.
Sugestiile metodologice includ recomandări privind proiectarea activităţii didactice, precum şi
elemente referitoare la evaluare. Pornind de la competenţele generale, sunt analizate strategiile de
formare care contribuie predominant la realizarea acestora.
Proiectarea curriculară centrată pe competenţe răspunde cercetărilor din psihologia cognitivă,
conform cărora prin competenţă se realizează transferul şi mobilizarea cunoştinţelor şi a deprinderilor
în situaţii noi, iar orientarea demersului didactic pornind de la competenţe permite orientarea către
latura pragmatică a aplicării programei şcolare prin accentuarea scopului pentru care se învaţă,
precum şi prin accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului.
Programa se adresează atât cadrelor didactice cât şi potenţialilor autori de manuale/ ghiduri/
auxiliare curriculare. Activitatea didactică, precum şi elaborarea manualelor/ ghidurilor/ auxiliarelor
curriculare trebuie precedate de lectura integrală a programei şcolare.
Programa se adresează atât cadrelor didactice cât şi potenţialilor autori de manual /ghiduri
/auxiliare curriculare. Activitatea didactică, precum şi elaborarea manualelor /ghidurilor /auxiliarelor
curriculare trebuie precedate de lectura integrală a programei şcolare.

Biologia aplicată în conservare şi restaurare – clasele a XI-a – a XII-a 2

Competenţe generale

1. Analiza factorilor de risc biologic care acţionează specific şi în funcţie de

mediu asupra diferitelor categorii de produse culturale

2. Evaluarea riscurilor şi a consecinţelor acţiunii nocive a factorilor biologici

asupra bunurilor/produselor culturale

3. Utilizarea corectă a terminologiei specifice în procesul de analiză, intervenţie

şi raportare a rezultatelor referitoare la starea de conservare din punct de
vedere biologic a bunurilor /produselor culturale

Valori şi atitudini
• Respect pentru adevăr şi rigurozitate
• Încredere în adevărurile ştiinţifice şi aprecierea critică a limitelor acestora
• Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe
• Iniţiativă personală
• Interes şi curiozitate
• Spirit critic şi autocritic
• Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi
• Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi
• Dorinţa de informare şi de afirmare
• Respect pentru argumentaţia ştiinţifică
• Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate
de TIC
• Aprecierea critică a raportului între beneficiile şi efectele indezirabile ale aplicării
tehnologiilor
• Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu

Biologia aplicată în conservare şi restaurare – clasele a XI-a – a XII-a 3

Competenţe specifice şi conţinuturi
Clasa a XI-a
Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Localizarea factorilor biotici în relaţie cu Factori biotici ce pot determina procese de
produsele/bunurile culturale procese de biodegradare
1.2. Identificarea factorilor implicaţi în procesul Bacteriile
de biodegradare Algele; diatomeele
2.1. Recunoaşterea metodelor de prevenţie şi Fungii
combatere a organismelor biodeterioratoare Lichenii
2.2. Identificarea tipurilor de atacuri asupra Muşchii şi alte plante
produselor/bunurilor culturale
Factori ecologici ce pot determina procese
2.3.Explorarea tipurilor de biodeteriorare de procese de biodegradare
suferite de produse/bunuri culturale
- Temperatura
2.4. Diferenţierea tipurilor de biodăunători
- Umiditatea
raportată la categoriile de produse/bunuri
culturale - Lumina
3.1. Utilizarea terminologiei specifice - Curenţii de aer
domeniului conservării /restaurării produselor - PH-ul
/bunurilor culturale în contexte diverse - Factori trofici
Condiţii ecologice necesare în mediul de
conservare
Efectele factorilor biotici asupra produselor
şi bunurilor culturale
- Bacteriile şi biodegradarea bacteriană
măsuri de prevenţie şi de combatere
- Algele, diatomeele şi biodegradarea
cauzată de acestea; măsuri de prevenţie
şi de combatere
- Fungii (ciupercile) şi biodegradarea
fungică măsuri de prevenţie şi de
combatere
- Lichenii şi biodegradarea cauzată de
aceştia; măsuri de prevenţie şi de
combatere
- Muşchii şi alte plante şi biodegradarea
cauzată de acestea ;măsuri de prevenţie
şi de combatere
Biodegradarea materialelor ce intră în
alcătuirea bunurilor de patrimoniu
- Biodegradarea materialelor anorganice
- Biodegradarea materialelor organice
 Clasa a XII-a
Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Descrierea acţiunii factorilor implicaţi în Factori biotici ce pot determina procese de
procesul de biodegradare procese de biodegradare
1.2. Alegerea argumentată a unor măsuri de - Animale nevertebrate
prevenţie şi de combatere a biodegradării - Animale vertebrate
bunurilor culturale Biodegradarea cauzată de animale
2.1. Analiza situaţiei în care se află bunurile nevertebrate şi vertebrate. Tipuri de atacuri
culturale şi propunerea unor măsuri combatere cauzate de acestea
a atacurilor cauzate de diferiţi factori Măsuri şi metode de combatere şi prevenire
2. 2. Realizarea de proiecte care propun a organismelor biodeterioratoare
modalităţi adecvate de alegere a mediului de - Climatul în mediul de conservare
conservare a bunurilor şi produselor culturale
- Măsuri preventive şi tratamente curative:
3.1. Elaborarea de rapoarte de analiză a unor
- Metode ecologice: capturarea şi
bunuri culturale afectate de organisme
eliminarea mecanică, atmosfera
biodeterioratoare.
modificată
- Metode fizice: temperaturile
subminimale, radiaţiile ultraviolete,
radiaţiile gama, microundele, curenţii
de înaltă frecvenţă, lumina
- Metode chimice: utilizarea de
pesticide universale şi specifice
(bactericide, fungicide, insecticide,
raticide)

Biologia aplicată în conservare şi restaurare – clasele a XI-a – a XII-a 5

SUGESTII METODOLOGICE
Prin intermediul componentei Sugestiile metodologice, programa şcolară pentru disciplina
Biologia aplicată în conservare şi restaurare asigură orientarea activităţii profesorului în ceea ce
priveşte formarea competenţelor specifice şi proiectarea demersului didactic adecvat unui program
educaţional care contribuie la profesionalizarea pentru un domeniu specific de activitate (ocupaţia
conservare-restaurare bunuri culturale).

Proiectarea activităţii didactice

Lectura personalizată a programei şcolare are scopul de a identifica modalităţile concrete de
aplicare a programei şcolare la un context educaţional specific. În absenţa manualelor şcolare,
documentele de proiectare elaborate de către profesor (planificarea calendaristică şi proiectul unităţii
de învăţare) oferă profesorului răspunsuri la următoarele întrebări:
- în ce scop voi face? (sunt identificate, în acest fel, competenţe în cadrul respectivei unităţi
de învăţare);
- cum voi face? (sunt determinate activităţile de învăţare; activităţile de învăţare pot fi
selectate dintre exemplele oferite de programa şcolară sau pot fi propuse de către fiecare
cadru didactic);
- ce conţinuturi voi folosi? (sunt selectate, concretizate şi organizate conţinuturile);
- cu ce voi face? (sunt analizate resursele, de exemplu, resurse materiale, inclusiv resurse
TIC, de timp, forme de organizare a clasei de elevi);
- cât s-a realizat? (se stabilesc instrumentele de evaluare care trebuie să evidenţieze
progresul înregistrat de fiecare elev în raport cu el însuşi pe parcursul dobândirii
competenţelor prevăzute de programă).
Elaborarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare
Orientarea demersului didactic pornind de la competenţe determină utilizarea unor strategii
didactice care pun accent pe:
- construcţia progresivă a cunoştinţelor, consolidarea continuă a capacităţilor, dezvoltarea
creativităţii elevilor;
- dezvoltarea personală a elevilor prin cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, prin
dezvoltarea spiritului reflexiv şi autoreglarea învăţării;
- abordări flexibile şi parcursuri didactice diferenţiate;
- abordări inter şi transdisciplinare.

Profesorul va avea în vedere utilizarea unor metode active care pot contribui la:
- crearea unui mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă;
- înţelegerea modului în care concepte specifice sau lanţuri operaţionale specifice
domeniului se pot aplica în viaţa de fiecare zi;
- exersarea lucrului în echipă, a îndeplinirii unor roluri specifice în grupuri de lucru, a
cooperării cu persoane diferite în realizarea unei sarcini de lucru;
- realizarea unor conexiuni cu achiziţii dobândite de către elevi prin studiul altor discipline de
învăţământ (de ex. Biologia generală, Fizica, Investigaţia patrimoniului, Bazele ştiinţifice ale
conservării şi restaurării etc.);
- utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să
permită utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în vederea desfăşurării unor
lecţii interactive, atractive.

Următoarele activităţi de învăţare contribuie la formarea competenţelor specific incluse în

programa şcolară:
- discuţii de grup privind folosirea unor substanţe şi produse necesare pentru determinarea
tipurilor de atac biologic a bunurilor culturale;
- discuţii dirijate despre modalităţi de combatere şi/sau neutralizare a atacurilor biologice;
 - exerciţii de elaborare a procedurilor necesare pentru determinarea tipurilor de atac biologic
specifice tipurilor de bunuri culturale;
- elaborarea unor fişe de lucru care să cuprindă: principiile care stau la baza determinărilor
chimice şi biologice; necesarul de instrumente; modul de lucru /efectuarea analizelor;
obţinerea şi interpretarea rezultatelor prin comparare cu standardele în vigoare;
- observarea directă a modului în care se efectuează analize în cazul unor exponate, bunuri
culturale sau documente de arhivă.
Modalitatea principală de învăţare va fi învăţarea prin acţiune (experienţială), care pune accent
pe realizarea unor activităţi bazate pe sarcini concrete în laboratorul de analize fizico-chimice.
Aplicaţiile practice vor constitui parte componentă a activităţilor de predare-învăţare-evaluare. De
exemplu:
- identificare şi diferenţiere a factorilor biodegradatori;
- clasificarea biodăunătorilor în raport de categoriile de produse/bunuri culturale inclusiv a
celor de patrimoniu.

Contexte şi exemple de evaluare continuă şi sumativă

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. La această disciplină,
accentul prioritar este pe evaluarea prin probe practice, care contribuie la identificarea competenţelor
specifice şi la valorizarea progresului obţinut, la încurajarea şi motivarea elevului în raport cu
activităţile pe care urmează să le realizeze în situaţii profesionale specifice.
Tehnicile recomandate pentru Evaluarea formativă utile disciplinei Biologia aplicată în
conservare şi restaurare pot fi: proiectul, portofoliul, învăţarea unul de la celălalt, acordarea timpului de
gândire/reflecţie, feed back-ul verbal, nonverbal, scris, depistarea greşelilor la timp, evaluarea
progresului etc..
Evaluarea sumativă urmăreşte exersarea abilităţilor şi aplicarea cunoştinţelor acumulate de
elevi într-o perioadă mai lungă de instruire şi se va corela cu formatul examenului de absolvire şi
certificare a competenţelor dobândite pe parcursul liceului.
Experienţele de învăţare în context nonformal şi informal pot completa paleta de activităţi
autentice desfăşurate de viitorii lucrători specializaţi. Elevii ar trebui încurajaţi să desfăşoare activităţi
de voluntariat prin care se dezvoltă competenţe legate de piaţa muncii: utilizarea resurselor, abilităţi
interpersonale, înţelegerea sistemelor sociale şi tehnologice, folosirea tehnologiei, înţelegere culturală
În ceea ce priveşte resursele didactice pe care le poate folosi profesorul, acestea pot fi extrase
din bibliografia selectivă propusă, cu o componentă importantă de exemplificare şi consolidare prin
activităţi de parteneriat educaţional cu instituţiile specializate în conservarea şi restaurarea bunurilor
culturale, în special cu laboratoarele de conservare şi restaurare.
Dicţionar de termeni
Biodegradabilitatea – reprezintă capacitatea unui compus de a fi modificat structural de către
un agent biologic. Procesele de biodegradare au o contribuţie majoră în circulaţia elementelor biogene
în natură şi acţionează în sens pozitiv, împiedicând acumularea materialelor reziduale a diferiţilor
contaminanţi ai mediului.
Biodeteriorarea – acţiunea prin care microorganismele determină transformarea unui material
valoros într-unul rezidual; este deci un proces care acţionează în sens negativ, care trebuie evitat sau
întârziat.
Degradare – este procesul de modificare structurală, ireversibil, care afectează atât structura
cât şi valoarea unui obiect cultural.
Laborator - spaţiul special amenajat, dotat cu instalaţii şi aparate, dispuse în raport de un flux
tehnologic determinat, în care se execută lucrările de investigaţii şi tratamente.
Microclimat – ansamblul condiţiilor climatice din spaţiul de păstrare şi expunere a bunurilor
culturale: temperatură, umiditate relativă, compoziţie chimică a aerului.
Muzeu – instituţie care se ocupă cu strângerea, păstrarea, cercetarea, punerea în valoare şi
expunerea obiectelor care prezintă interes istoric, ştiinţific, artistic.

Biologia aplicată în conservare şi restaurare – clasele a XI-a – a XII-a 7

 Patrimoniu – termen de origine latină, are semnificaţia originară de moştenire, de ansamblu de
bunuri transmise şi transmisibile. În domeniul muzeologiei se înţelege prin patrimoniu ansamblul
bunurilor culturale ale unui muzeu.
Pesticide – substanţe toxice folosite în vederea distrugerii sau inactivării organismelor
dăunătoare.
Prevenire – ansamblul de măsuri care tinde să împiedice, înainte de a se produce, o alterare
sau o degradare a bunului cultural.
Tratare – procedeu care urmăreşte să înlăture efectele unei alterări sau degradări fără să
modifice aspectul bunului cultural.
Bibliografie selectivă
Allsop, D., Seal, K.J., Gaydadde, Cristine Introduction to Biodeterioration, 2004.
Brokerhof, Agnes W. Insects and fungi in textile colections, in Boersma, Foekje et al Unravelling
Textiles, Archetype Publications, London, 61-79, 2007.
Bucşa Livia, Bucşa C. Agenţi de biodeteriorare a lemnului la monumentele istorice din România.
Prevenire şi combatere, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2005.
Highley T. L. Wood handbook - Wood as an engineering material, 1999.
Melniciuc-Puică N., Dorohoi D., Nicolescu C. Tehnici de investigare a obiectelor de patrimoniu, Ed.
Vasiliana 98, Iaşi, 2000.
Monah G. Briofite din România, Ed. Victor B Victor, Bucureşti, 2004.
Mustaţǎ Maria Date privind biodeteriorarea unor obiecte de patrimoniu din Nordul Moldovei, Ed. Ştiinţa
şi tehnica în arhive, Iaşi, 1988.
Mustaţǎ Maria Insecte dăunătoare bunurilor de patrimoniu, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, 1998.
Mustaţă Gh., Mustaţă Maria Aspecte privind acţiunea agenţilor biodeterioratori asupra unor obiecte de
patrimoniu, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 1980.
Mustaţă Gh., Vicoveanu D., Mustaţă Maria Unele date privind acţiunea dăunătoare a insectelor în
muzee. II. Insecte dăunătoare lemnului, Ed. Ştiinţa şi tehnica în arhive, Iaşi, 1976.
Mustaţă, M. Insecte dăunătoare cărţilor, Ed. Corson, Iaşi, p. 127-145, 2001.
Mustaţă, M., Mustaţă G., Andriescu I., Mitroiu M. Biologia dăunătorilor animali, Ed. Junimea, Iaşi, p.
124-168, p. 225-229, 2006.
Mustaţă, M., Mustaţă, G. Biologia în conservarea operei de artă, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, p.
234, 2009.
Oprea Florea Biologie pentru conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural, Ed. Maiko, Bucureşti,
2006.
Opriş I. Istoria muzeelor din România, Ed. Museion, Bucureşti, 1944.

Biologia aplicată în conservare şi restaurare – clasele a XI-a – a XII-a 8

 Grup de lucru Curriculum

Coordonator: dr. Adrian Brăescu Inspector General pentru educaţie artistică în Ministerul
Educaţiei Naționale şi Cercetării Științifice
Conf. univ. dr. Doina Creangă Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de Istorie şi
Muzeologie din Suceava
Prof. Camelia Rusu-Sadovei Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu din Suceava
Prof. Sabina Elena Roman Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu din Suceava
Loredana Axinte Expert restaurare
Paula Vartolomei Specialist restaurator
Luminiţa Sănduleac Expert conservare
Cu colaborare pe probleme de Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei,
curriculum a Lect. univ. dr. Firuţa Universitatea din Bucureşti
Tacea

Biologia aplicată în conservare şi restaurare – clasele a XI-a – a XII-a 9