Program PNCDI III - Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin cercetare,

dezvoltare şi inovare
Subprogramul 2.1. Competitivitate prin cercetare, dezvoltare şi inovare - Proiect
experimental demonstrativ

RAPORT ŞTIINŢIFIC ŞI TEHNIC

(RST)

„Dezvoltarea și validarea de soluții fiabile pentru producere de biogaz

din biomasă algală în Rezervația Biosferei Delta Dunării”
(acronim BIOALG)

Cod proiect: PN-III-P2-2.1-PED-2016-0068

Contract 170PED/2017

ETAPA DE EXECUŢIE NR. 1/2017

Studii de cercetare, elaborare concept model demonstrativ, prelevare și evaluare

probe de biomasă, achiziție materiale și echipamente

Contractor: Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică,

(INCDIE ICPE-CA)
Partener P1: Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, Tulcea (INCDDD)

Termen de predare: 11.12.2017

1
OBIECTIV GENERAL:
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă dezvoltarea unui model demonstrativ
experimental de laborator de nivel TRL 3 ce va fi folosit pentru validarea de soluții fiabile
si eficiente de valorificare energetică a biomasei algale prelevată din Rezervația Biosferei
Delta Dunării, cu producere de biogaz și fertilizanți ecologici.
Modelul demonstrativ va permite efectuarea de cercetări preliminare de laborator
necesare identificării speciilor algale care pot fi utilizate pentru implementarea de
tehnologii de biogaz in regiunea deltei Dunării.

OBIECTIVELE ETAPEI DE EXECUTIE:

Obiectivele specifice etapei 1/2017 sunt următoarele:
 Elaborarea unui studiu documentar privind valorificarea algelor pentru producerea
de biogaz, cu prezentarea unor aspecte teoretice și rezultate experimentale din
literatura de specialitate;
 Evaluarea metodelor de gestionare a algelor aplicate în prezent, prelevarea
biomasei algale și evaluarea pe baza pigmenților algali;
 Elaborare concept model demonstrativ și tehnologie de fermentare anaerobă;
 Achiziție de materiale și echipamente pentru prelevare alge și analize de laborator.

REZULTATELE ETAPEI:
- Realizare design siglă proiect;
- Creare pagina web, in variantele limba română și limba engleză
http://www.icpe-ca.ro/proiecte/proiecte-nationale/pn-2016-
2020/bioalg/bioalg.htm
http://www.icpe-ca.ro/eng/projects/national-projects/bioalg-
en/bioalg-en.htm
- Raport de cercetare ce include investigație critică privind
valorificarea algelor pentru producere de biogaz; studiu
documentar si de teren privind evaluarea metodelor de
gestionare alge, prelevarea biomasei algale și evaluarea pe
baza pigmenților algali;
- Concept model demonstrativ experimental de laborator;
- Tehnologie de fermentare anaerobă a biomasei algale;
- Comunicare științifică la Conferința “Sinergii Strategice la Marea
Neagă”, Constanța, 05-07.10.2017

GRADUL DE REALIZARE A OBIECTIVELOR:

Rezultatele etapei 1/2017 prezentate mai sus sunt în deplin acord cu obiectivele
generale și specifice stabilite în propunerea de proiect și confirmă realizarea cu succes a
acestora.

2
 Cod proiect: PN-III-P2-2.1-PED-2016-0068

Contract 170PED/2017

Etapa 1/2017 - Studii de cercetare, elaborare concept model demonstrativ,

prelevare și evaluare probe de biomasă, achiziție materiale și echipamente

Activitatea 1.1 - Analiza privind valorificarea algelor pentru producerea de biogaz,

elaborare concept model demonstrativ, evaluarea metodelor de gestionare alge și
prelevare probe de biomasă
Activitatea 1.2 – Achiziție materiale și echipamente

COLECTIV DE ELABORARE:

Coordonator INCDIE ICPE-CA:

Dr. ing. Carmen MATEESCU – Director de proiect

Dr. chim. Marius LUNGULESCU
Drd. ing. Ana-Maria LUCHIAN
Ing. Daniel LIPCINSKI
Drd. ing. Nicolae TĂNASE
Drd. biol. Robert DUCU
Biol. Nicoleta BUTOI
Dr. ing. Ioana ION
Dr. ing. Dorian MARIN
Tehn. Adrian MILITARU

Partener P1 INCDDD:

Dr. biol. Liliana TÖRÖK – Responsabil partener P1

Dr. biol. Zsolt TÖRÖK
MSc. Raluca BOZAGIEVICI
Tehn. Vasile BĂNESCU

3
CUPRINS: Pag.
Capitol 1 Investigație critică privind valorificarea algelor pentru producerea
de biogaz 3
1.1 Introducere 3
1.2 Valorificarea algelor in industria biocombustibililor 4
1.3 Avantajele utilizării biomasei algale în industria biogazului 6
1.4 Evaluarea potențialului de biogaz al macroalgelor 9
1.4.1 Caracteristicile și clasificarea macroalgelor marine 10
1.4.2 Potențialul de biometan al algelor marine 13
1.4.3 Evaluarea randamentelor energetice de biometan din macroalge 16
1.5 Evaluarea potențialului de biogaz al microalgelor 17
1.5.1 Caracteristicile și compoziția chimică a microalgelor 19
1.5.2 Potențialul de biometan al microalgelor 20
1.5.3 Pretratarea microalgelor pentru conversia în biogaz 22
1.5.4 Rezultate experimentale de laborator 23

Capitol 2 Evaluarea metodelor de gestionare a algelor aplicate în prezent,

prelevarea biomasei algale și evaluarea pe baza pigmenților algali 25
2.1 Introducere 25
2.2 Metodologia de cercetare 25
2.3 Investigații și prelevări de material biologic 26
2.4 Evaluarea biomasei algale în mediile de cultură 26
2.5 Prezența și răspândirea algelor în Rezervația Biosferei Delta Dunării 28
2.6 Metode de gestionare a algelor 28
2.7 Selectarea zonelor cu potențial de valorificarea a algelor ca resursă
naturală pentru producerea de biogaz 31
2.8 Evaluarea potențialului de exploatare a biomasei algale în mediile
naturale investigate 42
2.9 Evaluarea potențialului de exploatare a biomasei algale în mediile de
cultură 43

Capitol 3 Elaborare concept model demonstrativ si tehnologie de

fermentare anaerobă 47
3.1 Elaborare schema concept model experimental demonstrativ 47
3.2 Elaborare tehnologie de fermentare anaerobă 49

Capitol 4 Concluzii și recomandări 54

Bibliografie 55

4
CAPITOL 1
Investigație critică privind valorificarea algelor pentru producerea de biogaz
1.1 Introducere
Odata cu cresterea preocuparii pentru identificarea si utilizarea de noi surse de
energie care sa suplineasca consumul de combustibil fosil, o atentie deosebita este
acordata si producerii de biocombustibili.
Percepția asupra termenului de biocombustibil a suferit schimbări majore în ultimul
deceniu. La inceputul anilor 2000, odată cu Directiva 2003/30/EC privind biocombustibilii,
acestia erau considerați cei destinați preponderent domeniului transporturilor, mai exact
bioetanol provenit din porumb în SUA, din trestia de zahăr în Brazilia, precum și biodiesel
din rapiță și bioetanol din cereale în Europa.
O schimbare majoră în semnificația acestui termen a survenit în anul 2008 când
au devenit din ce în ce mai frecvente și mai serioase controversele legate de utilizarea
terentului agricol pentru scop energetic în detrimentul hranei. Aceste dezbateri au dus la
apariția Directivei 2009/28/EC privind energiile regenerabile, conform căreia 10% din
energia pentru transport trebuie să provina din resurse regenerabile, însă această
prevedere a permis o abordare usor schimbată față de Directiva 2003/30/EC în sensul că
a inclus în prevedere vehiculele electrice.
În anul 2014, Comisia Europeană a limitat cota de biocombustibili proveniți din
culturi agricole la 7%, ceea ce a constituit o provocare dificila pentru sectorul transporturi
datorită imposibilității sistemelor de biocomobustibili de generatiile a doua și a treia de a
asigura restul de 3% în vederea conformării cu prevederile Directivei 2009/28/EC. În
acest context, în februarie 2015, Comitetul de Mediu al Parlamentului European a emis
un comunicat în care declară că biocombustibilii avansați, proveniți din alge marine sau
din anumite tipuri de deșeuri, trebuie să asigure 1,25% din consumul energetic în
transport până în anul 2020.
Biocombustibilii de prima generatie sunt derivati din biomasa comestibila, in
special porumb, soia si trestie de zahar. Acesti biocombustibili prezinta o serie de
dezavantaje si controverse generate in primul rand de faptul ca nu exista suficiente ferme
capabile sa livreze mai mult de circa 10% din necesarul de combustibil lichid, in special
in tarile in curs de dezvoltare. De asemenea, utilizarea biocombustibililor de prima
generatie determina o crestere a costurilor pentru hrana animalelor si implicit a costurilor
produselor alimentare. In plus, daca se iau in considerare si emisiile totale generate de
cresterea, recoltarea si procesarea porumbului la stabilirea costurilor biocombustibililor,
devine clar faptul ca biocombustibilii de prima generatie nu sunt foarte prietenosi
mediului. Bioetanolul este produs in mod curent din porumb si trestie de zahar, in timp ce
biodieselul este produs in special din ulei de palmier, ulei de soia si seminte oleaginoase
de rapita.
A doua generatie de biocombustibili este reprezentata de biomasa celulozica, ce
include reziduuri lemnoase de tipul reziduuri agricole (coceni de porumb, paie de grau
etc.), ierburi cu crestere rapida si materiale lemnoase care sunt cultivate pentru scopul

5
de a produce biocombustibil dar si reziduuri lemnoase rezultate din constructii si demolari.
Avantajul celei de a doua generatii de biocombustibili este acela ca acste materiale se
gasesc din abundenta si nu interfera cu productia de hrana. Cea mai mare parte a acestor
plante energetice poate fi cultivata pe marginea drumurilor, a santurilor sau terenurilor
dezafectate, nefiind necesara utilizarea terenurilor agricole. Este important de mentionat
faptul ca biomasa celulozica poate fi convertita in diferite tipuri de combustibil precum
etanol, benzina, diesel dar si combustibil pentru rachete.
A treia generatie de biocombustibili include biocombustibili produsi din alge si
cianobacterii. Algele crescute in lacuri si helestee sunt mult mai eficiente in capturarea
energiei solare decat plantele superioare, in special cand sunt crescute in bioreactoare.
Daca productia de alge ar putea fi scalata pana la nivel de capacitate industriala, mai
putin de 6 hectare de teren ar fi necesare la nivel mondial pentru a asigura necesarul
curent de combustibil. Acesta consta in mai putin de 0,4% teren arabil, ceea ce ar
reprezenta o tinta realizabila la nivelul agriculturii globale. Atât macroalgele, cât și
microlgele, sunt considerate biocombustibili de generația a treia, într-un fel
biocombustibilii viitorului.
Prin conținutul bogat de lipide și de alți compuși organici cu potențial de fermentare
aerobă și anaerobă, precum carbohidrați, proteine, biomasa algală poate fi considerată
un substrat organic foarte avantajos pentru producerea de biogaz. Totuși, în prezent,
producția la scară comercială de biocombustibili din alge este încă foarte redusă.

1.2 Valorificarea algelor în industria biocombustibililor

Biocombustibilii produsi din alge reprezinta o optiune interesanta pentru domeniul
energiilor regenerabile. Potentialul acestora va fi explorat in aceasta sectiune. Algele
reprezintă un grup de sisteme biologice extrem de diversificat, conținând mii de specii
cunoscute și posibil sute de mii sau chiar milioane de specii încă nedescoperite. Marea
diversitate de specii algale oferă o mare varietate de tulpini ce pot constitui materie primă
pentru producerea de biocombustibili de diverse tipuri (biodiesel, biogaz etc.).
Algele sunt un grup de organisme eucariote ce apartin clasei Phylum Protista.
Aceste organisme utilizeaza energia solara pentru transformarea bioxidului de carbon si
apei in carbohidrati si alti produsi de metabolism. In timpul acestui proces este eliberat
oxigenul. Algele contin clorofila care este necesara pentru procesul de fotosinteza. Multe
alge contin si alti pigmenti care extind domeniul de radiatie luminoasa utililizata de aceste
organisme pentru fotosinteza.
Organsimele clasificate drept alge sunt grupate impreuna in functie de o serie de
proprietati distincte. Aceste proprietati includ existenta pigmentilor fotosintetici specifici
fiecarui grup, structura peretelui celular, tipul produsilor de depozit, mecanismul de
motilitate, modul de reproducere si altele. Un numar de grupe algale isi au denumirea
provenita de la culoarea predominanta afisata de majoritatea algelor din componenta
grupului. In figura 1.1 sunt prezentate cateva specii de alge cu proprietati care le
recomandă pentru producerea de biocombustibili.
Algele sunt raspandite pretutindeni in apa (ape dulci, ape sarate) dar si in sol.
Avand in vedere faptul ca oceanele acopera circa 70% din suprafata globului, algele
6
acvatice sunt producatorul majoritar de oxigen si un utilizator important de bioxid de
carbon. Fitoplanctonul este alcatuit predominant din alge unicelulare. Acest fitoplancton
este principala sursa de hrana pentru numeroase animale acvatice mari si mici.

Figura 1.1 Exemple de alge biocombustibile (sursa: http://newenergyandfuel.com)

Toate algele sunt alcatuite primar din proteine, carbohidrati, grasimi si acizi nucleici
in diferite proportii. Dupa cum procentajul poate varia de la un tip de alge la altul, unele
tipuri de alge sunt constituite din pana la 40% acizi grasi, raportat la masa lor globala.
Acesti acizi grasi pot fi extrasi si convertiti in biocombustibil. Algele microscopice sunt
organisme multicelulare care prezinta un numar de structuri specializate ce servesc
anumitor functii. O serie de specii de alge prezinta lamele ce le permite captarea la maxim
a luminii solare. Numeroase specii de alge sunt studiate pentru posibilitatea cultivarii
acestora in scop energetic pentru productia de uleiuri vegetale. In tabelul 1.1 este
prezentata o lista a acestor specii de alge.

Tabel 1.1 Specii de alge pentru producerea de biocombustibil

Denumirea speciei Clasa de apartenență

Neochloris oleoabundans
Scenedesmul dimorphus
Clasa Chlorophyceae
Clasa Chlorophyceae. Specii preferate
pentru producerea de uleiuri pentru
biodiesel. Dezavantaj: Produce strat gros de
sediment daca nu este agitat constant

7
 Phaeodactylum tricornutum Diatom
Pleurochrisis carterae Clasa Haptophyta Unicellular
coccolithophorid alga. Este capabila de
calcifiere la nivel subcelular
Prymnesium parvum Alge toxice
Tetraselmis chui Alge marine unicelulare
Tetraselmis suecica NA
Isochrysis galbana Microalge
Nannochloropsis salina
(Nannochloris oculata)
Bortryococcus braunii Poate produce lanturi de hidrocarburi cu
molecule mari, reprezentand 86% din masa
sa in stare uscata
Dunaliella tetriolecta Randament in ulei de circa 37%. Crestere
rapida
Nannochloris sp. NA
Nota: NA – nu exista date disponibile

Chlorophyceae, algele verzi, sunt speciile de alge cele mai preferate de catre
cercetatori pentru studii de laborator. Totusi, algele verzi au tendinta de a produce amidon
in loc de lipide si necesita azot pentru crestere. Avanatjul acestora este ca au o viteza de
crestere foarte mare la 300C si radiatie luminoasa bogata in solutii apoase.
Bacilliarophya, alga diatomica, este o alta specie de alga preferata de cercetatori.
Algele diatomice au nevoie de silicon care sa fie prezent in mediul de cultura.
Atunci cand algele sunt crescute in mediu sarac in nutrienti, acestea produc mai
mult uleiuri per kilogram de masa algala, insa cantitatea de alge este mai redusa.
Majoritatea algelor sunt tolerante la fluctuatii de temperatura, dar diatomii prefera un
domeniu de temperatura relativ redus.

1.3 Avantajele utilizării biomasei algale în industria biogazului

Metodele și tehnologiile de producere biocombustibili din alge nu sunt suficient de
documentate, nici în consens în diferite publicații științifice, deși numeroși autori (Jard et
al.) afirmă că producerea de biogaz din alge marine este aproape de stadiul de
comercializare întrucât chiar și carbohidrații complecși pot fi transformați în biogaz.
În plus, balanța energetică a sistemelor de biogaz din alge este superioară
sistemelor de producere biodiesel din alge, în primul rând deoarece sistemele de biogaz
utilizează resurse umede (deci nu este necesară operația de uscare care este mare
consumatoare de energie), dar și pentru faptul că pentru producerea de biogaz nu este
necesară extragerea uleiurilor, procedură ce se impune pentru producerea de biodiesel.
În figura 1.2 sunt prezentate succinct avantajele valorificarii biomasei algale pentru
producerea de biogaz.

8
 Figura 1.2 Avantajele valorificării biomasei algale în industria biogazului

Potențialul de biometan al algelor, adică producția de metan generat prin

fermentarea anaerobă a biomasei algale, variază mult în funcție de numeroși factori, între
care pot fi menționați:
- locul de creștere și de colectare a algelor;
- perioada anuală în care algele sunt recoltate;
- durata radiației solare în locurile de proveniență a algelor;
- nivelul de azot din apele in care cresc algele;
- tehnologia utilizată, parametrii operaționali, tipul de inocul utilizat în procesele
de fermentare și raportul volumentric inocul/substrat, configurația și volumul
reactoarelor, etc.
Datele de literatură prezintă un potențial de biogaz pentru algele marine în
intervalul 150 – 350 litri CH4/kg solide volatile. În tabelul 1.2 este prezentat potențialul de
biometan al câtorva specii de macroalge și microalge ce au fost utlizate în cercetări de
laborator.
În ceea ce privește microalgele, acestea sunt considerate un substrat de
fermentare foarte avantajos datorită productivității mari într-un timp de creștere foarte
scurt, conținutului redus de carbon și lipsei competiției pentru terenurile agricole.
Potențialul de biometan al microalgelor variază între 100 și 450 litri CH4 /kg solide
volatile. Explicația pentru domeniul larg al potențialului de biometan este dată de faptul
că performanțele procesului de fermentare anaerobă diferă semnificativ de la o specie la
alta, dar și amestecul de substrat ce include specii diferite determină productivitați de
biogaz diferite.

9
Tabelul 1.2 – Potențialul de biometan al unor alge și plante acvatice

Tipul de algă litri CH4 Referința

/kg solide bibliografică
volatile
Alge marine brune
Himanthalia elongata 261 Allen, 2015
Laminaria digitata 218 Allen, 2015
Fucus serratus 96 Allen, 2015
Saccharina lattissima 335 Vanegas, 2013
Ascophyllum nodosum 166 Allen, 2015
Undaria pinnatifida 242 Jard, 2013
Saccorhiza
255 Vanegas, 2013
polyschides
Sargassum muticum 130 Jard, 2013
Alge marine roșii
Palmaria palmata 279 Jard, 2013
Gracilaria verrucosa 144 Jard, 2013
Plante acvatice dulcicole
Zehnsdorf,
Elodea Nuttalii 415-520
2011
Microalge
Mussgnug,
Arthrospira platensis 293
2010
Chlamidomonas Mussgnug,
387
reinhardtii 2010
Mussgnug,
Chlorella kessleri 218
2010
Chlorella vulgaris 310-350 Sanchez, 1993
Mussgnug,
Dunaliella salina 323
2010
Dunaliella 420 Chen, 1987
Mussgnug,
Euglena gracilis 325
2010
Schmack,
Nanochloropsis spp. 312
2008
Scenedesmus Mussgnug,
178
obliquuus 2010
Schmack,
Spirulina 424
2008
Spirulina maxima 190-340 Samson, 1983
Chlorella-
100-140 Yen, 2007
Scenedesmus
Schmack,
Microalge verzi 310
2008

10
 Conținutul ridicat de lipide din biomasa algală constituie un alt avantaj care
recomandă utilizarea acestei bioresurse pentru producerea de biogaz, comparativ cu
tipuri de biomasă terestră, având în vedere faptul că randamentul teoretic de biogaz din
lipide este mai ridicat (1390 litri biogaz/kg solide volatile) decât cel din proteine (800 litri
biogaz /kg solide volatile) sau carbohidrați (746 litri/kg solide volatile).
Pentru a atinge o performanță crescută a metodei de transformare a biomasei
algale în biogaz, este esențială considerarea și evaluarea următorilor factori cu potențial
de influență asupra randamentului de biogaz: tipul biomasei algale utlizate ca substrat
majoritar și/sau substrat de co-digestie, tehnicile de cultivare, metodele de pretratare a
algelor, configurația instalației de biogaz, gazul care se dorește a se obține (metan sau
hidrogen), tipul de materiale co-substrat, integrarea tehnologiei de biogaz cu alte
tehnologii (de ex. aquacultura, extragere preliminară componenți prin biorafinare etc.).

1.4 Evaluarea potențialului de biogaz al macroalgelor

Macroalgele, sinonim tehnic al ‘algelor marine’ este un termen colectiv care se
refera la o serie de organisme macroscopice, eucariote si multicelulare. In general, exista
in jur de 10.000 de specii de alge marine clasificate in trei categorii diferite si anume:
1. Algele marine brune: Saccharina latissima; Himanthalia elongate; Laminaria
digitata; Fucus serratus; Ascophylum nodosum; Undaria pinnatifida; Saccorhiza
polyschides; Sargassum muticum.
2. Macroalgele rosii: Gracilaria verrucosa, Palmaria palmate si Asparagopsis
armata.
3. Algele marine verzi: Codium tomentosum si Ulva lactuca
Avantajele macroalgelor ca materie prima complementara din sursa marina sunt
evidente, acestea reprezentand o resursa inca neexploatata corespunzator:
- nu intra in competitie cu bioresursele terestre, deoarece cresc in mediu marin;
- pot fi cultivate in conditii mai slabe in ceea ce priveste apa si nutrientii sai, fiind
astfel mai usor de recoltat,
- continutul lor ridicat de carbohidrati le face adecvate pentru bioconversia in
molecule de combustibil precum metan, hidrogen, etanol, n-butanol, etc.
Algele marine sunt recoltate de mult timp, cele brune fiind de doua ori mai
dominante in ceea ce priveste recolta fata de volumul algelor rosii. Algele verzi sunt mai
putin valoroase, nefiind recoltate in cantitati semnificative.
In anul 2010, productia totala de alge marine pe plan mondial a fost de 19 milioane
de tone (FAQ 2010), iar cele mai recente estimari (FAQ 2014) realizate pentru anul 2013
indica faptul ca la nivel global au fost produse 26 de milioane de tone (masa biomasa
algala umeda) de plante acvatice de crescatorie, predominant alge marine.
De asemenea, in decurs de 13 ani, in perioada 2000-2013, s-a constatat o crestere
de 129% in recoltarea algelor marine.
Figura 1.3 indica cateva exemple de alge marine brune (a, b, c, d, e) si verzi (f)
(recoltate din regiunea Cork, Irlanda).

11
Figura 1.3 Alge marine colectate de pe tarm (a) Himanthalia elongate (b) Laminaria digitata (c)
Fucus serratus (d) Saccharina latissima (e) Ascophylum nodosum (f) Ulva lactuca (Imagine de la
Eoin Allen si Muhammad Rizwan Tabassum, Institutul de Cercetare a Mediului, Universitatea
Cork, Irlanda).

Obiectivul principal al recoltarii macroalgelor marine il reprezintă dezvoltarea

durabila prin identificarea si implementarea unei alternative de producere a biogazului
algal drept a treia generatie de biocombustibil.
1.4.1 Caracteristicile și clasificarea macroalgelor marine
Algele marine nu prezinta lignina in compozitia lor chimica si au continut scazut de
celuloza si lipide. In general, cele brune sunt bogate in polifenoli care se degradeaza cu
dificultate in coditii anaerobe si pot astfel inhiba digestia anaeroba.
Algele marine brune sunt produse pentru a obtine alginati utilizati ca agenti de
ingrosare, agenti de gelifiere si stabilizatori pentru produsele cosmetice congelate, iar
algele marine rosii sunt utilizate pentru producerea de antibiotice s. a.
Totodata, algele marine sunt indicatori excelenti de poluare si sunt utilizati pentru
reducerea eutrofizarii, cultivarea si recoltarea lor eliminand substantele nutritive din apa.
Un parametru esențial în evaluarea biomasei algale pentru producerea de biogaz
îl reprezintă raportul carbon : azot. Nivelurile optime ale raportului C : N al substratului
pentru fermentarea anaeroba sunt cuprinse in intervalul 20 : 1 si 30 : 1.

12
 Fermentarea anaerobă a substraturilor azotate, avand raportul C : N mai mic de
15, poate duce la un proces de fermentare problematic cauzat de excesul de amoniac in
sistemul de fermentare. Concentratiile de proteina ca sursa primara de azot sunt scazute
in cazul algelor marine brune, contrar celor determinate pentru algele rosii si verzi,
conducand la situatii in care, spre exemlu, U. lactuca, poate avea un raport C : N de 10,
in timp ce Saccharina latissima poate prezenta un raport C:N de 22.
Jard și colab. (2013) mentioneaza ca exista o variație sezonieră a conținutului de
proteine. S. latissima prezinta o valoarea maximă a proteinei în luna mai, adica 150 g /
kg solide totale și o valoare minima de 73 g / kg solide totale în timpul verii. Conținutul
ridicat de proteine duce la creșterea nivelului de azot si implicit la un raport C : N mai
scăzut. Astfel, pe măsură ce vara progresează din luna mai până în luna august în
emisfera nordică, raportul C : N in biomasa algala crește. Aceasta, la rândul său, poate
duce la rezultate mai mari ale testului potențial biometric. Valorile de 204 litri CH 4 / kg
solide volatile au fost înregistrate în luna mai pentru S. latissima, crescând la 256 litri CH4
/ kg solide volatile în luna august (Jard et al., 2013).
Bruhn și colab. (2011) au cultivat U. lactuca în iazuri sau bazine deschise. Raportul
C : N al U. lactuca a variat de la 7,9 la 24,4. Nivelul de radiatie luminoasa initiala a fost
sugerat drept factor de control important în raportul C:N. In conditii de multă lumină algele
acumulează mai mult carbon și carbohidrați, ceea ce duce la o creștere a raportului C:N.
O analiza aprofundată a macroalgelor evaluează conținutul total de solide sau
materia uscata, conținutul de solide volatile și conținutul de cenușă al substratului. Solidul
total poate fi definit ca masa materialului rămas după încălzirea substratului la 105° C
timp de 1 oră, exprimată ca procent din masa materialului umed inițial. Conținutul de
solide volatile poate fi definit ca masa solidelor pierdute prin evaporare in timpul incalzirii
la 550° C timp de 2 ore într-un creuzet acoperit, fiind exprimat ca procent din solidele
totale (APHA, 2005).
Jard și colaboratorii sai (2013) au constatat un conținut de solide totale în algele
marine brune cuprins între 8,5 și 18,5% (Saccorhiza polyschides și respectiv Saccharina
latissima), în algele roșii in intervalul 8,3 până la 16% (Asparagopsis armata și Palmaria
palmate) și 10,1% în Ulva. Alga U. lactuca proaspata a avut un conținut de solide totale
între 9,6% (Msuya și Neori, 2008) și 20,4% (Lamare and Wing, 2001).
Dupa evaluarea unei game largi de alge marine brune, roșii și verzi, Jard si
colaboratorii (2013) au găsit un interval semnificativ de larg al solidelor volatile pentru
diferite alge marine recoltate în Franța.
În cazul algelor marine brune, valorile au variat de la 44,6% până la 63% din totalul
solidelor (Saccorhiza polyschides și Himanthalia elongate), iar pentru algele roșii valorile
au variat de la 51,6% la 73,8% (Asparagopsis armata și Palmaria palmate). U. lactuca a
avut cel mai mare conținut de solide volatile respectiv 82,1%.
Jard si colab. (2013) sugereaza că, vara, algele ar acumula mai mult carbon,
raportul C : N ar crește și Ulva ar avea un conținut mai mare de solide volatile. Totuși,
acest lucru este contrazis de Briand și Morand (1997) care au găsit o tendință diferită în
variația solidelor volatile ale Ulva lactuca. O recolta din luna iunie a condus la un raport
solide volatile / solide totale de 83%, în timp ce recolta din august a condus la un raport

13
de 65%. S-a constatat că odată cu evoluția sezonului, biodegradabilitatea algelor marine
a scăzut.
Analiza finală a probei de biomasă macroalgală evaluează continutul de carbon,
hidrogen și azot dintr-o probă solidă si uscată a substratului. Aceasta permite generarea
unei ecuații stoechiometrice a conținutul total de solide din substrat. De exemplu, Allen și
colaboratorii (2013a) au constatat că Ulva proaspătă a avut 25% carbon, 3,7% hidrogen,
27,5% oxigen și 3,3% azot. Proporțiile au condus la o ecuație stoechiometrică a speciei
Ulva.
Aplicarea ecuației Buswell permite stabilirea unui potențial teoretic de producere
a biogazului. Folosind ecuația stoechiometrică pentru specia Ulva colectată de Allen și
colab. (2013a), se constată o producție maximă teoretica de metan de 431 litri CH4 / kg
solide volatile la un conținut de metan in biogaz de 51,5% (ecuatia 1).

𝑎 𝑏 𝑛 𝑎 𝑏 𝑛 𝑎 𝑏
𝐶𝑛 𝐻𝑎 𝑂𝑏 + (𝑛 − − ) 𝐻2 𝑂 ( 2 + 8 − 4) 𝐶𝐻4 + ( 2 − 8 + 4) 𝐶𝑂2 (1)
4 2

În tabelul 1.3 sunt prezentate caracteristicile unor specii de alge marine, colectate
din regiunea Cork in anul 2013, iar în figura 1.5 sunt redate valorile sub formă grafică.

Tabel 1.3 Caracteristicile algelor marine

(adaptate dupa Allen si colab. 2015)

% %
%
solide solide C H N O
cenusa
totale volatile % din % din % din % din Raport
Substrat din
din din solide solide solide solide C:N
solide
masa masa totale totale totale totale
totale
umeda umeda
A. nodosum 23.2 19.4 16.1 40.4 5.3 1.6 36.6 26.0
H. elongate 12.65 8.10 36.0 30.8 4.1 1.4 27.7 21.4
L. digitata 14.20 10.24 27.2 34.2 4.8 1.5 32.3 22.3
F. spiralis 13.72 13.92 29.4 36.1 4.7 2.1 27.7 17.3
F. serratus 20.07 14.74 26.6 37.1 4.8 2.4 29.1 15.5
F. vesiculosus 21.18 16.11 24.0 26.8 3.2 1.5 44.5 17.6
S. polyschides 15.25 13.11 14.0 36.1 5.0 1.6 44.3 23.2
S. latissima 15.49 10.09 34.9 29.1 3.8 1.2 31.0 24.0
A. esculenta 18.72 11.91 36.4 29.3 4.2 1.9 28.2 15.5
U. lactuca 18.03 10.88 39.7 30.0 4.4 3.5 22.4 8.5

14
 50

45

40

35

30

25

20

15

10

0
TS % din gr. VS % din gr. Ash C H N O Raport C:N
umeda umeda

A. nodosum H. elongate L. digitata F. spiralis F. serratus

F. vesiculosus S. polyschides S. latissima A. esculenta U. lactuca

Figura 1.5 Caracteristicile chimice ale unor specii de alge marine

Raportul C : N pentru majoritatea probelor de alge marine colectate de Allen si

colaboratorii sai (2015) de pe coasta Cork in anul 2013 a prezentat valori de 15-20
reprezentand excesul de carbon. Raportul C : N optim pentru digestia anaerobă este de
20 :1 până la 30 :1. Solidele volatile au variat de la un nivel minim de 8% din masa umedă
pana la 19%.

1.4.2 Potențialul de biometan al algelor marine

a. Potentialul de biometan prin fermentarea anaerobă a speciei Ulva lactuca (alge marine
verzi)
Asa cum a fost mentionat anterior, Allen și colaboratorii sai (2013a) au recoltat U.
lactuca din regiunea Cork, Irlanda și au evaluat potențialul de biometan pentru Ulva
proaspătă va fiind de 183 litri CH4 /kg solide volatile.
Ecuația Buswell indica un potential de 431 litri CH4 / kg solide volatile. Astfel,
indicele de biodegradabilitate (BI) este de 42%, ceea ce indică faptul că o cantitate mare
de energie a ramas în materialul namolul iar mai puțin de jumătate a fost transformata in
biometan.
Ulva are în mod obișnuit un raport C : N scăzut, toate probele provenite din Cork
prezentănd un raport C : N mai mic de 10. De asemenea, raportul solide volatile / solide

15
totale a fost de 58 %. Tabelul 1.4 prezinta randamentele de metan obtinute pentru Ulva
pre-tratata.
Tabel 1.4 Randamentele specifice de metan obtinute din macroalga Ulva lactuca

Starea fizica a Randament specific de

macroalgei Ulva Pre-tratament metan (litri CH4/kg Țara de proveniență
lactuca solide volatile)
Fara pre-tratament
in stare proaspata 183 Irlanda
in stare proaspata 174 Danemarca
in stare proaspata 128 Franta
Fara spalare
fara spalare in stare ofilita 165 Irlanda
fara spalare macerata 271 Danemarca
Cu spalare, fara uscare
cu spalare tocata 171 Danemarca
cu spalare macinata 191 Irlanda
cu spalare macerata 200 Danemarca
cu spalare in stare ofilita 221 Irlanda
Cu uscare si maruntire
cu spalare si uscare tocata 241 Franta
cu spalare si uscare macerata 250 Irlanda

In urma analizarii datelor obtinute, s-a constatat ca un factor foarte important care
poate varia semnificativ rezultatele potentialului de biometan il reprezinta pre-
tratamentele precum privarea de apa (ofilirea), spalarea si uscarea:
o Ofilirea sau privarea de apa (vestejirea) este o metodă ieftină pentru a crește
conținutul de solide totale și, ca atare, producția de metan pe unitatea de volum.
Cu toate acestea, ofilirea este dificilă în climatele oceanice temperate cu
precipitații semnificative de vară (cum ar fi Irlanda). Ofilirea este totusi mai puțin
benefica în comparație cu macerarea;
o Spălarea poate fi efectuată pentru a reduce concentrația de săruri care pot fi
inhibitoare pentru microorganismele metanogene. Cu toate acestea spălarea nu
pare a fi benefică în ceea ce privește creșterea randamentului specific de metan;
o Uscarea pare a fi o tehnica de pretratare de mare folos. Aceasta creste
randamentul specific de metan la 241 - 250 litri CH4 / kg solide volatile. Metoda
este, de asemenea, benefică intrucat poate crește producția de metan pe volum
de substrat de la cca. 20 m3 / t până la 100 m3 / t (Allen et al., 2013a; Bruhn și
colab., 2011).

b. Potentialul de biometan prin mono-fermentarea anaerobă a algelor marine brune

Rezultatele potentialului de biometan prezentate in literatura de specialitate sunt
rezumate în Tabelul 3. Acestea sunt variate și reflectă faptul că algele au fost colectate
din diferite țări, în diferite perioade ale anului, cu lungime a zilei și radiație a luminii diferite,
cu nivele diferite de azot în apa, etc.

16
 Metodologia de evaluare a potentialului de biometan poate de asemenea să difere
prin folosirea diverselor tipuri de inocul, raport inocul-substrat si volum al reactorului.
Cu toate acestea, se poate afirma că algele brune (cu excepția F. serratus) tind să
genereze între 150 și 350 litri CH4 / kg solide volatile (tabel 1.5).

Tabel 1.5 Randamentele specifice de metan obtinute din alge marine brune si rosii

Alge marine Potentialul de biometan, Provenienta specie algală

litri CH4/kg solide volatile
Alge marine brune
H. elongate 261 Irlanda
202 Franta
L. digitata 218 Irlanda
246 Irlanda
F. serratus 96 Irlanda
S. latissima 342 Irlanda
335 Irlanda
223 Norvegia
220 Norvegia
209 Franta
A. nodusum 166 Irlanda
U. pinnatifida 242 Franta
S. polyschides 255 Irlanda
216 Franta
S. muticum 130 Franta
Alge marine rosii
P. palmata 279 Franta
G. verrucosa 144 Franta

c. Oportunitatea stocării algelor marine pentru producere de biogaz

Stocarea algelor marine este foarte importanta pentru obtinerea unui randament
specific ridicat de metan. Adams si colaboratorii sai (2011) au identificat un maxim in
randamentul specific de metan in luna iulie.
In figura 1.6 se poate observa ca perioada iunie-noiembrie reprezinta un timp
propice pentru recoltarea algelor marine (randamentul mediu in exces de 235 litri/ kg
solide volatile), in timp ce in perioada mai-decembrie media obtinuta a fost de 220 litri/kg
solide volatile, conducand la necesitatea de însilozare/stocare a algelor marine pentru a
permite o buna furnizare de biogaz pe tot parcursul anului.
Recoltarea algelor marine trebuie realizată la intervale de timp optime pentru a
permite o producție maximă de biomasă și un potențial ridicat de metan. Cu toate
acestea, producția biogazului la scară largă este, de obicei, un proces continuu care
necesită furnizarea de materii prime de înaltă calitate în fiecare an. Astfel, recolta
sezonieră ar necesita conservarea biomasei algale pentru utilizarea în funcție de
necesități.

17
 300

Randament specific de metan

250

200

(litri/ kg VS)
150

100

50
Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
luna (2008, UK)

Figura 1.6. Variatia anuală a potentialului de metan pentru L. digitata

O posibilitate de conservare a algelor marine este eliminarea continutului de apa

prin uscare. Acesta este un proces cu consum energetic ridicat, deoarece conținutul de
solide totale la recoltare este sub 20% în cele mai multe alge marine.
O altă metodă pentru conservarea și depozitarea algelor marine poate fi
conservarea prin insilozare. Însilozarea este practicată pe scară largă în întreaga lume
pentru conservarea culturilor agricole cum ar fi porumbul sau iarba (Wilkinson si colab.,
2003). Principiul conservării silozului se bazează pe conversia carbohidraților solubili în
apă, in acizi organici precum acidul lactic, prin bacterii producătoare de acid lactic în
condiții anaerobe. Acumularea acestora duce la o reducere a valorii pH-ului biomasei
însilozate și inhibă creșterea microorganismelor nedorite, cum ar fi clostridia, drojdiile și
mucegaiurile în absența oxigenului (McDonald si colab., 1991). Acest lucru previne
descompunerea compușilor organici.
Conservarea silozului este frecvent utilizată pentru producerea furajului dar s-a
dovedit de asemenea, a fi o metodă adecvată pentru stocarea materiilor prime pentru
producerea biogazului (Herrmann si colab., 2011). S-a constatat că produsele de
fermentare a silozului măresc randamentul specific de metan și pot compensa pierderile
generate in timpul depozitarii (Herrmann si colab., 2011).

1.4.3 Evaluarea randamentelor energetice de biometan din macroalge

Randamentele de alge marine pe hectar in decursul unui an variaza in functie de
specii, de pozitia geografica, de nivelul de nutrienti al mediului si de metoda de cultivare.
Christiansen (2008) sugerează că un hectar de ferma ar putea produce 130 de tone de
alge umede pe an. Tabelul 1.6 prezinta o comparație a randamentului energetic brut
pentru sistemele de biocombustibil lichid de primă generație.
Se poate afirma că biometanul provenit din alge are potențialul să depășească
cele mai bune randamente ale biocombustibililor din prima generație cu principalul
avantaj că nu necesită teren agricol. Acest lucru este important de remarcat daca se ia
în considerare faptul că în anul 2011 fiecărei persoane de pe planetă îi reveneau circa
0,2 hectare de teren arabil (Murphy & Thamsiriroj, 2011).

18
Tabelul 1.6 Productia de energie bruta estimata pentru prima generatie de biocombustibil

Substrat Productia de Energia bruta

biocombustibil (GJ/hectar/an)
(litri/hectar/an)
Etanol
Grau 3150 66,5
Sfecla de furaj 5500 117
Ulei de palmier 5500 160
Ulei de rapita 1320 42
Ulei de floarea soarelui 800 26

Energia netă de biometan provenit din alge marine pe hectar este inca
necunoscută. De obicei, macroalgele pot fi disponibile pentru producere de biogaz in
urmatoarele trei situatii:
1. Ulva lactuca sub formă de reziduu de biomasa acumulata in estuarele de coasta,
necesitand indepartarea pentru a se asigura curatarea zonei marine costiere ;
2. Deseuri de alge marine: alge marine colectate de pe țărm ;
3. Alge rezultate din acvacultură: alge marine cultivate si recoltate in acest scop.
Se poate afirma că energia necesara pentru productia de biometan din biomasa
algala creste de la cazul 1 la cazul 3. Se estimeaza că acvacultura este metoda de
generare biomasa algala ce va necesita cea mai mare energie de producție. Este puțin
probabil ca aceasta metoda să furnizeze același nivel de producție de energie precum
culturile de pe uscat. Îngrășămintele, erbicidele și varul nu trebuie folosite pentru
cultivare. De obicei, algele marine vor atrage azot din apele poluate (cum ar fi în imediata
vecinătate a fermelor de somon) și astfel pot acționa ca agenți de imbunatatire a calitatii
mediului.
În concluzie, utilizarea macroalgelor reprezinta o oportunitate majora de producere
a biogazului algal drept a treia generatie de biocombustibil, acest aspect privind in mod
direct dezvoltarea durabila prin punerea in evidenta a unei tehologii cu caracter fezabil,
sustenabil, regenerabil si în armonie cu mediul inconjurator.

1.5 Evaluarea potențialului de biogaz al microalgelor

Microalgele sunt un grup variat de organisme unicelulare cu potential mare in a ne
oferi o mare diversitate de solutii in cerintele crescande privind necesarul de combustibil
lichid sau gazos, pentru transport sau alte aplicatii tehnologice. Speciile microalgale cresc
in medii acvatice foarte variate, de la ape dulci la ape saline saturate. Algele utilizeaza
CO2 in procesul de fotosinteza, fiind responsabile de fixarea a peste 40% din bioxidul de
carbon la nivel global, responsabile de aceasta proprietate fiind majoritar microalgele
marine (Falkowski si colab).
Algele pot produce biomasa intr-un ritm de crestere foarte rapid, unele specii
algale dublandu-si volumul in doar 6 ore, iar multe alte specii algale prezentand chiar
doua dublari ale biomasei in decursul unei zile (Sheehan si colab). Toate algele au
capacitatea de a produce uleiuri cu valoare energetica ridicata, iar numeroase specii de

19
alge au fost identificate ca avand potentialul de a acumula in mod natural niveluri ridicate
de uleiuri, ponderea de ulei ajungand pana la 50% din totalul biomasei uscate (de
exemplu specia de microalga Botryococcus spp.) (Kojima si colab).
Microalgele sunt printre speciile biologice cu creșterea cea mai rapidă,
productivitatea de ulei a algelor raportată la unitatea de suprafață fiind mai mare de 7-31
ori față de productivitatea de ulei a palmierului, care este următoarea resursă vegetală
cea mai productivă, așa cum se poate observa din tabelul 1.7.
Acest aspect este foarte important si pentru evaluarea potentialului de biogaz al
microalgelor, având în vedere cele menționate anterior, adică faptul că conținutul ridicat
de lipide din biomasa algală constituie un alt avantaj care recomandă utilizarea acestei
bioresurse pentru producerea de biogaz, comparativ cu tipuri de biomasă terestră
prezentate în tabelul 1.7.

Tabel 1.7 Productivitatea de ulei a microalgelor

Productivitatea teoretică de biogaz este de:

o substrat lipide: 1390 litri biogaz/kg solide volatile;
o substrat proteine: 800 litri biogaz/kg solide volatile;
o substrat carbohidrați: 746 litri/kg solide volatile.
Balanța energetică a sistemelor de biogaz din alge este superioară sistemelor de
producere biodiesel din alge, deoarece:
 sistemele de biogaz utilizează resurse umede, deci nu se impune operația de
uscare care este mare consumatoare de energie;
 pentru producerea de biogaz nu este necesară extragerea uleiurilor, procedură
costisitoare ce se impune pentru producerea de biodiesel.
Cu un potential de, cel mai probabil, milioane de specii, diversitatea algala ofera
cercetatorilor nelimitate optiuni de identificare tulpini pentru producere de biocombustibili,
precum si material genetic bogat ce poate fi utilizat in folosul imbunatatirii tulpinilor
selectate. Speciile microalgale ce pot fi investigate in nelimitate cercetari pentru
biocombustibil isi au originea in grupe biologice ale caror relatii ancestrale sunt
semnificativ mai largi decat in cazul celor mai diverse plante terestre, asigurand astfel o
larga diversitate genetica.

20
 In grupul microalgelor considerate de interes pentru valorificare in domeniul
bioenergetic sunt inclusi diatomii, algele verzi, algele brune, primnesiofitele,
eustigmatofitele si cianobacteriile, membrii din toate aceste familii fiind cercetati ca tulpini
potential utilizabile in producerea de biocombustibili.

1.5.1 Caracteristicile și compozitia chimică a microalgelor

Compozitia chimica a celulelor algale poate varia in limite largi, precum in cazul
plantelor superioare. Proportile diferitilor constituenti sunt influentate de cativa factori de
mediu, printre cei mai importanti fiind temperatura, iluminarea, valoarea pH-ului, nutrientii
minerali si furnizarea de CO2 (Becker, 1994). Componentele analizate și prezentate în
cele mai multe studii sunt carbohidratii, lipidele si proteinele (Tabelul 12). Cantitatea de
proteine, carbohidrati si lipide variază intre 6-71 %, 4-64 % si 1.9-40% din totalul de solide
(TS), conform studiilor comparative ale lui Becker (1994). Variatia mare face compararea
sa fie dificila, dar in general compozitia de biomasa algala se situează in intervalele
prezentate in tabelul 1.8.
Tabelul 1.8 Compoziția chimică a diferitelor microalge, exprimată în procent de materie
uscată (Becker, 1994)
Tulpina Proteine Carbohidrați Lipide Acizi nucleici
Scenedesmus obliquus 50-60 10-17 12-14 3-6
Scenedesmus quadricauda 47 - 1.9 -
Scenedesmus dimorphus 8-18 21-52 16-40 -
Chlamydomonas rheinhardii 48 17 21 -
Chlorella vulgaris 51-58 12-17 14-22 4-5
Chlorella pyrenoidosa 57 26 2 -
Spirogyra sp. 6-20 33-64 11-21 -
Dunaliella bioculata 49 4 8 -
Duneliella salina 57 32 6 -
Euglena gracilis 39-61 14-18 14-20 -
Prymnesium parvum 28-45 25-33 22-28 1-2
Tetraselmis maculata 52 15 3 -
Porphyridium cruentum 28-39 40-57 9-14 -
Spirulina platensis 46-63 8-14 4-9 2-5
Spirulina maxima 60-71 13-16 6-7 3-4.5
Synechococcus sp. 63 15 11 5
Anabaena cylindrica 43-56 25-30 4-7 -

Compozitia biomasei algale poate fi controlată prin forțarea algelor la adaptarea la

mediul de crestere. Aceasta adaptare se explică printr-o acumulare a nutrientilor, atunci
cand microalgele sunt cultivate in mediu lipsit de nutrienti. Influenta nivelurillor de nutrienti
in mediul de crestere asupra compozitiei biomasei algale a fost demonstrata de Ilman et
al. (2000). In cercetarea sa, cel mai ridicat nivel de lipide (63%) a fost obținut la specia C.
emersonii, crescuta in mediu cu continut scazut de azot (tabel 1.9). Cea mai mare valoare
calorica de 29 kJ/g a fost obtinuta intr-un mediu lipsit de azot.

21
 Tabelul 1.9 Continutul celular al tulpinilor de Chlorella crescute pe mediu Watanabe si
mediu cu nivel de azot redus (Ilman et al. 2000)
Specie Conditii de Proteine Carbohidrati Lipide Valoare
crestere (%) (%) (%) calorica (KJ/g)
C. vulgaris Control 29 ± 2. 51 ± 2 18 ± 2.1 18 ± 0.7
5
N-scazut 7 ± 1. 55 ± 3.2 40 ± 2.1 23 ± 2.1
6
C. emersonii Control 32 ± 2. 41 ± 2.5 29 ± 2.5 21 ± 0.7
9
N-scazut 28 ± 3. 11 ± 2.2 63 ± 1 29 ± 0.7
8
C. Control 38 ± 3 52 ± 2.3 11 ± 3.2 19 ± 1.6
protothecoid N-scazut 36 ± 3 41 ± 3 23 ± 1.2 24 ± 2
es
C. Control 45 ± 2. 38 ± 2.2 20 ± 1.6 21 ± 0.7
sorokiniana 9
N-scazut 42 ± 1. 32 ± 2.5 22 ± 2.6 20 ± 1.6
6
C. Control 24 ± 3. 42 ± 3.2 31 ± 3.2 21 ± 1.2
minutissima 1
N-scazut 9 ± 2 14 ± 2.1 57 ± 2.5 21 ± 1

1.5.2 Potențialul de biometan al microalgelor

Microalgele pot fi considerate un substrat avantajos pentru fermentarea anaeroba
datorita productivității ridicate de biomasa, continutului scazut de cenusa, precum și ca
urmare a lipsei de competitivitate pentru terenul arabil.
O conversie mai rapida și mai bună a biomasei la metan poate fi obținută prin
alegerea optima a tulpinilor algale. Unele tulpini nu prezinta perete cellular, alte tulpini
prezinta un perete celular proteic, fara celuloza sau hemiceluloza. Aceste atribute le
confera o degradabilitate mai usoara (Mussgnug et al. 2010). Insă în afară de
degradabilitatea facila, trebuie luate in considerare și alte caracteristici precum
productivitatea sau sensibilitatea la contaminarea din mediu.
Productia de biogaz specific din biomasa microalgală variaza intre 287 si 611 litri
/kg solide volatile iar productia de metan intre 100-452 litri /kg solide volatile (Tabel 1.20).
Aceste variatii mari pot fi puse pe seama faptului că performanta fermentăriii anaerobe
este foarte specifica tulpinii, fapt ce poate fi explicat prin compozitia celulara diferita
precum si prin diferenta structurală a peretilor celulari ai tulpinilor. Variatia in productia de
biometan poate fi explicata de asemenea prin influenta diferitelor metode de testare a
biometanului potential (BMP).
Cateva recomandari practice pentru imbunătățirea fermentării anaerobe a
microalgelor sunt date de Heerenklege et al. (2010) si Golueke et al. (1957), care afirmă
că fermentarea termofilă a microalgelor conduce la un randament de biogaz mai ridicat
decat fermentarea mezofilă. Uscarea microalgelor reduce randamentul biogazului si de
aceea nu este recomandata. Astfel, prin teste de degradare a Tretraselmis sp., Mussgnug

22
et al. (2010) a raportat o scadere a producției de biogaz cu 20% la proba de biomasă
uscată fată de proba de biomasă umedă.
Tabelul 1.20 Productia de metan si biogaz din diferite specii microalgale, dupa Mussgnug
et al. (2010); Sialve et al. (2009) si Heerenklage et al. (2010))

Productivi-
Productivitate tate CH4
Specia Temp. Continut
biogaz [litri /kg [litri/kg Referința
microalgală [ºC] CH4 [%]
solide volatile] solide
volatile]
Arthrospira Mussgnug
481 ± 14 293 61
platensis et al., 2010
Chlamydomonas Mussgnug
587 ± 9 387 66
reinhardtii et al., 2010
Mussgnug
Chlorella kessleri 335 ± 8 218 65
et al., 2010
Sanchez si
Chlorella vulgaris 28-31 - 310-350 68-75 Traviesco,
1993
Mussgnug
Dunaliella salina 505 ± 25 323 64
et al., 2010
Chen,
Dunaliela 35 - 420 -
1987
Mussgnug
Euglena gracilis 485 ± 3 325 67
et al., 2010
Nanochloropsis Schmack,
38 388 312 80.5
spp. 2008
Scenedesmmus Mussgnug
287 ± 10 178 62
obliquus et al., 2010
Chen,
35 320-310 -
1987
Spirulina
Schmack,
38 556 424 76.3
2008
Samson si
Spirulina maxima 35 - 190-340 - LeDuy,
1983
Golueke et
35-50 - 170-320 62-64
al., 1957
Golueke et
50 500 Nespecificat -
al., 1957
Namol alge mixte
Oswald et
(Chlorella- 35 405 Nespecificat -
al. 1960
Scenedesmus)
Golueke et
45 611 Nespecificat -
al., 1959
Yen et al.,
35 - 100-140 -
2007
Schmack,
Alge verzi 38 420 310 73.9
2008

23
 Continutul ridicat de lipide din biomasa poate fi un avantaj deoarece productia de
biogaz din lipide este in general mai mare (1390 litri/kg solide volatile) decat din proteine
(800 litri/kg solide volatile) sau carbohidrati (746 litri/kg solide volatile) (VDI 4630 2006).
Biomasa microalgala are o compozitie diferita fata de alte tipuri de biomase, deci
aceste productii trebuie adaptate pentru a preveni supraestimarea fezabilitatii procesului
per total. Productia teoretica de metan din biomasa microalgala determinată prin calcule
este de 1014 litri/kg VS pentru lipide, 446 litri/kg VS pentru proteine si 415 litri/kg VS
pentru carbohidrati (Heaven et al., 2011). Un exces de lipide si/sau proteine nu este de
dorit pentru ca acesta ar conduce la o acumulare de amoniac si acizi grasi cu lanturi lungi
(LCFAs), care sunt inhibitori importanti ai microorganismelor anaerobe. (Chen et al.,
2008).
1.5.3 Pretratarea microalgelor pentru conversia în biogaz
Unele microalge prezintă un perete celular foarte gros, fapt ce face ca fermentarea
anaeroba sa fie foarte dificilă. În cazul în care o specie de interes prezintă un perete
celular rigid, rezistent la digestia anaerobă, este necesară o pretratare in prealabil care
poate permite o productivitate mai mare de biogaz. Tabelul 1.21 ofera o prezentare
generala a diferitelor metode de pre-tratare pentru a imbunatatii degradabilitatea
anaeroba a biomasei supuse fermentării.
Tabelul 1.20 Prezentare generala a metodelor de pre-tratament pentru a imbunatatii
degradabilitatea anaeroba a namolului. (adaptat dupa Carrere et al., 2010)

Pretratare Opțiuni
Hidroliza termică (>100ºC) -temperaturi diferite
-ultrasunete
-liza-centrifugare
Tratare mecanică -forfecare lichida (placa de coliziune,
omogenizator cu presiune inalta)
-macinare
-oxidare
Pretratare chimică
-tratamente alcaline
-enzime
Pretratare biologică
-pradatori

Aceste metode de pretratare a substratului organic de fermentare sunt aplicabile

si microalgelor. Schwede si colab. (2013) au demonstrat ca pretratarea termică a
Nannochloropsis salina, inaintea fermentării anaerobe, a crescut semnificativ productia
de metan. De asemenea si tipul de stocare a microalgelor are un efect semnificativ asupra
productiei de metan (Gruber-Brunhumer et al., 2015).
In tratarea namolului activ, numeroase tehnici diferite de tartare au fost aplicate cu
succes pentru a creste productia de metan (Carrere et al., 2010), tehnici ce ar putea fi
folosite si pentru microalge, pentru a le intensifica fermntarea anaerobă.

24
 Alzate si colaboratorii săi (2012) au testat fermentarea anaeroba a trei amestecuri
microalgale. Pretratarile au inclus tratamente termice, ultrasunete si biologice. Tehnicile
de pretratare biologică au aratat o crestere neglijabila a productiei de metan (Alzate et
al., 2012). Cea mai mare crestere a productiei de metan (46-62%) a fost obtinuta prin
hidroliza termica. Temperatura optima pentru acest pretratament a depins de speciile de
microalge folosite (Alzate et al., 2012). Pretratarea cu ultrasunete a dus la o creștere a
productivitatii de metan de pana la 24%, atingând o valoare energetică de 10.000 kJ/kg
solide totale.
Influenta variațiilor inghetare-dezghetare asupra fermentării algale au fost studiate
de Kinnunen et al. (2014). Astfel, s-a arătat că aceste tehnici de pretratare au facilitat
hidroliza proteica si au crescut productia de metan cu 32-50% in experimente de
fermentare anaerobă la 20ºC, in comparatie cu fermentarea biomasei algale netratate.
Heerenklage et al. (2010) au demonstrat că tratarea la presiune ridicată, precum și
tratarea enzimatică, au crescut productia de metan la specia microalgală C. vulgaris in
comparatie cu proba netratată.

1.5.4 Rezultate experimentale de laborator

Potrivit lui Murphy si Thamsiriroj (2013) design-ul si configuratia optima a
reactorului de fermentare sunt stabilite în functie de caracteristicile materiei prime. Pentru
experimente de fermentare a unor biomase algale cu un conținut de 2-12% solide totale,
se utilizează in mod obisnuit reactoare cu agitare continua (CSTR, precum cel prezentat
în figura Figura 1.7.
Concentrarea solidelor microalgelor, recoltate prin metodele mecanice prezentate
în tabelul 1.20, se situează intre 0.5-27% (Christenson si Sims, 2011), astfel că aceste
biomase sunt adecvate pentru fermentarea în CSTR. Timpul de retentie solida si
hidraulica (HRT si SRT) sunt parametri cheie in procesele anaerobe (Sialve et al., 2009)
si ar trebui sa fie destul de ridicate pentru a permite populatiilor microbiene active, in
special metanogenelor, sa descompună material organică până la stadiu de biogaz. Un
timp de retentie hidraulic insuficient limiteaza hidroliza, in consecință toate celelalte etape,
deci randamnetul de descompunere va fi mult diminuat.

Figura 1.7 Model de laborator pentru experimente de fermentare anaerobă

25
 In tabelul 1.21 sunt menționate rezultatele unor experimente de laborator de
fermentare anaerobă a biomasei microalgale, prin care s-a evaluat producerea de metan
in sisteme cu alimentare continua. Cea mai mare productie de metan pentru
experimentele de laborator desfășurate a fost de 310 litri/kg solide volatile (Asinari Di San
Marzano și colab., 1982).

Tabelul 1.21 Productia de metan si biogaz de la diferite specii microalgale obținută în

experimente de fermentare continua
Rata de Producția
Timpul de Producția
încărcare de biogaz
Specia Temp. retenție de CH4 Continut
organică [litri/kg Referința
microalgală [Cº] hidraulică [litri/ kg CH4 [%]
[g solide solide
HRT [zile] VS]
volatile/litru*zi] volatile]
Tretraselmis 35 14 2 310 419-431 72-74 Asinari
(proaspat) Di San
Tretraselmis 35 14 2 260 351-361 72-74 Marzano
(uscat) et al.,
Tretraselmis 35 14 2 250 338-347 72-74 1982
(uscat) +
NaCl 35 g/L
Spirulina 35 33 0.97 260 361-382 68-72 Samson
maxima si LeDuy,
1982

Alți cercetători au aratat ca productia de metan este dependenta de speciile

folosite si de conditiile de cultivare (Sialve și colab., 2009). Concentrația de metan din
biogaz se situează in intervale similare (intre 68 și 74%) pentru majoritatea cercetărilor
de laborator, indiferent de speciile folosite si de conditiile de operare, ceea ce indica o
eficiență buna a conversiei materiei organice algale la metan.

26
CAPITOL 2
Evaluarea metodelor de gestionare a algelor aplicate în prezent, prelevarea
biomasei algale și evaluarea pe baza pigmenților algali
2.1 Introducere
Algele, producători primari cu o largă răspândire, reprezintă una din resurse
planetare exploatate de către om încă din perioada 4700 i.e.n., în agricultură ca material
fertilizant al solurilor, în zootehnie ca sursă complementară a hranei animalelor, în scopuri
farmaceutice ca surse de vitamine, anticoagulante, antihelmintice, bactericide sau
bacteriostatice, în alimentația omului sau materie primă pentru diferite industrii și ramuri
meșteșugărești (Péterfi et. al., 1976).
Necesitatea din ce în ce mai ridicată de combustibil la nivel global a contribuit la
găsirea unor soluții pentru producerea unor surse de energie alternativă. În acest fel, s-a
deschis drumul studiilor realizate cu scopul de a pune în valoare capacitatea energetică
a algelor (Chisti, 2008).
Datorită eficienței fotosintetice ridicate a algelor microscopice și a capacității
acestora de a produce lipide ce pot fi utilizate ca materie primă pentru biodiesel, guverne
ale țărilor din Comunitatea Europeană au început să investească în programe de
cercetare care urmăresc să pună în valoare resursa energetică pe care acestea o
reprezintă. S-au lansat teme de cercetare și s-a început dezvoltarea unor tehnologii care
să permită utilizarea și comercializare ca resursă energetică a algelor microscopice, a
macroalgelor marine (Bruton et al., 2009, ***, 2010) sau, ca în cazul prezentului studiu a
macroalgelor de apă dulce. Mai mult decât atât, au apărut grupuri de consultanță la nivele
guvernamentale care furnizează autorităților consiliere în materie de gestionare a
înfloririlor din apele dulci și a florei marine (***, 2017b).
Prezentul capitol cuprinde următoarele activități de cercetare:
 Analiza bibliografică a prezenței și răspândirii algelor macrofite de apă dulce și
marină, în Rezervația Biosferei Delta Dunării;
 Evaluarea metodelor de gestionare a algelor aplicate in prezent;
 Selectarea zonelor din care s-ar putea face recoltări sustenabile ale algelor din
stocuri naturale în vederea valorificării acestora pentru producerea de biogaz;
 Evaluarea biomasei algelor fitoplanctonice din ecosistemele acvatice investigate;
 Evaluarea biomasei în medii de cultură

2.2 Metodologia de cercetare

La analiza informațiilor legate de prezența și distribuția algelor pe teritoriul
Rezervației Biosferei Delta Dunării, precum și cea pentru evaluarea metodelor de
gestionare a algelor s-au utilizat:
- metodele clasice de investigație a literaturii de specialitate existentă la Biblioteca
Națională, biblioteci universitare și bibliotecile/arhivele Institutului Național de
Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, Tulcea și Institutul Național de Cercetare
Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”

27
 - motoarele de căutare on-line ale revistelor de specialitate sau ale paginilor
personale ale cercetătorilor care fac parte din comunitățiile științifice
ResearchGate, Academia.

2.3 Investigații și prelevări de material biologic

În vederea selectării zonelor din care pot fi făcute recoltări sustenabile ale algelor
din stocuri naturale pentru valorificarea lor ca sursă de biogaz s-au realizat ieșiri în teren
și observații în 19 locații aflate în Rezervația Biosferei Delta Dunării și în zone limitrofe
acesteia.
Algele macrofite au fost prelevate prin desprinderea manuală a algelor fixate de
diferite suporturi naturale sau artificiale. Probele prelevate au fost depozitate în recipenți
de plastic cu probă de apă din locul prelevării și transportate în laborator în vederea:
o identificării speciei/speciilor prelevate;
o evaluării cantității de biomasă recoltată;
o pregătirii primare a materialului biologic pentru testele de fermentabilitate
Algele microscopice (fitoplanctonice) au fost prelevate prin:
o filtrarea a 30 de litri de apă prin fileul fitoplanctonic cu dimensiune de 25 µm.
o extragere de subprobe de 250 ml / stație de prelevare
După prelevare probele au fost ținute la rece și transportate în laborator în vederea
evaluării cantității de biomasă.

2.4 Evaluarea biomasei algale în mediile de cultură

Biomasa algelor fitoplanctonice a fost cuantificată prin evaluare fluorometrică
(Tudor et al., 2015), pe următoarele lungimi de undă: 450nm, 525nm, 570nm, 590nm,
610nm și 680nm, a pigmenţilor algali (clorofilă „a”, clorofilă „c”, ficocianobilina, ficoeritrină,
fucoxantină şi peridinină) utilizând un spectorfluorometru de tip bbe MOLDAENKE
Cuvette-Fluorometer workstation 25 (Figura 2.1).

Figura 2.1 Spectorfluorometru bbe MOLDAENKE Cuvette-Fluorometer workstation 25

Probele fitoplanctonice prelevate din mediile naturale (lac Ciuperca, Capul

Porcului - Marea Neagră) au fost repartizate în laborator, în vase de cultură.

28
 Cantitatea de biomasă din vasele de cultură a fost stimulată prin adăugare de
substanțe nutritive (Tabelul 2.1) și comparată cu proba martor provenită din aceeași sursă
naturală. Biomasa algală a fost stimulată în mediile de cultură și în cazul unei probe
prelevată din rețeaua de canalizare a orașului Tulcea și ținută timp de 2 luni în vase de
cultură de 100 litri la temperatura camerei (27°C) și cu expunere la lumină timp de 12 ore.

Tabelul 2.1 Probe fitoplanctonice – prelevare si tratare

Data Data adăugării Stația Tip soluție
Denumirea prelevării soluției nutritive nutritivă
setului (SN)
SET 1 06.10.2017 Lac Ciuperca
BS_martor 04.11.2017 fără
BS_SN0.5 06.11.2017 Universal Vilmorin
08.11.2017
10.11.2017
12.11. 2017
14.11. 2017
SET 2 06.11.2017 Marea Neagră
MN_martor 07.11.2017 fără
Universal
MN_SN 0,5 08.11.2017 (Vilmorin)
10.11.2017
12.11. 2017
14.11. 2017
16.11. 2017
18.11.2017
SET 3 Tulcea
Aj1-martor 12.11. 2017 fără
Universal
Aj1_SN0,5 13.11.2017 (Vilmorin)
14.11.2017
15.11.2017
16.11.2017
17.11.2017
18.11.2017
19.11.2017
20.11.2017

Dinamica dezvoltării algelor din mediile de cultură s-a evaluat prin măsurători
zilnice pe o perioada de 10 zile. La sfărșitul fiecărui ciclu de 10 zile, în funcție de cantitatea
de biomasă produsă, au fost realizate ajustări ale concentrațiilor de nutrienți adăugate
mediilor de cultură sau modificări ale condițiilor locale (de exemplu aerarea mediilor).

29
2.5 Prezența și răspândirea algelor în Rezervația Biosferei Delta Dunării
Cercetarea bibliografică a scos în evidență faptul că în prezent există o
centralizare riguroasă a numărului și distribuției algelor de apă dulce și marină în
Rezervația Biosferei Delta Dunării.
Diverse tipuri de studii efectuate în ultimii 20 de ani de către Institutul Național de
Cercetare Dezvoltare „Delta Dunării” și colaboratori ai acestuia au scos în evidență faptul
că au existat preocupări cu privire la studiul prezenței și răspândirii algelor în deltă încă
de la începutul secolului al XIX-lea și că de-a lungul timpului a fost evidențiată existența
a 1485 specii de alge din care 24 sunt alge macrofite aparținând filumurilor Charophyta
și Rhodophyta (Török, 2009).
În cadrul cercetărilor realizate de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare
Marină „Grigore Antipa” au fost evidențiate existența a 520 specii și varietăți de alge
marine, din care 388 de specii microfitobentonice răspândite în zona costieră marină a
României. Din totalul speciilor identificate un număr de 168 de specii și varietăți fiind
identificate în sectorul marin din fața Deltei Dunării (Petreanu, 1997).
În ceea ce privește, prezența și distribuția substratului vegetal reprezentat de
macroflora algală din zona costieră românească a Mării Negre aceasta ocupă un loc
aparte printre celelalte categorii de substrat intrând în componența biocenozei midiilor de
piatră. (Sburlea et al., 2006). Componentă ecosistemică deosebit de importantă cu rol de
substrat sau zonă de hrănire pentru alte categorii de organisme asigură protecția faunei
asociate împtriva valurilor și a răpitorilor, având totodată capacitatea de epurare a apei
prin reținerea nutrienților și a metalelor grele (Marin & Timofte, 2011).
Zona costieră românească ca de altfel întreaga zonă costieră a Mării Negre a
suferit datorită presiunii antropice modificări (Afanasyev, 2010; Berov, 2012; Dumont,
1999; Karaçuha & Karaçuha, 2013; Sava et al., 2011) care au dus printre altele, ca în
aproape 70 de ani să aibă loc o reducere pregresivă a algelor macrofite din zona costieră
românească și dispariția a 124 de specii (Sburlea et al., 2006).

2.6 Metode de gestionare a algelor

La nivel global cele mai multe programe de gestionare a algelor în mediile naturale
sunt programe preventive ce urmăresc controlul înfloririlor algelor micrscopice (***, 2011;
***, 2015; ***, 2017a; ***, 2017b).
În România la nivel guvernamental există proiecte care urmăresc controlul integrat
al poluării cu nutrienți (***, 2016), la nivel regional există programe care vizează
reducerea poluării apelor, programe elaborate și implementate de către Administrația
Națională „Apele Române”, dar nu există programe sau strategii referitoare la
managementul algelor.
Politica în domeniul mediului referitoare la gestionarea algelor, indiferent ca vorbim
de abordarea problemei sub aspect de „plagă” datorită dezvoltării excesive a
fitoplanctonului și a apariției cianobacteriilor cu potențial toxic, fie că vorbim de de
gestionarea a algelor ca resursă naturală este practic inexistentă.

30
 Utilizarea algelor, în special al algelor marine ca bioresursă în scopuri
farmaceutice a devenit o preocupare a cercetătorilor români încă de la începutul anilor
1980 (Negreanu-Pîrjol et al., 2011; Cadar et al., 2016).
La nivelul autoritățiile de mediu centrale sau regionale din România nu există
preocupări sau strategii cu privire la exploatarea economică a algelor ca o posibilă soluție
la diminuarea unui fenomen natural cum este cel al infloririlor algale cu impact negativ
asupra mediului.
Diminuarea impactului negativ prin găsirea unor soluții de exploatare poate fi unul
sustenabil ținând cont, de exemplu, de apariția unor situații ca cea semnalată și în presă
în urmă cu aproape 10 ani (***, 2008):

"In 2004, Directia Apelor Dobrogea - Litoral (DADL) a recoltat 9.000 de

metri cubi de alge. Un an mai tarziu s-au strans 15.000 metri cubi, in 2006
s-au adunat 20.000 de metri cubi, iar in anul urmator 40.000 de metri cubi.
Un metru cub de alge cantareste aproximativ o tona", a spus Catalin Anton,
purtatorul de cuvant al Directia Apelor Dobrogea - Litoral (DADL) [......].
Conform contractelor de inchiriere a plajelor, operatorilor privati le revine
sarcina de recoltare a algelor aduse de apa la mal. In cazul exploziei
fenomenului de inflorire algala, intervine DADL, care detine utilaje
specializate pentru recoltarea si transportul florei in exces. In Romania
algele ajung direct la groapa de gunoi [.....]. "Sanctiunile pot ajunge in acest
caz pana la 300 milioane lei vechi", a declarat Vasile Petro, comisar-sef al
Garzii Financiare Constanta.”

Observațiile și studiile ulterioare perioadei mai sus menționate arată faptul că

macrofitele algale continuă să înregistreze biomase ridicate în perioada iunie-august, în
plin sezon turistic. Aceste observații sunt relativ frecvente pe litoralul românesc al Mării
Negre (Marin et al., 2011, 2015) dar, ele sunt rare și localizate în special la limita
Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Proliferarea speciilor oportuniste din grupul macoralgelor verzi, cu ciclu de viață
scurt ce pot produce biomase mari într-un timp relativ scurt, ocupă în prezent 80% din
suprafața bentonică de mică adâncime a zonei costiere românești (Nastac et al., 2014).
Din cele 30 de specii existente în prezent doar 17 specii (Tabelul 2.2) înregistrează
abundențe ridicate.

31
 Tabelul 2.2: Lista speciilor de alge macrofite dominante îm zona costieră a Mării Negre

Ca urmare a celor menționate mai sus, prin proiectul BIOALG se urmărește

identificarea zonelor cu alge macrofite de pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării
și testarea capacității de fermentare a acestora, precum și testarea metodelor de
recoltare și utilizare a algelor fitoplanctonice care dezvoltă abundențe ridicate mari în
perioadele de înflorire algală.

32
2.7 Selectarea zonelor cu potențial de valorificarea a algelor ca resursă naturală
pentru producerea de biogaz
Ca urmare a investigațiilor de teren efectuate în perioada octombrie – noiembrie 2017 în
zonele aflate la limita Rezervației Biosferei Delta Dunării au fost identificate 19 zone care
necesită investigații în anul 2018 pentru evaluarea disponibilitatii algale (Fig. 2.2).

Figura 2.2 Distribuția zonelor de investigare și prelevare

Amplasarea geografică a zonelor și a tipului de potențial pozitiv (+), negativ (-),

respectiv a celor care necesită investigații suplimentare (*) pentru efectuarea de prelevări
a algelor fitoplanctonice sau a celor macrofite cu scopul utilizării acestora ca și resursă
energetică este detaliată în tabelul 2.3.

33
 Tabel 2.3: Tipul de potențial de utilizare a algelor ca și resursă energetică

Nr.
Coordonatele locului investigat Numele locului Jud. Data Potențial
crt.
1 N45º 12,779’ / E028º 45,707’ 7 țevi (Fig. 3) TL 2017.10.10 (-)
2 N45º 12,119’ / E028º 46,908’ Dunărea Veche(Fig. 4) TL 2017.10.10 (*)
3 N45º 11,112’ / E028º 46,938’ Lac Ciuperca (Fig. 5) TL 2017.10.10 (+)
canal Dunăre-Lac Zaghen (*)
4 N45º 10,519’ / E028º 51,050’ TL 2017.10.16
(Fig. 6)
5 N45º 10,152’ / E028º 50,856’ Lac Zaghen (Fig. 7) TL 2017.10.16 (*)
6 N45º 08,468’ / E028º 56,879’ mlaștina Nufăru (Fig. 8) TL 2017.10.16
canal Dunăre-complex (-)
7 N45º 02,434’ / E029º 11,105’ TL 2017.10.16
turistic Murighiol (Fig. 9)
canal centură Lac Murighiol (*)
8 N45º 02,445’ / E029º 11,095’ TL 2017.10.16
(Fig. 10)
canal zona Sarinasuf (Fig. (*)
9 N45º 00,904’ / E029º 04,890’ TL 2017.10.16
11)
pârâu în Valea Nucarilor (+)
10 N45º 02,512’ / E028º 56,147’ TL 2017.10.16
(Fig. 12)
Lac Razim (zona Sarichioi) (*)
11 N44º 57,204’ / E028º 51,864’ TL 2017.10.16
(Fig. 13)
12 N44º 53,482’ / E028º 49,822’ Canal Enisala (Fig. 14) TL 2017.10.16 (-)
canal la nord de Cap (*)
13 N44º 46,688’ / E028º 54,101’ TL 2017.10.16
Doloșman (Fig. 15)
14 N44º 46,212’ / E028º 55,158’ Cap Doloșman (Nord) TL 2017.10.16 (*)
Cap Doloșman (Sud-Est) (*)
15 N44º 45,390’ / E028º 56,554’ TL 2017.10.16
(Fig. 16)
canal 5 (grindul Lupilor) (Fig. (*)
16 N 44º 38,086’ / E028º 50,072’ CT 2017.10.17
17)
Lac Sinoe (zona cetății (*)
17 N44º 32,850’ / E028º 46,579’ CT 2017.10.17
Histria) (Fig. 18)
balta semisărată pe grindul (*)
18 N44º 26,854’ / E028º 45,618’ CT 2017.10.17
Chituc (Fig. 19)
19 N44º 25,762’ / E028º 46,143’ grindul Chituc (Sud) (Fig. 20) CT 2017.10.17 (+)

Evaluarea preliminară a zonelor selectate arată că zona din apropierea orașului

Tulcea, numită “la 7 țevi” (Figura 2.3) amplasată în zona inundabilă a Dunării, precum și
brațul Dunărea Veche (Figura 2.4), din apropierea orașului Tulcea, probabil datorită
fluctuațiilor mari ale nivelului apei pe parcursul unui an, nu întrunesc condiții propice
pentru dezvoltarea algelor macrofite și nici nu au fost semnalate de-a lungul timpului
înfloriri masive ale algelor fitoplanctonice.

34
 Figura 2.3 Amplasarea geografică a zonei investigate 7 țevi

Figura 2.4 Amplasarea geografică a zonei investigate Dunărea Veche

Lacul Ciuperca deține atât un potențial ridicat pentru utilizarea algelor

fitoplanctonice ca resursă pentru producerea de biogaz, cât și pentru algele macrofite de
apă dulce care se găsesc fixate pe diverse tipuri de suport natural (pietre amplaste de jur
împrejurul lacului) sau artificial (pontoane de acostare, terasamentul inundabil, din beton,
al malurilor) (Figura 2.5).
35
 Figura 2.5 Amplasarea geografică a zonei investigate Lac Ciuperca

Atât în canalul care asigură intrarea apei din Dunăre (braț Tulcea) în Lacul Zaghen,
cât și în zona investigată a lacului nu au fost identificate alge macrofite (Figurile 2.6 și
2.7).

Figura 2.6 Amplasarea geografică a zonei investigate canal Dunăre-Lac Zaghen

36
 Figura 2.7 Amplasarea geografică a zonei investigate Lac Zaghen

Zona amplasată între localitățile Nufaru și Victoria (județul Tulcea, România)

(Figura 2.8) este o mlaștina dominată de stuf (Phragmites australis) și papură Typha sp.
Mlaștina are în unele zone pietre de-a lungul țărmurilor, dar acestea sunt colonizate de
macroalgele rar.

Figura 2.8 Amplasarea geografică a zonei investigate mlaștina Nufăru

37
 În canalul care duce la Dunăre (braț Sfântu Gheorghe), în apropiere de Murighiol,
nu au fost identificate alge macrofite (Figura 2.9).

Figura 2.9 Amplasarea geografică a zonei investigate Canal Dunăre-complex turistic Murighiol

Pe malul canalului, de-a lungul malului nordic al Lacului Murighiol, macroalgele

coloniale au fost rare (Figura 2.10).

Figura 2.10 Amplasarea geografică a zonei investigate Canal centură Lac Murighiol

38
 În canalul din apropiere de localitatea Sarinasuf, amplasat paralel cu țărmul de
vest al golfului din partea nord-vestică a lacului Razim (Razelm), investigat în 16 X 2017,
nu a fost identificate aglomerări de alge macrofite (Figura 2.11).

Figura 2.11 Amplasarea geografică a zonei investigate canal zona Sarinasuf

De-a lungul țărmului cursului de apă ce străbate localitatea Valea Nucarilor (județul
Tulcea, România) au fost identficate aglomerări masive de Cladophora sp. (Fig. 2.12).

Figura 2.12 Amplasarea geografică a zonei investigate pârâu în Valea Nucarilor

39
 Alge macrofite au fost identificate atât fixate pe suport dur (pietre) cât și pe
suprafața nisipoasă din apropierea digului amplasta pe malul lacului Razim (Razelm), în
localitatea Sarichioi (Rezervația Biosferei Delta Dunării) (Figura 2.13).

Figura 2.13 Amplasarea geografică a zonei investigate Lac Razim (zona Sarichioi)

Canal de legătură dintre Lacul Babadag și Lacul Razim (Rezervația Biosferei Delta
Dunării) investigat în zona fermei de pește Enisala, nu avea alge macrofite (Fig. 2.14).

Figura 2.14 Amplasarea geografică a zonei investigate Canal Enisala

40
 Alge macrofite din genul Cladophora au fost identificate de-a lungul unei secțiuni
fără stuf amplasată în zona de mal a canalului situat la limita nordică a Capului Dolosman
(Rezervația Biosferei Delta Dunării) (Figura 2.15).

Figura 2.15 Amplasarea geografică a zonei investigate Canal la nord de Cap Doloșman

Investigațiile făcute la limita sudică a Capului Dolosman (Rezervația Biosferei

Delta Dunării) nu au evidențiat prezența algelor macrofite (Figura 2.16).

Figura 2.16 Amplasarea geografică a zonei investigate Cap Doloșman (Sud-Est)

41
 De-a lungul țărmului Canalului 5, în zona podului amplasat pe grindul Lupilor în
apropiere de malul Mării Negre (Rezervația Biosferei Delta Dunării, România) s-au
înregistrat în 17 X 2017 aglomerări de Characeae (Figura 2.17).

Figura 2.17 Amplasarea geografică a zonei investigate canal 5 (grindul Lupilor)

Cea mai mare parte a liniei de coastă (vestică) a lacului Sinoe este acoperită de o
porțiune largă de stuf, ceea ce face ca accesul în lac să fie posibil în relativ puține secțiuni
ale malului.
La capătul acestei centurii de stuf (Figura 2. 18), în apropierea ruinelor vechii cetăți
Histria au fost înregistrate. în anii cu niveluri mai ridicate ale apei, aglomerări masive de
alge macrofite amplasate atât pe zona stâncoasă a malului cât și în masa apei.
Investigațiile din data de 17.10.2017, datorită nivelului foarte scăzut al apei din lac,
nu au mai confirmat însă existența acestora în zona menționată.

42
 Figura 2.18 Amplasarea geografică a zonei investigate Lac Sinoe (zona cetății Histria)

În partea de sud a digului marin Chituc (Rezervația Biosferei Delta Dunării) a fost
identificată o baltă înconjurată de stuf amplasat pe nisip inundat periodic (Figura 2.19).
Balta cu o concentrație relativ ridicată de săruri a fost investigată în repetate
rânduri în anii precedenți dar în niciuna din cazuri nu au fost identificată prezența algelor
macrofite.

Figura 2.19 Amplasarea geografică a bălții semisărată pe grindul Chituc

43
 În cazul algelor macrofite respândite în zona marină a Rezervației Biosferei Delta
Dunării a fost identificată o zonă stâncoasă pe partea sudică a grindului Chituc (Figura
2.20).

Figura 2.20 Amplasarea geografică a zonei stâncoase cu Ulva intestinalis

2.8 Evaluarea potențialului de exploatare a biomasei algale în mediile naturale

investigate
Cu toate că au fost înregistrate 149.599 specii și infraspecii (Guiry & Guiry, 2017)
de alge din care 30.000 sunt cunoscute ca fiind microalgae, puține dintre acestea au în
prezent semnificaţie comercială.
Există un consens că eficiența fotosintetică a plantelor terestre este de 1% sau
mai mică. Promotorii utilizării algelor în tehnologia pentru biocombustibili se așteaptă ca
limitele eficienței fotosintetice a microalgelor să fie între 3 și 6%. Valoarea de 6% fiind
stabilită ca o eficiență absolută maximă teoretică, care este puțin probabilă să fie obținută
vreodată în condiții reale (Bruton et al., 2009; Chisti, 2008).
Colectarea algelor rezultate din eutrofizare reprezintă o bună oportunitate de a
utiliza biomasa produsă de acestea și de a evita impactul negativ ulterior asupra
ecosistemului, chiar dacă această activitate poate fi una limitată sau localizată, și nu ar
trebui să fie realizată fără o analiză amănunțită a impactului potențial asupra
ecosistemului. (Bruton et al., 2009).
Una dintre activitățile esențiale de cercetare necesare pentru elaborarea modelului
experimental pentru producerea de biogaz este aceea de evidențiere a capacității
energetice a algelor din Rezervația Biosferei Delta Dunării.

44
 În condițiile climei din sud-estul României, algele fitoplanctonice pot dezvolta
biomase mari (peste 200 µg/litru) în corpurile de apă puternic eutrofe începând din luna
iulie până toamna târziu (Török, 2013, 2014; Török et al. 2015). Acest fenomen cunoscut
sub denumirea de înflorire algală ar putea fi analizat și din prisma exploatării sale ca
resursă naturală, tinându-se însă cont de faptul că delta este o rezervația naturală care
se supune reglementărilor specifice legate de protecția și exploatarea resurselor sale (***,
1993; ***, 2005).
Măsurătorile biomasei fitoplanctonice din zonele investigate în luna octombrie
2017 (Fig 2) nu sunt elocvente (biomasa fitoplanctonică variind în această perioadă a
anului între 12,11 µg/litru de clorofila „a” în zona marină și 106,52 µg/litru de clorofila „a”
în canalul Enisala) pentru face o selecție a zonelor în care se vor derula activitățile pentru
„Izolarea și testarea/analizarea capacității fermentative a biomasei algale” (A2.2.2/2018
contract NR. 170PED ⁄ 2017), datorită faptului că a trecut perioada de înflorire algală.
În acest moment, se poate însă aprecia faptul că lacul Ciuperca (amplasat la limita
rezervației) și canalul Enisala pot avea potențial de exploatare a biomasei fitoplanctonice.
Totodată. în baza expertizei și a evaluărilor din anii anteriori, datorită concentrației
medii/lac de 104,73 µg/litru de clorofila „a”, lacul Puiu amplasat în interiorul deltei poate fi
deasemenea selectat pentru testele de fermentație.
Investigațiile efectuate în zona marină au scos în evidență prezența în cantități
mari a speciei Ulva intestinalis, în zona digului amplasat la limita Rezervației Biosferei
Delta Dunării.

2.9 Evaluarea potențialului de exploatare a biomasei algale în mediile de cultură

Este cunoscut faptul că pentru a obține biomasa fitoplanctonică necesară
producerii de biogaz se utilizează diverse metode ca: sedimentare, filtrare, centrifugare,
flocularea pentru concentrarea acestora și că au fost dezvoltate numeroase scenarii la
diferite scări de la cultivarea în laborator până la stimularea dezvoltării acestora în iazuri
(Rogers et al., 2014). Aceste studii au arătat că este necesar să se obțină în urma
recoltării o suspensiei cu cel puțin 2 - 7% alge (materie solidă totală) pentru ca recoltarea
acestora să fie una sustenabilă (Bruton et al., 2009).
Recoltarea eficientă a algelor din mediile naturale este considerată cheia
succesului economic, iar cea mai bună experiență în recoltarea biomasei microbiene
până în prezent provine de la operatorii de stații de epurare a apelor reziduale (Bruton et
al., 2009). Prin urmare, datorită faptului că prezentul studiu a început după perioada de
înflorire a algelor fitoplanctonice în Delta Dunării iar în România operatorii stațiilor de
epurare nu urmăresc și îndepărtarea din apă a biomasei algale, au fost realizate evaluări
ale biomasei algale în și laborator.
Rezultatele obținute (Tabelul 2.4) prin adăugarea de soluții nutritive, au fost
comparate cu rezultatele obținute în probele martor (Tabelul 2.5). Prin aceste analize
comparative, s-a urmărit obținerea de date referitoare la cantitatea de suspensie algală

45
care ar trebui filtrată din mediu natural în sezonul estival al anului viitor, astfel încât să se
poată atinge procentul recomandat în literatura de specialitate mai sus menționată.

Tabel 2.4 Valorile biomasei algale obținută prin adăugare de soluții nutritive

SET
DATA Total concentrație (µg/l) / Observații
experimental

BS_SN0.5 4,04 (+) SN

04.11.2017 BS_SN0.5 3,89
06.11.2017 BS_SN0.5 3,53 (+) SN
Biomasa algală
07.11.2017 BS_SN0.5 3,42
a înregistrat
08.11.2017 BS_SN0.5 3,99 (+) SN variații mici pe
09.11.2017 BS_SN0.5 4,02 aproape toată
10.11.2017 BS_SN0.5 4,69 (+) SN perioada de
derulare a
11.11.2017 BS_SN0.5 5,03
experimentului
12.11.2017 BS_SN0.5 6,20 (+) SN
13.11.2017 BS_SN0.5 33,62
14.11.2017 BS_SN0.5 12,68 (+) SN
MN_SN0.5 7,54 (+) SN
10.11.2017 MN_SN0.5 7,74
Biomasa algală
11.11.2017 MN_SN0.5 5,70 (+) SN
a înregistrat o
12.11.2017 MN_SN0.5 4,65 tendință
13.11.2017 MN_SN0.5 3,60 (+) SN descrescătoare
14.11.2017 MN_SN0.5 3,33 pe toată
15.11.2017 MN_SN0.5 3,24 (+) SN perioada
derulării
16.11.2017 MN_SN0.5 2,75 experimentului
17.11.2017 MN_SN0.5 3,03 (+) SN
18.11.2017 MN_SN0.5 2,83
Aj1_SN0,5 683,38
13.11.2017 Aj1_SN0,6 705,10 (+) SN Biomasa algală
14.11.2017 Aj1_SN0,7 635,32 a înregistrat o
15.11.2017 Aj1_SN0,8 344,71 (+) SN tendință
descrescătoare
16.11.2017 Aj1_SN0,9 294,88 pe toată
17.11.2017 Aj1_SN0,10 201,42 (+) SN perioada
18.11.2017 Aj1_SN0,11 147,38 derulării
19.11.2017 Aj1_SN0,12 144,73 (+) SN experimentului
20.11.2017 Aj1_SN0,13 134,09

46
Tabel 2.5 Valorile biomasei algale în probele martor fără adăugare de soluții nutritive

Biomasa
Date Martor Observatii
(µg/l)
07.10.2017 259,99 Lac Ciuperca
12.10.2017 BS_m 125,98
18.10.2017 BS_m 129,11
19.10.2017 BS_m 38,17
20.10.2017 BS_m 28,84
03.11.2017 BS_m 4,24
04.11.2017 BS_m 4,27
Proba martor a fost tinută
06.11.2017 BS_m 4,01
in laborator în recipienți
07.11.2017 BS_m 4,02
fara adaugare de soluție
08.11.2017 BS_m 4,95 nutritivă (SN)
09.11.2017 BS_m 5,51
10.11.2017 BS_m 5,59
11.11.2017 BS_m 5,96
12.11.2017 BS_m 6,04
13.11.2017 BS_m 16,44
14.11.2017 BS_m 5,88
07.11.2017 12,56 Marea Neagra
08.11.2017 MN_m 10,11
09.11.2017 MN_m 6,63
10.11.2017 MN_m 5,42
11.11.2017 MN_m 4,09
Proba martor a fost tinută
12.11.2017 MN_m 3,71
in laborator în recipienți
13.11.2017 MN_m 3,20
fara adaugare de soluție
14.11.2017 MN_m 3,11 nutritivă (SN)
15.11.2017 MN_m 3,05
16.11.2017 MN_m 3,07
17.11.2017 MN_m 3,03
18.11.2017 MN_m 2,87
09.2017 apa robinet Tulcea
12.11.2017 Aj1-m 352,22
13.11.2017 Aj1-m 356,45 Proba martor (apa de
14.11.2017 Aj1-m 361,89 robinet) a fost ținută în
15.11.2017 Aj1-m 385,85 acvariu de 100 litri cu
16.11.2017 Aj1-m 387,98 expunere la lumină timp de
17.11.2017 Aj1-m 415,06 2 luni, ulterior acestei
18.11.2017 Aj1-m 405,15 perioade au început
măsurătorile
19.11.2017 Aj1-m 407,53
20.11.2017 Aj1-m 404,60

47
 Analizând datele din tabelul 2.4 în ceea ce privește valorile biomasei algale
obținută prin adăugare de soluții nutritive, se constată că pe perioada de experimentare
04.11-14.11.2017, biomasa algală codificată BS a înregistrat variații mici pe aproape
toată perioada de derulare a experimentului, înregistrând un maxim de concentrație
microalgală de 33,62 µg/l.
În perioada de experimentare 10.11-18.11.2017, proba codificata MN a înregistrat
o tendință de scădere constantă a concentrația de biomasa algală, de la o concentrație
de 7,74 µg/l la 2,83 µg/l. Aceeași tendință descrescătoare a concentrației biomasi algale
s-a înregistrat si pentru proba de biomasă algală codificată Aj1, în experimentul de
cultivare desfășurat în perioada 13.11 - 21.11.2017.
În ceea ce privește evaluarea valorilor biomasei algale în probele martor fără
adaos de soluții nutritive, proba de biomasă algala BS prelevată din Lacul Ciuperca,
Tulcea și ținută în laborator a prezentat o scădere a concentrației de biomasă de la 259,99
µg/l la un minim de 4.01 µg/l, urmată de o ușoară creștere pe parcursul următoarei
săptămâni de experimentări.
Proba martor prelevată din Marea Neagră și tinută in laborator în recipienți fara
adaugare de soluție nutritivă a înregistrat o scădere constantă a concentrației de
biomasă, de la 12,56 µg/l la 2,87 µg/l.
Proba martor reprezentând apa de robinet din rețeaua de apă a orașului Tulcea și
care a fost menținută în acvariu de 100 litri cu expunere la lumină timp de 2 luni, urmată
de măsurători, a prezentat o creștere a concentrației microalgale, de la 352,22 µg/l la
415,06 µg/l urmată de o ușoară scădere la 404,60 µg/l.

48
CAPITOL 3
Elaborare concept model demonstrativ si tehnologie de fermentare anaerobă
3.1 Elaborare schema concept model experimental demonstrativ
Dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de biogaz prezintă numeroase
avantaje de ordin economic şi de mediu, rezolvând probleme importante precum
dispunerea deşeurilor şi obţinerea de energii nepoluante.
Comparativ cu tehnologiile clasice aerobe de tratare a apelor reziduale organice,
procedeele anaerobe prezintă tehnologii variate şi foarte eficiente, cu avantaje net
superioare faţă de procedeele aerobe, printre acestea putând fi menţionate următoarele:
 Prezintă o capacitate crescută de degradare avansată a substanţelor
reziduale concentrate;
 Generează cantităţi foarte mici de nămoluri reziduale;
 Necesită consumuri energetice foarte scăzute;
 Generează profit prin producerea de biogaz.
Cu toate aceste avantaje, procedeele anaerobe sunt foarte sensibile la mici şocuri
de încărcare organică, la scădereea pH-ului şi prezintă o viteză de dezvoltare a
microorganismelor anaerobe relativ scăzută, determinând timpi de retenţie hidraulică
ridicaţi. Aceste probleme se traduc deseori în performanţe reduse ale reactoarelor
anaerobe convenţionale.
Modelul experimental demonstrativ care va fi realizat in cadrul prezentului proiect
de cercetare va fi conceput astfel incat sa creeze conditii optime de descompunere a
masei organice, prin asigurarea unui regim de temperatura constant si controlabil, in
domeniu termic mezofil, precum si prin dotarea cu componente de purificare a gazului,
de captare si prelevare astfel incat produsii de fermentare sa poate fi monitorizati
continuu. De asemenea, modelul experimental demonstrativ va permite controlul
parametrilor operationali, precum si monitorizarea proceselor biochimice din interiorul
incintelor de fermentare.
Conceptul de model demonstrativ cuprinde urmatoarele elemente componente:
- Doua incinte de fermentare, fiecare având volumul de 5 litri, confecționate din inox,
prevăzute cu mantale de incalzire cu termoreglare, manometre de presiune,
intrări/ieșiri gaze (gaz inert, biogaz) si gura de alimentare/evacuare prevăzută cu
garnitură de etanșare pentru evitarea pierderilor de gaz;
- Patru vase de purificare biogaz, reprezentate de sticle de spălare cu barbotor, in
care va fi introdusă soluție bazică de hidroxid sau carbonat de sodiu pentru
reținerea bioxidului de carbon și concentrarea biogazului în metan;
- Doua pungi de prelevare gaze fiecare avand volumul de 5 litri, tip Supel-Inert Multi-
Layer Foil, captusite cu folie de aluminiu impotriva permeabilizării, dotate cu valva
si sistem de prelevare gaz pentru analiza chimica;
- Rezervor de alimentare probă de biomasă algală și rezervor de evacuare nămol
fermentat;
- Stand de sustinere componente model experimental, structuat pe trei nivele.
Schema de concept pentru modelul experimental demonstrativ ce va fi realizat in etapa
a doua este prezentata in imaginea din figura 2.21.

49
50
3.2 Elaborare tehnologie de fermentare anaerobă
Activităţile experimentale de fermentare anaerobă ce vor fi desfăşurate în cadrul
etapei de proiect următoare, utilizând modelul experimental demonstrativ al cărui
concept a fost realizat in acestă etapă de proiect, vor avea ca scop identificarea unor
posibilităţi de valorificare a biomasei algale provenite din Rezervația Biosferei Delta
Dunării pentru producerea de biogaz, în vederea identificării oportunității de dezvoltare și
implementare proiecte de biogaz în cadrul unor proiecte de cercetare-dezvoltare viitoare.
Cercetările experimentale vor urmări evaluarea comparativă a potenţialului de
biogaz a unor tipuri de biomasă algală marină și dulcicolă, speciile algale recomandate a
fi luate in analiză fiind cele menționate in capitolul 2.
Biomasa algală va fi supusă experimentelor de fermentare anaerobă în teste ce
vor fi desfașurate simultan in cele două incinte de fermentare (bioreactoare anaerobe)
din componența modelului experimental, iar monitorizarea proceselor biochimice în ceea
ce privește producția de biogaz si de biometan va fi efectuată zilnic, pe toată durata
experimentelor, cu analiza calitativă și cantitativă a biogazului rezultat și determinarea
valorii energetice a acestuia.
Pentru desfășurarea experimentelor de laborator, modelul experimental
demonstrativ va fi operat utilizând tehnologia de fermentare anaerobă a căror operații
principale sunt prezentate in schema din figura 2.22 și sunt descrise în continuare.

Figura 2.22 Schema operațiilor de flux tehnologic

a. Evaluarea calitativă a substratului organic prin analize fizico-chimice de

laborator
Materia primă cu incarcare organica utilizată drept biomasă în reactoarele de
fermentare anaerobă este principalul factor care determină producţia de biogaz pentru
situaţia în care se doreşte obţinere de biogaz cu un excedent energetic semnificativ faţă
de autoconsumul energetic adică faţă de biogazul necesar nevoilor termice proprii ale
sistemului de producere a lui.

51
 Înainte de a fi supus experimentelor de fermentare anaerobă, substratul orgaic de
tip biomasă algală trebuie să fie supus unor analize fizico-chimice de laborator. Astfel,
pentru caracterizarea materialului de alimentare corespunzător fiecărui experiment în
parte se vor determina următorii parametri fizico-chimici:
- pH;
- Raport Carbon / Azot
- Consum chimic de oxigen CCOCr (mgO2/l);
- Consum biochimic de oxigen CBO5 (mgO2/l);
- Reziduu total la 1050C si la 5500C (solide totale si solide volatile);
- Potasiu, fier, nickel si alte oligoelemente necesare metabolismului microbian;
- Diverse săruri precum amoniu, azotat, azotit, sulfat.
Determinările analitice se vor efectua conform metodelor standardizate în vigoare
ce vor fi prezentate in etapa de experimentari.
b. Pregatirea substratului organic de fermentare (biomasa algala)
Materia primă de tip biomasă algală trebuie să asigure mediul prielnic dezvoltării
şi activităţii microorganismelor ce participă la digestia substratului şi, în final, la
producerea biogazului. Acest mediu trebuie să satisfacă următoarele condiţii generale,
valabile pentru toate substraturile de fermentare anaerobă:
- să conţină materie organică biodegradabilă,
- să aibă o umiditate ridicată, peste 90%,
- să aibă un pH neutru sau aproape neutru (6,8 – 7,3),
- să conţină carbon şi azot într-o anumită proporţie (raportul C/N: 15-25),
- să nu conţină substanţe inhibitoare pentru microorganisme (metale grele,
detergenţi, antibiotice, sulfaţi în concentraţii mari, formol, fenoli şi polifenoli etc.
Pentru obţinerea biogazului se pot utiliza materii prime organice de provenienţe
diferite, care satisfac condițiile de mai sus, dar proiectul de față vizează evaluarea
posibilității de producere biogaz din biomasă algală prelevată din Rezervația Biosferei
Delta Dunării, experimente ce vor fi realizate în cadrul unui model demonstrativ de
laborator de nivel TRL3.
Rezultate experimentelor de laborator ce vor fi obținute prin testarea diverselor
tipuri de biomasă algală de apă dulce și marină vor fi utilizate ulterior pentru aplicarea de
noi proiecte de cercetare care să se finalizeze prin dezvoltarea și implementarea de
tehnologii de biogaz in regiunea Deltei Dunării.
Astfel, materia primă ce va fi utilizată drept biomasa de fermentare in modelul
demonstrativ de laborator ce va fi realizat in etapa a II-a, constă în amestecuri de biomasă
algală de tip macroalge și fitoplancton, utilizate ca substrat de fermentare principal, in
amestec cu materiale de co-digestie pentru reglarea parametrilor fizico-chimici și
microbiologici ai masei organice fermentabile.
Pentru experimentele de fermentare în modelul exterimental demonstrativ,
cantitatile ce material algal ce vor fi luate in lucru si proportiile din fiecare component de
co-digestie vor fi urmatoarele:
 biomasă algală umedă;

52
  apă de diluție (volum determinat dupa analizele de laborator, în funcție de
umiditatea substratului algal);
 inocul de tip dejecții de vite, nămol fermentat de la stații de epurare sau nămol
fermentat anaerob în sisteme de biogaz, in raport volumetric față de substratul
organic de 10 volume substrat : 1 volum inocul.

c. Reglarea acidității amestecului de substrat organic (biomasă algală+inocul)

Este bine cunoscut faptul ca procesul de fermentare anaerobă se desfăşoară în
mod optim la o aciditate cuprinsă între 6.8 şi 8. Valori ale pH mai mici 6.5 încetinesc
considerabil fermentarea metanogenă.
În cursul procesului de fermentare anaerobă, este necesară menţinerea unui
echilibru dinamic între formarea acizilor volatili (produşii primei faze de descompunere) şi
consumarea lor de către bacteriile metanogene, adică un conţinut de acizi volatili relativ
scăzut (500 mg CH3COOH /litru). Perturbarea metabolismului bacteriilor metanogene
determină acumularea în mediu a acizilor volatili, datorită procesului lent de asimilare a
acestora. Deşi, până la un punct, ei sunt neutralizaţi de alcalinitatea biomasei algale, care
are capacitate de tamponare datorită prezenţei bicarbonaţilor, după epuizarea acestora
se încetineşte activitatea bacteriilor metanogene şi se produce un dezechilibru care
perturbă procesul până la blocarea acestuia.
Având în vedere sensibilitatea deosebită a bacteriilor metanogene la variaţii mici
ale pH-ului, funcţionarea corectă a procesului impune menţinerea pH-ului în limite relativ
restrânse. Nivelul pH-ului biomasei algale în interiorul reactorului este un factor critic în
fermentarea anaerobă şi trebuie sa nu fie mai mic de 7,2, preferabil situandu-se intre 7,2
si 8. In acest scop, inainte de alimentare se va regla pH-ul amestecului prin adaugarea
unei substante bazice (lapte de var, hidroxid de sodiu).
Verificarea aciditatii biomasei de fermentare se va realiza cu ajutorul unui pH-
metru de laborator de tip Hanna Instruments, cu afisare simultana pH si temperatura.

d. Verificarea și reglarea umidității amestecului organic

Pentru alimentarea in incintele de fermentare, conţinutul de solide totale nu trebuie
să depăşească concentraţia de 8-10 %, respectiv umiditatea masei organice să se
situeze în jur de 90-92%. Prin urmare, se va determina cantitatea de apă care trebuie
adăugată masei organice pentru atingerea consistenţei necesare şi se va realiza
amestecul optim de fermentare înainte de alimentarea în reactor.
Determinarea umiditatii amestecului, respectiv a continutului de solide totale, se
va realiza dupa reglarea pH-ului, prin prelevarea a trei probe de amestec, uscarea in
etuva la 1050C, urmata de racirea in exsicator si cantarirea la balanta analitica.
Avand in vedere neomogenitatea amestecului, cu prezenta de flocoane si fibre
vegetale, materiale in suspensie, se va efectua determinarea umiditatii pentru un numar
de trei probe prelevate dupa omogenizare, luandu-se in considerare pentru testele de
fermentare valoarea medie a celor teri determinari.

53
 e. Alimentarea bioreactoarelor de fermentare anaerobă și crearea condițiilor de
anaerobioză
Amestecul astfel preparat va fi introdus in bioreactoarele de fermentare, adică în
incintele de inox prevăzute cu manta de incalzire si control al temperaturii pentru regim
mezofil.
Realizarea conditiilor de anaerobioză în interiorul recipientilor se va realiza prin
purjarea aerului de deasupra masei organice cu azot tip 5.0, puritate 9,999%, timp de
cateva secunde, pana la evacuarea totală a aerului din sistem.
f. Desfășurarea experimentului de fermentare anaerobă
Experimentele de fermentare anaerobă vor fi conduse în regim staţionar, respectiv
modelul experimental demonstrativ va fi alimentat într-o singură șarjă la momentul inițial
şi va fi lăsat să funcţioneze până la epuizarea substratului organic, momentul de final al
testului de fermentare fiind decis de încetarea producției de biogaz determinat prin
analize cromatografice.
După alimentarea substratului organic de fermentare (biomasă algală și inocul) și
crearea condițiilor anaerobe in incintele de fermentare, deasupra masei fermentabile, se
vor conecta incintele de fermentare la vasele de absorbție ce conțin soluții alcaline
destinate purificării biogazului. Apoi vasele de absorbție de vor conecta la pungile de
prelevare biogaz prevazute cu valvă și sistem de prelevare biogaz.
Dupa asamblarea elementelor componente se va porni încălzirea electrică a
incintelor de fermentare pentru crearea regimului de temperatură mezofil, temperatura
fiind stabilită la 37 ± 2 0C.
g. Monitorizarea procesului de fermentare anaerobă și evaluarea potențialului
de biogaz al biomasei algale prin analiză chimică instrumentală
Pe parcursul investigatiilor metanogenelor din punct de vedere fiziologic si
ecologic, este de multe ori necesara monitorizarea gazelor produse in urma proceselor
metabolice. Metabolismul bacteriilor metanogene cu producere de energie implica
oxidarea hidrogenului si reducerea concomitenta a bioxidului de carbon.
Determinarea concentratiei de metan in amestecul de gaze produs de bacteriile
metanogene se poate realiza prin analiza chimica instrumentala, cu ajutorul unui
cromatograf de gaze.
Acest tip de instrument de masura este folosit pe scara larga în aplicaţiile chimice
pentru determinarea compozitiei chimice a unui amestec de gaze. Se bazeaza pe
separarea componentilor dintr-o proba foarte mica din amestecul gazos, proba care este
purtata de catre un gaz eluent de-a lungul unei coloane cromatografice, urmata de
masurarea separata a concentratiei fiecarui component in gazul eluent cu ajutorul unor
detectoare speciale (detectoare cu termoconductivitate, cu ionizare in flacara,
spectrometre de masa)
În cazul gazului natural şi hidrocarburilor se folosesc următoarele tipuri de gaze
purtătoare: heliu, hidrogen, argon si azot, uneori un amestec al acestora, dar cel mai des

54
utilizat este heliu, pentru ca are cel mai mic coeficient de difuzie si conductivitate electrică.
Un factor important în alegerea gazului purtător il are şi tipul de detector utilizat.
Pentru determinarea concentratiei de metan in biogazul rezultat in procesele de
fermentare anaeroba, se va utiliza un sistem gaz cromatograf cuplat cu un spectrometru
de masa, tip VARIAN GC450/MS240, prezentat in figura 2.23. Echipamentul este dotat
cu detectori FID, TCD si spectrometru de masa.
Pentru analiza cromatografica, proba de analizat trebuie să fie uscată şi fara urme
de substanţe solide. In acest sens sunt montate filtre şi membrane pe traiectul injectorului.
Filtrele filtrează particulele solide pâna la mărimi micronice şi membranele opresc urmele
de lichide din proba gazoasă.
Amestecul de biogaz va fi prelevat din incintele de fermentare cu ajutorul unui
balon de cauciuc, destinat special prelevarii de hidrocarburi, sau cu ajutorul unei seringi
de prelevare gaze. De asemenea, recipientul de prelevare gaze poate fi decuplat de la
sistemul de colectare si de purificare gaze si poate fi atasat direct la cromatograf pentru
analiza instrumental a biogazului generat.

Figura 2.23 Sistem GC/MS pentru analiza biogazului rezultat prin fermentarea
biomasei algale

Evaluarea calitativa a biogazului rezultat se va efectua pentru o perioada de

experimentari de minim o luna, dupa circa 2 saptămâni de la demararea experimentelor
de fermentare, știut fiind faptul că in perioada initiala de start sau de acomodare a
proceselor biologice nu sunt inregistrate producții de gaze care sa indice o activitate
microbiana semnificativa.
Concentratia procentulală de metan din biogaz va fi determinată pentru fiecare din
probele de biogaz prelevate de la cele două bioreactoare din componența modelului
demonstrativ de laborator.
Pe baza rezultatelor obținute prin analiză chimică instrumentală, se va determina
potențialul de biogaz al materialelor algale luate în experimentări si vor fi elaborate
concluzii și recomandări privind potențialul de valorificare energetică pentru producere de
biogaz corespunzător speciilor algale studiate.

55
CAPITOL 4
Concluzii și recomandări
Algele reprezintă o bioresursă atractivă pentru producerea de biocombustibil
datorită potențialului lor de creștere rapida, a compoziției chimice bogate în lipide și în alți
compuși organici cu valoare energetică ridicată dar si faptului că algele nu necesită teren
agricol, deci nu creează controverse privind destinația terenului arabil în scop energetic,
în detrimentul hranei. Aspectele de etică în utilizarea bioresurselor finite provenind din
terenuri arabile (la nivel mondial revenind circa 0,2 ha teren arabil pentru fiecare locuitor)
pentru producerea de energie sunt criterii importante ce trebuie luate în considerare în
promovarea și implementarea tehnologiilor de valorificare a bioresurselor.
Numeroase lucrări de cercetare au indicat potențialului de biogaz al diferitelor tipuri
de macro si microalge, randamentul de transformare în biometan variind intre 100 si 450
litri CH4 pentru fiecare kilogram de solide volatile conținute de masa algală fermentabilă.
Performanțele procesului de fermentare anaerobă diferă semnificativ de la o
specie la alta, dar și amestecul de substrat ce include specii diferite determină
productivitați de biogaz diferite. Pentru a atinge o performanță crescută a metodei de
conversie a biomasei algale în biogaz, se recomandă considerarea și evaluarea
următorilor factori cu potențial de influență asupra randamentului de biogaz: tipul
biomasei algale utlizate ca substrat majoritar și/sau substrat de co-digestie, tehnicile de
cultivare, metodele de pretratare a algelor, configurația instalației de biogaz, produsul
gazos care se dorește a se obține (metan sau hidrogen), tipul de materiale co-substrat
folosite pentru co-digestie, integrarea tehnologiei de biogaz cu alte tehnologii (de ex.
aquacultura, extragere preliminară componenți prin biorafinare etc.).
În concluzie, algele sunt considerate ca fiind cei mai promițători candidati pentru
producerea de biomasa, respectiv biogaz si biodiesel, datorita abilitatii lor de crestere
rapida, a producerii unor mari cantitati de lipide, carbohidrati si proteine, crescand in ape
de calitate redusa, fiind capabile sa stocheze si sa recicleze bioxidul de carbon provenit
din emissile de gaze industriale si sa indeparteze poluantii din industrie, agricultura si din
apele uzate municipale.
Din rezultatele preliminare obținute în cadrul prezentei etape de proiect, se pot
desprinde următoarele concluzii și recomandări:
 Speciile de apă dulce din genul Cladophora se recomandă a fi recoltate pentru
utilizarea în testele de fermentație;
 Zonele cu potențial ridicat pentru valorificarea speciilor din genul Cladophora sunt
lacul Ciuperca și cursurile de apă din zonele limitrofe Rezervației Biosferei Delta
Dunării. Se recomandă continuarea investigaților în interiorul rezervației în
perioada primăvară-vară;
 Specia marină Ulva intestinalis identificată în zonă stâncoasă pe partea sudică a
grindului Chituc se recomandă a fi recoltată pentru utilizarea în testele de
fermentație;
 Se recomandă continuarea măsurătorilor de evaluare a biomasei în laborator cu
schimbarea protocolului de stimulare a dezvoltării biomasei algale și de
concentrare a suspensiei.

56
Bibliografie:
Adam D Hughes, Kenneth D Black, Iona Campbell, Johanna J Heymans, Kyla K Orr, Michele S.
Stanley, Maeve S. Kelly (2013) Comments on „Prospects for the use of macro-algae for fuel in
Ireland and UK: An overview of marine management issues. Marine Policy 38 (2013) 554–556.
Afanasyev D., 2010, Phytogeographical structure of macrophyte alga flora of the Black Sea
Russian shelf, Journal of Environmental Protection and Ecology 11, No 4, 1332–1335
Allen, E., Browne, J., Hynes, S., Murphy, J.D. (2013) The potential of algae blooms to produce
renewable gaseous fuel. Waste Management doi.org/10.1016/j.wasman.2013.06.017 (IF 2.801).
Allen, E., Browne, J., Murphy, J.D. (2013) Evaluation of biomethane potential from co-digestion
of nitrogenous substrates. Environmental Technology DOI:10.1080/09593330.2013.806564
Allen, E; Wall, D., Murphy, J.D (2014). Biomethane potential from seaweeds collected from the
Irish coastline.
Alzate M.E., Munoz R., Rogalla F., Fdz-Polancoand F. Perez-Elvira S.I., Biochemical methane
potential of microalgae: Influence of substrate to inoculum ratio, biomass concentration and
pretreatment Bioresource Technology. 123 (2012), pp. 488-494.

Angelidaki I, Alves M, Bolzonella D, Borzacconi L, Campos JL, Guwy AJ, Kalyuzhnyi S, Jenicek
P, Van Lier JB (2009). Defining the biomethane potential (BMP) of solid organic wastes and
energy crops: A proposed protocol for batch assays. Water Science and Technology p. 927-34.
Annette Bruhn, Jonas Dahl, Henrik Bangs Nielsen Lars Nikolaisen, Michael Bo Rasmussen, Stiig
Markager, Birgit Olesen, Carlos Arias, Peter Daugbjerg Jensen (2011) Bioenergy potential of Ulva
lactuca: Biomass yield, methane production and combustion. Bioresource Technology 102,
2595–2604
Astrid Werner, Declan Clarke, Stefan Kraan (2004). Strategic Review of the Feasibility of
Seaweed Aquaculture in Ireland. NDP Marine RTDI Desk Study Series REFERENCE:
DK/01/008.ISSN: 1649 5063
Becker E. (1994). Microalgae-Biotechnology and microbiology. Cambridge University Press.
Berov D.N., 2012, Structure of Cystoseira spp. macroalgal communities and the influence of
anthropogenic factors on their distribution. Macroalgae as an indicator of the ecological state of
coastal marine ecosystems in the Black Sea, Abstract of PhD tesis, 32 page, 02.22.01 Ecology
and conservation of ecosystems, BULGARIAN ACADEMY OF SCIENCES Institute for
biodiversity and ecosystem research
Brennan, L. and Owende P. (2010) „Biofuels from microalgae-A review of technologies for
production, processing, and extractions of biofuels and coproducts‟ Renewable and Sustainable
Energy Reviews vol 14, pp557-577

Briand, X., Morand, P., (1997). Anaerobic digestion of Ulva sp. 1. Relationship between Ulva
composition and methanisation. Journal of Applied Phycology 9, 511–524.
Burrows M.T, MacLeod M, Orr K (2011) Scottish Association for Marine Science Internal Report
No. 269, Mapping the intertidal seaweed resources of the Outer Hebrides, prepared by SAMS
and the Hebridean Seaweed Company, Prepared for Highlands and Islands Enterprise and
Scottish Enterprise, 45pp.

57
Burton T., Lyons H., Lerat Y., Stanley M., Rasmussen M. B., 2009, A Review of the Potential of
Marine Algae as a Source of Biofuel in Ireland, report Sustainable Energy Ireland, 92 pag.
Cadar E., Erimia C-L., Tomescu A., Paris S., Sirbu R.2016Marine Algae from Black Sea -
Important Resources in the Pharmaceutical and Medical ResearchEuropean Journal of
Interdisciplinary Studies, 4(1): 27-33
Chisti Y., 2008, Response to Reijnders: Do biofuels from microalgae beat biofuels from terrestrial
plants? Trends in Biotechnology, 26 (7): 351-352
Christiane Herrmann, Jamie FitzGerald, Richard O’Shea, Ao Xia, Pádraig O’Kiely, Jerry D.
Murphy, Ensiling of seaweed for a seaweed biofuel industry, Bioresource Technology 196, 2015,
301–313.
Chynoweth DP, Fannin KF, Srivastava VJ (1987). Biological gasification of marine algae. In: Bird
KT, Benson PH, editors. Developments in Aquaculture and Fisheries Science. Amsterdam:
Elsevier Science Publishers; 1987.
De Schamphelaire, L., Verstraete, W. (2009) „Revival of the Biological Sunlight-to-Biogas Energy
Conversion System‟, Biotechnology and Bioengineering vol 103, pp296-304

Dumont H.J., 1999, Black Sea red data book, 413 pag., GEF Black Sea Environment Programme
Falkowski PG, Barber RT, Smetacek VV. Biogeochemical controls and feedbacks on ocean
primary production. Science. 1998;281(5374):200–207.
Golueke C.G., Oswald W.J., Gotaas H.B. (1957), Anaerobic digestion of algae Appl. Microbiol. 5
(1), 47-55.

Guiry, M.D. & Guiry, G.M. 2017. AlgaeBase. World-wide electronic publication, National
University of Ireland, Galway. http://www.algaebase.org; searched on 31 October 2017.
Heerenklage J., Maxfield T., Zapf A., Adwiraah H., Wieczorek N., Koerner I. (2010) Anaerobic
digestion of microalgae – possibilities and limits. Proceedings of third International Symposium
on Energy from Biomass and Waste, Venice, Italy.

Jard G., Marfaing H., Carrère H., Delgenes J.P., Steyer J.P., Dumas C. (2013). French Brittany
macroalgae screening: Composition and methane potential for potential alternative sources of
energy and products. Bioresource Technology http://dx.doi.org/10.1016/j.biortech.2013.06.114
Karaçuha A., Karaçuha M. E., 2013, Changes of Macroalgae Biomass in Sinop Peninsula Coast
of the Black Sea, Turkey Turkish Journal of Fisheries and Aquatic Sciences 13: 725-736, DOI:
10.4194/1303-2712-v13_4_18
Kelly, M.E., Dworjanyn, S., 2008. The potential of marine biomass for anaerobic biogas
production: a feasibility study with recommendations for further research, pp. 1–103. ISBN: 978-
1-906410-05-6.

Kojima E, Zhang K. Growth and hydrocarbon production of microalga Botryococcus braunii in

bubble column photobioreactors. J Biosci Bioeng. 1999;87(6):811–815.

Lamare, M.D., Wing, S.R., (2001). Calorific content of New Zealand marine macrophytes. N. Z.
J. Mar. Freshwater Res. 35, 335–341.

58
Marin O.A., Timofte F., 2011, Atlasul macrofitelor de la litoralul românesc, 170 pag., Editura
Boldas, Constanța
Marin O., Berov D., Todorov E., 2015, Macrophytobenthic Communities from the Romanian Black
Sea Coast - Indicators of the Ecological Status of Coastal Water Bodies, Cercetări Marine, 45:
195-205
Msuya, F., Neori, A., (2008). Effect of water aeration and nutrient load level on biomass yield, N
uptake and protein content of the seaweed Ulva lactuca cultured in seawater tanks. J. Appl.
Phycol. 20, 1021–1031.
Morand, P., Carpentier, B., Charlier, R.H., Mazé, J., Orlandini, M., Plunkett, B.A., De Waart,
J.,(1991). Seaweed Resources in Europe: Uses and Potential. John Wiley & Sons, Chichester.
Murphy J, Braun R, Weiland P., Wellinger A. (2011) Biogas from Crop Digestion. IEA Bioenergy,
available In: http://www.iea-biogas.net/_content/publications/publications.php
Murphy, J.D., Thamsiriroj, T. (2011) What will fuel transport systems of the future? Materials
Today, 14, (11) 518 – 524
Murphy, J.D., Power, N.M. (2008). How can we improve the energy balance of ethanol production
from wheat? Fuel, 87 (10-11)1799 – 1806
Mussgnung, J.H., Klassen, V., Schluter, A. and Kruse, O. (2010) „Microalgae as substrates for
fermentative biogas production in a combined biorefinery concept,‟ Journal of Biotechnology, vol
150, pp51-56

Nastac M., Gheorghiu K., Mihu I., 2014, Characteristics of macro-algae biomass from romanian
Black Sea coast, Proceedings 2nd International Conference - Water resources and wetlands. 11-
13 September, 2014 Tulcea (Romania), pag. 383-387
Negreanu-Pîrjol B., Negreanu-Pîrjol T., Paraschiv G., Bratu M., Sîrbu R., Roncea F., Meghea A.,
2011, Physical-chemical characterization of some green and red macrophyte algae from the
romanian Black Sea littoral, Studii şi Cercetări Ştiinţifice Chimie şi Inginerie Chimică,
Biotehnologii, Industrie Alimentară, 12 (2), pp. 173 – 184
Nicolic Vasile “Producerea si utilizarea biogazului pentru obtinerea de energie” – suport de curs,
2006.
Nkemka VN, Murto M. (2010). Evaluation of biogas production from seaweed in batch tests and
in UASB reactors combined with the removal of heavy metals. Journal of Environmental
Management 91:1573-1579.
Østgaard K., Indergaard M., Markussen S., Knutsen S.H.,and Jensen A. (1993) Carbohydrate
degradation and methane production during fermentation of Laminaria saccharina (Laminariales,
Phaeophyceae), J. Appl. Phycol. 5 (1993),pp. 333–342
Parker MS, Mock T, Armbrust EV. Genomic insights into marine microalgae. Annu Rev Genet.
2008; Vol.42, pp. 619–645.
Pedersen, M.F., Borum, J., (1996). Nutrient control of algal growth in estuarine waters. Nutrient
limitation and the importance of nitrogen requirements and nitrogen storage among phytoplankton
and species of macroalgae. Mar. Ecol. Prog. Ser.142, 261–272.
Péterfi Șt., Ionescu Al. (edit), 1976, Tratat de algologie, vol 1, 587 pag, Editura Academiei RSR,
București

59
Petreanu A., 1997, Black Sea Biological Diversity, Romania, Romanian National Report, Black
Sea Environmental Series, vol 4, 314 pag, United Nations Development Programme, USA
Peu, P., Sassi, J.F., Girault, R., Picard, S., Saint-Cast, P., Béline, F., Dabert, P., (2011). Sulphur
fate and anaerobic biodegradation potential during co-digestion of seaweed biomass (Ulva sp.)
with pig slurry. Bioresource Technology 102, 10794–10802.
Posten, Clemens (Ed.) and Walter, Christian (Ed.). Microalgal Biotechnology: Integration and
Economy. Berlin, Boston: De Gruyter, 2012. Web. Retrieved 8 Nov. 2013, from
http://www.degruyter.com/view/product/185619
Ragan, M.A., Glombitza, K.W., (1986). Phlorotannins, brown algae polyphenols. Progress in
Phycological Research 4, 32–241.
Ryan C. Christiansen (2008) British report: Use kelp to produce energy Available In:
http://www.biomassmagazine.com/articles/2166/british-report-use-kelp-to-produce-energy/
Rogers J.N., Rosenberg J. N., Guzman B. J., Oh V. H., Mimbela L. E., Ghassemi A., Betenbaugh
M. J., Oyler G. A., Donohue M.D., 2014, A critical analysis of paddlewheel-driven raceway ponds
for algal biofuel production at commercial scales, Algal Research 4: 76–88
Rui Jiang, Kapilkumar Nivrutti Ingle, Alexander Golberg, Macroalgae (seaweed) for liquid
transportation biofuel production: what is next?, Algal Research Vol. 14, 2016, pp. 48–57

Sava D., Doroftei E., Arcuş M., 2011, Ecology and distribution of macrophytic red algae from the
Romanian Black Sea coast, Botanica Serbica, 35 (1): 37-41
Sburlea A., Boicenco L., Bologa A.S., 2006, Vegetația submarină de la litoralul românesc al Mării
Negre. Importanță pentru ecosistem și măsuri de conservare, 17 pag., broșură proiect CNCSIS
/425/2006, INCDM „Grigore Antipa”

Sheehan J, Dunahay T, Benemann J, Roessler P. A Look Back at the U S Department of Energy's

Aquatic Species Program – Biodiesel from Algae. Vol. 328. National Renewable Energy
Laboratory; CO, USA: 1998. ▪ ▪ Outlines some of the early successes and challenges faced by
groups currently addressing algae biofuels.

Shiplu Sarker, Anette Bruhn, Alastair James Ward, Henrik Bjarne Møller (2012) BIO-FUEL FROM
ANAEROBIC CO-DIGESTION OF THE MACRO-ALGAE ULVA LACTUCA AND LAMINARIA
DIGITATA International Scientific Conference on Renewable energy and energy efficiency Latvia,
May 2012

Sialve B, Bernet N, Bernard O. Anaerobic digestion of microalgae as a necessary step to make

microalgal biodiesel sustainable. Biotechnol Advances. 2009;27(4):409–416.

Smyth, B.M., Murphy, J.D., O'Brien, C. (2009). What is the energy balance of grass biomethane
in Ireland and other temperate northern European climates? Renewable and Sustainable Energy
Reviews 13(9): 2349-2360
Stephenson, AL, Kazamia E, Dennis JS, Howe CJ, Scott SA & Smith AG (2010). Life-cycle
assessment of potential algal biodiesel production in the United Kingdom: a comparison of
raceways and air-lift tubular bioreactors. Energy Fuels 24, 4062–4077

60
Thamsiriroj, T., Murphy, J.D. (2009). Is it better to import palm oil from Thailand to produce
biodiesel than to produce biodiesel from indigenous Irish rape seed? Applied Energy 86 (5) 595–
604
Török L., 2009. The analysis of the information on algae and revised checklist from Danube Delta
Biosphere Reserve, Scientific Annals of Danube Delta Institute, vol. 15: 47-66, Tulcea.
Török, L., 2013, Hazard risk and alert level in assessment of a rehabilitated urban lake Scientific
Annals of the Danube Delta Institute vol. 19, pag. 111-116, doi: 10.7427/DDI.19.15
Török, L. 2014, Assessment of phytoplankton variation by spectral fluorescence in the Danube
Delta Biosphere Reserve Journal of Environmental Protection and Ecology, 15 (2): 517-525
Török, L., Pavelescu, G., Török, Zs., Carstea E.M., 2015, Optical characterization of aquatic
ecosystems for the northern Dobrogean Plateau, Conference Procedings: 15th International
Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2015, (Hydrology & Water Resources), 1: 477
– 484, DOI: 10.13140/RG.2.1.3118.3209
Tudor I.M., Ibram O., Török L., Covaliov S., Doroftei M., Tudor M., Năstase A., Navodaru I., 2015
Metode de monitorizare a indicatorilor biologici în ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării, DOI:
10.13140/RG.2.1.4342.1201, In book: Ghid metodologic de monitorizare a factorilor
hidromorfologici, chimici şi biologici pentru apele de suprafaţă din Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării, Chapter: 3, Publisher: Centrul de Informare Tehnologică Delta Dunării, Editors: Iuliana-
Mihaela TUDOR, pp.95 -142
Vanegas C.H. and Bartlett J. (2013) Green energy from marine algae: biogas production and
composition from the anaerobic digestion of Irish seaweed species. Environmental Technology,
2013 http://dx.doi.org/10.1080/09593330.2013.765922
Vivekanand V., Eijsink V.G.H., and Horn S.J. (2011) Biogas production from the brown seaweed
Saccharina latissima: Thermal pretreatment and codigestion with wheat straw, J. Appl.Phycol..
doi: 10.1007/s10811-011-9779-8
Yen, H.-W., Brune, D. E. (2007) „Anaerobic co-digestion of algal sludge and waste paper to
produce methane‟, Bioresource Technology, vol 98, pp130–134

***, 1993, LEGE nr.82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta
Dunării", IN: M.Of. nr. 283/7 dec. 1993
***, 2005, LEGE nr.113 din 28 aprilie 2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii,
pescuitul şi acvacultura. IN: Monitorul Oficial nr. 395/10 mai 2005
***, 2008, Algele, cosmarul litoralului romanesc, România Liberă, online, 04 iunie 2008
http://romanialibera.ro/index.php/actualitate/eveniment/algele--cosmarul-litoralului-romanesc-
126229
***, 2010, Algal Biofuel R & D at NREL, NREL/BR-510-49123, 6 pag.,
https://www.nrel.gov/docs/fy10osti/49123.pdf
***, 2011, Algae Management and Off-flavor in U.S. Catfish Operations, 2009, APHIS Info Sheet,
Veterinary Servixes, Centers for Epidiemiology and Animal Health, 3 pag.
***, 2015, Algal Toxin Risk Assessment and Management Strategic Plan for Drinking Water,
Strategy Submitted to Congress to Meet the Requirements of P.L. 114-45, 81 pag., 810R04003
US Environmental Protection Agency

61
***, 2017a, Freshwater Algae Control, Department of Ecology State of Washington, online search
25.10.2017 http://www.ecy.wa.gov/programs/wq/plants/algae/index.html
***, 2017b, Managing algal blooms, WaterNSW, online search 25.10.2017,
http://www.water.nsw.gov.au/water-management/water-quality/algal-information
***, 2017c, Algal Biofuels, The Bioenergy Technologies Office’s Advanced Algal Systems
Program, U.S. Department of Energy's Office of Energy Efficiency and Renewable Energy
(EERE), online search 25.10.2017, https://energy.gov/eere/bioenergy/algal-biofuels
***, 2016, Controlul integrat al Poluării cu Nutrienți, http://www.mmediu.ro/categorie/controlul-
integrat-al-poluarii-cu-nutrienti/96
Directive 2003/30/EC of the European Parliament and of the Council of 8 May 2003 on the
promotion of the use of biofuels or other renewable fuels for transport. Available In: http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32003L0030:en:NOT

Directive 2009/28/EC of the European Parliament and of the Council of 23 April 2009 on the
promotion of the use of energy from renewable sources. Available IN: Directives 2001/77/EC and
2003/30/EC http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32009L0028:EN:NOT

European Commission - IP/12/1112 New Commission proposal to minimise the climate impacts
of biofuel production Brussels, 17 October 2012. Available in: http://europa.eu/rapid/press-
release_IP-12-1112_en.htm

European Parliament News (2013). European Parliament backs switchover to advanced biofuels.
Press release - Environment − 11-09-2013. Available in:
http://www.europarl.europa.eu/news/en/news-room/content/20130906IPR18831/html/European-
Parliament-backs-switchover-to-advanced-biofuels

European Academies Science Advisory Council (EASAC) 2013. The current status of biofuels in
the European Union, their environmental impacts and future prospects. EASAC policy report 19
December 2012 ISBN: 978-3-8047-3118-9. Available In: www.easac.eu
FAO (2010). The State of World Fisheries and Aquaculture – 2010 (SOFIA); 2010.

62