UMBRE

Culoarea umbrei tine mai mult de culoarea suprafetei pe care cade umbra decat a obiectului in sine.
La aceasta se adauga putin albastru ultramarin. Aceasa nuanta de albastru are o tenta de violet, este
un albastru foarte inchis daca se foloseste in proportie mare, si de aceea este foarte indragit de catre
impresionisti. Impresionistii aproape ca nu foloseau niciodata negru, ci puneau albastru ultramarin in
zonele umbrite. In functie de caz, se poate folosi si alta culoare inchisa: umbra arsa. Aceasta va da o
nota mai calda.

Daca vrei sa obtii mai mult contrast intr-o anumita zona, mai multa intunecime, adauga si negru.
Culoare obiectului are importanta in culoarea umbrei daca este un metal stralucitor. Si inca ceva: tine
cont de notiunile de umbra si penumbra. Penumbra este o prelungire a umbrei, mai putin intunecata,
care joaca un rol importat caci face o trecere mai lina de la lumina la intuneric. O trecere prea
abrupta risca sa atraga atentia asupra unei zone lipsite de interes vizual.

INDIGO

Vechea teoria a culorilor spune ca cele trei culori asa-zis primare sunt: magenta, galben lemon si
albastru cyan. Dar, daca ai incerca sa obtii din aceste culori ingido, probabil ca te-ai chinui foarte
mult. Exista o alta nuanta de albastru inafara de cyan care te ajuta mult mai mult la obtinerea de
indigo. Este vorba de albastrul ultramarin. Indigo-ul in sine nu este culoare primara, dar, nici fara
albastru ultramarin nu poti trai.

Problema vechii teorii a culorilor este ca s-a stabilit ca “numai” cyan este culoare primara dintre
nuantelele de albastru disponibile.

In conceptia mea, ai nevoie de 6 si nu 3 culori de baza pentru a obtine orice amestec. Acestea sunt:
rosu cadmiu, magenta, galben lemon, galben cadmiu, albastru cyan si albastru ultramarin. 

ROZ

Exista trei nuante de rosu care se folosesc des in pictura: rosu cadmiu, magenta, si rosu crimson.
Rosul cadmiu este mai spre portocaliu, ideal pentru maci de exemplu. Rosu crimson (concret alizarin
crimson) este insa rosu mai rozaliu decat cadmiul, dar nici atat de roz precum magenta.

Daca amesteci magenta cu alb de titan obtii clasicul roz pastel. 

Culorile care se numesc “alizarin crimson” si “alb de zinc” insa, sunt culori cu un grad de
transparenta mai mare. Cred ca alizarin crimson este nuanta pe care o cauti. Fie o aplici in strat
subtire, transparent, peste o zona alba sau deschisa la culoare, fie o deschizi cu alb de zinc care este
mai transparent decat albul de titan.

COPACI FRUNZIS

Frunzisul copacului pe care vrei sa-l pictezi este verde, la modul general, dar, este o mare greseala sa
crezi ca daca folosesti o singura nuante de verde, vei obtine un efect realist.

Daca adaugi putin alb pentru a crea un ton de verde mai deschisa, sau putin negru pentru a crea un
ton de verde mai inchis, poti reda tridimensionalitatea coroanei, dar nu este suficient. Ar trebui sa
apelezi si la alte culori din trusa ta: la albastru si la galben. 

Cu ajutorul galbenului si a albastrului poti face o sumedenie de amestecuri, obtinand o paleta foarte
larga de nuante pentru peisaje mai vibrante.
Pentru coroana, inainte de orice altceva, picteaza zone compacte de culoare cu o pensula mare. Abia
dupa ce ai facut acest lucru, respectand tonul si nuanta potrivita, in acord cu modul in care cade
lumina pe copac, poti adauga mici detalii. Detaliile nu sunt insa necesare decat daca copacul este
centrul de atentie al picturii, si nu un obiect din planul secund. 

Frunzele pe care le adaugi pot fi tamponate cu o pensula cu perii rasfirati, obtinad astfel mai multe
frunze dintr-o singura miscare. Asadar, nu fruza cu frunza.

Copacii nu sunt mase compacte de materie. Chiar daca atunci cand privesti un peisaj nu
constientizezi prea bine spatiul care exsita intre ramuri, foloseste-te de mintea de artist pentru ca
pictura sa nu iasa monotona. Sa nu-ti fie frica sa revii asupra golurilor din coroana chiar si dupa ce ai
terminat de pictat frunzisul. Adauga mai mult cer printre ramuri daca simti nevoia. Chiar si brazii au
mici spatii prin care se vede cerul la capatul ramurilor. 

Tine minte aceste amanunte legate de cat de mult sau putin respira copacii. Ele pot deveni sarea si
piperul peisajului pictat.

Mijeste ochii si identifica ”petele de culoare” pe zone. Pune pe panza aceste blocuri compacte de
culoare: unele mai intunecate, unele cu un ton mediu de verde, si unele mai luminoase.

 Pentru zonele umbrite: verde hooker + albastru ultramarin si magenta (magenta este sarea si
piperul care va scoate din monotonie peisajul)
 Pentru zonele medii: verde hooker si verde sap sau olive
 Pentru zonele luminoase: verde hooker+galben lemon

Intre aceste blocuri de culoare, realizate cu pensula mare, lasa spatii libere prin care se intrevede
cerul.
Acest lucru este esential pentru a face diferenta dintre un copac facut ”la plezneala” si unul facut pe
baza de observatie, mai aproape de realitate.
Atunci cand picteaza copaci, pictorii au mereu in vedere FORMA SI DIMENSIUNEA
PENSULEI.

 Copacii cu coroana rotunda sau ovala, de tipul fagului, stejarului, etc. se picteaza folosind o
pensula rotunda cu perii rasfirati. Poate fi o pensula veche, uzata. 
 Pe de alta parte, coniferele si salciile se redau mai bine folosind pensula evantai. Ideala este o
pensula nu foarte mica, dar cu perii rasfirati.
 Pentru copaci indepartati, sau in picturi de dimensiuni mici, in loc de pensula, poti lasa
impresia de frunzis folosind buretele.

Indiferent de instrumentul ales, tehnica de redare a frunzisului este TAMPONAREA.

Prin tamponare, atingand panza doar usor, fara apasare, vei obtine mai multe ”frunze” dintr-o singura
miscare. Prin tamponari repetate, cu nuante din ce in ce mai deschise, desimea si profunzimea
frunzisului devine mai pronuntata. Cu toate acestea, nu exagera cu tamponarile. Acestea nu trebuie sa
acopere in intregime stratul inferior, realizat inainte de acest pas. 
 
Pentru accentele luminoase tamponate folosim o nuanta de verde mai deschisa decat ceea ce am
folosit pana acum: putin verde + mult galben lemon + alb. 
 
Dupa tamponare, daca simti nevoia, poti adauga cateva frunze anume plasate cu varful unei pensule
mici. Acesta este insa un mic retus de care nu trebuie abuzat.

COPACI TRUNCHI
Acelasi principiu explicat pentru frunzis se aplica si in cazul trunchiurilor. Nu este suficient sa
amesteci cu alb si negru o nuanta de maro pentru a reda corect un trunchi de copac. 

Unul dintre trucurile pentru peisaje este sa amesteci putin din verdele folosit la coroana in maroul pe
care intentionezi sa il folosesti la trunchi. Cu aceasta noua nuanta poti varia culoarea trunchiului pe
alocuri.

Mai mult decat atat, verifica daca trunchiul copacului pe care il pictezi este intr-adevar maro. Exista
foarte multe specii de copaci ale caror trunchiuri au culori mult mai deschise decat te-ai astepta.
Marea majoritate nici nu sunt maro, ci un fel de gri.

Copacii nu sunt precum stalpii. TruncHiul lor poate fi, nu perfect drept, ci usor inclinat. Baza lor este
putin mai groasa, dar subtierea are loc destul de abrupt. Unele specii au o increngatura de radacini
iesite din pamant, formand astfel o baza si mai lata. De-a lungul trunchiului pot exista mici ramuri
crescute in lateral. Asta in plus fata de ramurile principale, mai groase, care conduc la coroana.  Cu
cat vei picta ramurile mai divers, cu atat copacul va fi mai interesant. Asta inseamna ca bifurcarea
ramurilor se va face cand intr-o parte cand in alta, apoi, poate, doar intr-o singura parte. 

Unii copaci, precum stejarul, au o oarecare simetrie, dar chiar si asa, ramurile nu sunt asezate precum
soldatii. 

De cele mai multe ori, ramurile nu se curbeaza, ci se frang. Cu alte cuvinte, le pictam intrerupt,
gandindu-ne ca acolo unde intrerupem miscarea pensulei, este un nod al ramurilor.

Culoarea trunchiurilor de copaci nu este maro asa cum invatam in copilarie. Defapt, nuanta
potrivita pentru trunchiuri tinde de cele mai multe ori spre gri. Poate fi vorba despre un gri amestecat
cu maro, sau, un gri amestecat cu verde. Culoarea trunchiului nu este una uniforma. Pe alocuri poate
avem muschi de copac, si de aici tenta verzuie.
 
Picteaza trunchiurile copacilor indepartati cu o culoare mai estompata decat cea folosita pentru
copacul din prim-plan.
 
Pentru a picta crengile, trebuie sa intelegem modul in care acestea se formeaza. Ele nu vor fi trasate
cu pensula tinuta strans, rigid, cu mana aproape tremurand, neridicand pensula. Din contra, mana
trebuie sa execute miscari ample, lejere si scurte, rotind usor incheietura. Acolo unde o trasare astfel
facuta se termina, alta va incepe, formand o increngatura care nu merge direct in sus, ci formeaza un
unghi mai larg.

Incepatorii picteaza umbre si lumi pe trunchiul principal, dar, uita de crengi. Desigur, nu vei putea
sa adaugi luminozitate pe toate crengile, ci doar pe cele mai groase. Acest lucru le va pune mai
bine in evidenta si adauga inca un plus de realism.
Daca stim care este directia luminii, putem anticipa cum se picteaza copacii nostrii.
Toate partile luminoase ale frunzisului trebuie sa fie pe aceeasi parte. Ulterior, cand pictezi detaliile,
va trebui din nou sa faci referire la directia luminii.

 Daca lumina bate dintr-o parte, ea trebuie sa fie aceeasi pentru toti copacii din peisaj.
 Daca este o lumina frontala, vom avea accente luminoase mai puternice pe stanga la copacii
din stanga, si mai puternice pe dreapta la copacii din dreapta.
 Daca soarele este sus deasupra capului, accentele luminoase cad pe toate partile superioare
ale ”blocurilor de culoare” ce formeaza coroana.
 Atunci cand dimensiunea copacului iti permite, ofera indicii ale directiei luminii si pe trunchi
si ramuri. Vei observa ca daca adaugi o nuanta mai deschisa pe trunchi acolo unde bate
soarele, intreg copacul prinde viata, devine tridimensional.
 Tine cont insa de faptul ca truchiul, desi o forma de baza cilindrica, are noduri, scorburi si
ramurele. Acest lucru inseamna ca poti adauga detalii umbrite, folosind o nuanta inchisa. 
 In zonele in care se intrevede cerul poti adauga ramuri. Tine cont de faptul ca aceste se vad
intrerupt, ele nu trebuie unite cu baza trunchiului. 
 Nu in ultimul rand, ramurile care sunt mai groase, beneficiaza si ele de zone umbrite si zone
luminoase, la fel ca trunchiul. Observand natura, constatam ca unele ramuri capata o lucire
aproape de alb, in functie de unghiul lor fata de soare. 
 Trunchiul copacului central va beneficia de mai multe detalii decat trunchiurile copacilor
secundari din compozitie. 
 Picteaza umbra lasata de copac pe pamant.
 Umbra copacului este in culoarea ierbii sau a pamatului pe care sta, inchisa cu cateva tonuri.
Important de stiut este faptul ca aceasta umbra trebuie sa corespunda cu directia luminii.
Asadar, ea va fi opusa zonelor luminoase de pe trunchis si coroana. 
 Mai trebuie de avut in vedere si faptul ca o lumina difuza de pranz va crea o umbra mai putin
inchisa si mai scurta, in timp ce o lumina tare de dimineata sau apus va crea o umbra mai
inchisa si mai lunga.