DISTRIBUTIA POISSON

1. Scopul lucrarii: investigarea statisticilor evenimentelor intimplatoare si

independente in masuratorile din fizica nucleara, cum ar fi dezintegrarea radioactiva a
nucleelor. Probabi-litatea de producere a unor astfel de evenimente poate fi modelata cu
ajutorul distributiei statistice Poisson. Evenimentele intimplatoare utilizate in aceasta
lucrare de laborator sunt pulsurile electrice obtinute de la un detector cu scintilatie expus
radiatiilor ionizante emise de o sursa radioactiva (Americiu Am 241). Rezultatele
obtinute vor fi comparate cu distibutiile Poisson si Gauss, distributii care guverneaza cel
mai des repartizarea eve-nimentelor intimplatoare din fizica.

Rezultatele asteptate:
• Evaluarea si reprezentarea grafica a probabilitatilor evenimentelor ce se produc
aleatoriu
• Ce se intelege prin dezintegrare radioactiva
• Care este diferenta intre distributia Poisson si Gauss
• Cum se transfera datele din Software CASSY in Excel
• Cum se convertesc datele experimentale brute in curbe Poisson si Gauss utilizind
Excel

2. Teoria lucrarii: Un sir de evenimente intimplatoare si independente este acela in

care producerea oricarui eveniment nu are nici un efect asupra producerii oricarui alt
eveni-ment din succesiunea de evenimente. Un proces fizic prin care se produc
evenimente intimplatoare si independente este dezintegrarea radioactiva a unei surse de
radiatii.
Dezintegrarea radioactiva este un proces prin care un nucleu instabil pierde din
energia sa prin emisia de radiatii sub forma de particule sau unde electromagnetice. Acest
proces este un proces aleatoriu la nivel atomic si este imposibil sa se prevada cind un
anumit atom se va dezintegra dar, pentru un numar mare de atomi similari se poate
prezice rata de dezintegrare. Astfel, fiind data o mostra de substanta radioactiva, numarul
de dezin-tagrari –dN asteptat sa se intimple intr-un interval mic de timp dt este
proportional cu numarul de atomi prezenti. Daca N este numarul de atomi atunci
probabilitatea de dezintegrare (-dN/N) este proportionala cu dt:

(1)
unde λ reprezinta constanta de dezintegrare specifica fiecarui radionuclid. Solutia acestei
ecuatii diferentiale de ordin I este functia:

(2)
unde τ se numeste timp mediu de viata al radionuclidului; N(t)=numarul de nuclee
radioactive nedezintegrate la momentul t; N0= numarul de nuclee radioactive nede-
zintegrate la momentul t=0.

1
In urma dezintegrarii se emit radiatii ionizante care intra intr-un detector cu scintilatie
(Geiger-Muller – vezi Anexa) si sunt transformate in pulsuri electrice. Aceste pulsuri
electrice sunt inregistrate intr-un interval de timp prestabilit (de experimentator) si
reflecta numarul de acte de dezintegrare; numarul evenimentelor (pulsurilor) detectate
intr-un interval de timp (prestabilit) nu este niciodata exact, dar reprezinta o valoare me-
die caracterizata de o anumita incertitudine.
Se spune ca un proces continuu si intimplator este intr-o stare stabila cu valoarea medie
μ daca:
⎛N⎞
lim⎜ ⎟ = μ (3)
⎝ ⎠
t →∞ t

unde N este numarul de evenimente acumulate in timpul t. Daca vom repeta masuratorile
pentru numarul de evenimente Ni in intervalele de timp ti vom putea determina daca
exista vreo tendinta in comportamentul raportului Ni/ti, rapoarte care sunt cu certitudine
fluctuante. Deci, e necesar sa se cunoasca probabilitatea distributiei numarului de
evenimente intr-un interval fixat de timp. Aceasta distributie este cunoscuta ca distributia
Poisson si este definita prin relatia:
μ N e −μ
P ( N ; μ) = (4)
N!
si reprezinta probabilitatea de inregistrare a N evenimente (intotdeauna un numar intreg)
iar μ (in general nu este un numar intreg) reprezinta valoarea medie a numarului de
evenimenete inregistrate in intervalul de timp (numarul asteptat). Deviatia standard
(incertitudinea) a acestei distributii este egala cu radacina patrata a valorii medii μ :
σ= μ (5)

Distributia Poisson este cazul limita a unei distributii binomiale pentru un numar infinit
de intervale de timp si foarte asemanatoare cu una Gaussiana (sau Normala).

Fig.1 Functiile Poisson si Gauss pentru cele doua cazuri: μ <20 si μ >20

In Fig. 1 sunt reprezentate distributiile Poisson si Gauss calculate cu ajutorul relatiilor (4)
si (6); se poate observa diferenta intre distributia Poisson si cea Gaussiana: distributia

2
Poisson este asimetrica pentru cazul in care valoarea medie μ se apropie de zero dar, pe
masura ce valoarea medie μ creste curba devine mai simetrica apropiindu-se de o distri-
butie Gaussiana. Distributia Gauss este intotdeauna simetrica si are forma de clopot in
jurul valorii medii. Concret, pentru cazul in care μ > 20, se poate utiliza distributia
Gauss:
1
P( N ;σ 2 ) = e −( N − μ ) / 2σ
2 2
(6)
2πσ 2

atita timp cit deviatia standard este definita corespunzator, adica σ = μ si se tine cont
si de natura discreta a distributiei Poisson – aceasta este aproximatia Gaussiana a distri-
butiei Poisson.
De asemenea, distributia Poisson este o distributie discreta fiind caracterizata,
conform teoriei probabilitatilor, de o functie de masa de probabilitate in timp ce
distributia Gauss este o distributie continua fiind caracterizata de o functie de densitate
de probabilitate. In Fig.1 curba ce uneste punctele distributiei Poisson nu reprezinta
graficul acestei distribu-tii ci este doar orientativa; graficul ei fiind o histograma (Fig.2 )

Fig.2 Distributia Poisson – histograma (construita cu softul CASYY Lab)

3
De asemenea, pentru a descrie distributia Gauss este necesara cunoasterea a doua deviatii,
cea standard σ si cea medie μ , in timp ce distributia Poisson necesita cunoasterea doar a
valorii medii μ .

3. Experimental: in experimentele propuse se va utiliza detectia computerizata a

evenimen-telor aleatorii cu ajutorul unui senzor CASSY si se va face o analiza a
rezultatelor obtinu-te. Se va utiliza o sursa radiactiva de Am 241 si se va investiga relatia
dintre procesele de dezintegrare radioactiva si distributia Poisson. Se va utiliza EXCEL
pentru a trasa curbele teoretice Poisson si Gauss bazate pe datele experimentale obtinute
utilizind formulele (4) si (6) precum si a celei experimentale. Se va face o comparatie
intre cele trei curbe.

Note de siguranta:
• Depozitati sursa intr-un recipient de siguranta
• Scoateti sursa din reciepientul de siguranta numai pe perioada de experimentului
• Nu atigeti suprafata activa a sursei
• Pentru a asigura o distanta maxima, luati sursa doar de partea superioara a
suportului metalic si tineti-o cit mai departe de corp

Dispozitivul experimental contine:

• Un software “CASSY Lab” pregatit special pentru mediul educational
• Un PC cu Windows versia 98/2000 cel putin
• Un Sensor-CASSY – o interfata in cascada pentru inregistrarea datelor masurate;
se poate folosi si varianta mai simpla, Pocket-CASSY
• Un contor Geiger-Muller (GM) cu fereastra de mica protejata cu un capac
• Sursa radioactiva (Am 241)

Montajul experimental este prezentat in Fig.3 de mai jos:

Fig.3: Montajul experimental

4
Se observa ca detectorul GM este conectat la senzorul CASSY care la rindul lui este
conectat la PC. Atit contorul GM cit si sursa radioactiva sunt dispuse pe suporti metalici
care se pot monta pe o rigla gradata. In felul acesta se poate face o aliniere mai usoara a
dispozi-tivelor precum si o masurare rapida a distantei dintre sursa si detector.

4. Modul de lucru:
1. Inregistrarea fondului si a valorii medii N a numarului de pulsuri pe secunda
• Porneste PC-ul si clicati pe file-ul “Poisson.lab”
• Asigurati-va ca Sensor CASSY este pornit (lumina rosie)
• Clicati pe imaginea CASSY Sensor in punctul rosu si activati senzorul
(conectarea detectorului GM)
• In acest moment apare fereastra evenimentelor inregistrate N1 si o fereastra de
dialog pentru masurarea parametrilor, “Display Measuring Parametres”
• In caseta de dialog “Display measuring Parametres” introduceti parametrii de
input: intervalul de timp dintre doua inregistrari consecutive 100 ms, numarul de
evenimente x este de 2000, iar timpul total de masurare este de 200 secunde
• Din “Display” schimbati eticheta axei x cu t
• Indepartati capacul protector al ferestrei contorului GM
• Incepeti sa colectati date tastind F9 (sau tastati pe fig. cu ceasul din coltul stinga
sus al ecranului)
• Numarul de evenimente va creste in timp; notati numarul final total de pulsuri-
este cifra ultima din coloana lui N1; calculati apoi rata (fondului – fara sursa)
evenimentelor pe secunda prin impartirea numarului total de pulsuri la timpul de
inregistrare de 200 s. Aceasta reprezinta valoarea medie ( N ) a numarului de
pulsuri inregistrate pe secunda.
• Salveaza/printeaza reprezentarea grafica intr-un fisier potrivit
2. Construirea histogramei , fitarea cu distributia Poisson (pentru fond) si compara-
rea lui N cu valoarea medie μ data de softul CASSY
• Reactivati senzorul
• In caseta de dialog “Setari input sensor” schimbati cantitatea N1 cu rata R1
• In caseta de setari schimbati display-ul “Standard” cu “Frequency distribution"
(se poate tasta cu mina)
• Schimbati axa x cu numarul de pulsuri N1 si axa y cu frecventa lor H1
• In caseta “Diplay Measuring Parameters” introduceti parametrii de masurare de
input: intervalul de masurare 100 ms, x Numarul de evenimente 2000, timpul total
de masurare 200 secunde
• Bifati barele (specifice modului Frequency distribution) si Clicati F9 pentru a
incepe din nou numararea fondului
• Cind numaratoarea s-a terminat, apasti dreapta cu mouse-ul pentru optiuni; alegeti
“other evaluations”; clicati pe “calculate Poisson distribution”
• In timp ce tineti apasat pe butonul din stinga mouse-ului marcati toate barele de
frecventa de pe grafic (de la ultima pina la prima); distributia Poisson va ofera, in
coltul din stinga jos trei numere: numarul total de inregistrari n, rata medie de

5
 numarare μ si deviatia standard σ ; comparati rata medie μ obtinuta prin
softul CASYY cu rata medie N obtinuta la prima inregistrare (in modul N1)
• Salvati/printati graficul intr-un fisier potrivit

3. Cazul μ < 20
Inregistrarea datelor la introducerea sursei radioactive; construirea
histogramei; fitarea cu distributia Poisson
• Introduceti sursa de Am 241 in suportul de probe
• Plasati sursa la distanta d=5 cm de detectorul GM; efectuati experimente
(urmarind instructiunile de la numarul 2.) de numarare cu aceasta sursa pentru
urmatorii timpi de masurare: 12.5, 25, 50, 100, 200, 400 si 1600 secunde. In
fiecare caz utilizati un interval de masurare de 100 ms. Fitati cu distributia
Poisson si inregistrati in fiecare caz cele trei numere obtinute n, μ si σ
• Salvati intr-un fisier corespunzator (de tip .lab) histograma cu datele N1si H1
corespunzatoare timpului 1600 secunde ; se va utiliza la punctul 4.
• Utilizati datele obtinute pentru a completa Tabelul urmator:

Perioada de numarare t(s) 12.5 25 50 100 200 400 1600

Rata medie de numarare/s

N (μ )

Numarul de inregistrari ( n )

Incertitudinea in numarul de
inregistrari ( n )

Incertitudinea partiala in
numarul de inregistrari =
n /n=1/ n
Incertitudinea in numarul de
inregistrari pe secunda n /t

• Comentati rezultatele; ce va spun modificarile in incertitudinea partiala in

numarul de inregistrari pe secunda ?
•
4. Cazul μ >20
Inregistrarea datelor cu sursa; construirea histogramei; fitarea cu
distributiile Poisson si Gauss ; transferul datelor in EXCEL; reprezentarea
grafica a curbelor teoretice Poisson si Gauss precum si a curbei experimen-
tale; comparatie intre cele trei curbe

6
• Repetati experimentul cu sursa radioactiva pentru o distanta d=2 cm si timp de
masurare 1600 secunde si fitati cu distributiile Poisson si Gauss; notati valoarea
medie μ si deviatia standard σ ; aceste valori va vor servi la construirea curbelor
teoretice
• Copiati in EXCEL datele din tabelul de date de la stinga histogramei ; in coloana
A sa fie copiate valorile N1 a numarului de pulsuri inregistrate; in coloana B
calculati datele corespunzatoare utilizind expresia teoretica a distributiei Poisson
(4); in coloana C calculati datele corespunzatoare utilizind expresia teoretica a
distributiei Gauss (6); in coloana D calculati datele corespunzatoare probabili-
tatilor experimentale obtinute prin impartirea coloanei A a numarului de pulsuri
inregistrate N1 la numarul total de inregistrati n
• Reprezentati grafic cele trei dependente; pentru aceasta selectati cele 4 coloane in
acelasi timp in ordinea mentionata mai sus; clicati pe Insert de la meniu si alegeti
optiunea “Chart…” apoi “XY (Scatter)” si construiti cele trei distributii;
• Repetati toate operatiunile de construire a celor trei curbe pentru cazul datelor
referitoare la t=1600 secunde si d=5 cm (deja salvate la punctul 3)
• Copiati pe o foaie separata din EXCEL toate datele (pentru d=5 cm si d=2 cm) in
ordine crescatoare (N1) impreuna cu cele trei coloane corespunzatoare celor trei
distributii si reprezentati grafic din nou; veti obtine doua cazuri pe aceelasi grafic:
pentru μ <20 (curba asimetrica) si pentru μ >20 curba simetrica; in Fig.4 aveti un
exemplu de grafic construit in EXCEL pe care se gasesc cele trei distributii
calculate pe baza datelor experimentale obtinute in procesul de dezintegrare a
sursei de Am 241
• Salvati/printati graficul obtinut; comentati cele trei curbe

Poisson, Gauss, Experimentala

1.80E-01
1.60E-01
1.40E-01
Probabilitati

1.20E-01
Poisson
1.00E-01
Gauss
8.00E-02
Exp
6.00E-02
4.00E-02
2.00E-02
0.00E+00
0 10 20 30 40 50 60
Numar pulsuri N

Fig.4: distributiile Poisson, Gauss si experimentala in cele doua cazuri: μ <20

si μ >20 construite pe baza datelor experimentale inregistrate la
dezintegrarea sursei Am 241

7
 ANEXA
Cum functioneaza un detector cu scintilatie:detectoarele cu scintilatie contin un cristal cu
scintilatie si un fotomultiplicator (FM) - vezi figura de mai jos:

Radiatiile nucleare incidente pe cristalul C interactioneaza cu atomii acestuia provocind

emisii scurte de lumina, (scintilatii) sub forma de fotoni. Acesti fotoni intra apoi in
fotomultiplicatorul FM care este format dintr-un tub de sticla vidat in care sunt montate:
un fotocatod FC, dinodele D1, D2, ….Dn care sunt conectate la tensiuni succesiv
crescatoare fata de FC si un anod A. Fotonii emisi de cristal cad pe fotocatod iar acesta
emite electroni prin efect fotoelectric; electronii emisi sunt accelerati prin succesiunea de
dinode iar numarul lor este multiplicat de la o dinoda la alta (multiplicitatea totala este de
ordinul 106-107), astfel incit, la iesirea din FM se obtine un puls de tensiune suficient de
mare pentru a fi inregistrat de un instrument de masura. Pulsurile electrice obtinute au o
amplitudine proportionala cu energia radiatiei ionizante incidente.