Secolul de aur

al picturii veneţiene

Bibl ioteca de artă

Biografii. Memorii. Eseuri
 Toate drepturile
asupra prezentei ediţii
ln Umba romAnA
llfnt rezervate Editurii Meridiane
secolul de au:r
al
picturii veneţiene
Critica de artă la Veneţia :
Pietro Areti no
Paolo Pino
Lodovico Dolce

Traducere, note şi indici de

OANA BUSUIOCEANU
Antologie, prefaţă şi texte introductive de
VICTOR IERONIM STOICHIŢA

EDITURA MERIDIANE
BUCUREŞTI, 1980
 Pe copertă :

TIŢIAN
Portretul lui Aret!no(detaliu)
98 X 78 (1545 ?J
Florenta, Plttl
 NOTA ASU PRA EDIŢIEI

Titlul volumului a fost sugerat de faptul că

veacul al şaisprezecelea poate fi considerat
„secolul de aur" al Venetici, deoarece a mar­
cat momentul apogeului său sub toate aspec­
tele. Stăpînă pe teritorii ce se întindeau pînă
la Marea Neagră, asigurîndu-i controlul asu­
pra Mediteranei, mica republică a cunoscut
totodată o puternică înflorire a artelor, con­
secinţă Iirească a prosperităţii sale. ln pan­
teonul vene/ian se înscriu numele celor mai
mari artişti, cunoscuţi astăzi în lumea întrea­
gă. Ceea ce este însă mai puţin cunoscut e
părerea pe care au avut-o martorii aces tei
eflorescente artistice, ai acestor „principi ai
dălţii şi penelului" . V olumul de fată .este o
culegere de mărturii contemporane asupra
marelui secol al plasticii veneţiene, dezvă­
luind cum erau priviţi feluriţii artişti, care
erau opiniile despre artă, semnificaţia aces­
teia şi idealurile estetice ale epocii.
Cele două dialoguri despre pictură au fost
reproduse integrnl după îngrijitele editii men­
ţionate în bibliografia din finalul acestei note.
V as tul epistolar aretinian a impus o selecţie,
care a avut drept scop e,·identierea opiniilor
mtistice ale autorului şi, totodată, revelarea
unor informaţii interesante şi mai puţin cu-
s noscute. Diticultăţile acestor texte sînt recu-
noscute d e specialiştii i talieni, începînd cu
stilul 1ncărcat al lui Aretino, la care perioa­
dele, foarte lungi, sîn t în general construite
într-un cont rapunct alambicat uneori pînă la
echivoc, secondînd complicatele intenţii ale
autorului. La cealaltă extremă se situează
textul lui Pino, a cărui expunere este adesea
confuză, deoarece' autorul s-a aventurat în
expunerea unor idei şi precepte din alte sur­
se ce depăşeau propriul lui nivel cultural. Şi
într-un caz şi în celălalt, aceste confuzii de­
vin mult mai sensibile la t raducere decît la
lectura în original, deoarece traducerea obli­
gă la o opţiune, care înseamnă o precizare, şi
au fost uneori situaţii în care, fidelitatea fuţă
de text a impus ca precizarea să se facă în­
tr-o notă de subsol.
Dat fiind că aceste scrieri prezintă interes
şi pentru istoria criticii de .artă, am păstrat
c a a tare termenii de specialitate - ca inven­
ţiune, farmec, desen, imitaţie - deoarece sînt
martorii unor concepte cu o anumită semni­
ficatie legată de contextul cultural al epocii,
după cum am evita t cuvinte ca „talent " sau
„geniu" , pe vremea aceea încă inexistente ca
noţiuni bine definite.
Editia de fată a fost concepută în sensul
impus de însăşi colectia în care apare volu­
mul, destinat atît largului public iubitor de
artă, cit .şi specialiştilor. Ca atare, ·notele din
subsol conţin informaţii sumare indispensa­
bile situării faptelor şi ,persoanelor în epocă,
ia r pe de altă parte, unele comentarii sau
indicatii ce pot servi ca punct de plecare fie
pentru interpret' a rea critică a textului, fie
pentru investigafij asupra unor personalităţi
sau opere mai puţin cunoscute. J.nformaţiile
au fost luate din lucrările cuprinse în biblio­
grafie, iar cele privitoare la biografiile ar­
tiştilor provin în majoritatea cazurilor din
cele doud volume de comentarii şi prezentări
anexate corespondentei aretiniene 1ngrijitd.
de E. Camesasca. Pentru textul lui Pino am '
 procedat Jn o confruntare atentă cu scrierea
lui Pliniu, care a constituit una din princi­
palele surse de inspiratie ale autorului, ade­
sea greşit înteleasă sau incorect reprodusă.
Menţionăm că aceste erori sîn t mai nume­
roase decî t cele semnalate în edifiile italiene
(R. Pallucchini, P. Barocchi, E. Camesasca), iar
în majoritatea cazurilor, comparaţia cu textul
latin a oferit şi explicaţia inadvertentelor,
consemnată în notele din subsol. Ar fi fost
interesan t de verificat dacă aceste greşeli
s-au datorat lecturii lui Pjno însuşi, sau unei
traduceri din epocă (de pildă a lui Cristoforo
Landino din 1473), cercetare care nu se poate
realiza însă decît în bibliotecile italiene. La
dialogul lui Dolcc, unele informaţii au fost
furnizate de Victor I. Stoichiţă, no tele res­
pective Jiind indicate prin iniţialele V. I. S.
Pentru toate referirile la opera lui Tiţian
am folosit informaţiile co.prinse în ca talogul
flammarion menţionat în bibliografie. Trimi­
terile la indispensabila operă vasariană se
referă la două edilii (ambele reproducînd edi­
ţia originală din 1 568 ), deoarece, din păcate,
nu am putut dispune tot timpul de acelaşi
text. Ambele figurează în bibliografie, iar
pentru cea din 1932, trimiterile sînt precedate
de cifra 2, urmată de numărul volumului şi
al paginii respective.
ln cuprinsul textelor n umele proprii au fost
t ranscrise cu grafia din original, pe cînd în
no te, ca şi în indici, ele au fost corectate sau
completate, în majoritatea cazurilor după edi­
tia amintită a epistolarului aretinian, şi alte
izvoare menţionate în bibliografie. La scri­
sorile lui Aretino am adoptat completarea
între paranteze a numelui destinatarilor doar
în cazurile indispensabile, preferînd în gene­
ral să adăugăm aceste precizări în nota res­
pectivă din subsol. Scrisorile poartă numero­
tarea din cditia care a stat la baza culegerii
îngrijite de E. Camesasca, şi anume, aceea
7 de la Paris din 1609, cifra romană indicînd
numărul volumului, iar cea arabă, numărul
scrisorii. Am socotit :necesar acest indicativ,
deoarece este cel mai adesea folosit în refc­
ririle la corespondenta aretiniană.
V olumul comportă în anexă un indice de
nume, în alcătuirea căruia am apelat la orto­
grafia şi referinţele din indicele ediţiei Ca­
mesasca menţionate, iar pentru a facilita con­
sultarea lui, am marcat cele trei sectiuni ale
cărfii prin iniţialele celor trei autori. Indicele
de opere cuprinde toate lucrările mentionatc
în textele originale, oferind posibilitateu unei
orientări r9pide a celor interesaţi, care prin
indicaţiile şi trimiterile incluse la fiecare ar­
ticol, vor găsi gata grupate toate informat iilc �

referitoare la opera respectivă. Am socotit că

acest indice era cu atît mai necesar, cu cît
în majoritatea cazurilor titlul operelor apare
doar în note, nu şi în text, unde subiectul
este inclus în descriere, sau lucrarea e amin­
tită prin indicaţii care omit titlul. Consulta­
rea indicilor şi trimiterea de la o notă la alta,
vor facilita de asemenea s tabilirea unor co­
rela/ii între cele trei texte.
1n sfîrşit, ilustraţiile care însotesc volumul
reprezintă, fie operele mai importante discu­
tate de autori, fie lucrări mai puţin cunoscute
sau mai greu accesibile. Selecţia lor s-a făcut
în funcţie de criteriile urmărite şi în întoc­
mirea materialelor auxiliare - note şi indici,
- în scopul de a oferi o lectură cit mai com­
pletă pentru orice iubitor de cultură, şi un
reper al posibilităţilor de investigaţie pe care
Ic lasă deschise cercetătorilor aceste mărturii
ale unor au tori mai puţin cunoscuţi, despre
arta din epoca lor.
lncheiem rîndurile de fafă prin călduroase
mulţumiri adresate celor ce şi-au dat con­
cursul la întocmirea edifici de faţă : d- lui
Vitto Grasso, Directorul Bibliotecii ltclliene,
prin a mabilitatea căruia au fost (!duse lucrări
indispensabile pentru alcătuirea acestui 'o­
lum, şi d- nei Ioana Cristescu de la Biblioteca 8
 Academiei RSR. Multumim în mod deosebit
d- lui Dan Sluşanschi, de la Catedra de Jimbi
clasice şi orientale a Uni\•ersităţii âin Bucu­
reşti, ele al cărui sprijin competent am l>ene­
ficicll pentru 'erificările pasajelor inspirntc
din uutori greci şi latini, şi pentru elucidarea
unor referiri la literatura antică în notele de
subsol, neidentificate de ediţiile italiene. ln­
chinăm volumul de faţă tuturor celor ce se
vor opri asupra acestor mărturii din veacuri
trecute, nădăjduind că vor oferi o lectură
agreabilă şi instructivă, şi un îndemn pentru
noi investigaţii şi contribuţii la istoria unei
luminoase perioade din arta italiană.
o. 13.
„
BIBLI OGRAFIE
ALBERT!, Leon Battista : Delza pittura, a cura di Luigi
M ane. Firenze, sansoni, 1950
ARETlNO, Pietro : Lettere sull'arte, commentate da Fidenzlo
Pertile, a cura di Ettore Camesasca, Milano, Edizionl del
Mili one, 1957-1960 (4 v o l.)
ARISTOTEL : Metaphystque, Paris, Vrin, 1962
ARISTOTEL : Poetica, Buc„ Edit. Ştiinţifica, 1957.
DOLCE, Lodovico : Dialoga dl pittura, in v o i . Trattati d'arte
de! Cinquecento : fra manierismo e controrifonna, Val. I,
a cura di Paola Barocchi, Bari, Laterza, 1960.
FA�ON, N., D. Candrea-Derer, A. Vanei . : Literatura ttalianl1,
dicţionar cronologic, Buc., Edit. Enciclopedică, 1974
HORAŢIU : Oeuvres complete&, Paris, Garnier, 1950
LEONARDO DA VINCI : Trattato de!la pittura, a cura di
A. Borzelli. Lanciano, Carabba, U24 (2 val)
PALLUOCHINI, Rodolfo : La critica d'arte a Venezia nel
'500, Veneţia, Istituto Nazion.ale d i Studi sul Riliasci­
mento, Centra Veneto-Dalmata, (1943) .
PINO, Paolo : Dialoga d l plttura, ediz. critica a cura di
iR. ed. A. Pallucchini, Venezia, Guamati, 1946
PINO, Paolo : Dialoga di ptttura, a cura di Ettore Came­
sasca. Milano, Biblioteca universale Rizzoli, 1954
PLINIU : Naturali& historta, avec la tradAJ.ction en fran<;;a.is
par E. Llttre. Paris, Firmin-Didot, 1883
SAPORI, Francesco : Iacoz;-o Tattt detto il Sansovino. Roma,
Libreria d elia Stato, 1928 .
VASARI, Giorglo : Le vite det piu celebri plttorl, scultorl
e architetti, Firenze Salani, 1925.
VASARI, Giorgio : Idem, a c urn di Anna Maria ClaranII.
:Firenze, Satani, 1927-1932 (7 voi.)
VITRUVIU : Despre arhitecturd, trad. M. Cantacuzino, Buc„
Ed. Academiei, 1964
VATAŞIANU. Virgil : Istoria a�tei europene. Arta din pe­
rioada Renaşterii. Buc., Meridiane, 1972
- Enciclopedia ciViltzaţtet greceşti, Buc., Meridiane 1970
- Enciclopedia picturii ttalt en e, Buc„ Meridiane, 197�
- Enciclopedia di sclenze, lettere ed arti, Roma. Trec-
canl, 1919-1962
- Tout l 'oeuvre· petnt de Titien,
documentation pa r Fran­
9 cesco Valcanover, Paris, FJammanon, 1970.
 CRITICA DE ARTĂ
LA VE NEŢIA
ŞI
DILEMELE PICTURA LITĂŢII

ln prima jumătate a secolului al XVI-lea pic­

tura veneţiană ajunge la apogeu. Secolul an­
terior (V ivarini, Beliini, An tonello, Carpac­
cio) asistase la definirea lentă şi, uneori
contradictorie, a unei viziuni plastice a cărei
originalitate va transpare abia mai tîrziu,
odată cu delimitarea „specificului veneţian"
faţă de marile centre ale picturii renascentiste
şi, în special, faţă de Florenţa.
Din t radiţia gotică tîrzie, sensibilitatea cro­
matică bizantină, plasticismul lui Mantegna,
spaţialitatea lui Piero della Francesca şi „rea­
lismul" flamanzilor, pictura veneţiană se va
constitui în datele esenţiale ale unei mari
culturi figurative. Saltul istoric apare ca o
fatalitate : în jurul lui 1500, prin experienţa
lui Giorgione şi, apoi, prin debutul tînărului
Tiţian, V eneţia devine o metropolă a picturii
italiene. 1n acest context necesitatea elabo­
rării unor fundamente teoretice ale noii pic­
turi devine inevitabilă. Evoluţia artistică ex­
plică .a pariţia criticii ; critica explică mecanis­
mul evoluţiei : „Pictura lui Bellini îşi are
desigur meritele ei - scrie Lodovico Dolce 1
în 1 557 - personajele fiind bine făcute şi
capetele f nzmoase, iar carnaţia, ca şi veş-

1 L. Dolce, Dialog despre plcturd tntitulat „Aretlno„. ",

prezenta edtţie, P. 258. 1C
 miniele, destul de naturale. Drept care e les­
ne de înţeles că, pentru vremea sa, Bellini
era un maestru bun şi iscusit. Dar pe urmă a
fost întrecut de Giorgio da Castelfranco, iar
acesta - lăsat cu mult în urmă de Tiţian,
care a dat figurilor sale măreţie eroică şi a
adus o catifelare a coloritului, cu nuanţe atît
de asemănătoare celor din realitate, încît se
poate spune cu drept cuvînt că maniera lui
egalează natura ".
Apari/ia criticii de ·artă la V enetia nu se
datorează numai unui mecanism implacabil
care face ca o mare viziune artistică să pro­
ducă, prin reflex, şi atitudinea critică , r ela­
t ivă. La V eneţia pare că functionează încă
în plin secol al XVI-lea un complex de infe­
rioritate, mascat, după cum se va vedea, în­
tr-unul de superioritate. Problema principală
era următoarea : este capabilă o viziune pic­
turală (cea veneţiană) să concureze cu o alta
(cea toscano-romană) în absenta unei funda­
mentări critice ? Şi mai mult : poate fi con­
siderată „valabilă" o pictură neteoretizabilă �
La aceste întrebări cultura veneţiană răs­
punde printr-o adevărată ofensivă critică 2.
Aceasta avea ca ţintă demonstrarea va[abi­
lităţii creaţiei veneţiene, dincolo de sfera
strictă a produsului artistic. Măretia noii pic­
turi trebuie să capete o evidentă teoretică.
„Specificul veneţian" trebuia sondat cu m ij­
loace apte a-i demonstra adecvarea la o poe­
tică clasicizantă, diferită, e drept, de cea a
toscanilor, dar prin aceasta cu nimic mai pu­
ţin valabilă în clasicismul ei fundamental.

' P. Pino. Dialogo di ptttura„., Veneţia, 1548 (prezenta

ediţie, p. 176-245) ; P. Aretino, Le Lettere, Veneţia 1537-
1557 (prezenta ediţie, p, 56-169 ; M, Bion<lo, Della no!Jilis­
slma plttura„„ Veneţia, 1549 ; A. F. poni, Dlsegno de!
Don!.„, Venetla, 1549 ; L. Dolce, Dlalogo delia Ptttura„.
Venetla, 1557 ; F. Sansovino, Tutte Ic cose notabili c oe!/e
chc sono in Venez ta , Veneţia 1556 ; Cristoforo sorte, Osser­
11 vazionl nella pittura.„, Ven eţ ia, 1580.
 Dacă în Trecento şi Quattrocento exegeza
plastică a fost aproape inexisten tă la V ene­
ţia 3, în Cinquecen to aceasta abundă. Con­
centrarea tortelor este maximă în jurul lui
1 550, cînd sînt ac tivi .cei mai de seamă oa­
meni de artă lagunari, gravitînd cu toţii în
jurul lui Tifian: Pino, Dolce, Aretino.
Fată de tradiţia toscană, eşalonată firesc
pe distanta a două secole (între Cennini şi
Vasari}, critica veneţiană se impune abia în
momentul cel mai delicat - şi cel mai pro­
pice - anume acela în care prestigiul lui
Tifian permitea reconsiderarea generală a
„veneţianismului" , inclusiv a celui quattro­
centcsc.
Noutatea artei (şi a criticii) veneţiene este
de obicei indicată în rolul major pe care-l
capătă· acum culoarea fafă de desenul tosca­
nilor. Opoziţia este doar un reflex al unui
contrast mult mai înalt, care privea însaş1
fundamentele filosofice ale celor două cul­
turi figurative. Ceea ce face de fapt cultura
veneţiană este o re- evaluare a naturii faţă de
idee. Acest lucru se poate observa cu priso­
sinţă în tratatele despre artă ale epocii, în
care concretizarea problemei în dualitatea
culoare-desen va fi inevitabilă, dar se poate
observa la fel de bine în scrierile filosofice,
şi mai ales în cele dedicate speculaţiei este­
tice.
Autoritatea filosofică a florentinilor - Mar­
silia Ficino - este disputată acum în însăşi
fundamentele platonice ale concepţiei sale
despre frumos. Agostino Nifo r. în Pulchro et
de Amare ( 1 53 1 ) reprezintă în modul cel mai
elocven t reacţia ambiantei padovano-vene­
tiene faţă de ideile exprimate de Banchetul
lui Ficino : „ Ficino, om foarte în văţat, dccla-

' Vezi totuşi. G. c. Argan, Ji'rancl!sco Colonna e ta critica

d'arte ucneta nel Quartroccnto, Torino, !.a.
• CC. D. CrocP. ., De Pulchro ct de Amore" di Aoosttno
Nlfo, !n Srudt su!la lertcratura cinquecC'ntcsca, „Cm1elerni
di critica", XII, 1947; E. Battis\I, Rinascimenro e Barocco,
Ţorlno, 1960, p. 157-lH. 12
 ră - fără să distingă cauza de efectul ei
că frumuseţea este imaginea lucrului care so­
seşte către suflet din lucru însuşi. Ceea ce
este fals : într-adevăr, pentru a folosi cuvin­
tele filosofilor, frumuseţea în acest caz nu ar
fi reală ci intenţională (adică ar exista doar
în cuget). Or, imaginea pe care o avem în cu­
get nu place prin ea însăşi, ci există deoarece
place obiectul a cărui imagine este. 1n afară
de aceasta, imaginile lucrurilor reprezintă
ceva, adică frumusetea, şi de aceea în lucrul
frumos există adevărata frumuseţe, şi este
aceasta aceea pe care o caută bărbaţii învă­
ţati" 1\
Concepţiei despre frumuseţea transcen­
dentă care dominase secolele de înflorire alP
mtei florentine i se opune o concepţie des­
pre frumuseţea iman e ntă .
Acest lucru apare încă, din primele pagini
ule Dialogului lui Pino în care discuţia des­
pre artă 1ncepe cu o dezbatere asupra frumu­
seţii feminine. Replica toscanului Fabio dată
veneţianului Lauro („Vorbeşti ca veneţian,
nu c a pictor" a şi apoi „Te laşi stăpînit dP.
simţuri!" ') atinge punctul dolens al concep­
ţiei „senwaliste" a veneţienilor despre pic­
tură. Aceasta îşi va găsi un sprijin important
în teoria artei ca „desfătare" 8, fapt prin care
Platon va fi complet părăsit în favoarea lui
Aristotel şi Horaţiu.
Credinţa veneţiană în existenta unei fru­
museţi in re însoţeşte teoretic o pictură în
care imitarea ideii tinde să fie înlocuită de
imita-ma naturii. Opera de artă nu va mai fi
„construcţie " raţ ională a imaginii, ci „reflec-

• A. Nifo, De Pulchro et de Amore, Roma, 1531.

' P. Pino, prezenta pr/ifl''. p. 180.
1 P. Pino, op. cit., p. !H2 \_
• Of. L. Dolcc, prczentrz erlltie. p. J07 : „pictura fiind
născocită in primul rin d pentru n adu�c o incin•arc, da<'ă
pictorul nu izlmtcştc s[1 încînl<', r.'\minC' nc� l iut şi lipsit <h•
renume. Jar cind zic inclntar<o'. nu mă �ind.-sc la acc<'a
<'arc la ochii mul\imi; şi chiar ne ai cuno"<'ătorilor dP la
prima vcclPl'C, ei la <ksfătarca mcr<'u .;porllă, pe care o
13 încearcă oricine priveşte mai des lucrarea".
tare" senzorială, simpatetică, a naturii. Nimic
mai elocvent în acest sens decît contrastul
dintre definiţiile picturii date de un Pino şi
de un Alberti. Dacă pentru Pino opera este
1n modul cel mai simplu ,,o imagine a natu­
rii" 9, pentru Alberti ea este „intersectia pira­
midei vizuale la o distantă dată, cu centrul
fixat şi cu luminile bine determinate într-o
suprafaţă cu linii şi culori, reprezentată cu
artă" 10•
Este lesne de înteles atunci temeiul acuza­
/iei pe care o aduce Pino tratatului lui
Alberti în preambulul scrierii sale : „Leon
Battisfa Alberti, florentin şi pictor cunoscut,
a întocmit în Jimba latină un tratat despre
pictură, care e însă mai mult ,de matema­
tică. . . " 11. Şi tot „firească" apare şi mărturi­
sirea lui Pino de pe aceeaşi pagină cu privire
la întreprinderea sa : „ ... nici ştiinta nici învă­
ţătura ·nu mi-au înzestrat slaba judecată, ci
doar de la natură am învăţat tot ce gîndesc
şi fac" 12•
Această apologie a naturii (şi a imitării ei
în pictură) nu este de fel un lucru nou. Nouă
este însă modalitatea în care se teoretizează
acum la V eneţia raportul pic tură-natură.
La începuturile literaturii artistice toscane
Tr,atatul lui Cennini dădea naturii un loc se­
cund : în ucenicia unui pictor primează co­
pierea modelelor celebre, urmată apoi ime­
diat de studiul naturii, „cea mai fericită

•La fel şi la Dolcc, op. cit., p. 268 : „Pictura nu este

altceva dectt Imitarea naturii şi, cu cit operele o redau
mai îndeaproape, cu at!t maestrul e mal desăvirşit„. ; un
pictor este cu atlt mal bun şi mai mare cu cit ope1·e1e
lui , stnt mal asemănătoare lucrurilor naturale. "
Se poate detecta a-Ici cu uşurlntă un ecou din „Tratatul"
Iul Leonardo da Vinci care circula dt>la la acea oră :
„Pictura cea mal vrednică de laudă e aceea C'are seamănă
cel mai mult cu lucrurile pe care le lnfăţtşează" (Leonardo
Da Vinci, Tratat despre Ptcturd, t rad. rom. V. G. PaleoJog,
Bucureşti. 1971, p. 126).
to L. B. Albert!. Despre Ptcturll, trad. rom. G. Lă ză­
rescu, Bucureşti, 1969, p. 21.
" P. PJ.no, op. cit., p. 177.
u Ibidem. 14
 călăuză a pictorului" 13• ln Quattrocento con­
ceptul de mimesis devine garanţia „moder­
nităfii" demersului artistic. Da r deja la Al­
berti, alături de conceptul de i mi.tatio apare,
ca imediat adiacent, termenul de electio (se­
lecţie). lmitatio (imitarea) se săvîrşeşte prin
electi o - povestea lui Zeuxis şi a fecioare­
lor din Crotona este un adevărat topos - ,
prin alegerea şi corectarea raţională a rea­
lului, atingîndu-se astfel în forma vizibilă, în
operă, o treaptă a frumuseţii nicicînd atinsă
cu adevărat de natură 14• Prin aceasta p ic ­
tura tinde să capete demnitatea de ştiinţă.
Perspectiva şi anatomia, s tudiul proporţiilor
ş i al fizionomiei se înscriu, toate, în sfera
practicii artistice ghidate de intelect.
Locul detinut de ştiinţă î n practica toscană
va fi uzurpat în pictura veneţiană de poezie.
Deja la Cennini locul mediu al picturii - în­
tre ştiinţă şi poezie - era subliniat cu tărie.
Dar dacă în concepţia trecentistă poezia era
implicată în libertatea fanteziei 15, venetienii
vor alege imitaţia poetică în defavoarea celei
raţionale, pe un cu totul alt temei 16. Fantezia
este exclusă în mod expres, aproape în pole­
mică directă cu vechea concepţie : „nu se cu­
vine să îmbini laolaltă lucruri plăcute cu al­
tele fioroase, ca şerpii cu păsările sau mieii
cu tigrii" 17• Temelia lui Dolce este fără lndo­
ială aici Horaţiu, care în Arta Poetică ilus­
trase pe larg aceeaşi idee : „Dac-ar voi la
,
u cennino cennini, Tratatul de pi cturii, trad. rom. N. AI.
Toscan!, Bucureşti, 1977, p. 38. Vezi V. I. StoichiţA, Cennlno
Cenntnl - Arta ca meserie, prefaţă la volumul citat,
p. 18-19.
" Cf. E. Panofsky, Ideea. Contribuţie la Istoria teoriei
artei, trad. rom. Amelia Pavel, Bucureşti, 1945, p. 34.
" „.„pictorului de asemea ii este dată libertatea de a
putea stăpîni o fi.gură fie in pitloare, fie stind jos, Jumă­
tate om - Jumătate cal, după cum ii place, după inchl·
puirea sa" (Cennino Cennlnl, op. cit. p. 38).
1• La Plno persistă însă şi concepţia despre pictură ca
ştiinţă (i.e. filosofie), fapt pentru care se poate presupune
o influenţă, mai mult sau mai puţin asimilată, a gtnd!ril
lui Leonardo desp11e artă. Vezi 'Pino, op. ci!., p. 199 : „Pic­
tura este un fel de filosofie a naturii. deoarece imită can­
titatea_ şi calitatea, forma şi insuşlrile firil".
15 11 Dolce, op. cit., p. 295.
 grumazul de cal să- nădească un pictor I Cap
omenesc şi să- m/Jrace de- asemeni cu pene
pestriţe I f.lembrc-udwwtc ele ici de colo,
aşa ca femeia I M1 ndr ă la citiµ să sf1r.�ească
nespus de hidos înlr-un pe.�te I l? î su l, venind
s-o priviţi, ati putea să vi-l ţineţi, prieteni?" 11-l.
Concepţia despre libertatea poetica a fan­
teziei cunoaşte însă în Cinquecento o nouă
viaţă, deschiz1ndu-se astfel calea către arbi­
trarul picturii manieriste. 1n ale sale Dialo­
guri romane, Francisco de Hollanda îi atribuie
lui Michelangelo o pledoarie anti-horatiană,
pro-fantastică : „Şi se sporeşte farmecul de­
coraţiei cînd se introduce în tablou o fiinţă
himerică, mai mult de cit cu interesa obiş­
nuita imagine a oamenilor sau a animalelor,
oricît de demne ar fi„. " HJ
1n raportul natură-pictură critica veneţia­
nă ocoleşte conceptul de selecţie şi cel de
fantastic, pentru a se concentra asupra bino ­
mului imibatil()-.supera1bi.o. Depăşire a ( supera­
tio) naturii nu se săvîrşeşte în sensul fantas­
ticului, ci în sensul foin1ei.
„Pictorul va căuta aşadar nu numai să imite
natura, ci chiar să o depăşească" scrie Dolce�0,
contrazicînd astfel aserţiunea anterioară pri­
vind imitarea perfectă. Conştient de acest fapt,
· el precizează că depăşirea se poate realiza
doar în ceea ce priveşte r eprezentarea tipului

18 Horaţiu, Arta Poetică, 1-5 (trad. rom. I. Marinescu, in

Arte Poetice. Antichitatea. Culegere îngrijiUi de D. M. Pip­
pidi, Bucureşti, 1970, p, 207 şi urm.).
" Fr. D e Hollanda, Dialoguri romane cu Micllela71geto,
trad. rom. V. I. Stoichiţă, Bucureşti, 1974, p. 95-97. Cf. şi
R. Longhi, Rinascimento Fantasti=o, in Scrl!!i Giovanilt, 1912-
1922, Floren\a, 1961, p. 3-13. Dialogurile lui Fr. de Hollanda
reflectă gustul Renaşterii tîrzii şi al Manierismulu i pentru
grotesc şi fantastic.
Nu trebuie uitat însă că Dolce este traducătorul ln ita­
liana al Artei Poetice horaţlene (Vene\ia 1533).
Pentru conceptul de „Ut Pictura Poesis" şi pentru cele­
lalte concepte derivate din Horaţiu a se vedea R. W. Lee,
Ut Pictura Poesis. La teoria umanistica delta pittura, Flo­
renţa, 1974 ; M. W. Roskill, Dolce's „Aretino" and vene­
ttan art Theory of Cinquecento, New York, 1968 ; M. Pozzl,
L'Ut Pictura Poesis in un dialoga dt L. Dolce, ln „Gior­
nale Storico delia Lctteratura Italiana" CXLIV, (1967),
p, 234-260.
"' Dolce, op. cit., p. 295.
16
 uman, conform vechii parabole a lui Apelles.
Dar în altă parte (scrisoarea către Gaspare
Ballini) 21 Dolce se exprimă cu mai multă
claritate : „Pictorul a cărui ţintă trebuie să
fie imitarea naturii, trebuie întotdeauna să
întruchipeze ceea ce natura obişnuieşte să
producă foarte rar, sau chiar deloc". Şi mai
departe : „Imitatorul este rivalul naturii" 2�.
Dar care este modalitatea prin care se să­
vîrşeşte această „depăşire " ? Do/ce se opreşte
întîi asupra selecţiei de tip albertian căreia îi
circumscrie însă limitele, optînd în favoarea
unei depăşiri al cărei temei este studiul anti­
chităţii plastice ş i literare. Antichitatea sim·
balizează acum „arta fără greşeală" , adică
tocmai acea natură ideală urmărită de pictor :
„lucrurile antice conţin toată perfecţiunea
-
artei" 23•
ln teoria mimetică a veneţienilor, se poate
astfel discerne supravieţuirea binomului imi­
tare a naturii-imitare a artei, numai că
acum - fapt caracteristic pentru o poetică

21 'Publicată acum ln M. W. Roskill, op. cit., p. 201 şi

urm.
" Ibidem. E lesne de priceput cum această concepţie va
înlesni iustificarea teoretică a unui nou goo pictural : pei­
saju l . Acesta se naşte în Italia, ln secolul a l XVI-iea. Cf.
E. Ti etze-Conrat. Das erste moderne Landschaftsb!Ld, ln
„Pantheon", XV, (1935) şi E. H. Gombrich, The Renaissance
Theory of Art and the Origins of Ldndscape Painting, in
Norm and Form, Londra, 1866, p. 237) dar în strinsă
legătură cu experimentele contemporane din Ţările de Jos.
lncă d e la Pino (op. cit. p. 233-234) pictorul desă\'irş1t tre­
buie Să posede arta peisajului : „.„să caute cu tot dinadin­
sul a dovedi lndemlnare şi· măestrie ln zugrăvirea priveliş­
tilor. lucru ln care ce! de peste munţi sint foarte înzestraţi.„
Messer Geralamo da Brescia era mare meşter în privinţa
asta şi am văzut încă mal de mult nişt e răsărituri de soare
cu răsfrlngeri de raze şi nişte privelişti noptatice redate prin
Lot felul de mi.iloace de o iscusinţă rară„.".
A se compara cu reacţia nega t iv ă a lui Michelangelo :
„în Flandra se pic;tează tocmai pentru a înşela ochiul.
lucruri care Incintă sau despre care nu se poale vorbi
rău, ca sfinţi şi profeţi. Pictura lor reprezintă doar trenţe,
ziduii, cîmpii verzi, desişuri d e arbori, fluvii şi poduri
cărora li se supun peisaje populate d e numeroase figuri.
Toate acestea, chiar de par frumoase. slnt pictate de fapt
fără o idee precisă sau artă adevărată... " (Fr. De Hollanda,
op . cit„ p. 54) .
Urmind intuitiilc lui Pino, Dolcc şi Arctino, ambianta
venetă va elabora spre sfirsilut secolului prima tratare
sistematică. a pe i saj ului : c. Sorte. op. cit. (acum in Paola
Baroochi. Trattatl d'Arte del Cinquecento . Fra il Manieris­
mo e ta Controrlforma, I. Bari, 1960, p. 273-301.
17 23 Dolce, op. cit., p. 275 şi R. W. Lee, op. cit., p. 18.
clasicistă - imitarea artei vizează în mod
precis arta antică, iar aceasta se reîntoarce
asupra termenului prim, fiind ea însăşi „o a
doua natură" 24,
Imitarea antichitătii în scopul naturalităţii
poate fi indicată acum nu numai ca o concep­
tie tipic clasicistă dar şi ca una specific vene­
ţiană. Pentru toscani antichitatea desemna în
mod peremptoriu histori1a, ca parte int egran­
tă a ş tiinţei artei ; la venetieni ca va desem­
na conţinutul însuşi al ideii de superatio :
antichitatea este na tura în stadiul ei perfect,
este natura devenUă deja poesia 2j.
1n apogeul ei, teoria artei veneţiene va
ajunge să atribuie marilor artişti ai Italici
demnitatea maximă a depăşirii în sensul „na­
turalităţii" artei antice : „fn mîinile dumnea­
voastră trăieşte ascunsă ideea unei noi na­
turii" îi scrie Aretino lui Michelangelo �6• Şi
apoi despre Tiţian : „Operele celorlalţi pictori
respiră însufleţite de artă, pe cînd ale lui
meser Tizian trăiesc însufleţite de natură.
Aşadar pe el să-l imite cine doreşte ca în
ceea ce face, lucrurile să nu pară doar, ci să
fie aievea" '.'.7.
Aretino îndrăzneşte însă şi mai mult :
atunci cînd natura e frumoasă (în sensul de
„poetică") ea imită de fapt arta. Celebra scri­
soare către Tiţian din mai 1544, ar merita ci­
tată aici în întregime 2s.
Absolutizarea rolului naturii şi asimilarea
culturii însăşi sub semnul „naturalităţii" ri­
dică în fata criticii veneţiene dificultăţi im­
portante. Care sînt şansele demonstrării vala-

24 Cf. J. Bialostock.i, The Renaissance Concept of Na­

ture and Anttquity, ln The Renaissance and Mannerism.
S'tudies ln Western Art. Acts of the Twentieth Internatto­
nal Congress of the History of Art, Princeton, 1963, p. 19-30.
'" Cf. G. c. Argan, De la Bramante la Canova, tr:id.
rom. G. Lăzări>scu. Bucureşti, 1974, p. 104.
26 A.retino, op. cit„ p. 61.
77 Ibidem, p. 150. Vezi şi G. Beccatl Plinlo e l'Arettno,
ln „Anti Figurative•, II, (1946), p. 1-7. Ideea similară apare
•1 la 'Dolce, op. ctt„ „„.se cunoaşte de altfel limpede că
natura l-a flcut pictor.•
• Aretlno, op, ctt., p. lt-81. 18
 bilităţii ei? Dacă pictura este doar un proces
„natural" , poate ea rivaliza cu arta „raţională"
a t oscanilo r ? _"\/aturalitatea culorii veneţiene
poate rivaliza cu rationalitatea desenului flo­
rentin?
V ene/jenii încearcă să răspundd la aceste
întrebc'iri centrîndu-se asupra a două tipuri de
demonstraţie : una teoretică, unde se va face
apel la poetica şi retorica antică în vederea
inserării picturii veneţiene într-o ţesătură con­
sacrată a argumentelor, şi o altă demonstra­
ţie, istorică, unde se va apela la figura para­
digmatică a lui Rafael, ca termen mediu între
concepţia toscană şi cea veneţiană despre
artă.
Demonstraţia teoretică pleacă de la cumu­
larea picturii cu poezia. Pentru Pino „pictura
este cu adevărat poezie„." 29. Do/ce dezvoltă
mai adecvat ideea : „Pictorul urmăreşte să
imite prin linii şi culori, adică pe o suprafaţă
d reaptă de lemn, de perete sau de pînză, tot
ceea ce poate cuprinde cu ochiul; poetul
însă imită cu ajutorul cuvintelor nu numai
ceea ce se înfăţişează privirii, dar şi ce cu­
prinde cu mintea. Ca atare ei se deosebesc
în privinţa aceasta, dar se aseamănă în atîtea
altele, încît pot fi socotiţi aproape ca fraţi...
Este o definiţie simplă şi potrivită, după cum
la fel de potrivită este apropierea dintre poet
şi pictor, drept care unii gînditori au numit
pic torul un poet mut, iar poetul un pictor
care vorbeşte" 30,
Ceea ce pare că deosebeşte în mod esenţial
pictura de poezie, este faptul 'că prima se li­
mitează la reprezentarea vizibilului, pe cînd
poetul are acces la verbalizarea reprezentă­
rilor mentale. „Muţenia" picturii nu t rebuie
confundată însă cu o lipsă de organizare lexi­
cală, morfologică şi sintactică. Cam naiv,

:111 Plno. op. cit., p. 208.

• Dolce, op. cte., p. 288. ŞI al.ci este probabil vana despre
19 un ecou din l.eonardo.
Dolce exprimd, desigur, această precauţie
atunci cînd scrie : „Aş mai adăuga că, dacă
pictorul e definit ca w:1 poet mut şi despre
pictură se spune de asemeni că e mut<l, pare
totuşi că în felul lor figurile zugrăvite vor­
besc; strigă, plîng, rid şi vădesc alte aseme­
nea sentimente" 31,
Pictura este deci, şi ea, o artă elocventă.
Ea este în concepţia venetienilor menită să
delecteze 32, să emoţioneze 33 şi sd convingd:M
de valabilitatea propriei, ei ficţiuni. Are deci
toate datele care o fac aptă la o tratare nu
doar poetică dar şi retorică. Dolce este cel
care exprimă în mod sintetic această concep­
ţie, încă înainte de elaborarea Dialogului, în
scrisoarea către Gaspare Ballini : „Picturile
trebuie sd mişte sentimentele şi pasiunile su­
fletului, astfel încît cel ce priveşte ori să se
bucure ori sd fie tulburat, pe măsura felului
subiectului, aşa cum fac poeţii buni şi ora­
torii" 3;;.
Pino şi mai ales Dolce vor construi trata­
tele lor pe o schelărie dedusă din retorica
antică. Acest lucru va da naştere inevitabil
la o suprapunere adesea artificială a teoriei
asupra practicii picturale, chiar dacă, în in­
tenţie, teoria nu caută altceva decît să jus­
tifice practica. Privită însă în context istoric
tentativa de teoretizare retorică a picturii (cu

" Dolce, op. cit„ p. 269.

32 Cf. Dolce, op. cit„ p. 307 ; „„.căci pictura, fiind năs­
C'Ută în primul rînd pe n tru a aduce încîntare„." (vt>z i sl
A ri s tot C'I , Metafizica, I, I. 15 şi Alberti, op. cit., p. JJ
(„ Cit de mult poale desfăta pictura un sunet C'Urat„.").
aa CI. Dolce, op. cit., p. 313 ; „„.personajele trebuie să
mişte sufletul privitorului, fie tul b urîndu-1, fie înveselin­
du-l. fie îndemnlndu-1 la pioşenie sau la minie, după cum
e subiectul." (Vezi şi Alberti, op. cit., p. 51 : „Opera pc
C'are o poate face, slăvită şi minunată, va fi pentru cel ce
o· oriveşte, intr-atit de plăcută şi frumoasă, mulţumită far­
mecului el incit va atinge pe oricine, transmiţînd emoţie
or icu i „.") .
:u La Dolcc (op. cit., P. 310) persuasiunea este prilejuită
în mod hotăritor de colorit : „Coloritul are atita însem ­
nătate şi putere incit, dacă pictorul iz buteş te să imite cu
adevărat nuantele şi molici unea carnatlei şi însuşirile pro ­
prii ale fiecărui lucru. figurile �ugrăvite de el par alît de
vil I ncit Je lipseşte numai sur:area".
35 M. w. Roskill , op.cit., p. 208, 20
 un secol înainte de explozia barocului !) caută
să ofere şansele raţionalităţii discursului pic­
tural. O raţionalitate care să se cieose/Jcască
de cea a „matematicianului" Al/Jerli şi care,
prin coerenta ei, să salveze pictura vcnetiaiiă
de acuzaţia de „delir cromatic ". Punctul cul­
minant al retoricii picturale veneţiene va
const a în cumularea culoare-elocutio.
Apropierea picturii de retorică se face însă
plecînd de la teoria aristotelică a V·erosimilu­
lui (eikh6s) 36: atî t discursul oratoric cit şi
pictura sînt meşteşuguri ale ficţiunii. „Orato­
rul, cînd întrebuintează falsul în loc de ade­
văr, ş tie că este fals şi îl foloseşte î n loc de
adevăr ; deci nu el însuşi se înşeală, ci în­
şeală pe altul „.La fel şi pictorul, cînd reu­
şeşte datorită puterii artei sale să facă impre­
sia că unele figuri sînt prezentate în relief,
altele dimpotrivă, ş tie că toate sîn t pe un
singur plan " 37• „Retorica nu îşi propune să
spună întotdeauna cu orice preţ adevărul, ci
întotdeauna verosimilul" 38.
Acesta este de altfel temeiul pe care Pla­
ton 39 condamna retorica, la fel ca şi poezia,
ca arte ale iluziei şi înşelăciunii. Retorica
este prin excelenţă „arta" în care „a grai
frumos " (bene di.cere) întrece în impo{./.anţă
„a grăi adevăra t " . Teoria picturii în Cinque­
cento se centrează, toată, asupra acestei pr o­
bleme. Celebrii struguri ai lui Zeuxis sînt încă
emblema cea mai importantă a teoriei verosi­
milului în pictură.
Legătura dintre poetică şi retorică apare
astfel ca fundamentală penim o întreagă
epocă de cultură occidentală '•0• Regulile fic­
ţiunii n:torice coordonează mare parte din re-

„ Cf. Aristctl'l, Retorica, II, 21, 9 şi Poetica, 1H7-!H8.

37 Quintilian, Arta oratoricd, trad. rom. Maria Hetco, Bucu-
reşti, 1974, voi. I, p, 203, (II, 17, 20-21).
""Op. cit., p. 207 (II, 17, 39).
39 Gorgias, 465 b-c.
'° Vezi E. R. Curtius, Literatura europeand şi Evul Me­
diu latin, trad. rom. A. Armbruster, Bucureşti, 1970, p. 96-
97, dar şi observaţiile lui V. Florescu, Retorica şi Neoreto-
21 1ica. Genezd ; Evo!Uţte ; Perspective, Bucureşti, 1973, p. 103.
gulile fic/iunii poetice, iar în Renaşterea ma­
t ură, mare parte din regulile ficţiunii pictu­
rale 41, Incă din „Tratatul" lui Cennini se
putea observa o contaminare a teoriei pictu­
rii cu retorica, în schema diviziunii artelor'·�.
A/berii, aşa cum s-a observat "3, îşi concepe
şi el tratatul după o s tructură a discursului
retoric (exordium, narratio, confirmatio, re­
pr·ehensio, pero:riaitio) şi îl sfătuieşte pe pictor
să studieze pe poeţi şi pe retori pentru găsi­
rea (inv•entio) temelor plastice. Structura ac­
tului pictural la Alberti nu se desfăşoară însă
după o ordine retorică.
1n Quattrocento paralelismul pictură-reto­
ricd tinde să capete dimensiunea unei ne­
cesităţi istorice : „Aceste arte, pictura şi ora­
toria - scrie Enea Silvio Piccolomini în
1452 - se îndrăgesc reciproc. Geniul amîn­
durora doreşte să nu fie comun, ci înalt şi
măreţ. E lucru de uimire cum atunci cînd ora­
toria înfloreşte, înfloreşte pe o măsură şi
pict ura" t.t.. Dar teoria artelor plastice va pre­
lua lecţia retoricii doar ca un reflex al acelo­
raşi asimilări făcute de poetică. Punctul de
maximă al asimilării retoricii este celebrul
Naugerius sive de poetica al lui Gerolamo
Fracastoro 45. Pe plan veneţian evenimentul
cel mai important în aces.t sens este apariţia

t1 Cf. J. R. Spencer, Ut Rhetorlca Pictura. A Study ln

Quattrocento TheOTI/ of Palnttng, în „Journal of Warburg
and courtauld Instltutes", XX (1957), p. 211-44.
u Cf. V. I. StolchltA, op. cit., p. 11 ; M. Baxandall, Gtotto
and Orators, Oxford, 1971.
"' Cf. J. R. Spencer, op. cit. p. 26.
'4 Apud J. R. Spencer, op. cit., p. 27. Pentru reînvierea
retorici! antice în Renaştere cititorul are la dispozitie exce­
lentul studiu al Iul V. Florescu, op. cit., mal ales p. 117-
138. Autorul accentuează temeiul teoretic al reactualizări!
retorlrcil şi independenta acestul fenomen de gind.irea poli­
tică a vremi!. După părerea lui V. Florescu (p. 128 şi urm.)
retorica are acum ca tlntă acl1ncimea suduru între res şi
verba.
Pentru teza contrarie, cea a derivatlel din gîndirea poli­
tici, a se vedea D. Cantimort, Rhetorlc and Politics in
Italian Humanlsm, în „Journal of Warburg Institute", 1937,
p. 82-102.
'" Ot. R, Barilll, Poetlc4 şi Retortc4, trad, rom. N. Ben-
guş, Bucureşti, 1975, p, 69-90. 22
 Poeticii lui Daniello, carte de căpătîi a lui
Dolce.
Paralelismul poetică-retorică şi apoi inser­
ţia poeticii picturale în sinul acestei dualităţi
pune desigur probleme foarte serioase: Fic­
ţiunea oratorului are ca scop persuasiunea,
cea a poetului oa.tharsis-ul. Legătura dintre
discursul poetului şi cel al oratorului - care
rămîn pe deplin distincte - este făcută de
instrumentul stilistic al „verosimilităţii" :
metafora. Aceasta, s-a spus, „are cite un picior
în fiecare dintre cele două domenii... Există
o unică s tructură a metaforei, dar două func­
ţiuni ale ei : o funcţie retorică şi una poe­
tică t.G. Din acest nucleu comun, veacul al
XVI-iea va înregistra dezvoltarea programa­
tică a laturii retorice, care în secolul urmă­
tor îşi ya instaura stdpînirea asupra artei
baroce.
Pen tru teoria artelor plastice apelul la re­
torică are însă o importanţă capitală: se în­
cearcă astfel t;lemonstrarea structurii raţio­
nale a actului pictural. O raţionalizare care
vizează însă în primul rînd structura metafo­
rică şi deci poetică a operei picturale 47, faţă
de codificarea matematcă, şi deci ştiinţifică
pe care o propusese Alberti : „Şi cum pictura
este cu adevărat poezie, închipuind ceea ce
nu există, ar ii bine să se ţină seamă de
unele rînduieli statornicite de către ceilalţi
poeţi, adică de cei ce scriu„." 48,
Dar ordonarea discursivă a picturii, prin
structura comunicativă impusă operei, vi­
zează direct o structură comunicativă a re­
ceptării. De aici decurge de fapt şi justifica­
rea criticii de a·rită, ca verbalizare a unor
conţinuturi vizuale deja ordonate după cri­
terii „lingvistice". Nu este în tîmplător <'ă
Dolce este primul italian ne-pictor care scrie

•• P. Rlcoeur, I,a Metaphore vfve, 'Paris, 1915, p. 18.

17 Atit Dolce cit şl Aretino folosesc adesea ln descrterUe
lor noţiunea de „poem" ln locul celei de „tablou".
23 " Pino, op. cit., p. 208.
 CICERO I QUINTILIAN I DANIELLO ALBERT:

Invenţiune Invenţiune Invenţiune Circumscriere

(materia (determinarea
operei ) marginilor,
- tema desenul
- ordinea conturului)

Dispozifiune Dispozitiune Dispozitiune Compoziţie

(desenul (raţiunea conforr
. operei) căreia se compu:
- naturală toate părţile pic
- mtificială turii. „Din compo
zitia suprafeţei 5,
naşte graţia cor
purilor numită Iru
rnuseţe")
Terna. Proporţii Ic
Anatomia. Expre
sia. Mişcarea.

Memorie Elocutiune Elocufiune Recepţie a lumini

(„ornato lor
pariare") (cla robsc11r,
poate fi : colorit)
- gravă şi
sublimă
- medic
- atenuată
şi umilă

E/ocutiune Memorie
ac!iune actiune
(pron un· (pronunţare)
.tare)

un tratat despre pictură, aşa cum nu este în­

tîmplăto r faptul că acum se pune pentru
prima oară o problemă care va domina se­
cole întregi de cultură figurativă : cea a ra­
portului dintre artă şi critică. „Aş vrea să-mi
spui întîi (grăieşte Fabrini către ·Aretino)
dacă cineva care nu e pictor este în măsură
să judece pictura". Rezolvarea lui Do/ce este
desigur afirmn.livă şi arc ca temei comuna
.\lmctură lingvistică a picturii şi a „literelor"
(scriitorii sînt şi ci pictori, căci pictură e şi 24
 P INO DOLCE

De se n Invenţiune
- jude c a tă (talent) - tema (cu o dublă
- circumscrierea ( profilul. con- origine : istorisirea
turul figurilor, clarob- şi mintea pictoru­
scurul. schiţa) lui).
- practica (experienta teh­ - ordinea şi potrivi­
nică) rea (adecvarea la
- compoziţia ( cuprinde cele temă, la loc, Ia
trei părţi anterioare. A re­ v îrs t ă , la materia
da cum se cuvine supra­ reprezentată )
feţele. P roporţii. Racursiu.
Drapaj. Anatomie. Este în­
suşi spiritul picturii).

Invenţiune Desen
- alegerea temei (forma prin c a r e se
- adecvarea modalităjilor de infă tişează tema,
reprezentare la temă forma dată lucru­
(este partea picturii cca rilor imitate)
mai apropi a tă de poezie). proporţie, anato­
mic, mişcare, va­
rietate, racursiu,
drapaj.

Colorit Colorit
( îmbinarea culorilor pc su­ - „conlendimento"
prafejele aflate la vedere) ( l up ta între lu­
- „p rop ri et il " (însuşirile spe· mină şi umbră ;
cifice virstei, materiei, e tc.) relieful)
- „prontezza" (uşurinţa şi di­ persp ect iv a aeri-
băcia mîinii, tuşa, factura) ană
- lumina (sufletul culorii ) - ş liinta tonurilor
- „sprezz a t u r a "
( spontaneitatea lu­
şei )

poezia şi istoria şi orice scriere cărtură­

rească") "!!. Singurul lucru care scapă contro­
lului criticului literat este partea strict tehnică
a cxecutiei picturale 50.
Paolo Pi no este primul 5 1 care încearcă o
tra t nrc a picturii pc criterii anti- albertienc,

" Dolce, op. cit„ p. 271 şi unn.

"' Ibidem.
" Cf. c. E. Gilbert, Antiquc Frameworks for Renatssance
Art Thcory : A!'Jcrtt and Pino, in „Marsyas" Ul, 1943-
1045, p, 87-106 ; Pino, op. cit„ p. 205 şi u rm .
inspirate de retorică. Totuşi, pe locul întîi, va
rămîne „desenul (care corespunde atî t cir­
oumscrierii albertiene, cit şi „dispoziţiei" re­
torice : „compoziţia" , care la Alberti consti­
tuia un punct aparte, este la Pino o subdivi­
ziune a „desenului", fiind cumulată astfel cu
noţiunea de o rdo (taxis) sau dispositio
din retorica clasică. „Invenţiunea" trece pe
Jocul al doilea (în retorică inventio - eure­
sis este prima diviziune), dar important este
faptul că acum „alegerea temei" constituie
un capitol separat, pe cînd la Alberti era t r e­
cut, destul de fugar, în cadrul „compoziţiei" .
ln fine albertiana „recepţie a luminilor " este
înlocuită de ,;colori t" , care în mod evident
calchiază diviziunea retorică denumită elocu­
tio ( lexis) şi care prin tradiţie era consi­
derată ca latura cromatică a retoricii ( rhet
verba colorat) .
1n împărţirea făcută de Pino (a se vedea
tubelul alăturat) se poate astfel observa, pe
de o parte, deschiderea către diviziunile re­
toricii, iar pe de altă parte o apropiere încă
destul de puternică de tripartiţia lui Alberti 52•
Ludov ico Dolce face pasul hotărîtor 53 : îm­
părţirea sa („invenţiune", „desen", „colorit0)
urmează în mod clar primele trei diviziuni
ale retoricii antice, aşa cum apar ele la Quin­
tilian : „inventiune" , „dispoziţiune " , „elocu­
ţiune " . Sursa de prima mină din care se in­
spiră probabil Dolce este Poetica lui Danie/­
Jo, unde „elocuţiunea" apare în mod decla­
rat ca partea cromatică a limbajului Y. şi, în

•2 Este foarte posibil ca Pino să fi cunoscut şi tratatul

lui Fr. Lancllotto (Tractato dt Ptctura, Roma. 1509) care
teoretiza o 1mpărţlre cvadripartllă (Dlsegno, Colortto, Com­
posWone, Inventtone). Cl. şi c. E. Gilbert, op. cit„ p. 105 .
.., Cf. Dolce, op. cil„ p. 285 şi urm. şi R. W. Lee, op.
cit„ p. 28 şi urm.
„ B. Danlello, Della Poetica, Veneţia, [536, (acum în
Trattatl di Poetica e Retorica de! Ctnquento, a cura di
B. Weinberg, I, Bari, 1�70, {l· �7-3i&, aici, p. 275, 296) ,
 acelaşi timp ca formă ultimă şi perfectă a
discu rsului poetic ;,;;,
I mportun/a pe care o capătă „in venţiunea"
în poeticu cutelor plastice la V ene/ ia reflectă
î ns(i, alături de contaminarea retorică, gustul
speciiic laguna r pentru o tematică întemeiată
pe jocul savant cu marile surse literare ale
antichităţii. Pentru Pino invenţiunea constă
în „a te pricepe să-ţi găseşti singur poezii şi
poveşti" :ru. L a Dolce invenţiunea „purcede
din două izvoare : din istorisire şi din mintea
pictorului "7• Ea nu mai este deci doar o ches­
tiune de erudiţie ca la Alberti 58, ci şi o ches­
tiune de talent, iar „invenJiunea" nu priveşte
în mod exclusiv conţinutul operei ci, în ace­
eaşi măsură este o chestiune de formă : „Isto­
risirea îi dă doar materia, pe c1nd din min­
tea lui se nasc nu mtmai ordinea şi potrivi­
rea, dar şi a ti tudinile, varieta tea şi (ca să zi­
cem aşa) vigoarea figurilor ; această latură e
însă comună cu desenul" "9•
Dolce instaurează o unitate tipic veneţiană
între subiect şi realizare, care este cea aristo­
telică între potenţialitate şi act 60, între mate­
rie şi formă. „Ordinea" şi „potrivirea" (care
depind de ingegno) informează materia ope­
rei; care depinde de historia. lnlănţuirea „in­
venţiune" -„desen " (în sens veneţian) de­
curge fires c din această unitate : ,Invenţiunea
este întruchipată prin forme, iar forma nu e
altceva decît desenul" 6 1• Ca atare la Veneţia

o:; Ibidem, p. 272 şi urm. In „D!a!ogul" său despre pic­

tură. Dolce preia schematismul retoric cl.eJa eXistent in
tratatul său anterior, dedicat poeziei (Osservattont sulla vol­
gar lingua, Veneţia, 1550 - ed. a doua, 1554, p. 183 Şl urm .)
unde spune : „ea este (poezia) dibăcie a inven\iunU ordi­
nll şi artificiul de cuvinte" şi „ ...versul şi cuvîntul slnt ca
penelul şi culorile poetului ; cu ele lucrează acesta plctlnd
pinza Jnventlunll sale"
'" Pino, op. cit.,. p . 207.
57 Dolce, op. cit., p. 294,
os ct. E. Pano.fsky, op. cit., P. 36.
59 Dolcc, op. cit., p. 294, Intreaga scrisoare a Iul Dolce
către Al. Contarini (acum republlcată in M. \V, Rosklll,
op. cit., p, 213-217) poate fl considerată o ilustrare a con­
ceptului de Invenţiune tn opera 1u1 Tlţlan.
'° Cf. M. w. Rosklll, op. ctt„ p. 269.
!7 11 Dolce, op. cit., p. 295.
desenul va acoperi o sferă extrem de largă,
în concordantă cu teoria cinquecen tescă a
conceptului, aşu cum o ilustrează ş i Vasari :
de la contur la compozi/ie, de la proporJii lil
racursiu şi perspccli\'ă ; pc scur t, va acoperi
aproape întreaga sferă a form ei. Singurul ter­
men care lipseşte în vederea unei exprimări
plenare va fi culoarea.
1n Tratatul lui Alberti culoarea este subsu­
mată „receptiei luminilor " şi ca atare tinde
să devină o problemă secundară a clarobscu­
rului : „Albul ş i negrul, pentru pictor, expri­
mă umbra şi lumina, în timp ce toate cele­
lalte culori sînt, pentru el, materie la care ar
adăuga mai mult sau mai putih umbră sa�z
întuneric 62. La Leonardo da V inci coloritul
primeşte calita tea de gradare a umbrei, prim
pas pentru o teorie tonală a cromatismului !iJ.
Pentru venetieni culoarea devine centrul
dezbaterilor teoretice, a ş a cum la Alberti fu­
sese perspectiva.
Pino este încă modest în tratarea cromati­
cii : lumina, pentru el, este subordonată culo­
rii. Problemele ridicate sînt atît de compli­
cate, încît Pino aproape refuză o teoretizare
adîncită. Singurul lucru asupra căruia insistă
este diferenta între culoarea fizică şi cu loa ­

rea imaginii picturale : „orice culoare, fie aşa

cum este, fie amestecată, poate produce felu­
rite efecte, dar nici una dintre ele n- are pu­
terea să redea prin ea însăşi efectele natu­
rale, căci pentru asta se cere minte şi prac­
tică de maestru priceput" 6". Culoarea pură
este astfel detrona tă. Pen tru Pino nu mai
există de fapt decît „nuante", ton, opera de
pictură fiind unitatea tonală dată faptului ,-i­
zibil. Pictorul, spune Pino, trebuie „să caute
ca feluritele tonuri să se potrivească .5 i să

62 L . B. Albert!, o p . c it., p. 59-60.

G:J Cf. Leonardo da Vinci, op. cit„ p. 165 şi urm. şi
L. Venturi, Storia d elta Critica d'Arte, Torino, 1964, p. 10j
şi urm.
"' Plno, op. cit„ p, 210-211. 2
 se îmbine în tr-un singur tot, căci aşa se văd
şi în realita tP, astfel încît să nu pară înădite
sau rupte una de alta" Gr>.
Ceea ce sr: teoretizeazCi în aceste rînduri
nu este încă viziunea cromatică a lui Tiţian,
ci ·gustul subtil al valorilor picturale instau­
ra t de Savoldo, maestrul lui Pi no 66. Dar
aportul cel mai important al Dial ogului său
este poate acela privitor la ştergerea grani­
ţelor dintre desen şi culoare. în tratarea sa
neo• retorică, desenul se afid încă pe primul
loc (ca la Albcrti circumscrierea). La Pino,
circumscrierea, ca parte a desenului, capătă
deja valente cromatice. El vorbeşte chiar
despre „circoscrit tione di pennello 67, ceea
ce era fără îndoială un fapt îndrăzneţ. Cir­
cumscierea nu este simplul contur ci, împre·
ună, clarobscur şi schiţă : „Prin circumscri·
ere eu înteleg a profila, a face conturul fi­
gurilor şi a reda clarobscurul tuturor lucru­
rilor, ceea cc voi numiti schită" 68•
„Practica" , altă subdiviziune a desenului,
priveşte în mod exp res dirijarea luminilor 1m.
La Pino, desenul este absorbit pentru pnma
oară, în mod declarat, de culoare : el este
imagine colorată şi clarobscurală 70.
Dolce face un pas important înainte. Şi la
el întîlnim diferenţierea între culoarea fizică
şi cea picturală („coloritul să nu fie ca din
cutie " 'l) şi - la fel ca şi Pino - el insistă

"" I b id em , P. 210.
'" C I . G iu s ta Nieco Fasol a . Lineamenti del Sa voldo, ln
„L'Arte", 1940. p . 51 ş i urm. R. şi Anna Pa.Jl.ucchini Introdri­
ztone al Dialogo di Pittura de P. Pino. Venetia, 19t&, p. 4(}-
41. A se ve d ea şi rîndurile dedicate de C. Brandi, Teoria
del Restaura (cd. a ctoua) , Torino, 1977, care vecie ln
această observatie a l u i Dolce o conştiinţă teoretică precisă
a principiului ,.velaturii " .
6 7 P. Pino, op. cit„ p. 205-206.
"" Ibidem.
•• Ibidem.
'° c. L. Gra<>si. Teoriei c storia delia cr i t i ca d'arte I
Homa. 1970. p. 107-188.
71 Dolce. op. cit., p. 3 1 3. Vezi şi Pino, op. cit . . P. 211 :
„Lauro : Nu şliu cum aş scoate-o la capăt d acă nu s-ar
vinde culori frumoase. eare- rn i aduc trecere Şi r.iştig.
Fabio : ln felul ăsta fel ochii doar celor nepricepuţi. Eu nu
9 te dojenesc pentru că foloseşti culori frumoase însă aş
asupra tonalismului. Numai că acum culoarea
t onală tinde să elimine total desenul : „Culo­
rile trebuie îmbinate prin tonuri care să le
unească într-un singur tot, astfel incit să pa­
ră fireşt i şi să nu lase nici o urmă supără­
toare pentru ochi, aşa cum sînt liniile con­
tururilor, de care pictorul trebuie să se
ferească pentru că în na tură nu se întîlnesc" .
Dacă în teoria şi practica florentină relie­
ful figurilor era garantat de desen şi cla­
robscur, acum, prin subordonarea clarobscu­
rului culorii, relieful devine o problemă strict
cromatică : „cea mai însemnată parte a colori­
tului este lupta dintre lumină şi umbră, în
care există o cale de mijloc pentru a îmbina
cele două contrarii, dind astfel rotunjime fi­
gurilo r şi făcîndu-le să pară, după cerintă,
mai apropiate sau mai depărtate... Pentru
asta se cere de asemenea o bună cunoaştere
a perspec tivei, spre a putea micşora lucrurile
care fug, fiind închipuite în depărtare. Dar
ochiul trebuie să vegheze necontenit asupra
t onurilor . . . " i:l
„Modernitatea" demersului lui Dolce apare
aici cu evidentă. Depăşind perspectiva liniară

vrea ca ele să aibă de ciştl.gat datorită ţie, şi nu tu dato­

rit! lor.•
o părere asemănătoare este exprimată ş1 de către Aretlno
in scrisoarea din 23 mai 1537 către Iacop o del Giallo (op.
cit., p. 6�1) , numai că acum opoziţia culoare fizică -
culoare picturală capătă o temelle istorică (pictură medie­
vală - pictură „modernă") : „Ştiu că miniaturiştii se înru­
desc prin desen cu meşterii ce fac ferestre din sticlă, Iar
meşteşugu! lor stă doar in frumuseţea sinelii, a verdelui
albăstrul, a lacurilor de cînnlz, a pulberii de aur, migă-
1 lnd cite o fragă, un melc şi alte asemenea mărunţişuri.
Dar opera dumimle e toată numai desen, numai relief ;
fiecare amănunt este gingaş topit in sfumato de parcă ar
fi pictat in ulei�"
"' Dolce, op. cit., 310. Este demn de notat aici faptul
că însăşi vechea dispută intre pictură şi sculptură (actua­
lizat! de Intervenţia lui B. Varchi, Lezzlone della maggio­
ranza de!le artl, Florenţa, 1546, acum in Paola Barocchi,
Trattatl..„, p. 5-58) este pusă la Veneţia ln termeni oare­
cum originali. Ea devine o dezbatere care vizează pictu­
ralitatea şi sculpturalitatea (a se vedea Pino. op. cit., p. 210
şi urm., Dolce. op. cit„ p. 256-257, Aretino, op. cit., p 130-
131) . Aretino (l oc . cit.) U va pune c apăt prin predilecţia
sa văditA pentru sculpturA ca „fonnA plcturalA" (vezi
observatil,Je lui s. Ortolani, Le ortgtnt della critica d'arte
a Venezta, ln „L'Arte•, 1923, p. 1-17 (alei p. 8).
 albertiană prin sugestii leonardeşti, el ajunge
să teoretizeze o perspectivă aeriană, croma­
tică. La el culoarea nu mai este o proprietate
a lucrurilor ci a spaţiului 73. Idolul noii pic­
turi va fi Tiţian.
Aceasta este modalitatea teoretică prin ca­
re pictura veneţiană este declarată ca auto­
nomă şi în acelaşi timp ca valabilă în propria
ei o riginalitate. Dar atît Pino cit şi Dolce sînt
conştienţi că tratarea poetico-retorică nu ofe­
ră decî t graficul noţional în care se poate
înscrie demersul artistic. La închiderea di scu­
ţiei despre „părţile picturii" apare inevitabil
deschiderea către o estetică a faptului pictu­
ral intrinsec, către constanta poetică a operei
care depăşeşte însăşi „verbalizarea" anteri­
oară. Dar şi aici este prezentă, într-un fel,
retorica : (Fabio) „Aceasta este ceea ce vro­
iam să-fi spun despre invenţiune, desen şi co­
lorit, care îmbinate laolaltă poartă numele de
pictură" . „la-o mai domol ! (intervine Lauro)
Ce părere ai despre „farmec" ( \�aghezza) în
pictură ?". Dcfinitia lui Fabio este destul de
t radiţionalistă : „Adevăratul farmec nu este
altceva decît frumuseţea sau grafia care iz­
vorăşte din potrivire sau buna proporţie a
lucrurilor, aşa încît, dacă picturile sînt fă­
cute cum trebuie, au şi farmec şi-i fac cinste
maestrului" 74•
Ia r Dolce face apel la un concept aparent
impresionist : „acel ceva" ( il non so che) :
„căci pc Jîngă invenţiune, desen şi varietate,
pc lîngă faptul că toate lucrările sale sîn t
adînc mişcătoare, ele mai au şi însuşirea pe
care o aveau, după cum scrie Pliniu, figurile
lui Apelles ; iar aceasta este frumuseţea, adi­
că acel ceva care place atît de mult la pic­
tori, ca şi la poeţi, incit ne umple sufletul de
o nespusă desfătare, fără să ne dăm seama de

" Cf. G. c. Argan, op. cit., p. 108 şi A. 'Parronchl, La

prospettiVa a V enezia tra Quattro e Cinquecento, !n Pros­
pettiva. 9, 1917, p. 7-16.
31 11 Pino, op. ctt., p. 212-13.
unde izvordşte acest simţdmîn t de pld­
cere „ . " 75. Această reconvertire psihologicd a
raţionalităţii discursului de tip retoric vine,
şi ea, în urma unei actualizări a oratoriei.
Viaghezza şi il non so c h e sînt înc r engdturi
ale unui concept care încă de la or iginile
retoricii (Pitagora, Gorgias) deschideau calea
oratorului către actul poetic. Este vorba des­
pre aşa numita „încîntare magică" sau
goeteia '6•
Scurta fenomenologie a lui „acel ceva" îi
este prilejuită lui Dolce de pictura lui Rafael.
!ncheiată fiind tratarea teoretică, ea trebuie
să fie supusă unei validări istorice. Paradig­
ma Rafael capătă acum o importantă funda­
mentală : el este pictorul care întruneşte toa­
te calităţile („i nvenfiune " , „desen " , „colorit"
şi „acel ceva " ) în contrast cu Michelangelo,
care reprezintă apogeul tradiţiei toscane a
desenului : „cercetînd aşadar toate însuşirile
pe care t rebuie să le întrunească un pictor,
vom vedea că Michelangelo are doar una
singură, şi anume desenul, pe cînd Rafael le
avea pe toa te, sau mai toate ... ; iar dacă-i va
fi lipsit vreuna, aceea a fost măruntă şi neîn­
semnată" 77.
Rigoarea retorică a tratării picturale, aşa
cum ne-o propun veneţienii 78, se justifică
istoric ca reacţie împotriva lui Michelangelo.
Pictura este un discurs raţional încununat de

" Dolce, op. cit., p . 327.

76 Cf. v. Florescu, op. cit., p. 55.
"' Dolce, op. cit.. p . 315.
„ Pino (pictor de profesie) este mult mal Jegat de con­
cep\ia despre talent, ca dar natural, decit Dolce, (literal) .
Modelul retoric functlonează la el doar parţial : „Nu ştii
oare că trebuie să fii născut pentru asta (pentru pictură,
n.n.) , întocmai ca şi poeţii ? In schimb orator poţi să ajungi
prin lnvăţătură, pentru că ln celelalte arte, fie liberale,
fie mecanice. sini statornicite trepte şi reguli prin care
poţi ajunge 13 desăvirşirea scopului u rmărit, aşa Incit ori­
cine, cit ar fi de greoi la minte, poate ajunge priceput,
lucru care in arta noastră nu e cu putinţă" (Pino. op.
ctt., p . 218.
La Dolce. talentul lnnăscut şi structura retorică a expri­
mării c apătă aceeaşi im portanţă : ,.Fabrini : Din toate cele
arătate, două ml-au plăcut cu deosebire : unul cil pictu-
rile trebuie să mişte sunetul. iar al doilea cA duuJ pic-
turil e lnnăsrut• (op. cit., p. 315). 32
 „farmec " sau de „acel ceva'' . Raţionalitatea
pic turii se opune pe de o parte tipului mate­
matic propus de Alberti, dar pe de altă parte
se opune şi conceptiei despre artă ca furor
divinus, aşa cum o ilustrează Michelangelo.
Atît Pino cît şi Dolce încearcă să îmbine ce­
rinţele „regulilor " cu „spontaneitatea" exe­
cuţiei. La Pino „uşurinţa şi dibăcia mîinii este
un har dăruit de natură" 79, iar pentru Dolce
este „libertate a tuşei" ( sprezzatur.a), dobîn­
dită prin deplina posesiune a regulilor : „pe­
nelul se cere mînuit cu oarecare libertate,
aş a încît nici coloritul să nu fie ca din cutie,
nici figurile prea migălite, dar întregul să
vădească o împlinire armonioasă" 80, „Natu­
ralitatea" imaginii artistice ni se dezvăluie
astfel nu ca rezultat al unui discurs spontan,
necultivat şi deci „barbar", ci ca urmare a
stăpînirii regulilor şi a disimulării lor în ac­
t ul formulării 8 1 ,
Anti-michelangiolismul cuprins în teoreti­
zarea unităţii „invenţiune" - „desen" - „co­
lorit " are ca ţintă deci ilustrarea suprematiei
picturii lui Titian asupra celei a lui Michelan­
gelo. ln justificarea istorică a acestei opoziţii,
veneţienii parcurg încă un drum ocolit : pen­
tru a n u fi acuzaţi de părtinire, ei încearcă
să-l detroneze pe Michelangelo cu ajutorul
lui Rafael, pentru ca apoi să lase cale liberă
apologiei lui Tiţian.
Incă de la începuturile criticii de artă ve­
neţiene se poate nota o simpatie vădită pen-

79 Pino, op, cit„ p. 211.

"' Dolce, op. cit., p. 313.
1 1 Conceptele vehiculate aic I s!nt şl ele de sorginte re­
torjcă : este vorba despre dtssimulare eloquentiam, proce­
deu preconizat de Cicero in scrierile s<ll e retorice (cf. A.D.
Leeman, Orattonis Ratto, The Stylisttc Theortes and Prac­
tice of the Roman Orators Historians and Philosophers,
Ams<..erdam, 1963 ; voi. I, p. 112 Şl urm.) . Despre „ natura­
leţe" şi „disimulare" a se vedea V. Florescu , op. ctt.,
p. 55 şi urm.
o problemă asemănănătoare apare şi tn Dialogurile Iul
Francisco de Ho lla n da (op. ctt., p. 104-107) . A se vedea
pentru aceasta, R. J. Clements, Michelangelo on effort
and rapidity tn art, tn „Jou rnal of Warburg and counauld
33 Institutes", XVII (1954) p. 301-310.
 tru opera lui Rafael 82. Descrierea pe ca.re o
face Michiel s:i lucrării „Stînta Margareta"
(din colecţia Zuanantonio V enier, azi la
Kunsthistorisches Museum din V ie na sub nu­
mele lui Giulio Romano}, „operă idră cusur" ,
poate f i considerată ca un preludiu l a pagi­
nile dedicate de Pino, Dolcc şi Aretino. Aces­
ta din urmă vădeşte însă o oscilaţie puternică
a criteriilor estetice, din care cauză ambigui­
tatea receptării lui Michelangelo în mediul
veneţian creşte.
Aretino se formase în spiritul picturii tos­
cane şi romane. El va rămîne toată viata un
exponent al „esteticii inspiraţiei" şi un apă­
rător al desenului. Respingerea lui Michel­
angelo nu pare astfel a pleca, în cazul său,
de la considerente teoretice, ci de la motive
s trict personale (a se vedea nota introduc­
tivă la Scrisorile lui Are tino). Abia după
1545, 1n corespondenta sa Ralael va trece pe
primul Joc, uzurpîndu-1 pe Michelangelo.
Ofensiva cea mai bine pusă la punct este
dusă de Dolce, care în scrisoarea din jurul lui
1 550 către Ballini 84 îşi expune deja predi­
lecţia pentru Rafael şi Tiţian în detrimentul
lui Michelangelo. Elogiul picturalităţii făcut
de Pino în 1 547, prin care se încearcă pentru
întîia oară o justificare teoretică şi istorică
a picturii lui Tiţian, este imediat contracarat
de către Dani, într-o scriere mediocră din
1 549. S-a presupus astfel că la Veneţia ar fi
exista t o „partidă" michelangiolescă extrem
de puternică, care abia după loviturile pri­
mite de la Pino, Do/ce .şi Arelino va părăsi
arena de luptă s:;.

11 Cl. R. PallucchLnl, La critica d'arte a Venezla ne! Cin­

quecento, fn „Quadern i dOl Rinasctmento \'eneto", �. f.a.,
p. 8.
11 Marcantonlo MlchJel, Notlzle d'opere di disegno nella
metil de! secolo XVI (titlu modem dat de Jacopo Morell i) .
Cod. MarcJano, it. XI, 87 (7351) c. 59 t.
" Pentru problemele datării scrisorii către Ballinl, a se
ved�a M. W. Roskill, op. cit., p. 50 şi urm.
R. PaUucchtnJ, op. ctt., p. 17.
34
 O descifrare a criteriilor istorice ce stau la
temelia tratatelor veneţiene este de aceea
indispensabilă pentru a înţelege contextul
exact al apari/iei celei dintîi critici de artă
a picturalităţii.
Pino 8G încearcă să reconstituie rădăcinile
istorice ale artei. Reactualizînd un vechi
topos al esteticii medievale ( Deus Pictor), el
indică originile artei în creaţia divină. Tre­
cînd apoi la registrul istoric al artei, după un
erudit exoursus, inspirat din Pliniu, se opreş­
te direct asupra picturii din Cinquecento. Mi­
chelangelo şi Titian (pomeniţi pentru prima
oară împreună) sînt „zei şi maeştri de frunte
ai pictorilor" 87• Ceilalţi artişti pomeniţi de
Pino sînt în majoritatea lor reprezentanţi ai
„manierei" : Andrea del Sarto, Pontormo,
Bronzino, Vasari, Sodoma, Savoldo, Tinto­
retto, Paris Bordone, etc) 88 , Predilecţia au•
torului pentru Bronzino („va deveni un mare
maestru şi îndrăznesc să spun că mie mi se
pare cel mai bun colorist din zilele noas­
tre") 89 trebuie privită ca un deviaţionism
metodologic. Bronzino are acelaşi rol, în
„ Tratatul" lui Pino, pe care-l capătă Rafael
la Dolce şi la Aretino : el abate atenţia de
la opera lui Michelangelo, pentru a netezi
calea inserării lui Titian în istoria critică a
picturii italiene : „Bronzino e un meşter foar­
te priceput, iar mie îmi place mult felul în
care lucrează şi îl preţuiesc de asemenea pen­
tru însuşirile lui ; însă mă mulţumeşte mai
mult Tiţian" oo.
Pino se dovedeşte a fi doar un partizan
relativ al lui Titian, căci ceea ce pare a-l

M O p , cit., p. 219.
e1 lbtdem, p. 226.
111 Ibidem, p. 225 . Elementele manieriste aJe glndiril lui
Pino a u fost puse tn tumlnă de Jululs Schlosser Magnlno,
La lctteratura artistica. Manuale sulle font! dell'arte mo­
derna, ed. a III-a. Florenţa, 1964, p. 210 şi Esther Nyholm,
Arte e teoria de! Manterismo, Odense, 1977, p. 54 şi urm.
Paola Barocchl, op. cit., p. 312, şi urm. atcentuează tocmai
�entele
cle anti-manieriste existente !n g!ndlreljl llli IPl�a.
Plno. op. cit., p. 226.
3Ş 80 Ibtd(lm, t:!. 2a1.
 a trage mai degrabă este eclectismul lui Tin to­
retto. Acesta, fără să fie menţionat în mod
special, este prezent în fundamentul opţiuni­
lor lui Pino, a tunci cînd teoretizează conci­
lierea între Tiţian şi Michelangelo : „Dacă
el (adică Tiţian) şi Michelangelo ar fi con­
topiţi într-un singur trup, adică la desenul lui
Michelangelo s-ar adăuga coloritul lui Tiţian,
ar putea li numit zeu al picturii" 9t. Acesta
nu este altul - dacă ar fi să-i dăm crezare
lui Ridolfi 92, decît crezul lui Tintoretto, la
intrarea 1n atelierul căruia se putea citi
(spune legenda) deviza „Desenul lui Miche­
· 1angelo şi culoarea lui Titian" .
Dolce este mai tranşant în opţiuni, dovedind
o conştiinţă istorică mult mai solidă. Inspirat
poate de V asari, el se dovedeşte partizanul
unei concepţii evoluţioniste DJ, care pe plan
vene/ian este exprimată de linia Bellini- Gior­
gione-Titian 01,.
Titian este cel care, în concep/ia lui Dolce,
parcurge în anii uceniciei toate treptele mai
importante ale culturii figurative veneţiene :
temeiurile artei învăţate de la mozaicarii de
la San Marco, un popas în atelierul lui Gen­
tile Bellini pe care-l părăseşte însă din p ri­
cina manierei sale „seci şi greoaie" , urmată
de o încercare în atelierul lui Giovanni
Bellini, după care „cum nici maniera aces­
tui a nu i-a fost întru totul pe plac, a trecut
la Giorgio di Castelfranco" ns. Aici se petrece
„ruptura" de firul istoric al tradiţiei vene­
ţiene : prin depăşirea lui Giorgione, Tiţian
străpunge canoanele evoluţiei istorice. Mai

•• Ibidem, p . 227.
lll C. Rldolfl. Vita del Ttntoretto, Veneţia, 1642.
9!1 Cf. E. H. Gombrich, The Renatssance concept of Ar­
tistic Progress and tts Consequences, în Norm and Form,
Londra, 1966.
N Dolce, op. ctt„ p. 257-58. A se compara cu pasajul
similar din Va.sari, Le Vtte .. „ ed. Mila.nes! Milano, Florenţa,
1878-1906, VOI. VII (Viaţa lu.I Tiţlan) p. 438. Vezi şi R.
Longhl, Vlatt!co per ctnqua secolt dl pittura venezlana, Flo ­
renta. 1946, p. 23 şi urm.
"' Do1ce, op. ctt., p. 336. 36
puternică decît cultura, în opera sa, ne spune
tot Dolce, va acţiona natura oo.
Ajunsă în acest punct, arta lui Titian n u
se v a mai raporta, din punct d e vedere cul­
tural, în sens vertical, la tradiţia venetă, ci
va intra într-o coliziune orizontală cu artis­
tul contemporan cel mai greu de concurat :
Michelangelo.
ln Diiafogul lui Dolce problema Michelan­
gelo-Tiţian o va depăşi cu mult în extindere
şi importantă pe cea a raportului lui Tiţian
cu tradiţia lagunară. Judecata lui Dolce, am
putea spune în termeni noi, devine acum sin­
cronică. Prin aceasta el continuă într-adevăr
„metoda" critică a lui Aretino, căreia îi dă
însă un plus de istoricitate, cac1 sincronia
raportului Tiţian-Michelangelo traduce în
termeni critici diacronia raportului culoare­
desen. Confruntarea ascunde în spatele ei
două istorii autonome : i storia pkturii tosoane
si ist ori a picturii veneţiene. Termenul mediu,
fără de care monada veneţiană şi cea tos­
cană nu şi- ar fi găsit tangenta necesară con­
fruntării este Rafael.
Ce îi reproşează Do/ce lui Michelangelo ?
lncă din scrisoarea către Ballini 97, nucleul
teoretic din care se va dezvolta apoi Di,a lo­
gu.I. Michelangelo este supus unei critici care
\'chiculează concepte horaţjene şi retorice :
el nu are echilibru şi măsură („certa tempe­
rata mi sura"), e neatent la potrivire ( convc­
nevollezza), îi lipseşte varie Latea (toate figu­
rile lui sînt „mari, teribile, î nspăimîntătoa­
r e " ) 98, e lipsit de cuviinţă ( fuor di misura
licenzioso) 99 şi, lucru deosebit de grav, stă
prost cu invenţiunea 100.

„ Idem, p. 335 �I 337 ; „„.se cunoaşte astrei limpede că

natura l-a făcut pictor„." şi ,„„Am auzit că Giorglone ar fi
spu� că THtan era pictor tncă din plntccele matcă-st . „ " .
" In M. W. Rosktll, o p . ctt., loc. cit.
" Aceeaşi pă re !'e şi tn Dialog, op. cil„ p. 324.
00 Aceeaşi părere şi în Dialog, op. cit., p. 317.
•00 Aceeaşi părere şi ln Dtaiog, op. cit., p. 319--320.
 Dolce îi acceptă însă supremaţia neştirbită
în ceea ce priveşte sculptura, artă pe care
Michelangelo „a adus-o la desăvîrşirea atin­
să în antichitate" 101.
Tot ceea c e e criticabil în pictura lui Mi­
chelangelo devine împlinire supremă la Ra­
fael : acesta respectă varietatea, redă trupul
sugerat de un drapaj savant, respectă propor­
ţiile perfecte ale figurilor, nu pictează la în­
tîmplarc ci întotdeuna după mult studiu ; e
excelent în invenţiune 1o2. Singurul domeniu
unde Michelangelo îl poate î ntrece este de­
senul nudului 103, In schimb Rafael este pose­
sor al unui disegno care dacă nu atinge mă­
reţia lui Michelangelo este concurabil cu el,
da r posedă o calitate care aceluia îi lipsea :
culoarea. „lncîntătorul Rafael i-a în trecut în
colorit pe toţi cei care au pictat înainte de
el 104 . Despre coloritul lui Michelangelo n -am
să vorbesc, pentrucă e lucru ştiut de oricine
că în privinţa asta nu şi-a prea dat oste­
neala" 10s.
După uzurparea realizată de Do/ce p rin
intermediul lui Rafael, terenul este pregătii
pentru introducerea în arenă a lui Tiţian.
Funcţionează pe deplin, în acest joc al prio­
rităţilor, schema retorică expusă an terior :
Michelangelo este deficitar în ceea ce priveşte
i nventiunea şi colorirtruJ, dar greu de concurat
în ceea ce priveşte desenu'l. Apologia lui Ti­
ţian se va concentra asupra celor două di­
viziuni care-i lipsesc lui Michelangelo, înc;; e r­
cîndu-se în acelaşi timp o revizuire t eoretică
a desenuJ ui veneţian. 1n ceea ce priveşte co­
loritul, Titian îl în trece pe Rafael şi, implicit,
pe Michelangelo : „el îmbină perfecţiunea
desenului cu vioiciunea coloritului, astfel în­
cît lucrurile pictate de el nu par pictate ci

''" Dolce, op. c i t . , p. 331.

'"' Ibidem, p. 327.
••> Sc risoarea către Ball lnl , ln M. W. Roskill, op. cit.,
p . 206, şi Dla!og, P. 324 şi urm
"" Op. cit., p. 3Z9.
•.05 {f:ll<iem. "E
"'
 adevărate" 100. „Titian este singurul căruia
se cuvine gloria coloritului perfect, de cme
n u s-a bucurat nici unul dintre cei \ ·cclli, ia r
dacă au avut-o, î n schimb celor moclerni le - a
lipsit fiecăruia cite ceva, căci după cum spu­
neam, el merge în pas ctl natura şi de aceea
orice figură de-a lui e vie, se mişcă, iar
carnea freamătă de viată" 107• Important este
deci faptul că Titian nu opune pur şi simplu
culoarea desenului. El asimilează modalitătile
expresive anterioare, coloritul fiind doar o
calitate suplimentară. lncă din tinerete în
Assunta de la Frari el vădea „vigoarea şi
măretia lui Michelangelo, gratia şi farmecul
lui Rafael, şi coloritul firesc al naturii" 108.
Aici Dolce nu propune nici pe departe o so­
luţie eclectică de tip tin torettian. Sensul ob­
servatiei sale este : o vigoare şi o măretie de
aceeaşi calitate cu cea a lui Michelangelo,
gratia şi farmecul de aceeaşi calitate cu cele
ale lui Rafael. ln scrisoarea către Alessandro
Contarini, Dolce accentuează unitatea calită­
tilo r picturii lui Titian („Nu se poate discerne
care e partea mai frumoasă a picturii sale,
pentru că fiecare separat şi toate împreună,
contin perfecţiunea artei : coloritul se ia la
întrecere cu desenul, desenul cu coloritul" 109),
pentru ca î n cele din urmă să ajungă să afir­
me direc t : „Ştiti preabine că în calitatea de­
senului, nimeni nu-i e superior lui Tiţian" 1 10.
Apare aici şi diferenta cea mai importantă
Iată de concepţia critică şi istorică a lui Pi­
no. Dacă la acest a opoziţia Miclielangelo-T i­
ţian se rezolva în întruchipmea ideală a lui
Tintoretto, la Dolce va fi Titian însuşi cel
care va reprezenta momentul suprem de sin­
teză. Solu/ia sa refuză însă ecletismul : Tiţian

'°" CI. M. w. Ros k ill, op. cit., p . 203.

101 Dolce, op. cit., p. 334.
u11 I btdem, p. 337.
109 Acum in M. w. Ros kill, op. cit„ p. 214.
39 uo Ibidem.
este posesorul unui desen care e deja „alt­
ceva" faţă de cel michelangiolesc. Acest de­
sen nu se explicd prin absolutizarea „ideii
interioare " ca la toscani, ci prin inserarea
sa - cu drepturi egale - în schema triadiccl
„invenţiune" - „desen" - „colori t " .
Dolce se vădeşte astfel a f i m a i clasicist î n
concepţia s a critică decît Pino, care conţine
deja sîmburele teoriei manieriste.
!n Dialogul lui Dolce asistăm chiar la un
atac direct împotriva „manierei" , în în/elesul
rdu al cuvîntului, adică împotriva practicii
„prost nărăvite care duce la forme şi înfăţi­
şări foarte asemănătoare între ele " 1 1 1. Iar în
alt Joc, referirea la manieriştii post-michelan­
gioleşti este fundamental negativă : „picto­
raşi de mîna a doua îl maimuţăresc pe Miche­
langelo" w.
!n acest context respingerea soluţiei eclec­
tismului tintorettian apare fundamentată şi ea
teoretic, chiar dacă se întemeiază probabil
pe motive mai mult practice, cele ale concu­
rentei economice cu Tiţian rn. Numele lui
Tintoretto nu apare în Dialogul lui Dolce,
fiind învăluit aproape de o adevărată „con­
spiraţie a tăcerii" . Există însă pasaje (trei la
număr, după părerea specialiştilor) 1 1" în care
atacul la adresa lui Tintoretto este direct şi
evident. De asemenea, în lista de pictori
demni de reţinut pe care ne-o dă Dolce 1 15,

1 1 1 DoJce, op. cit., p, 328.

1 11 Ibidem, p. 262.
'" Pentru „problema Tlntoretto" ln cadrul culturii vene­
tlene a secolului aJ XVI-le.a a se vedea : L. Coletti. La
Crist manteristtca ne!la ptttura venezia na, în „C<lnvlvium",
1941, p. 109-126 : G i u s t a N i c c o Fasola, It Manierismo e l'arte
venezlana del Cinquecento, ln Venezia e L'Europa, Atti, del
XVIIII Congresso internaţionale di Storia dell'Arte, Veneţi a ,
1956, p. 291-293, R. Pallucchlnl, Per la Storia del Maniertsmo
veneto. ln „Bulletin du musee National de Varsovie", voi.
"' Aceste pasaje se afl!I la pagi.ni.le 290, 291 Şi r,'.!Spectiv
293.
O altll. referire, tot negativă, la adresa l u i Tintoretto, a !ost
Identificată de c!ltre M. W. Roskil!, (op. cit., p. 3-19) ln Scri­
so a rea c!ltre Contarlni.
llâ Do!ce. op. cit., p . 331-33 1 .
numărul manieriştilor este mult redus lată
de cel prezent în înşiruirea similară a lui
Pino.
ln această modalitate a inserării lui Titian
în cultura figurativă a Renaşterii, Dolce se
apropie sensibil de Aretino, ale cărui idei
pretinde că le-ar expune în Dialog 1 16 . Numai
că ci operează o translaţie de la angajarea
practică a lui Arctino la o angajare istorică
a propriei concepţii despre artă. Ceea ce la
Aretino era înainte de toate cronică artisti că,
la Dolce se transformă, cel puţin în intenţie,
i n istorie a ar tei.
Nu Ufră temei s-a obse rvat 1 17 că Dulce sta­
bileşte un dialog evident cu Vieţile lui V a­
sari, a căror primă ediţie apăruse în 1 550.
Aici V asari oferă o tratare destul de superfi­
cială a picturii veneţiene, pe care însă o cu­
noştea direct de pe urma călătoriei din
1 5 4 1 - 1 542 1 1s. Ba chiar mai mult, anumite pa­
saje reflectă clar neîncrederea tipic toscană
fată de art a veneţiană : „Fiind rugat apoi
V asari să se oprească la Veneţia, s-ar li în­
vrednicit poate să rămînă acolo cîtiva ani ,
dar Cristoforo (Cristoforo Gherardi, n.n.) l - a
descurajat mereu, spunînd că n u avea rost să
se oprească la V eneţia, unde nu se ţine cont
de desen, iar pictorii din acel loc nu-l prea
foloseau„. şi că era mai cu folos să se în­
toarcă la Roma, care este adevărat a şcoală a
artelor nobile şi unde calitatea e mult mai
preţuită ca fo V cnetia " i m.
Pc temeiul aceloraşi criterii, în alt Joc,
Michelangelo apare ca dispreţuindu-i pe ve­
neţieni, deoarece „au avut întotdeaun a prea

116 Pentru raporlUl Dolcc-Arclino a se vedea nola int ro ­

ductivă la Dolcc.
117 L. Venturi. Pietro Arl'tino e Giorgio vasar1. i n l'rc­
test! dl Critica, M liano, 1929, p. 53-72.
ua Cf. J. Schl.Utz, Vasarl at Venice, in „The BurUngton
Magaiine", cur, (1961) , p. 500-511.
III Ct. Vasari, op. cit., VOI. VI, p. 228 şi L. VenLurJ, op,
cit., p. &8-59.
puţină imaginaţie şi nu s-au priceput la exer­
ciţiul desenului" 1 20.
Atunci cînd Dolce pune în gura lui Aretino
reproşul adresat lui Fabrini „florentin fiind,
te laşi pînă într-atît orbit de dragostea ce o
porţi compatrioţilor, încît socoteşti cd numai
operele lui Michelangelo sînt aur curat, ce­
lelalte părîndu- ti-se plumb fără preţ" 1'.!t, el
dialoghează de fapt direct cu V asari. Di1alo­
gul său ai:e ca tel - printre altele - să
umple golul aproape total reprezentat de V e­
neţia în prima ediţie a Vieţilor lui V asari.
Şi - măcar parţial - reuşeş te. Este foarte
posibil ca tocmai Dialogul său să-l H deter­
minat la o a doua călătorie la V ene/ia, şi în
acelaşi timp la aprofundarea capitolelor des­
pre veneţieni din lucrarea sa 122.
Istoricitatea demersului lui Dolce este ast­
fel n u numai dovedită, ci şi răsplătită.
Pozitia lui Aretino este cea a criticului, de
ce n -am spune-o, a mijlocitorului, a negută­
torului de artă. Din această cauză, domeniul
său va fi mai puţin istoria şi mai mult c ro­
nic.a . Dolce trebuie să fie (şi a fost}, un eru­
dit şi un umanist. Aretin o trebuie să fie (şi a
fost}, un om în care gustul pentru pictură se
îmbină cu simtul practic al pietei şi al rela­
ţiilor cotidiene cu artiştii, cu produsul artis­
tic şi cu beneficiarii săi. Bătălia lui Dolce este
dusă în numele valorii toreticc, cea a lui
Aretino pentru impunerea unot valori con­
crete, imedia te. Do/ce se raportează la un
ansamblu de opere care formează o is torie a
artei, Arclino la un asamblu de opere care
poartă numele de colecţie.

'"' Vasari, op. ctt., voi. VII, p. 119.

"' Dalce op. ctt„ p, 260.
122 ln acelaşi timp cea de a doua ediţie a Vietllor (1568)
conţine şi accente polemlce Ja adresa subevaluării lui Michel­
angelo de către veneţieni. Cf. Paola Barocchl, schtzzo di
una storia delia critica cinquecentesca sulla Ststina, ln „Atli
e Memorie dell'Accarlemia Toscana di Sclenze e Lettere La
Coiombaria. XXI, VII, 1956, p. 171-212 (mai ales p. 171-
181 şi 194-206) şi idem. Trattatt, I, p. 323.
 Colectionismul este un fenomen care se
naşte într-un anumit sens la V eneţia 123, el
este în acelaşi timp u n fenomen eminamente
modern. Modernitatea demersului critic al lui
Aretino îşi are aici rădăcinile. Apropierile şi
deosebirile de Dolce au ca temei, în mare,
apropierile şi deosebirile între a face cronică
şi a fa ce istorie. Dacă Dialogul lui Dolce se
întemeiază pe o concepiţe critică dedusă din
Horaţiu şi retorii antichităţii, scrisorile lui
Arctino sînt în primul rînd un document de
gust 12� . Aici stă poate secretul marelui inte­
res pe care îl au şi azi scrisorile- cronici alP­
lui Aretino.
Pietro Aretino se formase ca pictor 125 şi
critic1'2G în ambianta toscano-ro mană a fui
Agostino Chigi. Idolii tinereţii sale sînt Ra­
fael şi Michelangelo. Odată sosit la V cncţia
cl nu-şi va uita niciodată obîrşiile culturale,
ceea ce nu-l împiedică să devină în scurt
timp vocea critică cea mai autorizată a gus­
tului veneţian. Pentru el, desenul rămîne însă
fundamental artei : „marea strădanie constă
în desen" . Culoarea fără desen, culoarea ca

• ZI Cf. s. Savini Branca, li couezionlsmo veneziano ne!

Seicento, Padova, 1964.
"' In acelaşi timp este evident p rin asimilarea ideilor
aretiene pe care o face Dolce, că el vizează tocmai conver­
tirea gustulut în concepţie crtticd. A se vedea Şi R. Kl ein,
Conceptele de Giudlzio şi G usto in teoria artei din seco!U!
al XVI-lea ln Forma şt Inteltgtbilul, voi. II, Bucureşti, 1977,
trad. rom. V. Harossa, p. 134-151.
ns C f. P. Luzlo, P. Aretlno nei primi suol anni a Vene­
zia, Torino, 1888, p. 109-111.
'"' !Pentru concepţia critică a lui Aretino a se vedea
K. Vossler, Pietro Aretinos Kii.nsterische Dekenntis, ln
„Neue Heidelberger Jahrbucher", X, 1, (1900) , p. 39-65 ;
s. Ruju, Le Tendenze estettche di Pietro Aretino, Sassari,
1909 ; Mary Plttalunga, Eugene Fromenttn e le origini de la
moderna critica d'arte, ln „L'Arte", 1917, p. 240 şi urm. :
1923 ; p. 1--.17 ; S. Ortol ani , Le origini delia critica d'Arte
a Venezia, tn „L'Arte" ; 1923, p, 1-17 ; idem, Pietro Aretino e
Michelangelo, ln ,,L'Arte", 1922, p. 15-26 ; R. IP aill ucchinl„ La
Critica, cit., p. 9 ş1 urm. ; J. Adhemar, Arettno : Artsittc
Adviser to Francis I, ln „Journal of the Warburg a n d
CourtaUld Institutes, XVlI (1954), p. 311-313 ; M. Pozzi,
Note sulla cultura artisttca e sulla poetica dt Pietro A retino,
ln „Giornale Storico della Letteratura Italiana", 145 (1968) ,
43 p. 293-322.
 scop în sine, tine de virtuozitate a goald, nu
de picturd 127,
S-a spus 128 cd o deschidere evidentd către
gustul cromatic veneţian se poate detecta la
Aretino abia după 1 548, anul de apariţie al
malogului lui Pino. De fapt Aretino se arată
receptiv la noua pictură veneţiană încă din
primii ani de şedere la Veneţia. lncă din 1 540
Tiţian îi apare ca o personalitate de excep­
ţie 129. Sensibilitatea sa pare atît de impreg­
nată de venetianism, încît peste cîţiva ani
( 1 544) el va opera cca mai spectaculoasă răs­
turnare estetică clin teoria mtei a vremii, răs­
turnare, e drept, empirică şi senzualistă :
nGtura însăşi imită arta. Celebra descriere a
Veneţiei din scrisoarea către Tiţian datată
mai 1 544, este impregnată de cel mai pur gust
tiţianesc : . . . plictisit de . singurătate şi neş­
„

tiind înco tro să-mi îndrept gîndurile, am ri­

dicat ochii spre cer, care de cînd l-a făcut
Dumnezeu n-a fost niciodată pic tat atît de
frumos cu umbre şi lumini. V ăzduhul era
întocmai aşa cum ar vrea să-l închipuie cei
ce te pizmuiesc pentru că nu se po t pune în
Jocul dumitale„. ; casele, deşi de piatră adevă­
vărată, păreau făcute dintr-un material plăs­
muit. V ezi apoi aerul, pe care îl simţeam în
unele Jocuri ·viu şi curat, iar în altele îmbîcsit
şi stătut. Priveşte acum şi m inunăţia norilor
alcătuiţi din desimi şi umezeală : jumătate
din ei stăteau adunaţi în planul din faţă,
deasupra acoperişurilor, iar cealaltă jumătate
se îndepărtau spre plwwl din spate„. O ! cu
cc trăsături măiestre mînuictu pcnclurile na-
. turii ''ăzduhul, îndepărtîndu - 1 treptat de clă­
diri, aşa cum îl îndepărtează V ecellio cînd
face peisaje !. .. " 1 :io

"'Cf. Let.terc sull'arte el! Pietro Aretino (cd. E. Came­

sasca) , Milano, 1957-1960, voi. I I I , p. 571.
'"' M. Pozzi, Note stllla cultura a r t istica, cit „ p. 302-303.
12• Aretino. ed i ţ i a de faţă. p. 8 1 . Vezi şi F. Sax.1, '1'iziano
e Pietro Aretino. tn Storia delte immagini, Bari, 1965,
p. 67-84 ; M-W. Roskill, op. ctt., p. 29-30.
uo Op, cit., p. 94-95. 44
 Distanţarea critică de arta lui Michela n­
gelo, proces în care uri r o l nu lipsit de im­
portantă l-au jucat moli\'Cle personale, co­
incide cu e xalta rea tot mai accentuată a
c u tei \ 'Cne/icnc şi u pic turii lui Rafael.
Cind Titian pleacă la Roma ( 1 545), nu
uită să-i atragă atentia că „Rafael îl
întrece pe Buonarotti în pictură" m, iar
în ana tema definitivă aruncată asupra Ju­
decăţii din Capela Sixtină (scrisoarea că­
tre Corvino, iulie, 1 547) l:J:!, exaltarea lui Ra­
fael este din nou prezentă : „cînd am văzut
schit a înt regii Judecăţi de apoi a lui Buona­
rotti, am ajuns să înţeleg strălucita gratie a
lui Rafael în încîntătoarea frumuseţe a inven­
tiunilor sale ; şi dat fiind că sînt creştin, nu-mi
rămîne decît să ridic prieteneşte din umeri în
fata n ecuviincioasei înfăptuiri a penelului său" .
Reproşurile la adresa lui Micl1elangelo, ori­
care ar fi mo tivul lor ascuns, vizează deci
ceea ce Pino şi Dolce în chideau sub numele
de „inventiune" . Iar aici Aretino, care î n
abateri licentioase nu era nicidecum un no­
vice, ştie să facă apel la autoritatea esteticii
clasice. Polemica cu Michelangelo, chiar
dacă vizează problematica imaginilor sacre,
este condusă cu aceleaşi criterii pe care le
va folosi şi Dolce 133 şi - ni se pare - mai
puţin cu instrumentele Contrareformei m.
Ceea ce nu respectă Michelangelo, după
părerea lui Aretino, este în primul rînd
„adecvarea la loc " . Acuzaţia că artistul ar fi
confundat capela papilor cu o casă de pier-

m Ibidem, p. 116.
'" I b idem, p. 12j,
"' Dolce, op. cit„ p. 316-317.
"'' Acest lucru a fost pe bună dreptate observat de către
A. Blunt, Artistic The'Jry in Italy 1450-1600, Oxford, 1956,
p. 134, care remarcă însă că atacul împotriva !Ul Michelan­
gelo (Aretino, Dolcc) va forma un Important instrument
in mina Contrareformei. Gilio da Fabriano (Due dtaloghi„.
degli errori de' pttturi„., Oamerino, 156�) !şi al argumentele
din Dolce atunci cind încearcă să demonstreze erezia lui
Michelangelo.
45 A se vedea acum şi R. De Malo, op. cit„ p. 21-27.
 zanie 1 35, derivă direct din Ars Poetica a lui
Horaţiu : „Oricare zeu sau erou, ce ar fi să- t i
apară în faţă I Reprezentat mai înainte-n hla ­
midă, porfiră .5 i aur, / Să nu coboare, cu jos­
nice vorbe-n mu rdarele cî rciumi" 1 :11i.
Faptul că polemica cu M�chclangelo se
s tabileşte de la bun început pe terenul „in­
venţiunii" , ne este mărturisit şi de prima
scrisoare relativă la Judecata de apoi m, în
care Aretino îşi permite să-i sugereze artistu­
lui trama iconografică a viitoarei fresce. Dar,
aşa cum s-a remarcat pe drept cuvînt t::s,
invenţiunea propusă de Aretino este impreg­
nată de gust veneţian şi, mai precis, de gust
tintorettian 139 : „Văd cum stau să se stingă
soarele, Juna şi stelele ; văd cum îşi dau
parcă duhul focul, aerul, pămîntul şi apa„. ;
văd tronul alcătuit din nori înroşiţi de raze
ce tîşnesc din văpăile cerului, pe care e aşe­
zat Christos între oştirile sale, înconjurat de
strălucire şi groază ; văd cum îi scînteiază
fata şi cum, scăpărînd flăcări de lumină, vo­
ios şi cumplit, îi umple pe cei buni de bucu­
rie, iar pe cei răi de spaimă „. " Ho.
Aretino nu a criticat niciodată desenul lui
Michelangelo, la şcoala căruia îşi formase de
fapt gustul. Un elogiu tardiv - sonetul către

1:i; Aretin o, op. cit., p. 127.

,„ Ars Poetica, 226-229 (ed. cit„ p . 212) . Anti-pedantul
Aretlno se arată de multe ori foa rte sensibil la teoretiză­
rile erudite ale vremii. In scrisoarea din 22 decembrie 1536
ci ii mărturiseşte lui Da n iello că graţie Poeticii sale a
reuşit să înţeleagă m a l bine Judecata lui Michelangelo ( vez i
Camesasca, op. cit., r, Ol) ; M. 'Pozzi, L'Vt Pictura Poesis,
cit„ p. 2 18-219, observă că Dolce se ridică, pe temeiul
aceloraşi a rgu m e n te, î mp otriva „licenţiozităţii·· lui Michel­
a ngelo , încă din scrisoarea către Ballini.
137 Op. cit„ p. I, 193.
1::a L. Ven tu ri , La Crittque d'Art en Italie a l'epoque cte
la Renatssance, UI, Pierre Aretin, Paul Pino, Louis Dolce
ou la Critique d'Art a Venise au XVI-e sfecle, în „Gazette
des Beaux Arts", 66, 9 (1924) p. 3�-48.
139 Spre deosebire de Dolc<!, care pare complet opac 1a
pictura lui Tintoretto, Aretino !şl exprimă d e mal multe
ori preţui rea pentru t!năru1 rival al lui T iţia n (vezi op. cti.,
scrisorile III 161, IV 420.
1!0 Op. cit., I, 193. 46
 Boccamazza - încearcă o reabilitare a lui
Buonarotti, dar în limitele unui triumvirat al
artei italiene :
Divin a fost, frumosul pictînd, Rafael,
Miechelangel de asemeni, divin, nu uman
Prin desenu-i măiastru ; iar Titian
Simtul natruii îl are - n penel 141.

Acesta este materialul faptic pe care Dolce,

la abia un an după moartea lui Aretino, va
înălţa schelăria critică a Dialo gului său. Dar
meritul cel mai de pret al lui Aretino constă
poate mai puţin în distinctii teoretico-isto­
rice, cît în angajarea practică în mediul ar­
tei cinquecenteşti.
Alît în judecăţile sale asupra picturii, cît
şi în cele asupra sculpturii şi arhitecturii, e l
se arată posesorul unui gust an ti-academic, al
unei intui/ii critice directe şi sigure. Critica
sa gravitează în jurul lui Titian şi a lui San­
sovino, dar nimic din ce se face la V enetia
nu-i scapă. Aretino discută în primul rînd
despre o p ere, pe temeiul cărora ajunge la
posibilitat ea de a caracteriza artiştii. El va
reuşi astfel să aprecieze „farmecul graţios al
invenţiunilor lui V eronese" , „fireasca uni­
tate a culorilor, împărţite între umbră şi lu­
mină cu minunat echilibru" la Moret to, „iu­
/eala plină de ştiinţă, invenţiune, compoziţie
a figurilor" la Schiavone, „atitudinile fru­
moase fireşti şi vii" ale lui Tintoretto 142, e l e.
El instaurează deci la V eneţia şi în Italia
un limbaj critic în care se îmbină precepte
clusicistc cu i t 1 f l l i / i i de tip i mprcsioni.<;f t:l't.

11 1 Aretino, op. cit., VI, 3 1 1 .

' " Vezi n . Pallucchini, op . cit„ p. 13.
"" K . Vossler, op. cit., vo rbea ctesprc o atitudine care
47 precede aproape e�tcliclil ce\Q\ de �li .St�„m �nd Dl"anq.
 Privită în ansamblul ei, critica şi teoria de
artă veneţiană din veacul al XVI-iea repre­
zintă prima tentativă masivă şi coerentă, de
convertire instantanee a creativităţii artis­
tice în judecată de valoare. fncepînd cu acest
moment, judecata estetică va deveni umbra
- fidelă uneori, şovăitoare alteori - a ori­
cărui act creator.

VICTOR IERONIM STOI CHIŢA

Pietro Areh i no

SCRISORI
DESPRE ARTĂ
Personalitatea lui Pietro Aretino (n. Arezzo,
1 9-20 aprilie 1 492-m. V ene/ia, 21 octom­
brie 1 566) este mult prea complexă pentru a
putea fi cuprinsă într- o simplă „notă intro­
ductivă" 1• De aceea ne vom limita la cîteva
dat e esenţiale privind scrisorile despre a r tă.
Personalitatea sa con tradictorie se face aici
pe deplin simţită. Tehnica „pronosticurilor"
politice care-i aduseseră faima teribilă de
„flagel al principilor " pare că funcţionează
şi în domeniul relaţiilor artistice. Aretino are
întreaga capacitate de influenţare şi mode­
lare a opiniei publice, caracteristică ziaris­
ticii moderne. V erbul său scăpărător era ca­
pabil de a crea sau a distruge mituri. Scriso­
rile sale despre artă au, mai toate, un
substrat economic. Parcurgîndu-le îl putem
surprinde pe Aretino în mijlocul unei riscante
echilibristici a traficului de influentă şi a
prestigiului puterii.
Epistolarul său va cuprinde ca atare mai
multe categorii de scrisori : către artişti
(Michelangelo, Titian, Sansovino, Tintoretto,
Lotto, Giulio Romano, e tc.), către teoreticienii
umanişti ai artei (Daniello, Vasari), către

1 Cititorul român are acum la dlspozltle douA volume de

Scrterl ale1e
traduse de Şt. Crudu, cu o prefatA de Al. Ba-
lac:l, BucureŞtl, 1974. Volumul I cuprinde un tabel cronolo-
ele Iar cel de al doilea o spicuire din Scrlsort. 50
 colectionari de artă (Alfonso de Avalos, Ca­
rol Quintul, Cosimo I de'Medici, Filip al II-lea
al Spaniei, etc.). Din toate se desprinde însă
figura extrem de personală a lui Aretino şi
rolul său deosebit de important în politica ar­
tistică a v remii.

Scrisorile despre arid ale lui Pietro Arelino, (prima

51 carte), Dagina de titlu a ediţiei princeps, 1609, Paris.
 Exemplul cel mai caracteristic 1n această
privinţă este dat de istoria raporturilor cu Mi­
chelangelo. Ea începe la 1 6 septembrie 1 537
(scrisoarea I, 1 93) cînd Aretino îşi asumă
riscul de a-i da sugestii iconografice lui Mi­
chelangelo care se pregătea să înceapă Jude­
cata de ap oi din Capela Six tină. To:ml lui
Aretino este apologetic : „în mîinile dumnea­
voastră trăieşte ascunsă ideea unei noi na­
turi" sau „lumea are mai multi regi, însă un
singur Michelangelo" , etc.
Răspunsul lui Michelangelo (ediţia de faţă
pagina 65) se menţine în limitele politeţii,
chiar dacă pe alocuri se poate simţi ceva din
celebra ironie a ar tistului,
Entuziasmul lui Aretino însă creşte : „sîn­
teţi o făptură divină", îi scrie el în ianuarie
1 538 (II, 7) şi în acelaşi timp îi trimite proas­
pătul volum întîi al corespondenţei care toc­
mai apăruse la editura Marcolini. Gestul n u
este însă gratuit : pentru apologia, din prima
scrisoare, devenită acum publică, Aretino li
cere lui Michelangelo un desen pentru colec­
ţia sa personală. Acest desen nu-l va dobîndi
însă niciodată.
După o aşteptare de şase ani, Aretino îi va
scrie din nou artistului (aprilie 1 544, III, 5 1 )
în termeni voalaţi dar p e deplin inteligibili.
El îşi exprimă preţuirea pentru Judeoata de
apoi, pe care o cunoştea acum din gravurile
care circulau prin Italia : „cînd am văzu t cu­
tremurătoarea, măreaţa şi iarăşi . cutremură­
toarea voastră Judeoată de apoi, ochii mi-au
fost scăldaţi de lacrimi de duioşie" . Iar ime­
diat apoi adaugă : „De ce nu răsplătiţi, o, se­
niore, această veneraţie a mea, care preaslă­
veş te cereştile voastre haruri, dăruindu-mi
drept relicvă una din hîrtiile ce vă par mai
lipsite de preţ ? "
Pentru dobîndirea desenului mult rîvnit
Aretino nu ezită să arunce în joc miza ma­
ximă : se arată capabil de a crea la V eneţia
un climat favorabil preţuirii lui Michelangelo 52
 Acesta este fără îndoială sensul apelului la
părerea lui Tiţian : „acelaşi lucru îl spune şi
prietenul meu, Tiţian (.„) care este un admi­
rator înfocat al penelului dumneavoastră
supraomenesc".
!n acelaşi an, în scrisoarea către Gualte­
ruzzi (III, 57) el recurge Ia mijlocirea aces­
tuia pe lingă Michelangelo : „dată fiind pri­
etenia cu Michelangelo, darul lui Dumnezeu,
vă rog din suflet, de vreme ce aveţi norocul
<j.e a-i fi apropiat, să-l î ntrebaţi pînă clnd
crede că pot să îndur chinul pricinuit de ne­
contenita aş teptare a desenelor făgăduite, la
care rîvnesc cu aceeaşi dorinţă cti care s1nt
gata să-l servesc " .
Tăcerea lui Michelangelo con tinua, astfel
încît, în 1 545 (III, 1 8 1 ) Aretino îi adresează o
nouă scrisoare în care artistul putea uşor
discerne o umbră de ameninţare : „Dar dacă
se cere să fiţi darnic faţă de unii, eu mă nu­
măr printre aceştia. Căci natura a înzestrat cu
a tîta putere filele pe care mi le aşterne în
faţd, încît se îndatorează să ducă pretutindeni
şi în toate timpurile vestea minunatelor mar­
muri şi a uimitoarelor ziduri împodobite de ·

dalta şi penelul dumneavoastră".

1n scrisoarea contemporană către Iacopo
Cellini (III, 1 98)
, ameninţarea este însă vă­
ditd : „!n sfîrşit, spune-mi deschis dacă e ca­
zul să m ă încred în Buonarotti sau nu, de vrei
să nu-mi schimb în duşmănie dragostea ce i-o
port" .
!n toamna aceluiaşi an îi scrie lui Tiţian
despre Michelangelo : „Rafael îl întrece în
pictură" (III. 387). Ia r în aprilie 1 546 îi scrie
lui Michelanqelo o ultimă scrisoare (N, 461 1 ),
care poate fi considerată ca un politicos ulti·
matum : „Signor Michelangelo, messer Anto­
nio Anselmi, crainicul laudelor dumnea­
voastră şi păstrătorul afecţiunii mele, vă va
aduce, pe lingă închinarea mea, care vă vene­
rez, şi rugămintea de a-mi ierta s tăruinţele
53 pornite din nemăsmata dorinţă de a dobîndi
cîteva desene, cu care s1nteti atît de darnic
c1nd e vorba să le aruncafj în foc, şi atît de
zgîrcit cînd e vorba de mine. Vă urez sănă­
tate".
1n noiembrie 1545 el îi scrisese artistului,
pe un t on extrem de violent, dar din motive
tactice nu-i trimisese scrisoarea 1, pe care pre­
feră să o publice abia în 1 550 2, cu o dată
falsă (iulie 1 547) şi un adresant schimbat
(Alessandro Corvino). Este celebra „scri­
soare de foc" (IV, 1 83), prima anatemă arun­
cată asupra picturii lui Michelangelo : „în­
tr-un subiect atît de venerabil, a închipuit
sfinţii fără pic de ruşine omenească, iar înge­
rii lipsiti de orice podoabă cerească.„ Pînă şi
lupanarele ar închide ochii de ruşine" .
Cu puţin timp înainte de publicarea scriso­
rii Aretino încearcă ultima carte. El 1i scrie
lui Antonio Anselmi (V, 331) „dacă Miche­
langelo îmi dă cumva desenele, să-l tină
Dumnezeu ; de nu vrea, să-l ia naiba".
Michelangelo tace.
Cîteva luni mai tîrziu apare volumul al
IV-iea al epistolarului. „Scrisoarea de foc"
este dată publicităţii. Ea va contribui în bunel
măsură la campania purtată de Contrare­
formă împotriva picturii lui Michelangelo.
In teresul major al scrisorilor lui Aretino,
compuse de cele mai multe ori ca „scrisori
deschise", adevărate cronici de artă, constă
în imaginea pe care ne-o furnizează asupra
mediului cultural veneţian, în care scriitorul
şi-a petrecut cea de a doua parte a vieţii (de
la 25 martie 1 527, pînă la moarte).
Ele reprezintă doar o parte a episto}arului
aretinian. Prima ediţie a scrisorilor apare la
V eneţia în şase volume (voi. l, 1537, ed. Mar-

' Cf. G. Gaye, Carteggto tnedUo d'artlstt det secoli XIV,

XV, XVI, Florenţa, 1839-1840.
• Anul 1550 este o datA de rAscruce pentru raporturile
mediului artistic veneţian cu cel toscano-roman ; apare
prima ediţie a Vieţilor lui Vasart, volumul al IV-iea al
corespondenţe i Iul Aretlno, Iar Dolce scrie scrisoarea-pro­
gram către Gaspare Ballini, şi Incepe să redacteze Dialogul
despre picturd. s ·•
•
colini ; vol. II, 1 542, ed. Marcolini ; voi. III,
1 546, ed. Giolito ; voi. IV, 1 550, ed. Cesano ;
vol. V , 1 550, ed. Comin da Trina di Monfer­
rato ; vol. VI, 1 557, ed. Giolito). Dintre aces­
tea, cel de al patrulea volum nu ni s-a păs­
trat în nici un exemplar (ultimul, păstrat la
biblioteca Marciana din V eneţia, a dispărut
înainte de 1 91 7 }, iar celelalte sînt extrem de
rare.
1n 1 609 apare o retipărire a scrisorilor la
Paris ( in Pa.rigi Appresso Matteo ii Ma•estro,
nella Strada di S. Gia'com o , a la insegna de i
qua:ttro El�ementi. /M.D.C.l.X.Con Priuiloegfo/) .
Ea constituie azi editia de referinţă.
O ediţie modernă a primelor două volume
a apărut în 1 9 1 3 şi respectiv în 1 9 16, la edi­
tura Laterza din Bari (col. „Scriitori d'Italia")
sub îngrijirea lui Fausto Niccolini.
Scrisorile despre artă au fost selecţionate
într-o ediţie de patru tomuri, îngrijită de
E. Camesasca şi comentată de F. Fertile, Mi­
lano, 1 957 (voi. I şi II), 1 959 (voi. III 1J,
1 960 (III 2).

V, I. S .
I 28 Către contele Massimiano Sta m pa 1

Medalia, seniore, pe c a r e era sculptată de

mina lui Luigi Annichini 2 efigia lui Marte,
n-ar fi stat bine fă ră tovărăşia oglinzii de
cristal oriental şi fără tabloul d e mina mmu­
natului Tiţian, pe care vi le trimit prin ruda
mea, Rosello Roselli. lnsă nu daru:l tr·ebuie
să-l preţuiţi, seniore, ci meşteşugul oare îl
face de preţ. Priviţi molidunea părului ine­
lat şi încintătoarea tinereţe a sfîntului Ioan 3 ;
priviţi frumosul c olorit al carnaţiei, care tii
prospeţimea ei pare ca · n eaua smălţată cu
trandafiriu, palpitînd de freamătul sîngelui şi
încălzită de suflarea vieţii. Despre roşy.l
aprins a l veşmîntului şi despre linxul cu care
e căptuşit nici nu mai vorbesc, fiindcă pe
lingă acestea, c îrmîzul şi linxul adevărat par
zugrăvite, i a r celelalte, aievea 4• Mielul pe
care-l poartă în braţe e s te atît de firesc indt,
văzindu-1, o oaie a behăit 5. Şi chiar dacă nici

t Descendentul unei vechi familii nobiliare milaneze, de·

votat Iul Francesco II Sforza (duce de Milano p!nă !n 1535
sub protectoratul Imperial) .
• Luigi Anlchlnl, născut prin 1520 la Veneţia, s-a ocupat
cu gravura !n metal şi pietre preţioase, Jucrind un timp
la curtea din Ferrara. S-a bucurat de pre\uirea şi prietenia
IUJ Tltian, Sansovin o şi Aretino.
• Pictura respectivă nu se cunoaşte decît d in ac e a s t·-ă
men tt une.
' In privinţa artelor plastice toa te aprecierile lui Aretino
vizează capacitatea de redare cit mat fidelă a realităţii,
dusă pină la iluzia Identificării cu natu 1 a . Această estetică
a i m i tal_.id va fi amplu ilustrată !n dialogurile lUi Pino şi
Dolce. A se 1· 0dea deflnl\la picturii de la pag. 270.
' Argument Ire�vent folosit după modelul unor anecdote
din antichitate Ca se \"cdea pag. 201 şi pag. 201.) 56
 măiestria, nici darul n - a r avea v reun p reţ,
nu s-ar cădea o a r e ca seniori a - v o a stră să pri­
miţi inima mea care, n e v ăzută, s - a strecuriait
în acest prinos ?
'
Din Veneţia, la 8 octomhrie 1 53 1

l i 62 Către messer
Giorgio (Vasari), pictor 1

Odată cu scrisorile dumitale 2 am primit c e i

d o i căpitani pe c.a1re i - ai desenat La cef'er,ea
miea după mormintele ducilo.r Giuliano şi Lo­
renzo 3 ; mi-au plăcut mult, atît pentru c ă i-ai
redat bine, cit şi pentru că se da,boresc zeului
s·culpiturii , de ale c ărui divine mîini am văzut
schiţa cu sfînta Ec aterina 4 , desenată pe cind
era un copilandru, dov edindu-se încă din
acel început îndepăr tat, dar plin de măreţie
şi pricepere, că asemenea haruri sîIJt rareori
dăruite de stele oamenilor. Şi cine nu s-ar
minuna văzînd urechea atît de amănunţit
1U1cmtă din condei 1 Pictorii cărnra le-iam
arătat-o ca pe o relicvă spun că n umai cel ce
,a fă aut-o era în stare . s-o facă. Eu, de cum am
văzut-o, am f.o:st cu totul uimit, dar cînd am
deschis cutia trimisă de G iunti 5, în care se
a.flia oaprul unuia din ocrotitorii glorioasei
oase de Medici 6, am rămas multă vreme in­
crem.en.iit de aidm.ira.ţie.

• Pictor şi arhitect concetăţean cu Aretlno (Arezzo, 1511-

Florenţa, 1574). Important mai ales prin relaţiile şi autori­
tatea de care s-a bucurat 1n epocă, precum şi pentru vasta
sa lucrare de istorie a artei, Vteţile celor mat celebri
ptct ort, sculptort fi arhitecţi, publlcatA ln 1550 şi amplifi­
cată ln 1568.
2 Din cele ce urmează este de presupus că era vorba de o
scrisoare a lui Vasar:t şi alta a lui Alessandro de Medici.
• Statuia lui Laurenţiu Magni.ficul şi a fratelui său, Giu­
llano, executate de Michelangelo pentru celebrele morminte
din capela medicee de la San Lorenzo (Florenţa, 1520-1533).
Vasari. vorbind despre aceste sta.tul, l e spune tot „căpitani",
probabil din cauza veşmintelor 1n care slnt reprezentaţi.
• Nu · se cunoaşte acest desen al IUi Michelangelo.
1 Famil.!e renumită de tl,pografl :marentin.I, dintre care o
parte se stabiliseră la Veneţia d1n 1480.
• Probabil o efigie a sf1ntuJU1 Cosma sau Damian. (Ctr.
57 Aretlno, ed. citată in bibliografie, VOI. III„ p. 505.) .
 Cum este însă cu putinţă ca excelenţa-sa
. Alexandru 1 să se î ndure a se lipsi de el pen­
tru a-i face o plăcere unui servitor de-a.J
său ? lmi e şi frică să-l privesc şi să-1 la1Ud,
înbr�atît e st e de venerabil şi de mi nunat. Ce
rîuri de barbă, ce viţe de păr, c·e b olti·re a
frw1ţii, ce arcuiri de sprîncen e , ce scobitură
a ochilor, ce contur de ureche, ce linie a na­
sului şi ce tăietură a gurii ! Nu se poate
descrie felul în oare se î mbină sentimentele
ce-i dau viaţă ; nu se poate î nchipui expresia
prin care se vede că pr iveşte, tace şi asou:ltă.
Pe chip se citeşte demnitatea sfintei sale bă­
trîneţi. Şi e d oar or.etă sc ulptat ă cu degetele
meşteşugului î n c î teva trăs ături. Cu alte cu­
vinte, stilul marelui om este spir itul ar�ei şi
de a·ceea figurile sculpta1te şi piota.te de el vor­
besc, se m işc ă, r espiJră 2• Nu numai eu mă simt
mÎlndru că am de mi na lui ceea ce mi-ai tri­
mi s cu voia seniorului nostru, ci se mîndreşbe .
tot aoest oraş strălucit. Şi c um darul nu poa1te
fi r ăsplătit printr-un altul . ca să nu-i micşorez
pretJUl prin umila mea neînsemnătate, mulţu­
mesc prea.bunului stăpîn şi atîit de bunului
pri1ete n , tăcînd.
Din V eneţia, la 15 iulie 1 535 3

I 84 Către messer
Berna rd ino Daniello 4

Firea mea, pmaiubite pr ieten e, avînd aceea.şi

neV101e de arta dumitale, pe cită are sărăcia

1 AJ.exandru de Medici, ctrmuitorul Florenţei din 1530,

devenit conducător absolut din 1532 prin desfiinţarea defi­
nitivă a institutillor republicane.
2 Pare să fle vorba tot de o lucrare a lui Michelangelo;
deşi era probabil o atribuire forţată, ca şi altele din acea
epocă, mal ales că, după cum remarcă c. Frey, Michelan­
gelo nu făcea machete din cretă. (Cfr. Aretino, ed. ctt.,
vol. III„ pag. 505.)
• 1n primele ediţii scrisoarea e datată din 1538, dată evi­
dent falsă Cca ş! ln alte cazuri din acest epistolar) , deoa­
rece Alexandru de Medici fusese asasinat în 6 Ianuarie 1537.
' Literat erudit (1500-1565) , care publicase de curind cea
mal Importantă lucrare a sa, Poettca volgare, tratat de
teorie literara foarte apreciat de contemporani. se
 în care mă aflu de milostenia principilor, oa.r­
tea dollilniei-taae mi-a fost 1atît de scumpă, în­
cît am primit- o cu a·celaşi simţămînt ca şi pri­
vilegiul veni tului pe oa.re mi l-1a rînduÎJt din
propria-i bunătate maiestatea-sa Cez.arul 1 . Şi
deîndată ce am avut-o în mină, m-am apucat
să citesc aoea materie anevoioasă pe care as­
cu ţiIDJea de spirit a domniei-tale ·a izbutii! s-o
aştearnă cu atîta uşurinţă, încît nu s-ar putea
năzui c·ev1a ma.1 limpede şi mai orista.Un. J.a r
ceea ce m-a surpr.ins mai mult în opera năs­
cută de mintea dumitale a fost să găsesc prin­
tre pmprriile-ţi cugetări însăşi judeoate pe
ca!re Michelangelo dorea să o trez1ească prin
picturile sa1le din Capela de Ia Roma 2• l ncre­
dinţ·at de valoare.a măie striei sale şi dorind
oa p.i ctorii să cerceteze mai bine tî1C1Ul adînc
pe care i-l inspinarse cerul şi pmpria-i trudă,
s-.a abătut de la obiceiul celorlalţi, făcînd fi­
gurile mai mari decH sînt în natură, perutrn
ca ochii, înălţîndu-se deodartă Ia ele, să se
tulbure de uimire şi, tulburaţi de această ui­
mire, să înceapă a pătrunde mai adînc cu pri­
virea tîlcul strădaniilor sale 3• ( . „ )
Martor mi-e Domnul că fairm a, care a fă.cut
cunosoută gloria Poeticii dumita1l e, a spus
adevărul cu mult mai mult temei decît mi-o
făgăduiseră cuvint•ele sa•le. Ca atare îţi mul­
ţ.umesc a.tît pentru carte, cî t şi perrtru că nu
m-.ai uitat, deoarece eu n-am putut să-ţi aduc
vreodată altă bucurie decît aceea de a te în­
drăgi. 1 ti urez sănătaite.
Din V enetia, la 22 decembr ic 1 536

• Impăratul Carol Qulintul. După ce fusese hărţuit ani

in şir de satirele vehemente ale iul Aretino (poreclit de
l ontemporani „flagelul principilor") , s-a hotArlt să-l lm­
bllnzească instituindu-l un venit anual de 200 ducaţi de
aur (men\ionat aici) , , urmat de multe alte favoruri, r:are
au schimbat radical atitudinea abilului pamfletar.
2 Pină la această dată Michelangelo pictase doar bolta
Capelei Sixtine, cu principalele momente ale Genezei
(1508-1512) . '
' Urmează o serie de elogii la adresa tratatului lui Da­
nlello, din preceptele căruia s-a Inspirat Lodov!co Dolce fn
59 dialogul inclus ln ediţia de faţă.
 1 1 32 Către messer
l a copo del Giallo 1

Am r ăm as , iubitul meu frate, atî t de uimit

văzînd miniatura pe c are mi-.a făurit-o sîrgu­
inţa priceperi,i dumiba�e şi dria gostea ce mi-o
p o rţi, incit nici nu ştiu ce să zic ca să nu se­
mene a critică. Eu nu sînt o rb în pictură, b a
c h iiar adesea Rafoel, fr.a Bastiano 2 şi Tiţian
au asoultat de părerea mea, deoarece cunosc
in parte căile ei din v echime şi din timpu­
rile moderne, şi ştiu că mini aituriştii se înru­
desc prin desen cu m eşterii c e fac ferestre
din sticlă 3, iar meşteşugul lor stă do a r în
frumuseţea sinelii, a verdeluialbă strui, a
1acuril-0r de cirmîz, a pulberii de aur, mi g ă­
li nd cite o fra g ă , un melc şi :alte asemenea
mărunţişuri. Dar oper,a dumitale e toată nu­
mai desen, numai relief 4 : fiecare amănunt
este gingaş, t op i t în sfumato 5 de parcă ar fi
piotat în ulei. A plăcut tuturor felul î n care ·
copili, cu piciorul pe oapul acvilei, susţin
ba n dero l·a ce poartă înscris ou litere m a ri
numele împărătesei căreia i - am dedicat şi
1-am trimis ve r sur i le 6. Aşa incit Cezarul va
recunoaşte mani er a , de.oarece are şi ca1rtea
de rugăciuni cu coperţi ferecate în aur şi bă­
tute fa nestema te , pe care ai făout-o s pre
gl o r i o a s a amintire a cardinalului Ipolito de

• Miniaturist florcntln, decedat prin 1545 la Venetia, unde

începuse sA lucreze din 1537.
2 S ebastU!n o del P lom bo , cu care Aretlno se 1mprletenlse,
ca şi cu Rafael, după sosirea sa la Roma plin 1517 !n
sluj ba bancherului Agostino Chlgl, din anturaju! căruia fă­
�eau parte cel dol pictori.
1 VitraJll. Se pare că ln italiană nu exista încă u n ter­
men de specialitate, deoarece şi Vasari. !n capitolu! dedicat
acestul meşteşug, li numeşte „arta ferestrelor de sticlă".
• Prtn aceste aprecieri Aretlno atribui.a min iaturii Iul
Glallo calltAtl picturale ce depăşeau simpla artă decorativă.
Pentru sensul celor dol termeni, a se vedea pag. 295,
6 Procedeu foarte apreciat ln epocă, introdus de Leonardo,
reallzat printr-un degradeu ce contopea tuşele de culoare
şi elimina duritatea contururilor, construind relieful din
tmblnArile de clarobscur.
1 Miniatura elogiată tmpociobise deci frontispiciu! stro­
felor c ompuse de Aretlno ln cinstea Isabelei de Portugalia,
�otta Iul Carol Qulntul. 61
 Medic i şi a fost dăruită de pap a Paul maies­
tăţii sale cînd a fost la Roma 1• Darul meu
·
însă are a fi mai scump decît a fost acela,
pentru că eu l -am dat cu inima, pe cînd c ei ­
lalţi, c u mîinile. Dar cum v o i răsplăti eu
aceaistă minunată osteneail ă , de vreme ce nu
doreşti bani ? Am să-ţi răspund ou cerneală
pentru culoare şi cu sudo are p entru străda­
nie : drept ca•re num ele dumitale se va bucu­
ra tot atîta de faima pe care i - o voi face, cit
m-iaan bucurat eu de lumarea pe care mi-ai
făout-.o. Cu bine.
Din Veneţia, la 23 mai 1 537

1 193 Către
d ivinul M ichelagnolo 2

Aşa oum, venerabile om, e spre ruşinea Fai­

mei şi spre păcatul sufletului să nu ne amin­
Hm de Dumnezeu, tot astfel e spre ocara vir­
tuţii şi spre ruşinea j udecăţii, pentru c•el ce e
înzestrat cu virtute şi j udeca.t ă , să nu vă slă­
vească pe domni1a-voastră, culme a minuni­
Jar, in oa:r e h arnl stelelor a săgetat pe-ntre­
cute to ate da:rurile lor. Ca atare, in mîinile
dumneavoa&tră trăieş te ascunsă ideea unei
noi naturi şi. de aceea, anevoioasele linii de
contur ( ştiinţă supremă in sub tilitatea pictu­
rii) vă sînt atît de lesnicio:ase, încît cuprin­
deţi în conturul c orpurilor scopul propriu al
artei, lucru oare însăşi arta mărturiseşte că
este cu neputinţă de dus la desăvîrşire, de­
oarece c onturul ( după cum ştiţi) 3 trebuie să

t Cartea avea coperţile lucrate de Benvenuto Oelllnl şi

li fusese dăruită de papa •Paul al III-iea Iul Carol pentru
împărăteasă, in 1536. (Cfr. Aretino, eă. ctt„ voi. III„ pag. 321
şi 337.)
2 Deşi Aretino, sosit la Roma prin 1516-1517, frecventase
cu asiduitate mediul artistic, se pare că nu avusese prilejul
de a-l cunoaşte personal pe Michelangelo. Aceasta e prima
scrisoare prin care încearcă să Intre ln contact cu maestrul.
a Căut!nd probabil să facă Impresie, Aretino reproduce
aici aproape literal spusele lui Pllnlu despre Parraslos,
care. „după mărturia artiştilor, a doblndit locul de frunte
61 in privinţa contururilor. In pictură, aceasta e suprema sub-
 se înconj oar e pe sine ş i apoi să încheie totul
în aşa fel incit, dezvăluind ceea ce nu dez­
văluie, să poată făgădui acele lucruri pe care
l e făgăduiesc figurile Cap elei celui ce este
mai în măsură să le j udece decH să le pri­
vească 1.
Eu, care prin laudă şi prin defăimare am
pecetluit cea mai mare parte a meritelor şi
cusururilor celorlalţi , pentru oa din puţinul pe
c a re îl rep rezint să nu mă prefac în nimic, vă
salut. Şi n-aş fi îndrăznit să o fac dacă nu­
mele meu, îngădu i t de urechile oncarui
principe, n u şi-ar fi pierdut mult din nevred­
ni ci.a lui 2. Dar s e cuvine cu adevărat să vă
c instesc cu atîta respect de vreme c e lumea
a r e multi regi, însă un singur Michelagnolo.
Este o ma:re minune că natura, c are nu p oate
aşeza vreun lucru atît de sus încît să nu-l
d ezvăluiţi cu pricepere, nu izbuteşte să dea
ope:relor sale maiestatea ce-o poartă în sine
uri.aşa _vigoare a penelului şi a dălţii voastre,
astfel incit, celui c e v - a văzu t lucrările nu-i
mai pasă că nu le-a văzut pe ale lui Fi dias,
Apelle şi Vitruviu 3, al căror spirit a fos t
umbra spiritului domniei-voastre. Şi socot că
a fost un noroc pentru Parria:si o s 4 şi ceilalţi
pictori din antichita te că ti.mpul n-a îngăduit

tllitate, căci a picta corpurile şi Interiorul lucrurilor este

fără-ndoială o muncă di!icilă, !nsă !n .care mulţi au do­
bîndit gloria. Dar a face marginile corpurilor, a şti să inchei
echilibrat contururile unei picturi, este un lucru rar lntllnlt
in desfăşurarea acestei arte. Căci conturu.I trebuie să se
cuprindă pe sine, încheind totul ln aşa fel incit să făgă•
duiască Si altceva dincolo de el. dezvăluind chklr şi ce as­
cunde" CPJiniu, Naturalts h!stortae, v. bibliografie, a;, 36,
7, mentlon.at tn Aretino, ed. ctt., voi III„ p. 381) .
1 Perifrază prin care Aretino se desemnează probabil pe
el însuşi, care abandonase Roma in unna unor conflicte
cu curtea papală şi, hotărit să nu mal revină, se stabilise
la Venetia ln martie 1527.
2 Conform procedeelor sale obişnuite, sub aparenţele unei
fals� modestii, scriitoru.I ii aminteşte maestrului influenta
cuvmtulu1 său asupra celor mal !nalte personalităţi ale
timpulul.
3 Menţionaţi a ici ca principali! reprezentanţi al sculpturll
picturii şi arhitecturii din antichitate, consideraţi model �
ale perfectlun!J ln cele trei arte practicate de Michelan­
gelo .
' Pictor grec din Efes (sec. V t.e.n.) , considerat de con-
temporani drept cel mai tipic reprezentant al arte! sa)e, 62
 ca lucrările l or să dăinuie p rna rn ziua de
astăzi : căci diator1tă acestui fapt, noi, dînd
totu şi crezar·e faime i trîmbiţa;te prin scri·eri,
zăbovim să v ă aooridăm aoea cunună de lauri
pe ca·r·e ei , daică a.r fi fost aduşi î1naintea j u­
d e căţii ochilor noş tr i , v-ar fi da:t - o , num i n ­
du- v ă scul pt·or unic , p ictor unic şi u n i c arhi­
tec t . J.cur dac ă este aşa, de ce nu vă mulţumiţ i
cu gloria dobîndi'tă pînă a.cum ? Eu socotesc
c ă ar trebui să v ă ' ajungă că i - a ţi î nv i ns pe
ceilalţi p r in ceea ce aţi făcut ; dar p r e si m t
că prin sfirşi,tul lu mii , pe c a re îl zu g r ă v i ţ i
acum 1, aveţi de g înd să întreceţi înc ep utu ­
rile u niversulu i , p k:bate mai înaiinte, pentru
ca pictJUrile voa.sltire, dep ăşite de prop ri1a pic­
tură, să vă aducă triumful a supra du m n e a ­
v o astră înşivă.
Dar cine nu s-ar teme oare să-şi folo sească
penel u l pentru a zu g răv i înfricoşătorul su­
biect ? ll văd în mijlocul gl oatelor pe Anti­
crist 2, cu o înfăţ i ş ar e cum doar dumnea­
VOlastră o put e ţi gîndi . Văd spia:ima pe ch ipu l
oei.or vii ; v ă d cum stau să se sti n g ă soairele,
luna şi stelele ; văd cum îşi dau parcă duhul
fooul, aem,J, p ă m î.ntul şi apa 3 ; văd c olo-ntr-o
parte Natura însipăimîlTl!ta:tă , ghemui ndu-ş i
b ătr î neţHe sterpe ; văd Timpul, secătuit şi
bf1emmr ător, c a r e, ajuns la capătul drumului
său, şalde pe un buştean g ăunos ; şi-n vreme
ce aiud cum trîmbiţele î ng er i lor fac să tresa r ă
inim.He în toaibe p ie p turile , văd Vi.aţa şi
Moarrtea co pl e ş1te de o oaznă înfricoşată,
căci unia se munceşte să scoale morţii, iar

• Michelangelo făcuse tncA din anul precedent studiile

pregAtitoare şi cartonUl Jv.dec4ţH de apot pentru peretele
de altar al Capelei Sixtine, iar în 1537 lncepuse execuţia
frescei.
� Viziunea pe care Aretino se simte f:ndemnat să i-o su­
gereze lui Michelangelo pornea de la ideea destul de răs­
pîndită că scriitor!! erau cel mal lndlcaţl să le ofere ar­
tiştilor subiecte de inspiraţie. Descrierea ce urmează e
axată pe repertoriul clasic de alegorii şi simboluri folosite
curent ln compoziţiile secolelor XVI şi XVII.
' Oele patru elemente constitutive ale universului, con-
63 ferm concepţiei preluate din antichitate.
cealaltă să doboare viii ; văd Sp era nţa şi
Deznădejdea călăuzind şirurile celor buni _şi
celele celo.r răi ; văd tro nul alcă luit din nori
înroşiţi de raze ce ţîşnesc din văpă.ile ceru­
lui, pe care e aşezat Cristos între oştirile
sale, înconjurat de strălucire ş i groază ; văd
cum îi scînteiazil faţa şi cum, scăpărînd flă­
cări de luminii, voios şi cumplit, îi umple pe
cei buni de bucurie, iar pe cei răi de spaimă .

Totodată îi văd pe sluj itorii hăului, care cu

chipuri î nfiorătoare, cu cunwii de mant:ki şi
de sfinţi, b atj ocoresc Cezari şi Alexandri,
căci una e să fi biruit l ume a, şi alta p e sine
însuşi ; văd Faima călcînd pe cunwiile şi lau­
rii ei, prăbuşită î ntre roţile carelor sale 1• I n
sfîrşit, văd ieşind din gu.ria fiului lui Dumne­
zeu j udeca.ta cea mare : o văd în ch1p de
două săgeţi, un.a a mîntuirii şi alta a osîndei,
iiar în .timp ce ţîşnesc în j os, aud cum izbesc
năpraz ni c în alcătufaiea elementelor, sfîşi­
ind""o şi d estr ămînd-o în vuiet oumplit de tu­
nete ; văd luminile par-,ad1sului şi vîlvătăile
iadului, oare despcH�t bezna ce-a î nvăluit văz­
duhul. Aşa încît, gîndul oare-mi î nfăţişează
vedenia p r ăbuşidi din această zi fără seamăn,
îmi spune : „Dacă tremurăm şi ne temem pri­
vind opera lui BuonaiI"·Oti, cum ne v om cu­
tremura şi ne vom teme cînd ne v o m vedea
j udecaţi de cine a!re a ne j udeca 1 "
Şi credeţi, 'senioria-v.oast.ră, că j urămîntul
pe care l-am făcut de a nu mai r evedea
Roma n-o să-l încalc din dorinţa de a vedea
o asemenea operă 1 Mai bucuros îmi voi dez­
minţi hotărîrea, decît s ă nesocotesc harul
domniei-voastre, pe oare vă rog să-mi î ngă­
duiţi a-l aduce la cunoştinţa tuturor.
Din V eneţia, la 16 septembrie 1 537

1 In prima edi\ie a scrisorilor, această frază , c onţlnlnd

aceleaşi alegorii, avea o structură mal dezvoltată şi mal
greoaie. Textul e reprodus ln Aretlno, ed. cit., voi. r,
� � � L M
 Stră lucite messer Pietro,
seniorul şi fratele meu 1

Scrisoa;rea dumitale m-.a bucu'f,ait şi m-a în­

·tristat totodată : m-am bucurat mult pentru
că venea de la dumneata, ale cărui daruri
si11Jt unice în lume ; şi m-am întristat foarte,
dat fiind că, de vreme ce am făcut o mare
parte din lucrare, nu mă mai pot folosi de
imaginaţia dumitale, care a înch ipuit s c e n a în
a şa fel incit, da.că Judecata de apoi ar fi avut
loc şi ai fi fost de faţă, n-ai fi putut-o zugrăvi
mai bine în cuvinte. Cit despre dorinţa dumi­
taile de a scrie despre mine, am să-ţi spun nu
numai c ă m ă bucură, ci chiar că te rog să o
fad, de vir eme c e regii şi împăraţii socotesc
ca un mare hatîr să fie p omeniţi de pana du­
mita1le. Iar deooamda1tă, dacă am vreun lucru
care ti-a1r f.a c e plăcer•e, ţi-1 ofer din to.ată
inima . Şi ca să închei, nu-ţi încălca, doar c a
să-mi vezi picitura, hotărîrea de a n u mai ·.

veni l a Roma, căci ar fi prea mult. Mă încre­

dinţez sentimentelor dumibale .

1 1 87 Către messer
Francesco M a rcolini 2

Nu-mi par e răiu , fra te, că n-ai dat la tipar

Scrisorile mele atît de curînd cum v oiam , de
weme ce între amînar·ea dumitale şi dorinţa
mea şi-.a făcut loc marea, frumoasa şi folosi­
toarea lucrare, Arhitectura„ a pri etenului
Serl i o 3. Am văzut-o şi am citit-o toată şi îţi

1 Am considerat necesar să reproducem răspunsul Iul

Michelangelo Ia scrisoarea de mai sus, deoarece prin el
se explică ln bună parte reacţiile ulterioare ale !Ul Aretlno.
Menţionăm că pă rer ll e criticilor s!nt împărţite, unii văzînd
in aceste rlndurl o intenţie de Ironie, Iar alţii o simplă
expresie de politeţe. Textul e reprodus tn Trattatl d'arte de!
Cinquecento (V. bibliografie) , p, 441. n. 9.
' Librar şi tipograf născut la Forll prin 1500 şi stab!llt
la Veneţia în 1527, unde a publicat d iferite scrieri ale Iul
Aretino, înt re care primele sale volume de Scrisori, ln­
cepind din 1537.
3 S eb a st i an o
65
Serlio. arhitect bo!ognez (1475-c.1552) . dis­
cipolul Iul Baldassarre Peruzzl, stab lllt ln aceşti ani Ia
spun cinstit că este atît de atrăgătoare, atit
d e b ine ilustrată, d e perfectă c a proporţii şi
măsurri şi ,aut de limpede c a idei, incit nimic
nu pri1soseşte şi nimic nu lipseşte. Iar auto­
rul, oare cu obişnuita-i modestie a însufleţirt
toarte lucrurile desenate şi desorise de el, nu
pute.a, fără a coborî meritul său şi r enum ele
opere i , să o închine altui sen i or decît ducelui
Erco.Je al Ferrnrei 1 ; căci datorită înţelepciu­
nii şi bogăţiei sai e, precum şi frumuseţii ace­
lor locuri, mindrindu-se cu măreţele începu­
turi făcute de strămoşul său pe pămînturi
noi 2 şi cu străzile largi şi drepte, nu se va
putea opri de a pune în faptă minunatele
exemple din lucira·rea lui messer Seb a stiano.
Lăsînd Ia o p.arte marea plăcere de a clădi,
înlesnirne aduse de locuinţele bune şi foloa­
sele cu care se alege tot poporul ( da1torită fe­
luritelor lucrări trebuincioase şi renumelui
veşnic dobîndit de cel ce clădeşte, atît sieşi
dt şi onaşu�ui) , principele, pentru a domni cu
măreţie după asemănairea lui Dumn ezeu , tre­
buie să-l imite pe atotfăcător, care ou ma­
rea-i putere a clădit după modelul v oinţei
sa.le pamdisul p entru îngeri şi lumea penitiru
oameni. făurindu-şi c a un herb pe faţa m arii
alcătuiri cereşti un soaire de aur cu nenumă­
Tlate stele şi o lună de a,r gint pe întinsul cîmp
de azur zugrăvit de minunatul penel al na­
turii. Şi întocmai cum omul. îndaită ce des-

Venetla, u n d e a lntreţinut strlnse raporturi d e prietenie

cu Aretlno. Este autorul unul vast tratat. care constituie
prima tentativă de creare a unul sistem arhitectonic mo­
dern, dup ă tratatUl lui Albert! din 1485. VolumUJ menţionat
aici a fost primul publlcat şi se Intitula Regu!t generale
de arhttecturd„ . despre cele clnct maniere de construcţtl,
adlcd toscan, doric, tonic, corintic şt compoztt, cu exemple
din antichitate, etc. Lucrarea 1-a făcut cunoscut ln diverse
tărl pe Serllo, care a fost chemat ln Franţa (1539) , unde
a rămas pină la moarte, pub!lclndu-şl 11.colo ultimele vo­
lume ale tratatului.
1 Ercole II de Este, ducele Ferrarel Intre 1534 şi 1558.
2 Ercole I de Este, duce de Ferrara, Modena şi Regglo
Intre 1471 şi 1505, a mărit suprafaţa capitalei, adăugindu-l
partea de nord, numită „addizlone erculea• (adăogirea er-
e ole11.nă) , construită după planurile de sistematizare ale lui
tliaglo Rossettl. 66
 chide ochii cugetului, se minunează privind
cind cerul, cînd pămîntul, aducînd mulţumiri
celui ce le-ia zămisil it, tot astfel coborîtorii
excelenţei-sale, minunîndu-se d e mă,reţi,a edi­
ficiiloir pe care Ie-ia început şi Ie-a terminat,
vor bineouvînta g·enerna sa grijă a mărinimo­
sului lor înaintaş, aş.a cum e binecuvînbat cru­
getu1 celor din antichitate, întipărit în teatre
şi ammeake, de către cei ce văd falnicele
ruine ale R omei, a căror m'indreţe ne spune
cum ,au fost locuinţele stăpî nil or lumii ·; căci
nu ştiu dacă s-ar fi dat crezare c elor po_ves­
tite prin cărţi , dacă măreţia lor nu s-ar fi do­
vedit din uimitoarea rnăi.estrie care se mai
vădeste şi astăzi în rărnăşit�le col oanelor, în
statui , în marmurne dob ortte de vreme. Oa
at•a,re, aHeta-sa du cele şi - ar scădea din slava
l"angului său dacă n-ar primi cu mină largă
atît de fol os itoal"el e strădanii ale b olognezu­
lui, om la fel de priceput în ale religtei şi a:l e
viJrituţi i , c a ş i î n învăţături1e lui Vitruviu 1 ş i
ale lui însuşi.
Diin Venefia, la 1 8 septembrie 1 537

I 213 Către Tribolo,

scul ptor 2

Messer Sebasti1ano, arhitectul 3, m-a făcut să

tntel,eg prin cruvinte, spre marea plăcere şi
puţ.Lna pricepere ce o am în sculptură, felul
cum outele uşo:a,fie împodobesc veşmintul

t Arhitect roman (sec. I e.n.) , care din dorinţa lut

August a scris la bătr1neţ e celebrul tratat De Archltectura,
Importantă lucrare de referinţă tn perioada Renaşterii.
' NlcOilo Pericol!, zis TrlbOilo, sculptor ŞI arhitect floren­
Un Cc. 1500-c. 1550) . A lucrat cu Iacopo Sansovlno şi cu
Michelangelo, reallztnd apoi o serie de lucrări cunoscute,
cum ar fl cartoanele pentru pardoseala Bibliotecii Lauren­
tlene şi planUl grădinilor Bobolt din Fl ore nţa .
67 a Scbasliano Serlio (v. scrisoarea precedentă) .
Fecioarei, pe oare măiestria dumitale, îndem­
nartă de voinţa lui, o dăltuieşte pentru mine.
Mi-a mai povestit cum zace vlăguit trupul lui
Cristos, pe care cu meşteşugul artei i l-ai re­
zemat mort în pO'ail ă, aşa incit am văzut jalea
-
mamei şi nefericirea fiului înainte de a le fi
văzut 1• Dar iată că, descri indu-mi el minunea
care ia naştere din strădania dălţii dumitale,
m-a dus gîndul la auto rul ac elui Martiriu al
sfîntului Petru 2, co.re, cînd l-aţi privit, v-.a
prefăcut pe dumneata şi pe Benvenuto 3 în
întruchipare a uimirii ; căci aţintindu-vă lu­
minile ochilor şi ale intelectului asupra mă­
reţei opere, aţi desluşit adînca spaimă a mor­
ţii şi adevăratele dureri ale vieţii pe chipul
şi trupul celui prăbuşit la pămînt, minunîn­
du-vă de răceala şi paloarea nasului şi a
membrelor, neputîndu-vă înfrîna gla su l uimi­
rii la vederea personajului c.are fuge cu faţa
albită de frică şi îngălbenită de groază. ln­
tr-.adevăr, j udecata dumitale despre acest
mare tablou a fost dreaptă, cînd mi-ai spus
că nu se a flă lucru mai frumos în Italia. Ce
grup minunat de oopii pluteşte în văzduh,
unde copacii îşi răsfi..ră trunchiurile şi frun­
zele ; ce privelişte prinsă în simplitatea ei
n aturală, ce bolovani năpădiţi de ierburi
scaldă apa izvorîtă din vina penelului divin a l
lui Tiţian ! Care c u modesta Illi bunăvoinţă
îţi trimite salutări călduro ase, ga1ta oricînd să
te servească, jurind că poartă renumelui du­
mitale o dragoste fără seamăn. Nici nu-ţi pot
spune cu ce nerăb dare aşteaptă să vadă cele

1 N u se ş t i e ce a devenit ac e astă Pieta a zut Tribalo.

2 Pictură de Ti\ian, terminată ln 1530 t> entru biserica San
Giovanni e Paola din Veneţia, Tabloul, asta.zi dispărut, e
descris de Dol�� ca se vedea pag. 340 şl nota respectivă ;
amintit de \'asa:· i . op. cit., ln blbllografle, p. 897) .
3 Ben,·cnuto C c l l i n l . împreună cu care Trlbolo făcuse o
scurtă vizită Ia Venella ln 1535. 68
 două figuri pe care, aşa cum am arninUt mai
sus, :ai hotărît din propria-ţi pornire să mi le
trimiţi, iar darul acesta nu va rămine îngro­
pat nici în tăcere, nici în ner,e cunoştinţă.
Din Veneţia, la 29 octombrie 1 537

I 222 Către
doamna Veron ica Gambara 1

Vă trimH, el egantă doamnă, sonetul pe care

mi l-aţi cerut, cr,eat de imaginaţ1a mea dato­
rilt ă penehLlui lui Tiţian ; c ăci după cum el
nu putea zugrăvi un principe mai slăvit, nlci
eu nu se cădea să-mi trude sc mint·ea pen tru
un portret mai puţin preţuit 2• Iar cînd l-am
văzut, am chemat ca mair tor natura, fă cînd- o
să recunoască sinyură că âfta ii luase locul.
Dovadă stă fieoar,e cută, fiecare fh de păr,
fiieoare amănunt ; iar culorile cu c1are e zu­
grăvit nu arat ă doar cutezanţa tmrpului, ci
dezvMuie b ărbăţi1a sufletului. ln luciul armu­
rii pe ca.re o poartă se oglindeşte roşul aprins
al oa:ti f.elei potrivită în spatele lui aa decor.
Şi ce ef.ect minunat tace panaşul coifului, a
c ărui c ulo1ar e vie se răsfrînge pe p1atoş.a lus­
truită a măreţului duce l Pînă şi bastoanele
căpi1tăniilor lui par aievea, îndeosebi acela de
condotier, a:tît de înflorit 3, oa mă·rturie a
gloriei sale care a început să împrăştie riazele

t Ducesă de Corregglo (1485-1550) , era autoarea unor ele­

gante versuri şi scrisori, care l-au adus destul renume în
epocă.
� Este vorba de Portretul lut Francesco Maria I delia
Rovere, duce de Urblno, lucrare executată în 1536, paralel
cu Portretul Eleonoret Gonzaga, soţia lui. Ambele se află
la Uffizi, Florenţa. (Cfr. Aretino, ed, ctt., Voi. III„ p. 486.)
catalogu! Tlţian (FJammarlon, 1970, v. bibliografie), plasează
termlnarea ambelor tablouri în 1538 (n.r. 186, 187), fără a clta
scrisoarea lui Aretlno.
1 unul din ele reprezintă chiar o creangă înfrunzită şi
înmugurită. Ducele de Urblno fusese c ăpitan general al
Bisericii sub Iuliu II şi Leon X, după care e numit ln
1523 căpitan al armatelor veneţiene, iar !n 1526 I se Incre-
159 dinţează conducerea trupelor florentine.
virtuţii în războiul ce l-a umilit pe Leon t.
Cine ar zice că bastoanele pe care i le-au
pus în mină Bisericia, Veneţia şi Florenţia n-ar
fi de argint 1 Cită ură trebuie să nutrească
moartea faţă de dcest s'pirit sacru 2 care dă
viaţă oam enilor ucişi de ea ! De lucrul aoesta
şi-a dat bine seam a mă.rta-sa Cezarul cînd,
la Bologna, văzîncl cit de viu era în pictură 3,
s-1a minunat mai mul t decît de victorii şi de
triumfuri, datorită cărora poate oricînd să se
ducă la cer. Citiţi-l deci, î mpreună cu cel ală­
tul'lat, iar pe urmă binevoiţi să preţuiţi do­
r inţa mea de a slăvi pe ducele ş i du eesa de
Urbino, şi nu s� lăudaţi stilul unor versuri
atît de slabe.
Din V eneţia, la 7 noiembrie 1 53'f

Slăvitul Apelle, de artă slujit,

Chipul şi pieptul lui Alexandru- a pictat ; 4
Dar în nobilu-i personaj n-a redat
Şi- alesul avînt de suflet sădit.

Titian, de cer însă mai dăruit,

Dezvăluie chiar şi ce e ferecat :
Pe chipul marelui duce-a pictat
Laurii-ascunşi în sufletul cel călit.

Sprîncenele crunte împrăştie groazei,

Dîrzenia e-n ochi, în frunte mîndrie,
Onoare sub bolta-i şi cuget se-aşază.

In piept'u- i armat şi-a mîinii tărie

Arde curajul, Italiei pază
In fata primejdiei, cu-a lui vitejie.

1 Ducele fusese spoliat de ducatUl Urblno tn Ull8 prJntr-o

bulA a lui Leon al X-lea care i-l dAduse nepotului sAu,
Lorenzo de Medici ; dar tn anul urmAtor, 'Dela l.i Rovere îşi
recucereşte statul, ţinînd piept opt Juni oştirii papale. Mai
tlrziu s-a răzbunat pe următorul papA medlceu, Clemente
al VII-iea, IAstndu-1 fArA apArare în 1527 clnd trupele im­
periale au devastat Roma.
2 Tltian.
3 A fost primul portret al Iul Carol Qulntul executat de
Tiţlan !n 1530 şi astAzl pierdut. A se vedea nota 2 la
pag. 278.
' Vel'Surile s!nt reproduse de Vasarl, op. cit„ p. 999, 70
 1 223 Către
messer Tiţia n 1

A fost o chibzuinţă înţeleaptă, prietene :i,

cînd te-ai hotărît şi dumneata să trimiţi îm­
părătesei de pe pămînt imaginea reginei din
oer. Nici că putea înalta-ţi minte, din oare
izvoră·sc minuni·le pictur1i, să găse.ască un loc
mai ales pentru tabloul în care ai zugrăvit o
asemenea Bunăvestire 3• Este scăldat tot în
lumina stălucitoare împrăştiată de razele pa­
riadisului, unde plutesc îngerii aşezaţi în fe­
luriite chipuri pe norii albi, vii şi luminoşi .
Sfîntul Duh, înconjurat de scăpărările slavei
salle, îşi fiaoe auzit fîlfiitiul aripiloc, într-atît
seamănă de mul1t cu porumbelul a cărui înfă­
ţişare a luat-o. Cuiricubeul ce străbate văzdu­
hul dea·sup:ra priveUştii dezvăluite de 1umina
zorilor e mia i adevărat decît oel care ni se
arată după ploaie în amurg. Dair despre
Gabriel, solul divin, ce să zic 1 Luminînd to­
rul în j uru-i şi strălucind în încăpere prin
neasemuiit·a -i lumină, el se înolină cu atita
blîndeţe şi smerenie, incit ne face să credem
că tocmai aşa s-a înfăţişat înaintea Mariei.
Pe chip poartă slava cerească, iar obrazul ii
freamătă de gingăşia amestecului de Lapte şi
sînge imitate aievea de îmbinarea culorilor
dumitale. Minunatul chip e întors cu sfială ,

t Raportuctle de prietenie dintre Tiţian şi Aretlno se

strinseseră încă de Ia stabilirea acestuia la Veneţia şi
aveau să dureze p!nă la moartea scrUtorulul. Dincolo de o
simpatie şi admiraţie reciprocă, de o Inclinaţie comună către
plăcerile vieţii, fiecare găsea la celălalt un sprijin eficient
pentru propr!lle Interese prin relaţiile întreţinute cu poten­
taţii vremi!. In vastul ep1sto!ar al lui Aretlno, numele lui
T!ţlan este prezent !n peste două sute de scrisor:I, din care
44 s!nt adresate maestrului tnsuşl.
3 In orig. compare (prieten, tovarăş, cumAtru) , termen
prin care Tiţlan e desemnat adesea tn epistolar, datorttA
raporturilor amtnttte mal sus, dealtfel ca şi Iacop o San­
eovlno, celălalt prieten bun al Iul Aretlno.
a Tabloul, executat pentru mănăstirea Santa Maria degll
Angeli din Murano, a fost refuzat din pricina preţului
de 500 de scuzi cerut de Tlţlsn, care, sfătuit de Aretino,
l-a oferit Isabelei de Portugalia, soţia Iul caro! Quintul.
Opera, astăzi pierdută, se cunoaşte doar dintr-o gravură
a lui Carag!lo. (Catal. T!ţ!an, nr. 180 ; Vasari, op. cit„ 2,
71 voi. VI, p. 803) ,
 i ar gravi tatea il foce să-şi ţină o chii pleciaţi ;
p ărul răsucit în cîrlionţ i tremurători pare
gata să se răsfire. Veşmîntul subţire de pînză
galbenă se unduieşte nestingherit, învăluin­
du-i tot trupul fără a-l asounde, iar briul cu
care esite încins pare să zburde î n vîn:t. Nici
că s-au mai văzut vreodată aTipi care s ă se
poată a semui cu v1arietatea şi moliciunea pe­
nelor sale. Crinul purtat în mina stingă îm­
prăştie mireasmă, strălucind de o neasemui.tă
albea.ţă. In sfirşit, gura care a rostit salutul
ce ne-a adus mîntuirea p are să spună cu
g las îngeresc, „Av e " . Nu mai vorbesc de
Fecio ara , intîi adorată şi apoi mîngîiată de
trimisul lui Dumnezeu, căci ai pictat-o în aş.a
fel şi cu asemenea măiestri e , i ncit luminile
ochilor noştri, orbite de străluoirea păcii şi
p i etăţii ei lumino:as e, n-o pot privi ; aşa cum
datorită nemaipomenitei sale minunăţii nu
v o m putea lăuda nici scen a pe care o pictezi
la palatul San Marco 1, spre slav.a Seniorilor
noştri şi ciuda celw care, neputînd să nege
harul minti i noastfte, îţi dau dumitale l ocul de
frunte în zugrăvir.ea portretelor, i.ar mie în
cle v eti ri , de parcă operele dumitale şi ale
mele nu s-ar vedea pr etutinden i .
Din Veneţia, la 9 noiembrie 1 537

I 237 Către messer

lacopo Sansovino 2

Acum , într-adevăr, înfăptuirea operelor năs­

cute din înalta dumitale iscusinţă desăvîr-

• B/!t/!lta de la Cadore, a doua pictură execu tată de

Ti\ian ln sala Marelui Consiliu de Ia palatul ducal din
Veneţia. A se vedea nota 2 la pag, 291 şi pag. 3H cu
nota 1.
� Sculptor şi arhitect foarte apreciat, Iacopo Tattl, zis
Sansovlno, era, după Tl ţl an, cel mal bun prieten al lui
Aretlno, triumviratul lor rămln!nd multă vreme adevăra-
tul arbitru BI cercurilor artistice veneţiene. Florentin de
origine (1486--1570) şi format Ia şcoala marilor artişti din
Roma. Sensov!no se stabilesc Ia Veneţia tn 1527, cind capi-
tala fusese Invadată de trupele Imperiale. Ca şi Aretlno, a
rămas aici pini Ia moarte, bucurindu-se de avantajele pe 7.,
care Ie oferea această lnflorltoare republici!.
 ş e ş te m ăr eţi a acestui o r aş pe care, datorită
adevăratei sale mărinimii, ni l-am ales drept
p atr ie ; ceea ce a fos t spre norocul nostru,
căci aici străi:nul de ispravă nu numai că e
pus pe a ceea ş i treaptă cu cetăţeanul 1, dar e
privii!: c,a un gentBom. Iată că din nen rncire a o

pr i c i nuit ă de j efuirea Romei 2 s�a ales şi u n

bine, adus de sculptura şi arhite c tura dumi­ .

tale în acest Ioc b1necuvîntat de Dumnezeu.

Nu mi se pare deiloc ourios că Giovanni
G addi . prelat apostolic, împreună cu cardina­
lii şi papii 3, te tot hărţuiesc prin scrisori,
cerindu-ţi să te întorc1 la ounte spre a-i fi
din n ou p odoab ă ; mi s-<ar păr,ea însă fa.arte
ciiud:ată hotăJrî.r;ea dumital e daică ai căuta să
te desp arţi de un loc unde stai liniştit, pentru
altul pliin de primej di i p ă ră sindu i pe sena­
, -

torii veneţieni pentru prel a ţi i de la curte 4.

Dair trebuie să-i terţi că te îmboldesc, deoa­
r.ece o fa·c tocmai pentru că dumneata te-ai
pric'epe a tît de bine să le re î nno ie şt i t•em­
plele, statuile şi palatele Căci ori de ci te ori
.

văd bisenk:He florentinilor pe oare l e ai clă­ -

dit la malul Tibrului, spre admiraţia lui Ra­

fael din Urbino, a lui Antonio da Sangallo şi
a lui Baldassarre da Siena 5, de cît e ori Ie cad

' Trebuie precizat că i n republicile Italiene din acea

epocă, ale
cAror principale prototlpuri erau Fl orenţa şi
Veneţia, doar o mică parte a locuitorilor (clteva mll, faţA
de o populaţie de zeci de mll) erau consideraţi „cetAţenl",
avtnd adică dreplUJ să participe ta viaţa politică, de la
care plebea era exclusă.
• A se vedea nota 4 la pag. 267.
a Clemente al VII-iea, pentru care Sansovino lucrase
pinii la plecarea din Roma, şi Paul al III-iea, care l-a urmat
!n 1534.
• Resentimentele 1u1 Aretino se datorau unor grave con­
flicte cu persoane Influente de la curtea papală, care n
siliseră să plece din Roma in 1522, Iar ln 1527 eA abando­
neze definitiv oraşul, după ce scăpase ca prin minune de
pumnalul unui asasin plătit.
s Pentru c onstruirea biSerk:li San G iovanni de! F.iorentlni
avusese Joc un concurs intre artiştii menţionaţi alei, la care
!usese preferat planul prezentat de Sansovino (fapt:UJ
e relatat de Vasarl, op. cit., pag. 1009-1010) . Lucrările aveau
sA fie continuate însă de Antonio da Sangal!o, deoarece
Iacopo, accidentindu-se, s-a intors la Florenţa. Tot Sang&llo
a preluat şi lucrările de la San Marcello al Corso, amintit
in continuare, a cărui reconstruire fusese lnceiputll. ·de
Sansovino, după lncendiUI care distrusese vechea bl.serlcA
73 in 1519.
o chii asupra bisericii San Marcello ridicată
de dumneata , sau asupra figurilor de mar­
mură, a mormîntului celor din f.amilii.le de
Aragon, de Santa Croce şi de Aginense 1 (a
c ă.Iior construcţie putini s-ar prioepe să o gîn­
dească) , deplîng lipsia lui Sansovino, aşa cum
suspină şi Florenţa, .admirînd măiestria care
însufleţeşte statuia lu i Bachus din grădinile
Bar•t olini 2, pe lingă atîtea alte minunăţii pe
ca'I"e 1e-ai dăltuit şi le-ai înălţat.
Dar vor trebui s ă se lipească de dumnea­
ta , perubru c ă înţelepte1e-ţi virtuţi şi-au clădit
t·a:bernacolul într-un loc bun. Şi�apoi, mai
muilt preţuieşte o fluturare de salut a aces­
tor nobHe mîneci, decît un dar de la mitrele
acelea infa!Ille . S ă-ţi privească doa'l" ca<sa in
oa.re l ocuieşti - virednică păstrătoare a artei
dumitale - cel c e vrea să vadă la ce rang
sînt ţinuţi de către aceas tă republică artiştii
in stare s-.o umple de minunăţii ca acelea pe
ca.:re l e zămisleşti zi de z i cu mîinile şi cu
minte.a. Cine nu laudă tvainicele întărituri pe
oare se sprijină biserica San Marco 3 ? Cine
nu se minunează de construcţia corintică a
Şcolii Misericordi.a 4 ? Cine nu rămîne uimit
la îmbinarea dintre rustic şi doric de la Mo­
netărie s ? Cine nu e uluit văzînd lucrătura
tătată în stil doric, ia.ir deasupra ei compozi­
ţia ionică atît de bine omamenta•t ă, care a
fost înoepută peste drum de palatul Senio-

1 PrimUl şi a.I treilea sint menUonate Şi de Vasarj (op.

cit„ p. 1010), mormintele aflindu-se la bis. San Marcello
al Corso.
2 Statuie de marmură reprezentîndu-1 pe Bachus copil cu
un mtc satir, destinată vilei din Valfonda a lui Giovanni
Bartollnl.
1 Este vorba de lucrările de consolidare a CtJDOlel, execu­
tate de Sansovlno curind după stabilirea lui la Veneţia
şi descrise de Vasari (op. cit„ P. 1010) .
' Construcţia fusese începută la sfîrşitul secolului a.I
XV-ilea şi avea să fie terminată după moartea lui Sanso­
vlno.
5 In orig. Zecea. Stilul denumit rustico se caracterizează
prin folosirea pietrei aparente, utlllztnd ca ornament jocul
de llnU al formelor în care era tăiată şi făţuită. Monetăria
din Veneţia are parterul în stil rustic, iar cele două etaje
într-un sobru stil doric, cu coloane tot rustice.
riei 1 ? Şi ce privelişte frumoasă va oferi clă­
direa din piatră şi m ar mură , ou c oloanele ei
maTi, care urmea ză să fie ridicat ă după cea
amintită înainte ! Fo.rma ei va î.mbiinia toate
frumuseţile arhitecturii, slujind drept 1,oggie,
prin care se vor preumbla atHea pers on aj e de
înal t ă nobleţe 2• Cum să nu pomenesc de te­
meliil e d easupra c ăr ora se va înălţa mindrul
acoperiş al Cornarilor ? Dar de vilă 3 ? Dar de
Madona de la Arsenal ? Sau de aioea minuna­
tă Maică a Domnului ca,re înUnde o cunu nă
o cwtito1rului aoest ei neas,emutte patrii ? A
căirui istorie ai închipuit- o în bronz, î ntr-o
îmbinare de figuri minunate, chiar sub bolta
propriulu i său lăcaş 4• Ca atare ţi se cuvin
pe drept ră sp la ta şi onorurile pe care le-1ai
primit dart:orită măiri nimi�ei şi al esu 1ui cuget al
dreptar·ediln:cioşilor săi 5• Dea Danm'llll ca zi­
lele noastre să fie c î t mai muilte, pentru ca
dumneata să ur mez i a - i slu j i weme î n delun­
g at ă iar eu să turnez a le aduce laude.
,

Din V eneţia, la 20 noiembrie 1 537

I 257 Către messer

Francesco Alunno 6

La r ugăm in ţ ile cu c ar e mă-ndeamnă altii, le

,adaug, frate, şi pe ale mele, aşa că, îmbinîn-

1 ln 1532 sansovino incepe construirea !mporta.ntu!Ul an­

samblu arhitectonic din P a i ţa san Marco şi PJazzetta, care
Includea printre altele Monetăria amintită, Llbreria Veccbia,
Biblioteca Ma.rcillll1.ă ş! Loggetta menţionată in continuare.
• Este vorba de Loggetta, o veche clădire din seco:lul
al XIII-lea, Joc de intru!!iLre a nobllim!!, uiansformată intre
1537 ş! 1540 după planurile Iul Sansovino.
a Viitorul Palat oorner, numit ş! Ca' Grande, şi vila
aceleiaşi familii.
• In 1537 s ans ovln o realizase prima serie din cele opt
p anour:t de bronz din lncillta bazilici!, Uustrind prin scene
în relief viaţa şi minunile sf. Marcu.
• tn urma Jucrări.!or de consolidare executate la cate­
drală. sansovino fusese numit ln 1529 protomaestro, adică
şef de lucrări al ansamblului Sa111 Marco (lncluzlnd toate
clădirile ciin jurul bisericii) , func ţie care-l dădea dreptUJ. Ia
o loculnţă tn Piaţa San Marco şi la o retribuţie deven!tA
cu timpul din ce ce în mai substanţială.
8 Francesco de! Bailo, zis Alunno, caillg;ra.f renumit şi
desenato r de caractere tipografice (Ferrara, c. 1485 - Vene­
ţia, 1556) .
 du-le lao1,altă, ţi le aştern sub ochi, rugin­
du-te să binevoieşti a-mi trimite cite un mo­
del din fiecare fel de litere pe c ar•e le faci ;
oe e drept, mi-ai putea răspunde că ce-ţi c er
eu este cîit bîlciul din Recanati, ştiut fiind c ă
te pricepi s ă le faci cu miile şi c ă turnul lui
Babe! n-a cuprins atîta felurime de limbi cit
de fehuite sînt formele literelor alcătuite şi
desen ate de iscusinţa şi răb da.rea talentuJui
du.mi lale, a c ărui pană pictează lucrurile mă­
run te, iar pe cele mari le sculptează. !naltul
împărat şi-a petrecut la B ologna t o zi în­
treagă privind măi1estria airtei dumitale, uimit
să vadă Crezul şi In principia sorise fără
prescwtări în cupriD.511.ll unui ban, făcînd haz
p e socotea�a lui m esser Plinio, ca•re p oves­
iteşte nu ştiu ce scorneli despr·e o Iliaidă a lui
Homer închisă într-o coajă de nucă 2• Uimit
a fost şi papa C:lemente cînd i-aii aşternut sub
ochi cairtoanele dumitale minuna1te, i1air l1acopo
S alviaiti, ochind nişte majuscule împodobite
c u frunze, i-a spus : , , Sfinţia-voastră, ia pri­
viţi-le pe astea cu panaş " .
Eu aş dori c u deosebire forma aceea d e li­
tere mai rotunde şi ma.i vechiş()Cl[ie, care
i�au plăcut atît de mult maiestăţii-sale lmpă­
ratiul, fală a lumii ; şi ţi le cer pentru umrl
din nenumăir.atii seniori care mi!. pisează ne­
conternt cu vizitele lor, de mi s-au tocit şi
treptele de atîta frecuş, ca lespezile Capito­
liului de rotile carelor triumf.arr•e. Ba cred că
niici Roma - cia să zic aşa - n ·1a văzut V[1e o­
dată asemenea amestec de neamuri ca acelea
ciare se perindă prin casa mea. La mLne vin
turci, ewei, indienâ, fr.a.nţuji, germani şi spa­
nioli. Iţi închipui deci cum stau lucrurile cu
italienii noştri. Despr.e oamenii de rînd nici
nu maii v.orb es1c , c ăci mai lesne ţi-a:r fi să te

1 In 1530 Carol Qulntul a venit la Bologna pentru a 11

tncoronat tmpărat de papa Clemente al VII-iea.
3 Relatarea este atribuită de Pllnlu lui Cicero, c are, pen­
tru a Ilustra acuitatea v4zulul, amintea de o lliadă scrisă
pe foiţă de pergament at!t de mărunt, înclt putea să în-
capă tntr-o coajă de nucă. (Op. ctt., 7, 21, 1) , · 7(
 l epezi de supunerea fa.tă de îm păr a t , dedt
să mă gă s e şti pe min e măc:ar o clipită fără
oşteni, fără învăţăcei, călu gă r i sau preoţi în
preaj m ă Ca a.tare, s-ar zice că am ajuns pre­
.

zicătorul adevărului, văzîndu-i că vin c a re

mai de care să-mi p ove stea s că cum l -a năpă s ­
tuit cutare principe sau prelat, aşa i n ci t , i a ­
tă-mă şi siecretaTul omenirii, cum m i se s crie
pe a dresa scrisorilor 1.
Prin urmare a ştept modelele, mai bine zis
perlele, pe oore ţi le cer cu te am a că nu le vo i
primi, nu pentru că n-ai fi bunăvoin ţ a întru­
chi p:ait ă da1r fiindcă pe lingă faima meşteşu­
,

gului în carii\ eşti neîntrecut, îţi faci un re­

nume da torit ă desenului, rîvnind totodată şi
la gl ori;a po ez iei , prin întocmirea unor noi
i1'1eguli ale graiului său, fără a lua aminte la
mulţi m ea de geneTaţii ce-ti hă.rţui:esc gîndu­
rHe do.ar pentru a-ti vede a oper·e1e, pe car·e
ţi l e fură din ochi toţi oei dornici să în ve ţe
din ele 2. Aşadar, Iasă deop ar·t·e unul din mul­
tele haruri ce ţi-iau fost daibe de sus şi ser­
veşte mă, căci eu sînt
- gata ortdnd să te
servesc.
Din Veneţia, la 27 noiembrie 1537

li 17 Marelui
Michelangelo Buonaruoti

Oum nu a v eam un V·as de smarald asemenea

ce1ui în oare Alexandru cel Maire păstr.a op e -

• iNu trebuie uitat că Aretino !şi compunea scrisorile cu

Intenţia de a le publica, ele constituind alături de pamflete
şi de celebrele „pronosticuri" anuale o armă foarte efici­
entă, prin care şi-a doblnd.lt marea faimă ln epocă, marea
l:nfluenţă pe Jîngă personajel e ilustre, şi felurite epitete, ca
acesta de „secretar a.I lumii" sau cel de „flagel a.I prlncl�
pilor". Dealtfel ş1 corespondenţi! săi I se adresau in vede­
rea lnriurir!I lui asupra opiniei publice, reputaţie pe care
el lnsuşl şi-o lntreţlnea cu grijă, amintind cu orice prilej
de înaltele Iul relaţii şi de eficienţa condeiului său.
' Pe J!ngă talentele amintite la început şi priceperea in
matematici şi jurisprudenţă, Francesco Alunno şi-a ciştigat
un renume prin Importante Jucr!!rl de lexicografie, ca glo­
sarele Observaţi{ asupra zut Petrarca şi Bogtlţttle Umbft tta­
lten e la Boccaccio, sau lexicul metodic Intitulat Fabrtca
77 del Mondo.
rele lui Homer 1, cînd messer l ac opo Nardi,
om venerabil prin vîrsta şi ştiinţa lui 2, mi-a
înmînat pr;eţioasia dumneavoastră scrisoare,
am regreta� c ă faţă de marea-i îns.emnătaite
mijloacele mele erau atît de modeste. Şi cum
nu ave·am alt loc mai de cinste , după ce am
c itit-o cu veneraţie, am pus-o plin de respect
în sulul s-aorului privilegiu oe mi-,a fost rîn­
duH din marea . bunătaJte a împăratului Ca­
rol 3, pe care ii ţin într-una din cupele de aur
primite mai de mult din dărnicia neui:tatului
Antonio da Leva 4• Dar ce păcat c ă , răspun­
zîndu-mi , v-aţi irosit un timp atît de preţios
şi fol·ositor, cînd mi-rar fi fos.t prea de aj uns
cinstea că aţi binevoit s-o primiţi p e a mea,
scrisă nu pentru a vă da îndrumări în zugră­
virea Judecătii, ci pentru a vă încredinţa c;;.
nu se poate închipui vreun lucru care să nu
fie mai pr>ej os de ceea ce fa.ceţi. Sînteţi fără
îndoială o făptură divină 5 şi, ca atare , cel ce
vorbeşte despre du.m.neavoasitră trebuie să o
focă prin cuvilllte supmomeneşti, dacă nu
wea să-şi dovedească lipsa de pricep ere ori
să spună neadevăruri vorbind în graiul de
toate ziJ.el·e. Am primit acum p rintr-un hatir
deosebi.t îngăduinţa dumneavoastră de a scrie
cHe ceva despre ceea ce ştiţi 6, aşa cum ştiu
eu ; şi ca să vedeţi înc·eputul, iată, vă trimi1t
volumul tn care, făcîndu-mi o cinste cu faima
numelui dumnearv01a!>tră, m-am folosit de el

' Menţiune din memorie după Piiniu, care spune, de fapt ,

ci Alexandru, găsind printre comorile luate de Ia perşi o
cutie pentru unguente, „care era din aur impodobit cu
mărgăritare şi nestemate sculptate", a spus că era bună să
tină în ea operele lui Homer, dat fiind că erau mai pre-
ţioase. (Op. cit„ 7, 50, 5) __

� Istoric florentin (n. 1476) exilat din patrie datorită ati­

tudlnii sale antimedicee ş! stabilit la Veneţia, unde a frec­
ventat cu asiduitate cercul 1u1 Tiţian.
• A se vedea nota 1 Ia pag. 59.
-
• Antonio de Leyva (c. 1480-1536) , fost ministru al lui
Carol Quintul şi comandantul trupelor spaniole din Italia.
5 Privitor la întrebuinţarea acestul epitet, a se vedea
nota 5 la pag. 265.
1 A se vedea răspunsul lui Michelangelo la prima scri-
soare a Jui Aretino (p. 65) . 78
 în mu1te împr,ejwărri 1, Dar devotamentuJ meu
nu va dobîndi o.arie de 1a principele sculpruriii
şi al pidurii unul din acele c1ar,toane pe care
de obicei le arunoaţi în foc 2, pentru ca să
mă bucur de el cit v·oi trăi, iar după moa.rte
să-l 1au cu mine în mormînt 1 Ştiu că îndrăz­
neala unei asemenea rugăminţi nu-l va su­
păra pe cel căruia i-am adresat-o, atît fiindcă
este de viţă nobilă 3, cit şi p entru a nu-şi
dezminţi făgăduielile de a-mi oferi orice lu­
oru de-a[! său 4 .
Din V ene/ ia, la 20 ianuarie 1538

li 1 18 Către m e sse r Lione,

sculptor s

Preacuviosul fra Tomaso, predicator sincer

şi orieştin dr·eptcr1edindios, a avut bunătatea
să-mi înmîneze sorisoanea dUJmitale, pe care
am citit- o oa venind din partea cui-�a de c are
eram legat prin aceeaşi pa1trie, prin simţă­
mmte de pri1eteni1e şi priln. potrivi.riea inclina­
ţiilor, aşa că am încercat o mair·e bucurie în
timp ce bunul păirinte mi-a povestit oum te
stră.diuieştJ deopo1II'iv
i ă să-l sluj.eşti pe Dum-
. ne:zieu şi să le aduci oamenilor desfătaire ; şi
bÎlll!e .fad fădnd astfel, căci lui îi datorăm tot
ce ştim şi tot ce făurim. El iţi călăJuz.eşte dalta
cînd s1ruliptezi şi cugetul cînd gîndeşti, iar
cinstea pe care ţi-o aduce minuirea ciocanu-

• Este vorba de p1tmul volum de Scrisort, publlcat !n

decembrie 1537, şi in care Michelangelo este amintit d e
clteva o r i în contexte elogioase.
• Rugăminte repetată zadarnic ln toate scrisorile u rmA­
toare, Ia care maestrul n-a rAspuns nici prin darul solicitat
şi nici mAcar prin vreo altă misivă.
a Michelangelo se trăgea dintr-o famllle de notabili flo­
rentini cu pretenţii nobiliare, iarr Vasarl aminteşte că tatăl
Iul descindea, „după cum se spune, din preanobila şi stră­
vechea familie a conţilor de canossa". (O p. cit„ p. 943)
' Aretino 11 reaminteşte Iul Michelangelo oferta, folosind
chiar cuvintele din scrisoarea acestuia.
1 Leone Leon!, sculptor ş1 arhitect (Arezzo, 1509 - Milano,
1590) . a debutat ca orfevru şi gravor de m edalii, stabilin­
du-se de t!năr la Venetla. unde a frecventat cercul lui
Tlţten şi S ansovl.no. DupA o perioadă petrecută la Roma,
,9 lucrind pentru monetăria pontlfica!A, va trece din 1546 !n
slulba curtil spaniole, stabilindu-se la MUano.
lui este un dar hărăzit de bunătatea lui ; nu
finJcape îndoială c ă , attunci cînd ne vedem lău­
daţi în tnd:?lebnidr'ile noastre, se cuvine să-l
mul�umim lui Oristos , căci cine face altmin­
teri se arată nerecunoscător fată de bineface­
rile cerufoi şi semeţ faţă de preţuirea oame­
nirlor.
Prin ce fapte ve i plăti oare vreodată
binefacerile cu care te-a mHuH Domnul în­
tr-un răstimp atît de scurt 1 I ată că Ia ure­
chea Sanctităţii-sale a ajuns zvonul priceperii
dumitale, i ată-ţi a siqurată piinea soţiei şi co­
piilor, iait ă că omul care '1e oropsea este la
închi soare, i,ată-,te Ia Roma, stăpîna artelor,
făuritoare de qloriri şi izvor de nQII'loace : şi,
ceea ce e mai de Preţ, iată-t,e acolo lînăr,
sănătos şi iTenumit. Dar, după cum spuneam ,
toate aceste împliniri trebuie privilte ca bine­
fa·ceri ·ale Domnului, căci dacă o să gîndesti
că se datoresc propriilor dumitale skădanii,
te paşte primej dia să-ţi ridici împotrivă soar­
ta , care acum îti este pri'elnică şi-ti v·a fi din
zi tn zi mai prielnică, fie şi cu pretul de a
i erta ocări oricît de grele : căci însuşi fiul
Celui de sus i-a iertat pe cei ·ce-l răstigni s eră
si-1 batjocoriseră, rugindu-se �atălui pentru
mîntuirea lor, ·a sa incit s-ar cuveni să-l rogi
pe papa să-i dea drumul potrivnicului du­
mitale. Bietul om este totuşi foarte priceput,
are o mare faimă si este crescut şi el l a
ş c o aJa acestei curţi 1 : i a r Ia urma urmei, îi
eşti mai îndatorat lui dedt papei, căci sfin­
să-ţi cunoia sc ă
ţia-sa n-.ar fi ,ajuns niciodată
înaltele însuşiri da'Că aţîţarea unui spirit atît
de deosebit nu .ar fi fost o m ăr turie. Şi de
bună seamă, lăudindu-se c ă o să te ucidă , şi-a
stricait propria-i faimă, spori!nd-o ipe a dumi-

• Probabil Benvenuto Cell!nl, rivalul lndlr.llt al Iul Leont

Inel din 1537, care U luase locul ce „maestru gravor• la
monetăria papală după intrarea Iul Celllnl ln lnchlsoare
(oct. 1539) . 8
 tale ; iar de s-o î n t î mpla să se îndoiască ci­
neva că eşti cel mai bun griavor de monede,
aminteşte, drept dovadă, de această p izmă
în dî rj i t ă .
Ca să trecem acum la faptul că sen i or ul
nostru 1 n-a pus să f i e .chemat străludtul
Tiţian, îti răspund că prea s finţitul b ă trîn n-ar
tiriebu i să mai zăb ovească, pe:rutru e<a , în po­
fida t impu l ui şi a m o rţ ii , U:I"la ll. şii să p oată
avea bucuria de a p ri v i chipul viu şi ad e vă ­
,r,at ial a ce l u i.a ca;re, dato r i tă m e r ite l o r sale, are
paTte de toate bucuriile hărăzite de cer pe
pămînt. Este d rep t că prietenul meu n-a vrut
să se ducă în Spania, cu to aite că împăratul
a c emt încuviinţ.a rea înai1tei noastre stăpî­
ni r i 2, î n s ă ar veni acolo pentru a lăsa aminti­
rea m ăi es tri·ei sa'1 e în p ortretel e pr in cipil or
din ilus tra casă Farnese 3. Cu acest pril ej ar
vedea săpate în marmură minunile maeştrilor
anticii ; .în ce mă p r i v eşte, eu socotesc că
s culptor i i şi p ictor i i coa re nu le-au v ăz1ut ni­
ciodaită sînt la fel de s t in gher iţ i ca şi c ei ce
trebuie să s e î n ţ e leagă cu aj utorul unui tăl­
maci, lucrn d o v edit de Franc·esco Sailviatli, un
tînăr foart e înzestrat "· Desenul lui pl in de
pricepere şi iscusinţă iml î nfă ţ işeaz ă Jude·
caia, prin a .cărei .alcătuLI'le chibzuită Miche­
langelo aşterne şi rotunj eşte cu măi estri e li­
niile, i·ar făgăduinţele f.elului său de a lucra
sînt pe cit de neîndoielnice, pe atît de m ari .
Din V eneţia, la 1 1 iulie 1 539.

1 !Papa,
• A senatului veneţian.
I Din 1534 papA era PaUl al III-Iea (Alessandro Famese) .
Primul portret al acestuia va fi pictat de Tlţian tn 1543,
cu prilejul unei cAlAtoril a pontl1ulul ID Eml!1a, Iar Ia
Roma pictorul va ajunge abia ID 1545.
• Pdctorul Francesco de! Boss! (Florenţa, 1510 - Roma,
1563), zis Cecchino Salvlatl, dupA numele protectorului &Au,
cardinalul Sa.lvlatl, 1n slujba cArula a Intrat la Roma, dupl
ce trecuse prin atelierul Iul Andrea del Sarto. 1n 1539 este
Invitat Ia Veneţia de patriarhul Grtmanl pentru a decora
n!Şte tncAper1 din palatul acestuia. iPlcturile &-au distrus,
tnsă menţiunea !Ul Aretlno confirmă scurta Iul şedere la
51 Venetla.
l i 1 97 Către messer
Marcantonio d'Urbino

Eu, care te îndrăgesc pe măsura meritelor

dumitaJe şi sint tot atît de dornic să te slu­
j esc pe cit e ş ti dumneaita să îmi foci pe plac,
îţi trimit so1netul pe care, atît pcropri1a-mi în­
datorire, dt ş i îndemnurile 1al tora, m-au siUt
să-l compun despre po r tre tu l minunat făcut
de minunatul Tiţian după chipul lui don Diego
Hur.tado de Mendozia 1, un t înă1" cum. s-a•r cru­
v.eni să fie bătrînii, şi atît de bun şi de înţe­
lept, îndt mai înţelept şi mai bun nici că s-ar
putea. Despre mărinimie şi în văţă tua- ă nu mâli
vorbesc, căci nu sînt în sbar e să măsor nici
'

cit este una de ÎI1Jtinsă, nici cit e cealaltă de

adîncă . Drept .aairie, mă mărginesc să-ţi spun
că îţi itrimÎlt ve.r.s.u.r.iJe făcUJte pe subiectu[
a1ll.initH , ca să i le airăţi lui pi.esiser Footu.nio 2
pentru a mi le îndrepta , şi nu Sj)[e ia mi le
lăuda. Aşadar, iia -le şi du�i-le şi, deLndată oe
vei fi .aflat judecata lui cinstirtă Qa11e nu gr1e­
şeşte, vino degrabă să mi-o spui. Altminiteri
îmi v;a fi limpede că palavrele mele l-au plic­
tisit, necum că i-au plăcut.
De acasă, în V eneţia, la 1 6 august 1 540.

De vrei să vezi cum Titian Apelle

Din artă face, fără grai, natură,
Priveşte-l pe Mendoza în pictură,
Atît de viu, de pare că vorbeşte.

Cum stă-n picioare, se mişcă, trăieşte,

Trupu-i de carne şi oase ; figură
Plină de haruri, ce fără măsură
Darnicul cer, veghind, îi sorteşte.

' Ambasadorul Spaniei la Veneţia. Portretul este identi­

ficat de unii cercetAtori cu cel aflat la Galeria P!tti din
F!orenţa (catal. ctt., nr. 220 şi 247). Vasart menţloneaza cA
a fost executat ln 1541 şi îl reprezenta pe Mendoza 1n pi­
cioare, adAug1nd : „Iar de atunci a început T!ţlan ceea ce
a intrat apoi tn obicei, adicA de a face in unele portrete
figura intreagA". (Op. ctt., 2, voi. VI, p. 606) .
• Spira Fortunio, poet din anturajul literar al lui Tiţian,
mentionat de Aretino ln diverse scrisori. 8�
 Pe chipul, redat întocmai, se-11rată
A sufletului sfîntă-nflăcărare
Şi a virtuţilor cunună luminată,
!naltu-i gînd, aleasa-i cugetare,
Care prezent şi viitor deodată
Scrutează cu dîrzenie şi-ncordare.

1 1 209 Către
marele marchiz de Vasto 1

(„.) Trecînd acum la amînările lui Tiţian, cu

ire0U11Jo ştim.ţă îndatorat pentru binefocerile
primi.te dim. măTinimia ·c asei de V:a1sito, vreau
să vă spun că doar c o nskîng.ere a de a mai
rămîrne la Ma:rutova 2 a pr i cinuit a1c.eastă întîr­
ziere între dorinţa dom.niei-voastirie şi indato­
rLrea lui. Ieri, ·chiair, m-a dus să văd tabloul
în care sînteti î nf ăţ işat v o rbindu- le oşt e nilor
de pe p ostamentul U:TI!ei cioloarrI!e 3 ; şi pot să
vă jur p e toate onorurile voastre că, deşi în
figurile pidt1a,te se vede doar suprafa�a, pene­
lu!! ·aces•tui om neaisemuit dezvăluie într-un
fel ou totul neaşteptait păr ţil e ca'1'1e nu se văd,
aşa incit în imagine.a pia!Jată de el, mădula ­
rel.e fiilll.d în reltef, ca în real�tate, se vede
IDJai muH Al f onso decîlt fierul ce î l îmbracă ;
iar armura pe oar.e v-a pu s -o p ic t orul imită
Herul! atît de bine, îndt nici adev ărul însuşi
n-.ar şti să-l d e osebea.iscă pe cel natural de
ac� în chipuH : c ăci reflexele .apăr ători lo r
soapără scînteind şi scîntei,ază .s c ăp ăirîn d , aşa
încH ochii ce le privesc rămîn nu uluiţi, ci
d e -·a dreptul o rb i ţi. Totoc1Ja1tă a i put·ea să juri

• Alfonso de Avalos, marchiz d e Vasto (1504-1546) , gu­

vernatorul statului Milano (aflat sub dominaţie spanl_oUI),
a fost prietenul şi protectorul multor artişti al vremii. In
introducere Aretino justificA !ntlrzlerea scrierii sale despre
Viaţa sfintei Ecaterina, care-i fusese comandatA de marchiz.
• Incep!nd din 1523 Tiţian a frecventat !n repetate rtndurt
curtea din Mantova, executlnd diverse lucrări pentru fami-
lla Gonzaga. .
3 Tabloul fusese comandat de marchiz Ia începutul anu­
lui 1539. lucrat, după cum rezUltA din scrisoare, ln 1540 şi
predat !n anul următor ducelui din Milano. Pictura se află
Ia muze\11 Praclo. dliil Madrid (catal. cit., nr. 218). Menţion!lit
IS3 de Vasarl, op. cit., 2, vot. VI, p. 608.
că din mulţimea de oşteni încremeniţi în tă­
cere, purtînd fe l ur i t e v eş min te şi arme, unii
îşi d esp r in d privirea de la m a i estartea ce vă
nimbează fruntea, d oa r pentru a 00 îndrepta
asupr.a lui Fr anc es c o Fermnte, lumină ra stră­
.

lucirii g l o r iei voastre. Cine priveşte felul în

oare a înf ă ţ i ş a t V:ecellio un fiu a1tît de vredni c
lîngă un părinte atît de slăvit poate să-şi în­
ch ipui e nu CJUJ1Il ar sta un înger alături de
,

Dumnezeu , căci .ar fi prea mar e îndrăzneala,

da;r cum .arăta Febus alături de Mair te, dnd
neprihănirea celor nouă ani inflorea în el cu
acee.aşi groaţie c u care î nfloreşte această vîr­
stă cur•ată IÎn nobilul v o stru moştenitor. El vă
ţ i ne coiful 1m:podobit cu pene care, înfior0a1te
de vînt, par plinie de firească moliciune şi
fr.ea:măt, aşa incit bă·�atul , in cereasca-i puri­
tate, priveşbe cu ochi rîzători, înto cma i ca
aibunci cînd îl mîn gî iaţi în oar!J.e şi oase ; şi
sînt înmedinţat că, îndată ce-l veţi vedea gă­
tit cu iscusit.a armu r ă antică împodobită cu
perle şi nestemate, oar·e-i }.asă descoperite lna­
ţele şi ipicioa1rele, 1aşa cum vedem .pe arcurile
de tr iumf că purtau eroii romani, o să-i doriţi
.

una la fel. Desprie văzduhul şi norii ce desă­

vtr şesc scena nu mai vorb es c ; nici despre
pe i sa j u l î nch ipuit de mina c elui ce mi-e deo­
p o trivă frate şi p r ieten ; nici despre pletele,
bărbile ş i ve ş m in te l e pe r sona j el or , p ent r u că
redarea unor ·asemenea lucruri îi izbuteşte
a ut .de bine, incit na1lwa însă ş i mărturiseşte
că în 1această pr ivi nţă el nu-i este e gal , cj o
dep ă ş eşte .

Din V eneţia, la 20 noiembrie 1 540.

1 1 234 Către
magnificul N icolo Mal i no 1

Deşi, seniore, cînd întocmesc versUJri ş1 nme,

aduc tot atîta j igniir.e muz·ell o r oare o îngăduie ,

t NobU veneţian, nepotul luJ V1cenzo Osppello , general

aJ flotei veneţiene, despre care se va vorbi mal fos. 8•
 cită ocara imi pncmuiesc mie, care le com­
pun, văzînd însă cit de minunat a zugrăvit
panelul Jui Tiţ1an por.tr·e tul minuna1tului Vin­
cenzo Cappello 1, nu m-a:rµ putut împiedica s�
sicriu despre el sorrl!eruu l ce urmează. Căci vor
trece mai m ulte veacuri dedt anii <trăiţi de
noi pînă ce va îngădui Domnul oa oraşul
a c est1a să se poată mîndri cu un s·enator atH
de diSitins şi cu un piotor atît de ales. Dar
dareă se va întîmp1a ·ca din negura aC'e stor
cuvirut·e să scapere vr-eo licărire de poezie, să
ştiţi că e merHul subiectului, ·a călrui desăvîr­
şir·e a însemna·t pentru înda:torirea cugetului
meu ceea ce înseamnă pintenul p erutru leneşa
încetineală a oalului, şi sunarea vîntului pen­
tru focul m:ocntt. De bună sea1D1ă, înfăţişarea
i mrpunătoar:e a celui zugrăvit, pr·eoum ş i mă­
iestria coloritu'1ui celui ce 1-ia zugirăvii t mişcă
în asemenen. măsură sufletul privitorului 2, în­
cîit a ceS1ta simte nevoia să le înalţe laude, fie
prin viu grei, fie cu pana. Ca ata1re, se cuvine
să fiu ieritat da·că ialDl încercat să rndau ceea
oe mi s-1a părn:t că citesc în înfăţişarea ilus­
trului bărbat : .acea hotărk·e .pe oar·e, spre bi­
nele paitriei, spre izbînda credinţei şi spre
propriul s ău renume, a luat-o la Preveza 3
a dînaa chibzuinţă şi sufletu-i neînfrica t. I ar
dacă datorită unor asemenea fapte vrednicul

' Nu se cunoaşte, cu certitudine tabloul, deoarece există

mal multe portrete contemporane ale acestui personaj, astfel
înclt părerile specialiştilor sînt împărţite (cat. ctt. nr. 206).
2 Aici, ca şi 1n alte locuri. elogiile lui Aretlno au drept
c riteriu anumite cerinţe formulate de estetica timpului.
Efectul psihologic era una dintre acestea, după cum se va
vedea 1n tratatul lui Dolce (pag. 309-310) .
• Judecind după cele spuse tn ultimele cinci versuri ale
sonetului, pare să fle o confuzie Intre două lupte foarte
apropiate. La 25 sept. 1538, flota veneto-spaniolo-papală, r.o­
mandatll., printre alţii, şi de Andrea Doria, a blocat flota
turcă ln golful Arta, la intrarea căruia se află Preveza
(Grecia de NV) . După o ciocnire de mici proporţii intre
ctteva galere, Doria a ridicat peste noapte blocada din
motive nu tocmai clare, oferindu-le astfel turcilor o
b!rUlntă care a marcat tnceputuJ dominaţie! otomane tn
rAsArituJ Medlteranel. Pentru Juna următoare, Dorla pre­
gătise o debarcare la Castelnuovo (port mUltar turcesc
situat ceva ma i la nord) , tnsă generalul Cappello, devanstnd
acţiunea, a asaltat şi a cucerit fortăreaţa. Este deci de
crezut că aici, şi nu Ja Preveza, s-a ilustrat hotărirea lui
85 încununata Cle victorie, c;lespre care vorbe!ilte Arettno.
bătrrn trăieşte în inima celor ce nu l-au văzut
niciodată, dt de viu trebuie să fie în a dom­
nei-voasrbrre , c ar e i sîillteti n epo t 1
-

/)in V eneţia, în sfînta zi de Crăciun, 1540.

Chibzuinţă, curaj şi înflăcărare,

De la Cezar, Petru şi Marcu-mbinate,
V ădit- a Cappello cînd cutremurate
Rămas-au corăbiile de l a Soare-Răsare ;

Se văd în ilustra-i înfăţişare

Prin trăsături vii, minunate,
De Titian cu a tî ta vigoare redate,
Incit par că aievea trăiesc fiecare.

Pe chip îi citeşti înţeleapta lui minte,

Pe Jîngă curajul ce-i dete lui Doria
Aripi, pe turci respingînd, să-i înfrunte ;

V ezi cum se- armă pentru Crist, pentru gloria

Patriei rîvnită ; cum lui, bărbatul de frunte,
Lupta temută i- aduse victoria.

li 236 Către messer

lacopo Sansovi no 1

hi trimit sonetul d e spr e imagim.ea sfintei pe

·

aaiTe mi -ai făcut-o şi mi ...a;i dăruit - o Ia:r dacă

.

în versurile a!cestea vei găsi ceva izbutit, să

ştii că se dator·eşte .nu minţii cu oare socoţi
că l-am întoC!Ill it, ci recunoştinţei mele şi me­
ritului dumi:tale ; căci una mi-a inspirat ri­
mel e , iar oelălalt mi-a dat subiectul pe care
să Je compun. SClll.l , mai d e gr abă
· , laudele
adu-i-le fecrioarei despr e care e vorba, căci,
aşa cum ti-a da:t dumita1le har ca s-o poţi plăs­
mui , tot astfel mi-1a împărtăş�t mie darul d e a
s cri e de spr e dînsa.

Din V eneţia, la 1 3 ianuarie 1 54 1 .

2 A se vedea nota 2 la pag. 72.

 De vrei să priveşti casta voinţă,
Nobilul gînd şi zelul fierbinte,
Sufletul închinat celor sfinte,
Ce Caterina jertfi-n suferinţă,

La mîndra-i statuie, a cărei fii.nţd

Parcă aievea-ar trăi, ia aminte :
I se citeşte în suflet şi-n minte
Crezul întipărit de credinţă.

Privind-o mereu mai limpede-mi pare

Rolul virtuţilor sale de seamă,
Ce-nfrîng a caznei pe roată oroare.

Nemuritor fi-vei, Sansovin, care

Ai dovedit că în marmuri şi-aramă
Ştii să trezeşti simţiri şi mişcare.

li 291 Către messer

G iovan da Udene 1

Mai mare mi-a fost supărarea , bunul meu

frate, că venind să mă ve z i , nu m-ai găsit
acasă, decît mi ...ar fi fost plăcerea dacă toţi
seniorii oîti au trecut pe la mine s-,ar fi adu­
nait să mă 1aişterpite o jumătate de zi. Căci pen­
tru mine preţuieşte IDl(lii muLt să ne amintim
î mpi11eun ă de începuturile prieteniei noastll'e,
dedt tot ce înseamnă, să zi1cem, a e r ele lor
de mărire. De bună 5eamă că mîn.gîierea pe
oar·e o înicearcă sufletele Il!oa:stre oind ne aipu­
căm să vorbim desprie divin.iellie inSlll ş iri ale
lui Rafael din Urbino, al cărui urmaş eşti, şi

1 Gt<>vann1 di Francesco Ricama.dor, zis Giovanni da

Udlne (1487--il.564) , veoit de ttnăr la Roma, a fost elevul şi
colaboratorul lu.i Rafael, Impresionat de aşa-nwnttele gro­
teşti recent descoperite ln Dornus Aurea din Roma, el se
va ilustra prin arta stucaturiloi; ornamentale, crelnd o lume
bizară şi plină de fantezie pnn lmblnarea motivelor romane
cu cete miniaturale. Pe lingă decoraţia Loggillor vaticane, a
executat numeroase lucrări la Roma, Florenţa şi Udlne, Iar
Ia Veneţia efectuase de culind (1539) groteştlle din palatul
87 Grimani.
 despre regeasca m ăreţie a lui A gostl n Chisi i ,
al c ărui discipol sînt, este - aproape la fel cu
aceea pe care o simţeau ei p e vremea cînd
i-am văzut cum ştiau să-şi folosească, unul
harurile, iar celălalt bogăţiile. Dar fiindcă n e
iubim ,a şa cum ne iubim, e greu de spus c,are
din noi a fost mai mîhnit : dumneata, fiindcă
nu m-ai găsit, sau eu, pentru că nu te-am
văzut. Oricum ar fi, iscălitura de pictor pe
care mi-ai l ăsat-o scrisă cu cretă p e dosul
uşii mi-a ţinut loc de vizită, aşa inci t îţi tri­
mit multe şi călduro ase mulţumiri.
Dar cu toate că. aş dori mai degrabă să-ţi
fiu de folos de.c i t să-ţi dau bătaie de cap_,
cunoscîndu-ţi bunăvoinţa, nu pot să nu-ţi cer,
cu obişnuita încrr,edere, o foaie cu desene din
a celea de repro dus în sticlă, cum mi-ai făcut
a tunci cîn d Domenico Ballarini ( i dolul acestei
arte) , copleşit de uimire, ţi-a r ămas devotat
pentru totderauna ; căci a văzut şi a aflat în
maniera aoelor forme de vase a tît de fru­
moase şi variate, ceea ce nu mai văzuse şi nu
mai afla,se vreodată. Pentru că dumneata
s.tăpîneşti spi ritul dibăciei antice într-un stil
·a tît de iscusi t, încît oncme învaţă apoi
această manieră fără nici o strădani e 2. De
aceea, marele meşter de la Mumano îmi stă­
ruie în suflet ca să te r o_g să�mi faai acesit
mare hatîr. Şi cum graba sporeşte atît p reţul
daru.lui cît şi datoria celui care -l primeşte,
cată ca bunătatea să-ţi fie neîruttrziată, aşa
cum vor fi serviciile pe oare vei dori să mi l e
ceri, dacă-mi va sta în putinţă să ţi le fac.
Din V eneţia, la 5 septembrie 1 541

1 Bancheru.I Ch!gl, l n slujba cliruia Intrase Aretlno la

Roma prtn 1517, clnd 11 cunoscuse pe Rafael şl Glovannt da
Udlne.
3 Artistul studiase îndelung ornamentarea palatului ne­
ronlan, pinii sli-şl creeze propriul lui stil de groteşti. Vasarl
exprimi şi el aceeaşi opinie, spunlnd ci „Giovanni fusese
relnnoltorul ş! aproape nliscocltorul stucaturilor şi aJ celor­
lalte groteşti, tar după operele Iul şi-au luat modelul toţl
cel ce au vrut să facă asemenea lucrări" . (Op. ctt„ p. 886) . 88
 li 379 Către messer
Giulio Romano 1

Daică dumneata, pictor ilustru şi ·arhitect ne­

întrecut, ai întreba ce faoe Tiţian şi cu ce
mă î nde l etn iicesc eu, ţi-aş r ăspunde că amtn­
doi nu mai avem •alt gînd decit s ă găsim un
fel de a ne răzbuna, pentru că ne-ai amăgit
driaigosillea oe ţi-o purităm cu făgădui'1rla c ă vei
veni a.iici , drept care şi a oum m a i sÎIIltem su­
pălraţi în sinea nOlalsltră : el nu-şi iaJ!ltă că mi-a
dait sper.ante deşarte , iar eu nu mă-mµac că
l-am crezut. Aşadar, furi1a lui şi mîni1a mea
n - au să-şi destmme .aburH în neant, pînă c:e
nu-� vei împlini făgăduiala pe care ai încă<l­
·oat-o de atîtea: ori. Dar a nutri o asemenea
nădej de e curată deşer·tăciune, c ăci cine s�a
arrătat neî'IldurMor părăsindu-şi propria lui
partrie nu se p·oa<te lăsa înduplecat să-i vizi­
te�e µe a l ţi i . Şi totu ş i Mantova nu e mai fru­
moasă decit Roma sau Veneţia. Oh , d re1gos ­ „

tea de nevia•stă, de copii şi de dştig nu mll

La:să" ! : dar cele cinoi sp.rezece sau d ou ă Zieci
de zHe cit ai lilpsi ţi-ar fi un răstimp prielnic,
ca•re fm:prospătează si m ţă mintele µrin dorul
năJSc.mit d e sOOirta desrpărţiire. l1air ca s ă-ti vor­
besc dnstiit, gîndindu-mă la firea ş i m ăie s tria
dumitale, aş vrea să nu am n ioi cuget, nici
omenie ; căci lip s i n du- mi şi una şi alita , nu
m aş mai frărnînta de dorinţă să t e văd lu­
...

orînd şi să mă bucur de dummeaita.

Eşti un om pl ăcut , chi.bzuit şi vesel în con­
vorbiri ; m aire, minuniait şi utrnitor in meşte­
şug. De aceea, orkine vede cil ădiirile şi pictu-

1 Glullo Plopi. zis Glullo Romano (Roma. 1492 sau 1499-

Mantova, 1546) , olctor sl arhltPrt, a fost principalul dlsdool
şi colaborator al lui Rafael. Duel! j efuirea Romei ln 1527,
s-a stabilit definitiv la Mantova ln slujba familiei Gonzaga.
'Datorit!! lui, spune E. Camesasca, Mantova a devenit un
Important centru de radiaţie manieristă, fapt de care tre­
buie Jegatll tn mare parte renovarea pic turii clin provincia
venetll. (Aretlno, ed. cit„ voi. III,, p, 410-41 1) . Prleten1a
artistului cu 'Pietro Arettno data tncll din anii de tinereţe
de la Roma. Iar curlnd dupll aceea li cunoscuse probabil
89 şi pe Tiţian, care lucra adesea pentru ducele Mantovel.
rile ieşite din mintea şi miinile dwni �al.e se
minunează de parcă ar vedea închipuite lă­
caşuri ale zeilor şi minuni aile n aturii. In ce
priveşte invenţiunea şi farmecul 1, toată lu­
mea te pune mai preus de oricai11e din cel ce
aiu mînuit vreodată compasul şi penelul. De
aceeaşi părere ar fi şi Apelle şi Vitruviu,
dacă ar cunoaşte clădiirHe şi picturile pe caire
le-ai gîndit şi le-ai făc'l!Jt în 0:raşul ac·elia, în­
frumuseţat, înnobilat, prin spiritul ideilor
dumitale, iaintice în manforă modernă şi mo­
derne în manieră antică 2• Da1r de ce nu te-o
fi adus soarta aki, aşa cum. te�a dus acolo 1
De oe amintirile pe care le laşi ducilor de
Gonza.ga nu le rămîn seniatorilor veneţieni 1

Din V eneţia [iunie 1 542]

li 394 Către messer Tiţia n

Am văzut, prietene, portretul fetiţei senioru­

lui Roberto Strozzi 3, nobil şi ales gentilom.
Şi pentru că doreşti să-mi .am părerea·, am
să-ţi spun că, dacă eram pictor, m-ar fi cu­
prins deznădejdea, deşi ar fi trebuit oa văzul
meu să fie călăuzit de ştiin�a dumnezeiască
pentru a înţelege ·cauz·a acestei deznădejdi.
E limpede că penelul dumitale şi-ia păstrat
miracolele pentru maturitatea bătrîneţii 4• Ca
atare eu, oare nu si111t orb în foţa acestei

1 Termeni frecvent foJoslţl ln estetica epocii, Invenţiunea

f!Jnd echivalent! fle cu noţiunea de ternA sau subiect, fle cu
aceea modernă de compoz.lţie, comporttnd adesea ambele
sensuri. Pentru explicatu mal ample a se vedea Dolce,
p. 285 şi urm., Iar pentru Ideea de farmec, spusele Iul Plno
la pag, 212 şi nota 3.
l Formulare prin care Aretino reliefează, de fapt, Cel do l
poJl al inspiraţiei artistice Ia m!jlocUJ seco1u1Ui al xv.r-1ea :
pe de o parte perfecţiunea modelelor greco-romane, !ar p e
de alta i nm· atiile noii estetic !, care au dus ln pictura la
creatl1 le lui Rafael. Michelangelo şi Tiţlan , Iar ln arhitec­
tură la manierismul Iul Glullo Romano şi sansovlno.
3 .Nobil florentin exilat din pricina atitudlnli saJe antime­
dlceE:. Portretul fi icel Iul, Clarice Strozz.l, semnat şi datat
din 1542, se află la Muzeul de Stat dln Berlin (ca tal. ctt.,
nr. 223) .
' Nu se c unoaşte cu certitudine data naşterii lui Tlţlan,
dar pictorul trecuse de 50 de an!. 90
 ar1te 1, mărturisesc cu mina pe inimă că o ase­
menea lucr.C1Jre este nu numai greu de făcut,
ci chiw de necrezut ; aşa incîit merită să fie
pUJsă mai presus de toarte pieiturile dte s-au
fă:c1111: şi se v o r mai face, căci, deşi arta spu­
ne că �maginea nu e vie, na1tuira p oate jure
că nru este o închipuir1e . Aş lăuda .căţeluşuil pe
oair·e-1 mingie fetii ţa, daică ar fi de ajuns s ă
mă minunez d e vi oiciunea lui. Dar închei cu
această uimire care-mi i1a vorba din gură.
Din V enefia, la 6 iulie 1 542

I I I 40 Către messer Tiţian

Faima, strălucite prieten, vesteşte cu atîta

buourie miracolul împlinit de penelul dumi­
tale în portretul pa1pei, încît dacă n-,a:r avea
îndJat.orirea să aducă la cunoştinţa lumii mă­
rinimia dovedi:tă de cugetul dumibale prin
faptul că n-ai primit dregători'a sigiliului 2,
pe c are Sfinţi.a-sa a vnJJt să ţi- o dea dr·ept
răsrpl1ată pentru tiaiblou, n - ar mai prididi trîm­
b i ţînd cit l"'ai înfăţişat de viu, de :aidoma, de
adevăr.ait 3• Dar orice operă a dumitale, oricît
de divină, e î ntrecută de gestul prin care ai
respins ceea ce alţii ar fi fost fericiţi să do­
bindească. Dumnea ta însă, neprimind cinul ce
ţi s„a oferi:t, dovedeşti cu c i t este mai prej os

1 Aretlno tsl atribu.le din ce ln ce mal frecvent şi osten­

tativ această competenţă, fapt care a contribuit In­
contestabil La consolldlarea renumclul său de priceipător.
După cum se poate constata, aprecierile lui critice stnt tn
general stereotipe, importantă fiind însă o anumită perspi­
cacitate care-l făcea să Intuiască talentele, precum ş! In­
fluenta op!nltlor sale asupra contemporan!lor.
2 Titlul de cancelar al sigiliului pontlftcal, sinecură ob­
\lnută tn 1531 de Sebastiano deJ Piombo. N-am găsit alte
menţiuni privitoare la faptul relatat ale!, dar fn catalogul
Tlţlan citat se spune că !n 1547, la moartea Iul Sebastiano,
Tiţian a solicitat !n zadar acest titlu, care !-a fost acordat
lui G irolamo delia Porta.
3 PortrelUl este menţionat Ş i de Vasarl, care spune că a
fost executat cu prilejul intUnirl! dintre Paul al III-iea şi
caro! Qulntul în Emilia, la Busseto (1543) . Acum se af!A la
Galeria natională Capodlmonte din Neapole (catal. ctt. nr.
91 236 ; Vasarl, op. cit„ p. 998) .
R oma în măreţie ş i frumuseţe decît Veneţia,
şi cu .cit preţuieşti ma� mult nobleţea veş­
-

mîntului miJr,ean decît nevrednicia veşmintu­

lui călugătresic. la;r pe lingă toate aiceStt e a se
cuvine a fi lăudată, prin viu grni şi cu pana,
bunătartea inimi� dumittale cinsitite, care nu s-a
ililvoit să păgubească doi dintr-o dată pentru
a se îmbogăţi pe sine. Căci ar fi trebuit să se
i,a o part e de la unul şi o parte de la altull
'

pentru a intra în tovărăşie cu am.îndoi. ln

felul 'acesta s�ar fi plătit nepreţlllit ele dumitale
strădanii fără să-l coste nimic pe cel ce era
inda,torat să te răsplătească. Trăiască, aşadar,
Vecelii o, dat fiin.d că tine mai mult la bulllul
său renum e decît la veniturile mănoase.

Din V erona, 1n iulie 1 543

I I I 51 Către
M ichelagnolo Buonaruoti

Dacă Cezarul n-ar fi la fel de mare tn glorie

pe cit este în rang, aş pune mai presus bucu­
ria ce mi-a pă11Jruns inima cîmid Cellini 1 mi-a
scris că ,aţi primit cu plăc:ere salutăriJle mele,
decît uimitoarele onorU'I'i p e c:ar,e mi le-ia fă­
cut maiestatea-sa. Dair OUIID. el este şi U1I1 mare
căpitan şi un mare împăI"at, voi spune că,
primind .ace.aistă veste, sufletul meu a simţit
aceeaşi încîntaJre ca atunci cînd bum.ătatea lUIÎ
mi-a îngăduit mie, nevrednicul, să-l însoţesc
călare, de-,a dreapta măriei-sa11'e 2• Iair dacă
senioria-voastră sînteti slăvit datorită obştes-

• Iacopo Celllnl, negustor din Roma, care era ln bune re­

laţii cu Arelino şi totodată cu Michelangelo. A se vedea
scrisoarea III, 180.
• Ca de obicei, Aretlno ' aută să facă Impresie, amintind
de înaltele lui relaţii şi favoruri. In cazul de faţă este
vorba de cel mal spectacU!os m om ent clin viaţa lui : ln
1543, ca membru al ambasadei veneţiene, 1-a leşit tn tnUm­
plnare împăratului la Peschiera, tar acesta, incălcind rigu­
roasa etichetă a curţii spaniole, i-a cedat Jocul din dreapta,
parcurgtnd c!teva mile !n 'onversaţle cu el. Această fa­
voare a produs o mare impresie, exploatată apoi cu abili­
tate de Aretino. (Cfr. Aretino, ed. cit„ voi. 1111, p. 114
şi 171 ) . 92
 eului renume pînă şi de ciei ce ignoră mira­
oolele divinului vostru int1elect, de ce n-iar fi
de crezurt că vă slăvesc eu, ca.1re sînt oairecum
în măsura să pricep desăvîrşirea harului ce
v-:a fos1t dăruit de soarrtă 1 Dat.orită acestui
fa.pit, dnd am văzut culr1em.urătoarea, măr·eaţa
şi iarăşi cutremurătoarea voastră Judecată
de apoi, ochii mi-·a u fost scăldaţi în lacrimi
de emoţie. Vă daţi seama cum m-ar fi podi­
dit lacrimile dacă aş fi văzut însăşi opera fău­
rită de sfinta voastră mină 1• Căci dacă s- ar
înitlmp1a lucrul a1 icesta, nu numai că aş des­
luşi spi:ritele naturii vii în culori.l e chibzuite
cu măiestrie, dar i-aş mulţumi lui Dumnezieu
că mi-a hărăzit să mă nasc în V!I'emurile
dumneav;oastră ; care luaru îl preţuiesc la
fel de mu�t oa şi faptul că mi-.a fost dat să
kăi•esc în zilele augustului Carol.
Da:r de ce nu răsplătiţi, o seniore, această
veneraţie ia mea, care proslăvesc cer,eşt:ile
voastre harUJI'1i , dăru indu-mi drept r e licvă una
din hirliile c e vă par mai lipsite de preţ 1
Căci două linii trase cu cărbuneLe pe o filă
mi-ar fi muM mari scumpe decît toate po•ti[ele
şi colanele pe care mi le-au dăruit v reodată
feluriţi principi. Insă chiar dacă sî1nt nevred­
nk sţ:i-mi văd împli?tirtă acea•stă dOIJ'inţă, îmi
ajunge făgădiuial·a speranţei. Mă bucur de
·aceste dlamuri spernte şi, spertndu-le, le admir,
iair admir:îndu-le mă fe11i,oesc penlbru norocul
de ia mă purtea mulţumi c:u speranţa, care din
vis nu poate să nu se îin:truchipez.ie în adevăr.
Acelaşi luar:u şi-l spune şi prietenuJI meu, Ti­
ţi1an, vr·ednică pi1l dă, om ou o vi.aţă cMbzuită
şi modestă 2. El, c,frr·e este un înflăcăriat ad­
miira:tor a l stilului dumnevoastră s upraome­
nesc, mărmu.r1isindu-vă 1n scris, cu cuvenitul
respect, cum a resipms v·eni;bul ofer1t de papa

1 Marea freascA fusese termlnatA ln 1541, dar Aretino a

putut-o vedea doar .reprodWIA ln gravurt, adesea parţiale.
• Despre modestia lui Tlţlan, a se vedea, dimpotrivă, cele
spuse 1n nota 4 la pag. 342, şi de lnsuşl Aretlno ln scrl-
93 soarea III, 389.
pentrn feciorul lui 1 , şi- a dov edit în crederea
în bunăvoinţa p e care o aşteaptă din parfea
siincerei bunătăţi a domn i e i - v oa stre , c aTe s'in­
teţi i dolul lui şi al meu 2.
Din Veneţia, în aprilie, 1 5·14

I I I 54 Către messer Tiţian

Dup ă ce mi-am încălcat, p rietene, obiceiul,

dnînd singur sau, mai bine zis, în :tovărăşia
sîd1elilo.r acestor friguri ca.r,e nu mă mai lasă
să m ă bucur de gus1tul vreunei mîncă1ri , m-am
sou1ail: d e la masă .sătul de obida cu care mă
aşez.aisem de la-crweput. Apoi , r ezemîndu - mi
bT1aţe1e pe perviaz..u l ferestrei şi lăsîndu-mă pe
ele ou pieptul şi apro.a.pe cu tot trupul, am
înooput să privesc minunatul sp ec t a col al ne­
număratelor bărci , · cacr-e, pili.ne aHt c u st.răini
dt şi cu looalnioi, desfătau nu numai privi­
torii, ci însuşi Canalul Grande, desfăitător pen­
tru oricine îl străbate. Şi îndată ce a oferit
v1esel1a privelişte a două gondole care, cu
ba,rcaqiii lor vestiţi, s-au luat la întrecere una
cu aJta , am pri v iJ t cu plăcere mulţimea ce se
opri.se pentru a urmări întrec1eirea pe podul
Iti alto, pe mal la Camerlenghi, la Pescărie, pe
debaircaderul de l1a Santa Sofi1a şi de la casa
Mosto. Apoi, dnd pîlcuril e de oameni, băil:înd
din paJme cu v·oioşi,e, şi -iau văzut mai departe
de d.ruim, eu, plk1Us:1t de singu;rătaile şi neştiind
încotro să-mi îndmpt gînduri:1e, acrn ridieat

1 Titlan a avut dol băieţi, Pomponlo şi Orazto. născuţi

Intre 1523 şi 1525. !Primul a fost îndreptat de tînăr spre
cartera eclezJ.asttcA, tar al doilea a !nvăţat pictura in ate­
IleruJ tatălui său, ambU fllnd foarte !ncl!naţ! către petre<:ert
ş! risipă. Este probabil cA aluzia de faţă se referâ la Pom­
ponio.
2 Raportur.ile dintre ce! do! pictor! au fost destul de reci,
maestrul florentin nearAtînd prea mult entuziasm faţA de
arta colegului sAu (a se vedea finaluJ notei 3 la pag. 278) .
Poate cA Prin această menţiune Aretlno cAuta sA c!ştlge
bunăvoinţa lui Michelangelo fatA de prietenu! sAu, care in
anul unnAtor avea să se ducă la Roma, prevallndu-se tot­
odatA de prestigiul pe care !-1 aducea această prietenie,
conform procedeelor sale obişnuite. 94
 o chii spre cer, care, de cînd l-a făcu t Dum­
nezeu, n-,a fost niciodată pictat atît de frumos
cu u mbr e ş i lumini. Văzduhul eria î n tocma i
aşa cum ar vrea să-l î nch ip uie cei ce te piz­
muiesc pentru că nu se pot pune în locul
du mitale. Şi ai să vezi, după cu.m îţi poves­
tesc eu 1, mai întîi casele c.are, deşi sînt din
piatră ·adevărată, p ăr eau făcute dintr-un ma ­
t e r ial pl ăsmuit . Vezi apoi aerul, pe c are îl ,

simţeam în unele loc11i.ri vLu şi curnt, iarr în

altele îm b îosiit şi stăltut. Priveşte acru:m ·Şi mi­
nunăţia nori l or akă:tuiţi din desimi de ume­
zea1ă : j umăta:te d in ei stăteau a:duI11a ti în
pl anu l dilll faţă d easupra a cioperişmil or , iar
cea:1a:ltă jum ă:ta te se îndepărtau spre p!JanuJ
din spa1te. Am rălmas într-1adevălr uLmit de
cUJlo.r He lor v1a:riarte : cei mai apropiaţi ardeau
în văpăile de fo c ale soarelui, ia1r cei din de­
p ărtar e er:au colo11aţi cu un roşu de miniu
mai stins. O, cu ce trăsături măiesillre m înu iau
p e n el u r i l e naturii văzduhul, în d ep ărrtînidu-1
tr e ptat de clădiri, aşa cum îl în dep ărteaz ă
VeceUio cînd face peisaje 2 ! l n unele locuri
se ivea un verde-albăstrui, iar în altele un
albastru-verzui născut din oa;pridile I11aiturii,
maestra maeştrilor. Iar pr in daruri şi ob ­
soomri contopea sau reliefa în aşa fel ceea
ce era de co nt opit s,au de relietat, incit eu,
oa111e ştiu că pen elul dum�tale e dair din daru­
rile ·e i .am. susp i na t
, de re i-pa tru ori : „Oh,
t

Ti�ian, unde eşti ? " .

Pe cu vî n tu l meu că, daică a i fi p iota t ceea
ce ţ i - a m desoris, le-ai fi t r e zi t oamenilor ui-

1 Pasajul care urmează constituie unul din punctele cla­

sice de referinţă folosite de critici în legAturA cu aptitudi­
nile estetice mai mult sau mal puţin contestate ale Iul
Aretino, recunoscindu-1-se unanim o sensibllitate innAscutA
pentru pitoresc şi un autentic simţ al culorii. Iar R. P al ­
Iucchi.nl sublinJazA : „Nu trebuie uitat cA, tn literatura
noastră, cea mal pasionată evocare a unui apus de soare
pe Canal Grande H aparţine !Ul Aretlno". (La critica d'arte
·
etc„ p. 9) .
2 Formulare prin care autorul se referii Ia procedeul de-
95 gradeurllor caracteristice peisajelor Iul Tlţlan.
roirea caire mă cuprinsese pe mine : i a r eu ,
privind ceea ce ţi-am. înfăţişat, mi- a m adăpat
sufletul, însă minunea n-a dăinu i t mai mult
dedt culorile nemaipomenitei pic turi.
1n mai, din V eneţia, 1 544

1 1 1 57 Către messer
Carolo Gualteruzzi t

Dat fHind că ţineţi la Tiţian, puteţi înţelege

că, iubindu-� aşa cum îil iub esc , n u rămîn mai
puţin eu însumi dectt este dînsul el însuşi ;
ş i oum. cunosc .totodată pretutrea pe care o
acord.:i.ţi celor �e încredinţează sprij inului
dumneavoastră grija treburilor lor, sînt sigur
că rugăminţile p e care vi le adresez în inte­
resul acestui om deosebit vă vor spori do­
rinţa de a-l ajuta , aşa cum ploai,a sporeşte
apele unui rlu ; sau, mai bine zis, aşa cum
încrederea oamenilor în cei buni sporeşte în
sufletul a cestora simţămîntul bunăvo i nţei.
Dacă aţi fi fost însă mai puţin îndatoritor, aş
fi avut o îndoial ă că veţi pleca urechea la
ceea c e m-am apucat să vă scriu ; căci s-ar
fi cuvenit să vă vizitez prin scrisori, datorită
faptului că sinteţi un om atit de ales, fără a
aştepta să fiu î ndemnat de vreo altă pricină.
Sînt încredinţat însă că, deşi n-am făcut ceea
ce se cuvenea din propria-mi îndatorire, n u
veţi pregeta să foceţi ceea ce vă s t ă în fire.
Aş,ad ar , cînd noi vom vedea c ă a t i pus capăt
strădaniilor în folosul marelui pictor, dum­
neavoastră o să vedeţi cum mina răsplăţii va
şterge de pe fruntea plină de har sudoarea
trudei şi măiestriei sale.
Dealtfel mrtrele F1air nese 2, care, răsfăţat de
soartă, poate să fericească oamenii, nu va în-

1 Probabil un personaj de la curtea papei PaUl al III-lea,

ln bune relatu cu familia Farnese şi cu Michelangelo.
2 Papa Paul al III-iea era din familia Famese. 96
 gădui ca un spirit atît de ales să ramma ne­
fericit cînd şi-a pus toate n ădej dile într-însu l .
Nu m ă m i r î n s ă c ă are nevoie de îndemnuri
pentru a - l mîngîia cu u n gest f:rumos, dîndu-.i
pîinea rîvnHă pentru trebuinţele fiului său,
deşi bisericuţa făgăduită se află chiar pe pă­
mînturile lui 1 ; căci frămtntările ce r ă sco­
l esc lumea î i alungă din minte mul,te din în­
datoririle pe care, în a l te timpu r i , înaltul pre­
l at le-ar fi împlinit cu fapta făr ă ·a- i mai fi
a mintHe. Mar tor mi-e Dumnezeu că, dacă nu
s-ar petrece cutremurătoarele întîmplă,r1i care
se petrec, aş rămîne încremenit dOlar la gîn­
dul că e cu putinţă ca o binefacere aitît de
măiruntă, pent<r u o p ersoană ,a'fî,t de modestă,
să se amine a şa cum se amină. Ce pildă mai
frum oasă l e poate î nfăţişa principilor puterea
lu i decî t obiceiul de ,a împlini cele făgăduirte ?
Nu numai i l ustrul cardinal 2, nu numa i d ivi­
nul nepot a l Sfinţiei - s al e 3 au a - l ruga să-i
rlea lui Vecell i o ceea ce-i datorează , c i ori­
cine se împărtăşeşte din binefaceri�e nemuri­
torului pontif. Şi îi spun a stfel pentru că sa­
crul său portre t " nu este doar o oglindă î n
oare sfîntul păstor se vede pe sine î n sine,
p rin sine şi pentru sine, ci şi o imagine ce­
rească, ce .trăieşte aitît de aievea prin simţi­
r ile cu oare l-a înzestrat penelul celui amintit
m a i sus, încît viaţa îl v a ţine viu, cred, în
veci ; căci moartea, neputînd deosebi rea lita­
tea na,Lurii de închipuirea <l!rtei, va şovăi
să-mp l inească legea dreptului său, aşa cum
şovăie p.aşii celui care, pornit pe un drum
necunoscut, ,aj unge la o răspînHe ; şi, c a să

t Este vorba, probabil, de obţinerea unui post de canonic

pentru Pomponio Vecellio (v. nota l la pag. 94).
' Alessandro Farnese (1520-1589) , nepotU! papei Pall! al
nr-Jea şi savant mecenat.
3 Ducele Ottaviano Famese (1523-1584) , nepotU! aceluiaşi
papă, căsătorit cu Margareta de Austria, fiica lui Carol
Quinlul.
• Probabil portretul ami.llt it in scrisoarea III. 40 (v. nota 3
97 la pag. 91) ,
 nu apuce pe o cale greşită, se lasă înşelat de
neştiinţă, .aşa incit, chibzuind între da şi nu,
încurcă oe e bine cu ce e rău, i a r •alegerea îl
mină de multe ori aiurea.
Nu trebuie să supere p e nimeni stăruinţa
mea cînd e vorba să iau apărarea lui Tiţian,
căci frumoasele lui purtări îmbinate cu haru­
rile dăruite de cer p reschimbă simţămint·e'l e
p rieteneşti în dragoste cu ·adevărat frăţeiască ;
şi chiar dacă dr.agostea ce ne leagă ar fi fost
mai mică decît este, tot ar fi trebuit să m ă
zbucium pentru grijile l u i , văzînd cum l ăs0a­
rea lor în uitare aduce o ştirbire cuvîntuJui
acestui Pavel 1 ce ţine atît de sus scaunul lui
Petru ; a cărui ono·a•re sînt dator să o apăr,
d a ta fiind alinarea nevoilor mele din stră­
lucita mărinimie a celui ce este într-adevăr
vrednic ginere al Cezarului. Vorbesc despre
ducele Ottavi.ano, tînăr lipsit de făţărnicie, a
c ărui generozita1e, dacă i - o veţi aminti senio­
ria-voastră, nu v.a rămîne fără foto�.
Despre Bembo 2, vrednic de cinste şi a dm i ­
raţie, n u spun nimic pentru a nu-l j igni , de­
oarece bunătatea lui ţine tot atît de bine
minte tre hurile sluj itorilor săi. p e cit îşi pun
şi aoeştia nădej dea în priceputa lui chibzu­
inţă. I n sfîrşit, dată fiind prietenia dumnea­
voastră cu Michelagnolo, darUil lui Dumnezeu,
va rog din suflet, de vreme ce aveţj norocul
de a-i fi apropiat, să-l întrebaţi pînă cînd
crede că pot să îndur chinul pricinuit de ne­
conteni1la aşteptare a desenelor fă găduite, I.a
c are rîvnesc cu aceeaşi dorinţă cu c are sînt
gata să-l servesc.
ln iunie, din V eneţia, 1 544

• Paul este echivalentul lui Pavel ln limbile occidentale.

• Pietro Bernbo (Veneţia, 1470 - Roma, 1547) , personali­
tate m arcanta a epocii, literat şi Istoriograf al Republicii
veneţiene, a fost vreme de 7 ani secretarul papei Leon al
X-lea : dupa 1539, clnd e numit cardinal, s-a mutat la curtea
p apală, bucurlndu-se Qe un mare prestigiU. 9�
 I I I 73 Către messer
Alessa ndro Moretto 1

Sansovino, s cul pt o r vestit, mare airh1tec,t şi

om de bunăoredinţă, a v en i t chialf el să-mi
înmîneze portretul pe oare mi l-ai trimis, din
grij a de a-l vede a aj u n s unde trebuie. Curu
ta bl oul e vrednk de «1dmLraţie, a fo s t lău­
dart de toa.tă lu mea , tar cunoscăltorii în a l e
a•r tei au preţui t fireasca îmbinare a cru l o ri l nr
aşternute cu umbre şi lumini m i nun at cîntă­
ri te, îill t·r-o manieră pl in ă de gr.atie. In c e mă
priv eşte, · sînt atît de asemă n ătoir cu mine ln­
sum i în p i c tuna dumitale incit, a1tunci cînd
gînduri·le a bsorbi te de cercetarea răutăţilor
din zilele noa•sitre şi a amamioei c'll m pene l a
car.e a ajuns creştinăbart:ea, î mi :rătăcesc min­
tea împingînd-o căfre o adîn c ă deznădej de,
însuşi sp i r i tul vieţii nu mai ştie d ac ă suf1ei<r ea
lui sălăşluie ş te î n t rupul meu sau în desenul
dumiitale.
Ca atare, ch ipul pictat îl pune la în d o ia l ă
pe cel viu, mai mult chiia1r dedt oglind9 ce ne
în fă ţi şe ază imaginea cu s i m ţir i l e ei fireşti. In
cele din urmă, socotindu - l ( datorită măiesibriei
şi nu subiectului) u n dar wednic de or ice
p rincipe , 1-;am trimis stră.Juci!tului du ce de
Urbino 2, adevărat o cr o ti t or al urg i s itelor v11 -
tuţi ale lta1Hei . Am fă c ut o perutru a onora
�

Brnsda , leagănul divinului dumitale inte1eot,

şi pentru a-mi fiaoe o plăcere mie înS1Umi. zu­
grăvi:t de destoinica dumitale prkepere.
Acu m , neştiind ce altcev.a aş pu t ea face, îţi
m ul ţum e s c pentru mărinimia oare te-a în­
demnat la acest ge st ne mur i to r de ci n Srti r e .
1n septembrie, din Veneţia, 1 544

• Alessandro Bonvlcino, zis Maretto da Brescla (c. 1498-

155� ) , pictor destul de apreciat, a executat numeroase lu­
crări pentru Veneţia, Bergamo, Milano şi alte localitAţl, deşi
principala Iul activitate S-1\ desfăşurat în oraşul natal.
2 Nu există !nforn1aţii ulterioare cu privire Ia acest ta­
blou, despre care Aret!no i-a se ris şi lui · Vasari cA 1-1
99 trimisese ducelui de Urblno (III, 35) .
 1 1 1 1 0 1 Către
Maiestatea -sa îm păratul 1

Admirabilul portret al celei ce a fost minu­

naită în viaţă şi rămîne venerată în amintire,
I sabela, a luminăţiei-voastre soaţă şi a în­
tinselor voastre pămînturi împărăteasă, l-am
cerut cu atîta stăruinţă, îndemnat fiind de
î nalta mărinimie împărătea scă, incit Tiţian,
pictor fără seamăn, l-a dus la desăvîrşire cu
o asemenea măiestrie, încît pare să proslă­
vească întîmpla.rea ce v-a răpi t-o pe neaştep­
tate 2• Căci atîta timp cît a fost în viaţă, s-a
bucurat doar pămîntul de dînsa, pe cită
vr·eme ac4m, după moarte, se bucură şi pă­
mîntul ş i c erul, dat fiind c ă miraculosul penel
al celui amintit înainte i-a redat v iaţa prin
suflul culorilor, întrecînd n atura, care n-ar
putea, şi moartea, care n-ar dori s-o facă, aşa
încît acum Dumnezeu o are pe una, iar Ca rol
pe cealaltă. Este cu adevărat ales, este cu
adevărat măreţ intelectul care cu o nouă vi­
goare de umbre şi lumini a dat binecuvînta­
tei figuri viaţa simţurilor, după cum o dove­
deşte atitudinea firească datorită c ăreia fru­
moasa efigie pare că respiră, r edind atît de
viu aurul părului, seninătatea frunţii, strălu­
cirea ochilor, farmecul chipului. gratia trăsă­
turilor şi puritatea înfăţişării. încît este
aproape aşa cum era cînd vă bucura cu dul­
c ea fiinţă a desăvîl'şirii ei. ln . frumosul re­
Jief al alesei făpturi este ceva care arată că
avea din fire 1m îndemn către cumpătare, o
pornire spre sfi.a lă şi o nevinovăţie curată,
cum i s-ar cere doar unui înger, ln sfîrşi t,
fiind plăcută, domoală ş i blindă în minunata

1 Carol QuintUl.
2 Isabela de Portugalia, de care Carol QuintUl se pare
cll fusese destul de ataşat, a murit UnlirA, ln 1539 (era năs­
cută in 1503) . PortretUl, menţionat aici ca lucrare terminată
(fapt confirmat cu o lună mat tîrzlu în scrisoarea catre
Navagero, ambasadorul Veneţiei la curtea spaniolă) , n-a
putut fl Identificat cu nici unui din portretele tlţianeşti cu­
noscute, deoarece nlcllleri nu apar florile amintite ma i jos
de Aretlno. (Aretino, ed. cit., voi. III,, p . 491 ) . 1 0C
 p i ctur ă , a ş a cum blindă , domoală şi plăcută 1
a fost în făp tura-i curată, oricine o vede atît
de nepri h ănită î n imaginea fără prihană, îşi
întoarce gîndurile spre neîntinare. Ochii, pe
c are nu-i deschidea ş i nu şi-i rotea niciodată
a tî ta incit să se poată spune că-i ţine des­
chişi sau că-i roteşte, au o a semenea -putere,
inci t cine-i priveşte cit de puţin, şi-i pleacă
pe a i săi, mus traţi parcă de a cea modestie
datorită că·reia a l ea s a doamnă n - a privit ni­
ci oda tă pe nimeni î n a o;; a fel incit acela să
ştie că este privit.
Iar dacă este atî t de minunată în portretul
făcut de Vec ellio după un alt p o rtre·t, cit de
uimitoare ar fi fost dac ă era zugrăvită după
modelul adevăr a t ? Figura pictată, căreia pu­
tern i cul simţămînt din inima v o a s tră î i v a da
vi.aţă ( vădind astfel î n tăcerea ei că, tăcîn d ,
vo rbea ş i vorbin d , tăcea) are î n p oală şi î n
m î n ă flori înmir·esm.ia te cu preţio1ase mi.r.esm e
de n ectar şi ·ambrozie. I a r unii j ură că văd
strălucind pieptul c ereştii făpturi de flacăra
necontenitei sale rîvne î n a - l sluj i pe Cris­
tos şi d e raza neabătutu lui gînd de supunere
faţă de î mpărat.
Dar ce folos că penelul lui zugrăv·eşte pen­
tru a vă desfăta şi c ă p ana mea scrie pentru
a vă proslăvi - chi a r dacă •ră splata pe care
ne-ati hărăzit - o întrece cu mult merHul stră­
daniilor noastre - de vreme c e miniştrii vis­
tieriei împărăteşti sînt a tî t de hrăpăreti ?
Au 1trecut nouă ani de cînd i-.aţi orînduit lui
Tiţi a n , slujitoru l vostru, p o l i ţa de plătit J.a
NNpol e , da r în l oc să-ş i primească banii,
atîrnă de a l t i p a tru din c auza cărora nu i se
face plata :! ; de mine nu m a i vorbesc, că c i

1 Scrisoarea de faţă csle una d i n cele mai ilustrative

pentru artificiile stilistice d e care se fol12sea auto ru_! cu
abilitate, în funcţie de adresant şi de scopul scrisoru. Cu
trec e rea anilor ele se repetă din ce î n ce mai des, deve­
n i n d o rutină.
2 lntr-o scrisoare din 1536 către ma rc hizu l de Villa!ranca,
viceregele Neapolelu i , Oa.rol Quintul n numise pe Titian
11 „primul" său pictor şi, considerind că „l-a slujit bine şi
 am răma s mut în faţa înşelăciunilor ce mi se
f.aic ou ajutor.ul acela de două sutare 1 cu care
m-1aţi milu i·t în vr emur i de sărăci.e şi foamete,
oind era mai de pr·eţ o buca.tă de pîine decîrt
v1rituţile multor oameni. Darr cum am îmbătrî­
nit tot umMînd să căpătăm ceea ce cr1edeţi că
a m că pătat, o , slăvită soaţă a lui August, o,
suflet sfînt între sfinţi, îndură-t·e tu de noi
pen tru ca Dumnezeu, înduplecat de rugăm i n ­

ţile ta l e , să-l îndemne pe cel c e ţi-a fost băr­

bat să ne a j ute cu fapta a dobîndi c e e a ce a
rîndu i t cu vorba. I ar luminăţiei-voa stre v ă
săru t genunchiul, m i n u n î n du mă c ă v o i , c a r e
-

ştiţi să v ă fac eţi t e m ut de întreaga l u m e , nu

puteţ i s ă vă faceţi as cult a t de sluj i t o rii v o ş l r i .

Din Veneţia, î n octombrie, 1 54-1

I I I 1 50 Către episcopul G iovio 2

(„.) In timp ce vă scriu scrisoarea de faţă, vă­

paia ruşinii ce m ă cuprinde topeşte gheaţa te ­
merii că nu voi fi iertat p e n t ru greşeala p e
caTe, mărturisind- o , o îndrept, aşa incit mi se
pare că v-am scris chiar ieri. Ca atare, încep
prin a vă spune fără zăbavă că p ortre1ul ves­
titului Daniel lo Barbaro 3 este atit de viu în

continuă să-I slu.Jească bine", împăratul poruncise să I se

plătească din venitul regatului Neapole o sumă echlvalind
cu trei sute de care de grtu. Pictorul 'l solie ltat tn zadar
aceşti bani, care nu l-au fost achitaţi niciodată.
1 Tot ln 1536 împăratul semnase dlspozltla prin care-l
acorda lui Aretlno o pensie anuală d e două sute de ducaţi
din bugetul statului Milano, adesea lnsă neonorată, sau plă­
t itil doar ln urma unor in tervenţii stăruitoare. Se pare că
în ambele cazuri faptul se datora abuzurilor comise de
demnitarii care mtnulau finanţele celor două state aflate
sub dominatie spaniolă.
2 Paolo Glovlo (Como, 1483 - Florenţa, 1552) , medic,
prelat şi umanist reputat, a se ris tn latină o Istorie a pro­
priei epoci, precum şi bibliografiile unor oameni de seamă,
luate ca model de Vasarl. ln introducerea scrisori i , Aretino
se scuză îndelung că nu l-a mal scris de multă vreme
corespondentului său.
1 Prelat erud1t, ajuns după moartea Iul P. Bembo Isto­
ricul oficial aJ Republicii ven e ţien e (1513-1570) , s-a preocu­
p at totodată de m atematică, astronomie şi arhltecturA,
despre cere a scris fel te lucrAr!,
uri publlclnd tn 1558 o tra-
ducere toarte apreclatA a operei Iul Vltruvtu. 11
 oulorile care l-au zugrăvit după natură, incit
da că ar sta unul lingă altul. arta , c e pare
preschimb.art:ă în natură, şi nart:urn , ce ai zice
că s�a pr e.făcut în afltă, ar contopi făptura
a d evăr.art:ă şi oea închipuită. Ş i v ă miai spun
c ă , dato:rită spi rHului ceresc ce pecetluieşte
stilul divinului Tiţian , mîndru l ş i s trăludtul
chip v ădeşte a tît de bine aleasa n obleţe· a su­
fletu.l ui a ces tui t înăr ilustru, încî t a tunci c în d
cinev.a î l s crutează ou privirea, î i citeşte p î n ă
şi întC1ltele gînduri, mărinimo sul c u g et şi pu­
ri t,ufoa sufle tului în r e geasca boltire u frunţii
sa'le senine. Aşa încît, deîndată ce frumosul
tab l ou v a intra în stăpînirea domniei-voastre,
î l veţi s oco ti atît datoriită măreţiei c·elui după
,

C<Ke a fo�t fă.cu t p or·br e tul, cît şi datoriită mi­

r acolului săvî rşit d e .mina celui c e l - a făcurt:,
unul din cele mai de preţ între numeroasele
i m agini de oameni r enumiţi p e c a r e Ie aveţi 1.
Pînă a.lunc i , nemurifor ş i vener.abil monse­
nior, m ă închin domniei-voastre cu sinceră
dragoste din to·a'tă inima.
Din Veneţia, în februarie, 1 545

1 1 1 1 6 1 Către messer
lacopo Ti ntore 2

Frumoase, fireşti şi vii, cu v i i , fireşti şi fru­

mo.ase atitudini sîn:t socotite cele două scene
d e către o r i cine ştie să j udece : a1c eea cu po­
vestea lui A pollo şi Marsias 3, şi c e a l al t ă cu

•Tab l o u l , provenit din vechea colectle Giovio din Como,

se aIJă astăzi Ia Natlonal Ga!lery of Canada, Ottava (cal !
a .
cit., nr. 2Wl .
2 Iacopo Robusti, zis Tintoretto, născut la Veneţia (1518-
1594) , a lucrat toată via\a î n oraşul natal, unde, !n ciuda
im­
reputa\ie\ bine stabilite a Jui Ti\ian, a izbutit să se
. pentru
pună, st!rnind an imozitatea maestrului. Se pare că
trebl.!.lt să-ş!
a menaja susceptibili tatea acestuia, Aretmo a
şi simpatie
infrineze cu t i m p u l n1 a nifestările de admiraţie
fală de calităţile tlnărului pictor.
s Satirul Mars.ias, rnlndru de flautul său, l-a p ro vocat la
lntrecere pe Apollo cu lira JuJ. Ze'lll a clştlgat şi, ca sA-1
03 pedepseascA lndrAzneala, l-a jupui\ de viu.
legend a lui Argus şi Mercur 1, zugrăvite de
dumneata, atît de tînăr 2, î ntr-un timp mai
scurt decît ne-a trebu i t ca să chibzuim ce să
pictezi pe tavanul încăperii pe care mi-ai pic­
tat-o, spre marea mea mulţumire, ca şi a tu­
turor. Iar dacă iatunci cînd doreşti u n lucru
î n gădui să fie făcut prost şi în grabă, cum să
n u te b u curi cînd e terminat repede şi bine 1
Fără-ndoială că iuţeala lucrului se datoreşte
priceperii fiecăruia î n c eea ce face, aşa cum
se pricepe s piritul dumitale priceput unde să
aş tearnă culorile închise şi cele deschise. Da­
tori tă acestei iscusinţe, figurile î mbrăcate ca
şi cele dezbrăc ate vorbesc de l a sine prin re­
lieful lor însuşi. Acum , fiule, cînd p e nelul du­
m i tale vădeşte prin operele de azi faima pe
care ti-o vor aduce cele de mîine, nu-ţi îngă­
dui să urci măcar un pas fără a-i mulţumi
Domnului. a cărui milă şi bunătate îti în­
dreaptă cugetul către deprin derea desăvîrşi­
rii, c a şi a picturii. Căci după cum bine ştii,
prima poate sălăşlui făr ă cea laltă, pe cînd a
doua nu poate sălăşlui fără cea dintîi. Artă 3
este filozofia şi teologia şi. de asemenea,
m înui rea armelor. lar aşa cum un soi de lemn
este potrivit pentru ghiuri 4, altul pentru
vîsle, altul pentru c o răbii şi, d in aproape în
aproape, unul e mai bun pentru schelărie de­
c î t a l tul. care este mai căutat penbru scări
decît celălalt, tot astfel înzestrarea, care în

1 Argus, cel cu o sută de ochi, fusese pus de Hera s-o

păzească pe Io, unnărită de pofticiosul Zeus, care o meta­
morfozase ln vacă. El a fost lnsă adormit de clntarea
flautului lui Hermes (Mercur) , care i'-a tăiat capul.
' Tintoretto avea atunci 27 de ani, dar începuse Să lu­
creze ca pictor Independent încă de la 21 de ani. Aceste
două lucrări sint însă primele atestate şi datate sigur.
Intrecerea lui Apol!o şt Marstas a fost identificat cu tabloul
aflat la Hartford, Connectlcut (Wadsworth Atheneum) , pe
cind cealaltă nu se cunoaşte. (Aretlno, ed. cit., voi. III,,
pan. 473) .
' Termenu! e folosit In sensul !Ui vechi, de disciplină sau
meşteşug care necesită pricepere şi !nvăţ.1Hură.
' Bară de lemn fixat.li transversal spre part.ea inferioară
a catarf\l!Ui, de care se prinde marginea velei. 1 04
 felurimea meseriilor este felurită de l a om la
om, face c a dumnea tu să-l întreci pe unul în
pictrnă, ia,r altuJ să te întreacă în sculptură.
Dar cu· deprinderea desăvî rşirii nu se p oate
m ăsura nici o îndel etnicire a minţii sau a
mî inilor : pentru că ea este un har, nu al mîi­
ni l or sau al minţii, ci a l cugetului şi a l su­
fletu l u i , care nu ne-a fost dat de natură, ci
h ărăzit de D omnul.
Din Vene/ia, în februarie, 1 545

1 1 1 1 80 Către messer
lacopo Cel l i n i 1

Iţi sînt recunoscător p entru scrisoarea trimisă

de acolo de unde te afli, c i t şi pentru bună­
voinţa dumitale de a mi-o scrie ; şi deosebit
de recunoscător dato rită salutărilo r pe care
divinul Buonarno ti a binevoit să mi le tri­
mită pe această ca le. Ca ata·re mă simt î mpă­
cat, aşa incit mă voi simţi p'l in de mîndrie
d eindată ce voi primi darul pe care î l aştept
cu atita nerăbdare. Dar în cazul cinel va mai
întî rzia, voi fi sili t să-mi pierd î nor,ederea ce
o nutresc fa tă de acest om a tî t de deosebit ;
nu însă şi r espectu l pe care i-l dator·ez 2• Şi
ca să nu pară că eu, oare aştept să te stră­
duieşti pentru a-l face pe altul să fie darnic
ou lucrurile siale faţă de mine, am de gînd
să fiu zgîrcit cu aJe mele faţă de dumneata,
iaită că îţi t:rimit odată cu această scrisoare
ceea ce ţi-am făgăduit zilele trecute.
Din Veneţia, în aprilie, 1 545

1 A se vedea nota 1 ia pag. 92.

' Trecuseră peste şapte ani de cind Aretino, în năzuinţa
de a putea adăuga Ia palmaresul trofeelor sale un desen
de mina maestrU!ul, recursese la toate mijloacele sale obiş­
nuite de persua:zlune. lş! exprimase admiraţia pină la adu­
laţie, făcuse pa.ra<lă de !naltele lui relaţll $i fAgăduJse con­
cursul ln.fluentulul său condei. Abia acum apare primul
semn de 1I1tare. care !.I va face să treacă I.a cealaltă me­
todă a strategie! sale : ameninţarea şi atacul direct, după
1 05 c um se va vedea în . scrisorile următoare.
I I I 1 8 1 Către Buonaruoto

O voioasu bucurie mi-a înviorat simţir i l e

( muHumită sa l u tă r i l o r t r i m i s e de clumne.a­
voastri"i în mod deosebit, d i v i.nu l e Michel
Agnolo , prin scrisoarea lui Celini 1), aseme­
nea celei care înviorează stolur i le de păsări
cînd simt în p r eajmă dulc.ea adiere a primă­
verii. Aşa încît, îngînîndu-şi plăcerea într-o
tăcută cîntar e, înto c.ma.i ca armonia ce îm­
ptospătează viersul am�nti telor păsăr i , ele mă
îndeamnă să apuc pana pen tru a vă scrie
cum mă pricep, de vreme ce n·u ştiu s-o fac
cum s-ar cuveni ; ş i scriindu-vă, să vă mă·r­
turisesc că nu m-am mirat dacă d ăruirea unor
d esene n-.a venit să î mplinească făgăduia.I.a.
Căci cine nu dobîndeşte ceea ce şi-a d o r i t , să
dea vina p e faptul c ă d or eşte ce n-ar trebui.
Libertatea voinţei noastre rîvneşte cel mai
ade�ea la lucruri ce nu sînt pe măsura ei ;
ca atare, puter ea care e stăpînă pe dorinţele
oamenilor le face să rămînă deşar te ; aşa
cum a rămas şi a mea, de a năzui la nişte
imagini de care abia d a c ă sînt demne odăile
regilor, deşi aş mer i ta să fiu pe depsit cu o
asemenea răsplată. Căci nu este îngăduit ca
domnia-vo astră, ca.re v ă bucunaţi de nenumă­
ra tele ha1ruri oe v-au fost împă1r.t ăşite de dăr­
nicia cerului, să vă arătaţi a1tît de zgîrcit faţă
de veneraţia pe care le-o ara.tă oamenii de
p retutindeni .
Dar dacă se cere să fiţi darnic faţă de unii,
eu m ă număr p rintre aceştia . Căci natur.a a
înzestrat cu atîta putere filele ce mi le aş­
terne î n faţă, încît s e îndatorează să ducă
pretutindeni şi în toa.te ti mpurile vestea mi­
nunaitelor marmuri şi a uimi toarelor ziduri
î mpodobite de dalta şi penelul dumneavoas­
tră. Ca aLa1r·e, aşa cum faţă de meritele unor
asemenea opere, as tăzi, o chii şi gurile şi ure­
chile şi mîinile ş i picioarele şi gîndurile şi
10(
1 A se vedea scrisoarea precedentă.
 cugetele cielor ce văd cit m ai mult, ştiu cît
mai mult, înţeleg cit mai mult, desluşesc dt
m a i mult ş i doresc cît mai mult s ă le pri­
ve.ască, au da toria să Ie laude, să Ie urmă­
rească, să Ie pomenească, să le caute, să le
c e r ceteze ş i să le proslăvească, în alte tim­
puri v or depune aceleaşi strădanii pentru cei
de atunci unii care vor şti mai bine decît
mine să le facă de neuitat. Aşadar împlini­
ţi-mi odată .aşteptarea cu răsplata c are-i în­
fruntă legămîntul ; nu pentru că ar fi aşa cum
<i m fost î nd e mna t să mă laud, n u din trufia
vă dită de spusele mere, ci din n estăvilita-mi
d orinţă de a dobîndi cî teva din minunăţiile
n ă scu le necontenit ele divinitatea care fe­
cundC'lază intelectul 1.
Din Veneţia, în aprilie, 1 545

I I I 1 98 Către
'(lacopo) Cellini

Messer Iacopo, curierul a venit de d o u ă ori

fără a-mi aduce măcar un cuv î nt de răspuns
la cee.a ce ţi-am scris ş i te-am rugat, lucru
oar e nu se potriveşte deloc cu marea rîvnă
pe care ai arăta t-o faţă de c e te- am rugat şi
ţi-am scris. Aşada r, dacă nu-mi vei trimite
vreo veste, a m să înţeleg că te simţi ruşi n a t
de zgî rcenia l u i Michel A gnolo, ciare s-ar
cădea să se ruşineze, ş i aceasta e , după cum
cred, pricina neaşteptatei dumibale tăceri.
Căci de vreme ce eşti negus tor, el n-ar trebui
să s e zgîrcea scă l a v o rbe, mai ales cu unul
oar e ştie să-şi bată j o c de gura şi pana ori -

• Aceasta e u n a din cele m a i alambicate scrisori ale lui

Arrtlno, şi a m socotit că trebuia respectată cit m a i în­
deaproape construcţia stllistlcă şi sintactică, des t u l de !:>!­
zară, deoarece .:,ste evident că a fost voit ă , Această expri­
mare sibilinică urmărea să sugereze, atenuind totodată,
şantajul implicit, în sublinierea rolului fast sau nefast pe
care-l putea avea cuvîntul său în consolidarea sau d iscre­
1 07 ditarea unei reputa\il, după cum o do v ed i se in atitea cazu ri.
cui. Dar dacă se întimplă ca faptul să se
datorească vreunei piedici îndreptăţite, voi
av·ea înţelegerea ce se cuvine faţă de un om
care nu e stăpîn pe sine, fiind stăpînit de tre­
buri. I n sfirşit, spune-mi deschis dacă e cazul
s ă mă încred în Buonaruoto sau nu, de vrei
să nu-mi schimb în duşmănie dragostea c e _ i - o
port.
ln mai, din V eneţia, 1 545 1

I I I 260 Către
(lacopo} Sansovino

Plăcerea c u c a r e mă bucur pentru podul făcut

de Marcolino este la fel de mare ca ş i faima
lucrării sale 2 şi, ascuHînd laudele aduse mi­
raculoasei lui înfăptuiri de către toa·tă lumea
mai mult sau m a i puţin pricepu tă, mă minu­
nez necontenit. Aşa s-ar cuveni să facă ori­
cine , de vreme ce un om de altă meserie a
izbutit să stîrnească pînă şi uimirea dumi tale,
care eşti c e ea ce a fost Vitruviu. Căci este
un păcat al ignorantei să ici în rîs iscusinţa
cuiva, şi e o doviadă de înţelepciune s-o pri­
veşti cu înoredere. Rătăcire a minti i şi nălu­
cire a înch ipuirii au zis unii pizmaşi că erau
ideil e prietenului meu Girolamo d a T.re vigi 3•

1 Scrisoarea anterioară către Cellinl era din aprilie, ca

şi cea către Michelangelo, fapt care dovedeşte c ă Arettno
!şi pierduse răbdarea ln fata J Ignitoare! indiferente a maes­
trului. Dealtfel, peste citeva Juni avea să-şi pună ln apli­
care amenlntarea formulată aici, adresindu-i ln noiembrie
lui Michelangelo o critică vehementă la adresa Judect!tti
de apoi. Epistola figurează însă printre cele din 1547, deoa­
rece Ja publicare, autorul l-a modificat data şl numele
•
destinatarulul (v. IV, 183) ,
2 După cum s-a arătat (n. 2 la pag, 65) , pr.incipa!a acti­
vitate a lui Francesco Marcollni era aceea de tipograf ;
sporadic şi-a exercitat !nsă şi alte talente, ca acela de
ceasomlcar, gravor, autor de scrieri tnginereşU etc. tn
cazul de fată este vorba de planul unul pod de lemn con­
struit pe insula Murano.
3 Glrolamo Pennacchl ce! T!năr, pictor din Treviso
(1508-1544) . a lucrat diferite fresce şi picturi care nu s-au
păstrat, atlt ln ora�u! lui, cit · şi la Veneţia. Bologna.
�enova, Parma. Supărat de şicanele rivalilor săi. a plecat
1n Angha, . unde s-a bucurat de mart favoruri din partea
lui Henric al VIll - Jea. ca arh.l�ct m ilitar. A murit !n
Franta. v.ndc se ocupa de fortificaţiile oraşului aouJogne.
(Cfr. Vasari, op. cit„ p, 659-661) , 1 Oi
 Dar a j uns apoi rnginer în sluj b a regelui An­
glie i , c u o leafă foarte mare, a putut f.ace
dovada mintii lui .asoutite, chiar şi pe zidu­
riJ.e Boulognei, unde a căzut răpus de a rtile­
,rie, în timp ce podul mişcător făurit de el a
răpH f.r,anţei tot or.aşuI. Am vorbit şi ne-am
întrebat deseori împreună ce ar fi zis Ale­
JGandru sau Cezar dacă, în timp ce băteau o
cetate cu beirbecii pentru a o doborî, cineva
s-ar fi lăudat c ă o va nărui toată c u a l te
scule, cînd cei doi eroi n - aveau habar de tu­
nuri ; la fel şi c opiştii care scriau cărţile cu
mîoo, da<:ă înainte d e a fi văzut vreo tipar­
niţă, l-ar fi auzit pe careva zicînd că, fără
pană, fără linie şi făr ă cerneală poate scoate
îrn.tr-� singură zi m a i multe volume decît ar
fac·e ei într-un an. Iată c ă messer Fra nc e s co
el n o stru t a însufleţi t prin mi nunata- i cons­
trucţie trupul i n sulei Mu r.an o , spre cuvenita
laudă a sl ăvitului BatSUano Badaaro 2, tînăr
strălucit şi l umina t cîrmuitor al acelui nobil
meleag ; şi totodată spre cinstea senione1-
tale, care nu numai că ai ales planurile lui
drept cele ma i bru ne, dar l-ai nj uitat şi cu
priceputele dumitale îndrumări.

ln iulie, din V enetia, 1 545

I I I 264 Către slăvitul senior

Marcantonio Morosini 3

Se pOd;le spune pc drep t cuvînit, o , glorie a

j urisconsulţil or, că înţelept a fost Tiţian cînd
a ţinut să se vadă bine că, a .şa c um domnia ­
voastră sînteţi un om deoseb i t prin însuşiri şi

t Marcol!nl era în strlnse raporturi de prietenie cu Are­

tino. Tiţ!an, Sansovino şi multi alţi artişti.
2 Sebastiano Badoer, dintr-o veche familie veneţiană, ai
cărei membri au avut in permanenţă fUncţil importante de
conducere.
J Familia Morosini era cea mai importantă din Veneţia
prin rolul pe care l-a jucat vreme de multe secole ln viaţa
publică. dind numeroşi demnitari de frunte. Marcantonlo
era podesta (guvernator) la Treviso, oraş din 11rovinci:;1
1 09 veneti\,
 nobleţe, tot astfel portretul său î ntrece î n
vigoare· ş i desen toate c î t e le-·a făcut pînă
acum sau le v a mai face. Iar î n această pic­
tură se citeşte atît d e limpede dr.a gostea pe
car·e v-o p oartă marele a;r tist, încît simţirea
c e pare să d e a suflare chipului dumnea­
voastr ă atît d e firesc o î nvederează oricui ar
avea vreo î ndoială. lnsă lucrul cel m a i uimi­
tor este că a·ceas·tă imagine î l costă p e autor
o groază d e bani. Este g reu d e c rezut că el,
pe care do.ar un preţ mare î l pune l a treab ă ,
a cheltu i t a t î t a c a să scoată trăsăturile chipu­
lui domniei-v o a s tre. Şi făr ă î ndoială că tim­
pul care i -a trebuit c a să izbutea scă un \unu
atî t de m i nunat şi d e îngrijit i-ar fi fost prea
d e ajuns pentru a picta a lte douăzeci d e ca­
pete cu iuţeala manierei lui ohişnuite. Iar eu,
din cite m ă pricep î n ceea ce se poate pri­
cepe din s trădania p enelurr i lor, care, dacă ar
şti s ă vorbească ar spune oricui că m ă pri cep
destul de bine, vă jur că n�am văzut vreo­
dată o miniatură făcută cu asemenea răbdare
şi frumuseţe. Mai mult ce să zic ? Nici lui
Tiţi.an î nsuşi nu-i vine să creadă că i-a
· fost o desfătare să lucreze cu atîta plă­
oere. Mîndriti-vă aşadar că stăp îniţi una din
cele mai frumoase , mai scumpe şi mai alese
nestemate 1. Căci dacă eu aş vedea în portre­
tul meu 2 a.cea. împlinire pe cia re o văd în
imaginea domniei-voastre, m i I-aş tine mereu
înainte.a ochilor pentru a mă oglindi neconte­
nit î n el. Dar t o a t ă lumea r ă m î n e uimită vă­
zînd divinul lui meşteşug.
ln iulie, din V eneţia, 1 545

1 Nu există alte informaţi! despre acest tablou, evident

terminat după spusele Iul Aretlno, dar care a rămas necu­
noscut.
2 Este portretul aflat astăzi l a Galeria Plttl din Florenţa
şi
executat relativ concomitent cu acela al IUi Moroslnl (catal.
cit„ n r• .246). 11_1 scrisoarea către Coslmo de Medici (III, 38�) .
_
ciru1a li trimite tabloul, Aretlno va exprima
, ca şi aici,
unele rezerve asupra calitălil execuţie
i sale. 1 1O
 I I I 292 Către messer
Francesco Salviati 1

Lo.renzetto, curierul, pe oa re l-a î ndepărtat

de meşteşugul pic turi i nu teama că n-ar iz­
bu ti să-l deprindă , ci faptul că nu putea
cheltui a tHa amar de timp cit se cere pentru
a-l învăţ.a bine, mi-a înmînat laolaltă cuvin­
tele scrise şi figurile gravate. Aşa incit eu,
oare de ani de zile aş tept de la dumneata fie
scrisori, fie desene, primind p e ne.aşteptate şi
una şi a l ta , am fost copleşi t de bucuri a celor
două plăceri , ca unul ca. re se vede năpădit
dintr-o dată de fe.rkiri nesperate, şi am ră­
mas o v r em e cu ochii la scrisoa·fle fă.ră să o
c itesc, şi la stampă, fără să o privesc ; pe
urmă, v enindu-mi î n fire, după c e _ am luat cu­
noştinţă plin de înduioşare de afectuosul cu­
prins a l scrisorii dumitale, am purces, cu
toată puterea de care este î n stare j udecata
mea, la plăcuta cercetare a a cestei opere atît
de bine gîndite. Căci uimitoarea compoziţie
îşi i a lumina de l a Cristos, susţinut în slavă
deasupr.a norilor · de un frumos grup de în9eri,
la mij locul spaţiului ma.re al celor două foi.
Ga atare, strălucirea dumnez.eirii sale lumi­
n ează ceea ce se află în stînga şi în d re a pta.
Totodată strigătul său, „De ce m ă prigo­
neşti ? , nu numai c ă se c iteşte în sp.a1ima de
"

p e chipurHe oamenilor, dair p are să se audă

încă, după adîncia tulbmar.e pe car·e o vădesc
cei din ceata lui Saul , năuciţi de fttlgerăriile
luminii divine şi înspăimîntaţi de cuvintele
Domnului 2. I a r minunea minunilor în această
sfîntă invenţiune este că frica ce înfioară caii
speri aJi este de alt fel ded t _ce.a care-i cople­
şeşte pe oameni, făcîndu-i să-şi plece capul.
Spun asta pentru că pr imii se smucesc cu

' A se vedea nota 4 la pag, 81.

2 Pictura descrisă înfăţişa Convertirea sfintulut Pavel,
adică momentul în care Sau!, pornit spre Damasc ca să-l
prigonească pe creştini, aude din cer strigătul lui Cristos,
care-l va face să devină unul din apostolii săi, sub numele
111 de Pavel. (Faptele apost. 9, 1-7) .
porniri de animale necugetă toare, pe cînd
cei lalţi au mişcuri de făpturi raţi onale. Din
trăsăturile fiecărui chip de tînăr_ sau de bă­
trîn se desprinde acel farmec c e luminează
l ucrtirile lui Rafael. Iar în rest, trupurile dez­
văluie acea ro tunjire a liniilor cu c are se
poate mîndri Michela gnolo. Intr-o manieră
aleasă şi meşteşugită, diferi tele personaje s î n t
î nchipuite în felurite v eşminte. Nici că au
avut . v r eodată cei din antichita te armuri mai
falnice şi mai frumoase decî t acelea cu care
ţi-ai îmbrăca t cavalerii zguduiţi de această
întîmplare. Despre mîndra formă a coifurilor
nu mai v o rbesc, pentru că nu sînt în s ta re
să redau neaşteptata măiestrie care le- a îm­
podobit c u atî tea soiuri de pene mlădioase şi
otnamente gravate, precum şi pentru că ace­
leaşi laude se cuvin deopotrivă scuturilor şi
spadelor purtate pe braţ şi le. şold de cetaşii
lui Sau!. Iar ce-mi place mai mult la aceştia
este că picioarele şi gambele lor bine făcute
sînt încinse cu curele cusute şi potrivite cu
dichis ; apoi iscusita îndemînare pe care d î r ­
zenia războinică o dă b raţului l o r neînfrîn t ,
lăncile cu minerul încununat de ciucuri sub
v îrf, şi steagurile umflate de suflarea
vîntului.
. N-a ptislrat Roma î n sacrele cîmpuri ale
glorioaselor sale ruine v reo urmă d e templu
sau teatru pe potriva celor ce-ai socoti t c ă se
cereau î n locul unde ai închipuit ceta ş ii
amintiţi. Şi nici Albert Dilrer 1 n-ar fi putut
ajunge a t î t de departe în zugrăvirea priveliş­
tilor văzute de a p roape sau ca fundal, căci,
deşi e renumit pentru redarea lor, ii li pseşte
în desen ceea ce ai dumneata c u p r isosinţă,
făcînd copaci adevăraţi, şi nu care par î n­
chipuiţi, sau ierbu r i , tufe şi buruieni mai iz­
butite de mina dum i tale decît cele aievea ;

1 Celebrul pictor şi gravor german (1471-1528) era foarte

cunoscut şi apreciat în Itall11, unde venise de douA ort, pe­
treclnd chiar perioade mat îndelungate la Venetla 1n H95
şi 1506. .
112
 i a r pe d r umul î nchipuit după toate reguli le'
meşteşugul u i , se mişcă ş i respiră oamen i cu
un relief viu şi natural. Dar toate acestea,
deşi înseamn ă foarte mult, sin t puţin pe l ingă
apostolul însuşi care, amintind de illesul
v as 1 l ov i t de glasul c eresc al l u i Isus, se pră­
buşeşte pălit parcă de vuietul tunetu lu i .
printr - o mişcalJie am d e firească, i n c i t tre­
zeşte totodată groaza şi mil a. I ar gestul prin
ca,re-şi deschide bratele goa l e şi înarma te
e ste atît de nobil. incit pare să ceară pace ş i
indura.re, în timp c e pe fruntea l u i mîndră ş i
pt! chipu-i vi,teaz piluteşte căinţa sufletu l u i
s ă u îndu1rera t. Calul . prăvăl i t l a pămînt odată
cu el. nu-şi scutu r ă coama , nu nechează şi nu
sforăie pe nări cum fac ceilalţi. întărîtati de
furie, de goană, de spaimă : încremenit pe
loc, c u coada lipită d e pîntec şi picioar·e le în­
tinse înainte cu c apul între ele, pare căzu t
în ac eeiaşi buimăcire ca şi stăpînu l lui. Uitam
să amintesc de vitele de păr şi de b ărbile
c are, cu moliciunea l or mătăsoasă, împodo­
b esc fruntea şi obra j i i figurilor pline de viaţă.
Dar nu voi uita să-ţi spun c ă nu s-ar fi putut
î nchipui mai bine personaj ul a cela în puterea
vî-rstei . care priveşte cu îndurerată mm1re
prăbuşirea neaşteptată a cel u i ce avea să fi e
goarna credinţei î n fiul l u i Dumnezeu cel
veşnic. Uluit, el exprimă prin tăcerea lui cit
de neaşteptată era acea zguduitoaire prive­
l i ş te.
A r trebui să auzi însă ce spun Sansovino
şi Tiţian, spi ri te cu un î n a l t intelect, care te
î ndrăgesc ca pe un fiu, deoa·rece îi re s.pec ti
ca pe nişte părinti. Să-i auzi lăudînd c.alul
c elui ce poartă steagul. care cu co.a d a înfo­
iată îşi ridică fioros picioarele dinainte, co­
borîndu-şi partea dinap o i î n a ş a f.e l incit i se
reli'efează toţi muşch ii crupei. a i coastelor ş i

1 Termen biblic consacrat p entru desemn area sfinţulul

Pavel : „Acesta imi este vas ales. ca să poarte numele meu
11' înaintea pAglnilor". (Faptele apost. 9, 15) .
· ai coarpselor, de p ar c ă ar fi viu şi adevărat.
Iair pentru cia fericitei invenţiuni să nu-i lip­
sească n im ic sîrguinţa bolognezului MC1Jrco
,

Antonio a foSlt înbreaută d e burinul si gur şi

viguros al parmez.anului Ene a 1• Dar unde lă­
sam marmura î n car·e e săpart : „Cosmi Med.

FlorenUae Ducis II Libera'li't ati " 2 ? Nici razel e

soa·relui nu strălucesc ca î nscrisul acesta,
mai străludtor dedt străl ucir-ea nesrtematelor.
Căci luminat.a mărinimie a fericitului principe
face ca aceia c e se î n deletn icesc cu meşte­
şugul piclu r i i să fie răsplătiţi d a torită desă­
vîrşirii desenului �1rav a t î n aram i\ . Dar uni­
versul ar fi plin d e oameni deosebiţi clacă
mari i maeştri de astăzi a r creşte d i s c i p o l i ,
aşa c u m cardinalul de l a care ţ i - a i l u a t nu­
mele de Salv i a ti l-a c rescu t pe meri tuosul
messer Francesco 3• Faţă de a cărui mare
amabHitate nepu tînd face mai mult, î i a duc
mulţumiri c e preţuiesc ma i puţin decît v alo­
roasele gravuri, fapt pentru care mă b ate
gîndul să p rimesc o pa rte d i n mulţimea c e
mi s e îmbulzeşte m�contenit l a uşă pen tru a
le vedea.
ln august, din V eneţia, 1 545

I I I 377 Către Bandinelli 4

Cavalerule, deş i n u se ca de ca omul mărini­
mos să pomenească de bineface.r ile a duse al-

1 Ambii erau gravort foarte activi ş i , cum în acea epocă

stampele erau singurul mijloc de reproducere şi difuzare a
operelor plastice, abilitatea gravorului avea un rol însemnat
ln redarea cit mai fidelă a detaliilor compoziţiei. Pentru
Marcantonio Raimondi a se vedea nota 1 la pag. 323, Iar
pentru Enea Vico, nota 2 Ja pag. 279.
2 Prin mărinimia lui Cosimo de Medici, al II-iea d u c e
al Florenţei.
3 Destinatarul acestei scrisori. care la origine se numea
Francesco Rossi.
4 B acc io (Barlolomc>o) Bandinelli. sculptor florentin
(1493-1560) , destul de înzestrat dar inegal in realizările sale ;
s-a bucurat de protecţia Medit ltor, procurindu-şl com enzi
şi din alte oraşe, dar cum era înfumurat. invidios şi bir­
fitor, şi-a atras nu numai antipatia confratilor. dar şi a
concetăten i l n r săi. Vasar1 consemnează tot felul de anec­
dotr şi epi grame care au c i rc u lat pe se am a lui, Inclusiv
aceea din 1530, clnd Carol Qu ln tul fi tăcuse cavaler al or­
dinului Santiago, drept rAsplatA pentru · un basorellef re-
prezenUnd Coborlrea d• pe cruce. (Op. cit., p. 810) . 11�
 tora, simt o mare plăcere făcîndu-mi t oana
de a-ţi scrie a,ceSlte rînduri, prin care, cău­
tînd să-ţi amintesc cumva de vechea noa·stra
prietenie, trebui•e să-ţi aduc to1.odiată aminte
şi de numeroa:sele servicii p e oare ti le-am
făcut l a Florenţ.a ş i l a Roma, p e cînd Clemente:
era cardin.al, şi pe urmă, cînd a ajuns papă,
ceea ce-mi pir ileju i eşte o mulţumir e asemă­
năwaire cu aceea p e care mi-ar aduce- o recu­
noştinţa dum i tale ; aş:ta dacă s-•ar . întîmpla
ca r e m u ş c ăr i l e să-ţi încerce c onştiinţa , în­
d emnîn d u - tc să-ti a răţi , măcar prin patru­
cinci schiţe, bunele sentimente. Dar nereou­
noştint.a dumital e este atît de mare , încît
spcrnn t r1 ac·es•t ui mic gesit e ma i prosteasdi
deci t înuîmfarea cu ca 1r e te încumeti să visezi
cu î n dr ăzneală că-l vei î n trece pe Michel
Agnolo 1 . Acestea fiind zise, îţi sărnt mina.
Tn octombrie, din Veneţia, 1 545

I I I 387 Către messer Tiţia n

Deşi sînt supărat pe dumneata pentru · că <'

trebuit să-mi i au înapoi mllll ajul făout după
capul seniorului Giovanni. fMă să-l fi văzut
zugrăvit d e mina dumi,tale 2, iar odată cu el
şi podretul meu, mai mul t schiţa•t decît termi­
nat a, n-aş putea spune c ă nu m-am bucurat
de scrisorile pe care mi· le-ai trimis, îndeo-"
sebi cînd am aflat de lacrimile ce i-au umezit
ochii· seniorului Bembo 4 deîndată ce i-ai î ni �

• Tot Vasari relatează că BandinellJ obţinuse de la Cle­

mente al VII-iea u n bloc mare de m a rmură. lni1lal adus
pentru Michelangelo, prezentlndu-i macheta unui Her�ule,
care-i plăcuse papei. !ncînlat de făgăduiala că sculptura va
:ntr<'ce statuia lui David făcută de Buonarrotl (op. cit.,
p. R09) .
' Este vorba ele masca mortuară a condotierului G iovan n i
cir. Medici (zis Giovanni dalle Bande Nere ) , executată de
G iulio Romano !n 1526 la cererea Iul Aretino (cfr. I, 5 şi
ITI. 109, neincluse l n editfa de faţă) . Acesta i-o dăduse lui
Ti\ian. ca să facă u n portret pentru Cosimo. duc ele 1'10-
rf'n\Pi. <'ar<' Pra fiul lui Gto,·anni. dar intre t i m p pictoru•
plecase la H o m a fărll să se fi ocupat de lucrare.
• Despre acest portret a se vedea notia 2 la pag. 110 sl
menUunea dln scrisoarea urmAtoare.
1 15 ' A N vedea nota 2 la pag, 98.
părtăşit salu tările trimise de mine cu adevă­
rată şi c redincioasă dragoste. Iar dacă e l a
avut bună ta,tea c a , primindu-le pe ale mele
prin gura dumitale, să l ă c rimeze, eu, primin­
du-le pe ale lui prin scrisoarea dum��ale, am
plîns. Am fost, de asemenea, mişcia.t p î n ă în
ad încul i n imii de primkea afectuoasă pe oaire
ţi-a făcut-o sfintHul papă, s en i oru l n ostru ;
dar este o însuşire propri'e familiei Farnese
aceea de a-şi revărsa cu dărnicie dovezile de
bunăvoinţă. Căci, după cum bine s e ştie, el e
s î n t izvoml sperian ţ e l or, n ă s c o: it c de na tură
pPntru îmbă rbăita,rea oamenilor, care se î n ­
cred în adevărul făgăduielHor, aricit a r fi eb
de nesigure . Cit despre pofta c are te - a apucat
să te muti la Roma , îţi î n te·l eg prnabine pă.re­
rea de rău că nu te- a apucat a,cum d ouăzeci
de ani . Da·r d ac ă te u imeşte în1tr-a,tîta aşa
cum ai găsi t-o a cum, ce-ai f i făcut văzînd-o
cum era cînd am părăsit-o eu 1 ? Trebuie spus
însă că, în v î ltoa!rea nenoroci rilor, oraşul
acesta ilustru este aseme n ea unui principe
măreţ lovit de surghiun, c are, deşi strîmtora t
de neaj unsur i l e lipsurilor, rămrne m ereu ace ­
l a ş i î n virtutea adevăratei s a l e mărinimii.
C ea surile mi se par luni a şteptind întoarce­
rea dumitale, ca să a flu ce părere a i despre
ma·rm11irile antice ş i în c e măsură este, faţă
de acestea, mai izbut i t sau mai puţin izbutit
ceea c e face Buonaruoto ; unde nu-l poate
ajunge şi unde-l întrece Raf,ael în piotură.
Voi fi bucuros să-mi v o r be ş t i despre lucră­
rile lui Bramante la San Pietro 2 şi despre
operele celorlalţi s c u l p t o r i şi arhitecţi. Ia

� Ad!că înainte de celebrul j a f d i n 1527, în timpul căru i a

trupele Imperiale aduseseră multe stricăciuni clădirilor ş i
opere.lor d e artă. ( A s e vedea ş i nota 4 la pa�. 257) .
' Marele arhitect începuse in 1506 construcţia noli bazilici
San Pietro. continuat.A după moartea Iul (1514) conform
planurilor sale ; în perioada cînd a fost Tiţian Ia R-Oma
lucrările erau conduse de Antonio d a Sangallo ' căruia ave �
să-i urmeze în culind Michelangelo. 116
 aminte la felul d e a lucra a l fiecă.ruia dintre
pi ctor i i renumi ti şi îndeosebi la aceLu al pri­
etenu lui nostru, frn Ba sti a no 1• Pr i v eşt e bine
orice grav1Ură a lui Bucino 2• Şi nu uita . să
compa·ri în sinea dumitale figurile lui messer
lacopo 3 cu statuile c elor ce pe nedrept se
măsoară ou dînsul, fiind ca aitare pe drept
cri tica ţi. I n sfîrşit, vino cu veşti de La curte
şi desp.re obioeiurile curtenilO!r, precum şi
despre meşterii penelului şi ai dălţii. Dair La
seama îndeosebi l a lucrările lui Perin del
Vago, deoarece este nespus de priceput "· la.r
înbre timp ai grij ă să nu te laşi furat într-atî­
ta de contemp1arna Judecăţii din Ciapelă,
incit să uiţi că trebuie să te grăbeşti, lăsîn­
du-ne toată i ama să-ţi ducem lipsa şi eu, şi
Sansovino.
ln octombrie, din V enetia, 1 545

1 1 1 389 Către d ucele Florenţei 5

Banii nu to·cmai puţini pe care i-.a a duna.t

messer Tiţian şi lăcomia lui de a - i tot înmulţi
îl fia.c să nu ţină seama de îndatori.r1le faţă de
prieit1eni şi de obligaţiile faţă de rude, îngri­
j indu-se cu mair.e sî.rg doar de ceea c·e-i fă­
găduieşte cîştigu.ri mari 6. Aşadar, nu este de
mir,a-re dacă, după ce m-a făaut să sper vreme
de şase luni, a plecat la Roma atras de dărni­
da papei, fără să se fi apucait de portretul

• Sebastiano de! Piombo.

' Se presupune că ar fi vocba de sculpton.Ll Bacele B an ­
dinelli (v. nota 4 la pag. 114) , numit de Aretino într-o alta
srtsoare. Baccino. (Aretino, ed. cit. voi. HI„ p. 305)
' Sansov!no.
' Pietro Buonaccorsi, zis Perin del Vago (1500-15471 pictor
florentin stabilit de tlnăr la Roma, îşi făcuse un Dun re­
nume incă de la prtmele 1ucrărt executate in Loggiile va­
tkane sub conducerea !Ul Rafael şi Giovanni da Udine.
Amintind de v!Zita lui Tiţian la Roma, Vasarl spune ci
Pcrtno l-a ocolit tot tunpul cu ostilitate, deoarece se temea
să nu piardă din cauza lui o comandă la Vatican (op. cit.
p. 759). Aretlno ii făcea toate aceste recomandărt d1n marea
lui aviditate de Informaţii şi cancanuri, pe care le utiliza
apoi cu abilitate in combinaţiile sale.
s Coslmo I de Medici.
117 ' A se vedea nota 4 la pag. 342.
nemuritorului vostru păr i nte : a cărui efigie
senină şi impunătoa-re am să v-o trimi t însă
curînd, şi poate tot atît de as.emănă:Lome cu
cea a devărată, c a şi cînd a r fi fost făcută d e
mina pictorului m a i s u s a m i n t i t 1• Pînă atunc i ,
vă trimit imaginea propriului m e u chip, zu­
grăvită chiar de penelul lui. Fără-ndoială
respiră , trărl:e şt·e şi e însufleţit de s i m ţ i r e , în­
tocmai a ş a cum sînt eu î n realitate. Iar dacă
ducaţii pe car e i-.am da�t ar fi fost mai multi.
desigur · că şi ţesăturile aveau luciul, mol i ­
ciunea sau asprimea firească a a.tlazului. ca­
tifelei ş i brocartului 2. Aşac:La.r , seniore, b ine­
voLască excelenţa-voa1stră să mă privească cu
aceiaşi ochi cu care mă privea ilustrul vos.bru
părinte, cărui.a i-am fost deopotrivă tovia.răş
şi s l uj i t or 3 • Dar cum a.r însemna să cer prea
mult, m-aş s o coti nespus d e fericit dacă , mă­
car ca dovadă c ă mă număr încă p r intre
apropiaţii îngăduiţi să vă venereze, mi s-ar
pune Mbloul în odăile celor ce se înqrijesc
d e b aia sau gr.a•j dur ile dommi1ei-voastre. Iar
de s- aif intiim:p1a să fiu aşezat într-un loc mai
de c inste, artei, care mi-a dat preţ, şi nu na­
tmii, care nu mi-a dat merite, i-1aş aducie
nesfîrşite multu.miri, sau mai degrabă îndu­
rări i şi bună:tăţhl voastre fără seamăn ; oaire
luind aminte doar la gîndul c ur.a.t al celui ce

1 Este vorba de po;rt retuJ lUi Giovanni d ali e Ba111d e Nere,

pe care Aretino H fAgAdulse ducelui Cosimo (v. nota 2
Ia pa g. 115). Neputtndu-,1 obţine de Ia Tlţl.an, el ! ncredin­
teazA comanda pictorului veneţian Gian Paolo Pace, care-l
executA imediat (v. lll, 440) . MultA vreme s-a crezut cA
tablOUJ era opera lut Tlţian, confuzie !zvoritA probabil din
textUl lui Vasart, care II menţloneazA in capitolul despre
VeceUlo (op. Cit. 2, VOI. VI, p. 606) .
• Pentru acest portret a se vedea pag. 110 cu nota 2, ş!
pag. 115 cu n ota 3 .
• 3
Intre 1523 şi 1526 Aretino şi-a petrecut o mare parte
d111 timp fn preajma aventurosului condotier, urmArindu-1 la
Milano, la Fano, la Mantova ; !! fusese atit tovarăş de
petreceri şi escapade galante, cit şi om de !ncred�re in
manevrele politice inerente meseriei de condotier. Cind
Giovanni fusese grav rAnlit in lupta de Ia Governolo, Are­
tino !! gAssle aZJl la curtea din Mantova, răm!nind lingA
el pinA la moartea acestuia (no:Lembrle 1526) . 1 18
 i se Inchină, îi preţuieşte şi ii ridică pe aceia
c e î i sînt cre dincioşi şi devotaţi.
1n oc tombrie, din V eneţia, 1 545

I I I 435 Către Tiziano

(degli Aspetti), sculptor 1

Deşi faptul că te priv·esc ca pe propriul meu

fiu îţi este o chezăşie a simţămintel o r mele,
aş vrea să-ţi dau şi alte dovezi că te inddi­
gesc. Căcii dacă ît i sîn t îndatorat p entru plă­
cutele daruri p e care mi le trimiţi merieu de
la Padova, mă simt totodată neVl()it să te pre­
ţuiesc p entru cel elalte vfrtuţi ale d umirta le.
Aş dori să revăd acest oraş renumit, spre
a-mi bucura sufletul cu priveli ştea pe rnre
o oferă lăud a.te'l e-ti opere, într-a devăr demne
de a fi hărăzite minunatului templu al Sfîn­
tului 2. Iar dacă mie, c are nu sînt un nepri­
c eput în airta desenului, mi se poate da cre­
z.ar e, atunci s ă se ştie de la mine c ă lucrările
turnate în b ronz cîştlgă în valo are c înd sînt
terminate de mina dumitale. Căci eleganţa
î n grij i tă care se eere în mînutrea sîrguin­
ci oasă a dălţii se dovedeşte la dumneata mai
presu s de orice laude, aşa incit, î ndeletni­
ceşte-te m a i dep.arte cu aceste merituo:ase
străda·nii, împărtăşindu-i s alutările m ele lui
Danese 3, spirit într-a devăr ales.

ln noiembrie, din Veneţia, 1 545

t T izi a no dpgJi Aspetti, zis Mlnio (c. 1511-1552) . sculptor

pa do va n , şi-a împărţit ac t i vit a tea intre oraşul natal şl Ve­
neţia, unde a lucrat din 1536 sub conduce rea lui Sansovino
la co m pl ex u l arhitectonic din !Piaţa San Marco. Simpatia
pe oa.re i-o arată Areti n o se datora probabil. i n parte, şi
u n or afinităţi temperamentale, amindoi fiind petrecăreţi,
sp i ritu al i . gunnanzi şi cheltuitori.
2 Biserica Sant Anto n io , u nde Mini.o a lucrat incepind
din 15J3 la o rn am ent el e in stuc ale capelei. iar in deceniul
următor, in colaborare cu C atla n eo , l a grilajele de bronz
pentru cele patru a rc ade ale f aţ a dei (rămase netennlnate) .
3 Danese C atta n eo , sculptor, a rhit ect şi poet (c. 1509-1573) ,
discipol şi colaborator al l u i S a n so v i no . Foarte apreciat ca
po2t d2 Arelino, a avut cu acesta o bogată core5pondenţă,
1 J9 axată mai mult pe p robk1)1e <:le c r.e a!i e ),iter.a ră.
1 1 1 440 Către messer
Gian Paolo (Pace), pictor 1

Deşi natura îngăduie uneori artei să se apro­

pie de ea, în cele mai multe cazuri î i zădăr­
niceşte strădaniile de a o imita. Aşa se în­
tîmplă, într-adevăr, cu alţii ; la dumneata
însă, natura şi arta se îmbină tocmai atît cit
d oreşti să se vadă că ai îmbinat airt'a şi na­
. tura. Dar în portiretul mar,elui Giovanni de
Medici, sau mai bine zis a l imaginii făcute
după chipul lui îndată c e a închis ochii 2, do­
vedeşti o cunoaştere a meşteşugului vred­
nică de toată admiraţia ; căci datorită minu­
nilor pe care le izbuteşte penelul dumitale, ai
r.edat chipulu i î nvăluit de umbra morţii cuJo­
rile v ieţii, aşa inci t seamănă to t artît de bine
cu el însuşi In por,bretul dumitiale, cum sea­
mănă ş i c u amintirea pe care i-o por,t eu în
suflet. Iar de i s-o părea ,cuiva că-i lipseşte
ceva din înfăţişare, să aducă îndreptări ope­
rei pe schiţa păstrată vorbă cu v orbă de me­
moria mea. Ca a tare, îţi laud ir odul acestei
iscusinţe şi, lăudîndu-1, mă bucur de mulţu­
mirea pe oa.re o simt în sinea mea că, dato­
rită măies,triei dumiita,J e , am putut reda nemu­
ri:toml părinte feridltului său fiu.
ln n oiembrie, din V eneţia, 1 545

1 1 1 63 1 Către Da nese
(Cattaneo), scul ptor

Am spus-o, o spun şi voi spune î n totdeauna

că arta te învaţă mai d egrabă să-i critki pe
alţii, decît să faci tu însuţi ; ca a tare, folo-

1 Pictor minor, stabilit la Venelia, destul d e apreciat ca

portretist prin afinltltlle sale cu stilul lui Titian. Activi­
tatea lu1 atestatA Intre anii 1545 şi 1560, iar în corespon­
denta lui Aretlno slnt menţionate mal multe lucrări ale
sale. rămase tn mare part� neidentificate.
' Despre acest portret ce trebuia făcut după masca mor­
tuară a lui Giovanni de Medici s-a vorbit ln scrisorile nr,
387 şi Ul, 389. Este, probabil, pictura aflată astăzi Ia Ga-
l eria Uffizi din Florenţa. 120
 seşte-ţ i p r opriul h a.r , c ăci el nu va fi mc10-
dată am d e săf,a c, încît să n u te a legi cu
u n cî ştig ; î n lipsă d e altul, măcar c u acela
că nu-ţi vei face nici un duşman prin rîci
supărătoare.
ln ianuarie, din Veneţia, 1 546

1 1 1 636 Către Moro d i n Verona 1

Deoaae·ce te v ă d mult mai rar aici, la Vene­

ţia, decît m-ai văzut dumneata la Verona, p ot
zice că, pe cit am fost eu de dairnic ou v izi­
tele în casa dumitale, pe atît eşti dumneata
de zgîrcit cu vizitele în casa mea. Şi-mi par e
rău că nu te întorci în oraşul acela frumo s 2,
căci măca r SC'risorile p e c;:are .mi le-ai fi tri­
mis ar fi ţinut locul picturilor dumitale ; qe
a căror vedere mă lipseşti, după cit se pare,
din d o u ă pricini : întîi ca să-mi .răpeşti
ac eastă· p lăce r e, iar apoi fiindcă mă t ra.t ezi
ca pe un nepricepă tor. Deşi cînd mă gîndesc
Ia t înărul păstor, cu caire pe nelul dumitale .a
î mpodobit frumoasa odaie a monsen iorului
Ma r tini, strălucită mîndrie a o rdinului din
Rodos, nu mai doresc să văd alte portrete,
ele v rem e c e ai redat în el cu a tîta însufle­
ţir.e măreaţa înfăţişare a lui F rancesco Ba­
doa r o 3, vrednicul fiu al ilustrului şi m i nu ­
natului messer Giovanni, seniorul şi protec-

• Franc esco India. zis il Moro (c. 1482 - c. 1562) , pictor

venetian stabilit la Verona, bun portretist cu Influenţe gior­
gioneşti, apreciat de contemporani. Este menţionat ln d ia­
logul lui Pino printre „pictorii valoroşi" din acea epocă
(p. 226, n. 5) .
' Intre 1545 şi 1550 pictorul a stat la Veneţia, lucrlnd pen­
tru scuoJa della Trinitâ.
a Badoer. Această a!irmatie completează şi confirmă
descrierea lui Vasari, datorită căreia L. VcnturJ a putut
identifica tabloul, aflat la Muzeul ci\'ic din Padova şi atri­
buit lnainte Jul Giorgione, din cauza uncl semnături apocrife.
vasart spune ră, deoarece „căpitanu\ veneţian" (Giovanni
Badoerl n-a vrut să plăteasc ă tabloul. pictoru! l-a vlndut
monseniorulu i Martini, modificlnd veşminlul de războinic
lntr-unul de păstor, fapt confirmat de examenul radiografic.
1 21 (A retino, ed. cit„ vo i . Ul,, p. 347-318) .
torul meu. Aşadar, schimbă-ţi hotărîrea şi
vino să mă vezi, dacă nu din vreo altă pri­
cină, măcar p entru că te iubesc.
1n ianuarie, din V ene/ia, 1 546

I I I 7 1 8 Către messer Tiţi a n 1

l ntorcîndu-mă pe l a ora patru acasă, am pri­

mit deodată şi scrisoarea dumitale, şi vestea
prăbuşirii construcţiei lui S ansovino, urmată
de întemniţarea a ces.tui·a ; ca aitaire, plăcerea
bucuriei pe care o încercasem dind cu ochii
de veştile dumitale, s-a presnimbat în tris­
teţea mîhnirii aHînd d e nenorocirile lui. Nici
a-cum , c înd îţi s c riu aieeste r înduri, nu-mi pot
înfrîn·a l acrimile, deşi init.re timp lucmrile
s-au linişti t ; gîndeşte-te însă cum am plîns
cînd, în fata unei a semenea întîmplări, am
fost nevoit să-mi fac cele mai negre gîndqri.
Toată noaptea, în loc să dorm, mi-am petre­
cut-o cugetînd Ia înj osiitoia1r ea năpastă în
care îl împinsese nenor:0cul pe un om atît de
înzestrat şi cins tit ; chibzuind I a soarta cru­
dă şi ciuda•tă prin care a.ce.a operă, c e avea
s ă fie tabernacolul gloriei fr.a1telrui nositrn ,
ajunsese mormî ntul renumelui său 2• Totuşi
nu m-am lăs·at cuprins de deznădej de pînă ce
nu .aflam alte veşti, ştiind că îndurătoarea în­
ţelepciune a serenissimilor Părinţi 3 avea să
tină seama mai degrabă de bun ele intenţii"
ale aciestui om dev o tat, decîit de faplul că
săv.îrşisc vreo greşeală de judeca.tă în pro­
priul său meşteşug. Căci nimic nu ne înşeală
mai mult în fa:ptele noaistre decît părerea pe

1 Scrisoarea. nedatată. este probabil d i n i a n u a ri e 15 16,

cind T itian se aila l a Rom a .
' Acr i d r n l u l se i n timplast• l a I R dr'<Tmhrie 1 5 15. î n t r- u n
stadiu foa rt� a,·ans.at a l lttC'rărUor pPnt.ru Bi bl i 'l lPC' a Mar­
ciană afla t ă in Pi.anf't t a . în fata Palatulu; d•>eil'lr. Ed i firiut
susttnut d e nu meroase coloane. u r m a să f ie aC'operit d e o
m.a re boltă in stil roman. dar in timp ce se l u cra la ea,
o ua'l'te din a rc a rde s-au prăbuşit.
' Procuratorii de la San M a rco, inal!i dem nitari care
aveau in grijă catedrala San M a rc o �i cl ă d i ril e afercnlc, 1 22
 c.a re o a v em despre noi înşine. Ca să nu mai
z i c cii n-.a.r f i nici o m i r.u r e dacă s-m nărui
t o u t t- •c l il d i r i l e («ctre se fdc ustilzi duµă regu­
l i l e lui Vi truv iu : căci îmbri:ic[un i n leu con­
s.t r u c ţ i i l or antice n u se p otriveşte pe trupul
celor mode rne, pentru că ac elea susţineau
greutatea tuturor elementelor alc ă tuitoare
prin mărimea întinderii .lor , c are nu ţinea
seama de bani ; dar cele de astăzi nu pot
duce pe umerii restrînselor spaţii pe ca.re s e
înalţă povara i mpusă d e economjshJ.ea .feluri­
t el o r cheltuieli ; deşi măreţia unei clădiri ca
aceas ta se bucură de tot atîta dărnicie în
priv inţa banilor, ca şi în mărimea întinderii.
iar aici .î mi dau din nou l a crimile, însă de
bucurie, daito r i tă mărinimoasei bunătăţi a mi­
nunaţilor noştri stăpîni, care dau v ina pe
grnha de a termina construcţ1a, pe neprice­
perea l ucrătorilor ş i p e a sprimea iernii, la
car·e s-a adăuga.t al t neaj u ns pricinuit d e zgu­
dui turile l o v i turilor de tun ale artileriei , trase
la sosirea unor corăbii 1, care au zdruncinat-o
şi a u şubrezit-o. î n fel u l acesta , vrednicul
om, care .acum se află l a a ceeaşi .cinste ca şi
înainte 2, pe cînd în temniţă a i n tra t cel ce îl
închisese din credinţa nesocoti tă că făce a bi­
ne, Hi trimite salutări ; şi face haz, c ă în
locul meritatelor l aude pe c a r e m ulţimea n u
i le-a adus pentru măreaţa privelişte a c l ă ­
d i r i i cît timp fusese întreagă, se alege c u
critica c e l o r invidioşi, a c u m , c î n d o parte s - a
dărîmat.

Din V enetia

1 Comisia d e anchetă l-a absolvit pe sansovino de răs­

punderea accidentului, care a fost J ustificat prin argumentele
enumerate aici, cu preciZarea eă tragerile fuseseră. efectuate
ceasuri în şir de la Arsenalul învecinat, pentru rncercarea
unui nou \ip de tunuri. Documentul anchetei este reprodus
!le Francesco Saport in albumul Sansovino, Roma, Libreria
dello Stato, 1928, p. 85-89.
2 Arhitectul a fost pus în libertate şi datorită interven­
ţ ie i ambasadorului imperial la Veneţia, solicitat de Aretino
şi Tiţlan. Dar funcţi a şi leafa de protomaestro au rămas
suspendate vreme de doi ani, pînă cind a refăcut pe chel­
tuiala lui clădirea în stadiul dinaintea avariei, înlocuind
1 23
·
bolta cu un acoperiş mai sigur.
IV 37 Către Lione
(Leoni), scul ptor 1

Dat fiind cil c i n e estP cu g î n d u l ri r e tuti n d en i

1111 se «i d u n .1 nică i e.ri c u f a p ta , s - u r p u t e a s fi
m ă văd cu med a l ia 2, dar oum fantezia dum i ­
�ale s e l a s ă purta tă î n v o i a ca priciilor, nu
prea cred. Insă h arul dum i tale e mare şi mi­
nuna t , ceea c e nu este d e mir.are, deoarece
te-ai născut cu el din bunul plac al n atur i i ,
c a r e s - a d esfăta t înzestrîndu-te d e la înc eput
cu ceea ce n-ai fi putut d obîndi niciodată pri n
s trădanii ; căci întocmai c a D umnezeu, ea· ş ti e
totul fără să î nveţe şi, împăr tăşindu-se d i n
puterea l u i , ţ i - a d a t iscusinţă în a r ta dumi­
tale ; deci deîndată ce-ţi vine în m i nte vreo
lucr.are, te şi apuci de treabă, iar cu dt in­
venţiunea e mai anevoioasă, cu atî t o î nfăp­
tuieşti mai lesne. Ca a ta�re , u imi rea îşi pierde
r ostul ş i lumea î ti priveşte m i nunile ca . şi
cum n-ar ave.a de ce s ă se minuneze.
ln aprilie, din Veneţia, 1 5-16

IV 46/ 1 Către Buonarruoti

Sign or Michelagnolo, messer Antonio An­

s elmi 3, cr,ainicul laudelor dumneavoastră şi
păstrătorul afecţiunii mele,- vă v a aduce , pe
l ingă închinarea mea, c-aire vă v ene:rez, şi ru­
gămintea d e a-mi i erta stăruinţele pornite din
nemăsurata dorinţă de a d obîndi cîteva de­
sene, cu c ar e sînteţi a t î t de darn i c cînd e
vorba să le a runcaţi în foc 4, şi a t î t de zgîrci t

1 A se vedea nota 5 Ia pag. 79.

2 Autorul se referă la o medalie cu propria-i efigie, pe
c.are urma SI l-o facă Leon!. Din corespondenta ulterioară
şi din exemplarele păstrate, se cunosc mai multe medalii
cu portretul lui Aretino executate de acesta.
3 Secretarul cardinalului Bembo şi prieten cu Aretlno.
• vasari spune şi el despre Michelangelo că „a ars un
mare număr de desene, schiţe şi cartoane făcute de mina
lui, c a să nu-i vadă nimeni strădaniile şi căutările minţii
sale, aşa Incit să se cunoască doar ce era desăvîrşit",
(Op. ctt ., p. 98�}. 1 24
 cînd e v o r b a de mine. Vă urez sănăta te.

fn apriJie, din Veneţia, 1 546

IV 80 Către messer
Pa ulo Pel l ucco 1

îi-am mai spus, mi se pare, şr m .alte t î nd uri

că apa,renta este a tî t de aproap e d e realitart e,
i n cit focir l.e a d ese-a un.a e l ua tă d rept c ea l a l t ă ;
i a r c i n e se în doieşte, să p rivească nudurile
dcsen a le d e F ra n c e sc o 2 d u p ă Judecata lui
Mic hela gnolo şi va vedea că a rată î n aşa fel
i n c i t v.a crede că sînt făcut1e de Buona rmoti
î nsuşi ; bucur ă - t E' , .a ş a da1r, c ă c i t î n ărn l ,a cesita
i

m e r i td. chi.a.r ş i r espectu l celor ce-1 duşmănesc,

darm i te buriăvoi n t.a dumitale, ca.re îi eşti ca
u n fra le 3•
1n aprilie, din V e neţia, 1 5 ·16

IV 80 Către messer
Alessandro (Corvi no) 4

Corvi n o , spiri t gene.ros şi ales în Loale pri­

vin t·ele, dnd a m văzut schiţa între gi i Jude·
.

căţi de apoi a lui Buornarnoto, am ·a juns să

î nţeleg străludta gr a tie a lui R.a.fa el în încîn-
,

1 Paolo Pilucca, sculptor şi po�t despr care se ştiu date

e
pu\ine şi \'agi, completate de uncie informaţii din epistola­
ro! lui Arelino, unde numele Iul figurează intre anJI 15•5
şi 1554. Se par.e că, deşi originar din Florenţa, şi-a exercitat
activitatea Pe teritoriul venct, indosebi la Padova.
2 Francesco Rossi, zis Cecchino Salvlatl ; a se veaea
nota 4 la pag. 81.
3 Scrisoarea de fată reproduce aproape cuvint cu cuvint
epistola adresată cu cinci Juni inainte poetului Paolo Cri­
vello (III, 441 din noiembrie 1545) .
• Unul din secretarii ducelui Ottaviano Farnesc (nepotul
papei Paul al III-iea) . Scrlsoar�a f u s ese iniţial adresată
lui Michelangelo. !n noiembrie 1545 ; · dar din motive dlplo­
matlce, autornl a publicat-o în volumul al IV-iea el co­
respondentcl sale. cu uncie modiflcărJ, schlmbindu-1 tot­
odată data şi adresantul. Originalul In iţia l a fost regăsit
şi publicat integral de G. Gaye 1n Carteggio inedito d'artl&tl
25 del secou XIV, xv e XVI„ Fl orenţ a, 1839-40.
 tătoarea frumuseţe a invenţiunilor sale t ; şi
da·t fiind că sînt creştin , nu-mi rămîne decît
să ridic p ri eteneşte din umeri î n fata necu­
viincioasei înfăptuiri a penelului său. Aşadar,
Michelagnolo c el uluitor prin faima Jui, Mi­
chelagnolo cel renumit prin inteligenta lui.
Michelagnolo cel strălucit prin măiestria lui a
ţinut ca i nvidia să p o a t ă spune că în a c eastă
operă dovedeşte î n a ceea ş i măsură necuviinţa
impietăţii şi perfecţi1u nea picturii ? Este cu
putinţă ca u n om mai d e grabă divin decît
muritor să fi făcut u n asemenea lucru în cel
ma i în semn at templu a l lui Dumnezeu , dea ­
supra alta rului principal al lui Cristos, î n cea
mai v enera.tă c apelă din lume, uncie , stîlpii
Bisericii, unde cuvioşii arhierei, unde v icia.ml
lui Cristos, prin slujbe pravos.J.avnice, prin da­
t i n i sfinte şi rugăciuni evlavioase m ă r turisesc
trupul şi sîngele lui închinîndu-i- se ? Dacă
n -1ar fi o comparaţie necuviincioasă, m-aş
mîndri cu chibzuinţa de care am dat d o vadă
în conv orbirile Nannei 2, socotind mai lăuda­
bilă m odesti a i scusinţei mele, decît n epăsarea
măi-es·t riei lui. Căci eu , într-un subiect uşura­
tic ş i licenţios, nu folosesc doar cuvinte alese
ş i cumpătate, ci spun totul în cuvinte cur.a1te
şi cuviincioase ; e l î nsă, într-un subiect atît
de venernbil , a închipuit sfinţii fără pic de
ruşine omene·ască, i a:r îngerii lipsiţi de o.rice
podoabă cere:a scă. Pînă şi păgînii în sculptu­
rile lor, nu mai spun că pe Diana o făceia u
îmbrăcată , dar şi p e Venus goală o închipu-

1 Aceas tă afirmaţie, destul de neaşteptată intr-o vreme

cînd lumea artistică se ! nc h i n a in fata geniului lui Mic he­
l angelo, este nrivită de Camesasca drept .. o incontestabilă
dovadă de abilitate, pun!ndu-1 pe Rafael inaintea rivalu l u i
s ă u , pentru a su b m i n a prioritatea acestuia i n avantaju! lui
Titlan". (Arctino. ed. cit., voi. III:·. p . 427) . Ideea nu va
ril m î n e fără ecou. d u pă cum se poate constata din dialogul
Tui Dolcc. care poartă drept t i t l u tocmai numele p r ietenul u i
său. Aretino.
2 fn scrierea lntitUJată Raglonamenti, frumoasa Nanna
PO\'cstest c int erlorutoarelor sale. cu o sln<"eritate du�:! pin�
la c- i nism. \"iala li<"cntioasă a călugăriţelnr, a femeilor mă­
rit a t e �i a curtezanelor, lnitiindu-şi aool f i i e a in tainei<•
acestei !ndel l' tn lc irl . Ce e drept. conţinutul indecent este
îmbrăcat în verva unul stil inflorit ce foloseşte cu abilitate
jocurile de cuvinte. 1 2�
 iau a c operindu-şi cu mina părţile c e nu tre­
buie arătat'e, p e cînd mintea păfrunză:toare a
acestui om, punînd mai presus arta decît cre­
din ţ,a , nu numai că n-a înfăţişat martirii şi
fecioarele cu ceruta cuviinţă, dar a rect.alt în
aşa f{!l membreJ,e genitale ale p ersona}e'l.or ,
încît p î n ă şi lup a n arele a r închi de ochii d e
ruşine : pe zidurile u n o r băi desfătătoare, ş i
nu pe pereţii unui sfînt aUar s-ar fi potrivit
asemenea libertăţi 1, şi de aceea a z i s nu ştiu
cine că e mai bine să nu crez i , d ecît, crezînd
în felul acesta, să zdruncini credinţa al toM.
Da r desăvîrşirna uimitoiarelor minunăţii nu
rămîne neped e.psHă, d eoa irece tocmai ma1e s ­
tria l o r ( d a t fiind oprobriul credincioşilor) }to!
u cide merHul . Marele meşter p oate totuşi să
le reînvieze faima, ·închipuind prin raze sem­
nul bărbăţiei la cei mîntuiţi , şi prin flăcări
J,a cei osîndiţi 2 ; căci, după cum ştie şi el,
hunăcuviin-ţa florentină ascunde sub cîteva
frunze de aur ruşinea colosului aşezat în:tr-o
piaţă publică, iar nu î n tr-un loc sfinţit şi de­
schis tuturor. S-ar putea ca noul p on tif, nu-i
fie cu supăr,are lui Paul 3 , să-l imite pe Gri­
gore, care a prefer,at să lipsească Roma de
p old.oaba minunatielor statui ale zeilor, d ecî.t
să ştirhea1scă datorită lor evlavi,a faţă de umi­
lele icoane ale sfinţilor. Căoi su�lete1e noastrC'
au mai multă nevoie de simţămîntul evlaviei,
decî� de plăcerna p e oare o pril.ejui,eşte vi­
goare.a desenului. Veacul acesta e g:i.1ta să-;
inia.Iţe strălucitului artist un monument a)

' Părerea n u este originală ci, clupă cum relatează Vasari,

fusese exprimată de Biagio da Cesena, maestrul de ceremo·
nii al papei. pe care Michelangelo I·a pic tat, drept răzbu­
nare, in i n fe rn , lingă Minos. (Op. cit., 2, Voi. VI, p.
452) .
2 I d ee a unor rec-tificărl pudice nu est e nici ea o ri g inalii
şi se va impune tot ma i mult, incteoscbi d u pă moartea Iul
Paul al I II- iea , aşa Incit, deoarece se ceruse chiar d i stru ­
i::e rea fres�ei, papa Pi u s al IV·IE'a a dispus in 1!;60 asc unde­
rea nu d i tă ţ ilo r mai şocante sub cîteva drapaj e executate
de Daniele da Volten-a.
3 P <' rfi d ie t i p icii pentru procccleele lui Arelino, căci, suge­
rincl amcnin\ătoarea idee a distrugerii frescei, l ov ea tot·
odată !n Paul al III-iea, care o apărase prin autqritatea
1 27 lui, vorbind despre el ca şi cum ar fi fost pe moarte.
 gloriei î n templul posterităţii, dacă v a în­
drepta figurile necuvi incioase aşa cum am
spus mai înainte, fapt pentru oare î i va fi re­
cunoscătoare atît natura, c i t şi planeta ce l-a
dăruit din belşug cu minunatul ha·r al sculp­
turii şi al picturii. Dar dacă .acest nemuritor
i n t elect se va supăra auzind cele scrise de
mine, mă voi împăoa spunîndu-mi că, î ntr-un
c az ca acesta, e mai bine să-l n emulţumesc
p e el v o rbind, decît să-i aduc ocară lui
C ristos, tăcînd 1 •
1n iulie, din Vene/ia, 1 547

IV 303 Către Tiţic n

Nici Apelle, nici Praxi tele ş i �a t î t i a alţii care

au sculptat ori au pictat cîndva portr•ete sau
sta tui a l e v reunui principe sau rege nu s-a•r
putea lăuda că au primit o răsplată î n aur
s au n estemate c e s-ar put ea asemui măcar în

' Din versiunea !nitlală a scrisori! adresate lui Miche­

langelo rezUltă limpede că această „luare de poziţie" repre­
zenta, de fapt, o revanşă a lui Aretino, lovit de j ignitoarea
indiferentă a maestrului, care nu ţinuse seama de sugesti­
ile lui pentru compoziţia frescei, nu-i trimisese desenele
solicitate cu atîta insistentă şi nici măcar un cuvînt de răs­
puns la toate sc risorile lui. Redăm aici clteva fragmente
reproduse tn nota ediţiei Aretino, care ilustrează acest fapt
In mod concludent : „Mă ruşinez de libertatea, cu totul ne­
Ingădultă spiritului, pe care v-aţi luat-o In redarea con­
ceptelor ce cuprind ţelul însuşi spre care năzuieşte dreapta
noastră credinţă. „.Dacă închipuind universu!, infernul şi
parad!sUI, at1 fi ţinut seama de slava şi spaima cc v-au
fost in!Aţ!şate de îndrumarea, de modelul şi de ştiinţa din
scrisoarea mea, pe care o poate citi orie ine, îndrăznesc
să spun cA, nu numai natura, dar Şi stelele binevoitoare nu.
s-ar cAi că v-au hărăzit un intelect atlt de strălucit„. Dar
să mă ierte Dumnezeu, că toate acestea nu le spun din
supărarea ce mi-au prilejuit-o lucrurile pe care le aşteptam,
dat fiind că ar fi trebuit să vă daţi toată silinta pentru
a-mi trimite ceea ce v-aţi obligat să-mi trimiteţi, deoarece
prin aces t gest aţi fi potolit invidia„„ Nerecunoştinţa, şi nu
zgircema dumneavoastră, ilustre pictor, e pricina mlniei
mele". Scrisoarea are următorul post scripturo : „Acum,
că mi-am mal descărcat minia faţă de cruzimea cu care
rtispundeţ! devotamentului meu ş!, socotind că v-am dove­
dit cA, dacă dumneavoastrA stnteţ! divin, nici m i e nu-mi
curee apă prin vine, rupeţi scrisoarea areac,ta. Pă�J şi eu
am făcut-o bucăţi, ŞI lntelegeţ! odată că eu slnt un om
căruia chiar şi regti şi lmpAratil li răspund la scrisori" '
CAret!no, ed. cU„ vol. u, pa1. 177) , 1 28
 parte cu aceea primită de minunaţa dumi,ta1e
măiestri e de la Ma i1es ta te a - sa , măeiar pentru
,

că a binevoit să te cheme la dînsul în toiul

uno r us:.emenea frămîntări, acordîndu-ti mai
multu însemnătate decît tuturor ligil o r şi
uneltirilor ce se urzesc împotr iv.a lui 1 . Iar
adevărul este că el (oare dovedeşte invidiei
că nu ţine să se compare cu zeii prin marmuri
şi picturi, mulţumindu- se să se ştie zugrăvit
şi sculpta.t în sufletul celor înţelepţi şi cins­
tiţi ) , do1ar din bunăvoinţă t a tă de mar;ea du­
mitale măiestrie se lasă zugrăvi t de nease­
muitul ei penel. Aşadar, du-te la dînsul 2, i1ar
cînd vei fi la picio-arele lui, închină-i-t•e şi in
nume.I e meu.
!n decembrie, din V eneţia, 1 547

IV 304 Către el (Tiţian) 3

O pe.r.eche de fazani şi alte bunătăţi te aş­

te.arptă la cină împreună cu doamna Angi1ol'a
Za.ffe.tta 4 şi cu mine ; vino, aşadar, pentru c.a,
ţinind-o m.ereru în pet!J\eceri, băitrîneţea, is­
coadă a morţii, să n-o poată înştiinţa nicio­
daJtă că am îmbătrînit. Căci a scunzînd-o
amîndoi sub masca tinereţii, nu-şi va da
seama pl'ea curînd de p o v ar a anilor noştri 5, , ,

• Germania era frAmlntatA de razboalcle religioase de­

( Janşate de oraşele ş! p!'l.nclpll protestanţi lmpotrtva cato­
l!clsmuJul şi a Iul Carol QWn.tU!. Acesta btruLse cu citeva
Junt în urmA Liga de Ja Schma!kaJden, însA ostillt.!l.ţile
('Ontlnuau.
• Pictorul va da curs invitaţiei, p!eclnd în Ianuarie la
Augsburg, însoţit de flul s.!l.u Orazlo şi de un nepot, Cesare
Vecelllo.
' Aceasta e una din numeroasele misive cu un conţinut
similar, adresate îndeosebi „cumetri!or" Tlţian ş! Sansovlno ;
am Inclus-o !n CUiegerea de faţ.!I., pentru a întreg! tabloul
raporturilor care l-au legat pin.!!. la moarte pe cel trei prte­
tcnl, mari Iubitori de petreceri.
• Angela de! Moro, zisă Za.ffetta, era o curtezan.!!. pro­
babil foarte apreciată, c.!l.cl figura pe locul al treilea într-un
catalog din 1535 care furniza toate Informaţiile necesare
„străinilor şi gentilom:10r" cu prtvlre la breasla prostltuatelQJ"
din Veneţia. (Aretino, ed. cit„ Voi. Illi. p. 195 şi 250) .
s tn 1547 Aretino avea 55 de ani, Tlţlan vreo 60, Iar Zaf-
1 29 fetta se apropia de 30.
 care din 11},aturi devin iarăşi tineri. atunci
c înd cei v î rstnici L r ă i e s c în clesfălă r i . Vino,
prin urmare, iar d a c ă An i c h ino 1 vrea sil te
însoţească, îmi va face mare plăcere.
tn· decembrie, din V fnetia, 1 547

IV 308 Către messer Tiţian

Copi·a acelui Cristos viu şi adevăr.at pe care

i- l vei duce împăr.atului, trimisă mie în
această dimineaţă de CrăciW1, este cel mai
preţLos dar din cî Le a dat vr e o d at ă un rege ,

celui mai apropiat dintre favoriţii săi 2• Din

spini e făoută coro,ana c.are-1 răneşte, şi sîn­
ge e sîngele izvorît de sub ţepii ei ; ni ci bi­
c iul nu poate umfla şi învineţi carnea altfel
decît ia făcut- o divinuă dumitale p enel, vînătă
şi umf.Laită pe trupul nemurito:r al venerabilei
imagini ; dur.er·ea ce învăluie figura lui I sus
îndeamn ă la căinţă pe oricine îi priveşte cu
s:imţămint creştinesc br:aţele strivHe de frîn­
ghLa ou ·Oare sînt lega.te ; în\liaţă ce e umilinţa
cel ce ia aminte la j alnicul băţ din mina lui
dr,e,aiptă ; şi nu mai cutează să nutrească pic
de ură s·au vrăj măşie cel care-i vede paşnica
bunMate întipărită .pe faţă. A 51tf.el încît, iata­
cul în care dorm nu mai pare o încăpere ele­
gantă şi lumească, ci un lăaaş sfînt al Domnu­
lui ; aşa c ă sînt pe oale să înlo,cui,esc plăce­
ri.Je ou rugăciW1i şi dezmierdările cu smere­
n1a. Pentru care mulţumesc măiestriei şi
hună,tă ţii dumitale.
ln ianuarie, din V eneţia, 1 548

1 Luigi Anichlnl, gravor in aramă ŞI pietre preţioase,

născut la Veneţia prin 1520, a fost apreciat ca artist şi ca
p rieten de Aretino, Tiţian şi sansovino.
2 Originalul acestui Ecce homo este in ,general identificat
cu pictura pe ardezie aflată l a Prado ln Madrid, iar replica
dăruită lui Aretino ar fi, după A. Venturi, cea de la mu­
zeul Conde din Chantilly, in care Cristos ţine bastonUI in
mina dreaptă, aşa cum se menţionează ln această scrisoare.
(Catal. cit., nr. 282 şi 283) . 1 30
 IV 3 13 Către G ra nvela 1

Nici Hanibal la Roma, mc1 A lexandru în

ll1Ill!e , nic i giganţii în c.ernri n-au ară·Lat vre o ­
dată o îndrăzneală oare să se asemene cu
acef a dov.edită de împărat, nu cu oşteni, nu
cu unelte sau arme, ci trimitînd aici, fără nici
o vîlvă, după Tiţian, ca să vină să-i facă por­
tretul. Nu dovedeşte oare a.c eastă faptă o
chibzuinţă de temut ? Este atît de înfricoşă­
tor şi diabolic, incit pune pe fugă în taină
curajul celui ce nu-l iubeşte, aşa îndt abia
dincolo de poarta infernului se poate socoti
la adăpo9t. Dar lăsînd la o parte oelelaHe lu­
cmri, faptul a prileju1t o minunartă măpturi.e
a dusă măiestriei, fiindcă, îndată ce s-a aflat
de chemarea divinului pidor , mulţimea a dat
năvală să se împăr•tăşeaiscă din arta lui, stră­
duindu-se care mai de care să cumpere la
preturi mari fie piciluri pe pînză, fie pe lemn,
fie ce se mai găsea prin casă ; căci toată
lume.a e sigură că august a m:ai-esta1te il va
irat.a în aşa fel pe Apelle al său, incit el nu
se va mai osteni să mînuiască penelul decît
pentru bunu] plac al împă r·atului.
Dar între timp, acest Carol Quintul, ocro­
tit de Domnul spre uimirea o.amenilor, în gă­
duie liniştit ca eu să p o rt pe umerii mei po­
vara unei răbdări faţă rle c.are aceea a sufe­
rintelorr lui Iov era ca un fulg ; căci chinul
nenorooirri lor srale a ţi nut doar cîtev.a zile, pe
c înd oaznele lipsurilor mele se lungesc la
n esfîrşit. Şi de ce ? Pen�ru cei cîţiva bănuţi
p e carie îi am de primLt ca ajutor ? Lucru ne­
v rednic chiffr şi pentru zgî.rcenia neguS!l:o­
rească pornită pe camătă, care nu plăteşte cu
nici un chip cele făgăduite unora c:a.r·e ·a jung

1 tn e d i t l a Camesasea există o c o n f uzie , deoarece ln text

nurnC'le adresantului e com pletat i n t re paranteze Nicola
Perrenot rle GranVC'llc, pe C'inrl ln Indicele final, scrisoarea
e trecută ln re pet ate rinduri l a tatăl acestuia, Antonio,
episcop dC' Arras. Corectă este probabil prima Indicaţie,
deoarece Nicola (1468-1550) era ministrul !Ul CaJ;"Ol Qulntv.l
131 la Augsbur� unde i;ilec<!Se �l Tlţla,n..
să m oară tot n ă dăj duind c ă o să-şi pri m ească
banii. Să se ruşineze aşadar cel ce o îngă­
duie şi cel ce nu ia măsuri. cu alte cuvinte
Cezarul, c-are, putînd t otul, parie că nu poate
nimic, de vreme ce multele · lui scrisori rbri­
mise la Milano 1 rămîn neluate în seamă şi
fără urmare.
ln ianuarie, din V eneţia, 1 548

IV 357 Către Vecellio

Messer Tiţian, bunul m eu frate şi tovarăş,

scrisoar,ea dumitale, scrisă cu acea mma
c.aire se i,a Ia întrecere cu natura, zugrăvind
tot ce se vede cu ochiul ş i redind atît de bine
spiritu l ce trăieşte ascuns în toate formele ei,
încît ea însăşi se întreabă care din voi e ma i
destoinic şi ma i prioeput, această scris-oare
pe oare am dorit-o cum nu mi-am dorit alta
vrnodată, mi-a pricinuit o nespusă bucuri e
îndeosebi pentru că m-a încredinţat că ai
ajuns bine stinătos la A ugu sta 2 ; ceea ce în
a cest anotimp uricios şi în fierberea a tîtor
lupte, este o adevăr.a lă minune a l u i Dumne­
zeu. Despre p1 imirea pe care ţi-.a făcut-o îm­
păr.atul nu moi vorbesc, căci pentru .a înţe­
lege în ce fel a întimpinat mărinimia lui ha­
rurile dumitaie . şi ou ce plăcere ai întîomplinat
dumneatia, cel plin de ha.ruri, dovezile s·ale
de bunăta,te; e de ajuns să ştii cum 1-.a p r i ­
mit A le:x,andru pe Apelle şi cum i s-a dărui t
Apelle lui Alexandru 3• A c um, pentru a m ă
simţi c u totul impăoa.t, aştept s ă mă bucur de
roadele dărniciei pe ca,re ilustra sa maiestate

1 A se vedea nota 1 Ia pag. 102.

2 Vechea denumire romană a oraşului Augsburg.
1 Comparaţie aleasă pe baza faptului cA, aşa, cum Apelle
ev. nota 4 Ia pag. 199) era singurul portretist autorizat aI
Iul Alexandru cel Mare, Tlţlan se bucura de acelaşi privi­
legiu din partea IUi Carol, despre care Vasarl spune că l-a
plăcut attt de mU!t arta acestuia, fnctt, „după ce-l .cunoscuse,
.Q-J) m.a1 vrµt să f�e zugrăvit de al l plcto.ri". [Op cit., p. 1000).
f 1 32
 o va arăta faţă de meritul dumitale neîn­
trecut.
!n februarie, din Venetia, 1 548

IV 361 Către (lacopo) Sansovino

Eu, mese.r Iacopo, fratele meu de atiţia şi

atiţia ani, mă buour şi mă simt mîndru de în­
t·elerpciunea şi răbda:rea dumiitale, cu t:oată
dr1agoste·:i cu care se poate mîndri şi bucuria
un pri·eten pentru izbînda prietenului său ;
rn re izbîndă nu înseamnă a'ltcieva decît a fi
stăpîn pe propr:iile-ţi drepturi 1. Sînt cuprins
de un nemăsurat simţămînt de plăcere şi mul­
ţumire, deoar1ecre da1tori t ă înţelepciunii ai bi­
mit invidia , iur mul�umită r ăbdării ai înfrun­
ta t so·aTilla , a că:r ei josnică răuitarte a făcut tot
oe- a putut p entru a te lipsi de taima ce-ţi în­
rnnuna mă iestri a , şi a - ti· răpi cîştigul ce răs­
plăte•a strădaniile dumitale. Iată însă că
a cum, clădirea prăbuşită se înalţă din nou
măr·eiaţă şi în veci dăinuitoare : nici cutremu­
rel e , nid trăzneit ele, nici bubu.iltruile. ar tile­
riei 2 nu-i v or mai pulea pricinui vreodată
măC:,ar o crăpătmă ; căci temeliile ei nu se
a.flă, precum se crede, în adîncul pieţei, ci î n
î nsuşi sufletul ser.enissicrnHor senatori vene­
ţieni : în tT1ainica înmănunchere a nemăsura­
tei 1 011" bună!tăţi îşi a1re reazemul nu numai
a ceastă clădir · e , ci orice altă operă a măies­
tri ei dumi l:iale.
I.ar judec:aita desăvîrşilă de c.ar·e au dat do­
vadă în această nenorocire intî.mplătoare a
spor it î rutr-atita devotamentul, încrederea şi
.

supunerea dumi tale faţă de înălţimLle-lor, în-

t \Autoru.I se referă la redobindlrea luncţlel şi lefil de

protomacstro, dup!I repararea stricăciunilor pricinuite de
accldentUI de la Biblioteca MarcianA (v. nota 3 Ia pag. 75
şi sens. III, 718 c u notele resp.) Epistola a fost scrtsli pro­
babil curtnd dupA emiterea actului oficial la 3 febr. 1548
(reprodus de F. Saporl, op. cit., p. 112-113) .
1 .)� 2 !). s� vedc;;i moU4:r).lc accl<;lenlµlµl !_n scriso11rc.a JII, 7"'.
cît pînă la urmă ai fost primit ca un fiu în
bratele Dunătăţii care-i călăuzeşte ; şi din­
du-ţi îrrapoi slujba pe care ţi-o luaseră fără
să ţi-o i·a , ei eu dovedit tuturor că stăpînii
dumi tal e nu sînt nişte oameni nerecunoscă­
tori, şi că dumneata, sluj itorul lor, nu te mai
afli în dizgraţie. Faptul acesta a făcut să fie
atît de preţuită cunoscuta modestie cu ca.re
ai ş tiut să faci faţă restriştei, incit s-ar părea
că lum ea e gata să te ridice în slăvi prin
laudele pe drept cuvenite acestei minunate
împliniri a arhitecturi i ; drept c.a re, regescul
palat San Maroo, dacă ar put.ea să gînde.a scă,
nu s-ar arăta p rea înda.t oritor fată de dum­
ne.at·a. Căci fiind clâdit de o mină mai puţin
i scusită 1, de cîte ori a r fi nevoit să se pri­
vească în frumoasa oglindă pe care i-ai pus-o
în faţă, i-ar dori să se mai prăbuşească odată.
111 februarie, din Vene/ia, 1 548

IV 420 Către lacopo Tintore 2

Dat fiind că răsunetul laudelor obşteş ti vine

să Je 1adeverească pe acelea ·aduse de mine
scenei din tabloul cel mare închinait de dum-
1wata şcolii de la San Marco 3, mă bucur atît
pentru judecata mea , care ştie dinainte ce
să preţuiască, cît şi pentru a r ta dumitale,
care ajunge atît de departe. Şi aşa cum nu e
nas rnre, oricît ar fi de înfund at, să nu simtă
izul fumului de tămîie, tot astfel nu e om cit
de puţin prioeput în arta desenului. care să
nu rămînă uimit de rel�eful personajului ce
zace gol, pe pămînt, pradă cruzimii martiriu­
lui. Culorile lui sînt carne adevăr.ată, contu-

1 AflnriaUe. evident, exagerată, palatul rămlnind una di'1

bUutcriile arhi tectonice ale Veneţiei, clădit de m u l te miin i ,
deoareee aripa ele sud a fost construită in etape, !ncepind
din 1309, iar cea de V!!St aparţine secolului al XV-iea .
' Tintoretto (v. nota 2 la pag. 103) .
• Tabloul. Intitulat Miracolul sclavului, se află astăzi l a
Academia din Veneţia ş i a pu\\H f i dalat t (l p recizie da-
lo;ită il,ces.tel s.c;ls.o;\. \ 34
 rur i l e au mtunj i.me, iar rtrupul e viu, aşa în·
cil Hi jur pe b i nele ce P-1 d o rPsc c ă î n fll t i }<l­
r e-a , ex presia ş i g es luri l e c e l o r d i n m u l ţ i m e.a
c a re îl î n c o n j oo.Tă redau a lît d e bine .u litudi­
nea lor într - o a semenea împrej ur.are, înc î t
priveliştea pare mai degrabă adevărată decît
închipuită. Cu toate acestea, n u te lăsa stă­
pîni..t de înfumur.are, fiindcă ar însemna că nu
doreşti s ă ajungi la o treaptă mai înaltă a
desăvîrşirii. Şi slăvit ţi-ar fi numele da<:ă ai
prefoce iuţeala cu care lucrezi în răbdairea de
a l uc r a 1• Deşi faptul acesta se va împlini
tr·eptat cru trecerea anilor ; căci ei sînt de
ajuns p en tru a înfrîna graba nepăsătoare, atît
de dragă tinereţii inimoase şi zorite.
1n aprilie, din V eneţia, 1 548
,

IV 446 Către (lacopo) Sansovino

Nefiind ma i lăudabilă pacea decît războiul pe

care-l poartă .airrt iştli între ei întredndu-se în
măiestrie, acel.a dintre Tintorello şi or i c a re
din picto ri i ce se luptă pentru întîietate poate
fi socotit o frăţea•sc ă prietenie, fiecare cău­
tînd s ă înveţe cit mai bine desenul şi colori­
tul din dorinţa de a se depăşi unul pe aHul
în invenţiune şi meşteşug ; a,stfe l vor ajunge
ou toţii renumiţi, deşi în a<:eastă luptă se
poate spune că lacopo se 1află aproape de
ţintă ; dar dumneata eşti singurul nestinghe­
rit de întrecere, căci ai ajuns atît de departe,
încît rivalii dumitale te-au şi pierdut din ve-

' Cu trei ani in urmă, Aretino lăudase iuţeala tînărului

pictor, spunînd că ea „se datoreşte priceperii fiecăruia în
ceea ce face•· (Ul, 161) . Intre timp şi-a schimbat însă pă­
rerea, deoarece intr-o scrisoare contemporană cu aceasta
(lV, 515) , îi va aduce lui Andrea Schiavone o critic ă simi­
lară celei de aici. E. Camesasc.a atribuie această poziţie fap­
tului că gustul art!Stic al Jul AreUno se formase !n contact
cu şcoala toscană şi romană, ceea ce U împiedica să înţe­
leagă „impresionismul" picturii veneţiene. Rezerva lui avea
să influenţeze însă atitudinea istoriografilor faţă de opera
1 35 lui Tintoretto. (Cfr. Aretino, ed. cit., vol, III!l. D · 474) .
dere. Ca ata re, lăsînd deop arte inv i d i a , î n loc
să te urască, te pro sl ăv e sc, a d u c î n d mai mul te
laude clădirii minunat r efă cute, decî t î i gă ­

siseră îna inte cusururi , lucru ele c.:ire m i:'i

bucur d i n toa1tă inima , după ce nu m - a m l ă ­
sa t niciodată pradă durerii, deoorece ş t ia m
bine că în cele din urmă avea să fie î n cu nu ­

nată de glorie.
1n aprilie, din Veneţia, 1 548

IV 452 Către (Fausto da) Longiano

Deoarece, o, Fausto, e senţa întregulu i trebuie

să rămînă în faptul prezentului, principii, so­
cotindu-se ca D umnezeu însuşi, c ar e are to­
tul sub ochi, preţuiesc mai mult un portr et
făcut după chipul lor, in care se admiră sin­
guri, decit toate imaginile prin care i-ar
putea zugrăvi memoria nemuritoare. Căci de
pictura aceea se bu cură cit trăiesc, pe cînd
.

cele aşternute în scr is nu mai pot fi văzu t e

după moarte. Dar b ine ar fi pentru omeni.re
dacă excelenţele-lo;r s-.ar pre sch i m ba în por­
tretele de care vorbeam : căci atun ci n-ar
avea simţire şi, neavînd-o, ;ar lăsa în pac e
oamenii, pe care din liberi îi fac robi, clin
cinstih îi fac josnici şi clin bogaţi, .cerşetori .
Singur Cezarul e vrednic s ă însufleţească
marmura, metalul şi pînza cu suflarea maies­
tăţii -s ale. Căci în felul acesta ar fi de faţă
necontenit pretutindeni , aşa incit st r îmbăt ă ­

tile s-ar pr�face în mărinimie, nedreptăţile

în drep t a t e şi cruzimile în îndurare. Şi cine
ştie dacă Tiţian ( care, aşa cum am mai spus
alteori, are în penelul său ideea 1 unei noi
naturi) nu-i va da in tablourile în care-l în­
făţişea ză acum o figură însufleţită de spiri-

1 Pentru sensul acestul termen a se vedea nota 3 I a

pag. 196. O aflrmatle identică se găseşte i n scri.Soarea
către Michelangelo (I, 193) . 1 36
 tele vitale, aşa în d t universul să aibă doi
so.r i, care prin făptur;a lor să se întreacă
p r e tutin d eni in st răluc ir e t ?
!n aprilie, din Veneţia, 1 548

IV 453 Către messer Tiţian

Deşi n-am primit decît o scrisoare de la. d um ­

neata d e cînd ai a j uns la curte, nu-mi vine
să cre d că ha,tîrmile maiestăţii-sale te vo.r fi
făcut a:l i t de î niumura:t incit să nu-ţi mai pe­
se de prieteni ; căci dacă un asemenea lucru
de necrezut e t o tu ş i a devă riat, în loc să mă
bucur pentru dumneat'a d e favoar,ea împără­
tea>scă, m-,aş întrista, deoarece este nef eri c i tă
aceo fericire oare-I face pe om înorezut ; şi
chi,ar d a că ambiţia te-o fi înşfăcat de păr cu
mî inile ei trufo şe , ştiu c ă fa ţă de mine te�ai
pur ta cu obişnui La m odestie. Căci eu a ş ,rîde
chiar ş i de împă.rat dacă şi-.ar bate j oc de
m i n e. Aşadar, înlătură această bănui1ală de
înstră inare, scriindu-mi două-trei vorbe, dait
fiind c ă G iov a nni, după ce mi-a î mpărtăşit
salutările pe care mi le-ai trimi s de aeolo,
mi-a spus că ,aveai - să-mi scrii peste cîteva
zile. Pînă atunci, Sansovino îţi sărută obrazul,
i a r eu , frunte a. '
1n a prilie, din Veneţia, 1 548

IV 472 Către Danese

(Catta neo), scdptor 2
Dacă Tiţian şi Sansovino - unul neîntrecut
în marmu r i, iar c el ăl a l t în cu l o ri - au venit
nu o da•t ă, ci de o sută de ori să vadă chipul
nemuritorului Bem bo reînviat de arta dălţii

1 Tonul acestei scrisori nu este probabil străin de faptul

că Titi.an, aflat Ia curtea Iul Carol, avea st misiunea de a
Interveni tn favoarea tntereselor financiare ale prietenului
e i
sAu, pe care-l va tnştllnţa ln ac e aş tunA el tmpAratul
fAgAdulse să-l dea zestrea de nuntă filcel sale Austria (scri­
sorile IV, 466 şl 494).
1 37 1 A se vedea nota 3 la pag. 119.
dumitale 1, de ce nu te-aş ruga şi eu să-mi
îngădui să vin de o mie de ori pentru a-l
privi 1 Poţi să fii într-adevăr recunoscător,
nu zic morţii, care ti-a dat pri lejul să-ţi arăţi
pe un subiect atît de ilustru măiestria ce te
va face renumH, î nsă slăvitului messer Giro­
lamo Querini, care, datorită pricep erii sale în
sculptură, a ştiut să facă cea mai bună a le­
gere în cinste,a lăudabilei evocări 2 . Am să
vin îndatii ce-mi vei h otărî ziua şi o ra , cu
condiţia ca, după ce-mi voi fi bucurat ochii
cu venerabila imagine, dumnea ta să-mi des­
feţi auzul citindu-mi una din acele compoziţii
prin a l căror stil te apropii mai mult de
Petrarca şi Dante, decît izbutesc mulţi meş- ·

teri a i dălţii să nu se depărteze de Michel

Agnolo şi de Iacopo 3. Aştept răspunsul la
halîrul pe care ţi-l cer ; şi nu zăbovi , căci
amînarea împlinirii dorinţelo r e o dovadă
de nepăsare faţă de cel ce doreşte, şi o ocară
adusă lucrului dorit.
ln aprilie, din Veneţia, 1 5,18

IV 492 Către messer

Lorenzo (Lotto} 4

O, Lotto, bun ca însăşi bunăt,a tea şi vi rtuos

ca însăşi virtute.a, Titian, înconjurat de toate
favorurile lumii, te salută de la August·a şi te
îmbrăţişează, după cum spune î n scrisa.a.rea
ce mi-a trimis-o acum două zile, mărturisind
că i-ar fi de două ori mai mare bucuria iz-

1 Cardinalul Pietro Bembo ( v . nota 2 la p. 9 8 ) murise

la R o m a în ianuarie 1547.
' Bustul, reprezcntind imaginea idoolizată a C"ardinalulul,
a fost aşezat in t a b e rn a c ol u l făcut d e a rhit ect u l MiehcJc
S a n m ic heli !n Biserica Sant'Antonio din Pa dova.
3 Sansovino. al cărui discipol şi colabo:ralor era Danesc
Cattant>o.
' l'iC'tor vene\ian (C'. HU0-1556) . care dobindisc i n iţial su­
ficient renume pen t ru a fi chemat să d�corC"ze S t a nţele de
-

l a Val ic a n . î n a i n te de a prC"lua Rafael conducerea Jucr;i rilor.

Va ri!zbl însă mai puţin Ia Veneţia, unde concurcn\a l u i
TiO:in cr:i prea zdrobitoare, aşa incit a lucrat în general
pentru oraşele din provincie. i 38
 vorîtă din mulţumirea arătată de împărat
faţă de operele pe care i I e pictează, dacă ar
,auzi ş i ju deca.ta dumi tale. Iar marele pic,t or
nu s e înşeală deloc, deoarece părerile dumi­
tal,e sînt adeverite de timp, de n a tură ş i de
a rtă, datori tă sincerei bunăvoinţe cu ca r e ju­
d e c i lucrările altor.a , c a şi cum ar fi ale du­
mi tale. Ca atare, cînd cineva îţi arată pro­
priile sal e tablouri şi portrete, poate socoti
c ă şi le ara tă lui î nsuşi, c erindu-şi sieşi pă­
r e rea . În sufletul dumi tale nu e urmă de in- '
vidie, ba chiar te bucuri c î nd v ezi la maeş-­
trii desenului unele lucruri ce-ţi par n eştiute
penelului dumitale, deşi izbu teşti nişte minu­
năţii greu de făcu t pentru mulţi ca r e se mul­
ţumesc doar cu ceea c e ştiu ei să facă. D a r
faptul de a te vedea întrecut în meşleşu�ul
p i c turii nu se compară cu acela ele a fi n e î n­
trecut în slujba religiei 1 , a ş a încît c e r u l te
va răsplăti printr-o glorie ce depăşeşte lirn­
dele l umeşti.
În aprilie, din V e ne/ia, 1 5118

IV 5 1 4 Către messer
G ia n Pavolo (Pace} 2

Cit de mul t preţuiesc eu felul în care pictezi

p
îţi ot spune, printre alţii, cei c e au fost zu­
grăviţi de penelul dumitale, căc_i m i-au a uzit
laudele, şi m artori îmi sînt Tiepolo, Barbaro
şi A lberti 3 , tineri ce par a fi v i i în portrete le
făcute de dumneata. Despre lctbloul în care

1 Cu virsla, pictorul s - a simţit tot m a i atras de c ompen­

saţiile religiei, relrăgîndu-se in ultimii ani la Lorelo, unde
şi-a sfirşit zilele in călugărie.
2 A se vedea nota 1 Ia pag . 120.
a Nicolo Tiepolo, poet Ş i fLiozof venetian (m. în t :i j l ) ,
s-a distins prin numeroasele misiuni diplomatice îndeplinite
î n slujba Republicii. Pentru Daniele Barbaro a s � v"dca
nota 3
l a pag. 102. Alessandro Alberti era, se parc, poet şi
secretarul monseniorului Delia Casa. Portretele menţionate
aici au rămas neidentificate, afară de acela al lui Albeli i .
recunoscut de E. Camesasca într-un tablou de la National
Gaiîery - din Washington (cfr. Aretino, ed. cit„ voi . III2,
,
139 p. 396) .
 l-ai înfăţişat p e Cristos în fata lui Filat nu
mai vorbeSiC , deoarece cuvirrhele spun prea
puţin, iar .tă-cerea foarrte mult. Căci tăcerea tn
fat a unor lucrări vrednice de a<lmir·a ti e , ca
şi stupoarea c elui ce le priveşte, sint o laudă
mul t mai adevărată decît aceea i eşită din
gura unorn care îna lţă ÎI} slăvi nişte opere
sortite s ă zacă în u i tare. Dar c e să mai zic
de nobil a doamnă c are înrobeşte inima ori�
cui o a dmiră picta tă 1 Spun doa r că mă voi
, păzi s-o cunosc în c.arnc şi oase, căci a ş fi
nevoit să îngenunchez înaintea ci şi să o
venerez, a ş a c um o slă v esc a cum rostindu-i
numele. Lucrează cu sîrg, fra te, căci a - ţi pier­
de timpul huzuri n d c î n d poţi să-l cîştigi prin
m ăiestrie înseamnil sil nesocoteşti dăr nicia
naturii şi bunăta tea lui Dumnezeu, c a.r e ne-a
h ărăzit o \'i a t ă dătătoa r e d e faimă şi dup ă
moarte.
Tn aprilie, din Veneţia; 1 548

IV 5 1 5 Către messer
And rea l sch iavoni 1

Cu a c e eaşi c ruzime cu c a re un fiu dă u i tării

dragostea tatălui său t e porţi şi dumneata ,
nemai :.ră tîndu-te la faţă ca înainte, cî ri d orice
pi ctură , fie sfîntă, fi e profonă, mi-o trimiitea[
a c asă s-o văd. I a r minunatul Titian ( nu m a i
puţin înd răgostit de Carnl Quinfol dec î t fu­
sese A pelle de marele Alexandru) ş tie cit •am
lăud a t întotdeauna cuno scuta repez1nune a
i scusitului duruit.a l e penel. Ba chiar ma•r·e lc
pictor s-a minun a t uneori de p riceperea c u
care a ş terni dintr-un condei schiţele scene­
lor, atît de bine gîndite şi a lît de bine corn-

t Andrea Meldolla. zis St'hiavone, p ic tor şi gra,·or origi­

nar din Dalmaţia (numită ln trecut Sc hiavonia) . Se pare că
a II'!Eeput să lucreze la Veneţia prin 1530, după ce studiase
operele lui G!or.i;: ionc şi Tj\lan, şi gravuri!le hl! Pannlgia­
n ino, care l-a influenţat prin eleganţa formelor sale. (Cfr.
Arettno, ed. ctt., vol. rn,, p. 376) . 1 41
 puse încît, dacă graba de a le face s-ar pres­
c ll i mha în sîrguinţa de a .J e termin.a î n g ri j i t ,
te-1d i încr e d i n ţ a si ngur cli îndemnul meu este
bineven1rt l. lnsuşi felul în ca r e î mbini per­
.

soruajele întir -o invenţiune merită t oate lau­

dele, căci n tunci cînd aceasta e lip s i tă de fru­
museţe, greu se cunoaşte priceperea în cele
picta te. Las deop.airte fo să tot ce ţi-:aş putea
spune ca să-ţi îndrepţi greşelile, p entru a nu
răpi meritul t impului ; căci este menirea lui
aceea de a-i învăţa pe tineri să-şi lepede
cusururile, deoairece cu trecerea anilor le
sporeşte înţelepciunea, care preface nesoco­
t i nţa în socotinţă. Le l a s deopa r te , zic, rugin­
du-te să vii pe la mine cu vreo p ictură nouă,
c ăci făcîndu-mi ace s t h atîr, m ă voi bucur,a
atît de tovărăşia, c î t şi de arta dum i tale.
1n aprilie, din V eneţia, 1 5c18

IV 538 Cumătrului meu

(Giuseppe delia Porta} 2

Messer Giuseppe, am înţeles de curînd, după

foţadeJ,e pe ca1re l e-ai pictait pe CaTual Grande,
cevia mai j o s de l ocuinţa lui don G iovanni
Mendoza, vrednic ambasador al CeZ'arului, că
p riveşti imitarea anticilor în pictură întoc­
mai ca p oeţii moderni în compoziţiile lor. La
fel c a divinul Bemb o , oare î mbină atît de
frumos formele lui Petrarc.a cu ale sale 3,

1 Referitor la această recomandare făcută ş i lui Tlnto­

retto. a se vedea nota 1 Ja pag. 135. In acelaşi sens trebuie
privită şi critica, mult mal drastică, formulată de Pino (v.
pag. 214 ) . Totodată, E. Camesasoa sugerează că rezerva lui
Aretlno faţă de aceşti dol pictori de talent putea fi dictată
şi de ataşamentul 1u1 pentru Tiţian, c are nu-şi privea cu
ochi buni rivalii.
2 Pictorul G iuseppe delia Porta (c. 1520 - c. 1575) , zis
Salviati, după numele maestrului său din Roma (Francesco
Sa!viati) , s-a stabllit la Veneţia, beneficiind de pri;>tecţla
.familiei Grimlni. Lucrările menţionate mat jos au dispărut,
ca şi celelalte fresce pictate de el.
• Bembo a fost unul din numeroşii Imitatori ai !iricll Iul
Petrarca, tendinţă dealtfel genera.lizată in poezia secalulul
al XVI-iea. nu numai in Italia, ci în tot octldcntul Europei,
1 41 sub .numele de petrarchism.
dumneata le împleteşti pe acelea ale vech i l o r
m o n u m Pnte, c u ale dum i ta l e . Plăcute sî n t
s nm P I (� � i v o i oa s e kgentle l e î n ,a l cătu ire«1 . de­
senu l u i · l or , prin oare scoli lil i v e u l ă î n ţel e s u l
unora ş i învăţă tura celorlalte. î n a lţi ş i a g e r i
s î n t zeii, frumo.ase ş i atrăgătoare zeiţele î n
pictura dumibale, lucra tă î n clarobscur, după
obiceiul din Roma . Ca .atare te încredinţez că
felul în care lucr,ezi se poa,te măsura cu ace­
la al ori cărui Polidoro ş i Baldassare da
Siena 1 , căci î n farmec ş i invenţiune, s trălu­
c i r ea penelului şi a mintii dumitale nu la s ă
n imic de dorit. Dar cum pentru a ceas ta te-am
mai lăucta.t şi în a l te r îndur i prin viu griai şi
î n scris, .am s ă adaug doar că orice pi ctor
bătrîn s - ar putea socoti mulţumit să ştie în
pictură atîta cit ştie tinereţea dum i bale.
ln mai, din V eneţia, 1 548

IV 61 1 Către Salo 2

Messer Pi.ero , Danese 3 m i - a stîrni t într-atîta

dorinţa ele a vedea figura pe care ai sculp­
tat-o de -curînd î n marmură, incit nu-mi voi
găsi liniştea dacă n - o văd c it mai degra b ă .
D e ş i c ine vrea s ă se lămure.ască c e poate t a ­
lentul dumitale î n a r ta lui Fidias , să ,admire
statuia c u oare se mîndreşte Mura.no "· A-

1 Polidoro Caldara da Caravaggio (c. 1500-15!6) , împreună

cu nedespărţitul său colaborator, Maturiho, s-a distins prin
decorarea multor edific.ii cin Roma cu scene istorice, mitolo­
gice, alegorii şi grot.eşti, adesea executate intr-un reuşit clar­
obscur monocrom, cum sînt cele din sala lui Constantin de Ia
Vatican. Format l a şcoala lui Giovanni da Udine şi Rafael,
el a fost ulterior Influenţat de stilul sicnezului BaJdassarre
Peruzzi, foarte activ nu numai ca arhitect, dar şi ca pictor
de fresce şi decoraţiuni in clarobscur.
2 'Pietro Grazloll, zis Pietro da Salo, sculptor şi arhitect,
a fost elevul lui Iacopo Sansovino, lucrind la Veneţia, unde
a murit prin 1563.
3 Danese Cattaneo (v. nota 3 Ja p. 119), cu c::ire Pietro
da Sa)O participă alături de .a.Iţi discipoli ai lui Sansovino
la ornamentarea clădirilor construite de maestru in ansam­
blul San Marco.
' Ambele lucrări amintite aici au rămas neidentUicate,
iar statuia Justiţiei de la :Murano. nemenţionatll. ln nici o
Jucrart! mai modernă, e probabil că s-a distrus. Se cunosc
in schimb diverse alte lucrări executate de Salo la Venetia. 1 42
 ceastă întruchipare a Justiţiei ţine spada într-o
mină şi ba•l.an�a în cealaltă, cu o dîrzenie pli­
nă de ·aitJiita f.airm.e c , incit a i crede că e vie,
nu închirpuită. Minuna,tă îi e ste mişcarea pli­
nă de o asemenea graţie, incit a i put ea j ur a
că e gata să păşească şi nu va r ăm.î ne mereu .

în ·această a:titudine. Gravă şi gingaşă î i este

î nfăţiş a rea ; ngbleţe şi bunătate se citeşte pe
fruntea-i sooină ; f.ru:m oasă şi moale e linia
p ărului împleti1t, în parte încolăcit î n j urul
capului. iar în parte căzîndu-i pe umeri. Pi­
-

ci o rul pe care-l dezvăluie şi genunchiul în­

doit sub veşmîntul subţire c a re o î mpodob e şte
cu cele c î tevia oute bine întocmite, trebuie
lăudate în tăoe1'e căci cuv intele le-ar strica
,

farmecul. Dair dacă a c eastă operă făcută de

dumne a t a în anii mai nepăsători a i tinereţii
c s le atît de minun ată, cum trebuie să fie cea
făurită a cum de s tilul dum itale ajuns la vîrst3
înţelepciunii ?
1n mai, din Veneţia, 1 548

IV 620 Către messer Bonifazio

(de' Pitati), pictor 1
Văzînd m i c i l e scene făcute de m i n a dum i lale
pentru c avalerul da Legge 2 , în I-oe să-mi des­
făt sufletul cu încîntătoarea lor măiestrie,
m-am înroşit l a faţă. Fapt care d ov e deşte
ruşinea ce m-.a cuprins cînd mi--am dat s eama
de necuviinţa mea, d eoarece n-.am mai ven i t
d e l o c să te v ă d , a ş a c u m s-ar fi cuv e n i t , a tî t
clato.r i td. harului cu oare eşti înzesilrat, c i t ş i
pr i e teniei n o astre ; dar apoi mi-a trecut ş i
m-iam putut bucura de frumoasa î mbina1re a
figurin elo r cc alcătuiesc scena, într - o inven-

1 Bnnifacio de' Pilat l . zis Bonifacio Veronese sau Bnnl­

facio Veneziano ( m u l l !I vreme s - a crezut că erau trei p i c ­
tori diferiti) , s-a născut l a Verona prin 1487. Trec ind pl'in
atelierul l u i · Palma eel Bătrln şi al lui Ti\ian, a lucrat la
Venetla. unde a murit in 1553.
' GIClvanni da Legge, pr"babil din familia Lene (pentru
care a lucrat şi Sansovino) , ales in 1531 procurator la sa.n
1 43 Marco.
ţiune plină de graţie şi farmec 1. Nu 'încape
î ndoială că, dacă a r fi imprimate p e h î.rrt ie,
s-ar putea număra printre stampe'le care se
vînd l a preţ bun , dat fiind desenul lor mi­
nunat. Incă dinainte de a fi văzut eu aceste
oper·e v aloroase, ilustrul procurator .amintit
mai sus ţinea foarte mult l a încăperea în c are
s e a flau ; dar de cînd înălţimea-sa m-a auzi t
lăudîndu-le cu priceperea p e care mi-o atri­
buie toţi maeştrii artei dumitale, o socoteşte
c el mai de preţ giuvaer al său. Ştiu bine că
tablourile p e care l e lucrezi acasă pentrru fe­
lurite biserici sînt şi mai î mplini te, şi miai fru­
moas e ; ceea c e m ă înd eamnă să t e rog ca ,
ui tînd nemulţumir,ea pe care rai fi îndreptăţi.t
s-o nutreşti faţă de mine, să nu te superi da­
că mîine pe înserat voi veni pentru a-ţi cere
ierta re şi •a-mi bucura ochii cu ceea c e vei
dori s ă-mi arăţi, rugindu-te însă ca, dacă voi
fi însoţit de p rietenul pe care îl ştii, să
nu-mi spu i l a ureche, ci cu voce tare, că sea­
mănă a chip ciop l i t în lemn şi dat cu vopsea.
Voi veni negreşit, i a r dacă n-ai să mă · pri­
meşti, mă voi du ce la Pal a t să privesc cu
plăcere imagini le pli1ie de vioiciune din fru­
moasele dumitale frize 2.
1n mai, din Veneţia, 1 548

IV 631 Către (Si mon) Bianco 3

Că l a viaţa mea am văzu t, bunule messer

Simone, destule imagini de zei şi de oameni,
ştiu că ai să mă crezi făr ă să ţi-o jur ; dar
din cite mi s-au perindat p e dinaintea ochilor

' Lucrarea a rămas neidentificată,

� CiclUI de picturi executate de Bonilacio şi elevii săi,
lncep!nd din 1530 l a palatul Camerlenghi lingă podul Rialtn,
care se disting printr-o mare v!vacttafe de forme şi culori.
3 Stulptor florentin despre care se cunosc foarte pullne
date (ultima menţiune este într-o scrisoare a lui Ar('tino
din 1553). A executat lucrărl minore, iar Vasarl spune că
făcea busturJ Imitate după cele antice, Iumlz!ndu-le unor
m•gustorl venetienl care l e Vindeau ! n Fran\a. (Cfr. Aretlno,
e<J.. ci.t„ voi. m,, p. 299). 1 41
 din plăcerea de a l e p n v 1 , nici una nu mi-a
pătruns sufletul de uimire aşa cum m i l-a
pătruns portretul făcut de dalta şi priceperea
dumitale după cerescul chip al celei c e - i este
soţie ilustrului m e sser Nicolo Molino 1, stă­
pînUJl ş i prietenlll l meu, p.recum e prietenul şi
stăpînul dumitaJe. Frumuseţea înaltei doamne
rămîne îndatorrntă acestei fericite pri1oeperi,
mul ţ um i tă c ărei a i-ai dat viaţă î n m armură
cu un farmec şi o graţie atît de aparte, incit
natura î nsăşi ar mărturisi că nu se deosebeşte
cî·tuşi de puţin de modelul viu. Poa•te că -
deş i nu cred - Diana a avut pe pămînt, sau
are acum în c e r , o înfăţişa•re atît de minu­
nată. Băribăitească este căutătura ochilor ei,
n obi.lă e atitudinea şi luminoasă e graţia
oe îndeamnă l a a cea onestitaite erare-i susţine
cu braţele onoarei saarul gH al frumuseţii sale
angelice. La toate aceste păreri ale mele s-au
alătur.alt acelea ale lui Sansovino şi Tiţian.
N-aş vrea să fiu însă b ănuit de înfumurare
c îlild ·afirm că prieeperea cel o r doi artişti iluş­
tri a întărit spusele mele ; deoaJf'ece ei înşişi
zk că, dacă în sculptură şi în pictură aş şti
să foc tot ce m ă pri.cep să spun, mi-ar da în­
tîiieitarte multi dintr·e oei oare s o c o tesc că nu-i
întrece nimeni. Dar ce dovadă mai bună do­
reşti în a c eia.1stă prrivinţă decît faptul c ă iţi
v orbesc desch i s despre cusurul pletelor, ră­
sucite pr·ea ţeapăn în împletitura l o r ? Fieoa­
re din cei veniţi în grabă să vadă nemuri­
toare.a opefă, o ridioa în slăvi , avînd însă cite
o împunsătură, r o stită frăţeşte din p ropriul
imbold, în privinţa celor observate de mine.
Ţi-am spus toarte acestea despre meş teşugul
dumitale, nu din înfumurare, ci 'ca să nu par
unul dintre aceia oare îi l audă şi îi cri tică p e
alţii, fără a arăta p e ce temei l e aduc critici
sau laude.

1n mai, din V eneţia, 1 548

145 1 A se vedea nota 1 la pag. 84,

I V 647 Către messer Tiziano
(degli Aspetti), scul ptor 1

Din schiţa zugrăviită spre ş tiililţa tuturor de

penelul f1aimei după frumoa s-ele lucrări sciulp­
tlaite , saru imitînd sculptura, pe c a r e l1e -ai făcut
la Pesaro şi la Urbino pen tru sărbătorirea
căsătoriei doomrnei V iotoria c u ducele G u1do­
ba l d o 2, am înţeles a tî t de bine cum arătau,
înc î t s-ar putea spune, şi chiar crede, c ă am
fost de faţă ş i le-am văzut cu a devăf'la t. Fap­
tu l acesta m-a bucurat din două motive : în­
tîi p entru că măreţele opere au fost făcuite
spre slav.a binefăcătorilor mei, şi apoi pentru
că fuseseră înbocmite după des·enel e dumi­
t ale 3, care-mi e ş ti drag c a un fiu. Aş fi gata
să l1aud minunata iscusinţă a acestor înfăptuiri
prin c uvi nte izvoirHe din îndemnul care mă
fooe să-mi spun părerea despre asemenea lu­
crări ; da1r cum pînă şi rivalii dumi1ta:le în a:r1tia.
b11onzuJu i slăvesc toaite cite le-ai împlinit în
o.roşele amJ.nt!i1te, nu mai adaug nimic, amin­
tindu-ţi însă că, dacă vei veni a id , n-aş vrea
să fiu printr.e u1'timii .ca.re să te v a dă.

ln iunie, din Veneţia, 1 548

V 1 3 1 Către m esser Paris (Bordone) 4

Aeru l cel m a1 îngeresc cu c are a ştiut să în­

sufleţească Raf.a el div inel e î nfăţişări ale ce­
r eştilor sale figur i l-am regăsit fd.ră şovăială
îndată c e .a m da:t c u och i i d e feluritele ta­
blouri piiotaite de penelul dumita l e , pe ca re

1 A s e vedea nota 1 l a p ag , 119.

' In perioada 1547-1548 scuJptoruJ a părăsit Padova, Ju­
crind la Pesaro şi Urbino. Căsătoria - ducală a avut Joc Ia
4 iunie 1547.
' !n asemenea prilejuri solemne oraşele erau împodobite
cu numeroase con st ruc ţi i şi decoraţiuni festive, a c ăror con­
cepţie era încredinţată unui artist care conducea lucrările,
cxecutind personal o parte din ele.
' Paris Bordone (1500-1571), scurtA vreme elevu.I lut
Tiţian, a ajuns să primească foarte curind comenzi ln ca-
pitala şi provincia venetă, iar apoi chiar de la feluriţi no-
bil! şi monarhi străini. 1 46
 bunul şi v r ednicul F u c c a r i 1 le ţine în cameru ,
l u i . El po at e să-ţi spună fără greş, b-a chiar
să te încredinţez,e sub j ură.mint, ci'tă p l ăcere
m i-.a făcut să le v ă d ş i ce laude ti-0iJU adus
după ce l e - am prlvi,t. Fairmec , expresie şi nou­
tate se desprinde dil). fiec.a.r.e lucrare aflată
aco.Jo, aşa încît, pe lîngă tot aurul ş i argintul
său, lui me ss er Cristofano trebuie să-i fie
foar te scumpe ac e st e g i uvia erur i a<Ut de rare
,

şi pr e t i o as e . Da1t fiind că toate lu oră.rile î m ­

.

p linite d e mar:ea dumitale pri cepere sînt m i ­

nunate, îmi cer oar ecum i erta:re că-mi spun
părerea d e s p re o a semenea a r tă , mărt4 risind
că o fac d o a r ca prieten ; dar fiindu�rni ş tiută
de toată lumea priceperea î n a c eastă n o b i l ă
î ndeletnicire, lauda m ea î ţ i va fi m a i
plăcută.

1n decembrie, clin V eneţia, 1 548

V 1 33 Către messer
Giorgio Vasa ri 2

Dacă sorisorile d um Ha l e mi-.au buour.at inima

cu ac·ea dulce duioşie a bucuriei adusă de
scrisori[e unui fiu părintelui său, îţi î nchipui
ce mîngîi,ere ffi" fi fost pentru sufletul meu
să 1)rirnesc odată cu ele ş i portretul celei care
mi- a dat vi aţă acolo, la A rezzo. Nu numai că
t e rog, dar te implor î n nu mele bunătăţii şi
iscu1sinţ,ei dmrui ta l e , să te î nduri a - ţi lăsa dc:o-

t OriStoforo Fugger, unul di.n membrii Influente! famll!l

de bancheri germani care ii finanţau at!t pe !mpArat, cit
şi pe papă ; prin 15�0 11 1nvitaserâ pe Bordone sii decoreze
·
palatu.I Fugger din Augsburg.
2 In culegerea de faţA tlgureazA doar 3 scrisori elitre
Vasari. dar în epistolarul aretinlan ele sint numeroase. Cel
dol compatrioţi au rămas în strinse raporturi p!nA la moar­
tea lui AreUno, fapt datorat în bWlA parte unor Interese
reciproce : Vasari era un mijlocitor l.n!luent pe ling! ducele
Florenţei şi al te personalltAţl, iar Aretino oferea Importante
servicll publicitare prin scrisorile sale. E. Camesasca (ed.
cit., voi. III� . p. 511-515) considera chi ar cA opiniile Iul
Aretino au exercitat o influenţii senslb.JJA asupra lut Vasarl,
lndemnindu-1 la unele m odificAI11 în ediţia a II-a a Vleţt!or,
pub licată după moartea scrlltorului, mentionat deseori de
147 autor.
 parte toate treburile, c a s ă - l copiezi chipul
după imaginea Fecioarei ve st i t ă de înger, care
se află d easupr a intrării la San P i er o 1 , pentru
a m i -l trimite din F l o r e n ţa prin curierul Lo­
renzetto 2 ; căci ace astă imagine a m ai c i i mele
va dobîndi datorită neasemuitului dumitale
penel atîta însufleţire, incit o să mi se pară,
privind-o pictată, că încerc a c eleaşi simţă­
minte ca atu n c i cînd o vedeam vie, şi pe care
i le păs trez şi a cum , după m o art e I ar dacă .

vrednicia ei n-ar fi fost cunoscută, faptul că

e zugrăvită în chip d e Maică a D o m nu lui
este o mărturie grăitoare pentru sfînta cuvi­
inţă a acestei modeste femei 3.

1n decembrie, din V en eţia, 1 5,18

V 1 72 Către (Domenico} Boccamazza

Căinţa lui Tiţ ian este un gest pe măsura

greşelii săvîrşite de el a t unc i cînd, împins de
minie, şi-a d at frîu liber guri i îm potriv a mea,
în loc să şi-o folosească s p r e a-mi aduce mul­
ţumiri p en tr u ceea ce am fă c ut necontenit de
dr;agul faimei şi binelui său ; ştie oricine c î t
d e sus s-a înălţat prin mij lo ci r ea. mea măies­
tria lui 4, fapt pe lingă car e chem ca martor
pr.opria lui conştinţă şi adevărul. I ar dacă
Tintorel lo şi-a încălcat făgăduiala din răUJbalte

1 Pictura n u m a l exlstA pe faţada blserlcll d in Arezzo.

2 lntr-o scrisoare din aprilie 1549, Aretino confirmă pri­
mirea tabloului executat de vasarl, cArula-1 mulţumeşte cu
ob!Şnultele laude (V, 236) .
3 Informaţiile şi op!niJle asupITa părinţilor lul .Aret!no
rămln incerte şi contradictorii. Tatăl lui, cizmar Ia Arezzo,
îşi părăsise soţia şi tei trei copil (Pietro a aYut douA su­
rori) , pentru a duce ln alte 1ocalltAţl o viaţă din ce în ce
mal decăzută. Unii autori au susţinut că mama lui, Mar­
gherita Bonei, ar fi fost o femele de moravuri uşoare,
lucru infirmat tnsA de faptul cA nici unul din detractori!
IUJ Aretino, care n batjocoreau pentru că era fiu de „cir­
pacl", n-a pomenit nlmlc despre mama lui. (Arettno, ed.
cit., VOI. III1 , p, 117-121) .
' Părere expl'imatA şi de Vasarl în ediţia din '1568 a Vte­
ţllor, unde spune că prietenia lui Aretl.no „l-a adus multă
cinste şi mult folos lui Tlţlan ; căci l-a făcut cunoscut ptnă
departe, plnă unde ajungea pana lui, şi mal ales principi-
lor de vază" . (Op, cit., p, 997) . 1 48
 sau nesocotinţă, cu c e sînt eu vinov a t 1 ? Aşa
. .

incit, deşi s-ar cuveni să-mi ceară i ertare,

după cum zice, eu nu v r eau, deoarece nu-ti
ceri iertare pentru greşeli ţie însuţi. lmi este
de ajuns să mă socotească drept frate, aşa
cum îi sînt, .recunoscînd că a în trecut măsura
îngădui tă unui om ajuns l a vîrsta şi înţelep­
ciunea lui.

1n ianuarie, din Veneţia, 1 549

V 1 85 Către principele Spaniei 2

Dacă înălţimea-voastră veţi binevoi să citiţi

sonetul pe care m -iau îndemnat să-l compun
meri!tele vo·a stre, a ş a cum le-am văzut în
portret 3, îndrăznesc să c r ed că el va ri duc e
tot atîta bine reruumelui vostru, cit a adus
nevoiilor mele colanul.

ln februarie, din Veneţia, 1 549

Pornirea spre cinste şi măreţie

Ce chipul marelui Filip văde.ş te,
Curajul ce pieptu-i însufleţeşte
Prin rîv·na de glorie şi- mpărăţie,

Fiorul ascuns, de dîrză mîndrie,

Har al naturii, ce se-oglindeşte
ln ochi, unde gîndul priveşte
Departe de-a lumii nimicnicie,

1 Mărturia acestui c1Jnflict trecător ar putea să indice

momentul !n care Tiţian n-a mal tolerat sentimentele şi
aprecierea nutrite de Aretlno fată de rivalul sAu. Este cert
eă. !n ciuda ascensiunii !Ul Tintoretto, Aretino a încetat
să-l mai menţioneze !n epistolar. E. camesasca afirmă că
ln 1555 „discordia se lnăsprlse", dată fiind atitudinea ostilă
a Iul Dolce fată de Tintoretto, deşi faptU! pare contrazis
de anumite elemente citate de acelaşi critic (Aretlno, ed.
cit„ voi. nr,. p. 475-477) . Poate că dialogul, deşi Intitulat
Arettno, nu trebuie considerat lntesra! şi exclusiv o ex­
presie a părerilor acestuia, mai ales că s- a publicat după
moartea lui.
2 Filip al Ii-lea (1527-1598) , fiul impAratului Carol
Quintul.
1 4t 3 Se parc că portretUJ a rămas neidentificat.
 Toote-n culorile vieţii le-mbină
Por tretul lui Tif ian, unde are
Un aer de maiestate deplină ;

ln juru-i, miraculos, cerul pare

Din plin să reverse puterea divi nă
Spre cel ce-i născut din Zevs şi Cesare.

V 295 Către messer

Ca millo Romano 1

După ce m a m stră duit să c ercetez cu amă­

-

nunţime şi să i u d e c cu chi bzuinţă cele zu­

grăvite în tablouri , propriul m eu cuget şi
adevărul m au dus la părer e a că operiele ce­
-

lo.r·l1alti picforr i respiră în sufleţite ele artă, pe

cînd ale lui messer Titi·an trăiesc îmmfleţirte
de natură. Aşadar, pe el să-l i mi1te cine do­
ireşte c1a în cee.a ce face, lucrurtle să nu pară
dooir, d să fie aievea.

ln septembrie, din Venetia, 1 549

V 303 Către messer

Ca millo Romano

Deoarec� e fi'Tesc ca omul s ă a ducă b iŢ1.efa ­

C•eri altora , n -am să-ţi spun cuvinte de multu­
rnire nici p Pn tru frudele ele care mă bucur
necontenit d ato r i tă bunătăţii du m i ta l e şi nici
,

chiiar pentru chipul zugrăvit de un destoinic

elev al vrednicului Perin del Va go 2 cu pe­
nelul său i scusi t ; a m să-t.i spun î n s ă că nici
un imita:tor a1 frumosului, a l m i n un a tu lu i şi
încîntă'torului stil ·al lui Rafael din Urbino n-a

1 Tinăr pictor neldentl:ficat din anturajuJ dlscipolilor Iul '

Perino del Vago, după cum rezultă din scrisoarea următoare.
2 PictorUl murise cu doi ani lnainte la Roma (v. nota 4 .
l a pag. 117) . 1 50
 pic tat vreodată o figură care sa-1 semene sau
să fie pe po.trivia acesteia. E�te la fel de fru­
moasă , uni c ă ş i d i v ină , c u m a r fi fost dacă
ena zugrăvită de mîna l u i î n suşi. lntr-a devă:r,
în piotura a c ea s ba v e c h e a m a n i eră este atît
d e vie şi grăHoa!'e, încî t atrage p rivirile în­
tocma i ca a·c ele nobile î n făţiş ă r i care s e înti­
păresc în inima cui Ie a dmiră, s tî rnindu-i
fiorul i u b ir i i . Aşa:cf ar p o t fi c rezut p e cuvint
că îmi e foarte d ragă şi că frumuseţea e i
mă face s ă doresc şi mai mul t Labloul pe caTe,
clupă c u m ştii , i } am cerut c î n d a i venit cu
...

el la m i n e a casă t ; căci dacă am să-l primesc,

î l v oi răsplăti cu a c e e a ş i dărnici e cu ca,re
sînt gata să-i .aduc l il..ud e. To t o dată mă bucur
de prngr·esel•e du m i t a l e în pictură , eia re au
ajuns atît de clep·arr te , i ncit abiia î nli vine
să-mi cred ochilor. Căci te d epăşeşti necon­
tenit ş i în colo r i t şi în desen : eu unul nu
m - a ş fi aştepta t la a tîta , nici c h i ar din p a.rtea
cuiva mai matur, darmite de la un tînăr Cil
dumneata. lnsă mundnd zi şi noapte în meşte­
şugul pe care-l înveţi, scurtezi drumul ce des­
parte neştiinţa de v oinţă. Această roboteală
necontenită e î n suşi sufletul împlinirii , pen­
tru ca gîndul să _se supună hotărîrii care nu
se desparte n i c i odată de v oinţa c e îndea mnă
cugetul s ă se bucure doar de lucrul l a care
ţine, neluînd î n seamă alte p lăceri. Stăruie
aşadar î n această dăruire, pentru ca biseri­
cile şi c a sele să se v adă împodobite cu pîn­
zele şi p i c turile dumi ta l e , l a rînd cu acelea
ale ori c ărui pictor.

1n septemb rie, clin V eneţia, 1 549

t E. Camesasca 11
identi!ită pc destinatarul scrisorii cu
autorul picturii lăudate mai sus. socotindu-I deci un dis­
cipol ai tui Perino de! Vago, deşi afirmi că ipotezele sale
nu concordă cu vtrsta Jui Camille, prezentat !n final ca un
tinăr delJutant. Comentatorului i-a scăpat probabil afirmaţia
din această frază, de unde rezultă clar că pictura trimisă
de tinăr nu era opera lui, Şi ca atare nu el este discipolul
1 51 tui Perino del Vago.
V 3 1 4 Către messer
Giorgio Vasari

Cele două lucruri pe care mi le ceri prin

scrisoarea dumitale m ă silesc să-ţi răspund
cu dragos.tea arătată în ori c e împrej urare de
un părinte faţă de fiul său. ln privinţa însu ­
rătorii, c e r i j udecăţii m e l e un sfat ; iar pentru
cartea despre pictură pe oare o tipăreşti, ceri
meşteşugului meu v ersuri. Deoarece sînt prins
pînă pesrte cap cu pregătirea celu i de al c in­
cilea v olum de Scrisori ale mele (în timp ce
se tipăreşte al patrulea), aşa incit abia aj ung
să fur noaptea vreo trei ceasuri de somn, iar
ziua c î leva îmbucături pe apuc:ate, aş zice că
în ce priveşte a doua rugăminte, va trebui
să mă ierţi 1. Cit despre cealaltă ( lăsînd l a o
parte orice socoteală, precum şi faptul că fa.ta
lui Francesco Bacei îmi este c a şi o fiică 2) ,
i - a ş spune lui, dacă nu ţi-ar da-o, că rău face,
i ar dumitale, dacă n-ai lua-o, că dovedeşti
prea puţină chibzuinţă. Căci nu încape în­
doială c ă v irtuitea 3 c iştigă î n valoare cind se
îmbină cu nobleţea, după cum cîştigă în mă­
reţie cînd se î mp erechează cu nobleţea. Şi
adevărul este c ă una se trage din cealaltă, iar
·aceasta izvorăşte din prima. Aşadar , înche­
iaţ i căsătoria, căreia să-i fie cu noroc bucu­
ria ce m ă cuprinde doar gîndindu-mă că se
va face, ca să nu mai vorbesc de mulţumirea
ce-mi va năpădi sufletul deîndată ce voi pri­
m i vestea ferici tei înrudi r i . A flasem de c îleva

t Dorinţa 1 u i Vasari a fost împlinită de al\I prieteni ai

săi literaţi, membri ai Academiei llorentlne.
• Menţionăm că, de-a lungul timpului, unii cercetători
au fost înclinaţi să creadă că Aretino era f!Ul bastard al
Jui Luigi Bacei, nobil din Arezzo, a cărui casă se învecina
cu modesta locuinţă unde s-a născut scriitorul. Argumentele
pro şi contra acestei i poteze sint analizate d e F. Pertlle
(Aretino. ed. cit., voi. III,, p. 117-121 ) , ducînd la presupu­
nerea că este neverosimilă. Fraza de faţă, ca şi altele si­
milare din corespondenţa cu membrii acestei familii, a fost
interpretată ca o aluzie Ja ipotetica Jegătură de singe, prin
care Franresco, menţionat aici, ar fi fost fratele vitreg al
l u i A l'l' t i n o .
' Am păs� rat aici, c a ş i !n alte locuri, termenUl din origi-
nal, care trebuie fnţe!es fn vechiul său sens de însuşire
deosebttă. Iar aici, de talent. 1 5 c�
 zile despre ac este trata tive, iar messer Tar·
lato 1 poate s ă spună ce-am zis cînd am văzut
că zăbov eşte şi cel c e urma să ia fata , şi
cel ce avea s-o dea. Iar dacă nu m-am apucat
să le scriu unora şi altora, aceasta s e dato­
reşte păreri i că onoarea şi chibzuinţa vă ce­
rea să ajungeţi la o învoială fără tăl maci şi
mij loci.tor. Prin urmare, treceţi aS1tăzi chiar la
încheierea unei căsătorii atît de frumoase şi
potrivite 2, pentru c a fericita pereche să dea
na.ştere unor urmaşi cu nobile înzestră ri şi
inzestr.aţj cu nobleţe.
1n septembrjP.. dfa Veneţja, 1 549

V 328 Către messer Pa rasio 3

Zăboveşti cam mult să-mi aduci înap o i ca.pul

nemuritorului Giov.anni de Medici 4, pe care
ţi l -iam. î mprumuta,t acum trei luni. Aş vrea să
găseşti la mine întotdeauna încrederea pe ca­
re o găseşte un fiu l a părintele l u i ; dar a fi
om de ouvînt e ste însuşirea unei vir tuţi lău­
diabhle ş i la bătrîni, însă ou atît mai mult la
cei tineri. Te rog, adu-mi-1 dumneata însuţi
sau trimite-l cu cinev.a ; dacă îl vei a duce
chiiair dumneata, voi veni numaidecit să văd
figurile pe oare vrei s ă mi le arăţi ş i pe caire
sînt nerăbdător să le privesc. Deşi c e ea ce
ştiu despre iscusinţa dumital e în această artă
îmi făgăduieşte aceleaşi lucruri pe care le

1 Tarlato Vitali din Arezzo, rudă şi prieten cu autorul.

care i-a adresat mai mu�te scrisori.
2 Căsătoria pictorului Vasarl cu Nicolosa Bacei a avut
IOC 1n lan. 15SO.
• Parasio Mlchleli, pictor veneţian (c. 1525-1578) , va rea­
liza pinclpalele sale lucrări după data acestei scrisori (afară
de colaborarea cu Bonlfaclo de' Pltatl la decorarea palatului ·

camerlenghl) : două picturi pentru sala ColeglUIUI din Pa­

latul dogilor (distruse ln 1517) , altele pentru Biblioteca Mar­
clană (1563-1569) , de asemenea pierdute, şi dlve!'Se altele
pentru curtea Spaniei, aflate la Prado.
' Masca mortuară a lui Giovanni dalie Bande Nere (V.
1 53 nota 2 la pag. 115).
 aud de la multi dintre cei pricepuţi î n m eşte­
şugul desenului. Iar atî t e d e ajuns pentru a
orede că to1 ce p i c t eazii penelul dum i ta le este
de mina lui Parrasios 1 , unul dintre aceia care
înc ă din timpul vi eţii a silit faima să-i facă
în veci cunoscută măiestria ; a l tfel Iovio, di­
vin î n istorie şi preţui t în r eligie 2 , nu ţi-ar fi
a dus atîtea lal\.l de. Era însă cu n eputinţă să
nu fii aşa cum eşti, format fiind de neîntre­
cutul Tiţian 3 ; oare lucru ştii ndu-l şi chibzu­
indu-l. îmi sporeşte şi mai mult nerăbdarea
de a gus.ta plăcerea tablourilor oferite privi­
rilor mele de dumneata, ademenindu-mă î ntr­
atî ba , incit aştepta.rea mă supără. Aşadar, pî­
nă să citeşti aceste rînduri. voi fi a c o l o , o r i ­
c u m m u l t mai c u r î n d d e c î t ţi-ai închipui că
m - ar putea aduce grij.a ce-o port imagin i i ma­
relui căpi tan 4• Pe care, c e e drept, v ine o
mulţime de lume s-o v adă, c.a şi cum ar fi
relicva vreunui sfînt, şi · nu a lui, ca,re era
un Marte.

In septembrie, din V eneţia, 1 549

V 331 Către messer Antonio,

(Ansel mi) s

Dragă Anselmi, da.că Michelangelo îmi dă

cumv·a desienele, să-l ţină Dumnezeu ; dacă
nu vrea, să-l ia naiba. Aşadar, fii sănătos.

ln .septembrie, din Vene tia, 1 5,19

' Celebru pictor grec din Efes, ca!'e s-a afirmat către
sfirşttUl sec. V !.e.n.
' A se vedea nota 2 la pag, 102.
3 PictorUl fusese Ja început elevul lu i Tiţian, Iar după ce
lucrase în atelierUl lui Pitatl, a părut să se apropie cu
oareca.re stîngăcie şi superficialitate de arta lut . Veronese,
d.e la. care, după spusele lui Zanett!, ar fi cumpărat chiar
.. desene pentru a le transpune ln propriile lui picturi (cfr.
Aret ino , ed. cit., VOI. III„ p. 387).
• Cea menţionatA in nota 4, p. 153.
1 A se vedea nota 3 'la pag. 12�.
1 S•
 V 367 Către messer G i rolamo 1

Pwabos oo , adevărul este c ă şi dumnea:ta şi

Buonarnoti folosiţi în privinţa î n deletnicirilor
v oa!Sltre ac elaş i mij l o c de a v ă lăuda singuri,
însă cu o cuviintă atî t de a parte şi de iscu­
s i tă , incit l auda de sin e trebuie numită modes­
tie. De pildă, dacă ti se spun e : „Ce m i nunată
e tragedia dumitale , P ro gn e " 2, răspunzi : „Eu
sînt muzioant, nu poet " . Iar dacă eşti l ăudat
pentru melo diile din Moletele r e sp ective, ri­
dici blaj i n din umeri, spunînd : „Eu sînt poe.t ,
nu muzioarnt" , purlîndu -te întocmai oa Miche­
la.gnolo. Căci dacă-i îIIia,}ţi î n slăv i Oapela, el
s e apără zicînd c ă e sculptor, nu pictor ; iar
dacă p rieamăreşiti silia:buile lui Giuliano şi Lo­
renzo de Medici, s trigă : „Eu pictez, nu sculp­
tez " . Aşa incit critka , c e se poate lega pînă
şi de divi.niitalte, n-.aire ce vă face, nici lui, nici
dumi•bale. Dar dacă atunci cînd omul e înzes­
trat ou un sigur har ( fi e şi modest), acesta e
p rivit oa un dar binecuvîntat, cum va trebui
să l e soootim pe cele două care la dumneata
se arată strălucit e ? („.) �
ln octombrie, din V eneţia, 1 549

V 374 Către (lacopo) Sansovino 4

Lil biletul s cris în grab ă , de abia se r}Qa te în­

ţelege, îţi răspund prin aceste rînduri aşter-

• G i rolamo Parabosco, organist al capelei ducale, compo­

zito!" şi l i terat (Piaccnza, c . 1524 - Veneţia, 1557) , a scris
versuri, comedii, nuvele şi tragedia La Progne (1348) : ca
muzician a compus piese vocale, printl"e care o serie de
motete.
2 Progne, fiica regelui din Attica, mă ritată cu Tereu, re­
gele tracilor, aflind că acesta ii violase sora, tăindu-i apoi
Jimba, i-a oferit soţului ci bucate gătite din carnea copi­
lului lor, iar apoi. fugind împreună cu sora el, Filomela,
au rost preschimbate de zel in păsări. (Ovidiu, Metamorfoze,
VI, 424-673.
3 ln continuare Aretino U sfătuieşte pe tinăr să perseve­
reze 1n arta scrisului.
' Am inclus î n culegere scrisoarea de fată din motivele
arătate l a epistola similară adresată lui Tiţian (v. nota 3 la
1 55 pag. 129.
nute pe-ndelete, pen tru a-ţi spune că, aşa cum
dumneata puteai, dar n-a i vrut să vii să ci­
nezi cu noi, şi eu, deşi pot, nu vreau să răs­
pund l a poftirea p e care mi-o faci astăz i , cum
ţi-,am făcut-o eu ieri. ln felul acesta, nepoli­
teţea mea o răzbună pe-a dumitale. I ar de
a cum înainte, biruind neputinţa prin bună­
v oinţă, să-mi arăţi că preţuieşti mai mult
prietenii decît treburile ; căci şi eu, chiar
dacă n-oi putea, o să vreau să ră spund l a
asemene a poftiri, deoarece ţ i n mai mult l a
dumneata decît la grij ile m e l e . M i - a părut rău
că n-ai l ăsat totul deoparte pentru a te ală­
tura la voioasa noastră ceată d e a r tişti, care
te aşteptam din tot sufletul pentru a lua parte
la disputa prilejuită de aleasa băutură c e
mi-.a fost trimisă de la Pesa ro, din porWlca
ducelui 1, cu privi.re la virtuţil e u nui aseme­
nea vin, mari bun decît vinurile bune. Drept
rnre, spr·e cinstea desăvîrşirii lui, am ajuns
l a părerea că o l icoare atît de suavă, băută
cu măsură, înviorează sîngele, sporeşte pute­
rile, îmbujorează faţa, trezeşte pofta de mîn­
care, întăreşte nervii, limpezeşte p rivirea ,
drege stomacul, s Urneşte urina , cheamă som­
nul, alungă tri s teţea şi aduce voioşia. „Aşa­
dar, s ă bea apă c ine- o pofti " , a spus un
dascăl care-şi făcuse şcoala prin cîrciumi ; şi
impreună cu noi, î i aducea l a întîmplare do­
vezi lui Anichino 2 că cei din antichHate nu
beau n i c i o da1tă apă. Luc ru c are celor de astăzi
le trec·e atît de rar prin min te, incit fi ecaire
din cupe, din pahaire străvezii şi din ulcele îi
tr.age cu vin pe franţuzeşte, pe nemţeşte ş i
p e i talieneşte. C ă c i d a c ă este aşa c u m se cu­
vine s ă fie, e l incintă gura cu gustul. nasul
cu aroma, ochii ou culoarea ş i urechea cu re­
numele locului de unde vine c a să-ţi aline
setea, care e cauza dintîi ; ca să te desfete,

� Ducele de Urbino, Guidobaldo 1 1 . delia Rovcre.

Despre acest tinAr, des amintit la ospeţele celor trei
Drieteni, a se vedea nota 1 la pag. 130, 1 56
 care e al doilea temei ; c a . să le ia unora
minţile, care e al treilea efect ; ca să ne
adoarmă, care e ultima lui minune, şi aşa
mai depairte.
ln octombrie, din Veneţia, 1 549

V 50 1 Către messer
Bottisto Veneziono 1
Vei orede poate, văzînd numele meu în j o­
sul scrisorii, că vrnau să-t i amintesc de dese­
nul pe care ţi l-am cerut şi mi l-ai făgădu i t
de mult. Dar nu v o i v orbi despre asta, căci
lucrurile mai însemna.te trebuie să treacă
înainteia celor mărunte, ca să nu mai spun
că omul î ş i vede î mplinită cererea atunci
cînd prie.tenul oare trebuie să-l s ervească o
p oarte f.a ce fără nici o piedică. Aşa încît, pînă
l a urmă voi ajunge să mă bucur de desenul
p e care-l aştep t şi-l doresc, de vreme ce
nu l-ai uitat. Aşa s tînd luorurile, fără a-ti
mai aminti de el, vreau să-ţi spun că am
orezuit că îţ i e de ajuns să fii socoti t printre
cei dintîi în pictură, dar văd că şi în dărnicie
'
te arăţi atît de merituos, incit, stăruind p e
această c a l e , vei dobîndi ma.i m u l t ă răsplată
de la Dumn ez1eu pen:tru binefacerile dumi tale,
decît laude de la oameni pentru iscusinţa
în meşteşug. Ca a tare eu, care-ţi d o r esc toate
izbăvirile, am purnes, nu să te rog ( date fiind
pornirile dumitale creştine ş ti ) , c i să-ţi spun
două vorbe despre lipsurile în care se zbate
Camillo 2, dumitale discipol devota t, iar mie

1 Battlsta Franco, z i s B. Veneziano, pictor şl gravor

(Veneţia, c . 1498 - id. 1561) , a plecat de t!năr la Roma,
unde 8 ajuns u n desenator abil şi u n bun decorator. A
lucrat o vreme la Florenţa şi Urbino, apoi din nou la
Roma. reintorclndu-se definitiv la Veneţia prin 1554, unde
a contribuit IB implantarea unor influenţe ale picturii ro­
mane.
' Identificarea acestui artist rămine incertă, fiind vorba,
poate, de Camillo Capelli, zis Mantovano, care a lucrat la
Pesaro, Udinc şi Veneţia, unde s-a stabilit !n 1541. Est.e
menţionat de Pino printre „pictorii valoroşi" ai epocu
(v. p. 226 şi nota 6) . Pentru alte l,poteze a se vedea Aretlno,
1 57 ed. cit., VO). III2. p. 306-309.
cumătru şi fiu. B i e tul om a r cădea întru Lotul
ş i pentru totdeauna pradă durerii şi deznă­
dejdii, dac ă nu s-ar gîndi că, penlru a-şi mă­
rita sora lipsită de zestre, şi care nu mai e
tocmai tînără, ar putea dobîndi prin bunăta­
tea dumitale acei b ani, nu prea mulţi, care,
stînd aici în m î inile altora, nu-ţi folosec la
nimic. Sînt inc.r e d inţat a ş,ad a r că vei alina su­
fletul chinu i tu l u i tînăr printr-o pioasă milos­
tenie. Şi-apoi , de vreme ce a i avut bunăbaitea
să îl înveţi arta dumitale î n mînuir.ea pene­
lului pe v ase 1, dacă îi vei aduce şi această
binefacere, o s ă fii r ă splătit ş i lăuda t cu pri­
sosinţă atît de cer, cit şi de oameni.
1n iunie, din Veneţia, 1 550

V 5 1 8 Către (Giova nni Brito)

neamţul gravor 2
MeşLere Giovanni, oam certat cu bunele
purtări , de Vlfeme ce ·imboldul dumitale sîcH­
t o r m-a silH, bătîndu - mi zilnic la uşă de c i te
două-trei ori, să compun son e tu l , i,ată că ţ i - l
trimit din respeot pentru portretul prietenului
m eu Tiţian, pe care, precum se vede, te-ai
apucat să-l gr.avezi 3 ; iar dacă versurile nu
s î nt aş.a cum le fac de obicei şi cum s-ar fi
cuvenit meritelor sale, de vină este zăduful,
care-i scoa te din apele lor şi pe călugări ,
da1r.mite pe p oeţi.
1n iulie, din V cncţia, 1 550

1 B att lsta Franco a luc rat î m p re u nă cu Giulio Romano

�l al\i pic to ri desenele pentru u n s�rviciu de recipiente
farmaceutice destinate d uc elui de Urbino (H8 piese, aflate
in muzeul din Casa L au ret a na) şi a lt e maiolici de la Castcl­
duran te (Urban la) .
2 Giovann i Brito (la ori g in e p roba b il Brit sau Br<' it) ,
xi l ogra f german stabilit la Veneţia prin 1530, a lucrat pen­
tru tipograful Marcol lnl.
3 Gravura (415X325 mm) li reprezintă p e Tjţian desenînd
pe o tăbiită unde e scris „ln Veneţia de Gioanni Brito
i:ravor". Lu cra rea pare să fi a vu t drept model o pictură
din fosta colec\îe Kaufmann, Berlin, men\îonată în inven­
tarul d in 1567 făcut de Orazio Vecellio, cu specificarea :
.. Portretul lui messer Tiţian făcut de mina lui". Totuşi ln
catalogu! Tiţtan c it at se spune că „pe drept cuvlnt c ritic i i
contestă această atribuire" (nr. 328 ş i 584) . 1 58
 Privi/i : Tiţian, a lumii stupoare,
Ce-n artă preface Fia n atură ;
Din carne şi oase orice făptură
lnchipuie prin desen şi culoare.

Aievea- n portrete Cezarul pare,

Şi Filip, regeasca-i progenitură ;
Oricine-1_ vede pe Ferdinand jură
Că umbra-i e simţ, iar lumina vigoare.

Fiicele sale, mai minunate

Măiastra pictură le-nchipuieşte
Decît în pinze de-Apelle pictate . .

Iar Paul al treilea mîndru priveşte,

Dibaciul penel părînd să arate
Al inimii grai, ce pe chip se citeşte.

V 527 Către seniorul

Ag osto d'Adda 1

V ă trimit un tabl ou ou imaginea sfintei Ec a­

terina. Este opera lui Rafael din Urbino 2, a
aceluia, zic, C·aTe va fi în v e c i r enumit pe
li.Jme. Eu îl hărăzisem reginei Franţei ; dar
cunoscîndu-vă cugetul vrednic de sufletul
unui rege, vi-l î nchin şi vi-I dăruiesc dom­
niei-voast.re. Şi cum e făurit d e mina unui
picior mai mult decît d iv i n , bucuraţi-vă de
el, aşa cum m ă bucu:r eu de ceea c e mi -aţi
trimis în da r de oorînd 3•
ln august, din V eneţia, 1 550

1 Descendentul unei nobile famlJil din Milano, cArllia li

fi\cuserA portretul Titian şi Leone Leon!. A murit ln 1550,
2 E. Camesasca subliniazA că aceasta e cea mal veche
mentlune referitoare la cunoscutul tablou de la NationaJ
Gallery din Londra, atestat abia din 1795, (Aretlno, ed. cit.,
voi. III2, p, 428--429) .
• !ntr-o scrisoare anterioară, din luna mai, (V, 477) Are­
.
tino îi mulţumea seniorului din Milano pentru darul său,
care pe lingă alimente şi scrleri literore, părea să ofere
tolodată sfaturi şi Informaţii preţioase pentru Interesele
1 59 financiare ale scriitorului.
 V 588 Către (Da nese Cattaneo) 1

Cei c ar e vorbeau aseară despre Tiţian, des·

pre S ansovino şi despre mine s - au minunat
fără rost de marea n o astră pri etenie, căci
dacă ar fi j u decat lucrul ac esta cu mai multă
chibzuinţă, ne-ar fi lăudat ca pe nişte fraţi ,
fără să se m a i mire. Căci n�înţelegerea se
iscă î ntre cei care îşi desfăşoară talentele în
a ceeaşi ac tivitate, iar armonia între cei ce au
îndel etniciri diferite. Aşa incit v o m fi pururi
u n i ţ i într-un singu r gînd, în bună înţelegere.

ln septembrie, din Vene/ia, 1 550

VI 6 Către messer
Francesco Terzi 2

Nu s - ar fi zis că din mina dumitale, vrednice

pictor, au să iasă asemenea figuri de i nvidia t
pentru desăvîrşi.rea lor, c a aceea lăudată din
portretul ce m i l - a dat messer Giovanni din
partea dumitale, care te dovedeşti pe cît de
îndato r i tor, pe atît de înzestrat. Imaginea are
în sine ceva aşa de firesc, incit pare mai de­
grabă o făptură î nsufleţită, decît o femeie
pic.tată. Tiţian, cel ocrotit de soartă şi plin de
merit, o laudă şi o preţuieşte de parcă ar fi
fost făcută de mina fiului său. I a r dacă pe
mine, caire nu spun altceva decît adevărul,
poţi s ă mă crezi, află că atunci cînd i-am
spus, după ce veniseşi aici, că v reau să te
d u c la dînsul a c.asă, el mi-a răspuns : „Dacă
o să vină, vreau neapărat să locuiască la
m ine " .

' In orig. Cdtre acelaşi, scrlsoarea precedentă fiindu-I

adresată lui Cattaneo (V, 587) . Dln conţinutul multor răs­
punsuri ale lui Aretino rezultă că Danese li Unea la curent
cu ceea ce se vorbea despre el ln cercurile artistico-lite
rare .
.� Picto r. desenator, poate şi gravor (c. 1523-1591) .
După
_
d1!1cultăţ 1le prlm1lor ani, menţionate fn această scrisoare
,
va Intra ln slujba ducelui Ferdinand de
Austria ' Jucrind
� ai mult în străinăta te şi la Bergamo, de unde era ori-
ginar.
1 60
 Drept este că felul dumitale de a lucra fă­
găduieşte foarte mult prin meşteşugul său,
fap t de c are m ă bucur ca pentru m ine în·
S'Ulll Î . ş i îmi p ar e într-adevăr rău că ( faţă de
iscusinţa dumi tale) răsplata nu e pe măsura
m0ritelor ; dar încetul cu încetul se aj unge
sus. Artiştii ar fi mai tari decît soarta dacă
s-ar umple dintr-o dată de aur ş i argint ! Fii
însă încredinţat că, nici un om cu îns�iri
deosebite n-a rămas pînă l a urmă în sărăc i e ;
s'lrăduiască-se deci a-şi desăvîrşi meş teşugul
cel ce v r ea să ajungă bine. I a tă-l pe Leone t
ajuns la un trni domnesc prin nespuse stră­
danii şi osteneli, iar Tiţian d e asemenea. Cit
despre m i ne, nu mi-aş schimba starea pent:ru
banii unuia sau ai celuilalt, deoarece nici oa­
menii de vază nu trăiesc, nu locuiesc, nu se
îmbracă şi nu sînt sluj iţi mai bine decît
mine. Ştie o lume întreagă că fac mai multe
darU:r i, dau mai multe ospeţe, îmi găs,esc m ai
mulţi prieteni şi mi se aduc mai multe ono­
ruri decît dacă a ş fi ceea ce poate că voi
aj unge şi se va vedea 2, fie că m erit sau nu
ce am dobîndit în viaţă ; şi aştept, oricîn d îţi
va face plăcere, să te bizui pe mine, fără să
ţi-o mai spun.

1n august, din Veneţia, 1 55 1

1 Leone Leon! (v. nota 5 I a pag. 79) , după debutul Ia

Veneţia în cercul lui Titian şi Sansovino, va ajunge Ia
Roma gravonil principal al monetăriei papale, apoi a.I celei
din Ferrara, continulndu-şi concomitent activitatea de
sculptor şi arhitect. tn ciuda unor rivalităţi şi acuzaţii de
a fi bătut monedă falsă, ascensiunea Jui va .fi constantă,
consolldindu·se ln 1546 prin intrarea în serviciul curtll spa­
niole, care-l va asigura plnă Ia moarte o existenţă pros­
peră.
' Este probabil o aluzie la năzuinta Jut Aretino de a
ajunge cardinal, fapt ln vederea căruia începuse d i n 1546
felurite manevre diplomatice. După atîtea atacuri Ia adresa
curlel papale şi o viată nu tocmai exemplară. el spera
să se poată prevala de diversele opere pioase. pu bli c a t e pa­
ralel cu lucrările sal e JicentioasC', increzîndu-se ca de obicei
în efectul adulatiilor. al intervenţiilor influente şi al insis­
tentelor. Dar Paul al III-iea nu i-a Iertat defăimările. Iar
urmaşul său, Iuliu al III·lea, i-a acordat doar modestul
titlu de c avaler de San Pietro. in mai 1550, şi o sărutare
pe frunte în 1553, cind Aretl.no ii însoţea la Roma pe ducele
de Urbino. Era foarte mult pentru acest hulitor al papilor.
dar nu destul pentru ambiţiile lui, aşa incit a avut grilă
să răspîndea•că vorba că. de fapt, el refuzase pălăria d e
1 61 cardinal. (Aretino, ed. cit „ val. nr„ p a g. H-47) .
VI 73 Către messer
Alessandro (Vittoria), sculptor 1

Frumoase şi a ro m a te sint perele trimise de

la V ic enz.a de dumneata, care nu eşti mai
puţin generos cu darurile, decî t e ş ti meritu os
în sculptură. Dar să nu c rezi că miarele Tiţian
n-a mincat dintr-ale mele c a şi din ale lui,
deoarece e ş tiut lucru că mai tot t i mpu l ne
luăm brucUJTos cina î mpreună. Şi cum l e tot
lăuda S ansovino ( c a r e şi el îşi împarte viaţa
cu noi doi, după cum ai văzut a d e sea ) , i-am
spus că minuruatele fruote erau un dar al
amabilităţii dumi tale, ceea ce i - a făcut plă­
ceiie. Dar mi s - a p lins de nu ştiu ce scrisoare
pe care i-ai scris-o ( după c ite spune el) pe un
ton foarte ne.cuviincios, a d i:i u gind : „Friate
A retino, am să ţ i - o arăt neapărat " . Da!r a d e ­
v ă ru l este c ă pînă acum n-am văzut- o , aşa c ă
nu ş tiu ce s ă z i c , decit că î m i p a r e rău c i nd
între un tată şi un fiu ( cum s-iar putea spune)
se strecoall'ă neînţelegeri şi supărări, indem­
nindu-1:e, o ric î t de d ep a rt e ar f i a j uns dezbi­
narea, să te foloseşti de ajutorul pe c1are fi r ea
mea l-a adus î ntotdeauna prietenilor. Pînă
una-alta, iţi mulţumesc pentru b u n ă ta tea pe
care mi-ai a rătat-o p ri n acest dar atît de p l ă ­
cut, rugindu-te ca în cazul cînd sprij i nu l meu
iţi poate fi d e folos, s ă te bizui în voie p e el.
In decembrie, din V eneţia, 1 55 1

VI 82 Către ducesa de Urbi no 2

Ş ti nd că nici una din încăper i l e locu i nţei melc
nu este vrednică de marele şi minuna tul ta­
b l o u , unde mina lui Sansovino ! c ar e , fi i n d al
doilea după Buonaruoti, e soco tit primul d i n ­
tre sculp tori) a închi puit-o a tît de bine î n b a -

1 Sculptor şi arhitect din Trento (1526-1608) , unde şi-a

fnceput activitat_ea ; din 1543 s-a stabilit Ia Veneţia, Jucrlnd
o vreme !n atelierul Iul Sansovlno.
2 Vittoria delia Rovrre (născută Farnese) , a doua sotte
a ducelui G uidobaldo II, cu c are s-a căsătorit !n 1 517. 1 62
 sorelief. din propria-i imaginaţie, pe Fecioara
cu pruncul ce pare viu, îl închin regeştii odăi
pe c.a:re înălţimea-sa , ilustr·a d o amnă Vittoria ,
va dori s-o împodobească cu o operă atît de
sfîntă şi d e cucernic ă . D r ept oa.re, excelen­
ţei-sale, precum şi ducelui. le sărut mîinile cu
d ev;otate simţămin te.

ln ianuarie, din Veneţia, 1552

VI 1 04 Către (lacopo) Sansovi no

Pentru a înălţa în slăvi m a r e l e tablou în ba­

sorelief înzestrat cu durita·tea marmurei 1, este
de ajuns să spui că e lucrat de mina lui
m esser I a c:opo, deoarece nume!� pe care ţi
1-1ai făcut în sculptură este atît de preţuit,
incit îl admiră pină şi B u onaruoti. Puţini d in­
tre oamenii cu u n înalt intelect şi rang n-au
venit să-l vadă la mine acasă. Reveren dul
legat, monseniorul Beccatel lo 2, minte nes u s p
de luminată, a rămas uluit îndată ce l - a pri­
vit. Seniorul meu, duoele de Urbino, de oum
J.;a văzut, a spus : „Opera aceasta e o Illinu­ i
năţie " . Ce v.rei ma i rnu'1t ? Excelenţa-sa ilus­
tl'la Vittori·a Farnese, căreia i l-am trimis în
dau-, îmi scrie că n i c i la Romia , nici aiurea nu
s-a văzut ceva atît de frumos, ouvii nte care
trebuie crezute, venind de l·a o dO'amnă atît
de ale.a să şi desăvîrşită. Căci fiind nepoata
fostului p a pă Paul 3, c a r e era atît de priceput
şi de pretuit, se poate socoti că n i oi un l u oru
el e artă mai deosebit nu poate scăpa ochilor
săi.

t Lucrarea n u era deci ln marmurii, ş i este greu de

r
Identificat intre di!erttele va iant e pe aceastA temă, exe­
cutate tn stuc sau alte materlale, care-l pot fi atrtbulte lui
Sansovlno : două sint semnate (una la Luvru şi un a la
serravalle Trevisana) , iar altele. nesemnate, se află ln mu­
zeul d i n Berlin şi din Krefeld, la Correr in Veneţia, la
Bargello în Florenţa şi la National Gallery din Washington.
(Arettno, ed. cit., vol. nr,, p. 456-457)
' Lodovlco Beccadelli, arhiepiscop de Ragusa, Iar din 1552
legat pontifical l a Veneţia.
1 63 3 Paul al III-lea.
 Prin ce vorbe şi prin ce fap te ar trel>ui
oare să ră sp lătesc un dar de atîita p r eţ şi în ­
S'emnăbaite, încît şi un ma1r e principe s-ar în­
tr, eb a cum să-l p l ă tea scă ? Eu nu ş tiu să-mi
a:răt în a l t fel r ecun o şti n ţ a decît tăcînd. Dat
fiind c ă nici pe mine însumi nu mă po t oferi,
căci sînt al du m i tale cu t o tul de mul t ă vreme,
dacă a.cum te-nYoieşti să nu-ti dau mm1c ,
trebui e să mi-l î mp ru m u ţi cu dobîndă ; dato­
rie pe care ţi-o va pl ă t i pe urmă dr·agostea
din sufletul meu.

!n martie, din V eneţia, 1 552

VI 1 55 Către
madonna Lucietta Saracina 1

N e şt i ind p r i n ce gest de- recunoştinţă să vă

mu�ţumesc p en tru s al ut ăr i l e tr i mi s e p r i n se­
niorul Ga sparo, s o ţ ul domniei-voastre fără
cusur şi fără pr ih a n ă , am s ocotit c ă aveam
căderea şi da toria de a-l î ndemna pe Ales­
sallld ro Vittoria ca, deîndată ce v.a so si la
Vicenza, să făurească imaginea chipului dum ­
neavoastră. Aveam această c ă d e r e de a-l ho­
tărî pe iscusi1ul sculptor să vă facă p o.rtre tu l ,
deoa rec e purtă r ile dumneavoastră, împodo­
bite de laudele meritului lor, îndeamnă pe
or.icine le înţelege virtutea să v ă slăviească
în opere. Aveam tot,odată datoria s-o fac ,
pentru că b un ă v o in ţa domniei-v.oastre de a
vă aminti de mine, care vă respect, mă obligă
să vă dovedesc cu a semenea s tră lucite p r i­
lejuri recunoştinţa ce v-o port. D r ept urmare,
tînărul care î ncepe să î ns u fle ţ e a s c ă ma rmu r a
pr in de sen, bucuros să-mi fa c ă o plăcere, e
gata să a dooge n o bi l a şi modes·ta dumnea­
v.oastiră efigie l a atî te a aJt.ele lucrate de mina
lui într-un relief pl in de vi.aţă. EI. oare în
acea sită a rtă întruch i pează natura î n s ă şi, în-

1 Soţia lui Gasparo saracino, n o b il din Vene\ia. 164

 demnat de aceeaşi rîvnă cu care l-a î n c h i pu i t
pe MaximHia n, pe principele Pi em o n tu l ui şi
a l Spaniei, i a r l a Trento pe L'a tăl, fra,Lele ş i
nepotul său, p e lingă feluriţ i c avaleri ş i pre­
laţi, doreşte acum să rede a chipul domniei­
voastrie, c ea atît de vrednică, într-o medalie.
Aşa incit silinţa cu care a căutat să r ede·a
blîndeţea , gravttaitea şi gr·atia minunatei Cu.­
terin1a Chieregato, se v a vădi şi î n înfăţişarea
dumne a voas tr ă printr - o gingăşie asemenea
celei vădite de imaginea scumpelor fi i ce. ale
iu b Ho r ul u i conte Marc' Antonio Thiene t . ln
sfî rşi t, dac ă mai încape vreo îndoială că
acest discipol al lui F id ia s Sansovino în ale
meşteşugului 2 nu- ş i urmează marele ma .estru
pe căile faimei, o dovedeşte în mod hotărît
(pe lingă portH�tul m eu făcut dintr-un condei
şi acela al Maddalenei Liomparda, mat.mană
de vază) maiesta!lea ciaire glorifică trrăsă tur i1l e
bumului şi mărinimosului duce de Atri 3• Vă
îrndemn să vă hotă:rîţi, sărutindu-vă dreapta,
cu părintească dragoste şi supusă plecă­
ciune.

ln noiembrie, din V eneţia, 1 552

VI 201 Către Danese (Catta neo} 4

Nu te ma i osteni, iubitorule fiu, să te cerţi cu

oei cărorn li se paire că-mi şUrbesc din r e -

• Ultimele calificative stnt legate de faptul cA în acea

perioadA scUlptonU VJttarJ.a iucra la decoraţia !nterioarA a
palatului Thiene din Vicenza.
2 tn biografia !Ui Vittoria, E. Camesasca subliniazl\ cA
„este o g�ală sA fle socotit - cum se face în general -
disc!,Polul lui sansov!no ; el a fost cel mult un adept, căci nu
şi-a pierdut niciodat A . anumite trAsA.tur! hotlhit independente
de cele ale maestrului florentin, şi care trebuie legate de
prima lui fonnaţie în oraşul natal". (Aret!no, ed. ctt„ voi.
III„ p. 525)
' Glannanton!o Donato d'Acquaviva, duce de Atr1 şi înalt
demnitar la curt.ea lui Francisc I, relele Frantel. A murtt
chiar in 1552.
• Scrisoarea de fată conţine cîteva afirmat!l tipic are­
tiniene. c are, dincolo de vanitatea şi lAudAroşenla lui (me­
nită totodată să-i întretină renumele) , refJectA destul de
exact uimitorul prestigiu clobindit de acest precursor aJ
1 65 ziaristicii de scandal.
nume afirmînd că sînt de neam prost, deoa­
rece au îmi fac o cinste din faptu l că m-am
născut la Arezzo din oameni de j os 1• Căci în
felul acesta, nici unul · dintre ai mei im se
împărtăşeşte din gloria mea prin propri a - i · fi­
inţă , dar pen tru că îmi sînt rude, se al eg cu
clesl1ul ă cinste. Aceasta se î n tîmplă pentru că
eu ( c are, socotind orice ţară d rept patrie, sînt
cetăţean al lumii} p ot să dau altora nobleţe,
deşi n-am luat-o de la nimeni. Dar nu este de
mirare că pedanteria c elor ce se socotesc
erudiţi 2 nu îngăduie ca eu să fiu ( aşa cum
sînt} preţui t ; căci clacă nu po t suferi să vadă
că cineva se bucuril cle aceeaşi trecere şi
faimă ca ei, cu ce neas tîmpăr i-o fi chinuind
gînclul că este unul oare-i întrece în m ăiestrie
şi onoare ? însă chiar dacă însemnă.tatea pe
c are mi-o acordă oricare principe mi-a fost
hărăzită de soartă, sînt bucuros că am dobîn­
dit-o prin mintea mea, şi nu prin obî rşie.
ln ianuarie, din V eneţia, 1 553

VI 209 Către Vecel l io

lti trimit sonetul ce u rmează, c ompus de

mine după por·tretul ilustrului senior Fran­
cesco Vargas 3, reprezentantul maiestăţii sale
aici. închipuie dede-subtul lui o foaie de hîr­
tie şi pune să-l scrie ci nev a a cărui pană
imită nişte litere frumoase de tipar. Intre
timp îl voi face şi pe celălalt, pentru portre­
tul serenisimului doge Ma:rc' Antonio Trevi­
san, nu cum s-.ar cuveni lumin ăţiei-sale, ci

1 A se vedea nota 3 la pag. 148.

. 2 Aretino a trăit ţn�-o nec�ntenltil răfuială cu confraţii
sili trec uţi prin şcoh ş1 hră niţ i cu citate Iatinesti, c a re nu
i;>uteau Ierta aroganţa şi succesUI ac es tui scriitor "ce suplinea
llpsa u nei culturi serioase prin abilitatea agresivă a conde­
iului său.
3 Nu s� cuno aşte soarta acestul portret, menţionat şi
fnt r o scrisoare a lui Titlan din 10 sept. lăH către Carol
-
Qulntul (cat. Cit, n r. 358) . 1 61
 aşa cum stă în puter.ea umirlei mele pri ·
cep eri.
ln octombrie, din V eneţia, 1 553
Priviţi a lui \' arga aievea figură :
Nobilă, plinii de viată. trăieşte.
Natura, lui Titian îi şopteşte :
Propriul meu duh îl întreci în pictură.

Eu am născut mmitoarc făptură ;

Tu, zugrăvindu-l, în veci dăinuie.� te ;
Pe-al tău, al vietii soroc nu-l priveşte ;
Pe-al meu, a morf ii secure îl fură.

Pe chipu-i citeşte redată, oricine,

Prin artă, trăirea de vie simţire
A celui ce Jocul Cezarului tine.

Iar ochii vădesc o chemare-n privire

Ce cugetu-ndeam nd să simtă în sine
Rîv,na de-a creşte- a lui Carol mărire.

VI 3 1 4 Către Vassallo

Vă trimit, domnule abate, puţinul pe care

mirutea mea s-a priceput să-l spună despre
minuna tul, măreţul portret al serenisimului
doge Marc'Antonio Trevisan 1• Aşadar, cu
obişnuita dumneavoastră bu n ă v o i nţă aduce­ ,

ţi-I la cunoştinţa tuluror celor care sînt iu­

bitori de versuri şi car e se închină în faţa
p rincipilor, întocmai aşa oum a ti făcut cu so­
netul compus de mine in cinstea excel enţei­
sale ambasadorul Vargas, vrednic să fie des­
c ris de o pană mai măiastră decît a mea.
De acasă, în noiembrie, 1 553

1 Portretul, d estinat sAlli Marelui Consiliu, a fost distrus

tle incendiul din 1577, odată cu celelalte picturi ale l u i
1 67 Tiţian ev. n otel e 2 şi 4 la pag. 291 ; cfr. catal. cit., nr. 362).
Cum marele doge vestit, Trevisan,
!mbină virtute şi-onestitate,
Prin har şi renume de bunătate
E socotit şi divin ş i uman.

Portretul neîntrecutului Titian

Prin umbre schitează a lui bunătate,
Dindu-i contur şi vivacitate
Lumina din sufletu-i suveran.

Cine-l priveşte în mîndra culoare

De aur şi purpuri, în jilt parcă vede
Şezînd chibzuinţă şi-onoare.

Pe creştet, solemn, diadema îi şade,

V ădind că această senină vigoare
Din cinste şi-ntelepciune purcede.

VI 3 1 1 Către Bocca mazza

S enioriei-sale abatelui Vassallo şi seniorului

Ferrante Mar tino le-am dat cele două sonete
făcute în cinstea republicii şi a cardinalulu i
Burgos, compuse după portretul serenisimului
doge ş i acela al ambasadorului Vargas. Drept
care am s ocotit c ă este de datoria mea să vi-l
dăruiesc p e cel întocmit în cinstea lui Tiţian,
neîntrecut imitator al naturii în piotură. Aşa ­
dar, primiţi-l c u plăcere, nu a t î t de dragul
cernelii şi-al penei mele, cî t în semn de pre­
ţuire pentru culorile şi penelul lui.
De acasă, în noiembrie, 1 553

Di vin a fost, frumosul pictînd, Rafael ;

Michelangel, de- asemeni, divin, nu uman
Prin desenu-i măiastru ; iar Titian
Simtul naturii îl arc-n penel.

Uimitor relief peisajele sale

Au şi de-aproape, şi-n depărtare, 1 61
ALESSANDRO VITTORIA
meda l i e reprezentindu-1 pe Pietro Aretino (deta liu).
TIŢIAN
Portretul
lui Francesco
Maria delia Rovere,
1 536-38, Fl orenţa
,

Uffizi.

JACOPO CARAGLIO
Buna v estire
după un tablou
(pierdut)
o l lui Tiţian.

Martiriul
slintului Petru
gravură
după un tablou
(pierdut)
al lui Tiţian. I
 JACOPO SANSOVINO
Medana
Ve 11etia
.
Galle ria

JACOPO SANSOVINO
Autoportret
Veneţia
Bazilica San Marca.

GIOVAN N I DA UDI N E
Grotescă
Romo, log i i le Vaticane.
 Strozzi

To bloul este

î ntr-o scri soa re

tri m i s ă l u i Tiţion
Io 6 iulie 1 542
Ber l i n
Staa t l i c h e M u seen.

PAOLO PACE ( ?)
Portretul
lui Giovanni
dolie Bonde Nere
F l o re n to
G o leri � Uff i z i .

F RANC ESCO I N D I A
z i s l i TOR BIDO
Portretul lui
Francesco Badoer,
Padova, M u seo Civico.
TITIAN
E�ce Homo, 1 547.
Pictorul i -or fi dat lui Aretino, de Crăciun. in 1 547, această
replică o ta bloului (Ecce Homo, Madrid, Prada), pe care-l du­
cea Io Augsburg în 1 548 pentru a-l al'eri lui Carol al V-lea.
T I NTORETTO
Slintul Marcu salvează un sclav
sau Miracolul sclavului
Veneţia, Galeria Academiei.
TlflAN
Alfonso D'Avalos (marchiz def Vasto 1i de Pescara)
cu fiul său Ferrante, adresindu-se trupelor
1 540-4 1
Madrid, Prodo.
 DANESE CATTANEO m
Bustul h i
Pietro Aretino
Washington,
1 Notionol Gollery
of Art (Widener).

Pitti.

SANMICHELI
şi D. CATTANEO
Morminlu/ lui
Pietro Bemba
Po d ovo,
Bazilico Sont'Antonio.
GIORGIO VASARI
Autoportret
cu soţia (detaliu)
Arezzo,
Chieso delia Bodio

GIOVANNI BRITO M. A . RAIMONDI

Tiţian Aretino tinăr, g ravură
după un autoportret Pa ris
ol l u i Tiţio n . Biblioteco Noţională.
GIULIO FONTANA
Bătălia
de Io (adore, gravură
după o frescă
distrusă
o lui Tiţion

TIŢIAN
Portretul
lui Coroi ol V-lea
1 548.
Pictat Io Augsburg,
Miinchen,
Boyerische
Stootsgemăldeso mmlungen.
TINTORETTO
Apoi/o şi Marsias
Hartford (Connecticut),

ANONI M ANONIM
Medalie satirică Medalie satirică
a lui Aretino. a lui Aretino.
Din : G. M. Mazzuchelli Din : G. M. Mazzuchelli
La vita di La vita di
Pietro Aretino Pietro Aretino
Bresci a , 1 763. Brescio, 1 763.

CI
f,. „
/o �
: i-
..,
flf

�� o..t
 Iar mîna-i dibace dă viată, mişcare,
Oricăror peşti, păsări sau animale.

Linia-n contururi se rotunjeşte

Firesc, astfel că dogele zugrăvit
Parcă vorbeşte, respirc'i, gîndeşte.

E-atîta vlagă-n portretul închipuit,

lncît natura, privindu-l, rosteşte :
„Spiritu- i e în carne şi oase-nveli t " .

V I 275 Către (lacopo) Sa nsovino

Mare discuţie a f o s t , pe cit înţeleg, aseară

după cină, între sculptorii şi pictorii dumi­
tale, dragă messer Iacopo ; căc i unii vor să
, pună dalta mai presus decît penelu'!, iar cei­
lalţi să dea locul de cinste penelului ; dispută
iscată de atîtea ori, incit î n trece toate mar­
murile ş i culorile de p E� lume, ba chia.r şi
toanele celor ce sculptează şi pictează. Aşa­
da;r, a-mi cere mte părerea în această pri­
v.i nţă es't.e o nebunie pe măsura ac estei smin­
teili , deoareoe eu, care abia dacă ştiu din cite
silabe tr�bui•e alcătui t un vers, n-am nici o
cădere să judec ceea ce n -.a fost lămurit de
dind a apăru t desenul în pictură şi în pi atră 1 .
Dar pentru a-ţi d a ascul tare, aşa cum e cinstit
ş i se oade, a m să-ţi spun c ă aoeastă dispută
se aseamănă cu a c e e a dintre providenţa di-

' Este singura dată cînd în epistolarul lui Aretino răzbate

un ecou al lndelungatelor discuţii suscitat e încă din secolul
precedent de problema unei ierarhii a artc.:lor. Prima parte
a tra tatului Iul Leonardo da Vinci e dedicată acestul
subiect. demonstrînd supremaţia picturii. Alţi autori, ca
Gaurlco şi varchi, susţineau superioritatea sculpturii, acesta
din urmă organizînd în 15'17 o dispută publică la Academia
d i n Florenţa. Principalele argumente ale dezbaterii se găsesc
in dialogul Iul Pino. Faţă de aceste polemici tnclrirjlte,
Vasart sl Aretlno adoptă o poziţie echilibrată, primul con­
slderind cele două arte egale, ca „două trupuri dominate
de unul şi acelaşi suflet" (op. cit., p. H ) . iar Aretino des­
conslderind problema ca o complicaţie Inutilă. Atitudine
clară, 1n ciuda sinuozităţilor de exprimare, dealtfel tipic
69 aretlnlene.
vină şi prostia omenească, atunci cînd e
vorba de întîmplările vieţii : căci una ştie
ce urmează să se petreacă şi cind, iar cea­
l altă, oarbă, neîntelegîndu-ş i nimicnicia , i se
opune, c rezînd că e altfel. Aşadar, fii î nţelept
şi potoleşte- te.

ln decembrie, din V enetia, 1 553

Paolo Pino

DIALOG
DESPRE PI CTURĂ
 Activit atea de pic tor şi scriitor a lui Paolo
Pino ne este cunoscută prin documentele
care acoperă in teffalul de timp din tre 1 534
şi 1 565. Creaţia sa artistică se rezumă, după
cunoştinţele noastre de azi, la cîteva lucrări :
portretul de la Chambery, semnat şi datat
1 534, portretul medicului Coignati, semnat şi
databil în acelaşi an (Uffizi), icoana de altar
cu Fecioara, Copilul, patru sfinţi şi portretul
donatorului, aflată la San Francesco din Pa­
dova, lucrare semnată şi datată 1 565 1•
Din introducerea la Dialogul despre picitură
(Veneţia, 1 548) aflăm că Pino s-a născut la
Veneţia. N-au lipsit însă şi ipoteze contra­
dictorii cu privire la locul său de naştere
(Lucea, Messina) 2. El î.şi va desfăşura activi­
tatea în ambianta veneţiană, dar şi în cea
padovană, unde ştim că se afla un autopor­
tret al său 3 şi unde probabil îşi va fi însuşit

' R . şi Anna Pallucchlni ii atribuie Iul Pino şi portretul

de bărbat de Ia Galeria Dona Pamphl.lij din Roma, pe care
B. Berenson. Ptttu.re ttallane del'Rinasctmento, Milano, 1936,
p. 58, n consideră ca operă a IW Fr. Becca.ruzzi. (Cf. R. şi
Anna Pallucchinl, Introduztone la P. Pino, Dialoga di
Ptttura, Veneţia, 1946, p . 20)
2 Vezi J. Schlosser Magnino, La letteratura artist ica, ed.
III, Florenţa, 1964, p . 239 şi urm. şi R . şi Anna Pallucchlnl,
op. cit„ p. 12-13.
3 In colecţia juristuh1i Marco Mantova Benavides. cr. A.
Benavides, Notizia d 'opere di dlsegno. . „ a cum d i G. Friz-
zonl, Bologna, 1884, p. 71. 1 7:
parte din superficiala sa culturc� filosoficd. A
mai lucrat de asemenea în orăşelul Noale,
unde se găseşte şi azi baza coloanei civice,
desenată de „Paulus Pino, Pictor" ( 1 54 1 - 1 548)
şi unde, după o mărturie t îrzic, ar fi pictat

Paolo Pino, Dialogul despre pictură, pagina de titlu

a ediţiei princeps, 1 548, Veneţia.
printre altele, în frescă, una din sălile Tribu­
nalului local ( 1 557) 4•
Tot din DiaiJogul despre pictură aflăm că
Pino a fost elevul lui Sava/do (Gerolamo da
Brescia). Opera sa, atît de sumară cum ne
apare azi, ne mărturiseşte însă şi influente
mai mult sau mai pufin asimilate din pictura
lui Lorenzo Lotto sau Paris Bordone. Evoluţia
lui Pino este mai degrabă o involuţie. Ultima
sa operă cunoscută (icoana de la San Fran­
cesco din Padova) ni-l arată posesor al unui
limbaj devalorizat şi stereotip, departe de
tendinţele novatoare ale artei veneţiene de la
mijlocul secolului al XVl-Jea.
Din activitatea literară a lui Pino ni s-au
pdstrat, în afară de Di·alogul din 1548, o scri­
soare către A/vise Cornaro din Padova (20 iu­
lie 1 564), publicată însă abia în 1743. Din do­
c umentele vremii ştim însă că Pino a mai
scris „două Comedii şi alte cîteva poeme" 5.
Cea mai importantă operă a lui Paolo Pino
rămîne Dialogul despre pictură 6• Acesta re­
prezintă prima tentativă veneţiană de auto­
definire a propriei viziuni picturale. Sursele
lui Plno sînt, în afară de autorii clasici (din­
tre care cu precădere Pliniu cel Bătrîn),
L. B. Alberti cu al său Tra tat despre pictură
(editie latină, Base/, 1 540, editie italiană Ve­
neţia, 1 547), Albrecht Diire r ( Curs despre arta
măsurătorii , Niirnberg, 1 525, 1 533, 1538 ;
P.atru cărţi despre proporţiile trupului ome­
nesc, Niirnberg, 1 528) şi Pomponio Gaurico,
cu tratatul său Despre Sculptură (Florenţa,
1 504 ; Anvers, 1 528 ; Niirnberg, 1 542).

• Cf. Federici. Memorie trevigtane sulle opere d i discgno,

Veneţia, 1803 . II. p. 54.
5 Fr. Sansovino. Venetia cittli nob#lts3lma et singalare„„
Venetla. 1581, p. 257.
• Venetla. ed. P. Gherardo , 1548, l n 24°. A.lte ediţii : Lelp ­
zil;. 187� Ceditle ln facsimil în grij i tă de M. Jo rd an şi dedi­
('ată lui J. A. Orowe) ; Milano 1945, ed. ingr:ijită de G. Ni­
code m ; : Veneţia 1946, ed. lngrtJ!tă de R. şi Anna Pa.llucchini ;
Mi l ano. 195�. ed. îngrijită de E. camcsasca ; 1960, Bari,
ediţie !ngriiită de Paola Barocchi. fn Tratrati d'Arte del
Cinquecento, Friz ii Manierismo e la Controriforma, voi. I, 17
 Este de asemenea evidentă cunoaşterea tra­
tatului lui V itruviu despre arhitectură şi a
celui al lui Leonardo da V inci despre pictură.
Ca şi în cazul lui Pliniu cel Bătrîn, cunoaşte­
rea acestor texte nu , pare a fi de · sursă
directă.
Paolo Pino se dovedeşte a fi în primul
rînd posesorul unei sensibilităţi şi a unei ju­
decăţi de pictor. El reprezintă gustul picturii
de ambiantă n::netiană · ilustrat de Savoldo,
Tintoretto, Schiavone, Titian.
Personajul Lauro este apărătorul picturii
veneţiene. Fabio, cel al pict urii toscane şi ro­
mane. Trebuie notat însă că- multe dintre afir­
maţiile lui Fabio vin să confirme validitatea
estetică a picturii veneţiene.
Forma artistică a , dialogului ascunde fără
îndoială intenţia unui adevărat tratat despre
pictură. Pino însuşi „se trădează" at unci cînd,
la pagina 207, vorbeşte despre „tratatul meu " .
Editia d e fată este nu numai prima tradu­
cere românească a Dialogului dar şi - după
ş tiinţa noastră -- prima sa traducere într- o
Jimbă străină.
V. I . S.

1 75
Stră lucitul senior Francesco Donato,
pri ncipele Veneţiei
Aşa cum ţăranul anină primăvair,a l a i coane
ghirlande de floTi proa!spete, în nădej dea că
din neprihănitu-i prinos va încolţi sămîntia
bunăvoinţei cerieşti şi-i va ad111ce roade im­
b�lşugate, tot astfel m -1am incum.emart şi eu,
preastrălucite principe, să depun la pici.ba­
rele luminăţiei-vOlas'bre rodul strădaniilor
mele. Indemnat nu numai de respecrul pe
care-l nutresc faţă de cel ce mi-e senior, sau
de dragostea pe care v-o port ca unul născut
în fericita voastră p atrie 2, ci atras mai cu
seamă de cingîea şi bunătatea cugetului vos­
tru, adevărat lăcaş al virtuţilor. vă închin
prost•ernat cu sinceră iubi re această scriere
despre pictură, pentru ca sub scutul numelui
vo stru strălucit să înfrunte cu curaj judecata
oamenilor. Şi sînt încredinţat că luminăţia­
v o astră n - o veţi lipsi d e sprij inul bunăvoin­
ţei voaS"tre înnăscute, în măsura în care veţi

' Francesco Dona dalie Rose, dogele Veneţiei din 1545

plnă ln sub cirmulrea căruia oraşul s-a lmbogăţ)t cu
1553,
n umeroase construcţii şi lucrări de artă publice şi particu­
lare.
• Paolo P!no s-a născut Jn Veneţia. probabil ln ul timul
cl!'ceniu al secol u l u i al XV-lca, desfăşurindu-şi activitate a
de pictor şt sculptor atlt !n oraşul natal, cit Şi la Padova,
unde semna in 1565 u n tablou de all a r . 1 76
 socoti că o merită, privind-o drept chezăşie
a simţămintelor mele, neînsemna Lul v ostru
supus, şi, ca un părinte iubitor al arteloir li­
ber.ale , veţi primi la piept p e fii cele fiicelor
voastre 1, între care nu este de dis.preţuit
piotura, cu adevăr,at vrednică să ocupe un loc
printre înaltele v o a stre gîn duri , dat fiind da­
rul ei d e a desfăitia ougetul oricăror principi,
în fruntea cărora oerul a ho tărît pe drept să
vă a şeze pe luminăţi.a-voa·stră, î n a cărui
bunăvoinţă c u smerenie nădăj duiesc.
PAOLO PINO

Paolo Pino către cititori

Mi s-a părut un lucru d e n e îngăduit ca o aptă

am de minunată, vrednică să însenineze ce­
rul cu slava ei, să zacă amorţită ş i uibattă d e
lume din pricina nepăsării noa 9t!re , a picto­
rilor, i ar cugetul meu încerca un si mţămînt
cu attît mai supărător ou c i t vedeam că sciTi­
itoiri i îi. lăudau în fel şi chip meritele, dar nici
unul dim. ei, fi e antic fie m o dern, n-a arătat
lămru:rit ce anume este pictura. Drept e că
Pliniu a spus desp.re ea multe lucruri însem­
nate 2, dintre care unele sînt trecute în dia­
logu l de fa.ţ ă, i a·r Leon Battista Alber1ti, flo­
rentin şi pictor cunoscut 3 , a întocmit î n limba
},aJtină un tratait despre pictură, care e însă mai
mult de mate:rruaitică, deşi făgăduise contra­
riul 4• Alberto Duro, mare maestru al dese-

t Ai s e vedea nota 3 la pag. 193.

2 Pllniu cel Bătrin (23 î.e.u. - 79 e.n.J , scriitor fecund,
de la care ne-a parvenit doar Natural!s Htstoria, vastă en­
c iclopedie a cunoştinţelor din antl.chltate, alcătuită din 37
de cârti. In cartea 35 autorul _vorbeşte despre pictura greco­
romană. text care, !ncepind din Renaştere, a constituit una
din principalele surse de informaţie pentru istoria ac estei
arte. Lucrarea fusese tradusă ln italiană d e Or!stoforo Lan­
d!no (Roma, 1473) .
a Albert! s-a făcut cunoscut prin activitatea de arhitect
ş! teoretician fecund (1404-1472) , dar a fost un pictor minor.
' La lnceputul pr!Jnel Părti a tratatului, dedicatA perspec­
tivei. autorul scrie : „Rog cu stăruinţă . ca ln tot ce voi
spune să fiu privit nu ca un matematic ian. el ca un plctor
care scrie aceste lucruri". (Delia Pittura, F1orenţa, Sansonl,
m 1950, J), 55)
 nului, a scris de asemenea despre subiectu l
acesta 1• Pare-mi-se că şi Pomponio Gaur i c L>
a spus cite ceva, dar el se ocupă mai mult de
sculptură, de turna.tul metalelor şi de pla s ·
tică 2, materii foarte diferite de a r t a noastră.
Ca atare, socotind că nu păcătuiam cu nimic
luîndu-mi îndrăznea-la de a vorbi c a pictor
despre pictură, m-am hotărît să scriu atît cit
îmi va îngădui priceperea ; totuşi în dt.:eva
rînduri am şovăit .în faţa încercării de a
purnede la o treab ă atî t de anevoioasă, din­
du-mi seama că eram prea puţin priceput şi
c ă-mi lipsea cuvenita limpezime a stilului.
Dar n-av eam de c e s ă m ă ruşinez de lucrul
acesita, deoar ec.e nic i ştiinţa ş i nici î nvăţă tura
nu mi-au înz estrait slaba j udecată, c i doar de
l a natură am învăţiat tot c.e gîndesc şi c e fac.
Pînă la urmă, nădăj duind că voi avea pa;rte
mai mult de îngăduinţă decît de asprime, şi
minat de nu ştiu c e imbold al drago stei mele
pentru pictură, am da.t ascultare acestui în­
demn, ca.re-şi v·a vedea scopul împlinit dacă,
dtinsdu-mi luor anea, cei cu mintea luminată
şi adăpaţi l a izvorul artei nu o vor socoti ne­
d emnă de cerinţele acesteia. Iar dacă se Vd
întîmpla c a tr.a.taitul de fiaţă s ă , fie jude ::: •at alt­
minteri şi r es pins, voi soooti că mer i t ca
moa1Ttea să mă învăluie în întunericul ei.

' Albrecht D ilrer (1471-1528), pictor, gravor ş i teoretician :

pentru scrierile sale a se vedea nota 2 de la pag, 239.
� ln senSUI de artă a reUe!Ului. Gaul'ico . era, de fapt, poet
şl filolog (1482-1530) . ln 1504 a publicat la Florenţa un dia-
log Intitulat De sculptura, destul de cunoscut şi în afara - 1 71
Italiei.
 Dia log despre pictu ră 1

FABIO. Bună să-ti fie i nima, dragul meu

Lau:ro , ca întotdeauna fercheş şi arătos !
LAURO. Bine-ai venit, Fabio ! Chiiar la
tine-mi era gîndul .
FA. E ceva n o u , prietene ? D ă - i drumul, că
doar sînt p ă strătorul tainel o r tale.
LA. Am fost poftiţi l a o p etrecere minunată,
unde au să vină d ouăzeci şi cinci de doalD.Ilie
atrăgătoaire, plă<:ute ş i frumoarse. Ce aHa îţi
poate dori sufletul decît să-ţi petre<:i ziua in
v oioşie ş i desfătare ?
FA. Mă bucur de poftire şi voJoşia o să-mi
facă mult bine pentru că, după cum ştii, sînt
foarte înclinat spre tristeţe. Dar despre ce pe­
trecer e e v orba ? Vreo nuntă sau vreun
ospăţ ?
LA. Ia priveşte, frăţioare, priveşte, doam­
nele acestea se numara printre cele de
c are-ţi spuneam : ce zici de stolul ăsta de în­
geri ?
FA. Privelişt2 c u adevărat cerească.
LA. Dragă Fabio, tu, care eşti străin, desfa­
tă-ţi ochii c u farmecul femeilor noastre.

1 Interlocutorii sînt doi pictori : veneţianul Lauro şi

Fabio, care, după anumite detalll introduse ln dialog, este
toscan. Ei reprezintă două c oncepţii dilertte 1n pictura ace..
1 79 lei epoci. fapt subliniat chiar din {'rimele pai:ini,
 FA. Eu cred că do amnele ucestea, cu nurii
lor ispititori, l - ar smu l ge şi p e Mairte de la
pieptul iubitei sale Venere. Sînt încîntătoare,
şi îmbrăcate cu mai multă strălucire ş i cău­
ture decît orice alte femei din lume.
L.A. Asta e părerea tuturor 1• Nu găseşti la
ele nimic ·care să nu placă : sînt fr'll m oa,se şi
fermecătoare toate.
FA. Vorbeşti ca veneţian , nu c a pictor.
LA. D r.a gostea de patrie nu mă orbeşte
î nsă într-atî ta încît să nu mai văd a d evărul.
Ştii bine că, după gustul nostru, al pictorilor,
toată frum·u seţea acestor doamne l a un loc
n - ar ajunge pentru a alcătui o femeie destul
de frumoasă cit să ne mulţumească, dacă ar
fi să n e luăm după liniile, proportiile, măsu­
rile şi r e gulile desprinse paircă din r.ealitaite,
pe care primii născ ocitori ai a:rtei no astre,
d orind să rămînă nemuritori, l e-au rînduit
după cum au socotit ei de cuviinţă, deşi
a ceste născociri au fost - dacă putem spune
a stfel - divine.
FA. D ragul meu Lauro, î ţi laşi pătrundere a
minţii învăluită de ignoranţă, căci propwţiile
de c are ai pomen i t n-au fost născocH.e de
pictori, ci desprinse şi lua,t e chiar din zămisli­
rile firii, ca o rînduială folosită de natură în
plăsmuirile sale ; iar pictorul nu poate să
clLntească nici măcar un p un c t dincol o de
ceea c e se vedea în natură. Singura regulă a
piotorilor este de a imita lucrurile vii şi ade­
vărate.
LA. Aşa e , cine-ar putea să o nege ? Dar
spune-mi rogu-te, după tine c e este frumu­
seţea ?
FA. Ştii bine că sînt pictor, nu filozof. Ci­
teşte-l pe Aristotel şi pe ulţii care au v orbit
despre asta ; da'r după cite înţeleg eu cu
mintea mea, frumuseţea înseamnă în orice

1 Veneţienele erau reputate pentru frumuseţea şi etei:anţa

lor. celebrată de numeroşi autori. 1 8(
 specie a firi i o potrivire a m ă surii şi al că tui r i i
membrelor făurite de natură, cînd n u e stin­
gher i tă de nici o pied i c ă î ntîmplătoare 1•
LA. Dacă frumuseţea este o înfăp tuire a fi­
rii , de c e v:rei oa ar t a să- m i hotărască reguli
după oare s-o oaut ş i să o j udec ?
FA. Dimpotrivă, pictura a dmite că i nt elec ­
tul poate foarte b ine să înţeleagă şi să judece
toaite lu crurile firii, fără nici un ajutor din
afairă , chi,ar dacă cei din vechime ş i - au închi­
na1t timpul şi pr i <0eper ea acestei cunoaşteri,
,

făcînd din ea o arrtă cu a j u tor ul experienţei.

Dar o amenii greşesc din pricinia i gnoranţei,
aşa cum a i făcut tu , oa re, fără a cerceta amă­
nunt�t pe v1reunia din aceste doarm ne, le-ai
s ocotit pe toiate fl'UJ1Il o a se A semenea
. j ude­
căţi sînt impelffeote, nefiind rodul unui inte­
lect libe1r 2.
LA. ln privinţa asta sîntem de aceeaşi pă­
rere.
FA. Adevărul este că toaite z ă m i slLrile firii
înUmpină piedici datorită neputinţei m a teriei
din care naturn îşi plămădeşte operele 3• Şi
oa să nu te loveşti de imp er fecţ i un e, i a pildă
de la Zeuxis , care, voind s ă picteze o Veneră
perul!ru c1mtonezi, a ales dintre toate ti nere le
aicelui oraş c i n c i fecioare, a căiror frumuseţe
îmbinată să întregească chipul zeiţei , luînd

1 Definiţie preluată după Aristotel, care afirmă că !ru­

museţea constă in simetria membrelor (Toptca, 116 b) , in
mărime şi ordin e (Poetica, 1450 b) , în ordine, măsură şi
l imitare (Metafizica, 1078 a) . Incepînd din secolul al XIlI-lea,
filozofia aristotelică s-a impus ca doctrină oficială in ţă­
rile occidentale. fiind a daptată teologiei creştine prin eru­
ditele comentarii ale lui Albertus Magnus şi Toma d'Aqulno.
' Ignoran ţa e definită de Aristotel nu numai ca o lipsă
de cunoaştere, ci şi c a o cunoaştere eronată care falsifică
.i udecata.
8 Conform propriilor sale spuse, Pino nu era un om in­
struit. Dar pentru a da mai multă pondere scrterli sale, a
intercalat unele rudimente ale filozofiei scolastice, devenite
şabloane curente. Afirmaţia de :faţă rezumă schematic on­
tologia aristotelică, potrivit căreia materia constituie un
substrat nedeterminat. o potenţialitate pasivă, ce se traduce
in act prin Intervenţia fom1ei, principiu activ. In acest pro­
ces de generare, rezultatul �stc condiţionat de receptivitatea
matf'riei. ca şi de intervenţia unor factori accidentali. cum
ar fi influenţa planetelor tn momentul gestaţiei. Imperfecţiu­
nea se datoreşte deci acestor posibile inaptitudin i ale ma­
181 teriei de a traduce tn act perfecţiunea formei.
 de Ia una ochii, de Ia a lta gura şi de Ia alta
pieptul, aşa incit şi-a putut duce opera la
desăvîrşire 1 •
LA. Poţi să fii sigur că, dacă aş fi fost î n
locul lui Zeuxis, m-aş f i îngrij i t întîi de na­
tură şi abia p e urmă de artă.
FA. Te laşi stăpînit de simţuri.
LA. Ca ş i de glume, dar nu într-atîta inci t
să-mi uit şirul g îndurilor. Ia spune-mi : dacă
ori,ce om are în mod firesc putinţa de a cu-
110-aş te Iucruri'l e naturii, atunci pictura ar tre­
bui să fie mai bine înţeleasă, ea fiind o ima­
gine a n a turii.
FA. N-am ce zice, răspunsul e bun şi foarte
potriv i t pentru noi. O asemenea cunoaştere
ar fi cu putinţă da·că lucrurile pic tate ar fi
desăvîrşi;te ca şi c ele naturale ; noi însă nu
putem înfăţişa înto tdeauna figurile foarte
d esluşit, d�n pricina redării mişcărilor, cum
se întîmp l ă în ra cursiuri, unde une l e păni
sîn t ascunse vederii , astfel încît chiar ş i nouă
ne e greu să Ie înţel e gem , ele neputînd fi
pricepute fără ajutorul artei ::. De aceea se
întîmplă c a un pictor foa rte bun să facă un
personaj imitat după natură , dar î ntr-o po­
ziţie atît de greu de redat, încît nu numai că
nu este înţeleasă, c i e chiar criticată d e către
aceia oare nu ştiu pînă unde po.ate să mea·rgă
arta noastră. Aşa aj unge omul să-şi strice
faima tocmai prin sfrădaniile cu care caută
s-o dobîndească.
LA. Că bine zici. Pînă şi un maestru cît de
încercait în ale .artei se fră mîntă necontenit
între nădej dea de a-şi vedea operele lăudate

1 Născut in Sicilia la mij:ocul secolUlui al V-lea· f:e.'li!

Zeuxis a adus o reinviere a picturii prin arta de a folosi
lumina, dar işl Idealiza figurile pină la i m personalitatea ex­
riresiei. Informaţia de faţă e consemnată de Pliniu (Op. c i t . ,
3 ;; , 3 6 , 4 ) . care vorbeşte însă de o Junonă Lacinia destinată
agrigentlnllor. La Cicero (De Inventione, II, 1) subiectu!
este o Elena, ca şi la Elian (Varia Hist. IV) . Albert! spune
ca şi Plno ci tabl.oUl era destinat crotonezllar, insâ pentru
templul Ju nonei. (Op. cit„ p. 107)
2 TermenUl este folosit !n sensul de ştiinţii, de disziplină
cu respectivele reguli - in cazUl de faţă acelea ale anato-
miei şi perspectivei. 1 82
 şi teatn.a de a le vedea ponegrite ; iar une­
ori ignoranţii se lasă într-a tîta sHipîniţi de
vr,eo părere proasta, pe care şi-au făcut-o
pentru că nu le- a plăcut o figură ori vreo
mină zugrăvită de un pictor, incit căşunează
împotriva lui de nu mai e chip să le intre în
voie. Iată, de pildă, messer Giro1amo din
Brescia 1, m aes trul lui Paolo Pino, om deose­
bit de înzestrat în arta noastră şi imitator
foarte bun, cum Şi-ia irosit viaţa, lăsînd ope:re
puţine ş i un nume prea puţin preţuit. Este
drept însă că o vreme a fost în sluj ba ulti­
mului duce de Milano �.
FA. Asemenea oamoor o.ropsiţi de soartă
am av·ea destui de p om eni t.
LA. Lasă · asta, nu mai schimba subiectul de
la care am pornit, căci era mai plăcut. Da­
c ă-mi aduc bine aminte, p arcă zioea i că pic­
torul nu poate înfăţişa totul desluşit ; arta
es.te aşadar imperfectă ?
FA. Dimpotrivă, oa artă e desăvîrşi.tă ; însă
a:r ta este în mod necesar inferioară naturii,
pentru că natura dă relief şi mişcare figl1I'i­
lor, ceea ce nouă nu ne e cu putinţă. Arta
noastră face întocmai ce face oglinda, care
p.r inde forma ( fără mişcare) ce i se pune în
f,a ţă. Iar dacă vrei să te încredinţezi de lu­
crul aoesta, aşează un om în ce poziţie îţi
place şi întinde un văl foar�e subţire în faţa
lui, aşa incit să-i vezi bine forma prin el, irnr
pe urmă pictează-l întocmai : vei vedea că
omul şi pictura arată la fel şi că nu vei găsi
nimic la modelul viu care să nu se afle şi în
t ablou 3• Dar să ţii seama că pentru a vedea

' Gian Girolamo savoldo, născut la Brescl.a prin 1480, a

lucrat un timp la Florenţa, iar din 1521 este menţionat l a
Veneţia, u n d e a murit curind după 10�8. a n in care Aretino
afirmă că era bătrin şi decrepit (scrisoarea V, 130 din dec.
1548) .
' PJ.no e singuru! c are consemnează această ln!onnaţie
(cfr. Pallucchini) . Se pare că Savoldo a stat la c urtea lui
Francesco II Sforza din 1533 pină la moartea acestuia, ln
1535, după care ducatul milanez a trecut ln posesia Spaniei.
" Metoda e recomandată de Albert! pentru redarea corectă
a sub icctulu l tridimensional printr-o imagine bidimensională,
adică perspectivă, folosind urzeala rară a pînzel ca un
1 83 c aroiaj . (Op. cit„ p. 83) .
această asemănare trebuie să stai neapărat în
acelaşi punct de vedere, adică în l ocul de
unde ai pictat modelul, căci dacă te aşezi ma i
încoace sau mai încolo de punctul acela, mo­
delul viu o să arate al tfel decît î n pictur ă ,
din pricina reliefului. p e cînd dacă stai î n
acelaşi loc, cele d o u ă forme vor fi aidoma 1 •
Şi c u m figura pictată va f i făcută p e o supra­
faţă dreaptă şi netedă, d acă priveşti modelul
viu prin netezimea vălului, va semăna ş i mai
mult cu pictura .
L A . Frumoasă compa raţie. D a.r te-aş ruga
să mă lămureşti mai bine : c e este punctul
acela ?
FA. Noi pic torii numim pun c t un semn pe
care î l folosim c a orizont sau rep er ş i este
întocmai ca p unctul numit centru, fără care
nu se poate trage un cerc cu compasul. I ar
aşa cum pămîntul e centrul universului 2, tot
astfel punctul no stru, deşi se poate afla î n
afară de mij locul imaginii, este î nsă termenul
hotărîtor al tuturor operelor noas tre : din
·
punctul a cesta porneşte p erspec tiva , adică o
mulţime de linii, dintre c are două au legă­
tură cu ceea c e n e interesează acum, una
perpendiculară sau dreaptă, şi alta oblică (li­
n i a fiind o trăsătură subţi.re care nu s e mai
poate despica). Şi ia aminte că orice lucru
pictat trebuie să tină seama de punctul
acesta 3, căci aricit de mult s-ar răsuci omul

1 Pino reproduce sumar concluzia Iul Albert! prlvltoare

Ja piramida vizuală (conul de vizibilitate) , unde spune în
încheiere : „Schimbînd d!Stanţa şi poziţia raze1 centrice
(raza vizuală prtnclpală) suprafaţa va arăta deindată altfe l " .
(Op. cit„ p. 62) .
2 Conform s!Stemulu.l ptolemalc, pămtntul Imobil se afla
în centrul sferelor cereşti care se roteau ln Jurul lui.
' Străin de teoria şi practica perspectivei, dar conştie nt
de important a care l se acorda ln acea epocă, Pino a
spicuit destul de confuz clţlva termeni din expunerea lui
Albert!. In cazul de tată este vorba de punctul principal sau
central, adică acela in care raza vizuală prtnc !pală stră­
punge planul t ab l o ului ailat intre ochi şi obiectul pictat.
Punctul de intersecţie Intre această razii orizontală şi ver­
ticala tabloului constituie centrul cercului care delimiteazA
conul vizual, iar amplasare a lui nu c o incide neapărat cu
centrul geometric al tabloului. fiind hotărită în funcţie de
cerinţele compoziţionale. 184
 O C HIUL

B-F

A-E

C'- G' li. E' B'- F' D'· H'

I I I I
/:.- e· -----� ....• -. --- ' :
j\ I
C°- 0' '/'.
I
- - -- -

E'- F' - - - - - +---------- -1,I

.. '
.
G'- H '- - - - - �----�

Constru c tia perspectivică a unui paralelipiped cu

ajutorul metodei construzione legittima (inventată
probabil de Brunelleschi, pe Ia 1 420). _

'
î ntr-o mişcare, el nu poate ieşi din limitele
proporţiei lui. Şi am să-ţi dovedesc că este
aşa. Dacă cineva stă în picioare, cit s-ar în­
tinde el şi s-ar suci . capul piep tului o să b a t ă
d rep t intre gamba şi glezna piciorului pe care
85 se sprij ină, căci dacă n-ar fi astfel. a.r trebui
 o r i să schimbe piciorul. ori să cadă. D a r să
lăsăm lucrurile astea foa rte bine lămurite de
a:lţii mai luminaţi la minte, c ă c i n-am de
"'
gînd să amestec în discuţia noastră şi a rta
perspectivei. deş i este de mare î nsemnătate
pentru n o i , ca parte a pictur i i , cum o să-ţi d o ­
vedesc altă dată. lntorcîndu-mă l a c e e a c e
vorbeam, vreau s ă - ţ i spun că l a orice lucrare
trebuie să-ţi alegi locul d e unde priveşti ,
punctul sau o r izontul . a c olo unde este mai
p otrivit pentru lumină ş i pentru distanţa l a
care v a f i înfăţişată i maginea, ş i să fac i în
a ş a fel încH toate figurile din tablou să fugă,
să se scurteze şi să descrească de-a lun gul
unei singure linii clin cele amintite, care să
por n ească din a c e s t punct. Să ai de asemenea
grijă să-ţi alegi punctul în tr-un Ioc de u n de
i maginea să aibă o distantă proporţională,
căci într-un tablou unde di stanta e bună, fi­
gurile p a r mai armon i oase, racursiurile sînt
mai l e sne de înţeles, tonurile se îmbină mai
bine şi întreaga operă pare mai izbutită. Să
te păzeşti de greşelile care se văd în multe
tabl our i , vorb esc despre acelea făcute de
mari maeştri, unde figurile sînt lipsite de
noimă, trăgînd care încotro, adică vreau să
spun că, din cine ştie ce · pr i c ini, unele iş1
a rată spatele cînd a r trebui să-şi arate piep­
tul t. Asemenea n e reguli fac opera neplăcută
la privit , c h i a r dacă mulţi nu ştiu să spună
care e pricina ac estei lipse. Trebuie aşa da r
să-ţi alegi un l o c , ş i de a c o l o să redai totul.
LA. Aştept să înţeleg �ai b ine cînd te v o i
vedea l a l u c r u , căd î n cuvi nte pare destul
de greu..
FA. A , eu v orbesc ca pentru unul car e ,
fi ind p i ctor bun, mă înţelege, căci nu m - am

' Ca şi mat sus. autorul rezumă confuz după Alberti :

„Sint u n H carc. redind mişcări prea îndrăzneţe, fac ca la
aceeaşi figură să s� vadă şi pieptul şi şalele, luct'U impo­
sibil şi •J e;lo:r;v; l , erezînd că vor fi lăudaţi, pentru cA au
auzit ca par mai vii Imaginile c are-şi avîntă cit mai mult
toate membrele". (Op. cit„ p. 96-97) . 18
 o.stanto dintre ochi ş(
p l a n u l p 1 c l u rn

lf;;---�---t����--:7b
(ochiul)

Construqia presp e c t i v ă · a unei pardoseli î n eşichier

cu ajutorul metodei consem n a te pentru p rima oară
de L. B. Albcrti, pc la 1 435.

apucat să-ţi dau l e c ţ i i , ci d o a r să-ţi spun ceea

ce-mi ceri.
LA. Dacă perspec tiva este atît d e trebuin­
cioasă, cum cei m a i mul ţ i d intre p i ctor i i
noştr i riu o prea stăpîne sc, înseamnă c ă ope­
rele lor trebui e să fie p l i ne de greşeli. Dar
pînă nu uit, lămu:reşte-mă ş i p e mine care
sînt acele î nsuşiri fără cusur date d e l a n a ­
t u r ă 1 , ş i cum p o a t e plăm
' ă d i natura o femeie
frumoasă.
FA. l n orice lucru e foa rte greu să cunoşti
perfe:e ţiunea , da r s ă afli, înseşi tainele firii
este peste pu.tinţă, c u toate că filozofii natu­
rii, dorni c i de a devăr, au dezvăluit prin cer­
ce tările l o r multe din t a inele sale ş i , chiar
dacă n-au ajuns pînă la natura naturi i , i-au
a rătat temeiuri l e , rînduiala ş i c auzele. Lucruri
pe care n-o să le afli de l a mine ş i nici nu au
de-a face c u c e ea ce v o rbim noi. Am să-ti
zugrăvesc însă în cuvinte însuşirile c ele mai
plăcute ş i lăudate de oameni, soe:oUn d c ă
sînt tocmai acelea p e oare v re i să le afli.

' Cu alte c uvinte, calităţile fizice adecvate canoanelor fru­

1 87 musetii.
 LA. Num a i să-mi spui tot ce ne priveşte
pe noi. pictorii, căci restul rămîne la voia ta.
FA. Ca să-ţi p o t face pe plac trebuie să mă
potr i vesc dorin ţell o r tale.
LA. A ş a este ; d a r dacă vei încerca să-mi
faci pe plac, v e i gust.a ş i tu aceeaşi plăcere
ca mine.
FA. Ai dreptate. Eu s o c otesc că, pentru ca
u n trup de femeie să fie desăvîrşit, se cere
ca natura să nu î ntîmpine piedici cînd îl plă­
mădeşte, ş i ca m ater i a să fie b ine pregătită
prin cantitate şi c a l i tate ; să fi e generat cînd ,
cele şapte stele se află într-o conj uncţie
bună 1, iar sub înrîuri rea binefăcătoare a
a cestor crauze secunde să aibă o alcătuir:e
b ine cumpănită ş i proporţionată ; umorile de
sub piele să fie p otrivite în aşa fel încît să
dea o c arnaţie gingaşă, fără nici o pată , albă
şi n etedă ; vîrsta să fie pînă în treizeci ş i
cinci de ani 2 , da r m a r apr o ap e de pragul ti­
nereţii decit de c e l al matu rităţii , i a r trupul
nemoleşit încă de împreună r i . n i c i gras, nici
uscăţiv ; mădularele să se î mb i ne a rmonio s ;
p ă rul să fie lung, mătăsos şi auriu, obraj i i
netezi, gu!Ta dreaptă, buzele m i c i şi purpurii,
dinţii albi ş i egali, urechile potrivit de mari.
adică de la vîrfu l nasului pînă la coada
ochiului şi apropiate de cap ; gîtul r o lund şi
neted, pieptul p l i n şi ciatifela t, cu sînii tari şi
depărtaţi, braţele mlădioase şi mîinile gin­
gaşe, cu degete drepte, puţin subţiate spre
vîrf şi unghii alungi.te, i a r trupul zvel t, cu
c a rnea ta•re şi c o apsele rotunde, p r elungi, ca
de m a rmură 3•

1 Cele şapte stele erau principalele planete : Luna, Mercur,

·
Venus, Soarele, Marte, Jupit e r şi Saturn. Potrivit cosmogo­
niei amintite, acestea guvernau miŞcarea de rotaţie a res­
pectivelor ceruri, imprimlnd procesului de generare şi
vieţii spirituale a oamenilor caracteristic ile lor specifice.
' lncă din antichitate virsta de treizeci şi cinci de ani
reprezenta m ome nt u l de apogeu al vieţii. (De ex. Ari stot el ,
Retorica, II. 14) .
' 'Descrierea cal ităţilor fizice ideale este foarte asemănă-
toare cu aceea pe care o dăduse Agnolo Flrenzuola cu un
decen i u înainte. ln D!alogo della bellezza delie donne. (Cfr.
Baroce hi) . 1 88
 LA. Vezi că al coborît două trepte dintr u n -

pas, fără să pomeneşti şi de c e a din mijloc.

FA. Hi lasă gura ap ă , nu ?
LA. Fii bun şi t r eci m a i departe.
FA. Mai trebuie să aibă gambele zvelte, iar
Laba p i ciorului subţire, cu degetele bine fă­
cute. Asta cred că e buna a l c ă buire de l a n a ­
tură cînd nu e s.tăvilită de n k i o piedică.
Apo i ma i este ş i buna a lcătuire lăuntrică ,

s�rîns legată de proporţi.a de care-ţi vorbeam ,

a ş a încît f ru mu se t ea este o mărltuiri·e a bună­
tăţii 1• Iar Aristotel spune că un trup pocit
e Slte n edemn d e u n suflet ales.
LA. Văd că nu p omeneşti şi de cazul opus.
FA. As<lu o l a s î n seama t a căci te pricepi
,

mai bine.
LA. O tre c i sub tăcere ca să nu aflu tainele
ştiÎII'l �ei voastre, nu 1
FA. Dimpotrivă mă străduiesc să-ţi impăr­
,

tăşeS'c ace s te cunoş tinţe a tîta cH mă pricep.

LA. A ş a să fie. Dar a i măcair bunătatea
să-mi Himureşti proporţiile figurilor, cum
adkă treb u i e socotite m ăsurile c1a să se
.

cheme că sîn t proporţionate.

FA. Am să ţi-o spun, cu toate că rareori ni
se întîmplă să facem figuri a tît de s i mple,
drepte şi nemişoate incit să poată fi măs.uraite
în întregime, căci fieoar.e ma.estr u trebuie
să-şi ascută dibăc i a de a î nchipu i atitudini
v ii şi î n p l i nă mi şciare, aşa încH feluiri.tele
p ărţi ale trupulu i se scul'bează ori se micşo­
r ează prin perspectivă. Duilllnezeu a pl ămă ­

d i t omul î ntr- o alcăituire m i n unată, numită de

mulţi a rm onie, dîndu - i o . formă atîit de pro ·

porţionată, încît după el s-au întocmLt toate

n ă scoci rile, regu l i l e şi m ă su rile. Arhitec1ţii din
•antichi ba te au năs oo c i t
. zidire a oraşelor, a
turnuril o r , templelo•r, corăb i i l o r , şi a felurite­
l or ma•şini de război ; ei au dait cantită ţile şi
p roporţiiJe c oloşilor, a r curilor, oo•loanelor,

1 Termenul este folosit f n vechea lui accepţie filozofic ă ,

de bună alcătuire spirituală care I nfluenţează desăvirşlrea
1 89 form e i . ca reflex al perfecţiunii divine.
 uşilor şi feresLrelor luîndu·se tocmai după
forma omenească. Tot astfel s-a desco p er it
forma sferică sau rotundul desăv îr ş i t ; cac1
dacă un om bine pr op orţionat stă culoat pe
pămîrut, cu br.a t·e le l ar g deschise în cruce, cu
picioarele întinse şi desfăcute, dacă i se pune
un vid al comp1a sului în ombilic lua t d r ep t
centru, rotind celălalt v î r f de la creştet, pe
la vîrful mîinilo.r şi picioarelor, iese un ce.re
perfect. Dacă omul stă tot culcat, însă cu
picioarele l ipite, iese un pătrat pe r feot ; tot
aşa se face şi forma triunghiului 1.
LA. In t r ade v ă r omul este f ă p tu r a cea mai
- ,

desăvîrşită din t re toa1te c ele zămislite, aşa în­

dt este de crezu t că a alcătuit lucrurile fă­
cute de el după p r op r ia i asemănare, ca fiinţă
-

mia.i ta.inică şi mai alea.să.

FA. Nu există o măsură anume care să se
p o tr ive asc ă la orice formă, căci între noi sînt
atîtea deosebiri, unul fiind mai mare şi altul
mai mic. Dar cum deosebirile acestea se
ivesc dator it ă p iedicilor înt împ lătour e pe care
le î ntîmpină natura ( cum îţi spuneam cînd am
vorbit despre frumuseţe) , cei din antichitate,
cu marea lor iscusinţă, au ales una dintre
aceste mărimi, ca fiind mai p o t ri vi t ă şi mai
propo'fţ i onată , hotărînd ca î n ă lţ imea omului
să fie soc.otHă de şase picioare, i"3!r aceasta e
r e gula folosită de Vitruviu 2 ; cred însă că el
vo rbe a de picioaire g eome t r ice oa.re dup ă
,

Marcus Varro 3 şi Aulus Gellius erau de

' Demonstratia se găseşte Ja VitI'UViu (De Archltectura,
III, 1 ) , menţionat ln rîndurile ce urmează, fiind de altfel
o autoritate frecvent citată de autorii acelei epoci (prima
traducere ln italiană a fost public ată la Pcrugia în 1536) .
Pallucchini sugerează posibilitatea ca Pino să fi cunoscut
desenuJ lui Leonardo (nr. 228 de la Galeria Acad. din Ve­
neţia) , în care proporţiile corpului reprezentat ln patru
poziţii sînt folosite ca bază p entru constru irea cercului şi
pă tratulul.
2 Afirmaţia de faţă se găseşte în De Archltectura III, l,
ca şi măsurile corpuJui indicate mal jos.
3 Ma.rcUs Terentlus Varro (110-27 l.e.n.) , fecund scriitor
roman de o vastă erudiţie enciclopedică, ale cărui opere
s-au pierdut aproape toate. Multe din Ideile şi lnformaţlile
Jul au fost co11semnate însă de autori Ulterioii, cum este
cazul lui Aulus Gellius (sec. II e.n.) . Teoria proporţlllor
corpului omenesc a constituit o preocupare esenţială în Re­
naştere, cind unele reguli străine de cele vitruvlene li erau
atribuite lui Varro. 1 9J
 p a tru palme, c ă c i p i c i o a rele obişnuil2 nu ies
la socoteală în multe forme proporţionale t.
Dar aici se mai cere ş i dis cernămînt, prin
care eu înţeleg buna judecată. Cît desp r e
m ă r i m e a m embrelor, există o m u l ţime de n e ­
înţelegeri î n t r e cei care vorb esc d e spre asta,
aşa încît ţ i se face silă şi lehamite să le as­
c u l ţ i . Ca atare, o să ne luăm după Vi lruviu,
care socoteş te că în împărţirea c orpului ome­
nesc trebuie s ă se ia d r ept măsură faţa, c 1
poartă a comorilor n o astre 2, adică distanţa
dintre bărbie ş i marginea frunţii unde începe
rădăcina părului, deşi a ce e a ş i lungime o au
ş i p,almele, de la linia încheieturii pînă l a vîr­
ful degetului m i j l o c i u . Aşad3r , pentru ca
omul s ă fie bine proporţionat, trebuie să aibă
î nălţimea dt zece feţe , fără a trece într-a
unspr,ezecea , împărţite în felul următor : din
c reştet pînă l a vî rful n a sului este o faţă ; de
la v î rful na'sului pînă la furca gîtului este a
doua faţă, i a r de la fur c a gîtului pînă l a de­
şert sau furca pieptului 3 este a treia ; de
a c o lo pînă l a buric este a patr a , şi apoi p î n ă
l a o rganele genitale, a cincea. I a r a i c i s e află
j um ătafoa corpului, vreau să zic de l a furca
gHului pînă la tălpi, fără a pune la soc oteală
ş i capul, căci mijl ocul omului î nkeg este
buri cul. Coapsa , adică partea de sus a p i c i o ­
rului pînă la vî rful genunchiului, cuprinde
.două feţe, i a r de la genunchi pînă la talpă
înoap încă trei. l n felul a cesta trupul s e îm­
parte în zece feţe, lucru care mi s-a adev eri t

t Această afirmaţie nediscutată de comentatorii lui Pino

este eronată. Pi(iorul măsura în antichitate 0,296 m , care
lnmullit cu şase dă înălţimea plauzibilă de 1.80 m. Cum
palma a v ea cca 0,2j m, folosirea piciorului geometric pare
Imposibilă. Trebuie subliniat insă că Vltruvlu nu vorbeşte
de p icior ca măsură de lungime, ci ca etalon al pro por­
tl llor individuale ; sau. cum spune mai clar AlbeMi : „pen­
tru a măsura corect o făptură, trebuie să se ia unul din
mădularele sale ca măsură pentru celelalte, Arhitectul Vi­
truviu folosea ca măsură a !nălţimii piciorul ; mie m f se
pare ma; potrivit ca toate mădularele să-şi ia măsura după
aceea a capulu i " . (Op cit., p. 89) .
2 Adică a trăsăturilor spirituale oglindite în trăsăturile
fet<'l.
' Vechi denumiri folosite pentru capătul Inferior a l ster­
1 91 nului.
şi pe viu. Iar ca să-t i d au t o a t e măsur ile.
b ratele trebuie să aibă trei lungimi de faţă,
î n cepînd d e l a î n c h e i e tura umărului şi pînă
la încheietura m î i n i i ; să mai ş ti i că di stanta
d e la călcîi pînă la capul tendonului este
aceeaşi ca ş i de la călcîi pînă Ia degete, iar
grosimea trupului măsurată p e l a subţi o n
este cit jumă tate d i n înă l ţime.
LA. Imi place mult ceea c e - m i spui ş i îmi
e de mul t aj u tor !
FA. Faţa, folosită d e n o i ca măsură, se îm­
parte în trei : d e la bărb i e pînă sub nas este
o treime, d e la nări pînă la linia sprincene­
lor a d o ua , i a r d e la sprîncene pînă l a mar­
ginea frunţii este a treia şi ul tima. Apoi îti
mai spun u n secret, anume c ă în degetele
mîinii s î n t cuprinse toate măsurHe feţei, din­
tre care una e d e la încheietura mijlocie a
arătăt o rului pînă la vîrful lui : aceasta e c i t
d e la bărbie la linia gurii ; i a r cită e s te lun­
gime.a gurii, atîta e şi lungimea urechilor.
Apoi, de l a ceai.altă încheie tură , de suh un­
ghie, ş i pînă la vîrful degetului e cit lungi­
mea ochiului, iar depărtarea d inlre nas şi
ureche e c i t lungimea degetului mijlociu. In
felul acesta toate părţile trupului şi înche­
i eturile sînt po trivite unele c u altele. Şi află
că trupul omenesc, cînd este . î n treg, cuprinde
şase sute şaizeci şi ş.ase d e mădulare, punînd
la s o c oteală ş i vinele, nervii , unghi i l e şi în­
cheieturile.
LA. De aceea s e spune că Dumnezeu şi na­
t u r a nu fac nimic fără rost 1 • Iată măreţia
artei noastre, i a tă d e unde vine, d i n cunoaş­
terea deplină a celei mai nobile plăsmuiri a
Doonnului.
FA. Urmîn d a c este reguli, sculpto r i i din
an tichi tate făceau figurile d i n zece bucăţi, pe

' Principiu clasic a l concepţiei finaliste, preluat de l a

Aristotel : „Natura nu face nimic ln zadar". (De A n imu, I I I ,
f32 b). 1�
 care le î mb inau apoi laolal tă, aşa incit ieşeau
proporţionate ş i fără cusur.
LA. Cu toate că măsuril e acestea au cam
ruginit, fiind mai rar folos ite de noi, îmi plac
şi le preţuiesc mult 1.
FA . E bine să ştii multe, dar foarte bine să
ştii ce este mai bun ; şi este de 'asemenea mai
lăudabil să te iei după măsuri, decit să te in- ·

crezi în propria-ţi judecată.

LA. Mi-aduc aminte că deunăzi spuneai că
toate artele meoanice se numesc meşteşugă­
reşti, dar nu şi ·a n o astră 2.
FA. Pen1ru că pictura nu este o artă meca­
nică,' ci liberală, alăturîndu-se oelor patru
arte matematice 3, şi poţi să fii sigur că p i c­
tura este cupri nsă în cea de a treia dintre
primele trei cauze , adică Dumnezeu, natura şi
arta 4, fiind recunoscută şi preţuită ca una din
părţile nobile ale a·11t.ei înseşi. Aceasta ·e cea
mai înaltă născocire făcu tă de oa.meni, iar
toate air tele mecanice sînt numite arte doar
datorită legăturii lor cu piobura, ca părţi de­
pendente de aceas·ta, care, prin desen, este
însuşi t.em eiul lor, căci meşteşugarii nu p ot
fa.ce mă car o l ingură fără desen ; i a r dacă
toate artele imită natura 5, ea imită mai cu­
prinzător lucrurile firii decît celelalte arte,

1 Replică sublini a tă de comentatori, deoarece atestă cll­

derea în desuetudine a acestor canoane clasice foarte pre­
ţuite în Renaştere, lnsă depăşite treptat d e noul gust care
se afirma ln pictură.
• Arte mecanice se numeau m eşteşugurile bazate pe
munca manuală (ca pielăria, dulgheritu!, croitoria, etc.) ,
fapt care determinase Iniţial Includerea artelor plastice ln
ac eastă categorie.
3 Artele liberale - numite astfel pentru că iniţial fuse­
seră accesibile ·doar oamenilor liberi, adică din clasele do­
minante - cuprindeau disciplinele bazate pe o activitate
Intelectuală. tnceplnd din evul mediu, ele erau ln număr
de şapte : gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geo­
metria, astronomia şi muzica, ultimele patru num indu-se şi
arte matematice. !n rlndurlle ce urmeaz!I, autorul 1 ela prin­
c ipalele argumente ale îndelungatei dispute renascentiste
. pentru revendicarea loculul cuvenit artelor plastice pe baza
caracterului lor lnt�lectual şi cognitiv.
• Aici ln sensul larg de activitate umană produc!lloare de
obiecte şi efecte, alături d e ceilalţi dol factori generativt
primordiali.
1 93 • Conform definiţiei aristotelice a artei.
fiind to t o d a t ă cauză pen tru produsele a r te l or
mecanice. Aceasta e născocirea divină al că­
rei subiect s e înalţă pînă la deosebirile c e l o r
două l u m i f ; care păstrează amintirea o ame­
nilor ară tîndu-l e chipul ; c are sporeşte faima
celor virtuoşi, redind a l tfel decît prin cuvinte
faptele lor încununate de glorie e t ernă ş i în­
demnîndu-i pe urmaşi să s e înalţe la aceleaşi
merite. Este arta care înnobilează aurul şi pie­
trele preţioase, întipărind î n ele varietatea
imaginilor 2• Aceasta e p o ezia care te face nu
numai să crezi, ci şi să vezi 3 cerul împodobit
de soare , de lună şi stele, ploaia şi neaua, ce­
ţurile aduse de vînturi, pămîntul şi ap::i ;
te-ncîntă cu pro speţimea primăvăratică ş i c u
farmecul verii , făcîndu-te să te zgribuleşti
cînd îţi înfăţişează iarna c ea rece şi u m edă.
Arta acea sta a înşelat animalele r. . Ş i cine ar
putea să nege că adesea şi oamenii s-au lă­
sat înşelaţi, luînd la prima vedere drep t vii
chipur i zugrăvite ? Pictura arată semnele dra­
gostei, dezvăluie făţărnicia linguşirii , cloc otul
minie i , vigoarea pute r i i , apăsarea ol.>o s e l i i ,
grozăvia fricii, însuşirile f i r i i , străfundul su­
fletului, iscusinţa arte i şi, mai mult decî t atît,
viaţa ş i moa r lea.
LA. încă puţin şi cădeam în ex taz :;, Dar
după c e s e cunoaşte că arta noastră e l i b e­
r ală şi nu mecanică ?
FA. Chiar din vechime au existat unele
a-rte nobile, numite liberale de cei din anti­
chitate, deo.areoe erau proprii intele c tului şi
o amenilor l iberi, i a r pictura a fost socotită în

t Lumea materială şi cea spirituală, redate ambele prin

mijloacele de exprimare ale picturii.
2 Afirmaţie preluată din Albert!. (Op. cit., p. 76) .
3 Argument frecvent folosit în tratatistica renascentistă,
(de ex: Leonardo da Vinci, Trattato delia pitt!Lra, par. 23)
ca dovadă a supremaţiei picturil faţă de poezie.
' Autorul va reveni mai Jos cu exemple concrete.
• Elogiul picturii culminează printr-o formulare voit
poetică, atenuată imediat de corectivul ironiei, procedeu
folosit de autor şi după unele pasaie dimpctrivă p1·ea di-
dactice şi aride. 1 94
 rîndul acestora de către toţi filozofii 1, a ş a
cum ara tă Diogene Laer �iu şi Demetrios 2.
Aoea8ta s - a datorat faptului că un piotor nu
poate p rodruoe în arta noastră nimic din pro­
pria-i închipu�re, dacă lucrul închipuit nu a
f.o·sit miai întîi .adus prin celelaJte simţuri lăun­
trice la imaginea ideii 3 in toată deplinătatea
cu ca:r1e t r ebui e să se producă, a stfel incit in­
tele ctul i'l cuprinde desăvirşit p r in el însuşi,
fără a depăşi pr-opria-i sferă, oare e înţelege­
rea. In a(:elaşi fel sînt p r ivite şi cele.I.alte arte
liber1ale, oa dialedioa , gramatic.a, retorica şi
aşa mai depii!Tte, drept care noi pictorii
ajungem prin arta noastră la înţelegerea teo­
retică fără a trece I.a acţiune 4,
LA. La ce foloseşte această însuşir e dacă
nu o dovedeşti prin efectul ei 1
FA. Acţiunea e practică, dar nu se cuvine
să fie numită mecanică, deoarece intelectul
n-.a r e aiH mijloc decît simţurile penitru a ex­
prima şi a aduce la cunoştinţă lucrul pe care

• Afinnatle inexactă, deoarece pic.tura nu se număra prin­

tre cele nouă arte liberale din antichitate, şi nici printre
cele şapte din evul mediu. Ideea a fost sugerată probabil
de interpretarea Inexactă a unui pasaj din Pllnlu : „rect­
pereturque ars ea tn prtmum gradum !lberaltum• . (35, 36,
15) Alberti spune : „Arta picturii a fost întotdeauna
demnă de spiritele liberale şi de sufletele nobile". (Op.
cit., p. 80) .
2 Informaţie prelutA greşit din Albert! (p. 78) , care
spune : „Laertiu Diogene povesteşte că Demetrlos a făcut
niste comentarii despre pictură". Diogene Laertiu (şec. III
e.n.) a lăsat o compilaţie despre Vleţtle şi doctrinele filo­
zofi lo r , iar autorul la c are se referă este poate Demetrlos
Phalereus, fllozof, orator şi poet grec din sec. IV l.e.n.
(Cfr. Pallucchlni) .
a Tennen preluat din teorla. p,1.atonică a formei arheti­
pale. care a constituit unul din conceptele de bază · alt!
estetlcil în sec. XVI-XVII. 11 găsim definit mal explici.
- la vasari : „Desenul, părintele celor trei arte ale noastre,
arhitectura, sculptura şi pictura, dat fiind că purcede din
intelect. scoate dintr-o multitudine de Jucruri o judecată
univesală, asemenea unei forme sau idei a tuturor lucru­
rilor din natură„. Şi pentru că din această cunoaştere se
naşte un anumit concept şi o judecată, se formează in
minte acel lucru care, exprimat apoi cu mtlni!e, se nu­
meşte desen ; se poate spune dec i că acest desen nu este
altceva decît o dezvăluire ş! a exprimare vizibilă a con­
ceptulu i purtat m cuget şi a ceea ce omUl a închipuit in
minte şi a zămislit in idee" . (Op. cit., p. 65) . tn secolul
următor, o definiţie mal sugestivă va da G. P. Beilor!,
Vieţile pictorilor etc., Buc. Meridiane, 1975, p. 55.
' Spec ificare menită să sublinieze existenta conceptului
artistic înainte şi independent de traducerea lui in act,
1 95 dovedind caracterul Intelectual al picturii.
 1-a înteles. Ceea ce nu încalcă însă funcţia
intelectivă, fiindcă simţurile acţionează eă­
lăuzi,te de intelect. Şi cu toate că unii spun
c ă această acţiune este un ac.t m ecanic 1, da­
to_rită diversităţii c ulorHor şi a contururilor
t.rase cu penelul, întocmai cum mruzicanituJ îşi
înalţă glasul sau îşi mişcă mîinile p e felurite
instrnmente 2, noi sîntem liberali cu toţii prin
a c eeaşi perfecţiune. Dar pictur,a poa:te fi so­
c o tită cu adevărat liberal ă deoarece, ca
regină a artelor 3, îngăduie şi oferă o bună
cunoaştere a tuturor lucrurilor firii ; şi e de
a semenea liberală pentru c ă i-a fost d a tă
libertatea de a plăsmui orice doreşte 4•
LA. Sînt pe d eplin lămurit. Dar ,ai putea
să-mi spui cum se face c ă pictura nu S'e ma i
bucură de aceeaşi cinste şi preţutre ca pe
vremuri ?
FA. Arta în s i n e n - o să deoadă nicioda tă
din rangul pe care l-a avut la-ncepu:t ca a rtă
l i berală şi virtute alea,să, însă noi, a rtiştii, nu
sîntem la înălţimea cinstei şi preţuirii cuve­
nite unei asemenea arte, din trei pricini.
Prim.a este că dorim mai degrabă să fim ma­
eştri decît discipoli ; a doua e marea nepri­
cepere a celor care comandă lucrările, ia r a
treia, lăcomia pictorilor şi a celor ce cum-
pără. Acestea ar fi, după părerea me,a, cauzele
cele mai însemnate d a1torită cărora pictorii
sî11rt prea puţin preţuiţi şi prost răsplătiţi.
Despre cei ce caută să se folose,a scă d e culori
fu"umoa,se p entru a stoarce bani n-am d e gînd
să v orbesc. Aşadar, întorcîndu-mă la ceea ce
spuneam, eu cred că într-o vreme pictura a
căzut în uitare datorită acestor cauze, ş i de
a ceea spune Pliniu, la începutul cărţii unde

1 Plctura ar plrea deci o lndeletnieire manuali.

• Comparaţie adesea lnvocatl, deoarece, spre deosebire
de pictură, muzica se număra printre artele liberale.
• Leonardo demonstrase ln introducerea trauituIUi său su­
perioritatea picturii asupra poeziei, a muzicii şi a sculptu­
rii. iar Alberti o denumise „floarea tuturor artelor". (Op.
ctt., p, 77) .
' In ultimele fraze autorul a utlliZat termenul de „libe-
ral" în diversele sale accepţll (nobil, generos, larg, liber) . 19
 vorbeşte despre pictură , că arta sculpturii în­
trece p i c tura în renume şi glorie 1• Dar sculp­
tura se impunea prin însăşi natura pietrei.
care e traini c ă , ş i nu prin desăvîrşirea artei.
i a r aceasta da torită faptului că pe atunci arta
noastră fusese dată la . o parte ; fiind însă re­
înălţam p e urmă de o am eni cu mintea lumi­
na� ă . ea străluceşte în zilele noastre ca s o a ­
rele. Este drept că nu ne mai bucurăm d e
privilegiHe din timpul grecilor, care tine,au
pictura l a asemenea cinste, incit nu numai c ă
o aşezau în rîndul artelor liberale 2 , d a r nu
îngăduiau prin lege ca oam enii căzuti în ro­
bie sau osîndiţi pentru vreo nelegiu i r e să
po.ată învăţa arta ace asta, sau, dacă o ştiau.
nu aveau v o i e s - o p-rn ctice 3 . A fos t foarte
preţuită şi de r o mani, în timpul cărora mulţi
oaiill eni aleşi s - au îndel etnicit cu p i ctu r a , c a
Manlius Fabius 4 , care a pictat templul lui
Salu s , aşa incit toţi Fabii au purtat apoi nu­
mele de pictori. La fel şi p oetul Pacuvius 5,
nepotul po,etului Ennius, şi Turpiliu s , eoavaler
roman, care p i cta cu mina stingă 6• Au pictat
cu multă rivnă Nero Valentiano şi Alexan­
dru Sever, amîndo i împăraţi 7 ; S o c r ate, Pla­
ton şi Piron a, filozofi renumiţi, au fost pictori

1 „Pictura. artA cfndva Uustrl!... este astl!zi cu totUl tn­

locultl! de marmurA ŞI chiar de aur.„ Ea a căzut tn ui­
tar1?. „ . pentru că toţi preferă sl! atragA prtvirile asupra
materta.Iulul folosit , dectt asupra proprtUlUI chip.„ Astfel
chipurile nu transmit Im a gin ea omului. CI a bogăţiei lui"
(Op. cit. 35, 1, 2 şi 2, 1-2) .
2 După cum s-a spus, afirmaţia e Inexactă .
• Informaţia se găseşte tn Pllnlu (op. cit„ 33, 36, 15) :
Alberti op, cit. p. 60.
• Informaţie preluatA greŞ!t din Pllnlu (35, 7, 1) sau
Albert! (p. 79) . Este vorba de dol patricieni romani, Luclus
Manllus şi carus Fablus. DatorttA lucrl!rli amintite (datată
304 l.e.n.) . cel de al doilea ş\-a adăugat porecla de Pictor .
pă�tratl! sl de urmasl.
' Mentlonat de Pllnlu şi Albert! (loc. cit.) , poetul Marcus
Pacuvlus (n. cca 220 t.e.n.) era reputat la Roma şi ca pic­
tor : se stie el! a decorat templul lut Hercule. Unchiul
sl!u. Ennlus. era socotit pl!rlntele poeziei latine.
• Mentlonat de Pllnlu (loc. cit.), şi d e Albert! (p. 79).
7 Menţiune preluată greşit din Albert!, care vorbeşte de
trei t mpl! ratl : Nero, Valentlnlan şi Alexandru Sever. (Loc.
ctt.).
I Menţionat! de Albert! (IOC. c it. ) . DupA llPUsele !Ul Dio­
gene Laertlus, Piron, tnt.erneletoruJ şcoIU filozofice a scep­
1 97 ticilor, (sec. IV l .e.n. ) debutase tn tinereţe ca pictor.
de merit şi, dată fiind nobleţea aoestei a·rte,
Pedius l-1a îndrumat s-o deprindă pe nepotul
său, Pedius, care era mut 1 ; iar Paulus Emi­
lianus şi a1ţi nobili romani i-au pus pe copiii
lor s ă înveţe aeeastă îndeletnidre alea1Să şi
pe potriva rangului lor 2, Da·r pictura n-a fost
o desfătare doar pentru b ărbaţi, căci au de­
prins-o şi femeile, oa de pildă Ta:m arete, care
a pictart o Diană p ă strată multă v reme la Efes,
Irene şi Calipso, apoi Zizena, olimpica fe­
cioară, şi tot artît de iscusită s-a airătat Marţia,
fiioa lui Varro, oa:re a picta;t şi prin forurile
publice şi a fost pomenită de scriitori 3•
LA. Nu-mi place să aud că femeile simt
puse la rînd cu măiestri·a băPbatiului în această
însuşire, căci mi se pare o defăimare a arfei �
şi o încălcare a legilor firii f emei•eşti, care e
făcută doar pentru fus şi vîrtelniţă .
•
FA. Ai dreptate, însă cele de care-ţi vor-
beam erau cunoscuite penitru felUJrirtele lor vir­
tuţi, avînd în ele oeva bărbătesc, aşa cum
spune legenda despre Hermafrodit 5, iar după
mine, ·aceste femei mer�tă să fie p r·eţuite de­
o.atr·ece, inţ.e/legîindu-şi lipsuri1le, încearcă să-şi
depăşească na.bura intlitind băirbatul, oare e o
făptură mai nobilă. Pentru bărbat este dim­
potrivă o ocară să aibă porniri muiereşti.

t Citat de Pllnlu, 35, 7, 3 ; Pedlus era nepotul lui Iulius

Cezar.
1 FrazA reprodusA dupl Albertl.. (Op, ctt ., p. 80) .
• Episodul este preluat confuz dupl Pllniu (35, 40, 22) ,
clei Ztzena, ca şi Martia fttca lut varro au rezultat din­
tr-o eroare de lecturi sau traducere. Pllnlu spune : „Lala
Cyztcena perpetuo vtrgo, Marct Varronts 1uventa, Romae
et pentcUlo ptn.rtt• (Lala din cyzlc, care a rlmas fe­
cloarl, a pictat la Roma tn tinereţea Iul Marcus Varro) .
Paragraful pllnlan se tnchele cu o plctorltll Olimpia, nume
transformat tn adjectiv şi atrlbult „Zlzenel". Albert:! pome­
neşte şi el despre „Martla, fiica Iu1 Varro, care se lăuda
fată de scriitor! că ştie sA picteze• (p. 80), Iar LUI!!!
Mall�. semnaltnd eroarea, adaugi cil Mart!a e menţ!onatA
ca p!ctor!tA şi de Boccaccio tn De Clarts Multertl>us. S-ar
putea deci ca iireseala sll orov!nl dintr-o ed!t!e plln!anll
mal veche. acredltatA apoi prin tradiţie.
• Cel ce susţineau superioritatea sculpturii Invocau ca
argument ş! faptul că pictura le era acceslbllA chiar şi
femeilor.
' F.iuJ lu i Hermes şi al Al.rodite!, contop it intr-un sin­
gur trup cu nimfa Salmacl!I, care, netzbutl:nd si-i ctşt!ge
dragostea, Je ceruse zeilor să-i u ne ască pe veci. 1 91
 Dar asemenea desăvîrşire se întîlneşte rar la
femei şi e socotită ca o minune a naturii .

LA. Adevărul este că p i ctu ra precumpă­

neşte şi înt:riece în virtute toate eelelalte a:rite,
fiindu-le călăuză şi îndreptar prin legile ei şi
prin desăvîrşiJrea desenllllui, aşa încît cel c.e
o preţui1eşte şi se desfart:ă cu ea s-,ar cuveni
să aibă l1a -ndemină 1toa;t1e cele trebuincioase
tr.aiului şi să-şi rostuiască întîi bunăsta11e a,
i1d!r pe urmă să filozofeze ; căci p ictura este
un fel de fil ozofie a naturii, deoarece imită
can titaitea şi calitart:ea, forma ş i însuşirile fi­
rii 1. Poţi fi încredinţait că arta aceasta ar
străluci mai desăvîrşită c.a oricînd şi ar fi
m ult mai preţuiită şi răsp l ă ti t ă în z i'lele 1

no1asitr1e deoît în vechime daică pictorii n�ar

lUJcr.a de nev.oie ; însă eei mai mulţi dintre
noi au două duşmance : sărăcia şi lăcomia de
ba·n i. Una nu ne în gădui e să ne desăvîrşim
lucrările, ia:r oea1altă ne înjoseşte , .aşa îndt
nu ajungem să dobîndim nici foimă, nki
bogăţii 2•
FA. Lucrul e cît se poarte de adevă!lat, iar
.a1ceastă sărăde şi lăoomia de bani sînt prici­
nuilte de povarn soţi,ei şi a copiilO!r, a şa incit
.

pictorul care se însa.ară ar trebui să se lase

de ·a r,tă 3 ; nici iprin cărţi n-am citit despre
vreun pidtor din antichitate că s-ar fi c ăsăto­
rit afară doar de Apelle 4, care făcuse por­
,

itr.etul unei favor·ilte 1a lui Me:XJandru, numită

• Aceste ldel se gAsesc mal pe larg !n prima parte a

tratatului lui Leonardo, cu excepţia celor privitoare la
manH
ralul bunAstllrli materlade, taţii de care el estA o atitu­
dine diametral opusA : „De vei cAuta să te dezvlnovA­
ţeşU cil !n lupta cu nevoile n-ai gAslt timp pentru studiu
şi pentru a te ridica cu adevArat, sA ştii cA vina e doar
a ta ; cAcl numai stradanla cAtre vtrtute hrAneşte at!t
sufletul cit şl trupul". (Op. ctt., par. 82).
� Autorul revine ln repetate rindurt asupra acestor In­
conveniente mater!J!lle, · datorate, dupA pArerea Iul !Palluc­
chlnl, faptului cil Plno era un pictor mediocru, deci prost
plătit.
3 Dimpotrivă, Leonardo subliniază că prezenţa copillor
nu este o piedică !n activitatea plctoruluL (Op. cit. par.
62) .
' Renumit p1ctor grec (sec. IV !.e.n.), care, după anu
de debut Ia Efes ŞI !n Slcll!a, a piecat Ia curtea Iul
99 Alexandru cel Mare.
Campaspe ; şi cum ii lăuda frumuseţea cu o
înflăcărare de îndrăgostit, acesta i-a dat-o de
soţie împreună cu o mulţime de galbeni, spu­
nîndu-i : „Tu , care îi cunoşti în chip desăvir­
şit frumuseţea, eşti mai vrednic decH mi.ne
să ai parte de e a " 1.
LA. Faptă de toată I,auda pentru Alexandru.,
caire şi- a biruit propriHe-i simţăminte, şi tot­
odată slăvită răspla1tă p entru Apelle, deoa­
rece i-:a dat femeia pe c,are şi-o a lesese lui
însuşi, şi de asemenea pentru că este de cre­
zut că Alexandru, ca - ş i alţii care-i răsplăteau
cu atîta dărnicie pe pictori, se pricepeau să
le preţuiască măiestria ; în acelaşi timp e
o dovadă că pictorii din vechime erau stră­
luciţi, fiind de aceea foarte pr1eţuiţi, ca Apelle,
la c are Alexandru cel Mare ţinea aitît de
mult incit, p e lingă femeia dărui.tă, aşa cum
spuneam, a hotărtt oa doar el să-i picteze
chipul, m ărturie grăitoare a desăv.î rşirli acelui
maes tru 2•
FA. Aşa socotesc şi eu, iar ca să-ţi întăresc
spusele o să-ţi povestesc dteva lucruri în­
semnate de oei mai iluştri scriirtori ca fiind
vrednice de aducere-aminte. Cînd Demetrios
a asediat Rodosul 3, văzînd îndirj irea cu care
se apărau Jocuitmii, a hotăcr-ît să dea foc ce­
tăţii dinspre partea unde era mai slab întă­
rită şi mai lesne de b i rui t ; dar cum i s-a spus
că focul va nimici lll1l tablou frumos piota.t de
Protogen 4, Demetrios a p referat să se lip­
sească de cucerire, decît să prăpădească o
operă de atîta preţ, ş i a lăsai!: Rodosul nevă­
tămat.

1 Episod relatat de Pllnlu (35, 36, 24) , unde tn unele

ediţii numele favoritei e Pancasten, ca şl la Elian (Varta
Htst. XII, 34). Dar Pllniu nu vorbeşte nicl de clsltorie,
nici de zestre, spunînd doar dono eam dedtt (l-a dat-o tn
dar) .
3 Pllniu, op. cit., 35, 38, 23.
a Asediul a avut loc tn 305 t. e . n . , cu care prilej Deme­
trlos, regele Macedoniei, a fost 1upranumlt Pol!orcetul (ase­
diatorul cetiţilor). Episod relatat de PUniu (35, 38, 40) .
' Oelebru pictor grec (sec. IV t.e.n.) . 20
 LA. Iată ce dovezi de preţu i r e le aduce
pictorilor pictura, dac ă Demetri o s a ţ inut mai
mult să ·cruţe un tabl o u decît să dobîndească
o faimă nemuritoar e p ri n cucerirea unei ce­
tăţ i atît de însernn aite.
FA. Pliniu şi alţii au scris despre Apelle
luc ruri cu adevăra t uimitoa1re, iar după mine
aproape de necrezut, căci se spune că închi­
puia razele soarelui de par c ă a r fi fosit aiev·ea,
iar fulgerele şi itrăznetele de asemenea, a ş a
incit cei c a r e le priv e au erau năpădiţi de
teamă, a c estea fiind foarte greu, dacă nu
chiar cu neputinţă de redat 1 ; căci pentru a
fe imita strălucirea, culoTHe nu sînt de ajuns,
iar p e de altă pB!l"te omul nu-şi poa.te aţinti
ochii .aisupra lor ca să le ceroeteze, căci du­
rează doar o dipid:ă. lntr-o întrecere cu alţi
pictori, Apelle a zugrăvit un cal, iar j udecă­
torii, pentru ia afla eare era cel mai d esăvîr­
şit, au ·adus î n faţa celor pictaţi cîţiva cai
vii, şi aceştia, îndată c e l-au văzut pe-al lui
ApeHe, au început să freamăte ş i să nechezie,
pe cînd în faţa c elorlalţi nu dăduserii nici un
semn 2• Apoi s-a întîmplat odată să se ducă
la un ospăţ al lui Ptolemeu, şi cînd a d a t cu
ochii de el, a c e s ta, care-l ura încă de pe cînd
trăi·a Alexandru 3, 1-·a întreb at cu trufie cine-l
adusese în palatul lui ; atunci Apelle, ridi­
cîlilidu-se de la masă fără să spună o vorbă,
a lua:t un cărbune î n mină şi a desenat pe
perete un chip, recunoscut îndată oa fiind
a•c·ela al unui.a 111Um it Piano, care-l poftise la
petrecere 4. Tot el începuse s ă picteze o Ve­
neră, dar răpus între timp de moartea nemi­
loasă, figuria a rămas neterminată şi nu s-a
gă.si.t ni c i un pictw car e să s e înoumete a o

1 PUnlu, op. ctt., 35, 38, 33.

2 Idem, 35, 36, 32.
8 Fost genera.I al lut Alexandlru M.acedon , Ptolemeu a
a1uns după moartea acestuia regele Egiptului.
' Eolsod relatat de P.!inlu (35, 36, 26) . Apelle fusese in­
vitat ln bătaie de Joc .de către bufonul curţii, mituit de
rivalii pictorului. Cuvtntul plano (bulon) a fost t ransfor­
01 mat prin inadvertentă ln nume propriu !talienizat.
isprăvi, astfel încît aşa a păstrat-o oraşul
v reme în del un ga t u c a pe un lucru de p re ţ t.
LA. Ferice de el, pe oare propriul lui ha r
�-<a făcut nemuritor pînă în zilele noastre şi
slăvit între spkitele semenilor săi.
FA. Un piotOT teban, numit Aristide, a vîn­
dut run chip al lui Bachus cu o sută de ta­
lanţi 2, care preţui.au fieoare c i te o sută de
·

ducaţi, i.a·r un altul, făcut tot de el, a fost

cumpărat de regele AUalos cu şase mii de
s esterti ( caire fac oîbe două livre şi jumărt:ate
de a.ur fieciar·e , dup ă spusele lui Cicero). Dar
M ummius, cr.ezînd că acest chip ar avea cine
ştie ce puteri tainfoe, a desfăcut vînzarea ,
poruncind c a piotulia să fie adusă în templul
lui Cere s 3•
LA. Ce ferio]t aces t Aristide, vrednic de
asemenea pr·eţuri şi de o faimă veşnică !
Oamenii aceia aru fost cu adevăr.al ocrotiţi
de stele.
FA. Ce să mai zici atunci de Bularchos, c.el
care i-a dăruit lui Candaules, regele Lidiei, o
pictură cu lupta magnezienilor 4 ? Căci regele,
n eştiind ornm să-l r ăsJ)lătească mai bine, a
poruncit să se pună ;tabloul pe tailgerul unei
balanţe, încărcînd celălai.t talgetr cu aur p en­
tru a-i cumpăni greutatea, răspunzînd a s tfel
la dămicira picit10rului
. .

LA. Mă crezi daică-ţi spun că vorbele tale

îmi srtî rn esc un fel de invidie aşa incit, dacă
lucrul ar fi cu putinţă, nu mi-aş cruţa nici
vi1aţia c.a să ajung dt mai învăţat în al e pic­
turii ? într-adevăr, măiestria celor amintiţi
me1ri.tă să fie preţuită în veci de lumea în-

1 Pliniu, · as, 36, 29, Pictura era destinată oraşului cos.

2 Pictor contemporan cu Ap6lle. Pliniu menţionează
suma, fără a preciza cărui tablou i-a fost destinată (35,
36, 36) . La fel şi Alberti (Op. cit. p. 79) .
a Lucius Mummius. consul roman, cucerise Grecia l n
146 l.e.n. La Vinzarea prăzii de război, s u m a oferită de
Attalus, regele Pergamului, l-a făcut să creadă că tabloul
avea puteri miraculoase, aşa incit l- a păstrat. (Cfr. Pliniu,
35, 8, 1 ) .
' Locuitorii oraşului Magnesia din Lidia. (Plin!u, 35,
�. Q. �
 trnagă. Nu ştiu unde s-ar m a i gas1 111 vremu­
rile noastre un pictor care, p rinţ;-un chip zu­
grăvi t , să înflăcăreze inima unui om ca Pon­
tius, legat al împăirntului Cairus ( după cum
spune Pliniu 1) , aşa încît a.c esta, îndrăgostin­
du-se de o Elenă piotată, a căutat p rin felu­
rite mijloace să o i·a cu el, dar cum era zu­
grăvită pe perete, t o a;te încercăriil1e au dat
greş. Iar Zeuxi s a p icrt at n i şte struguri ce pă­
reau atît de a d evăr a ţ i , încît p ăsărU.e veneau
în zbor gata să-i c:iugulească 2.
FA . Şi mai vrednic de preţuire s-·a dovedit
Parr.asios 3, carr.e a p iotait pe U:1l tablcm o pînză
a lbă, sub car e spunea că se află nişte figuri ,
i a r Zeuxis, rivalul său, foarte mîndru de iz­
bînda p e ca:re i-o .aduseseră strugurii amintiţi,
î l tot îndemna să dezvelească t ab l oul ; a!tunc i
Parrasios i-a răspuns : „Dezveleşte-l tu
însuţi " . Zeuxis, curios să v adă lucrarea c e
părea c ă se ascunde dedesubt, s - a apropiat
de tablou, dind cu mina de pînza p ictată,
drept care .a r ecunoscut că rivalul său î l în­
trecuse în iscusinţă.
LA. Mai greu este să î nşel i un maestru în
propri.a lui artă, şi s ă-l întreci, decît s ă amă­
geşti păsările, cme nu deosebesc lucrurile
d e c î t după formă ; căci i ată o altă dovadă :
e u am pictat de curînd într-o loggie un
ouroan, făcîndu-1 după unul v i u , oare, cînd
l - a văzut, s-a înfuri,at atît de rău, incit s-a
repezit cloncănind l a el, de-a stricat toată zu­
grăveala cu aripile şi ghearele, aşa că o
v r e m e a trebuU ţinută sub o apărăto are. La
fel mi s-a î n tîmpla;t cu nişte cai , întocmai c a
ş i cu acela a l l u i Zeuxis, iar un prieten de-al
meu a pictat un şoarece la cd're s-.a repezit o
pisică, luîndu-1 drept viu.

1 Referinta nu este exactă : Pliniu spune că insuşi Cali­

gul a (Caius) , indrăgostit de nudul Elenei aflat in templul
din Lanuvium, ar fi dorit să detaşeze pictura d e p e zid.
(3j. 6, 1 ) .
2 •Pliniu. 35, 36, 5.
3 Episodul c relatat de Pliniu, care precizează că Parra­
J3 sios li provocase Ia întrecere pe Apelle. (35, 38, 5).
 FA. Nu mă-ndoiesc de ceea ce spui. Şi e
Umpede că iscusinţa lui Pairrasios a fos't fără
seamăn, căci • a mai făcut şi în insula Rodos
o prepeliţă p e o coloană, l a care veneau în
zbo r pitpa.l.a cii adevăr.aţi ; apoi sînt gaia să
cred lucrul acesta , pentru că Zeuxis a pictat
u n copil cu o strachină de struguri, l a car·e
veneau păsările - ca şi la ceila'l ţi - făiră să
se sperie de băiat. A tilll ci Zeuxis, n emulţumi.t
de sine, şi-a zis : „Dacă copilul ar părea l a
f e l de adevărat pe c i t p a r strugurii, păsările
s - a r teme de e l " 1. I-a stricat lui Zeuxis faptul
că făcea figurile aplecate şi cu capul prea
m are 2, dar soarta i-a fost prielnică şi s<:riito­
rii binevoitori.
LA. Mi-ai deschis poarta unei grădini atît
de încintăto·are incit, dacă m-ar ţine pu.teil"ile,
o r i aş ajunge un mare pictor, ori aş muri tru­
dind în atelier.
FA. De vreme c e ne-am lăsat fu:raţi de
gînduri atît de înalte, spre marea desfătare a
amîndurora, şi ca să-ţ i sporesc dorinţa de
care v o r b eai, vreau s ă te lămuresc ce e pic­
tura, pe scurt însă şi într-un fel cum nu s-a
mai spus niciodată, din cite am văzut p r in
c ărţi 3.
LA. Chiar voiam să te r o g, dar n u mă
puteam h otărî să-ţi cer o a s emenea trudă,
temîndu-mă că nu vei vrea s ă arunci o să­
mînţă aitît de aleasă în grădina mea săracă.
FA. Ce trudă ? Dimpotrivă, e o plăcere !
Căci de vreme ce nu aştept bucurii decit de

1 Pl!niu, 35, 36, 6 .

i Plinlu aminteşte ca defecte doar faptul cA Zeux!s făcea
capetele şi articulaţiile prea mari (35, 36, 4) .
3 Alinnatie lntrucltva prezumpţioasA, după cum spune
Pallucchinl, dar !n bună parte lndreptAţitA, deoarece clasi­
ficarea elementelor constitutive ale picturii nu e Inspirată
din autorii anteriori. Schiţată destul de c onfuz în Tratatul
de pt c tur4 al lui Francesco Lanci!lottl (Florenţa, 1509) , va
fi prezentată de Pino într-o Interpretare personală, Iar îm­
părţirea în desen, Invenţiune şi colorit va rămine un cri­
teriu de bază în teoriile secolului al XVI-iea. (Cfr. Palluc-
c h !!ll şi Ş�rocc !J I) . ,Q,
 la arta noastră, pentru mine cea mai mar�
desfătar e e să vorbesc despre ea şi să lucrez
LA. Aceeaşi plăoer:e o simt şi eu, şi cred
că în nici una din îndeletniciri.J.e îndrăgite de
oameni nu s;e po.aite î ncerca o î ncînt.are şi o
muJţumir·e mai mare decît a c eea pe car·e ne-o
dă arta noias:tră.
FA. Nu-ncape nici o îndoiailă, pentru c ă
na1tu:ria se imită p e siine însaş1, ş i e Hresc ca
toţi artiştii să indrăgea·scă zămisil irUe ei, · iar
adesea ne-o dovedeşte chiar ea, închipuind
în marmuri şi trrunchii uri de coipaic felurite
figuri, aşa cum se înrt:împlă şi cu fumul sau
norii t ; i1ar natma se desfată astfel întocmai
ca acela care-şi priveşte chipul în oglindă.
LA. F!fumos spus ! Aşada r , ce e pictura ?
FA. Arta picturii imiită natur.a redind suµra­
faţa lucrurilor, iar c a să te lămuresc mai bine,
am s-o împant î n trei păJrţi, după cum soco­
tesc eu : prima este desenul, a doua inven­
ţiunea, iar a treia şi ultima, coloritul 2. I n ce
priv·eşte prima p.arte, şi anume des·enuJ, eu o
împar t la rîndul e.i în paitru laturi : prima o
viam numi j udecaită, a doua circumsariere, a
trei.a practică, iar ultima , buna compoziţie.
Pentru cea dintîi , căreia i-am spus judecată, se
cer•e oa naitur·a şi soarta să ne fie prielnice,
adică să av·em din năsoare darul acesta, oa şi
poeţii ; altfed nu văd oum s-ar putea î nvăţa
însuşirea judecăţii 3• E drept că pe măsură ce
o foJosim în ar.tă ea s·e desăvLr.şeş·t e, dar,
odată ce o ai. poţi învăţa circumscr1i1erea, prin
care eu înţeleg a p r1of.ila , a fac.e coruturul fi­
gurhliar şi a r eda daimbscuml tutuwr lucru-

t Aceeaşi idee la Leonardo (op. cit„ par. 63) şi la Al­

bert! (p, 80) .
2 La Albert!, parţlle constitutive ale .picturii erau cir­
cumscrierea, c ompoziţia şi primirea tuminll (de care de­
pind culorile) ; ta LancUlotto, erau : desenul, coloritul,
compoziUa şi invenţiWlea.
1 Noţiunea de talent, ca şi aceea de Inspiraţie, nu erau
incă limpede conturate, nici conceptu al, nici terminologic,
aşa incit am evitat folosirea acestor c uvinte, chiar şi unde
2QŞ s-ar fi Impus d!! la 11W.e.
 r i l o r , ceea ce v o i numiţi schiţă 1. P artea a
treia este priceperea de a aşeza figura vie
î n t r - o lumină bună, de a înţel ege c e e fru­
m o s , pentru că muHe lucruri sînt frumoase
în sine, dar reda,t e în pictură par urîte ş i
greoaie ; mai î nseamnă a a v e a o bună m a ­
n i e r ă în desen, a stăpîni meşteşugul redării
invenţiunilor pe h î r tie .colorată, cu condei alb
şi negru, cu culori de apă, cu trăsă turi de
peniţă 2, deşi cla r obscurul rămîne m odul cel
mai bun ş i folositor, pentru că le.agă m a i bine
întregul ş i s e pot întrebuinţa tonuri mai
multe şi mai deschise 3• Ultima latură am
spus că e oompoziţi,a : aceasta l e cuprinde pe
loaite celelaHe, a dică j udecata, circumsarierea
şi practic.a, deoarece buna compoziţie în­
seamnă a r e da cum trebuie suprafeţele, c are
sînt părţ i ale mădularelor, iar mă dularele
p ărţi ale corpului, acesta alcătuind în tregul
operei 4• Ea este cea care d ă cuvenita propor­
ţie întregului, imită întocmai ce este viu şi
adevă.rat, cum ar fi u n bătrîn, un copil , o fe­
meie, un cal şi cel eI.alte specii felurite, în a şa
fel inci t să nu semene unul cu celălalt ; r edă
întocmai racursiurile, partea cea mai nobilă
a artei noastre 5, închipuie v eşmintele şi cu­
tele fără greş, ca să se î ntrevadă trupul de­
d esubt, şi d ă un p u ternic r elief întregului,
fiind însuşi spiritul picturii.

1 Albert! considera că circumscrierea înseamnă de>ar „de­

senarea conturului" (l'attomtare dell'orlo, p. 82) , pe cînd Ia
Pino este mal mult decît un simplu crochiu.
2 Ca şi în cazul „judecălii", definitia practicii este destul
de confuză, amestecînd însuşirile înnăscute cu stăpînlrea
procedeelor tehnice. Schilele se lucrau fie în condele de
grafit şi ceruză, fie în culori de apă (acquatlcte), făcute
din „cerneală dizolvată în apă, din care se pregăteau două
solutii, una ma\ deschisă şi alta mal închisă." (Cfr. Palluc­
chlni, după Armenlnl) .
3 Procedeul clarobscurului (schiţa monocromă) oferă o
gamă mal variată de nuanţe, datorită cărora distribuirea
gradată a umbrei şi lumlnll dă mal mult relief volumelor.
' Pasaj luat din Albert!. tnversînd însă ordinea succesiu­
nii (o. 87) .
s Procedeul racursiului, bine cunoscut în antichitate, dar
abandonat odată cu începuturile artei creştine, fusese re­
d�scooerit fn Renaşterf' prin studiul perspectivei, devenind
un element escntial al limbajului figurativ şi totodată o
nrobil de virtuozi tate. Pino moştenise această predilecţie de
la maestrul său, Savoldo. 206
 LA . Ei drăcie, dar asta e munc ă , nu glumă !
Z i - i mai dcparlc despre invenţiune.
FA. Tot nu-ţi ajun g,e ? Află că am de gînd
să-mi întocmesc un reţe�ar de pictură ca
acela al medicinei lui Galenus 1 ; dar te r o g
să nu spui asta nimănui, oa să nu-mi iasă
vorba printre piotorii noştri că .aş fi şarlatan 2.
LA. Eu cred că oamenii, cum stnt mereu
dornici de noutăţi,' vor fi foarte bucuroşi de
sorierea ta.
FA. Ba mă-ndoiesc, deşi eu, care sînt totuşi
un pictor cu oarecare renume, mă socotesc
mulţumit în două privinţ·e : în primul rînd
p entru c ă ceea ce spun este cit se poate de
adevăra1, şi apoţ pentru că tratatul meu nu
se,amănă cu nici un altul 3•
LA. Ca atare lauda sau ocarn va fi doar
a ta.
FA. Să trecem la a doua parte, căreia i-am
spus invenţiune. Ace.asta înseamnă a te pri­
cepe să-ţi găseşti singur poezii şi poveşti 4
(pricepere rar folosită de oei moderni) , fiind,
după mine, o dibăcie lăudabilă .
LA. In privinţa asta î ţ i aduc drept pildă
faţadele făcurte de Sante Zago, ale căror fi­
guri nu au vreun înţeles dat de el sau luat
de la alţii, deşi foloseşte toate antichităţile
Romei, temelia lumii s.
FA. Gloria îi este cu atît mai mare. Ferice
de cel care nu fură munca altui.a ! Invenţiu-

• Medic grec dln Pergam (c. 130-201 e.n.) , considerat

unul din cei mai mari anatomişti şi fiziologi ai antichi­
tăţii. Scrierile sale au jucat pină tirziu un rol esenţial
in medicina occidentala.
2 Cuvîntul e folosit in sensul precis de negustor care
vindea leacuri şi reţete pretins miraculoase.
a A se vedea nota 3 de la pag. 204.
• Adică subiecte lirice sau epice luate din surse istorico­
!lterare.
• Formulare ambiguă, care a dus la două interpretări
opuse asupra acestui contemporan al lui Pino. Schlosser­
Magnino (La zetteratura artistica), ca Şi Rldolţl (Le M�ra­
vig!ie del!'arte, 1648) consideră că fraza exprimă o critică.
a sărăciei inventive a pictorului, in ciuda etalării de eru­
diţie clasică. Von Hadeln (comentariul la Ridolfi ed. 1914)
şi PaUucchinl susţin cl1mpotrivă că este un elogiu adus
originalităţii frescelor lui Zago, pe care ii laudă şi Lodo­
vico Dolce ev. p. 329) ; această interpretare e confirmată
207 si de replica Iul Fabio. V. Şi nota 1 la pag. 329.
 nea mai înseamnă şi a alege, a orîndui şi a
împărtăşi cu pricepere lucrurile spuse de
aJţii, p otrivind bine subiectele cu mişcările
. personajelor, aşa încit toate să tindă către r e ­
darea scopului urmărit 1 ; atitudinea figurilor
să fie variată şi graţioasă ; cele mai multe
dintre ele să se v adă desluşit şi în întregime ;
operele să fie îmbogăţite cu figur i , animale,
peisaj e , perspectiv e ; în tablouri să apară bă­
trini, tineri, femei. copii , îmbrăcaţi sau goi,
în p icioare, şezînd sau lungiţi, unii opintin­
du-se, alţii îndureraţi sau voioşi, unii trudind,
alţii odihnindu-se, vii şi mor ţ i , născocind tot
felul de invenţiuni cît mai · p otrivite pentru a
r e da scena pe care vrem s-o pictăm 2, aşd
cum face firea însăşi în tot ce zămisleşte,
fără a pierde vreodată din v e dere natura ca
model desăvîrşit ; şi chiar dacă vei zugrăvi
de mai multe ori aceeaşi scenă, e ruşinos să
repeţi întocmai persona j ele şi mişcările ; să
faci figuri mari, pentru, că atunci p oţi respecta
bine proporţiile după natură, şi în toate lu­
crările să ai măcar un p ersonaj răsucit într-o
poziţie neobişnuită şi greu de redat, spre a - ţi
dovedi astfel dibăcia faţă de cei ce pricep
măiestria ac·estei arte. Şi cum pic tur:a este cu
adevărat p o ezia 3, adică invenţiune, închipu­
ind ceea ce nu există, a r fi bine să se ţină
seama de unele rînduieli st&tornicite de către
ceilalţi p o eţi , a dică cei care scriu, şi care în
comediile şi compoziţiile lor caută să spună
lucrurile pe scurt ; ceea ce trebuie să urmă­
rească şi pictorul în invenţiunile sale, iar nu
să îngrămădea scă într-un singur tablou tot ce
se află pe lume. Nici să nu-şi deseneze lu­
cir ările cu o slrguinţă nemărginită, închipuind
totul în clarobscur, aşa cum făc ea Giov anni
B ellini, căci e o osteneală z adarnică, de

1 Ortglnalltatea ar consta, deci, nu !n inventarea unor

subiecte. el !n selecţionarea tor din suI"Sele 1sto.rico-literare,
şi ln real!zarea unor compozlţl! sugestive.
• Idem Albert!, op. cit., p. 92.
1 CelebrA definiţie a lui Horaţiu, des folositA : ut pictura
poesls (pictura este ca şi poezia - Arta poeticii, 381) . 208
 vreme ce pe urmă se .acoperă cu culori t ; cu
atît mai lipsită de fOilos est·e trutrebuinţa:rea
vălului născocită de Leon Battista 2, lucrn
făiră r.osit şi de prea puţin ajutor. Mai au poe­
ţii obiceiul ca fiec are să spună singur tot ce
aT·e de spu.s : aşa trebui.e să faică şi pidorul,
alkătuindu-şi el însuşi ( doar cu ajutorul na­
turii) scena pe oaire o doreş·te, fără furUşa­
guri. Ei soc.otesc de asemenea că personajele
1Ir·ebui1e să fi.e în IlJUDl ăr cit m:ai mic ; drept
care v.ano nu îngă.duia oa la o sp eţele pu­
blice să apară mai mult de nouă meseni. pen­
tru că, c·e e drept, atîitea figuri la un loc
a rată mai degrabă a învălmăşeală dedt a
compoziţie 3 ; prin asta nu vreau să spun că
noi trebuie să ne oprim la nouă personaje,
căci ele po t fi mai multe sau mai puţine,
după oum o cere subi.ecwl, f.erindu-ne însă
de vălmăşaguri. Mie îmi place ca scena să fie
redaită prin figwri puţine, împodobite cu tot
felul de mantii, veşminte, cingători, panglici,
ciucuri, văluri, airmuri şi podoabe pentru carp
cit mai vii şi neobişnuite 4, care să dea operei
fruiDlJUs·ete şi demn1tait e, fădndru-i pe pll'ivitori
să se mi.ttuneze : căci e r ău pentru un artist
d acă pktma lui iscă rtsiuil , fiindcă o lucrnre
humă sitîrneşte uimi111e a, pe cînd hazul e stir­
nit de ousururi şi S1tingăcii.
LA. Pe măSUJră ce-mi spui mai multe bag
de seamă cH sînt de .puţin priceput.

< AceastA tehnkil folositil ln secolul precedent �sese

abandonată la Veneţia fncil din tlmpUl !Ul Glorglone, adlcil
spre s�ltul vieţ!J 111! BellinJ. (Veneţia c. 1430-1518) . Cfr.
PaUucchlnl.
i IAlberU recomanda utlllz3rea vălului, seu mal exact al
unei reţele care servea drept caroiaj pentru reproducerea
perspectlvlcil a mode!Ulul. ln ediţia latini a tratatului de
picturi el precizeazl că metoda fusese ni scoc ltl de el
(afirmaţia lipseşte fn versiunea ltal!anl ) , deşi procedeul
era cunoscut încă din secolul al XIII-iea, dupil c�" re­
zultl dllll Uvre de portralture aJ lui Villard de HonneC>�,
(Ofr. L, Mall�. op. ctt., p. 83, n. 1) Leon&rdo a.mlnteşle şt
el cu rezerve des„ re acest expedient (par. 35) .
• Referinţă prelu.atll. aproape textual dupl ediţia latini
a lui Albert!. (Pasaj reprodus fn notl de L. Mall�. op.
cit. p. 92, n. 2) .
c Aceste podoabe aparţin de fapt unui repertoriu ctt
se poate de clasic şi acaden1lc, străin de adevlratele „nou­
209 tătl" ale manierismului. (Cfr. Barocchl) .
 FA. Despre lucrurile acestea ar fi mult mai
multe de spus, dar nu e nevoie s-o fac pe
larg faţă de cineva car·e mă înţelege.
LA. De înţeles, înţeleg foarte bine, însă nu
mi-a fost dat s-o pot dovedi şi cu f.apta. Da r
urmează-ţi vorba.
· FA. A treia şi ul tima pa:rte a pic.tur ii este
coloritul, a dică îmbinMea culorilor pe supra­
feţele aflat·e la vedere, căci noi nu ne ocu­
p ăm decH de lucrurile care se văd c în d pri­
vim dintr-un anumit loc 1, pictura fiind intru
totul supusă văzului. Coloritul cup:r.inde trei
l aituri, dintre care prima este aeeea de a deo­
sebi felul cru.lOlfilor şi de a înţelege bine cum
trebuie îmbinate pentru a reda cit mai a se­
mănător lucrurile aşa cum sînt, c a de pildă
deos�birile carnaţiei după vîirstă, alcătuirea
trup ească şi starea celui pictat, sau deosebi­
rea dintre o ţ·esărtură de în, de lină sau de
mărtase, Oifi dirutrn aur şi aramă, dintrn luciUJl
fierului şi argint ; a imita bine focul ( ceea ce
mie mi se pare greu ) , a închipui diferit apa
şi văzduhul ; şi mai cu seamă, a căuta ca fe­
luritele nuanţe să se potrivească şi să se îm­
bine într-un singur tot, căci aşa se văd şi în
realiitate, astfel incit să nu pa:ră înnădite sau
rupte una de alta 2. Maestrul trebuie să-şi
desăvîrşea.SiCă lucrările c u rîvnă, dar făiră a
intr·ece măsura 3• S ocotesc de asemenea că
este de mult folos să fii cmat şi grijuliu în
m înuiir1eia culoo-ilor. Amănuntele legate de co­
liortt sînt atît de nnnne roase, incit nu pot fi
lămurite prin cuvinte, pentru că orice cu-
1oMe, fie aşa curm. este, fie ameslecaită, poate

' AdicA din punctul de vedere stabLllt (v. p. 181) . �lasa­

rea acestuia modlflcA nu numai contururile, dar şi felul
tn care stnt luminate suprafeţele, afecttnd tonalitatea culo­
rilor.
1 Aceste precepte se regAresc fle la Alberti, fie la Leo­
nardo ; de altfel, unitatea coloritului flicea parte din ca­
noanele compoziţiei c romatice ale secolului a1 XVI-iea. (Cfr.
Barocchl) .
3 Remarca vizează tendinţa unei finisări excesive a deta­
liilor, caracteristică secolului precedent şi depăşită de noul
gust care se af!nna tndeosebi tn pictura ven!!flană. 21 O
 p r o duce felurite efecte, dar nici una din ele
n-are puterea să redea prin ea însăşi efeotele
naturale, căci pentru asta se cere minte şi
practică de maestru priceput. Şi cum vorbesc
cu un om încercat în ale airtei, n-am să spun
mai mult despre felul şi însuşirile culorilor,
lucrul acesta fiind atît de limpede pentru
oricine, încît pînă şi cei care le vînd ştiu cum
se luorează ou ele şi le cunosc îns.uşi,r ile, fi.e
că e vorba de culori naturale sau de cele
artificiale ; apoi, cum se găsesc din beJşug
pretutinden i (.afară de Pliniu au mai vorbit şi
alţii despre el1e 1) , n-ar fi de mare fdJ,os să
mai stăJiui asu;pra lorr. Uşurinţa şi sigurianţa
mîinii este un ha·r dăruit de natură. In aceas­
tă privinţă Apelle a fost desăvîrşit, şi se
povesteşte despre el că, zgîndărrLt de faima
lui Pirotogen, oare era un pictor vestiJI:, a ple­
cat la Rodos să-l viziteze din dorinţa de a se
încredinţa că operele acestuia erau pe mă­
sura renumelui. Ducîndu-se la el acasă, a
aemt să-l vadă, însă o bătrînă i-.a răspuns că
era plecat ; atunci Apelle, apucind un penel,
a tras o linie subţire, zicînd : „Să-i spui lui
Protogen a ş a : Te oaută cel care a făcut
semnul ăsta " . Cînd s-a în tors Prntogen şi a
văzut linia , a înţeles totU'l numaidedt ; a tr1ais
la rîndul lui o linie cu altă culoare prin mij­
-
locul celei făcute de Apelle, iar pe urmă a
pilecat, poruncind bătrînei să-i spună lui
Apelle : „Cel pe care îl cauţi a făcut semnul
ăsta" . Apelle a venirt din nou şi, văzîrnd lini•a,
a apuoa:t fără şovăi1aiă penelul, trăgînd încă
o linie înăuntrul cellei făoute de Protogen,
atît de subţirie incit abia se ză.rea 2. Intorc1n­
du-mă la oeea oe spuneam, socotesc că dibă­
cia mîinii este de o mare ins emin ătart e în zu-

1 !Pllnlu vorbeşte ln cărtlle 33-35 despre diferite metale

şi minerale, amintind şi de compuşii naturali sau artifi­
ciali folosiţi drept coloranţi. Albert!, ca şi Leonardo, au
dedicat in lucrările lor numeroase paragrafe analizei culo­
rilor şi diferiţilor factori care influenţează efe� tele �roma­
tice. Existau, de asemenea, îndrumările practice dm ve­
chiul tratat al 1U1 Cennini, Il Ltbro dell'arte (1398) .
21 1 i Episod relatat de Plinlu, op. ctt. 35, 36, 19-20.
grav1rea figurilor, şi cu greu poate lucra un
pictor dacă nu are mîna sigură şi liniştită, iar
obiceiul de a o sprijini pe proptele nu s-a
pomenit l a cei din v echime şi este un lucru
de ocară, zică oricine ce-o vrea. Adevărul e
că mîna omului se întăreşte luorînd. De sprE>
lumină, oare e ultima latură şi sufletul însuşi
al coloritului, am să-ţi spun că, atunci cînd
pictezi după natură, trebuie să ai lumină
bună, oare să vină de la o ferastră aflată sus.
şi nu răskintă de soare sau de altă lumină.
ln felul aceStta lucrurile pe c a re le zugrăveşti
se văd mai bine şi au un contur mai pl ăcut,
lar pictura dobîndeşte şi ea un spor de vi­
goare şi relief ; mai s ocotesc de asemenea că
e bine ca lumina să vină dinspre răsărit, de­
oarece într-acolo aerul e mai blind şi vîntu­
rile mai puţin aprige 1. Asta e ceea ce voiam
să-ţi spun despre invenţiune, desen şi colorit,
care îmbinate laolaltă poartă numele de pic­
tură.
LA. I a-o domol I Ce părere ai despre far-
·

mec în pictură 1
FA. Mă incintă nespus şi socotesc că fa ce
m ai plăcute opeir ele noastre. Prin farmec nu
înţeleg însă sineala de şaizeci de scuzi un­
cia 2, sau vopselele lăcuite, căci culorile sînt
fru.mo.aise şi singure, în cutie, aşa încît nu se
poarte spune despre un pictor că are farmec
doar pentru că faoe toate personaj ele cu
obrajii trandafirii şi părul bălai, cerul senin
şi păm.intul înveşmîntat întir-un verde atrăgă­
tor. Adevămtul farmec nu este altceva decît
frumuseţea sau gr1atia care izvorăşte din po­
trivirea sau buna proporţie a lucrurilor 3, aşa

1 In schimb Leonardo recomanda : „Cln d pictezi dupA

natura, lumina trebuie sA vină '.l i n s :Jre n1 lazănoapte, ca să
nu se schimbe ; Ir_• dacă o a l d.e la miazăzi, ţi ne fereastra
acoperltl pentru c1 soarele, bătind tn ea toată ziua, să
nu-ţi schimbe lumina". (par. 82) .
2 Măsuri de greutate, varllnd tntrc 25 şi 30 gr.
1 Noţiunea de farmec (vaghezza) nu c.:instltula tn cl un
concept bine definit tn teoria picturii. Plno respinge Identi­
ficarea lui cu tendinţa elitre dulcegărie manl!estată de plc­
tor:11 mediocri. Alben1 ldeqtlflca ş! el farmecul cu frumu-
seţea : „ (Pictorul) va căuta nu numai s1 redea asemănarea, 212
 incit, dacă picrt urile sînt făoute cum trebuie,
au şi farmec şi-i fac cinste maestrului.
LA. Nu ştiu zău cum aş scoate-o la capăt
dacă nu s-ar v inde culori frumoase, care îmi
aduc şi trecere şi cîştig.
FA. l n felul ăst·a le iei ochii doa<r c-elorr ne­
pricepuţi. Bu nu te dojenesc pentru că folo­
s eşti culori frrumoaiSe, însă aş vrna cia ele să
aibă de cîştigat datorită ţie, şi nu tu dato­
rită lor.
LA. Tu ai vrea-o, iar eu o dor·esc din su­
flet, dar îmi lipseşt·e priceperea. Fii bun şi
spune-mi ce părem ai despre pictorul iute de
milnă ?
FA. Repeziciunea prinde bine întotdeauna,
dar trebuie s - o ai din născare şi aproape c ă
e u n cusur 1• Oricum, n u pe asta trebuie s ă
se bizuie faima unui maestru, nefiind o însu­
şirr·e dobîndită de el, ci primită de la natură.
Şi apoi, în ar·ta noastră nu se ţine seama de
timpul ch eltuit pen tru o lucrnre, ci doar de
desăvîrşirea ei, după oare se deosebeşte pic­
torul bun de c·el nepriceput. Adevărul este că
întotdeauna e rău cînd într·eci măsU1ra, şi în
privinţa asta se spune că Apelle se ocăra sin­
gur că-şi migăleşte ptea mult operele, mai
avînd veşnic ceva de adăugat sau de îndrep­
tat 2, lucru foarte dăunător pentru intelect.
Iar despre un alt pictor se spune tocmai dim­
potrivă, căci arătîndu-i lui Apelle o lucrnre
de-a sa, pe care se lăuda că o făcuse l a · iu­
ţeală, acesta i-a răspuns : „Se V·ede de la
sine, chiar fără să mi-o spu i " 3• Ia.r mîzgăle-

ci şi să-i adauge fru mus eţe a (bellezza), deoarece 1n pic­

tură farmecul (vaghezza) este la fel de plăcut, cit şi de
necesar." (Op. cit. p. 107) . .
' 1n anlll clnd apărea tratatul de faţă, Aretlno exprima
aceeaşi părere 1n scliSoarea adres81tă lu.I Tlntoretto : „ŞI
slăvtt ţi-ar fi numele dacă al p�e iuţeala cu care lu­
crezi. în răbdarea de a lucra" (IV, 420) ; un indemn identic
e adre!iat tn aceeaşi lună către Andrea Scblavone (IV, 515) .
• I nfo rmaţ ie preluată greŞ!t din PUnlu, care spune că
Apelle !J con s id era pe Protogen superior Iul 1n toate pri­
vi nţ ele, afară de una singură : „că el [Protogen] nu se
mai indura să lase d i n mlnă un tablou" (35, 36, 18) . Faptul
e menţionat şl de Alberti, !nsă co rect . (Op. · cit. p. 113) .
a Episod relatat de Plutarh (De educatlone pueroMLm, 9)
213 şi reprodus de Albert! (p, 112).
lil e acelea p e care le face Andr ea Schiavone
a l vostru, preHid n du-se di e foa r t e i scusi t ,
s î n t un lucru vrednic de t oată ocara, căci
asemenea pieitori dovedesc c ă nu-şi cunosc
meşteşugul, deoareoe nu r edau, ci a b ia schi­
ţează pe departe oeea ce ne araită realita­
tea 1 ; dar pentru asta se cere mai putină
strădanie ş i s e cheltuieşte timp mai puţin. ln
schimb cei din antichitate aveau obiceiul
(car,e fiind bun, a r ,t r ebui p ăstrat şi î n zilele
11Joastre) c:a toate pînzele s au tablourile, cum
w1ei să le zici, să le pună deopairte cînd erau
terminate, iar după o vreme să le cerceteze
din nou, aducîndu-le îmbunătăţiri. Aceeaşi
rînduială o folosesc şi scriitorii î n lucrările
·

lor şi le e de mult ajutor.

LA. P ăi atunci cînd mai luăm banii 1 Sără­
cia ne strînge de gîrt , cum spuneam, iair plata
pe o lucrare abi>a de ajunge pînă ce o termini
pe următoarea. Să s e grăbească deci cine are
de lucru , ba să-i dea cMar r asol, p entru că
uneori te vezi nevoit să p ictezi pînă şi
scaune 2, din lipsă de alte cîştiguri cu care
să-ţi tii zilele, arta noastră nefiind trebuin­
cioasă.
FA. Dar de ce să nu faci tablouri, î n loc de
asemelilea fleacuri nepotrivHe şi înjosifoare
p entru noi 1
LA. Pentru că, şi dacă s-ar scoate în vîn­
za:re un tablou de-al lui Tiţian , oamenii ar
spune că este un lucru de duzină 3, şi spre
ruşinea noastră ne plMesc cu cite zece golo­
gani sau chi,ar mai puţin, căci fieaare familie

1 Pentru Andrea Meldolla, zis Schiavone, a se vedea

J;10ta 1 la pag. HO. Tehnica lui, bazată pe tuşe rapide
şi groase, care dădeau formă figuri.lor dispcnsindu-se , de
trasarea contururilor, constituia o noutate, aşa incit, in
general neînţeles de contemporani, el va fi apreciat abia
fn secolul următor.
� Autorul se refer.ll Ia lucrări minare de artă decorativă,
prin care !şi clştigau existenţa mulţi pictori mediocri, din
rlndul cărora se pare că făcea parte şi Pino.
1 Aiirmatie exagerată, deoarece p e vremea cind scria
Pino aceste rindurl, TJţlan era considerat cel mai mare
artist din Veneţia, fiind foarte solicitat de curţile italiene
şi străine. 21 4
 d e _vază î ş i are pictorul e 1 , iar d a c ă aştepţi s ă
f i i căutat, aj ungi să pi ctezi mai rar decît s e
a r at ă p e c e r stelele cu c oadă.
FA. Îţi spun drept că' m ă faci să intru l·a
b ănuieli, d eo arece, fiind eu mai moale din
fire, socoteşti c ă va fi lesn e să-mi sădeşti ne­
încrederea în suflet oa să-mi i au tălpăşiţa
de-aici, de teamă -să nu vă răpesc cîştigurile ;
şi c r ej astfel pentru că toţi aceşti seniori ve­
neţieni mi s e par foarte largi l a mină şi iu­
b i tori de a.rtişti pricepuţi.
LA. Cată să nu-ţi uiţi părerea, căci o să
mai vezi cum stau luorurile. Dar acum î ntoar­
ce-te a casă.
FA. Doar nu s - a făcut de cină ca să
mă-ntorc acasă !
LA. Ziceam, adică, să te întorci la vorba
noastră şi să m ă lămureşti oare este modu l
cei mai desăvîrşit d e a folosi culo.rile.
FA. Ei, d a c ă aş ş ti cu adevăr:ait să-ţi spun
c eea ce-mi ceri, m - a ş pri cepe şi să lucrez
fără cusur în to aite felmile. Dar de vreme ce
ţi-am făgăduit reţetarul ac·ela, se cuvine să-ţi
spun care este părerea mea. Eu socoitesc că
p ictura în ulei este modul cel mai desăvîrşit
ş i practica cea mai bună, iar pricina e lim­
pede : pentru că astfel se poate reda mai
grăitor orice lucru, deoarece nici un a l t s o i
de culori n-au d a r u l de a înfăţişa a t î t d e bo­
gat felurimea nuanţelor, drept care lucrările
în ulei s e deosebesc mult de celelalte ; şi
apoi se lasă retuş.a.te în repetate rînduri, aşa
inci t tabloul va fi cu atît mai împlinit, i.ar t o ­
nurile m a i b i n e l e g a t e 1 • Această a r t ă n u s e
p o.ate f o l o s i în celel aHe feluri d e a picta.
Fresera pe zid e mai puţin desăvîrşită din pri­
c inile amintite, ş i pentru c ă cere hotărîri
grabnice, dar mie îmi place mai mult ; asta

1 La pictura în ulei culoarea se , poate aplica în straturi

suprapuse, pe cind l a frescă nu se pot da _mai mult de
două-trei „miini " . In plus, culorile de ulei îngăduie o
gradaţie a nuanţelor, dalorilă căreia unitatea volumelor nu
mai c întreruptă prin linii de contur. (Cfr. camesasca şi
215 Pallucchini).
pentru că, trebuind să lucrezi repede, îţi în­
truchipezi gîndul mai iute, şi lucrînd astfel
ajungi să ai mina mai sigură atît la desen cit
ş i la aşterner·ea culorii ; iar asemenea opere
sînt mult mai dăinui1toare decî:t ceilelalte, căci
putem vedea şi astăzi, de pildă, pe perete
picturi foarte vechi, p entru că tencuiala
amestecată cu nisip nu se strică, pe cînd
pînza şi lemnul se prăpădesc mai lesne.
LA. Dar nu s e poate picta, aşa cum au făcut
fra Sebastiano şi alţii, c are au lucrat în ulei
pe perete uscat 1
FA. Vezi bine că e lucru firav, căci a şi
început Să se strice 1, pentru că tencuiala în­
tărită nu se mai lasă pătrunsă, iar culorile
aşternute p e zidul uscat, fie gu aşe, fie uleiuri,
nu răzbat dincolo de pospai, aşa că str.atul pe
care se ţin e atît de subţire, incit arşiţa le
macină şi gerul le coşcoveşte. Fresca e însă
mult miai trainică, deoarece culorile intră în
tencuială şi astfel se păstrează, aşa cum se
vede l a Roma - precum şi în alte locuri -
unde nişte săpături adînci au scos la iveală
dteva încăper.i împodobtte cu picturi fru­
moase în culori vii, iar după cite scrie în
cărţi, ele au dăinuit p este două mii de ani 2•
Pliniu povesteşte ca un lucru uimitor că a
putut să vadă el însuşi nişte . picturi minu­
nate ca formă şi culori în templele din Ardea,
care stătuseră sute de ani fără acoperiş (fiind
cele mai vechi din Roma) 3• De aceea te in­
demn să te îndeletniceşti cu pictura pe zid,
şi pe cit se poate în locuri publice, căutînd

1 CAJugAnu Sebastiano deI Plombo pictase prin 1521-

152t o Flagelare a lut Cristos fn capela Borgherinl la S�n
Pietro 1n Montorto din Roma. Pictura, abia vizibili astlzi,
începuse deci să se degradeze la numai un sfert de secol
dupA ce fusese executată. (Cfr. Camesasca) .
i Este vorba de fncăperUe decorate fn frescă de la Ter­
mele Iul Titus, descoperite de sApAturile fAcute prin anii
1515-1520. Ele s!nt menţionate şi de Vasarl ln capltoluJ
despre Giovanni cta Udlne, care le-a copiat, Iar apoi de
G. B. Armenlnl. Plno •exagera fnsă vechimea picturilor,
deoarece termele amintite au fost construite la sflrşltul
sec. I. e.n.
1 Mel exact, Plinlu spune cA aceste picturi erau „mal
vechi decit Roma" (35, 6, 1) . Ardea, sltuatA la sv de Roma,
fusese capitala rutu!Uor, cucerită de romani ln 442 f.e.n. 216
 să-ţi desăvîrşeşti operele cu plăcere şi rîvnă,
deoarece îţi vor păstr.a numelJ..e vreme mai în­
delungată. Pic tura în guaşă a;re felurite ne­
ajunsuri ş i se s trică m ai uşor, i a r mie nu-mi
µla.ce, aşa că să o lăsăm celor de peste munţi,
care nu cunosc calea c ea bună 1. Mai sînt
mul te alte feluri de .a picta pe tencui.ala us­
cată, cu culori ş i sc.amă Hartă în diferite
sucuri 2 : a s ta e pictura .arăbea scă, pe care o
folosesc mamii . Apoi altele cu care se lu­
crr e ază p e h î rti.e, pe ceară, p e stidă şi piele,
dar a s emenea fleacuri şi migăleli sînt bune
p entru călugări, şi nu de pus în r îndul pic­
turii.
LA. Sînt de a c eeaşi părere cu tine în c e
priveşte fresca, şi o lucrez bucuros 3 • E d r ep t
însă că uneori a i riscuri, dacă zidarii sînt ne­
pricepuţi, şi înduri destule n e aj unsuri ; totuşi
plăcerea este atît de m are, incit adesea a m
st·at cite două ceasuri încheia.te în genunchi
sau în altă poziţie şi mai chinuită, şi nici că
mi-a păsat.
FA. într-adevăr, plăcerea întrece c azTuele.
LA. Aşadar, cum zici să învăţ perspeciliva 1
FA. Ţi-.am spus că despre p erspectivă n-.am
de gînd să vorbesc, deoarece există îndru­
mări a tît de multe şi l ămurite , îndt poţi să
ajungi şi singur cît vrei de învăţat. Ţin să-ţi
spun însă că e a îi este trebuinci01asă pictoru­
lui din trei pricini . Mai întîi pentru că îl în­
v.aţă cum să mkşo.reze totul cu socoteală şi
să înţeleagă cum apalT părţile c ar e fug de-a

• Adică pictura î n ulei. Afirmaţie ciudată, după cu m

remarcă tot! comentatorii, deoarece art!Şti1 „de peste munţi",
în speţă flamanzii, cun oşt eau bine acest procedeu, care
se pare că tocmai acolo tşi avea originea, invenţia fUn­
du-i în general atribuită lui Jan van Eyck (c. 1390-1441) .
2 Felurite răşini de plante originare din Arabia. (Cfr.
Camesasca) .
s S e ştie că Pino pictase unele fresce Ia Veneţia, care
însă nu s-au păstrat. Acest gen de lucrări trebuie execu­
tate rapid, înainte de a se usca tencuiala, necesit!nd deci
o tehnică, o siguranţă şi o pr:i m pti tu d i ne a deciziilor care-i
confereau artistului aureola unei v irtuozită ţ i deosebite.
De Recea şi VRsari consideră fresca „cca m :i i virilă, m ai
siguri!, mai hotărilă şi mai dăinuitoare dintre toate felurile
217 de a picta." (Op. ctt., pag. 7'1).
lungul unei linii încl inate după o anumită
măsură, şi pe c a r e nu Ie vedem bine 1 . ln al
doilea rînd p erspectiva n e învaţă să dăm
forma şi proporţia cuvenită fiecărui lucru, i a r
în a l treilea r î n d , prin a ceastă airtă toate lu­
crurile se aşază cum trebuie la locul lor. Dar
nu n e este trebuincioasă doa·r p erspectiva, ci
şi a rh it ec tura, da't fiind că pictura , sculptura,
arhitectura şi p erspectiva sînt unite într-un
singur tot prin desen, invenţiune şi cantitate2,
chiar dacă ele nu sînt la fel d e desăvîrşite 3 ;
însă un pictor bun l e cunoaşte, l e înţelege şi
l e foloseşte p e toate patru îmbinate laolaltă,
i a r asta e ceea c e ţineam să-ţi spun.
LA. Ce e drept, p entru puterile minţii mele
tot c e ai spus e minunat de frumos şi a de v ă ­
rat, dar nu-mi văd împlinită dorinţa, care era
să învăţ în ce fol să aj ung un piotor mare.
FA. Aşa ceva nu e cu putinţă. Nu ştii oare
c ă trebuie să fii născut pentru a,sta, întoc­
mai ca şi p o e ţ i i ? ln schimb orator poţi să
aj ungi prin învăţătUiă, pentru că în c el elalte
arte, fie liber.al e , fie mecanice, sînt s tatorni­
cite trepte şi reguli p r in care poţi ajunge la
desăvîrşirea scopului urmărit, aşa incit ori­
cine, cit a r fi de greoi l a minte, poate ajunge
priceput, lucru c are î n ar ta noastră nu e cu
putinţă. Căc i pictUia nu le pune la-ndemînă
începătorilor altă învăţătură decît felul cum
se desenează conturul figurilor simpl e, mări­
mile sau măsurile propor tionate ale membre­
lor, despre ca.r e am vorbi t înainte, şi rî nduiala
culori lor. A l tceva nu se poate aştepta de la
'
pictură. Dar dacă mintea învăţăcelului e pri­
mitoare şi dezgheţată, şi dacă a r e acest dar

1 Esle vorba de aşa-numitele drepte care fug, adică de

laturile unor suprafeţe care, prin noztţi.a ocupată in spa­
ţiu, nu sînt paralele sau perpendicware faţă de planuJ
tabloului. Ele se înclină spre adincul spaţiului, Imaginea
descrescînd pc mdsurA ce se adînceşte în departare.
2 Adică volume.
3 Nu au aceleaşi posibilllătl de reda r
e a rcalitătii. Afir­
m atia este legată ele faimoasa dispută in juruJ iera rh i ei
nrtelor plastice, care va fi rcluatd pe larg în p gini l
a e cc
urm cazu_.
218
 de la n a tură, va deprinde meş teşugul lucrînd
cu sî rguintă ş i luînd ami nte l a cPi c e p i c teazti..
LA. Zău dacă n-.aş vrea să fiu mai d e g ra bă
ciubotar decît pictor, de v.reme ce pictura
asta e o ştimă atît de nărăvaşă, încît nu s e
lasă înţeleasă de oredincioşii ei ! Dar spu­
ne-mi, rogu-te, cine a fost cel dintîi pictor şi
nţi.scocitorul a cestei arte '?
FA. Dumnezeu a fost şi pictor şi sculptor,
el care a făcut cu mina lui toate cîte se află
pe lume, dindu-le un contUJr desăv1rşH, cu­
lori minunaite şi propo.rtii fără cusur ; căci ce
alta e ste r otirea cerurilor, rînduia1a elemen­
telor, felurimea vieţuitoarelor, dacă nu o
compoziţie d:esăvirşită, cam, după cum spu­
neam, înseamnă desenul 1• Cit d espre născo­
cirea acestei a.rte de către o ameni, Pliniu
arată că sînt diferite păreri 2. Egiptenii se
laudă că de la ei a purces, ceea ce este un
neadevăr. Grecii spun că atU născocit- o ei.
Alţii zic că ce i din Siciona 3 sau din Corint.
Dar orioare ar fi fost primii, cu toţii sînt de
aceeaşi părer•e asupra felului cum s-a fă.c ut
născocirea, susţinînd că arta aceasta şi-a avut
obîrşia în umbra omului, ceea ce este lesne
de crezut ; ca atare, Ardices, primul care a
făcut-o ca artă, punea omul să stea într-un
J o c luminat de soare şi trăgea conturul um­
brei sale pe pămînt sau pe altc·eva , prin linii
numite de noi profiluri li, care au fost născo­
cHe de Filocle Egipteanul sau de Cleante co­
rintianul. Aceştia au început să tragă liniile

1 Conform diviziunii făcute Ja pag. 205, compoziţia era

una din cele patru componente ale desenului.
' De alei lnainte, expunerea lui Fabio rc.z umă o serie
de paragrafe din Pllniu. Pentru lnceputurile picturii, v. 33,
5, 1-2.
' ln orig. Sctttonl, explicat tn comentariul Camesasca
prin Scltl. De fapt este vorba de Siciona, oraş din nordul
PeloponezUlul, ca şi CorintuJ, rămas multll vreme sediul
principal al artei greceşti. Ş colLle de sculptură şi pictură
din Slclona au format artişti renurniţj ca Lisip şi canahos,
1'.uoomp şi Apelle.
i Plno reproduce destul de confuz textul lui Pllniu, care
spune că prima fază a fost circumscrierea umbrei', iar
după inventarea desenului monocrom, Ardices a fost prin­
tr<! primii care au schiţat linii şi în Interiorul conturului.
219 (Op, cir. 35, 5, 2 l .
cu o culoare nea;rră, n u mit ă monocluoma­
ton 1• Cleofiarute dm Corirut a d e sco p er it nişte
culori minernl.e şi u înc eput sil dea o formă
mai · gr ăi.t oare imaginilor i , Dar p i c to r cu
adevărat a fo st Eumaro, pentru că a găsit
mijlo.cul d e a reda lucrurile aşa cum sînt în
natură. Dwpă el a urmat Cimion din Cleonai,
ca;r.e a mers mai d ep a rte pe drumul deschis
de Eumaro, dind operelor sa.le pro p o r ţi i mai
bune şi a născ1odt figurile pi e zişe , a dică pri­
vind în sus sau în j os 3 ; a desooper1t C1Um să
redea membrele cu muş ch ii şi vinele lor şi a
g ăs i t m o drul în oaire să închipuie cutele fireşti
a l e veşmintelor şi pînzeturilor. El l-a pictat
pe Akibiade 4 în aşa fel, incit oştenii lui,
privindu- i portretul c.are reda atît de biine în­
tr e a ga lui fiinţă, se cutremur.au. Ap o i au m a i
fost mulţi alţii, într.e oare Polign0tt şi Ta si.o 5,
fiul său, piato;r i .am.îndoi. T,a sio a fost primul
car·e a redat femei1a cu toate p od-0t1bele ei, i ar
gr ec ii i-au dat l ocuinţă fără plată şi întreţi­
nere din venitul obştesc. Pe urmă a apărut un
atenian numit Apollo Doro ; acesta a fost un
pictor minunat şi a născocit penelu r i l e pe

1 TermenUl e luat ca atare din Pliniu (35, 5, 1) , unde

nu e folosit pentru contururi, ci pentru cungscutele siluete
monocrome pictate pe vasele din epoca geomet rică. Aici
s e plasează, de fapt, Inovaţia atribuită Iul Ardlces, care
consta în practicarea unor lncizll c u burinUl pe supra­
faţa pictată, marcînd astfel prin llnil mal deschise anumite
detalll ale corpului, fizionomiei şi veşmintelor. Este teh­
nica „cu figuri negre• (sec. Vil l.e.n.) .
' Faza următoare (tot pictură pe ceramică) este aceea
„cu figuri roşii", in care in.CJ.z.iil e sînt înlocuite pnn linii
roşii trase cu penelUl pe fondU.l negru, înlesnind redarea
expresiei şi a detaliilor anatomice. Pino reproduce spusele
lui Pliniu despre Clean te şi Cleofante. (35, 5, 2) .
3 Pasaj confuz preluat din Pliniu, care spune : „Hic
catagrapha invenit, hoc est, obliquas tmagines• (acesta a
inventat figlll'ile din profil, adică piezişe) , adăugind că a
sporit varietatea poziţiilor capului. (35, 34, 4 ) .
' Renumit strateg atenian (C. 555�03 î.e.n.) . Afirmaţia e
eronată, deoarece activitatea lui Cimon a fost anterioară
epocii lui Alcibiade. Cum însă Pino c ontinuă să repro­
ducă pe sărite şi cam neatent din Flinlu, presupunem că
este vorba de portretul lui Miltiade, făcut de Panaeus, citat
imediat după Cimon. (35, 34, 4) .
' Altă eroare de lectură, datorită faptului că s-a extins
pluralul de la începutul frazei şi as;upra numelui propriu :
„Ali! quoque post hos clari fuere ante LXXXX olympla­
dem, sicut Polygnotus Thastus" (Au mai fost şi alţii„.
::a : 35, 35, 1) . Este vorba de renumitul pictor Pol!gnot
din Tasos (prin an!J 470 t.e.n.) . 220
 oare le folosim şi noi astăzi 1 ; era rivalul lui
Zeuxis, fiind însă mai bun decît el , şi i-a tri­
mis vorbă că rău făcea furîndu-i meşteşugul,
pentru că z,e uxis era foarte înclinat să-i imite
a1rta. Am.îndoi s-ia:u îmbogăţH în1br-ia.1bî1ta de pe
urma acestei adevă:riate alchimii a picturii 2,
încH au înoepu:t să-şi dărutască lucrările fără
bta.ni, socotind că pînă şi cel ma1i ridicat preţ
ar fi fosrt neîndes.tulăitor p entru ele ; dă:rnide
prin care S-!au făcut nespus de preţlUiţi. Au
fosrt mulţi piortori y,e .sltiţi in a!Iltichi'taite, a că­
rror iscusinţă a îndreptăţirt osteneaila şi buna­
voinţa soriHorilor de a l,e p omeni numele, fă­
cîndu-le a stfel să strălucească nepieritoare
de-a !U1I1gul veacurilor.
LA. Crezi că ar1ba a·ceasta e foar:t:e veche 1
FA. Este străveche, i,ar Pliniu scrie că
pictura era ounoscută cu şase sute d e ani 3
iniainte de a fi p ărtruns în Grecia. Adevărul
est,e că ea a fost adusă in l1taliia după victo­
ria lui Mawellus în Sicilia 4, i ar italienii au
născocH pictura în ulei 5, Arta aceast,a aj un­
sese 1a mare p.rreţ şi desăvîrşke pe vremea
lui Riomulus, i ar romiall i i puneau să li se p ic­
teze viotoriile pe sarnturi, aşa cum se zugră­
vesc astăzi stemele sau herhuJ prindpri Jor
voştri, bra le aşez,au şi prin locurile publice 6•

1 Pasaj reprodus eronat, 1nceplnd cu numele (Apolodor) .

Plinlu spune : „prlmusque glortam penlclllo jure contullt"
(şi primul care a contribuit la gloria penelului ; 35, 36, 1 ) .
Apolodor, născut l a st:!rşltul secolUlul V l.e.n., a f ost prt­
mw care a folosit amestecul de cUlarl şi degradeul. um­
brelor. zeuxis a utilizat cu abilitate inovaţiile lui tehnice,
adăugindu-le o anA personală de folosire a luminii,
1 Aluzie ta fa,ptUl cA, spre deosebire de alchimie, pic­
tura Izbutea cu adevărat sA producă aur. Plinlu spune
doar de Zeulds cA s-a lmbogAţtt, lnsA Pino a asociat •I
numele Iul Apolodor, menţlooat chl.ar ln propo:!il.ţla ante--
rioară. (35, 35, 3) .
a Eroare de lectură, clici Plinlu spune şase mii de ani
(35, 5, 1).
' In 212 t.e.n., cînd generalul Claudlus Marcellus a iz­
butit sil. tnfrîngil. Siracuza, dupA un asediu de dol ani.
5 Comentariul Camesasca precizează cA „aserţiunea este
JuatA dupA Vitruvlu, care vorbeşte lntr-adevAr de ulei ames­
tecat cu ceară şi cleluri, aşa tnctt nu pare sA fle vorba
de procedeul clasic al pictur11 în ulei." V. şi nota 1 de la
pag. 217.
• Plinlu citează ctţJva generali romani care au expus
ln Jocuri publice tablouri reprezentlnd bAtAlille pe c are le
221 clştigsserA. (35, 7, 3-4),
Mai a veau romanii obicli!iul ca în locurile
unde-şi ţineau j ocurile să facă scene din ma­
teriale de preţ, ca marmura, cleştarul, filde­
şul şi altele chia.r mai scumpe ; astfel Clau­
diu 1 a fost foarte lăudat pentru scena pe care
o clădise, datorită statuilor numeroase şi pic­
turilor ei minunate, iar printre altele se po­
meneşte de nişte acoperişuri din ţiglă sau
olane drepiLe , zugrăvH·e în pe.rspec:tivă atît de
aidoma cu c·ele adevămrte, incit corbii veneau
în zbor oa să se aşeze pe eJ.e. Dar asta nu era
nimic pe lingă laudele cu care sînt descrise
unele piduri, cum ar fi Nebunia p refăcutcl a
lui Ulise zugrăvită de Androcide, Bătălia fă­
cută de Eupomp, Minerva lui Timainthes, Sa­
tirul lui Mioon şi cite şi mai cî1e pomenite
de Pliniu şi alţi istorici 2, care vorbesc mai pe
larg despre a:nta din vechime şi desăvîrşirea
amtiştilor.
LA. La urma urmelor, dacă art.a asta mi­
nunaltă s-.ar lăsa pătrunsă prin mijloace bine
statornicite, nu m-a:ş da în lături să mă înham
la jugul răbdăirii pellltru a mă v edea înze strat
cu darurile ei ; dar din nefericire nimeni
n -aj ung e vreo:daltă maestru desăvirşit.
FA. Asta se întîmplă pentru că intelectul
nostrn e stăv:ilit de imperfectiltmea trupească,
a:şa incit a j un gem în pra gul mOTtii ma.j curînd
deci1: la cap ătul înv ăţătu ri i.
LA. De aceea scrie Pino 3 al nostru pe lu­
crările lui faciebat.
FA. Şi bine face. La fel scria şi Apelle ,
zeul picturii, voind să ara:te astfel că ştiinţa
pooite fi necontenit adinci1ă şi că, pe măsură

1 Claudlus Pulcher. tribun menţionat de Pllniu pentru

decorul fAcut cu prilejUl jocurUor organizate de el Ia
Roma. (35. 7, 4) .
� Ultima frazA este evident Inspirată din alte �urse.
deoarece tn Pllnliu nu ftgureazA aceste titluri la 'pictorU
resoectlvl. Pallucchlnl sugereazA cA este vorba mal de
grabA de „poeţi şi retori, care tn perioada t!rzle a roma­
nltAtii re�uriieau cu ostentaţie la d cr a operelor de
es iere
artă celebre."
• In edltlile Pallucchinl şi Camesasca scrie Plinto,, fArl
a remarca evidenta eroare, corectată ln editla Barocchi. 222
 ce înveţi m a i mult, rămîn mai multe de în­
văţat 1.
LA. Asta e curată manie : toate lucrările lui
poartă o asemenea inscriptie. de te apucă
rîsul.
FA. Greşeşti luînd în ris lucruri făcute cu
rost. Bune sau rele, cum o r fi operele lui, el
doreşte să rămînă amintirea că au fost pic­
ta te de el 2. Şi află că amintirea pe care o
lasă un om este cu atît mai vr·ednică şi mai
preţuită cu cir' e mai nobilă însuşirea care
l- a făcut nemuritor ; de aceea el tine să aducă
la cunoştÎlll ţ a semenilor săi că şi-a închinat
viaţa celei mai nobile, mai măiastre şi mai
ailese îndeletniciri din lume. Totodată dove­
deşte c ă a năzuit către nemurire, aceasta fiind
cea mai înaltă pornire şi mai vrednică rîvnă
ce poarte sălăşlui în sufletul n ostru de muri­
tori (şi spre care ar trebui să tint·ească orice
om mai presus d e to.ate) ; pentru asta s-au
străduit artitia şi a.tîti.a din antichitate, faima
lor răzbătînd pînă în zilele noastre nea•tinsă
d e sortii schimbători şi de timpul ce trece în
zbor, datorită scriitorilor oare, cîntînd faptele
lor de seamă, au ajuns laolaltă cu ei nemuri­
tori peste veacuri şi în filele cărţilor. Căci
ce ooa.r ă mai mare ne-a.r putea paşte decît
să murim îngropîndu-ne numele o dată cu
noi, întocmai oa animalele necugetătoare ? Şi
ca atare, ce bucurie ar putea fi mai m a.re
pentru noi, ce faim ă pentru urm.fişi. ce pri­
lej de a mulţumi cerului c ă ne-a făcut să n e
naştem oameni, decît lăsînd î n urma no astră
un nume vrednic de a ducere-aminte ? Altfel
ce rost ar avea virtuţile ? La ce bun ne-a

t Plln!u ami nteş te ln lntrodueerea operei Naturalls Hlsto­

rfa, cA pictorul scria pe operele sale Apel!es faclebat.
AceastA util izare a Imperfectului ln I oc de perfect tmplicll
un aspect durativ. care sublinia faptul că artistul nu-şi
socotea niciodată lucr!lrlle definitiv terminate.
� tn acea perioadă nu se statornicise Inel! obiceiul ca
artl.Ştll sA-şl semneze lucrările. Mal apoi, procedeu! acesta
de a lncadra s e m nA tu ra şi data !ntr-un mlc cartuş, Inte­
grat ln tablou, s-a folosit destul de frecvent. tn ca?UJ lui
Pino. el a permis Identificarea lucrărilor sale, păstrate tn
223 nu măr foarte redus.
 da1t natura intelect '? Pentru ce sînt preţuiţi
oamenii şi lăudaţi de semenii lor '? Nu pen-
. tru materie sau formă, şi nici pentru avuţii,
ci pentru virtuţi şi destoinicie. Cine nu ştie
oare să mănlnce, să bea şi să doarmă '? Şi
cine n-air şti să-şi irosească anii în lenevie şi
huzur '? Intr-adevăr, asta ştie oricine ; sa nu
ne ia aşadar în darîdere bogătaşii care se
mlndresc cu neştiÎ.l!lţa lor, căci bunul renu­
me preţuieştie mai mult dedt avuţi1a, deoa­
rece te bucuri de el atît în timpul vieţii, cit
şi după moarte, aşa cum a spus Solomon. Ia.r
eu doar pe nemuritori îi pizmuiesc pentru
virtuţile lor.
LA. Martor mi-e cerul că, dacă te- a i ţine
de capul meu să mă fac luteran ( ferească-ne
aerul de asemenea smimiteall ă ), îţi j ur că ai
izbuti, într-am m-au pătruns spusele tale 1•
Şi îţi făgăduiesc că atîta cit voi trăi n-o
să-mi mai iasă din mină vreo lucre.re fără
pomenita inscripţie, ridă cine-o pofti I
FA. Ba dimpotrivă , o s� fii lăudat de c:ei
ce vor şti să te preţuiască. Nu te gîndeşti
de cită mulţumire au p arte Michelangelo
Buona1rroti , Tiţiarn ş i alţii care, datorită ha­
rului lor, se bucură de trei vieţi una na­
-

tura�ă, alita artificială şi cea de veci 2 '? Ferke

de asemenea oameni, văzuţi de puţini, însă
preţuiţi de toţi, .aleşi ai cerului, proteguiţi de
so-artă, bine înzestraţi de la naitură şi fii
preaiubiţi ai artei I Şi ai cărei arte '? Ai ace­
leia născocite şi folosite de însuşi Dumnezeu,
ln veci nepierito11lll nostru piator. Blagoslo­
vite spirite, vestLte în lume prin a c est har,
datorită căruia meritaţi să vi se spună zei
muritori !
LA. Trebuie să ştii că şi astăzi se găsesc
pictori valoroşi. Să-i lăsăm deoparte pe Pe-

1 Aluzie frecventă 1n acel ani clnd Reforma făcea rava­

gU, şi folosită aici cu valoare retorică, pentru- sublinierea
elOi!UlUI.
1 Mal concret llPUS, viaţa de toate zilele, attlvltatea crea-
toare şi renumele postum. 224
 ruggino 1, Giotto florentinul:! , Rafael din Ur­
bino3 , Leonardo Vinci 4 , Andrea Man tegna 5 ,
Giovan Bellino 6 , Alberto Duro 7 , Georgione a,
celălalt perugin 9, Ambrosio milanezul 10, Gia­
cobo Palma 1 1, Pordonone12 , Sebastiano 13,
1 15
Perin del Vago 4, Parmegi.a.no , messer Ber­
nardo Grimani 16 şi alţii oare sint morţi, şi să
ne gîndim la Andrea del Sarto 17 al vostru,
la Giacobo din Pontormo 18, la Bronzino 19 şi
G eorgino aretinul 20, Sodoma 21, don Giulio
miniaturistul22, Giovan Girolamo brescianul23,

1 Pietro Vannuccl, zis Per.ug1ncl (Cit ta deila Pleve, cca.

1445 - Font!gnano, 1523) . In text am resp ec t at ortografia
lui Pino, corectată în note, und e am indicat locul şi data
naşterii şi a morţi! artiştilor menţionaţi, utile ln aprecie­
rea S�!ecţiel de faţă,
' Giotto di Bondone (VespJngnano 1268 7 - Flroenţa, 1337).
a Raffaello Sanzio (Urbino, 1483 - Roma, 1520) .
' Leonardo da Vinci (Vinci, 1452 - Cloux, AmbolRe,
1519) .
' Isola di Oartura (V!c enza, 1431 T 1 Mantova, 1508).
• G io v a nn i Bellin! (Veneţia, c. 1430 - id. 1516) .
7 Albrecht D!h'er (Niimberg, U71 - Id. 1528) .
a Giorgio Barbarel!I, zis Glorglone (Caste.Uranco, c. H77
Veneţia, 1510) . Pall ucchint menţ!oneazA cA P!no este pri­
mul care ii pomeneşte sub acest nume, folosit apoi şi de
Vasar1 şi Don! (ptnA atunci 1 se spunea Glorg!o da Castel­
trancol .
8 Probabil Bemardino di Betto zis PJ.ntu ric ch!o (Peru­
gla. c. 1454 - Siena, 1513) . Cfr. Ca m es asc a .
10 G i ovanni AmbrogJ.o De �ls (Milano, c. US5 - m .
după 1522).
11 I acopo Negreli, zis Palma cel BAtrtn (Serina, c. ueo -­
V en eţia , 1528) .
u Giovanni Antonio Saccbi, z!ji Pordenone (Pordenone,
c. H84 - Ferrara, 1539) .
u Sebastiano Luclani, z!B Sebastiano del Plombo (Vene­
tla . c. 1485 - Roma, 1547) .
t1 Pietro Buonaccocsl, Zis Perino de! V11410 (Florenţa, c.
1500 - Roma. 1547).
15 Francesco Mazzola, zis Parrn lglanino (Parma, 1503
Casalmagglore, 1540) .
111 Au exist;at dol pictori veneţieni cu acest nume (c.
1485-1530 şi c. 1490-1541) , d ar nu se cunosc amlnunte d"�­
pre activitatea lor care să justifice tncluderea unuia din
el Printre cel mal buni artişti ai ep oc ll (cfr. Camesasca) .
" Andrea d'Agno!o, zis del Sarto (Florenţa, 1488 - Id.
1531) . Dec I şi acesta, c a şi alţii din Usta ce urmeazl, erau
de ii < e m e n ea morţi cfnd scria Plno.
11 I acopo Oarrucci, zis Pontormo (Pontormo, UH - Flo­
renta. 1556) .
1t Agnolo Tor!, zis Bronzino (MontlceUI, Florenţa, 1503
Id. 1572) .
2<l G i org io Vasari (Arezzo, 1511 - Florenţa, 1574) .
21 G io vann i Antonio Bazzi, zJs Sodoma (Vercelll, 1477
Siena, 1549).
" George Clovicic (itallanl�t Giullo Clovlo) , pictor de
origine croată (Ortzane, UBI - Roma. 1578), stabilit in Ita­
lia d i n 1516.
225 " Savoldo ev. aota 1 la pa1. 113) .
 Giacobo Tintore 1, Paris 2, Dominica Camp ag ­
nolla J, ::>te.tano dell'Argine 4, Unar pado v an,
Uiosefo il Moro „, Cam.illo 0, Vitruvio ; şi mai ·

sînt şi alţii, ca Bonifacio t1, Giovan Pietro Sil­

vio li, Francesco furllvezul10 , Pomponio 1 1• Nu
mai pomenesc aici de Michelangelo şi nici
de Tiţian, deoarece pe aceşti.a doi îi socotesc
ca zei şi maeştri de frunte ai pic torilor, lu­
cru pe care-l spun cmstit, fără. vreo pornire
pătimaşă l:.!,
FA. lntr-adevă.r, aceştia, ca şi ceilalţi pe
care i-ai amintit, sint oe ajuns şi îşi me.rită
numele ae pictori. Dar Claca J::S:r onzino o să se
ridice mai departe, va aev eni un mare maes­
tru şi ind.râznesc să. spun că. mie mi se pa.re
cel mai oun colorist om zilele noastre iJ.

• Jacopo Robust!, zis Ti.ll torctto (Veneţia, 1510 id.

1594J .
• Paris Bordone (TreviSo, 1500 - Vene\ia, 1571) .
a Născut la Veneţia (numeJe lui e atestat 1n 1511 şi
lii62) , a l ucrat la Paaova. Menţionarea acestul artiSt minor
se aatoreşte prooabll prezenţei sale in meCtiUl paO.ova.n, ele
care romo era toane legat. (C,;1r. c.;amesasca) ,
• Stefano degU Orzi, ziS dall'Arzere (Argine), ale cărui
date sint incerte (atestat intre 1450 şi 1573 sau 1578) , a lucrat
la Paelova, unde se pastrează pictur i O.e-ale lui ; menţio­
nat aici om m otivel e Wllliltite mai �us. ca şi c ei ce ur­
mează, (CU. Camesasca) .
• Neiden tific at de comentatorii lut Pino. Este vorba poate
de Francesco India, zis U Moro (veZi nota 1 la pag. 121).
• Camillo di Capelll, Zis 114an to vano, e atestat în 1514 ;
in 1541 s-a mutat la Veneţia, unele a murit in 1566, Pic to r
decorator, este menţionat pentru calităţile lui de peiSagist,
care astăZi nu se mai pot verifica. (Cfr. Camesasca).
7 VitrUVio Buonconslglio, zis Vltrtllio, a lucrat la Ve­
netta, de unde a fost exilat Intre 1523 şi 1539, Ultima ates­
tare daUnd din 1573. (Cfr. Camesascai .
8 Bonilaclo de' PitaU. Zis Bonlfaeio Veronese (Verona,
c. 1481 - Veneţia, 1553) .
• Poate veneţian, atestat între 1532 şi 1551, a lucrat mai
mult ln provincie.
'" Originar deci din Forll, este identificat de comentatori
cu Francesco MenzocchJ, zis Francesco Clin Forll (c. 1502-
1504) . Majoritatea lucr4rllor lui s-au pi erd ut , inclusiv pic­
turile de tavan din palatul Grimani (Veneţia) menţionate
de Vasarl. Cu un secol mal tlrziu este menţionat de Bel­
lori ca un pictor cu suficientă reputaţie cit să co nfi rme
talentul tlnărului Federico Barocei. (Op. cit., I, p. 214-215)
1 1 Poate Pomponio AmaJteo (ConegJiano, c. 1482-1562 după
Pallucchini : La Motta di Livenza 1505 - San Vito deJ Frlul!
1588, după Camesasca) . Adept activ da r sup erfic ial aJ lui
Pordenone, a lucrat ln localităţile friulane.
" Prectzare l egată de taptUl că !n jurul valorii acestor
artlşti s-au sUrnit polemici lnverşunate, după cum se va
constata din Dialogul lui Dolcj!.
" In acea perioadă Bronz!no se bucura de no torte tate ia
Florenţa, unde ajunsese artistUJ oficial al curţii medicee, fn
urma apreciatelor sale lucrări decorative pentru nunta ma- 226
 LA. Bronzino e un meşter foarte priceput,
iar mie îmi place mul t felul în care lucrează
şi îl preţuiesc de as,emenea pentru însuşirile
lui ; însă mă mulţumeşte mai muM Tiţian, iar
dacă el şi Michelangelo ar fi contopiţi în­
tr-un singur trup, adică dacă la desenul lui
Michelangelo s-ar adăuga coloritul lui Tiţian,
ar putea fi numit zeul picturii 1 , aşa cum ade­
vărat se zice că Dumnezeu există, iar cine
gîndeşte altfel e un eretic mincinos.
FA. Aşa socortesc şi eu.
LA. Dar s ă nu ne mai pierdem timpul cu
asta, căci operele lor o dovedesc cit se poate
de limpede. Mai bine caută să adaugi c e mai
Hpseşte la subioectuJ nostru, aşa cum ai făgă­
duit.
FA. Cum adică să mai adaug 1 Ce vrei să-ţi
mai spun 1 Lămureşte-mă.
LA. Ei, ia gîndeşte-te bine.
FA. Ba spune-mi tu.
LA. Ca să-ţi' întregeşti spusele mai lipseşte
o nimica toart:ă, VQIJ'ba spaniolului aceluia ca­
re lăsase tocmai la sfî'rşitul spovedaniei un
mic păc.a•t, mai ma.re decît toate c elelalte la
un loc 2•
FA. Să auzim ! ·Hai, nu mă mai ţine cu su­
fletul la gură.
LA. Mai trebuie să mă lămureşti care a rtă
este mai nobilă : pictura ori sculptura.
FA. Ei bravo, îmi ceri să rostesc nişte ju­
decăţi de parcă aş fi mare maestru al sentin­
ţelor ! Totuşi, cum de această întrebare spi-

relui duce Coslmo I ( (1539) . Veneţianul Lauro n va prefera

pe concetăţeanul său ilustru, Tlţlan.
• Această Idee de Inspiraţie eclectici se va fnrădlclna
tot mal mult rn deceniile următoare şi o regăsim la G. P.
Lomazzo (Trattato dell'arte delia plttura, 1584) , care spunea
ci lntr-o reprezentare Ideală a lui Adam şi Eva, Adam ar
trebui să fie desenat de Michelangelo şi colorat de Tjţlan,
Iar Eva. desenată de Rafael şi coloratA d e Corregglo. (Citat
de Domenichlno fntr-o scrisoare către Fr. Ange!on!, ln Bei­
lor!. op. c i t ., II, �· 124) .
2 Aluzie la o anecdotă a vrem!! : un spaniol, teşind de
la spovedanie, !şi aminteşte că uitase să mărturisească „un
fleac" de păcat, şi anume că nu credea ln dogma sfinte!
Treimi. erezi� care se pedepsea cu arderea p e rug. (Cfr.
227 Pallltcchlni şi Camesasca) .
noasă este legată însăşi onoarea noastră, m ă
voi strădui să-ţi lămuresc ceea ce e limpede
d e l a sine, dar cu c on di ţia ca pe urmă să nu
mai vorbim desp r e pictură.
LA. Fie cum doreşti.
FA. Multi au dezbătut această problemă
spinoasă, cu o pă brundere de care eu nu sînt
în stare, căutînd de fie care dală să susţină
că sculptura a r fi o artă mai nobilă ; dar cum
nici unul din aceştia nu era picto r, nu e de
mirare că n-au ajuns să pună capăt disputei 1.
Dacă vr em să vorbim despre subieobul aces­
ta, nu trebuie s ă ne folosim de ar gumentel e
lor, ci să aducem în apărarea artei noastre
prop:riile ei argu ente Piotura ş i s<:u lptura
m .

s-au născut deodată şi au fo st născodte

amîndouă de mintea omenească întru acel aşi
scop şi efect : pentru a imita şi r eda lucru­
ri l e naturale ş i artificiale 2• Scop de ca m noi
ne apropiem în mod ma·i desăvîrşi1t decît
sculptorii deo1ar ece ei nu pot reda într-o fi­
.

gură dec î t forma, care e fiinţa ei , î n timp ce

noi, pictori i . pe lîngă formă ş i fiinţă o împo­
dobim cu adevărata şi într eaga ei făptu ră 3,
pentru că închipuim totodată şi felurimea
alcătuirii e i tru peşti, în oare se deosebesc di­
feritele mădulare, de pildă ochii f iind altfel
decî t pă:rul sau celelaHe membre vreau să
-

zic nu numai prin formă , c i şi prin cul o are,

aşa cum se v ede pe viu. Noi putem înch ipui
zorile sau ploaia, ia.r în redarea lucruril or
artificiale vom face să se recunoasct't o ar­
mură, o ţesătură de mătase ori de ·in , un roşu

1 Afirmatia se referă probabil la recenta dispută deschisă

de Benedetto Varch i prin disertaţia din martie 1547 Ia Aca­
demia din Florenţa (Delia maggioranza delie arti), la care
răspunseseri o seamă de artişti, dintre care unii nu erau
pictori, ca : Francesco da Sangall o (sculptor şi arhitect) ,
Bemardo Tasso (literat), Tribolo (sculptor şi arhitect) , Ben­
venuto Cell!n l (sculptor şi orfevru) , Varchl lnsuşl fiind li­
terat şi filozof. In paginile ce urmează, . Pino reproduce
argumentele acestei dispute. (Textele se află ln voi. Trattati
d'arte del Cinquecento, ed. Barocchl, Latel"l:a, 1960) .
• In sensul etimologic de lucruri făcute de mina omului.
1 Exprimare Ş i terminologie confuză, ca ln toate tenta­
tivele de teoretizare filozofică sau estetică, pentru care Pino
nu avea cultura necesari. 22B
 aprins fa ţă de un verde, şi aşa m a i dep.a.rte.
Iar d:!că o s ă zici c ă toate a:cest·ea s e daitio resc
culorilor, am să-ţi răspund că nu, pentru că
verdele închipuie, într-adevăr, tot ce e ver­
de, însă nu v a reda deosebirna di111 tre ca·tifea
şi postav, aşa încît culo.rile nu po:t î mpJini
singure asemenea efecte fără măiestri.a artis­
tului. Scu lptura nu e desăvî;rşită pentru că
n-are putinţa să irni.te lucru rile pînă în amă­
nuiTht, ci doar în contururi.
· LA. Cine s-air putea opune unui adevăr
ca.re sa.re în ochi ?
FA. Aclllil am să-ţi împăntăşesc o p ăreire
care pOla'te că n-:a mai fost rostită niciodată,
ş i nu ţi-o spun c a un a rgument. S cuaiptiorul
nu poote fa ce nid un lucru după rînduiala .
fi.r·ea:s că.
LA. Cum naiba ? Ce baza.conie mai e şi
a s ta ?
FA. Stai să vezi. Sculptorul nu închipuie
niciodată lucrul p e ca re-l are de făcut m er­
gînd pe oalea fir,ească, aşa cum faioem noi ;
pentru că pic torul, cînd î nchipuie o figură,
încep e din miezul ei, precum ne înw1 ţă na­
tur:a prin propria e i rînduială, pornind de la
lucrurile simpl·e pentru a aj unge l a cele com­
puse 1 . El porneşte de l a schelet, după legile
ana.tomi·ei , pe urmă î l î mbr.a:că în carne, de­
semnîndu-i vinele, î ncheietur ile şi măduJ.ar·ele,
pentru a desăvîrşi apoi fi gura prin felurite
mij l oace 2. Sculptorul însă lucrează tocmai
de-a-nda:r1atelea, aşa cum e regula scri sului
la evre i , î mplinindu-şi a rta coI11tna1,:iu naturii.
Putem spune că inferioritatea sculpturii faţă
de piotură poate fi măsurată după deosebirea
dintre artă şi natură ; căci pietrarul nu por­
neşte dinăuntrul figurii, d de la faţa pietrei,
în care t o t taie şi ciopleşte pînă cînd iese fi-

t Principiu clasic formulat de Aristotel ln Fizi

ca .
• Această metodă descrisă de Albert! mai era poate folo­
sită de unii artişti toscani, fiind lnsă tncompatibllă cu
mentalitatea veneţiană din s ecolul XVI, opusă pt>dantcrici
detaliilor, după cum s-a văzut. Dar vorbitorul e Fabio,
229 florentinul.
 gura dorită ; ca atare pictorii adaugă, iar ei
scot. Nu ştiu dac ă mă înţelegi .
LA. Subţire gîndit, zău aşa, şi foarite ade­
v ă rat.
FA. Poţi să-ţi închipui un sculptor care să
se focă pictor fără a folosi cUJlorile 1 Nu. Pe
c i nd un pictor se po.a.te face foairte bine şi
sculptor. Iar ciop litorii nu pot lucra nici în
arta lor fără ajutorul desenului, oare e teme­
iul artei noastre 1, dar se fălesc spunînd :
„Noi redăm relieful, bucu:rînd nu nu.m a i vă­
zul, c i şi pipăitul 2 , aşa incit tînărul acela
aiteniian s-a îndrăgostit nebuneşte de statuia
Venerei, idolul său" 3 • Sculptorii care soco­
tesc că relieful e un argument î n sprijinul
lor sînt nişte neghiobi. Căci pictorii dau re­
Hef figurilor, deşi aceste.a sînt zugrăvite pe o
suprafaţă dreaptă şi netedă, iar prin dibăcia
deprinsă după n atură le fa c să pară în relief
de-ţi fură o chii ; s culptorii însă întruchipează
figura în p i a tră, care are prin ea însăşi re­
lief, şi cum a c esta e dat de la natură, nu
mai trebuie şi nici nu poate fi făurit de artă.
LA. Foarte bine. Lupţi strălucit întru apă­
rairea noastră, chiar dacă sculptorii zic că ei
sînt nevoiţi să luorez·e fără greşeală, căci
de-ar scoate fie şi o aşchie mai 'mult decit
trebuie, figura nu se mai poate drege sau
întregi.
FA. ln privinţa asta, un maestru a d evărat
cunoaşte bine alcătuirea pietrei şi o lucrează
cu atita gri j ă şi gingăşie, incit nu ciopleşte
nici o fă.r imă mai mult decît trebuie ; iar dacă
se întîmplă tot1Uşi , cine ş tie cum, să se spar­
gă, a tunci se pot aj uta cu stucurile folosite

1 Pledoaria in favoarea picturii se bazeazA pe argumen­

tele utilizate ln dlspuţa amintită, la care participaseră şi
o seamă de pictori, ca Vasari, Bronzino, Pontormo şi Mi-
chelangelo. .
2 Unul din argumentele clasice - folosit şi de Leonardo -
era ierarhia şi numărul simţurilor care participă la per­
ceperea diverselor produse ale artelor. .
3 Este vorba de vestita operă a Iul Praxitele, afiatll. in
s3nctuaru1 din Cnidus, exemplu frecvent citat după Pllnlu,
c ;irc n u spune lnsă că tinărul era
•• 10).
atenian. (Op. cit. ' 36 '
230
 de ei 1 • Dar dacă e vorba să adaugi I a meri­
tele sculpturii şi fragili t a lea pietrei, atund
nu î ncape îndoi,ală că pictura e mai desăvîr­
şită, deoo.rnce e lipsită de a.seimenea primej­
dii; dacă avem însă în veder·e materiaJele cu
ca.r•e luctrează a.c este arte, sînt cu mult mai
s.Labe şi gingaşe acelea ale pi.aburii, care se
tia:oo pe lemn sau pe pînză, dar faptul acesta
nu priv·eşte arta în sine. Dovada e că sculp­
tura nu înseamnă buc•a1La de piatră, ci figura
dăltuită şi întruchipată în această piatră, aşa
că nu este de lăudat tăria materiei, ci mătes­
tria făUtritorului. Iar dacă se înîmplă ca sta­
tuia să rămînă fără cap sau fără un braţ, ai
putea învinui oair e meşterul pentru asta 1 De
bună seamă că nu, căci de vină a fost pia­
tra, iar ciuntirea staJtuii n-o să ştirbească ni­
mic clin lauda maestrului. Dar dacă într-o
pictură se strică fie chipul, fie vreo altă
pairte, cine o mai poa·te faoe la loc 1 Nici
chiar toţi sculptorii şi pictori.i laol·altă, pentru
că se va cunoaşte întotdeauna ce a fost re­
făcut. Se poate, într-.adevăr, r·efoce, însă şi
e i pot să-şi dreagă sculpturile, mai micşorîn­
du-le formele. Dealtfel, dacă şi noi am avea
în pic.tură aceeaşi îndator1re de a nu nesocoti
asemenea scăpări care strică într-eaga figur ă,
poţi să fii sigur că - oameni fiind, ca şi �i
- am ţine seama de ea cu mai muLtă grijă
decît dînşii. Dar cum mărinimoasa pidură ne
lasă mină liberă să facem şi să refac1em, sîn­
tem cu aitît mai îndreptăţiţi să-i fim recunos­
cători, decît sînt sculptorii să laude arta cio­
plitului 2•
LA. Pe legea mea, chiar că le-ai închi�
gura, aşa încît toţi sculptorii la un loc n-ar
maI avea ce să-ţi răspundă şi cum să tăgă­
duiia.scă lipsurile afttei lor, priecum şi faptul

1 Metoda acestor remedieri era lnsă aspru criticată aUt

de sangallo, cit şi de vasarl, care o tnflerează ca fii ':l d
„un lucru ur1t, înjositor şi de mare ocară" (Cfr. Barocch1) .
l Această argumentare, destui de confuză şi Inconsistentă,
bazată pe latura „materială·• a artei, nu este inspirată din
231 textele disputei amintite.
că sînt fără-ndoiaHi mai prejos decît noi, cit
ar fi oper e l e lor do trainice faţă de ale noas­
tre !
FA. Recunosc că 1 ucrările ciopli te sînt m ai
dăinuitoarie în timp decît cele pictate, dar
lucrul acesta nu se datoreşte dibăciei lor, ci
tăriei pietrei.
LA. Paraţi lov i tura aceasta, domnilor sculp­
tori ! Dar ei nu se umflă o.a re în pene spu­
nînd c ă de fiecare sculptor sînt cite o sută
de pictori, lucru pe care îl socotesc spre
lauda lor, zidnd că aceas tă artă, fiind mai
anevoioasă, nu îmbie omul prea lesne ?
FA. Pricina am să ţi-o spun îndată, dar mai
întîi vreau să-ţi răspund cu privire la numă­
rul mare de pictori că, în tot ce am spus pînă
aici, eu nu m-am gîndit decît la pictorii ade­
văraţi, adică cei foarte buni, care cred c ă or
fi doar vreo zece în toată lumea . Cit despre
faptul c ă oamenii se simt mai îndemnaţi să
se înde1'etnicească cu pic tura, asta se întîm­
plă deoareoe îşi dau seama că e mai desă­
vîrşită şi mai apropi.ală de lucrurile firii,
acesta fiind şi scopul ei cel mai plăcut,
deoarece redă lucrur:i!l e mult mai asemănător
şi îşi întruchipează mai lesne ideea 1• Şi apoi
e a are prea puţin de-a fac.e cu munca fizică
şi mecanică, l a tură cu totul străină de inte­
leeit, spre deosebire de pictură, care i se po­
triveşte cu o asemenea desfătare, incit pic­
torii se lasă absorbiţi de ea întocmai ca Nar­
cis de imaginea frumuseţii sale 2.

1 Varchi amintea ş! el acest argument al plăcerii resimţite

!n faţa unei picturi, care prin colorit redă mai fidel ima­
ginea dccit sculptura. (Op. cit., p. 38) .
2 O variantă a legende! spune că frumosul Narcis, îndră­
gostit d e propriu-i chip reflectat in u n dele unul izvor, s-a
inecat căutînd să îmbrăţişeze imaginea din apă, fiind trans­
format după moarte in floarea ce-l poartă numele. Pino
preia aici interpretarea lui Albert! : „Le spuneam priete­
nilor mei că, după cum zic poeţii, Narcis cel preschimbat
in floare a fost născocitorul picturii ; căci dac ă pictura El
floarea tuturor artelor, atunci povestea lui se potriveşte
întocmai. Ai putea zice că a picta este altce\·a d�dt a
îmbrăţişa prin artă acea oglindă a izvorului ?• (Op, cit„
p. 77-78) .
232
 LA. M-ai lămurit c i t se poate de bine, iar
dacă voi izbuti să-ţi ţin minte spusele, am să
le închid gura celor oare vor încerna să i.a
apărarea scuilpittur ii, aşa cum le-.a închis-o
printr-un au mij loc Giorgione din Gastel­
foanco, piiat0t11U l nosbru vestit şi nu mai puţin
vr1ednic de slavă decît cei din antichi tate.
Spre veşnioa descumpănire a sculptorilor,
acesta a făcut un tablou în care l-a piotat pe
sfîntul Gheorghe în armură, sprijinit într-o
1anoe, cu p icioarele depărtate pe cele două
maluri ale unui izv1or limpede, în apele căruia
întreaga ftigură era r ăsfrîntă în racursiu ; mai
închLpuise lingă un c opac o oglindă, unde
fil.gur,a se vedea din spa.te şi dintr-o latură,
iar de cealaltă parte era altă oglindă care o
a.răta dinspre latura opusă. El a vrut să do­
vedească astfel că p i ctorul poat e înfăţişa
privirii întir e·aga figură dintr-o dată, ceea ce
sou:lprtor nl nu poate face ; iar ac,eastă operă,
ca oirice lucrnre a lui G i orgione, împlinea cu
desăvîrşire t oate cerinţele celor trei laturi ale
picturii, adică desenul, invenţiunea şi colo­
ritul 1.
FA. Lucru lesne de crezut, deo arece el a
fost, după cum spuneai, un om minunat şi
ou totul deoseb i t, iar aceasta e o operă dem­
nă de el şi menită să dea aripi noi străluciitei
saile faime.
LA. De vreme ce ai arătat că a r ta noastră,
p k•tura, eslte atît de deosebiită faţă de cele­
la11te arte, proslăvind-o miad presus de toate 2,

1 Nu se cunoaşte un tablou al lui Giorgione care sl!. co­

respund!!. exact acestei desc rieri. Vasari amintea tnsl!., dupl!.
doul!.zeci de ani, (1n ed. a II-a a Vieţilor, 1568) de o pic­
turi aseml!.nAtoare, !n care nudul unui rl!.zbolnlc vl!.zut din
spate era reflectat din faţl!. tntr-un Izvor, dintr-o parte de
o oglindi!., iar din cealaltA de o platoşl!. IustruitA. savoldo,
maestrul Iul Plno, realizase aceleaşi efecte !ntr-un portret
presupus a1 IUi Gaston de Folx, !ncadrat de doul!. oglinzi.
RAmlne un semn de tntrebare daci!. descrierea Iul Plno
corespunde unul original al l ui Giorgione, sau redi!. opera
savoldianl!., socotitA pe atunci de influenţi!._ g!orgtonescl!._.
E. Camesasca tnclinA cl!.tre prima ipotezll (cfr. şi L. Ventun,
Gtorgtone e f! glorglontsmo), pe c!nd Pallucchlni reproduce
pă rerile diverşilor critici, fllrA a se pronunţa.
� Despre soluţionarea acestei dispute. a se vedea poziţia
?33 Iul Vasali şi Aretino tn nota � ma pag. 169.
se cere să înfăţişezi şi un pictor mai desă­
vîrşit decît ceilalţi oameni. şi deosebit de ei
datorită înzestrării sale cu un intelect atît de
cuprinzător.
FA. Cum aşa 1 Cine ar putea să despartă
omul de pietor, de vreme ce pictorul este şi
el tot un om 1 .
LA. Adkă nu deosebit prin materie ş i for­
mă, ci să mi-l descrii cu însuşirile pe care
crezi că le oe.re nobleţea acestei arle.
FA. Cum naiba să-ţi descriu un pic.tor 1
Sînt oare pictorii nişte făpturi fermeca•t·e tri­
mise din cer, sau aşteptate de oameni aşa
cum îl aşteaptă unii pe mesia 1
LA. Mi se pare mie că spui toafo astea
c ăutind de unde să-ncepi ; ia-o pe îndelete,
cum iţi vine mai la-ndemînă. Ştiu că n-ai
să-mi laşi cererea neîmplinită, dacă ţii să în­
truneşti laolaUă toate medtele picturii.
FA. Haide să terminăm odată, căci altfel
nu te mai potoleşti cit o fi ziua de lungă, şi
mă bate gindul că o să te superi pe mine.
LA. Nu ştiu dacă m-aş supăra neapărat,
însă nu mi-ar cădea bine.
FA. Oamenii judecă diferit, au firi diferite,
ne deosiebim unii de alţii prin intelect şi por­
niri, iar din pricina acestor neasemănări nu
preţuim lucrurhle la fel. De aceea unii se stră­
duiesc să ajungă la faima de învăţaţi, alţii
mai ambiţioşi îşi închină viata gloriosului
meşteşug al armelor, i•air alţii, mai modeşti,
îmbracă veşm.intul călugăresc. Este drept că
aceste deosebiri se datoresc şi înrîuririi ste­
lelor, care ne insuflă proprietăţile naturii lor
( după cum spun astronomii 1). De aceea, dacă
m -·aş încumeta să-ţi descriu un pictor care
să fie pe placul tuturor pictorilor, ar însemna
să vreau ceva ce nu e cu putinţă ; ia.r dacă
aş căuta să închipui un pictor desăvîrşit,
înzestrat pe mă.sur.a meritului şi măreţiei

1 A se vedea nota 1 la pag. 188. 23

 acestei arte, o să ţi se pară că tăgăduiesc în­
suşirile celorlalţi pi ctori şi vei socoti că oa­
menii nu pot fi pictori desăvîrşiţi. Căci nu
s-a născut vreoda.tă cineva ( vorbind doar
despre muritorii adevăraţi) care să fie pe
deplin înzestrat cu toate darurile hărăzite
nouă, mwitorilor, de la Dumnezeu şi de la
natură. Aşadar, ţinind seama de aceste scă­
deri omeneşti, va trebui să închipui ceva pe
potriva noo;stră. Ca atare, nu cer ca pictoru1
să aibă alte însuşiri decît cele trebuincioase
şi proprii picturii, a şa incit nu tin seama da­
că nu are sînge nobil în vine şi e născut din
oameni de j os, căci omul trebuie preţuit
doar pentru vir·tutile sale. dat fiind că şi le-a
dobtndi1t sin gur ; iar toţi cei leneşi şi trin­
davi care cred că e de ajuns să se împăuneze
cu strălucirea virtuţilor dovedite de înain­
taşii lor sînt linguşiţi, însă luaţi în rîs, nefiind
cu adevărat preţuiţi, şi de aceea zice Hero­
dot că nu trebuie să respecţi omu'l care se
trage dintr-un neam n obiil , ci pe acela care
o merită. Experienta artei noastre ne arată că
multi care au fost lipsiti de învăţătură au
ajuns pictori ma1ri, după cum se vede şi as­
tăzi 1. Asta se datoreşte faptului că sîntem
călăuziţi pe calea desăvîrşirii multumită unei
dispoziţii fireşti, care ne e insuflată printr-o
ooniunictie p.r.ielnică a planetelor binefăcătoa­
re, fie în •timpul zămislirii. fie la naştere ; din
rtndul acestora va face parte şi pictorul nos­
tru, pentru oa să ajungă mai lesne la desă­
vîrşire în artă. Mai doresc, d e a semene.a , ca
el să fie înzestrat cu purtări alese, deoarece
are de-a face cu dregători şi oameni de vaza.
Şi cum se vede limpede că oricărei fiinţe îi
place ceea ce-i seamănă, nu e bine ca picto­
rul să fie mic de stat sau scălîmb, pentru
că ar putea să se lase stăpînit de propriile-i

t tn schimb Albert! spune : ,.Aş dori ca plctorUl... sA fle

un om de Ispravă �I cit mal lnvAţat (dotto tn buone ret­
tere, op. cit., p. 103) . Nu trebuie uitat însA 'el Plno era
235 un autodidact.
lipsuri, p i ctînd figuri p i tice şi pocite ; ba
mulţi dintre aceştLa mai sînt şi nesăbuiţi sau
aprigi din fke ; să nu fie nici prea înalt, c ăci
asemenea oameni sînt adesea urîţi, molii şi
n e ghiobi. Pi ctorul ar trebui să aibă propor­
ţiile pe care ţi le-am spus după Vitruviu,
fiindcă atunci îi va fi mai uşor să zugrăveas­
că figuri bine întocmite, luîndu-se drept pildă
pe sine însuşi 1 . Aş vrea să fie un om plăcut,
perutru C·a lumul acesta să se simtă şi în ope­
rele sale. Pictorul nostru trebuie să aibă o
chemare către studiu, aşa incit, ajuta,t de p ro ­
pria- i înclinaţie, să ajungă priceput la desen
prin redarea cailităţii şi cantităţii lucrurilor,
iscusit în invenţiuni şi desăvîrşlt în privinţa
c oloritului. Cunoştinţele să-i fie a!lotcuprinză­
toare, pentru a-i sluj i în orice împrejurări,
adică să ş ti,e picta în ulei . în frescă, în guaşe,
pe zid uscat s au în alte feluri ; să fie neîntre­
cut in redarea figurilor, priceput la privelişti
şi dibaci in alte născociri ; să .c unoască te­
meinic perspectiva, să fie indemînatic în sculp­
tură, lucru care-i foloseşte şi la plămădirea
modelelor pentru a studia mişcările şi a po­
trivi veşmintele 2 ; să aibă cunoştinţă de arhi­
tectură, ea fiind legată de arta noastră, şi si­
gur în mînuirea culorilor, aşa incit, dacă-i
lipseşte vreuna, să ştie cum să le folosească
pe celelalte pentru a o înlocui prin îmbinarea
l o r. Dar nu weau ca pictorul nositrru să se
lase ademeni·t de altceva în pic.tură dedt de
redarea figurilor după natură, car·e trebuie
să-i fie temeiul şi studiul de căpetenie ; iar

1 Leonardo : „Un mare cusur al plctortlor este că . .. fac

cel mat adesea chipuri care seamănă cu acela al maestru­
lui... şi ln toate flgurtle lor parcă şi-ar fi făcut propriul
pottret, tar în ele se văd toate pornlrtle şi simţămintele
lor : ... dacă maestrul e nevoJnlc din fire, atunci figurile
sale par însuşi portretul trlndăvlel, Iar dacă el este scă­
llmb, aşa sînt şi f!gurtle Iul"... etc. (Op. ctt., par. 105) .
3 Este vorba de modelarea unor figurine din lut sau
ceară, pe care pictori! le foloseau pentru a studia efectele
compoziţiei, ale luminii, ale drapajelor, etc. Metoda era
cunoscută, se pare, încă din secoJuI precedent, şi a conti­
nuat sA fie folosită de unJ.i a.r:tlştl, de pildă ln epoca Iul
P.Lno de către Tlntoretto, tar ln veacul următor de Poussln
şi Domenlchlno. 236
 pe lîngă il c e a s t a , să caute cu t o t dinadinsul
a c!obîndi îndem înilfe şi măiestrie în zugră­
virea priveliştilor, luc r u în care cei de peste
mUlilţi 1 sînt foarte înzestraţi, datorHă faptului
c ă-şi zugrăvesc locurile de b aştină, plăcute
prin înfăţişarea liar sălba·tică. Noi, italienii,
săilă-şlui.m însă chiia.r în grădina lumii 2, mult
mai desfăltăto are de privit decît de redrut ;
toituşi am văzut, făcute de mina lui Tiţi:an,
unele privelişti minunate şi cu mult mai fru­
moase dedt cele flamande. Messer Girolamo
din Bresda 3 era mare meşter în privinţa
asta, şi am văzut încă mai demult nişte ră­
sărituri de soare cu răsfrîngeri de raze, şi
nişte privelişti noptatice redate prin t o t felul
de mijloac1e cu o iscusinţă rară, imagini mult
mai apropiate de adevăr decît c ele flaman­
de 4• Aoeastă pricepere a pictorului e proprie
a.rilei noC11s tre, fiind o desfătar.e atît pentru el,
cilt şi pentru ceilalţi ; i ar procedeul de a pic­
tia peisaj ele în o glindă ( aşa cum fac ger­
manii 5) esite foialfte potrivit. Mai soootesc că
pictorul noistru trebuie să aibă ochiul a ger,
mîna sigură şi dibace, im mintea slobodă şi
nestingherită de grija familiei, pentru a putea
deosebi şi alege fără greş tot ce e mai fru­
mos şi a1trăgător. E bine să fie dornic de pre­
ţuire, pe!Iltru a se simţi îndemnat să facă lu-

' De la nord de Italia, ln special flamanzii, renumiţi ln

acea epocă pentru peisagistica lor.
2 Este o veche caracterizare a Italiei, care se !ntilneşte
şi la Dante, iar în epoca Iul Pino e folosită de marele
i.Storlc florentin Francesco Guicciardl.Ili.
a SavoJdo.
• Pino subliniază aici principala caracteristică a maestru­
lui său, acea căutare a uno r rafinate efecte de lumină
prin felurite reverberaţii sau scăpărări, care ci.au o notă
personală picturilor lui realiste. Se pare că Pi.no nu era
conştient de influenţa exercitată de flamanzi asupra lui
Savoldo ; dar un testament redactat în 1526 ne in:fcxnn ează
că pictorul era c ăsătorit cu o olandeză, ceea ce îngăduie
preasupunerea unor conctate mai strinse cu mediul fla­
mand. (1Cfr. Jacques Thuilller în Enc!clop. picturii tta­
liene).
• comentatorii lui Pino n-au !dentilicat sursa acestei pre­
cizări. dar metod.a era practicată şi !n Italia. Albert! o
propune pentru sesizarea greşelilor : „Este uimitor cum
orice cusur al picturii apare mal urit în oglindă. Prin
urmare, lucrurile pictate după natură se vor corecta cu
ajutorul oglinzii." (Op. cit. p . 100). Aceeaşi idee la Leo­
237 nardo, par. 402.
crări cît mai
d e săv îr şit e Da.r
. tocmai de
n·ceea se supune rî nduielii respectate de
V il

Apelle, care, v rind sil se judece fără părti­

nire, îşi punea lucrările la vedere, asoultîn d
pe ascuns felur1tele păreri, iar apoi, chib­
zuind asupra lor ş i a tabloului, ţinea s au nu
seama de ele, după cum socotea de cuviinţă.
Printre altele, a dat ascultare o daită criticii
unui oiubo tar, pentru că greşise legătura în­
c ălţărilor la unul din personaj e ; atunci ciu­
botiairuil, măgulit, s-a apuoat să j udece şi
v.eşminrt.ele, dar Apelle i-.a spus : „Frăţioare,
asta e treaba croitorului, nu a ta " . Aşa ca
cizmarul a rămas de ruşine 1•
LA. La fel de ruşinat a rămas şi Paolo
Pino a l nostru, căci pe cînd lucra la portretul
unei femei, a venit mama ,a·c esteia şi i-a spus :
„Maestre, fie-mea n-are sub nas p ata a s ta " .
Atunci .Pino a răspuns : „ E din cauza luminii,
care face o umbr ă sub r elieful nasului" ; iar
bătrîna a zis: „Hai? Cum adică să facă lumina
umbră ? " Fîstî cit, pictorul i-a răspuns : „asta-i
altă treabă decH torsu l " ; dar ea, atingînd
uşurel obrazul fiică-si, a zis glumind : „iar
ăsta-i mai c·eva dedt pictur.a ; nu vezi dum­
neata că pe chipul ăsta nu e măcar o aluniţă,
darmite asemenea pete negricioase 2 ? " .
FA. lndeobşte vorba d e duh le stă pe
limbă femeilor. Apelle voia ( după cum ţi-am
spus) să . audă părerea mai multora pen tru
că, lucrînd necontenit, adesea intelectul parcă
s e toceşte ori se înceţoşează : şi de aceea ni
se întîmplă de atîtea ori să sporim cusururile
unei picturi, crezînd că-i aducem îmbunătă­
ţiri. Ca atare n-aş vrea ca pictorul nostru să

1 Anecdotă celebră, care se povestea probabil ln diferite

variante. căci detaliil e nu concordă. La Plinlu (35. 36, 22)
cizmarul a vrut, după sandale să judece gamba, la care
Apelle a dat răspunsul devenit proverbial : „Ne supra
creptdam sutor judicaret" (cizmarul să nu Judece dincolo
de sancla) . La fel în VaJerius Maximus, Factis dlctisque
memorabt!ilJUs (e. 28-32 e.n.).
2 Anecdota e reprodusă de F. Pacheco (Arte de la ptn­
tura, Madrid, 16�9) ca argument Ja teoria sa că umbrele
nu trebuie să fie puternice, mal :iles în portretele de copu
şi femei. (Cfr. Pallucchlni) . 238
 se îndeletnicească în t r u n a cu pictura, ci să
mai lase lucrul, desfătîndu-se şi odihnindu-se
cu farmecul poeziei sau cu a rmonia muzicii,
cîntînd clin gură sau I a felurite instrumente,
ori cu alte asemenea daruri alese c u care tre­
buie să fie înzestra t orice pictor adevărat 1.
LA. Mă faci să-mi amintesc de germanul
Alberto Duro, care a întocmit în limba lui o
lucrare unde vorbea şi despre pictură, şi oare
s-a dovedit demnă de a fi tălmăcită în lati­
nă 2• Apoi de florentinul Leon B a t tist a Al­
berti, foa rte învăţat în a l e ştiinţelor, după
cum o dovedesc scrierile sale latineşti, unde
s-a încumetat, pe temeiur i b i ne îndr e p tăţite,
să discute în cartea lui despre pe r sp ecti vă
spusele lui Vitruviu în a c e a stă materie 3. Şi
de Pordenone, care s e pricepea bine la mu­
zică şi Uter.a.tură , m în uin d de asemenea cu
uşurinţă tot felul de arme 4. I a r călugărul
Sebastiano del Piomb o , cît de minunat cînta
la lăută ! 5 Aud despre B ronzino a l vostru
că-i place mu l t să se ocupe de litera tură, poe­
zie şi muzică 6• Iar Giorgio din Arezzo 7, tînăr
care făgăduieşte să aj ungă un pictor de sea·
mă, este şi în a lte privinţe foarte înzestrat şi,

t Acest e precepte, ca şi replica următoare a lui Lauro.

sint ecoul concepţiei renascentiste a artiStuJll.! multilateral,
!ncetAtenltă cu mult înainte de redactarea lucrării lui Plno.
2 Dilrer a scris trei Jucrări de teoria artei. publ icate la
Nilrnberg şi traduse curind !n JatinA : Prtncipit de măsu­
rare cu compasul şi rigla a liniilor, suprafeţelor şi a cor­
pu rilor (1515) ; Lecţfi despre forttftcaţtlle oraşelor, cetllţtlor
şt locurtlor (1527). ş! Patru cllrţl despre proporţllle corpulu i
omenesc (1528). Plno se referă probabil la ultima lucrare,
căci tratatll.! despre plcturA proiectat de Dilrer a rămas
doar tn faza unor scheme şi note pregătitoare.
3 Albert! (c. 1404-1472) a scris in IatinA diferite 1ucrărl.
dintre care cele legate de teoria artei s-au bucurat de o
difuzare mat largA abia in secolul următor : tratatul De
ptctura (Despre pictură) , scris în 1436, dar tipărit abt�
ln 1540 sl tradus Ia Venetla tn 1547 : tratatul De statua
(Despre statuie) , compus prin 1464 : ln sflrşit, cel la c are
se rereră Plno aici, De re acdlficator!a (D esp re arta cons­
tructiei. 1485) . t ra du s la Veneţia ln 1546. este alcătuit din zece
cărţi, ca şl lucrarea Ill.! Vitruviu, care i-a servit probabil
dreot model.
' Infonnatia nu figurează tn alte Izvoare. (Cfr. Palluc­
chtnt sl Camesasca) .
s F aot confirmat d e V a s a rl . (OP. cit .. n. 7�2l .
• tnclinntiil" lite.rarn ale lui Bronztno s!nt menţionat"
!nt.r-o scri•nar!' o d res:it[o ncestuia de B. Varchl la 1 mal
13'� 1c fr. na rocchll .
239 7 G i or1!io Vn!=iari.
ca un a devărat fiu al picturi i , a cules şi a
întrunit într-o carte scrisă cu măiestrie în­
sem:r.:1.ări d e spre via �a şi opera celor Illia i re­
numiţi pictori 1. Era gata să uit d e SHvestro
dai Fondago, nepot al p i c turii deoarece este
fiul muzicii 2, soră a artei noastre. Are un in­
tel e c t atît d e ales şi d e înzestrat, încH este
cu a devărat divin, şi e un hun pictor. De­
altfel nu c.re d că s e află v reun pictor lipsit
cu totul d e alte daruri pe lingă acela a l pic­
turii.
FA. Aceştia au fost pictori înzestraţi în
toate privinţele. Şi cum pictura nu cere o
,trudă trup ească, ci te sil eşte să stai liniştit şi
tăcut, cu toate puterile aţintite asupra ideii 3,
omului nostru î i v a face foarte bine la sănă­
tate să s e î n de l e tnice ască şi cu călăritul, cu
j ocul cu mingea 4, cu luptele şi cu scrima, sau
m ă c a r să iasă l a plimbare c u un prieten, v or­
bind despre lucruri v esele, deoarece f,aptul
acesta înviorează trupul, uşurează digestia,
alungă tristeţea ş i totodată î mprospătează
puterile. Iar cum a r t a picturii caută să imite
toate lucruril e naturale şi a r t ificiale, se cere
ca pictorul să simtă dorinţa d e a privi şi a
înţel ege b ine t o tul, pînă la însuşirile şi fi rea
însăşi a lucrurilor 5• Ca atare el trebuie să
a ibă m ă c a r atîta învăţătură de carte cit să ştie
latina şi să-i placă limba vulgară 6, cu ajuto­
rul cărora v a putea lua cunoştinţă d e istori­
sirile şi i nv enţiunile din v echime. O î nsuşire

' Lucrarea lui Vasari s - a publicat la doi a n i după aceea

a lui Pin o Cin 1550) . dar vestea că lucra la o operă de
asemenea amploare şi interes era cunoscută dinainte.
2 suvestro Ganassi. zis d el Fontego (bergamasc. prima
jumătate a secolului XVI) . este autorul primelor tratate
Italiene pentru studierea unor instrumente (flaut şi violă) .
L. Dolce precizează că era un • . muzician strălucit, instru­
m entist al dogelui, desenator şi pictor merituos" (v. p . 269) .
a A se vedea nota 3 de la pag. 195 .
'� a sfii:şltUl secolUlui al XV-iea se răsp!ndlse tn Italia
un Joc asemănător cu fotbalul, practicat !n piete şi pe
străzi de oameni d i n toate c ategoriile sociale.
5 Aceeaşi idee Ia Leonardo, op. ctt., par. 53 .
• 6 Termen consacrat încă din sec. XIII pentru a defini
�ialectw toscan, devenit limba literară a întregii Italil,
_
rn cuprmsuJ căreia . se vorbeuu dialecte foarte diferite. 240
PAOLO PINO
Portretul medicului Coignati
1 53 4 , Florenţa, Uffizzi.
PAOLO PINO
Portret de bărbat
1 534, Cha ntilly, Muzeul Conde.
PAOLO P I N O
Fecioara intre sfinti
1 565. Padova. Sa n Fra ncesco
ALBRECHT DORER
Desenator executind un portret
1 525, xilogravură.
LEONARDO DA VINCI
Canonul proporţiilor.
către 1 492, Veneţia ,Gallerio dell'Accademia.
GIOVANNI BELLI NI
Schimbarea la fată
1 480-1 485, Neop�le,
Muzeul Copodimonte.
SANDRO BOTII CElll
Calomnia (deta liu)
către 1 494, Florenţa, Uffizi.
RAFAEL
Cele trei graţii
către 1 504-1 505, Chontilly, Muzeul Conde.
TITIAN
Adam ş i Eva
1 570, Madrid, Prodo
A G NOLO BRONZINO
Pigma/ion şi Ga/ateea
ulei pe lemn, circa 1 529-30, Florenţa, Palazzo Vecchia.
I. PATEN I ER
Peisaj cu Botezul lui Christos
către 1 520, Uppsolo, Muzeul Universităţii.
 de mare preţ şi folos pentru piotorul nos_tru
ar fi aceea de a se pricepe la fizionomie,
după cum spune şi Pomponio Gaurico 1, astfel
îndt, dacă vrna de pildă să picteze o fotă
sfielnică, să ştie fără greş cum trebuie închi­
puiite contururile şi redată înfăţişarea potri­
vH însuşi.rilor dorite ; să facă adică întocmai
ca Demon, pictorul lacedemonian 2, ale cărui
oper.e erau atît de asemănătoare cu modelul
adevă.rnt, încît se put.ea recunoaşte în ele
zgî1rcenia , cruzimiea, destrăbălarea sau orice
alte porniri aJ.e firii. Aş mai dori apoi ca
meşterul noSltru să nu fie ca puii, care se
nasc, cresc şi mor în poia.tă, ci să-şi ia zbo­
rul din cuib, unde oricine, cît s-1ar dovedi de
destoinic şi înzestrat, nu prea e preţuit. Asta
pentru că lumea e învăţa.tă cu el, şi de ase­
menea pentru că, a tunci cînd e vorba să-l
judece, oamenii se poticnesc întîi în mărun­
ţişuri1le vieţii de toia1te zilele, zicînd : „ăsta nu
e cutare, fiul cizmarului, care a făcut, oar.e a
d res ? " şi aşa mai departe. De aceea pictorul
nostru îşi va petrece tinereţea umblînd prin
lume în locurile cele mai căutate 3, ca unul
ce poate aduce cu sine harul acestei a rte,
deschizîndu-ş i pirin admiraţi.a stîrnită de ope­
rele sale calea spre nemurire ; va dărui ta­
blourile lui seniorilor şi oamenilor de vază,
care pot şi au îndatorirea să sprijine o ase­
menea artă, deoarece le dă mina să-şi chel­
tuiască avutul şi pe alte lucruri decît cele

• In dialogu1 De sculptura (Florenţa, 1504) , ca.pitoiul inti­

tulat Phystognomlca oferă o serie de lndrumllrt privitoare
Ia oglindirea trăsăturilor psihice ln liniile feţei şi ale
c orpului. (Cfr. Barocchl) .
2 Este o eroare de lectură a textului Iul Pliniu, care,
făcind biografia lui Parraslos, spune : „Plnxft et Demon
Athenlensium, argumenta quoque lngentoso" (A pictat şi
Demosul - adică poporul - atenian. printr-o reprezen­
tare într-adevăr i ngenioasă : op. cit. 35, 36, 1-9) . Comen ­
tatorii l u i Pino menţionează că exemplul acesta e repro­
dus şi de AI berii (in versiunea latină a tratatului) , dar
numai P. B a rocchl a remarcat confuzia cxistentll Ia ambii
aut.ori.
' Ideea că a rt is t u ! trebuie să-şi părăsească locurile na­
ta.Je pentru a-şi spori renumele şi bagajul de cunoştinţe -
deziderate speclllce Renaşterii - este formulată şi de Va-
241 sari ln capitolul despre 1Peruglno. (Cfr. Barocchl) .
n eapă.rat trebuincioase. Şi fiindcă e bine să
colinde lumea, nu e bine să se împovăreze cu
gr1iji0le căsnici.ei, oare secătuiesc puterea de
desăvîr,şire şi îngrădesc libertatea , prin dr0a ­
gostea care ne leagă de copii şi pri:n stăruin-
ţele soţiei. DaiI" mai presus de orioe, picto­
rului trebuie să-i fie nesuferite toate viciile,
cum ar fi lăcomia de IJ.ani, cwsur ruşinos şi
îinj ositor perutru om, patima primej dioasă şi
înşelătoare a j ocuaui, desfr:îul, izvor de de­
lăsare şi trîndăviie. Să nu trăi0ască pentru a
se imbuiha, ci să mănince cu măsură, doar
atîta cit trebuie oa să-şi lfefacă puterile ; să se
forea5că de îm;pireunările trupeşti neînirînate
de ra.ţ iune, căd lucrul acesta slăbeşte vi go a -
rea bărbătească, întinează cugetul, pricinu­
ieşte mahmureală şi scurtează zHel•e. Să nu
Iege prieteşug cu oameni netrebnici, groso-
·lani sau nestăpîniţi, oi doar cu aceia de la
car·e are oe invăţ,a şi i-ar putea aduce folos
şi renume. Să se îmbrace cuviincios şi să nu
stea fără o slugă ; să se bucure de toate în­
lesnirile vieţii c are- i stau la-ndemînă şi sînt
făcute pentru binele omului. Aş mai vrea, de
a·semenea, să-şi păz·ească întrucîtva bunul
.nmume, făiră ifose ori trufie, ci arătindu-se
cuviincios ş i indatori!tor faţă de oricine, dar
legîndu-se cu foarte puţini ; î n felul acesta,
chiar dacă nu via fi în drăgit de mulţi, v a fi
bine văzut de toţi. Să nu c aute c umva să îm-
bie oame nii cu desene sau făgăduieli de lu­
crări, căci asemenea arme sînt făcute pentru
a rtiştii nepriciepuţi ; pictorul nostru însă,
fiind foa.rte bun, va aştepta să fie căutat şi
chem at de c ei oare dor·esc o lucr,are, af.ară de
oazul cînd ar avea vreun rival oane umblă
să-l dea la o pa.rte. Atunci soco tesc că tre­
buie să se ia la întrecere cu acesta , înfă ti­
ş î ndu-şi fi eca·re operia, spre a fi aleasă cea
mai bună, aşa c u m a făcut C)i:acoŢ:>o p,a lma cu
Tiţia.n pentru lucrarea de la S u n Pietro Mar- �112
 tire de aici, din Veneţia 1 ; în felul acesta îşi
va apăr'd, îşi va susţine şi-şi va spori faiima ,
lucru îngăduit în cer ca şi pe pămîn1. Dar
să te ferească DUiIIlnezeu de j udecătorii orbi
sau făţamici ! Iar meşbe:rul l10'stru să nu um·
ble cu mîinile pătate de culori, cu hainele
murdare şi .cămăşile năolăHe ca un rînda.ş, ci
să fie curat şi îngrij it, stropindu-se cu mi­
resme care înviorează mintea. Poaite să poa.r­
te chiar veşminte cu o croială mal deosebi1ă,
păstîndu-şi însă demnitatea tinwtei. E bine să
se p ric eap ă 1a glume şi să poo.1ă vorbi des­
pre lucrUii potrivite cru firea şi meseria ce·lui
cu care are de-a face, însuşire foarte folosi­
t oare cînd pictează portretul cuiva , căci omul
nevoit să stea nemişcat se cam photiise şte. ln
asemenea pr ilej uiri pictorul t.rebuie să fie iute
de mînă, ca să nu-şi supere clientul, pentru că
pe urmă lumea vorbeşte şi-i iese nllilD.ele că
e sîcîitor, aşa încH încep toţi să-l oco1le:a:scă,
ba se răzgîndesc pînă şi cei ce voiau să le
facă portretul sau '&.lbe lucrări. Pictor·ul să nu
fie năzmos cînd e vorba de pia.tă, ci să se
îm:pace cu cit o fi, ca unul oare preţu�eşte
mai mult ono.ar1ea. declt f.olowl, neîngăduin­
du-şi să se tocmească, apucă.tură într-ade­
văr j osnică, de mojic, şi foarte nepotrivită cu
a11ba noastră. Căci oricît ar fi el de bun., nu
p oate făgădui că va face o operă desăvîrşită,
deoarece adesea o toană proastă sau prea ·
muLtă rîvnă pat fi atît de dă.unăit·oare, incit o
figură neizbutită de la primB schiţă nu mai
iese cum tre b u ie nidodia·t ă. Prin spusele aces·
tea nu vreau să dezmint puiti.nţa firească a
desăvîrşirii La pictorul nostru, căci asemenea

1 Palma cel BAtrin, care era a.dminlstratonil şcolii

s. Pietro Martire de la biserica s. G iovan ni e Paolo, a
cerut ConslllulUi celor Zece, printr-o scrisoare din nov.
1525, ca Icoana pentru altarul şco!U să fie c om andată unul
artist bun. Urmarea a fost un fel de concurs la care, pe
lingă pictorii amintiţi aici, a participat şi Pordenane. Ciş­
tjgătol'll.l probei a fost Tlţlan, a cărui lucrare s-a pierdut,
insă la Uffiz.i se mal păstrează desenul lUi Pordenone.
Pino e prlmw care a menţionat !n scr'.s această întrecere.
(Cfr. Pallucchlnl şi Camesasca) . A se vedea pag. 340 şi
�3 nota z.
toane nu sînt pricinuite de intelect, ci de im­
perfec tiunea s i mţ n.r ilor . Pe ele a l tă pa r te , meş­
Lerul nu poate şti dinainte cit o să preţ u i·ascil
un lucru încă nefăcut şi nici cu mintea neîn­
chipuit ; de aceea, odată isprăvită lucrarea,
va fi răsplă:tit după meritele ei, pentru pa în
felul acesta să întîmpine mai puţină împotri­
v i re. Iar de vreme ce mila Domnului ne-a
făcut aleşii lui, se cuvine ca pictorul să fie
bun c reştin, pentru mîntuirea sufletului său,
diat fiind că oamenii au trăit întotdeauna în
legea unei credinţe, deasupr.a cărei.a se află
legea desăvîrşită a lui Dumnezeu. Apoi pic­
t orul noSJtru v a dovedi atîta grij ă şi pricepere
în fiecare din laturHe a c estei arte, incit să
meri.te numeJ,e de maestru daforită văditei sa­
le măiestrii şi putinţei netăgăduite de a - i
învăţa p e alţii arta şi meşteşu gul l u i . Iar dacă
i se va cere lucrul acesta şi va vedea că
ucenicul e bine înzestrat şi isteţ, să-l ia pe
lingă dînsul şi să-i împărtăşească cu dr-agoste
învăţăturile artei, făcînd întocmai ca natura ,
car·e _ nu se mulţumeşte să poarte de grijă co­
pacului gata orescut, . ci îl ajută să dea mlă­
diţe şi să le hrănea,scă , pentru ca acestea,
moştenindu-i vigoo.rea, să păstreze specia şi
să dea la . rîndul lor roade. Privinţă în care
Pamfilus, maestrul lui Apelle, s-a purtat foa.r­
te urît, arătîndu-se hrăpăreţ, căci nu primea
nici un ucenic cu mai puţin de un ta1·ant pe
an 1, care preţuia peste · şase sute de scuzi
de-1ai noştri ; şi nu s-ar putea zice că făcea
lucrul acesta pentru renumele artei, căci ar
fi fost de ajuns să-şi ţină propriile-i tablouri
l1a pr·e ţ, c i e o dovadă c ă nu îndrăgea arta
decît pentru bani, lucru într-adevăr foarte
urît pentru cei din tagma noastră, care purtăm

1 Am!nunt menţionat de Pliniu (35, 36, 14) . cura nu

este sigură, deoarece pasajUl e susc eptibil de interpretări
variate, dar · formularea însăşi : „docu!t nemtnem taiento
mtnoris" „. (nu dădea nimănui lecţii cu mai puţin de„.)
sugerează faptul că suma era ridicată. 24
în noi adevăr·ata a lchimie 1 şi ne bucurăm d e
o comoa.ră pe c a r e doar mo·artea n e - o poate
răpi.
.
LA. Acum pot zice că m ă socotesc mulţu­
mit şi n-am să te mai plic.tisesc cu subieeitul
ăsta, deşi ar miai fi încă multe de spus.
FA. Dacă nu-ţi ajunge cît am v orbit, spune
tu mai departe, căoi sînt gata să te ascult.
LA. Ha i să ne bucurăm mai bine de frumu­
seţea acestor nobi l e doamne. J.ată-J ş i pe
•

messer Piero Antonio Miero , tînă.r p adov.an

plin de talent, care îi este a tî t de dr·ag lui
Pino a l nostru 2• Să ne apropiem de el dacă
v.rei să te încredinţezi singur de meritele lui.

Venetia, anul MDXLVIII

1 Adică posibilitatea d e a ob[ine aur, spre deosebire de

al<" h i m i e care nu izbutise acest lucru.
' N u se cunosc alte informaţii despre acest presupus
discipol al lui Plno.
Lodovico Dolce •

DIALOG DESPRE PICTURĂ

INTITULAT ARETINO
in ca re se vorbeşte despre nob leţea picturii
şi despre toate cu noşti nţele
trebu fncioase u n u i pictor desăvîrşit,
luind d rept pi ldă pictori a ntici şi modern i ;
iar in încheiere sint a m i ntite vi rtuţi le
şi operele divi n u l u i Tiţia n
 •

Lod.o vico Dolce (n. Veneţia 1 508 - m. V ene­

ţia, 1 568) pravine dintr-o familie de aristo­
craţi scăpătaţi l, După studii literare la
Padova, el îşi va desfăşura activitatea la Ve­
neţia, unde este lega t de cercul umanist al
editorului Giolito.
A scris comedii ( Căpitanul. Fabrizio Soţul,
Tînărul. Codoşul ) , un poem în douăzeci şi trei
de cînturi ( Primele isprăvi a l e lui Orl a n d o ) ,
tragedii ( Hecub a , Marianna, etc.), poezii oca­
zionale, poeme mitologice şi biblice, tratate
pe diferite teme ( Despre culori, Despre pie­
trele preţioase, Observaţii asupra limbii vul­
gare, etc). A tradus din limba latină scrieri
de Horaţiu şi Cicero.
Nu întotdeauna Do/ce se arată a fi original
în scrierile sale. Dialogul Despre culor i ( Dia­
loga„. n e l q u a l c si r a g i o n a delia q ual i t a ,
d i versi ta , p r o p r i e la clei c o l o r i , V cnef ia, 1 565)
de pildă, este o pastişă clupă lucrarea lui
A. Thylesius, Libellus de C o ! or ib us , V ene/ia,
1 528 .� i mi prezintă un interes artistic deo­
o.se/Jit.

1 Cf. E. Cicosna, Memorie tntorno l a vita e gtl scrittt d l

Mcsser Lodo vlco Dolcc, fn „Memoire dell' I. R. Instltuto
Veneto", XI, (1063-1064) , p. 03-207. 241
 Porlrclul l u i Lodovico Dolce, pagină din prima editie
a Dialogului despre pictură, Venetia, 1 557.

Dialogul despre pictură, Venetia, 1 557, este

opera cea mai viabilă a lui Lodovico Dolce.
El îşi concepe „tratatul" aproximativ între
1 550 (data la care nucleul teoretic al dialogu­
lui este deja prezent într-o scrisoare către
Gaspare Ballini) şi 1 55G (anul morţii lui
249 Aretino).
 Măsura în care Dialogul reflectă gîndirea
lui Aretino rămîne încă o problemă descl!isă '.!,
Este totuşi uşor ele demonstrat că Dolce ex­
primă ideile caie circulau în cercul lui Are­
lino şi Tiţicrn, cărora le dă însă un plus de
argumentare teoretică. Cea mai fer ici tă pe­
rioadă a raporturilor sale cu Aretino pare a
se concentra între anii 1 535-1 542 3• ln 1 535
Dolce publică la editura Pisini-Bindoni tradu­
cerea Artei Poetice a lui Horaţiu, pe care o
dedică lui Aretino. !n 1 542, la editura Marco·
lini apare volumul al doilea al Scrisorilor lui
Aretino, şi, î n acelaşi an apare retipărirea
primului volum al celebrelor S crisori. La
ambele Dolce a contribuit substanţial, în cali·
tate de „consultant " al editurii 4•
Cînd, în 1 550, apare prima ediţie a Vieţilor
lui Giorgio V asari, la V eneţia se face impe·
rios simţită nevoia unei luări de poziţie care
să opereze justificarea teoretică a picturii ve­
neţiene şi în primul rînd a celei a lui Tiţian,
grav neglijată de cartea lui V asari. S-a pre­
supus de aceea 5 că Dolce a fost „ales" de
mediul umanist veneţian, şi în primul rînd de
gruparea Aretino-Tiţian, pentru a-i repre­
zenta interesele.
Acest lucru pare că nu a fost un secret
pentru contemporani. Prima menţiune a Di·a­
logului lui Dolce o aflăm în opusculul lui
Lomazzo, rămas multă vreme inedit, intitulat
Gli sogni e raggionamenti„. (către 1 563). Aici
asistăm la un dialog imaginar între Fidias şi
Leonardo. Fidias aminteşte despre „un anumit
diulog al lui Lodovico Dolce, în care se vor­
beşt e atît de limpede despre pictură, Jncît ni·

' J. Schlosscr Magnmo, La letteratura artistica .. „ Flo­

renţa, 1964, p. 392 consideră de pildă că „ln această cărti­
cică nu se mal găseşte nici o urmă din opiniile artistice
ale Iul Aretino". O părere contrarie este exprimată de
M. Pozzl, Note sulla cultura artistica e sulla poetica di
Pietro Aretlno, în „Glornale storico della letteratura Ita­
l lan a", CXLV (1968) , p. 293-322.
1 Ct. M. W. RoskW, Do!ce's „Aretlno• and Venetlan Art
Theory of the Cinquecento, New York, 1968, p. 32-35,
• Ct. E. Clcogna, op. cit., p. 107 şi urm.
1 M. W. Roskill, op. cit., p. 34-39. 25C
 mănui nu-i stă în putintă să facă ceva mai
bun " . Iar Leonardo răspunde : „Acest lucru
este pe deplin adevărat, dar el a fost ajutat
în anumite Jocuri mai însemnate de tovarăşul
său, Titian, pe care-l laudă atît de tare încît
alunecă peste poate în părtinirea sa iubi­
toare" 6•
Dolce îşi concepe Dialogul după o structură
tripartită. Acest fapt apare indicat încă din
titlul lucrării : în prima parte se vorbeşte
„despre nobletea picturii şi despre toate cu­
noştinţele trebuincioase unui pictor desăvîr­
şit " , în cea de a doua se face o incursiune în
arta „pic torilor antici şi moderni" , iar în cea
de a treia „sînt amintite virtuţile şi operele
divinului Tiţian".
Spre deosebire de Dilalogul lui Pino, în cel
al lui Dolce ambii pa rticipanti sînt personali­
tăţi istorice. Preopinentul lui Pietro Aretino
este Giovan Francesco Fabrini (n. Figline,
Toscana, 1 5 1 6 - m. V enetia, 1 580). Despre
Fabrini ştim că este chema t în 1 547 la Vene­
ţia pentru a ocupa catedra de retorică pe care
a ţinut-o pînă la moarte. A scris o lucrare
intitulată Della interpretazione delia lingua
volga·r·e e l atina (1 544) şi o alta intitulată
Teorica dell a lingua (1 548). A tradus De insti­
tutione reipublieiae a lui Francesco Patrizi •

( 1 545). A făcut comentariile la volumele

II Terenzi o latino (1 548) şi Le opere di Orazio
( 1 565).
Fabrini este personajul care angajează dis­
cuţia pe terenul teoriei umaniste a poeziei şi
pic turii.
Sursele lui Dolce sînt multiple 7 : V asari,
Alberti, Gauricus, Biondo, Doni, Daniello,
A retino. EI este influenţat probapil şi de gîn­
direa lui Bembo, sau de cea a lui Castiglione.
fntre autorii clasici CC'i mai însemnaţi pe

e G. P. Lomazzo. Scrtttt suUe artt. a cura din R. 'P.

Ciarol. Florenta, 1973, voi. r, p. 86-87. _

2Ş1 ţ faţA,
' A se vedcjl î!l a,cest sens �I p refa a volumului de
care-i consultase Dolce se numără Aristotel,
Cicero, Horatiu, Quintilian, PUniu cel Bătrîn.
Ultima parte a Dialogului vădeşte asemănări
importante cu ghidul V enetiei apărut în 1 556
sub semnătura lui M. Anselmo Guisconi (de
fapt, Fr. Sansovino) şi avînd ca titlu Tutte l e
c o s e notabili e bell e c h e sono in Vinetia.
Dar pe cît de întinse i-au fost sursele, pe
atît de prolifică îi va fi influenta. „Fortuna"
Dialogului lui Dolce se poate urmări încă din
secolul al XVl-lea şi vizează nume impor­
tante : Sansovino (cu cea de a doua ediţie a
ghidului său), V asari (în ediţia a doua a Vie­
ţilor ) , Lomazzo, Commanini (II Figino „ . ) . 1n
secolul al XVII-lea Dolce va fi prilej de me­
ditaţie pentru Pacheco, R.-Frerat de Cham­
bray, Felibien, Boschini. 1n secolul al
X V III-lea el va interveni în disputa dintre
„poussinişti" şi „rubensieni" , va fi tradus şi
reeditat de mai multe ori, va Ii folosit de
Lessing în Laokoon. !n veacul al XIX-lea el
va supravietui mai ales datorită interesului
viu pentru pictura venefiană. Delacroix ( Jour­
nal, 4 ianuarie, 1 857) îl citează cu pretuire,
dar crede că Di.ailogul reflectă în mod abso­
lut părerile lui Aretino.
Di.alogul lui Lodovico Dolce este un instru­
ment indispensabil pentru oricine doreşte să
studieze pictura veneţiană.
!ncepînd din secolul al XVIII-lea, a fost de
mu7te ori tradus şi reeditat : Florenta, 1 735,
text bilingv (italiană-franceză), traducerea
franceză ii aparţine lui N. V leughels ; 1 756
traducere olandeză de Jacobus de Jong ; 1757,
t raducere germană în cadrul unui corpus de·
scrieri artistice îngrijite de C. Nicolai ; 1 770,
traducere engleză de W. Brown ; în 1 863 o
nouă edific italiană, îngrijită de I. Daelli ; în
187 1 o nouă traducere germană, la V ic na,
îngrijită de C. Ccrri ; în 1 859 reapare în
i taliană, sub îngrijirea lui A. Perino ; în 1 9 1 0
apare l a Florenţa ediţia lui G. Bornetti ; în 25�
1 9 1 3 la Lanciano, editia lui D. Ciampoli ; în
1 960, editia Paola Barocchi, în primul volum
din Trattati ,d'Arte del Cinquecento . , Bari ;
. .

în 1 968, editia bilingvă (îtaliană-engleză) a

lui M. W. Roskill.
Prezenta traducere este prima versiune
românească a Dialogului lui Lodovico Dolce.

V. I. S.
Preaînaltu l u i şi stră l ucitu l u i
senior lero n i mo Loredano 1
Sufle,t ul meu a nutrit din t o tdeauna, mări,te
senior, şi nutreşte n e1oontenit o vie dorinţă de
a vă dovedi în vreun fel vec h ea dragoste ce
o port prea-nobilei case Lo,redano, în virtutea
unor temeiuri atît obşteşti c i t şi personale.
Obşteşti, dat fiind că aceast•a e una dintre
cele mai ilustre familii din Veneţia, nu numai
prin nobleţea sîngelui, ci şi prin marile ei me­
rite şi nenumăratele v.irtuţi care au împodo­
bit-o înitotdeauna ; dovadă stau atîţi•a sena­
t o r.i iluştri 2 şi căpi·bani vestiţi, care în timp
de pa.oe eî't şi de r ăzboi au adus necontenit
mari foloase ,acestei fericite r epub-lki, spre
veşnica lor glorie şi laudă. O pilc1 ă străilucită
a fos t· serenisimul Leonardo Loredano 3, prin-

1 Descendentul uneia din cele mal vechi şi ilustre familii

patriciene din Veneţia, cunoscută incă din secolut al
Xi-lea.
� lnceplnd din secolul al XIII-iea, fol'U.l suprem de con­
ducere al Republici! veneţiene era u n senat alcătuit din
membri aleşi periodic, i n frunte cu dogele numit pe viaţă,
care purta titlul de serentstmo.
3 Leonardo Loredano, doge Intre 1501 şi 1521, a avut de
înfruntat una dintre cele m ai dificile perioade din Jstoria
republicii, angajată într-un lung război cu turcii şi atacată
de statele coalizate !n Liga de l a Cambrai. Victoria acesteia
la Agnadcllo ln 1!;09 marca sflrşllUl expansiunii teritoriale
a Veneţiei, antr<'nată apoi ln necontenitele răzhoaie ale
marilor puteri europen e pentru supremaţia asupra peninsulei
lt�Uc�. · · ·

?Ş4
 cipe vrednic de cea mai înaltă preţuire, de­
oa rece, veghind necontenit la binele obştesc ,
il Io\St de a tî ,ta ajutor iubi tei s.al e r epubl i c i î n
v rem ur i de ma.r-e cumpănă şi războaie pri mej ­
dioase, nu numai p.rin chibzuinţă, ci şi prin
_ elocvenţă şi mărinimie ; foptele sale sînt aş­
ternute spre cu.venita cinstire în Istoria car­
dinalului Bembo 1 şi s e întîlnesc î n fi.lele cro­
nicilor, îngăduind astfel oricui să cugete asu­
pra lor. Nu voi vorbi aici despre sfinţia-sa
mooseniorul abate Fr.ancesco, unchiul vostru ,
şi despre strălucitul vostru părinte ( ale cărni
mari merite şi nenumărate virtuţi n-.am cu­
vinte s ă l e pomenesc măc-ar în parte), nici
d espre mulţi alţii renumiţi în zilele noastre
prin rangul şi slăvit·e le lor însuşiri. Intre
aceştia, înălţimea-voastră sînteţi înzestrat cu
S·trălucirea aUtor haruri deosebite, ·încît nu se
află rang cit de înalt care să nu v i se cuvină
p e drept. N-am să t rec sub tăcere nici pe
proaspătul abate, monseniorul Antonio, prea­
c institul vostru frate, care la o v îrstă atît de
fragedă e împodobi t cu o aleasă ştiinţă de
carte şi cu acele nobile purtări ce erau de
aşteptat la fiul unui asemenea părinte şi co­
borîtorul unor înaintaşi atît de iluştri. Cit
despre temeiurile mele personale, ele se da­
toresc faptului că, p e lingă multele binefaceri
primite de bunicul meu ş i de întreaga familie
d e la acel principe, tatăl meu ( car-e a murit
pe cînd aveam doar doi an i ) a dobîndit sluj ­
ba de gastaldo 2, foarte preţuită de cetăţeni.
Fiind aşadar atît de î ndatorat faţă de ilustra
voas·t ră fami lie şi negăsind alt mijloc să-mi
împlinesc dorinţa de a vă arăta recunoştinţa

1 A se vedea nota 2 de la pag. 98. ca istoriograf al

Republicii veneţiene a început !n 1530 redactarea !n latină
a lucrării Htstorla Veneta, care consemnează evenimentele
din perioada 1487-1513, traduc!nd-o apoi !n italiană, sub
titlul Della ist orta Vintziana.
2 Administrator. Lodovico Dolce, rămas orfan în 1510, a
beneficiat, ca şi tatăl şi bunicul său, de protecţia familiei
dogelui Leonardo Loredano ; pe de altă parte a fost
ajutat şi de familia Cornaro, care l-a trimis la Padova pen­
255 tru studii (cfr. comentariul ediţiei Barocchi) .
 pe care v - o p o r t şi v-am purtat-o d i ntotdea­
una, mă î n făţişez î naintea în ălţim i i - voastre cu
.1 cPst dar măru n t , a semPn ea ţăra nului sZi rman
cu r e în ct\ u ş u l pci lm0lor sale m un c i le i-a cli.1t
să bea apă tulbure marelui Xerxe 1• Dar cum
p i c t u r a - despre car e s e v o rbeşte în acea stă
c a r te destul de amănu n ţi t, pornind de la o
c omparaţie î n tr e Rafael şi Michelangelo -
este o artă nobilă, i a r cuge tul î nălţimii-va.as­
tre e plin de nobleţe şi omenie, nădăjduiesc
că, ţinînd seama de î n s emnătatea subiec tului
şi mai cu seamă de dăruirea şi sinceri tatea
sufletului meu , veţi binevoi s-o primiţi, îngă­
duindu -mă î n r î ndul acelora care vă slujesc
şi vă proslăvesc.
Al î nălţimi i-voastre sluj i t o r

LODOVICO DOLCE

La V ene/ia, în 12 august 1 557

1 Comentariul Barocchl !nd!cll drept sursll pe Aellanus

(Varia hlstorla, xn, 40), care nu specifică însa cll era
vorba de un ţăran cu palmele muncite, deci episodul este-
preluat probabil dintr-o s.ursll derivata.
 DIALOG DESPRE PICTURA
INTRE PIETRO ARETINO
ŞI GIOVAN FRANCESCO FABRI N I

ARETINO. Dragul meu Fabrini, astăzi se îm­

plinesc cincisprezece zile de cînd am fost
împr.eună c u învăţatul Giulio Camillo 2 la
frumoasa biserică San Giovanni e P a olo pen­
tru slujba sfîntului muc enic Petru, c are se
ţine zilnic l·a altarul unde se află tabloul cel
miare cu is toiJ"i,a sfîntului, pictat dumnezeieşte
de mina dibace 'a strălucitului m eu prieten
Titian 3• Şi par c ă te-am văzut cu privirea aţin­
tită asupra unui ailit tablou, acela cu sfîntul
TtQma d' Aquino şi alt i sfinţi, pictat în guaşă
acum multi ani de G iov,a nni Be11ini din Vene­
ţia " · Dar atunci am fost luaţi amîndoi pe sus

' Ambii Interlocutori s i n t toscani stabiliţi Ia Veneţia :

Aretlno se mut.ase acolo in 1527 (V, nota 1 la pag. 62
şi 4 Ia pag. 73) , tar Giovanni Fabrlnl fusese chemat
în 1547 pentru a ţine cursuri de elocinţă. Dia:loguJ s-a
publicat în 1557, la un an după moartea lui Aretino,
Iar Dolc e. care-i fusese prieten şi admirato r, s-a fo­
losit de cunoscutele Iul opinii despre artă, precum şi
de autoritatea numelui său, aşa cum procedase şi in 1542,
lntr-o altă lucrare inspirată din ideile Iul, intitulată Dia­
log despre sotti nefericiţi, în care messer Pietro Aretlno
vorbcste ln apdrarea acestora.
' G. c. Delminio (c. 1485-15H) . literat friulan ren u m i t
pentru erud i l i a sa l n retorică, limbi clasice şi orientale,
teorii nconlatonice, talmudice, cabalistice, etc.
3 Tabloul. distrus intr-un incendiu din 1867, este cunos­
cut din descrierea lut Aretino l ntr-o scrisoare din 1537
(I, 213) . Â se vedea şi nota 2 la pag. 340, unde va fi descris
ma.I pe larg.
' Lucrarea rui Bellini ( Fec i oa ra pe tron c u sf. Toma
rl i n Aquino, G rigore. Jcronim. Caterina şi Mai:dalena) a
fo�t si ea distrusă in 1867. Crowe şi Cava!casellc (A
HiStory of patntt11g ln North ItalY, Londra, 1871 J, p, 154-
156) , care au văzut opera lncă ln situ, o apreciază extrem
de elogios. G. Gronau, ln Gtov. Belltnl, Berlin, f.a„ pi. 103,
de messer Antonio Anselmi , oare ne-a dus
acasă la monseniorul Bembo 1 şi am căşunat
la·o1a:ltă aSUJpra dumitale ca să rămîi toartă
ziua cu noi. Amintindu-mi acum că te-am vă­
zurt răpit l a v ederea acelui tablou, w.eau
să-ţi spun că pictura lui Bellini îşi are desigur
me,ritele ei, persona j ele fiind bine făcute şi
capetele frumoase, iar c a rnaţia, ca şi veş­
mi-ntele, destul de naturale. Drept oare e lesne
de înţeles că, p entru vremea lui, Bellini era
un maestru bun şi iscusit 2• Dar pe urmă a
fost întrecut de Giorgio da Castelfranco, i a r
a c esta l ă s a t cu mult î n u r m ă de Tiţian, c are a
dat figurilor sale o măreţie eroică 3 şi a adus
o caitifolare a coloritului, cu nuanţe atît de ase­
mănătore celor din reailitate, indt se poat.e
spune cu drept cuvînt că manier·a lui ega ­
lează na:tura.
FABRINI . Si gnor Pietro, nu-mi stă în fire
s� dr<t esc împotriva nimănui. Dar ţin cu tot
dinadinsuJ să-ti spun că oricine a văzut mă­
car o dată p i c turile divinului Michelangelo 4,
n-iar trebui să-şi mai piardă vremea , zic eu ,
privind operele vreunu i alt pictor 5•
AR. Mergi prea departe şi nedreptăţeşti atî­
ţia pictori iluştri, c a Rafael din Urbino, Anto­
nio da Correggio, Franc esco Parmigiano, Giulio

publică o gravură după aceastA lucrare, care era probabil

ln tempera şi nu Ln guaşA, dattnd de prin anii 1470. P. Ba­
rocchi consideră însă că Dolce s-ar referi aici la PoliptlcUl
Iul San Vlncenzo Ferrer, menţionat de Vasar.t tn ediţi a a
II-a a Vieţilor. (V.I.$.).
• v. nota 2 la pag. 98. Anselm! a fost timp de 13 ani
sec.retaruI carcl!nalUlui Bemb o şi p rieten atlt cu Aretlno, ctt
şi cu Dolce.
2 CeJ m at t1năr şi mal dotat d in familia pictorilor BC'lltni
(c. 1430-1516) . Giovanni a contribuit la evOl.utia artei vene­
ţiene. datorită receptivităţii s al e la toate noutăţile. lnceplnd
cu lnovatille Iul Maintegna, pentru a sfirşl la bătr1nete cu
ale Iul GlorgJone.
a Amind oi fuseseră elevil !Ul G entile şi Giovanni Belllnl.
TermenUl de • • măreţie eroică• folosit aici pentru Tlţlan
vrea prob ab il să ne un echivalent al celui de •terrt'Jllttd
(v. -paii. 263, nota t) pe care cont<"mporarul . i �l atr.tbulau Iul
Michelangelo. (V . I . S . ) .
' DolcP li urmează aici ne Arctino. orlmuJ care l-a acor­
dat ln mod publlc IUi Michelangelo c alific at ivul de „divin".
(V.J.S.) .
1 Pa rafrază lntentionat t ru n-c hea tă a unul elogiu formUlat
de Vasari despre M!cllelange!o (op. cit. p. 981), artist vizat
adesea de afirmatUle polemtce ale lui Dolce. 251
 Romano, Polidoro şi cu aUJt m ai mu1t Tiziano
VeceUio al nostru ; căd toţi ace ştiia au împo­
dob�t cu minnnat,�le lor op ere Roma şi
aproape întreaga ltalie, dind picturii o ase­
menea s.trăludre, încU poa'l:e că vreme de
mulit.e veacuri n-o să se ma i r i·d ice nimeini la
atare înălţime. Nu mai pomenesc de Andrea
de! Sarto, Perino del Vaga şi P:o rdenone , care
au fos t de a semenea piat.ori f.oarte b uni , meri­
tînd ca lucrări.l e lor să fie văzute şi lăudate
de cunoscători 1.
FA. Aşa cum Homer e cel mai miare dintre
poeţii greci, V�rgiliu dintre latin i , iar Dante
dintre . tosciaini. a.şa este Michelangelo între
piictorii şi sculptorii vremurilor noa1sltite.
AR. Eu nu neg că Michel.angelo ar fi tn
zHcle noas.tre un adevăr•at mim.col al a r te i şi
al naturii. Ia r cei ce nu - i admiră lucrările
sînt lipsiţi de pricepere, mai ales cînd e
vorba de desen, privinţă în care, fără-ndo­
i a lă , c la mare înălţime ; căci el a fost cel
dintîi oa re le-a ară·t at pictori1lor din vea·cuJ
nostru a;r.ta contururiJ.o,r frumoa.se, a racursiu­
rHor, a reliefului, a mişcărilor şi tot ce se cerE>
pentru a face u n nrud desărvîrşH ; lucru ne­
maivăzut pînă la el , dacă-i lăsăm deoparte pP.
Zeuxis ş i Apelle oa re, după măI'ltiuiriiJ.e scri­
itorii.ou din vechime şi după cum o dovedesc
puţinele statui scăpate de ur gia timpului şi a
duşmanilor, ne pu'l!em da seaDl.la că au foSlt de
o mare măiestrie 2. Dar a.sta nu înseamnă că

• Pictorii citaţi aparţin generaţiei lui Rafael şi celei Ime­

diat următoare, fiind fle independenţi de lnQuenţa lui
Michelangelo, c a Pordenone (c. 148�539) , Tjţl.an (c. 1485-
1576) , Andrea del Sarto (1486-1531) şi Corregg!o (c . 1489-
1534), fle discipoli şi continuatort al lui Rafael, ca Polldoro
Caldara (c. 1492-1543) , Giullo Romano (1493 sau '1499-1546),
Pertno de\ vaga (c. 1500-1547) şi Parmigianlno, 1503-1540.
(O.iB.) 'Dolce s-a lns,p.lrat probabil din introducerea la
partea a III-a a Vteţtlor lui vasarl (ed. 1550), unde se dis­
cută despre reprezentanţii „celei de a treia maniere". El
lntrocluce un singur nume nou : vene11anul �ordenone.
(V. I.S.) .
' Elogiul Pste mult mal moderat dectt acela al lui Vasarl
sl chiar declt al Iul Aretlno tnsuşl, care ln 1537 li scrl B;
lui Michelangelo : „Celui care a văzut Iucrirll e domnie i ­
voastre nu-l mal pasă că nu le-a v!izut pe-Brie lui F1dlas,
Apelle şi Vllruvlu, ai ciror spirit a fost umbra splrltulul
259 dumneavoastrl" (pal. b). Btrtclelunlle duşmanilor la cara
trebuie să aducem laude doar unuia singur,
cînd mărinimia cerească ne-a dăruit 'l.srtăzi
pictori la fel de mar i . iar în unele privinţe
chiar mai mari decît Michelangelo, ilşa cum
au fost fără-ndoiaiă cîţiva dintre cei amintiţi
înainte, şi cum se află şi în zilele noastre
unul care face cil toţi.
FA. I.artă-mă, signor Pietro, dar dacă asta
î ţ i e părerea, greşeşti: Căci strălucirea lui
Michelangelo este atît de mare incit, fără a
încălca h otarele adevăru l u i , poate fi ase­
muită cu lumina soarelui , care umbreşte şi
întrece cu mult orice a ltă lumină.
AR. Cuvintele du mitale sînt pline de poe­
zie ş; întocmai ca acelea rostite din imboldul
dragostei , „care adesea fac e c.a ochiul bun să
v ri.dă greşit" 1• Dar nu e de mirare că, floren­
tin fiind , te laşi pînă într-atîta orbit de dra­
gos tea ce o porţi concetăţenilor, i ncit soc-o­
teşti că numai operele lui Michelangelo sînt
aur curat, celelalte părîndu-ti-se p lumb fără
preţ. Căci dacă n-ar fi aşa, ţi-ai aminti c ă ,
d e ş i cei din v r eme,a lui Alexandru c e l Mare
î l r i dic.au î n slav.a cerului pe Apell e , asta nu-i
împiedic·a s ă-i p reţuiască şi să-i admire pe
Zeuxis şi Protogen, pe Timante, pe Polignot
şi alţi pictori de seamă 2. Romanii , de a seme ­
nea, au socot i t î ntoitd eauna ca m poezie
Vergiliu era divin, ceea ce nu i-a făcut însă
v reodată să-i nesocotea·scă ori să nu-i ma i ci­
tească pe Ovidiu, Horaţiu, Lucan, Staţiu şi
a l ti p o e ţ i care, deşi atLt de deoseb i ţ i unul d e
a l lul, s î n t t o ţ i desăv îrşiţi î n genul sau ma­
niera lor. I a r dacă Dante e plin de atîta eru­
d i i ţe, cine ar putea oare să nu se lase î ncîn­
tat şi de farmecul lui Petrarca ? Ba c h iia r cei
mai mulţi pe el îl pun î n frunte 3. Apoi , dacă

se referă Dolce sini c e l e d i n 1527, men\ionate în nula 4 la

pag. 267.
1 Pcl rar<'a, sonet CCXLlV, v. 1 1 .
' Despre aceşti pictori. ra şi a l \ i i din antichitate, s-:t
vorbit frecvent in d i alogul lui Pino.
1 Petrarca (1304-1374) , u nuJ d in primii umanişti italieni,
ijlescoperă prin intermediul autoirllor latini noua lume a 26C
 Homer a r e un loc apa[te între po.eţii greci,
a s.Lu e pen tru d i n u u mai fosl aH i i c u r e să
-

�c ri e în l i m b.a 1:1ceea despre lupte de n r m P ,

d ec î t Lîrziu, un Quinlus Calal>rezu·J , care a
mers pe urmele lui, dar fără să-l poailă
ajunge 1 , sau Apolloniu care ·a scris Argo ­
nautica :!, Sînt însă unii , după părerea mea
puţin pricepuţi, care împing toate lucruril e
c ătre o singură formă, c riticînd pe oricine s e
îndepăntează de ea. De aceea Honaţiu, după
c i te am auzit, î l lua peste picior pe un năHn g
care avea gusturi atît de subţiri, incit nu
cînta şi nu recita aUe versllll i afară de ale lui
Catul şi Calvus 3• Iar dacă Hor.aţiu a r trăi
astăzi, ar rîde şi mai tar·e de dumnea1ba auzin­
du-ţi cuvintele , deoar.ece ai v,rea oa oaJJLenii
să � şi scoată ochii p entru a nu mai vede.a alte
pi.cturi decît pe acelea ale lui Michelangelo,
cînd, aşa cum spuneam , cerul ne-:a hărăzit în
timpurile noastre pictori la fel de mari , ba
chi·ar mai buni deeîit el.
FA. Şi unde găseşti dumneata un altul ca
MkheJangelo, ca să nu zic mai m are decît el ?
AR. Ăsta e un obicei copilăresc s-o ţii una
şi bună cu acelaşi răspuns. lţi spun însă din
nou că în zilele no.astre s-·au văzut cîţiva
pictori pe măsur.a lui, ha în unele privinţe
chi.ar mai buni decît el ; iar astăzi îl avem

Renaştelii, aceea a omului cu trăirile sale. Versurile lui de

dragoste erau mult mal apropiate de mentalitatea secolu­
lui al XVI-iea, decit poezia simbolico-doctrinală a lui Dante
(.1265-1321) , marcată de amprenta scolasticii medievale.
' Quintus Smyrnaeus, numit şi CalabrezUl, (sec. III sau
IV e.n.) a repovestit în epopeea Posthomerica evenlmentel"
războiului troian, de Ia moartea lui Hector p!nă la întoar­
cerea grecilor !n patrie, imitind îndeaproape poemele ho­
merice. la care a adăugat informaţii luate probabil din
manualele de mitografie.
' Apoloniu Radianul (sf. sec. III - încep. sec. II !.e.n.) ,
erudit originar din Alexandria, profesor de retorică şi apoi
custodele vestitei biblioteci din oraşul său, a scris mai multe
lucrări poetice, cea mat cunoscută fiind poemul Argonauti­
ca, foarte admirat şi imitat de diverşi scriitori latini.
a Atit ca.I vus (82-47 t.e.n.) , cit şi oatw (87-57 t .e. n .) ,
făceau parte din curentul Inspirat la Roma de poezia alexan­
drină, caracterizată prin rafinament, erudiţie şi manierism .
fapt care a dus la cultivarea unor genuri minore, ca elegia
şi epigrama, opuse tradiţiei clasice a literaturii latine, sl
261 t ritlcate ca atare de Horaţiu (Satire, I, 10, v. 1-19) .
pe Tîtian , c.are, după cum ziceatn, face cît toţi
cei de pînă acum.
FA. Iar eu o s ă - ţ i spun mereu că r- I ich.el a n ­
gal o e s i ngur ul .
AR. N-iaş vrea să incep cu pildele, deoa ­
rece m ă feresc d e compar:aţii care s î n t întot­
d eauna supărăltoare.
FA. Eu socotesc c ă între no i put-em vorbi
n esti!Ilgheriţi, şi aş dori mult să alegi măcar
unul din iluştrr i i dumitale pictori pentru a-l
oompara cu Mkhe1.angelo, căci, cine ştie,
po ate că a scultîndu-ţi spus.ele, o să-mi schimb
părerea.
AR. E greu să-i siooti cuiva din minte o
părere care, sădită de sentLm.em.te, a apucat
să prindă rădăcini. Am să faic însă ce-oi
putea , aitît pen.rtru că adevărul n u tr:ebuie ţi­
nut sub tăcere, cit şi pentru a te eliber·a din
mrej.ele unei părnri gr·eşite.
FA. Iar eu am să-ţi fiu recunoscător şi voi
mărtur1si deschis marele bine pe care mi l-ai
făicuit.
AR. Ce-.ai zk·e, mă rog, da.c ă a.ş începe cu
Rafael ?
FA. Aş zioe că R·afia.el a fost un pictor mare,
dar nu pe potriva lui Michelangelo.
AR. ASita e părerea dumttale, şi n-iar trebui
să fii ·atît de sigur pe ea.
FA. Di.mpotrirv ă, e păr-erea tuturor.
·
AR. P.o•a,te a celor care n u Sie pri.cep şi care,
fără a mai sta să cerceteze, se iau după păre­
rea a.ltorn , cum se i1au o ile Uilla după cealaltă ;
siau a unor p1otorn.•şi de mina a doua c·are îl
maimuţăresc pe Michelangelo .
F A . Ba, dimrpotrivă, a uno r cunoscători î n
antă şi a multor inivăţiaţi.
AR. Ba eu ştiu bine c ă la Roma, pe cinci
trăia Ra.f,ael, cei m.ai mulţi dintre cărturari şi
dintr·e cunoscătoirii în ar.tă îl puneau înaintea
lui Michelangel o în pLctură. Iar cei ce-1 ridi- 262
cau în slăvi pe Mic hela ngel o er·au îndeobşte
sculptori, ciar·e se opreau doar l.a desen şi la
în cordar ea1 figurilor sale, pă:rÎIIl d u-li-se că ma ­
niera plăcută şi graţio a să a lui Rafael era p r ea
simplă şi oa ·atare mai puţin meşteşugită , fără
să ştie că simrpUbatoo e principala dovad ă a
măiesrtrr"ioe i în o ri oe artă, fiin d cel mai greu de
atins, şi că a ascunde meşteşugul este o artă 2,
în sfîrşit, că pe Ungă desen, pktorului i se
cer şi al,te cunoştinţe la fel de însemnate.
Astăzi însă, dacă vom pune în r îndul .ac.es­
tor cunoscători ai art ei cîţiva pictori de
mar-e renume, vom viedea că sint şi ei de
partea lui ltafiae!l ; iaT da c ă din mulţime vom
da a soulbare celor mai rtdicaţi, ii vom găsi
t�t de part·ea lui Rafael. Şi dacă mll!l:ţime a s-ar
duce să v1a:dă operele amindumora, nu încaipe
îndoială că toţi îl vor preamă1ri pe R1afaiel.
Chiar şi susţină:torii lui MicheLangelo spun
că Ra fa.el n-1a pictat nic io dat ă cevia oa re să nu
fi.e adminat 3• D ar să l ăsăm deopar,te păr·erile
î n v ă ţaţilor şi să ne oprim la cîtev.a judecăţi
întemeiate pe r.a ţiun.e.
FA. S î nt ga,ta să te a scul t , şt i in du -t e o m
priceput şi bun j udec ător în toate privinţele,
diar mai cu seamă în pic tură .
AR. Ştii desigur că Ra f ael , pe ciild trăia,
mi-a fost bun pri·eten,a·şa cum îmi este a:cum
Miche1a1119.e lo ; cit preţ pun e acesta pe j ude-

• I n orig, terribtlitd, termen frecvent folosit l n epocă

pentru caracterizarea personajelor Iul Michelangelo, ln care
vigoarea anatomică !mblnatA cu fizionomia lmP"eslonantA
şi măreaţi oferea o viziune diametral opusă graţiei rafac­
lcşti.
2 Afirmaţie Inspirată din proverbul latin Ars est celere
artem, Idee care apare şi !n Poetica lu i Vida (Roma, . 1527,
II, 227) . In retorica antică (Clcero) princJ,plul purta nu­
mele de dtsstmulare eloquentlam. (V.I.S.) . PrlnclplUJ era
profesat şi de Michelangelo. după c um relatează un con­
temporan, G. B. Gelli : „Michelangelo Buonarrotl al nos­
tru spunea adesea cA numai acele figuri s!nt Izbutite. !n
care nu se cunoaşte stri!,danla, făcute adlcA cu al!ta măies­
trie Incit sA parii un lucru al naturii, nu al meşteşugului"
Cin Ragg!onamento„. sopra le dtff!cultd de! mettcre !n re­
gale la nostra l!ngua, cfr. Barocchl) .
3 Vasari. admlrntor al ambilor maeştri, a menţionat ln
capltol!'le ce le slnt destinate această dezbinare de păreri,
�are multă vreme l-a lmp!C'd l c at pe adeptll fiecăruia din
ci să recunoască meriteJe cc!iiUalt,
c ata mea se vede din răspunsul său la o scri­
soare în oare-i vorbeam despre subiectul ul­
timei lui picturi 1• Cit despre preţuirea lui
R0a.f.ael, martor mi-ar fi Agostino Chigi dacă
a r mai trăi ; căci Rafael îmi arăta · mai întot ­
deauna lucrările sale înainte de a le înfăţişa
publicului, şi în bună p arte eu l-am hotărît
să picteze bolţile palatului său 2• Dar deşi
amîndoi mi-au fost prieteni. iar unul · din ei
îmi este şi acum, fiind încă în viaţă, mai
prieten îmi e adevărul. l ţi voi împlini aşadar
dorinţa , chiar dacă în cazul de faţă n-ar fi
nevoi e, deoarece îmi închipui că a:e.e astă deo­
sebire, care îi dă în1îietate lui Raf.ael, este un
l ucru înveder,at pentru cunoscători ; va prin­
de bine însă, căci pentru înoep.ut va trebui să
amintesc cit� ceva despre î nsemnătatea pic­
tu.rii. Voi spune deci mai întîi ce î nseamnă
pictura şi meseria de pictor, iar apoi, vorbind
despre toate laturile ei. vom ajunge la cam­
pa.raţia dintre cei doi , pomenind şi despre
a]ţii, îndeosebi despre Tiţian.
FA. Ştiu că mulţi au scris foarte frumos
despre Raf.ael; de piJdă Bembo, care îl pune
î n rînd cu Michelangelo, şi asta încă de pe

t După cum o dovedeşte tnsuşl epistolarul lui Aretlno,

Dolce oferă o versiune total eronată a raporturilor dintre
acesta şJ Michelangelo, care, departe de a-1 fi prieten, l-a
tratat cu o absolută indi!erenţă. Tentativele lui Aretino de
a intra tn relaţii cu el au rămas zadarnice, unica excepţie
constituind-o scrisoarea menţionată alei (reprodusă la
p . 65) . A se vedea notele 1 la pag. 65, 2 la pag. 105 şi 1 la
pag. 108.
' Formulare echivocă în origina.I, urmărind să spună că
Arctino l-a decis pe Rafael să colaboreze la decorarea
rioil vile a bancherului Chigl, Farnesina. Afirmaţie desigur
exagerata, deoarece Rafael a executat această luc rare chiar
în perioada clnd tinărul Aretino, proaspăt sosit la Roma
!n slu.lba mecenatului Chlgl, abia făcuse cunoştinţă cu ar­
tişti! care ii frecventau. Este probabil că Dolce reproduce
chiar spusele prietenului său, care folosea cu abllitate
asemenea procedee pentru a-şi spori reputaţia. (O. B.)
Arctlno însuşi lasă să se înţeleagă familiaritatea lui cu
Rafael, de pildă
!n scris. I, 132 şi !n piesa Tal.anta (1542),
actul IV, 21, unde spune :
se. „Rafael... simţea o_ mare
plăcere să-mi arate Jucrările sa.Ie". Cit despre frescele de
la Farnesina. cercetările moderne tind sil-i atribuie lui
Rafa('I doar perete.le cu Galatcea. pe c!nd bolţile (la care
se referă Dolce. urmlndu-J pe Vasari) ar aparţlne şcolll
lui Rafael (Sebas�iano de! Piombo, PPruzzl, Sodoma) .
(V.I.S.l . 264
 vremea cînd ltafael cr.a foarte tînăr 1 ; apoi
Castiglione care îl aşază în frunte 2, ş i Vir­
gilio Polidoro 3 care î l asemuieşte cu Apelle,
aşa cum f ac e şi V�sari, concetăţea1I1ul dumi­
ta'le din Arezzo , în Vieţile pictorilor 4. Pe de
altă parte ştiu că Ariost·o, l a începutul ciutu­
lui t reizeci şi trei din Orlando furioso, îl pune
p e Michelangelo atît de sus faţă de ceilalţi
pictori, încît îl numeşte divin 5• Dar a.şa cum
spuneai, nu vreau să mă iau după părerile
nimănui, chiar dacă e vorba de cărturiari re­
numiţi, c i doar după raţiune ; căci dacă este
să-mi însuşesc păreri'l e altora, air trebui n e ­
greşit să ascult c u precădere de ale dumitale
înaintea tuturor celorlalte.
AR. l mi faci prea mare cinste. Vreau să-ţi
spun însă că Ariosto a dovedit în tot poemul
lui o j u d ec.a lă foarte pătrunzătraare, afară de
cazul a·cesta : nu pentru că l-a lăudat pe
Micheil angelo, c�r e e vrednic de cele mai

I „Michcle Agnolo, florentinul, şi Raifae\lo da Urbinu„.

sint astăzi at.it de iluştri şt renumiţi amindoi, Incit e mal
lesne de spus !n ce măsură se apropie de marii maeştri
din vechime, decit rnre din ei ar fi mai bun şi mai mare
decit celălalt". Bembo, Prase delia vo!gar !ingua, publicată
în 1525, însă a cărei primă parte fusese scrisă încă din
1512, situind desfăşurarea dialogului prin 1502, cind Rafael
avea 20 de ani şi începuse să se afirme. (Cfr. Barocchi) .
' Dolce exagerează, căcf în dialogul lui Castfglione Rafael
este mentionat în următorul context : „Iată că ln pictură
sint excelent! Leonardo Vine.ia, 'Mantegna, Rafael, Michel
Angelo, Georgio da Castel Franco ; însă toţi sini foarte
deosebit:! unul de altul, aşa incit nici unuia din ei nu pare
să-i l ipsească nimic în maniera Jui. deoarece se vede că
fiecare este desăvirşit în stilul său." (Il cortegtano, Torino,
UTET, 1955, p. 148) .
' Literat şi istoric (Urbino, c. 1470-1555) , a scris diverse
l ucrări in latină, printre care De rerum tnventori'ms (1499) ,
unde aduce acest elogiu lui Rafael. (Cfr. Golzi o, Raffaello,
reprodus de Barocchi.)
' Raffaello da Urbino.„ a îmbogăţit arta pic turii cu in­
t.rcaga desăvlr'sire pe care au avut-o ln vechimi' figurile
Iul Apelle ş! Zeux!s, şi s-ar zice chLar mal mult, dacă ope­
rele acestora ar putea fi înfăţişate spre comparaţie". (Citat
du oă Barocchl l .
• Trebuie mentionat c ă !n epoC'a respectivă acest califica­
tiv se atribuia cu destulă uşurlntA, nu numa! unor gen!J
incontestabile („divin" 1-a numit Ariosto ş! pe Aretino),
Versurile la care se referă Dolce slnt : „Tnr cel ce-au fost
in timpurile noastre ori sint acum, Leonardo, Andrea Man­
tegna, G!an Bellino, cel dol Dossi şi-acel ce deopotrivă pic­
tează şi sculptează, Michel, nu simplu muritor, ci divin
Angel ; Bastiano. Rafael şi Tiţian, pentru Cador mîndric,
cum sint c e i la!li pcnlru Vcnc\ia �i Urbinu". (Orlando fu·
265 riusu, XXXIII, 2.)
mari laude, ci pentru că printre picto.rii iluş­
tri p omeniţi de el i-.a pus şi pe cei doi Doissi ,
�eroarezii ac,eiia dintre oare wnul a stat ·aid la
Veneţi.a o vreme oa să înveţe piotuira cu
Tiiţilan, iar celă1a1t la Roma ou Rafael, dar au
aj uns din păoate 11a o manieră atîit de sitîn­
gaice, înclit sînt nevrednici de pana acestui
mare poet 1• Greşeală oare s-ar mai fi putu t
trece cu vederea, sub cuvînt că era orbit de
dir.agosteia pentru paitriia lui, dacă n-ar fi făcu,t
aLta şi mai mare, punîndu-1 pe Bastiano 2 ală­
turi de Riafia.e l şi de Ti.ţiia:n ; căci au fost a tî­
ţîia piicilori cu mult mai buni deoa el, oare nu
sînt însă vrednici să fie as·emuiti ou nici unul
din aceşt1a doi. Dar pentru un asemenea pă­
cat mărunt ( oa să folosim vorba spaniolului) 3
nu înseamnă că ArioiSfo n-iar fi un poet desă­
vîrşi;t, cum îl socat1eş'te toa1tă lumea, căJci lu­
crurile acestea nu ţin de meserLa poetului ;
şi mei nu vreau să spun că Ba:Sti,ano n-ar fi
un pic tor destul de bun : se întîmplă însă
a desea că un giuviaier sau vr.eun alt lucru ,
privit singur, poate s ă pară frumos, dar dacă
e oomipara!t cu altul îşi pLerde din 9trălucire,
nemaipărînd acela şi. Şi apoi toată lumea ştie
că Michelarigeilo îi făcea desenele, Lar cine se
împăunea'Ză ou pene de îm1prU1m.1Ut, cînd ră­
m:îne fără ele ajunge ca cioor,a aceea oara-

1 Giovanni Luterl, zis Dosso Dosst (Fe rra ra c. 1479 -

c. 1542), a fos t ajutat ln majoritatea lucrărllor de fratele
lui mat mic, Battista , artist mediocru, înclinat către arta
dec oratlvă. Nu există dovezi sigure ale şederii l or la ve­
neUa sau Roma, dar se p resu pu n e că Giovanni ar fi putut
c un oaŞt e la Veneţia maniera lui Giorgione şi Tiţian ln jurul
anului 1510, şi că Battista ar fi fost ucenicul lui Rafael prin
1518, (Cfr. A. Ven tu ri , Storia dell'arte Italiana, IX, 3, pag.
991-92) . Ca şi Dolce, Vasari (op. cit., p. 648) exp ri mase
părerea că lui nosso „ p ana lui Messer Lod ovic o (Ariosto)
l-a adus mai multă fai mă declt toate pcnelurlle şi vo pselil e
consumate cit a trăit". (O.B.) Despre ucenicia veneţiană a
lui Dosso s-a avansat recent o Ipoteză atrăgătoare, care
identi fică prima contribuţie a acestuia !n îngerul muzicant
din Icoana d e altar a IUi Domenlco Manelnl de la Domul
d in Landlnara (Rovlgo) , datată 15ll ( cf r. F. 'l'. rev lsa n l , fişa
lucrări i ln Prop os te di restaura. Dlplntl dcl primo ctnquc­
ccnto de! Veneto. Flo re n ţ a , 1978, pag. 45-48) . (V.I.S.) .
' Sebastiano de! Plombo. Afi rm aţ i a pare nepotrivită pen­
tru Arclino. rare tn scrisorile sale li m en \ lo n a s e el tnsuşl
pe acest prieten al său alături de Rafael, Tiţian sau
l\iichelangelo (v. scris. I. 132. I, 308 şi III, 387)· ..
· · ·

'IAA
Y
1 A se vedea not� 2 d� la \l�· 42,"t, 'o.'f
 ghio.asă de care vorbeşte Horaţiu 1• lmi amin­
tesc că, pe vremea cînd Bastiano era sp ri j in i t
de Michelangelo în în.trecerea cu Rafo.e l,
uoestd-mi spunea : „Mult mă bucur, m esser
P i etro, cli Mi.chel.angelo îl ajută pe noul meu
rival. făcîndu-i desenele cu mina lui :.! ! Căct
din r,enumele că picturile aoestuLa nu se pot
măsura ou ale me1e, Michelangelo o să în-
- teleagă preabine că eu nu pe Bastino îl în­
tr.ec ( fiindcă n-.ar fi nici o ispravă să-l în.trec
pe unul oa.r1e nu şti.e să deseneze) , ci chi1a r pe
el, care sie socoteşte - şi pe drept cuvint -
ideea 3 însăşi a desenului " .
FA. Este adevărat c ă Bastino nu s e putea
lua la lup.tă ou R.afoel, căci, deş i a.v'ea în mi­
nă lancea lui Michelangelo, nu ştia să o
mlnuiască ; şi cu atît mai puţin cu Tiţian, care
nu demll!lt mi-a povestit că, pe vr.emea cînd
Roma a fost prădată de oştenii lui Carol 4,
nişte germani oare ocupa.''»eră paLatuJ papal
şi-.au făcut cu nepăsare to.oul într-una din
încăperile pkbalte de Itafaiel, tar fumul sau
poa,te cMair mina lor a vătămat cîtev,a figuri.
9upă pl·eoairea tnupielor, cînd s-.a î.ntors papa

• „Căci dacă stolul de păsări veni-va-ntr-o zi spre a-şi

cere I penele, cioara, lipsită ue toată mindreţea furata, I
are s-ajungă de ns'." Aluzie la fabula cu c ioara împodobită
cu penele altor păsări, folosită de Horaţiu la adresa unor
plagiat.ori. (Eptstote, I, 3, v. 18-20, trad. C. I, Niculescu,
ESPLA, 1959) .
' Fa,ptU! e consemnat aUt de Vasari (op. cit„ p. 744) , cit
şi de Fel!bien (Entretiens sur Ies vies„„ Lond ra, Mortier,
1705, voi. II, p, 152-153) ; lnsA „ideea particlPAril lui
Michelangelo la intriga menţionată aici se bazează pe In­
formaţiile tendenţioase din epistolaru.! lui Sebastiano del
Piombo, care încercase să-l determine pe maestru Ia un
complot împotriva lui Rafael şi a elevilor săi (scrisorile
către Buonarroti din 2 iul. 1518, 28 lan„ 3 Iul„ 6 şi 7 sept.
1520) . Dar Michelangelo n-a luat în serios maşinaţiile anti­
rafaeleşti propuse de acesta„. şi doa.r atmosfera de rivali­
tate din jurul t.oscanulUi şi veneţianUlui l-au adus faima
unui mac hiavelism agreat îndeosebi de rafaeliştii şi mi­
chela.ngioliştii din secO!ele 17-18" . . (Citat dup ă comentariul
Barocchi) .
3 Pentru sensul acestui termen a se vedea nota 3 de la
pag. 19S.
• !n mal 1527 trupele lui Carol Qulntu! au cucerit şi au
devastat Roma, fă cl ndu-1 prizonie r pe papa Clemente al
VII-iea. Mercenari! germani, indirjlţl de campania 1u1 Lu­
ther, pe atunci in plină desfăşurare, s-au dedat la acte de
vandalism împotriva monumentelor şi a operelor de artă,
considerate ca simbol al corupţiei demascate de promo­
267 torul Reformei.
Clem ente, nepu t î nd suferi ca nişte capete a tH
de frumoa s e să r il mî n il s t r i ca te , l - a pus pe
Bastiano s.1 le refa c ă . Aflindu-se Ti t i a n la
Roma , s - a du s î n t r -o z i î n t o v �irli ş i a lui Bas­
tLano s ă v izi teze î ncliperile acelea, cu �J îndul
ş i privirile absorbite de picturile lui Rafael ,
pe care nu le văzuse n iciodată : c î nd a ajuns
la partea unde erau capetele refăcute d e
BasU.ano 1, 1 - a întrebat cine fusese î nfumu ratul
şi nepric eputul oare m î z g ăl i se chipurile aoe­
lea , fără să ştie că el le făcuse ş i văzînd doar
cît de stîngace erau pe lingă c elelalte fi­
guri. Da.r să lăsăm a semenea com paraţii ne­
potrivite, căci n-au nici un rost, şi să n e
î n t oarcem l a pictură.
AR. Lucrul ăsta l-am mai auz i t şi de l a
a l tii.
FA. Aşada r , l ămureşte-mă întîi c e este de
fapt pic-tura.
AR. O s o fac, deşi e un lucru simplu şi
-

cunoscu t ele toată lumea. Ca să vorbesc pe

scurt, pictura nu este altcev.a deeîit imitarea
naturi i ş i , c u c î t operele o r edau ma i îndea­
proape, cu a.tît maestrul e mai desăvîrşit. lnsă
c um definiţ i a aceasta e c.a.m s ăracă ş i neî n ­
d e s tulătoare, deoarnce n u f.ace o deosebir e
î ntre pictor ş i po et, am să adaug că pktorul .
urmărnşte să imi1te prin linii şi culori, adică
pe o suprafaţă dreaptă de lemn, de perete sau
de pînză tot ceea ce poate cuprinde ochiul ;
p o etul însă imită cu ajutorul cuvintelor, n u
numai oee·a c e s e înfăţişează privirii, dar şi
c e c1.J.1)rinde ·CU m i n t ea . Ca atare ei s e deose­
besc în pri vinţa aceasta , dar se aseamănă în
atîtea altele, î ncî.t p o t fi socoti.ţ i aproape ca
fru ţ i .
F A . E s t e o definiţie simplă şi po trivită, du­
pă cum la fel de potrivită este apropierea

t D esp re problema acestei restaurări a Stanţelor vati­

cane de c ă tre Sebastiano del Plombo, a se vedea L. Dus­
sler, Sebastiano del Piom bo , Basci, 1942, p. 112-113 şi
R. Pallucchini, Sebastian Vinlziano, Milano, 1944, p, 123
(cfr. Barocchl). 268
 dintre po•et şi pictor, drep t care unii g în d i to ri
au numH pictorul un poet mu t, iar poetul un
pictor car e vorbeşte 1.
AR. Se mai poate spune de asemenea că,
deşi p ictor ul nu poate reda lucrurile legate
de pipăit, cum ar fi răceala zăpezii, ori legate
de gust, cia duilceaţa mieri i , el poate zugrăvi
totuşi gîndrurile şi simţămint•ele s uflete şt i .
FA. B in e zici , signo.r Pi•etro , dar aceSitea se
citesc din unel e amănun te ale înfăţişării ;
că.ci a d esea o r i d i ca·re a sprîncenelor, o în­
c ru n tare a fru n ţ i i sau a lte a s e menea semne
vădesc tainele s u fletul u i , a şa i n c i t nu mai
este nevoie de f er es tre le lui Socrate.
AR. I ntr-.a·d evăr, aşa este. De aoeea g ă s i m
ln P.etmma v e rsu l următor : „Şi-1ades în frun ­
te s t ă s m i s ce-i în s u fl e t " 2. Dur î n deose b i
ochii sînt feresitmle sufletului şi în ei po·ale
p ictorul să redea cel mai bine orice simţă­
m î nt, ca bucuri.a, durerea, minira, teama, nă­
dejde.a ş i dorinţel e. · I nsă î ntrnag.a figură e
gr ăi to.a.r e penbru c ei c e . o pr i vesc .
FA. Aş ma i a d ăuga că, d eşi p iotoru1 e de­
fin i t ca un poet mut şi că despre pic.tu ră se
spune de · asemenea că e mut ă , pa·re totuşi că
în felul lor figurile zugrăvite v orbesc, st ri g ă ,
plîng, r i d ş i v ăde.sc alte asemenea sentimente.
AR. Aşa pare, într -.adevă r , totuşi n u vor­
besc şi nici nu fac celelalte lucruri de oa.re
spuneai.
FA . I n privinţa a s ta se p oat.e c ere p ă r e r e a
·î nzestrnLului v o stru Sil v e s lro , muzici.an stră­
lucit ş i instrum entist a l d o gelui , desena tor şi
pictor m eri tu o s 3, care te fac e s ă s i m t i cu

t Aforismu! aparţine poetului grec S imonide (cfr. cq­

l u i L. Malle l a Alberti. op. cit„ p, 10�. n . 2) .
ic tura za
mPntariul
Leonardo : .,P este o poezie mulă, Iarp oe i o
pietură oarbă. şi a l!t una r.ît �i ccnlallil im ilii natura după
('U lll I r stă în putin t ă " . (Op. c i f . , par. 17) . Toate a firma­
li ile l u i Dokc rezumă Idei c u r P n t c alP <'Pocii. prezpnte la
Leonardo, Pino. Va""1 ri. l a partiripari \ 1 1 disputrl Varcht,
ele. (I\ se vedea Pino, p. 228, nota 1 şi p. 230, nota 1) •
• Sonet CCXXII, v. 12.
269 • snvellflro Gana.sa1 ; a se vedea nota 2 la pag. 240.
 adevărat că personaj ele zugrăvite de maeştrii
pricepuţ i vorbesc aprioape oa şi cele vii.
AR. Asta s e datoreşte imaginaţi1ei privito­
mlui, stîrnită de felurittele atitudini fol01Siite
a'111ume , nefi ind un efect sau o însuşire pro­
prie picturii.
FA. Aşa este.
AR. Meni'rea pictorului este a şadar ca , p ri n
arta lui să înfăţişeze oric e lucru atît de ai­
doma oelor fălurite d e natură, îndt să pară
adevăr·a,t. I a r cine nu izbuteşte să redea
aioeaistă asemăinare nu este p icrtor ; şi dim­
potrivă, un p icto r esite cu atît mai bun şi
mai maire cu cit op e rele lui sînt mai asemă­
năfoare lucru rilor natur·ale. Oa atare, după oe
iti voi fi d nv,edirt că această d esăvîrşire se
întâlneşte mai deplin î n pioturL11e lui Rafoel
dectt în acelea ale lrui Miche�iCllll. geJo, urmarea
v.a fi ne g r eş irt cea p e oar,e ţi-'a.m. spus�o în
repetaite rînduri. la.r lucrul acesta nu-l voi
�arce pentru a srcădrea glor ir a lui Michelrange1'o
şi nici pentru a o spori pe aooeea a lui Rafia.el,
căci Ia nici unrul din ei nu e nimic de scăzut
saru de a.dăug,at ; ci. drupă cum spuneam, doar
pentru a -ţi foiee pe pl1ac, de vr·eme oe mi-ai
oerut-o , şi pentru a da gl,as a:devărnJrui , în
slujba cărui.a , precum ştii , mi -iaan îndJI"eptat
adesea t ă işul scrisului împotriva principilor,
fără a ţine s•e.ama că adevărul pOla:te zămisli
ura.
FA. Orkum, aici nu e nimeni c a re să ne
aurdă.
).R Eu, în s ch imb , aş fi vrut s ă fie cit mai
m ul ţ i , nru numra i pentru c ă voi vorbi de spr e
uin suMed nobil ( c ă,c i pioLura este cu adevă-
r,at nobilă) , dar şi penrtru că adevărul tr eb ui e
spus tut1u.mr, c înd scopul urmări!t nu e să l o ­
veşti . ci să a j uţi : a ş a cum cinev,a c.are I -ar
compara pe p,J.aton cu Arisfo bel. arătîn d că
îl pr.efe r ă pe unul din ei, n-1ar fi socotit cîr­
cotaş da.că ar doved i că a:mîndoi au fost mari
filoz1ofi, însă unul l-a întrecut pe c·elălalt. Şi 270
 nădăj duiesc că, vorbind despre a ceşti doi
pictori, voi aiting.e în treacăt şi cîtev·a din
minU!Ilartelle c erinţe ale artei, .care, darcă a.r fi
aduniate şi aşternute î n scris de dumille ata ori
de altu l , le-ar fi de folos multoria din cei ce,
deşi pictează, nu prea înţel.eg ce este picrtn.u1a ;
căci datorită aoest1ei ignorooţe aj ung semeţi
şi cilevetHori , deoarece socotesc că a pida
este o treabă uşoară şi la-ndem.îna oricui , pe
cînd e diI111p okivă foar te an ev1oiioasă şi me­
nită doar citorv a. S-ar putea ca lămuririle
aceS'te.a să le prindă bine chiar şi cărturari­
lor, dată fiind potrivirea dintre pictor şi scrii­
tor.
FA. Ne cunoaiştem destul de bine , si gnor
Pietro, ca să nu mă sfiesc a te aba te puţin
din drum, adică de la ordinea pe care voi•ai
s-o urmezi, socotind că nu ţi-.ar fi gr·eu să
începi cu cHevia vorbe despre însemnătatea
pktmii. Căci deşi am mai citit unele lucruri,
nu mi-arU rămas în minte, şi apoi cuvintele
ros.tibe cu viu griai au pa1rcă mai rnu�ită vi­
g-oare. Dar aş vrea să-mi spui mai înolîi da·că
ci1nev1a oare nu e pi'C tor este în măsură să ju­
dece pk::Lura. E adevăr.al că te am drept pildă
pe dumneata, care, deşi n- ai ţinut niciodată
peneluJl î n mină 1 eşti, după cum spuneam , un
foa11te bun j udecător a l a cestei arte : dar
Ar.eti!IliO e U!Ilul singur. Şi a·Ş dori să-ţi aflu
răspunsul pentru că sint unii pictori oare în­
cep să ridă îndaită ce aud un merat vorbind
despre pidură.
AR. ĂşHa trebuie să fie dilntr1e cei cc sînt
doar cu nume�e pictori, deoarece, dacă ar
arvea măcar un dram de minte, ar şti că snii­
torii sînt şi ei pictori ; căci piolură e şi poe­
zia şi istoria şi orice scriere că,r.tu:r ăriească.
De aceea Petr·aroa al nosibru l-a numit pe
Homer „Primul p ictor al s1trăve-chHor fapte " 2.

1 Se pare totuşi că ! n tinereţe Aretino s-a ocupat spo­

radic cu pictura. (V.I.S.) .
71 2 I trionft, Trionfo delia Fama, III, v. l5,
Dar slnt gata să răspund cit mai pe la·rg la
orice întrebări ale d umi tal e Fab.rin i , ma i cu
,

seamă că astăzi am timp să vorbesc în tihnă ,

căci nu va v en i nimeni să ne întrerupă, de-

6aJT1ece mai toată lumea a ieşit în oraş ca să
vadă p re gătir i le făcute pentru regina Polo­
niei, oare urmează să sosească chiia r azi 1 • Eu
socotesc aşadar că judecata no astră se naşte
în general din pra'Ctică şi din experienţa lu­
crurilor 2• Ş i cum nimic nu-i este mai fami­
liar şi mai cunoscut omului d.ecît propri1a lui
făptură, drept urmar e oricine e în măsură să
judece ceea ce vede zi de zi, adică frumuse­
ţea şi urîtenia semen ilor săi. Căci frumuseţea
pur<'.'.ede dintr-o propo.r tie potrivi tă a trupului
şi mai ales a mădularelor sale unele fa ţil de
altele, pe cînd opusul ei se datoreşte lipsei
de proporţie 3 ; iar cum j udecata este călăuzi­
tă de privire, cine-ar putea să nu deose­
bească c e e frumos de ce e urît 1 Nimeni,
d esigm, doar dacă nu e cu totul lipsit de ve­
dere şi j udecată. Aşadar, avînd omul cunoş­
tinţă de51pre forma adevă.r.a tă, care e însaş1
făptura lui vie în carne şi oase, de ce n-ar
avea-o cu atît mai mult despre aceea închi ­
puită ş i moa-rită, c.ar,e este pictura 1
FA. S igno r Pietro, poate că p i o tor i i vor
răspunde că, a şa cum natura, mama tuturor
lucrurilor create, le-a dat tuturor oamenilor

1 Bona Sforza (1493-1557) , căsătorită cu Sigismund Ia­

geU o , regele Poloniei, şi înlăturată trepatat de la condu­
cere după moartea acestuia (1548) , s-a lntors in Italia ln
1555, trecind prin Veneţia in drum spre ducatul ei, Bari.
Ca atare, desfăşurarea dial o r, ulu i e s ituată cu dol ani îna­
inte de publicarea lui, poate cind Dolce începuse să-l re­
dacteze, sl este de presupus c ă Aretlno era la curent cu
proiectul lui, căc i a murit in octombrie 1556.
2 Afirmaţie tipică pentru noua concepţi e gnoseologică a
secolului al XVI-iea, care pe lingă noţiunile de teorie
şi practică o adaugă pe aceea de experienţă ca princioal "
izvor al cunoaşterii (Leonardo, Machjavelll, Gulcc iardini,
etc.) . Ideea există de q.lt!el Ja Aristotel : „Experienţa pare
•ă fle de aceeaşi natură cu ştllnţa şi arta, !nsă cu deose-
birea că Ia acestea oamenii ajung prin mij locirea expe­
rienţei, căci experienţa a creat arta" (l\fetaftzica, I, 931 a ) .
3 A s e vedea P!no, p. 1 8 1 şi nota 1. Teina de Aquino :
„Frumuseţea trupuiul constă ln faptul ca om ul să albi
membrele sale bine proporţionate•. (Summa theologtca, II,
2, q, 145 al. 2i
 o o a rec a r e înţelegere a b i nel u i şi a râului,
le - a dat-o şi p e aceea a f r um o s u l u i şi urîtu­
lui ; da r că, întocmai cum pentru a c u noaş tte
cu adev ăr.at şi deplin ce e bine şi ce e rău
se ce r e ştiinţă şi înv ă ţătur ă , tot a s t fel , pen­
tru a ş ti s ă deo5ebeşti temeinic ce este fr u ­
mos de ce e urît, este nevoie de o agerime
pătrunzătoare şi de un a numit meşt.eşug, oare
lucru e propriu picto r ulu i .
AR. Acesta nu e.ste, l a dr·ept vorbind, un
a r gument îndes:t uJă1tm : căci una e o chiu l şi
alta i ntel ec tul. Och i u l nu se p oa.te î nşela în
cee.a ce vede, dacă nu e b o lna v , miop sau
vătămat de vreun alt · beteşug, pe cînd inte­
lectul se înşeală chiia r prea adesea , fiind în­
c e ţ o ş a t de patimi sa u i gno ran ţă . OIDUil d o ­
reşte în m od firesc binele 1, dair p oate greşi
în a lege,riea lui, luînd răuJ dmpt bine, deoa­
reoe este mai îndeml1ialt să f.acă ceea ce crede
că e folosi.tor, d ec ît ceea ce e cinstit. La tă. de
ce are nev oie de fil o z o fi .
FA. A celaşi lucru se p oa t e spune şi despre
ochi. oa re, înş·elat de vreo p ă re re·, ia d!=!seori
drept frumos ce este urît, şi dr.ept urît ce e
frumos.
AR. Ţi-·am mai spus că judecata o făureşte
priactica şi r epet că intelectul se înşe.a!l ă mult
mai lesne decît ochiul. Cu toate a1ces1tea poţi
fi. încredinţat c ă natrura le-a dat truturor un
anumit simţ al binelui şi a l răului, precum şi
al fr umos.ul ui şi urttului , aşa in c i t să le recu­
noasd ; ba sînt a tîţi,a oare, fără învătă·tură
d e carte, po t să j udece bine poemele sau aUe
scr ieri. J\.1 ai mult chi1ar, mulţimea e cea c·a r.e
aduce îndeobşte r·enume şi faimă p oeţ i lor ,
omtorilor, comedi·antilor, muzicanţilor şi mai
cu seamă p ictorilor. De a c eea spunea Cioero
că, deş i deoseb i r ea dintre învăţaţi şi neştiu-

• Dolce continuă să reprodutA Ideile filozofiei tomiste,

care adaptase la dogma creştină gindirea arlstotalică, ră­
masă !n această formă doctrina occidentală oficia� ·vreme
73 de multe secole.
 tari e aitH de ID1are, cînd este vorba de j ude­
oată e foarte mică ; iar ApeWle avea obiceiul
să-şi supună piotwtle j udecăţii obşteşti 1. �
ID1ai putea să adaug că j udecata asupra ce ­
lor brei zeiţe a fost l ăs a tă în s eama unui p ăs -
1tOiI 2• Dar eu nu vreau să v0irbesc de mulţime
în general, ci doa r de une1e mmţi lumi.na.te,
calfe, a:sou ţÎ.ill.du-şi j udecata prin învăţătură şi
pr.actică, pot să j udece temeink despre fe­
luriite lucruri, dar îndeobşbe despr.e p idUJT ă,
aceasta fiind le ga t ă de oohi, instmment m.tai
puţin supus greşelii, şi foa1rite aipropia tă de
natură prin im.iJtla.rea unor lucruri oare ne stau
mereu sub priviri . v,e zi doar bilne că Ariisto­
t1el a scri.s de sipre poezie deşi nu era poet ; a
sca'.is despre airrtia oriatOiiiei fără să fi fost or a­
:bor ; şi cum ai putea să-mi spui că învăţa.se
1u.cflt1Iiile a·oeste.a chi1ar dacă nu se îndeletni­
cea cu ele, iia1tă , a s.criis şi de spr e animale şi
despre atîtea alte subiecte care nu ţineau de
profosi'l.llThe a lui 3• La f.el Pl in1u a vorbH des­
pre p i etre p re ţioase, statui şi piotwă, deşi
n...a f ost nid. giuva·ergiru, nici piotor sau scuLi:i­
tor 4• Nu mă-ndo.iesc că pictoml poate cu­
n oa:şte o seamă de amănunte pe oair.e ceil oe
nu est•e de meserie n-1are cum să le afle ; dar
•acestea, chi.ar dacă vior fi aivînd î.nsemnăitate

• A se vedea Pmo, p. 238.

> Aluzie la cunoscuta judecată a lui Paris, crescut de
păstori, şi desemnat de Zeus să decidă care dintre cele
trei zeite era l ea mai frumoasă : Hera, Afrodita sau
Atena.
• Dolce se referă aici doar la citeva din numeroasele
domenii abordate de AriStotel în vasta lui operă, şi anume
r
la lucrările Poetica, Ret o i ca şi Istoria animalelor. (O. B.) .
Poetica se publicase !n trei traduceri italiene : una ano­
n!Ină şi alta de B. Segni in 1549, iar a treia, de B. L' Impe­
riale, !n 1551. Retorica fusese tradusă de Brunetto Latini
(sec. XIII), urmată de alte versiuni !n 1548, 1549, 1551.
Parva Natura!ia, la care pare Că se referă Dolce, era tra-
dusA de B. segn1 !nsă nu s-a tipărit (cfr. R. R. Bolgar "\
Th.e ciasstcal Herttage and h.ts Beneftclaries, Cambridge,
1954, p. 509--5 11) . (V .I.S.).
• Spre deosebire de Aristotel, care abordase ca filozof
dl.feritele aspecte ale naturil şi socletăţll, if>liniu cel Bă­
trin a făcut doar o Inventariere a lor !n Natura!ls h.!sto­
rta, cea mal completă enciclopedie a cunoştinţelor din
antichitate, folosită p!nă tlrzlu, în epoca modem . ln cA1-
�
tlle 35-36, vorbind despre diverse feluri de minerale, el
face o amplă digresiune despre pictură, sculptură şi arhi-
tectură. 27
 pen tru cine pictează, au prea puţină cînd e
v-0rba de j udeoată 1• Cred că prin spusele
/,ele am dov1edLt îndeajuns că orioe om cu o
, / .nin1te pătr:unz ăltoore, la oare se ad1aiugă şi
/ practica, poate să judece pictura ; iar asta cu
atît mai mult -dacă e învăţiat să vadă operele
răm1a!Se din anticMtate şi lwcrările marilor
ma1eştri. Căci avînd a•stfel in minte o imagi­
ne a perfecţiunii, îi va fi lesne să-şi dea
seama în ce măsură pic·turhle se apropie sau
nu de ea.
FA. In privinţa asta sînt lămurit. Vorbeş­
te�-mi acum m1ai departe despre înse:m.111ă.tatea
pioturii, deoall'ec.e sînt unii care o preţui:esc
prea piuţilll şi siocoltesic că Clil' fi o airtă me­
cank ă.
AR. Aceştia , Fabrini, n-iau înţeles dt este
ea de falosi,toare şi de trebuincioasă, podoa­
bă a lumii şi a lucmrilor noastre 2• Fără-ndo­
i.a lă că orice a:rită e ou atît mai nobilă cu
cît se bucură de preţuirea oamenilor de viază
şi a minţhlor lumi�naitie. Pic,tUJia a fost ţinută
la mare ciinstie în toate timpUII' �le de regi ,
împărnţi şi înţ,el1epţi. Aşadar, este cu adevărat
nobilă. Lucrul ac.esrta e lesne de dovedit prin
mărturiile scrise de Pliniu şi alţi autori, care
sipun că Alex,andr.u cel Mare a preţuit în ase­
menea măsură uimitoarea măi•estrie a lui
ApeHe, incit i-a dat în dar nu numiai neste­
ma,te şi b ogăţii, ci chiar pe favoritia lui, Cam­
p aspe, văzînd că Apelle, care o pictase
goâlă, se îndrăgostise de ea 3 ; mărinimie fără
S'eamăn şi cu mult mai de prnţ decî1t cia că i-ar
fi dărui.t un regat, deoarece te costă mai mul t
să-ţi rupi d i n inimă propriile simţăminte ded t
să împar ti ooroone şi ,regate.

1 tn Storia sociale dclt'arte (Torlno, 1956, II, p. 2&:t)

A. Hauscr subliniază c ă : „Potrivit acestei concepţii, scrte­
rlle noilor teoreticieni neg!Uează toate problemele tehnice,
deosebindu-se ca atare de tratatele renascentiste". (Cfr. J;!p_­
rocchl) .
J A se vedea Pino, pag. 193-19� ..
a I�em, ��· 199-2.�
 FA . Astăzi nu se mai găsesc oameni ca
Alexandru.
AR. P.e urmă a ho tărît ca nimeni altul afară
de ApeHe să n-aibă dreptul de a-i zugrăvi
chipul. Ja.r pictura îi plăcea atît de mult, incit
se ducea adesea în odai1a lui Apelle, unde
petrecea uneori ceasuri întregi stînd priete­
neşte de vorbă cu el şi privindu-l cum lu­
crează 1• Şi doa1r acesta eria Alex·andru , cel
a tît de î nvăţat în a'.le filozofiei, căci îi fusesE!.
d aiscăl Aristotel, şi al c ărui tel în viaţă ern
gl.oria militară, năzuind să biruiască şi să su ­
pună întreaga lume. Mai s1cr ie în cărţi că re­
gele Demetrios, î mpresurîn d Rodosul cu o
o ştire numeroasă , ar fi putut lesne cuceri ce­
tatea dacă i -a1r fi da·t foc din partea unde se
af1a o p ictură a lui P.rotogen ; da.r deşi ardea
de dorinţa să pun ă stăpînire pe oriaşul acela
v estit , a hot ărî t să se lip sească de el ca să
nu prăpădeia•s că ope:ra lui Pwtogen, preţuind
mai mult o pictur ă decît un oraş 2.
FA. M i nunat ă pildă spre l.aruda pi c turii .
AR. Mai sînt şi altele, cum ar fi întîm­
plarea lui Apelle, adus de unul ce-i purta
pică la ospăţul unui rege care îl duşmăn ea ,
ia.r ace st a, dind cu ochii de el, l-a întrebat
. cu minie cum de în drăznise să se ar,ate în
fata lui ; văzînd că aoela care-l poftise nu se
afla ac:olo, Apelle a luat un cărbune şi a de­
senat J.a iuţ ea lă pe perete ch ipul duşmanului
său, făcîndu-1 a1tît de a·s emănător încH, cînd
a spus : „Aces.ta e omul care m-a adus
aici " , regele l-a recunoscut lndată din cele
cîtev.a linii tr;a se de Apelle şi, uimit de înde ­
mînarea lui , l-a i er tat 3• Mai află că Pabiii,
familie de nobili romani, au dobîndit numele
de Pictori de la primul din neamul lor, care '
pictase în oraşul acela templul lui Salus 4 •

t IPllnlu. Nae. htse., 35, 38, 23.

' A se vedea Pino, pag, 200 şi notele 3-4 .
1 Acest ultim detaliu nu figurează ln relat;irea
. Jul Pllniu.
V. PJno, pag. 201.
' PJ.no, pag. 19'1 şi nota t. 21
 FA. Imi amintesc că Quintus Pedius, nep o ­
tul lui Oez•ar, oare-I lă!sase pă rtaş I.a moştenim
al"ături de O c:tav ian , numit mai apoi A111 gus.t,
fiin d mut clin naştere, a fost pus de oratorul
Messia:I1a să î nveţe pi:crtu r a ; hotărÎlre lăuda.tă
d e Octavi·am 1 , c ăci înţel ep tu l împărat, ştiind
că, după litere, nu se află artă mai nobHă
decît piotur.a, a vrut să î mpline1ască prin m ij ­

locirea ei c u surul de la natură. Şi îmi m a i

aiill intes<: de as emenea că unii învă�aţi s-au
îndeletnki t cu pirotura , ca P.aouviUJs, poet din
ant ich i tate 2, Demostene, principele o r ator ilo r
grec i 3
, Metrodor care a fos t atît pictor cit
şi fil ozof 4, iar Dante, a l nostru învăţase şi
el să deseneze s.
AR. Chiia r în zil ele noastre, la Veneţia ,
monseniorul Barbairo , ales partri1arh de Aqui ­

lei1a 6, om de ma re v•a loar·e şi nespusă bună­

tate, precum şi gen ti l o mul messer Francesco
Moros ini 7 fac desen e şi p i c turi foarte izbuti­
te ; ca să n u m ai vorbim de nenumăz;aţi a l ţ i
gentilomi. printre c:are ilustrul messer Ales­
sandro Conta1ri!l1i , nu mai puţLn înzestroat cu
dlarul li temturii c a şi cu alte haruri d eose­
bite s. Dar p erntru a aminti mai d e par t e de
m ă ri ni m 1a principilor, ce să mai spun d e s.pre
O a rol Qui•ntul care, lui n du se pa:rcă la între­
-

cere cu Alex•aindru cel Mare, în ci.uda griji­

lor şi frămîntăirilor a.pro.arpe necontenite adu-

1 Idem, pag. rne Şi nota 1 .

2 Ddem, pag. 1 9 7 şi nota 5 .
1 Dol ce face poate o confuzie. căci nici Plinlu. nici
Plut.arh. nici Cicero sau Albert! n u menţionează o aseme­
nea Informaţie.
• Atenian de origine, Metrodor a fost adus ln Italia
după victoria romanllor Ia Pidna in 138 t.e.n. Cfr. Pliniu.
op. cit. 35, 40, 10 ; menţionat de Albert!, op. cit. p. 79, şi
de Aretino. ln scrisoarea către Vasa rl din 7 VI 1536.
• Talentul la desen al lui Dante e cunoscut din mlirtu­
r!Jle de această îndeletnicire tn Vita nouva, 34.
pomenind de această îndeletnlcLre ln Vtta nuova, 34.
• Daniele Barbaro (1513-1570) , a se vedea nota 3 Ia
pag. 102.
7 Descedent al uncia din cele mal vechi şi Ilustre !a­
milii venetlene.
• Clipit.an generai! al armatei veneţiene şi unu\ din prtn­
cipalll membri ai Senatului, Contarini a fost prietenul şi
corespondentul Iul Dolce. care-l elogiază şi !n scrisori ta­
lentele mcnponat� aici. (Cir. aarvcchi) .
se de llreburHe războiului, îşi îndreiaptă to­
tuşi adesea gÎIIl d ul către aoeastă a r tă îndră­ ,

gintl-10 şi preţuind-o în asemenea măsură in­

cit, îndaif:ă ce a aflat de faiDlla di1vinului Ti­
ţian, l-a poftit în d ou ă rÎIIld'l.llr i la oor,t·ea lui
ou bunărvointă şi dra. g o:st e 1 ; iiar a colio nu s-a
m ărgi nit să-i ararte ac·e eaşi c inst i!re oa şi celor
mai de viază oamen i a fl,aţi în p rea jma hri, ci
i - a dăruit privilegii, tain şi răsplăţi din bel­
ş u g şi, p entru un singur piortret pe oare i l-a
făcut 11a Bolog111a , a poruncit să i se dea o mie
de scuzi 2. De asemenea Alfonso , ducele
Ferrairei , s-a arătat foarte iubitor de pictu ră
şi a plă t iit trei sute de scuzi pentru un p o r ­
tret al său făcut tot de mm lui , pe care
Michelangelo l-a admirnt ş i l-a lăudat nespus
de muH cinci. 1-.a v ăz.ut spunînd că n-ar fi,

crezut că ar'ta poate aj unge atît de departe,

i,a.r Tiţi.ain era singurul v redn i c să fie numit
pictor 3.
FA. lnif:r-adevăr, măiestri1a acestui om este
atît de mia re îndt, cMa r dacă impăra1ul şi
dlucele Fern:i.rei i�a;r fi d ăruiri: un or.aş, tot nu
1-er fi r ăsp l ăiti t în d ea j un s Dar asta nu în-
.

1 După cum menţionează comentar!UJ Barocchl, elogiul

lui Carol Quintul pare Inspirat din scrisorile !Ui Aretino
către Tiţlan ; pictorul a lucrat Ia curtea din Augsburg ln
1548 şi 155�1.
i Po rtretul. executat fn 1530 şi astăzi pierdut, este men­
tlonat in corespondenţa Iul Aretino (scris. r, 222 şi I, 307) .
Vasar! precizează că fmpăratul îl ceruse lui Tlţlan să ce­
deze jumătate din bani sculptorului Alfonso Lombard!, pen­
tru macheta de ghips făcută pe furiş de acesta în timpul
aceleiaşi şedinţe, (Op, ctt. p, 645 şi 998.) . Intr-o se risoare
a ambasadorului urbinez la Vei:ieţla, Gian Glacomo Leo­
nard!, (18 m art. 1530) se spune că ducele de Mantova,
supărat de avariţia lui Carol, care-l p!Atlse maestrului doar
un ducat, a adăugat de la sine încă 130. (Catalog Tlţian
citat, nr. 144 ) .
3 Faptul e consemnat mult mat sobru d e vasari : „Ducele
l-a plimbat prin palat„. a.rătindu-1 ce avea mail frUmos,
pină la un portret al său făcut de mina !Ul Tlţlan. pe
c are el [Michelangelo] I-a lăudat mllJt• (op. cit. p . 967) .
Aretlno li notează mal accentuat !n piesa La cortiglana :
„Uimitorul Michelangelo a lăudat cu uimire portretul duce­
l u i de Ferrara". (ActUl III, se. 7 - cfr. Barocehi) . DoJce
amplifică ln mod tenden\los şi neverosimil aprecierea maes­
trului care, tot după spusele lui vasarl, ln faţa altul tablou
al lui Tltlan (Da nae, admirase coloritul şi manflera, de­
pllngînd însă carentele cţesen1,1l"'I I.li plcto-l'il yen,etien! (op.
Cil ·� �· lllO.qJ,-
. .
a70
 seamnă că Michelangelo nu tămtne tot Mi­
ch eiliangelo.
AR. Ai niţică răbdam ! Regele Fi.liip, vred­
nicul fiu al marelui mo.nair h, preţui·eşte şi el
piicbura, astmei incit nădăj duiesc că numeroa-
9ele opere pe ciar.e i Ie trimite adesea Titi.an
îi vor aduce cindrva o răspl·ait ă demnă de mă­
reţJ1a unui asemenea rege şi de măies1tria
a.cestui pictor 1• Am auzit că şi unul şi altul
ştiu să deseneze . Iar messer Enea Vico din
Pamna, car.e es:te nu numa i un neiiI11trecut gria­
VlOr în araimă, dar totodată un literiat şi un
destoinic cercetător al cun;oştinţelor istorice
(iaşa cum se vede din cărţhle siaile despire
Medalii şi desipr·e Genealogia Cezarilor 2) , cînd
s ...a iilltors acum cit.iv.a a•ni de la curte mi-a
povestit Ulfmătioairele : că duoîndu-d împăiratu­
·lui o gr.avmă în ariamă frumos cizelată, cu
portretul acestuia ÎiiliCo njurat de figuri ce în­
făţişau străluciJrea şi biruinţele măriei-sale 3,
Oezarul a luait-o in mină şi s-a apropia.t de
f·ereais.tiră oa s-o privea.iscă la lumină ; i1ar du­
pă ce a ceroetiat-.o îndelung, şi-<a arătat do­
rinţa să se tr·agă după ea pe hîrtie un număr
mare de sta'IDIPe, ceea ce nu se putea f.ace
însă, deoairece grav:ux.a fusese aurită ; şi vor­
bÎlI1d pe-ndelete cu el despr·e desen şi inven­
ţiune, a dovedit că era aproape la fel de pri­
ceput oa mulţi dmtire cei oe se îndeletnicesc
cu aoesit meşteşug ; apoi a porund1t să i se
plătea•scă susnumitului două Slute .de scuzi.

1 Filip al II-lea devenise de curînd regele Spaniei (.1556) ,

după abdicarea tatălui său, Carol Quintul. lncă din 1552
începuse o corespondenţă din ce in ce mai presantă intre
principele Filip, care-i cerea lu! Tiţian executarea comen­
zilor, şi pictor, care-i solicita achitarea lor.
2 Enea Vico (Parma, 1523 - Ferrara 1567) , format Ja
Roma ş! Ja Florenţa, se afla la Veneţia ln perioada clnd
işi publica Dolce dialogu), bucu.rîndu-se de aprecierea lui
Aretlno. Pasionat de antichităţi, eJ a fost unul din înte­
meietoru criticii numismatice cu stu.d!Ue a mintite aici : Dis­
corst sopra le meclaglte clegU anttcht (Veneţia, 1559) şi Le
imagini„ . et ie vtte deglt tmperatort etc. (1548, în cola­
borare cu Antonio Zantani.
• Lucrarea va fi menţionată şi de Vasar! (op. cit., 2,
279 voi. IV, pag. 9) .
 FA. Îmi amintesc acum din paginile lui
Suetoniu c ă pînă şi împăratul Nero, dealt­
fel om crud ş i v icios, ştia să picteze şi făc e a
cu m i n a lui frumoase rel i efuri din l u t 1 ; i. :i r
Iuliu Cezar era d e asemenea foaTte iubitor d e
pictură ş i gravură 2.
AR. Aceeaşi desfătwe a împărtăşit-o şi îm­
păratul Adrian 3, apoi Ale:>Gandru Saver " . fiul
lui Mame.a, precum şi alţii. I ar dacă vom lua
aminte la preturile cu oare a u fost cumpărate
felurite picturi, o să n e dăm seama că erau
aproape nemăsurate ; deoarece aflăm că Ti­
beriu a plătit pentru o lucr,are şaizeci de ses­
terţi 5, care fac o sută cincizeci de livre ro­
mane de argint, i a r regele Attalos a cumpărat
un tablou de-al lui Aristide tebanul ou o sută
de talanţi, care în banii noş.tri îns eamnă şai-
'
zeci de m i i de scuzi G,
FA. Ştiu că au fost, de asemenea, unii pic­
tori - ca Zeuxis de pildă - oare, socotind
că argintul şi aurul n-aveau destul preţ pen­
tru ca plata să fie pe măsur,a operelor, le
dăruiau fără b ani 7•
AR. Adevărul este că în zilele noaslre prin­
cipii sînt îndeobşte mult mai strînsi la pungă
c î nd e vorba s ă răsplătească asemenea s tră­
danii strălucite, decît cei din frumoasele tim­
puri ale antichităţii ; înt.oomai cum se întim­
p lă, dealtfel, şi cu onorata trudă a literaţilor.
FA. Asia e pricina care l-a făcut pe 1\.1a['tial
cel ager şi mu.calit să spună :

De-ar mai fi, I'laccus, şi azi, Mecena/i,

Căci V ergi lii nu s-ar lăsa aşteptaţi I 8

' Menţiunea lU.l Suetonlu este mal vagă : „A avut de

asemenea destulă inclinaţie pentru pictură şi mai ales pc>n ­
tru sculptură", (Duodectm Caesares, Nero, LIII ) , V. şi Pino,
pag. 197 şi nota 7.
' Suetoniu, op. cit., Dlvus Iulius, XLVII .
3 Sparttanus, Vtta Hadrtant, 14.
' A se vedea pag, 197 şi nota 7.
5 Informaţia e luată din Pllniu, probabil cu o eroare
de transcriere, căci textul latin menţionează 60.000 d� s2s­
tert1 (op. cit., 35, 36. 10) .
• A se vedea pag. 202 şi nota 3.
7 Cfr. Pliniu, op. cit. 35, 36, 3. Idem .Alber!l, op. cit.
p, 77.
8 Epigrame, VII, 55, 3_,, 280
 AR. Cu toa.te astea, pe lingă cele spuse
despr·e Tiţian, miarele p i ctor Leonardo Vinci
a fost răspil ătit cu dămide şi ţinut la mare
cinste de Filip, ducele din Milano 1, şi de mă­
rinimosul Francis('., regele F•r.anţei, în b'!'1atel e
căruia s-a stins la adînci bătrîneţe 2 ; Rafael
S-<a bucurat de pretui1rna pape i Iuliu al Ii-lea ,
i·ar apoi de a lui Leon al X-lea, şi Michelan­
g elo de a cel w doi pontifi şi a papei Paul al
I I I-lea 3, de care a fost onorat şi Tiţian în
timpu l c în d i-a făcut por.t retul la Roma 4 şi a
p i ctat pentru cardinalul Farnese ac·el nud mi­
nunat, pe c a r e Michelangelo s-a dus de mai
mu.il te ori să-l vadă 5. Dealtfel a fost adeseori
căutat de toţi ducii şi seniorii UaJi.eni şi ger­
mani .
f/\. Pic lorii a u fost p e d rept preţuiţi în toa­
te timpur i l e , cl eOlarece se pare că prin darul
şi mintea l o r îi în.brec pe ceUalţi oameni, de
vreme ce se' încumetă să imite prin ar.ta lor
lucrur i l e făuri t e de Dumnezeu, înfăţişîndu-le
în aşa fel încît par a i.evea. De aceea nu mă
miră că grecii, înţelegînd măreţia p i c turii nu ,

le-au îngăduit s clavilor să o practice 6, ş i că

Aristotel desparte această a rtă de cele me­
canice 7, spunînd că ar trebui înfiinţate prin
oraşe şcoli publice unde s-o înveţe copiii.

1 Este desigur o confuzie de nume, clici Leonardo s-a

dus la Milano !n 1481-82, clnd duce era Glan Galeazzo
Sforza, sub regenţa unchiului sl!u LudoVic Maurul, care
va prelua titlul după moartea acestuia (1494) . Pentru el
a lucrat Leonardo plnA la Invazia francezilor din 1499.
2 Leonardo se stabileşte din 1517 !n Franţa, unde fusese
chemat de Francisc I. Dolce reproduce legenda acreditată
d e Vasarl datorită protectlei afectuoase a· regelui. I n rea­
litate Leonardo s-a stins la Cloux, Jîngă palattfr de l a
Amboise. asistat de fidelul său discipol Melzl, !n vitstă de
67 dC' a n i . nu 75 cum scrie Vasarl (op. cit„ p. 499) .
3 Cfr. Vasarl. cap. despre Michelangelo.
' Sosit la Roma in oct. 1545, Tiţlan a prO:mlt de la mu­
nicip iul rom a n dreptul de cetăţenie ln mart. 1546. Ai ci e
pictat Portretul papei Paul III cu nepoţi! sdt Ottavlo şi
Alessandro Farnese Cacum la Neapole, cat. cit. nr. 268) .
• Este vorba de Danae, tablou executat fn aceeaşi pe­
rioadă pentru Ottavio Famese ş i descris de Vasarl, care
mentionează <'ă s-a dus să-l vadă împreună cu M ich el� n­
cclo !n timnu1 - şederU J u l Tlţlan la Roma (op. cit. p. 1000) .
A se vedea şi finalul notei 3 la pag. 278.
' A se vedea pag. 197 ŞI nota 3.
' In Politica (VI II , 2, 1-3 şi 6) Aristotel Inclu de dese­
nul Intre cele patru discipline Indicate pentru o educaţie
281 compl exA a „oamen.llor llbert•, decl printre artele „1ra-
 AR. Pînă aici am văzut aşadar în bună
pa.T.te cit de nobilă e pidura. şi de cită pre­
truirie s-1au bucuriait şi se bucuiră piotortli buni.
Să vedem acum în oe m ăS1UT ă este folositoare,
plăcută şi a diwcă·tOlarr·e de frumuset•e. ln pri­
mul rînd nu î1110ape îndoi.ală că pentru oameni
este o mare bin.efucere să poată vedea zu­
grăvit ch ipul Mintuitornlui, al Fecioarei şi al
feluritilo.r sfinţi 1• J,ar ca dovadă, putem amin­
ti urmMoare,J,e : c ă deşi uni.ii Îilllj) ăma·t i . mai cu
seiarmă biza1J1it ini, au interzis fol·osiirea icoane­
lor, ea a fost încuviinţată de mulţi pontifi la
sfintele condlii, i•aT Biserica îi socoteşt•e e:re­
tici pe cei care nu le îngăduie 2. Căci i m agi­
nile nu sî·nt - aşa cum se zice - doar niste
c ă r ti pentru cei lipsiţi de învăţătură, ci sînt
toboda.tă minuna1te i mbolduri cia•re deşteaptă
chiar şi credinţa celor cu carte, făcîndu-i atît
p€ unii cit şi pe ceHailţi să cugete la ceea ce
Je înfăţiş'ează. De acieea stă scrris că Iuliu Ce­
za r, cînd a văzut în Spania o statu i e a ltti
Alexandru cel Mare, gîndindu-se că la vîrsta
lui a cesta cucerise apro ape toată lumea , pe
cînd el nu făcuse încă nici o faptă glorioasă 3,
a plîns ; şi curprins de dorin�a înflăcăria•tă de
a dobînd� o faimă nemurit.oare , a purces pe
urimă l1a faptele străluci.te prin oare nu numai
că l-a ajulll s pe Alexandru, dta:r l_,a şi îrutrecu1.
l1ar Salustiu scrie despre Qu�nrus F•abiu s şi
Publius Scipio 4, c are spuneau că, de cite ori

Iuite'', spre deoseb re de cele m ec an ce, prat tic a te co n tra

i i
plată .
t Idem Albert!, op. cit„ p. 76.
� M c a rea iconoclastă a ră sc ol
iş it mal bine de un veac
i m periu l de RAsă rlt şi ·B iserica, fiind declanşată dP. lm­
p ă rRt ul bizantin Leon al III-iea Isauricul, pr n două de­
i
crete Im potriva Imaginilor sacre (în 726 şi 730) . care au
;itras î n 731 excomunlcare,a ic o ocl aş il or de
n t t
ă tre papa
Grigore al III-lea. Lupta va c on t inua ptnă ln 843, clnd
c-nnciliul de I a Constantinopol restaurează d ef n t v cultul
i ii
icoanelor.
3 Cezar a !ost trimis q ua es tor ln S pan ia ln anul 69
f.e.n .. r!nd avea 31 de anf. Iar A exa n dru muris!! tn nlinA
l
i?lorie la 3 3 de a n t . Sţ_atuia se afla JlngA teinpluI lui Her­
rule d i n orasul Gades (Cadixl . DoJcp reproduce spusele
lui Suetonlu (op, cit. . Dlvus Iulius, VII, 1) .
• F.ablus Maxlmus Cunctator şJ Sclplo Africanul, care 282
s-au Ilustrat ln războaiele contra Iul HanlbaJ .
 vedeau efigia unor oameni iluştri, simţeau
chiemariea unor îna'1te v i1rtuţi ; aceasta nu
pentru că marm.ur,a sau cea'ra din oare era fă­
cută imaginea ar fi aivut o asemenea :putere,
Îills ă amÎIIl:bir·r- ea unor faptte străluci.te înfl.ăcăra
ougetiul a,celor bă!I'baţi deosebiţi , oare nu-şi
găseau liniştea pînă ce nu dobÎIIlJdeau şi ei
izbinzi la fel de glorioase 1. Aşada r imaginea
celor destoinici şi virtuoşi îi în sufleţeşte pe
o ameni indemnîndu-i spre fiapte alese, pre­
cum spuneam. Ja.r pe lingă imboldul adus
credinţei, arta acea1s ta le e de folos principi­
lOI!' şi c ăpitanilor, oa.re adesea pot să priveas­
că desenul cetăţilor şi o raşelor înainte de
a purcede l,a drum cu oştile l or şi a porni la
a salt, aşa incit s-ar putea spune că mina pic­
torului le e călăuză , dat fiind că desenul este
propriu indeJ.etn.idrii s,a le. Tot lui i se dato­
r·eşte şi harta corăbierului. aşa cum de la el
îşi iau obî rşi.a şi forma toate artele manuale,
c ăci arhH·ecţii, zidarii, sculptorii. giuva e rgiii .
ţesătorii. tîmplarii, ba pînă şi fierarii, cu toţii
se folosesc de desen 2, care, precum spuneam,
e .propriu pootmii.
FA. Nu încape înd oială ; căci dacă v rei să
spui despre weun lucru că e frumos, zici că
are linie frumoasă.
AR. Cîit: despre faptul că e plăcută, se poa­
te înt'eleg·e din oele spuse înainte, dar am
să adaug că ntmk nu a·t riage şi nu incintă
atH de mult ochii privitorilor ca pkbura : nici
chiiar aurul sau nestematele. Căci pînă şi
acestea sînt mai pr.eţuite dacă au fost lucrate
sau gravate de mina unu i maestru 3 care a
închipuit cu artă o ameni . animale sau alte
lucruri cu fia1rmoc şi linie frumoasă. I ar asta
se întîmplă nu numai cu prkepătorii, ci şi cu
oamenii de rîn:d şi chiiar cu copiii. ca.re, cînd

t Paragraf reprodus fidel după Salustlu, Rdzbolul cu ru­

gurtha, 5. 8-7.
1 A se vedea pag. 193 : Idem Albert!, op. cit., p. 11.
!?83 • A se vedea pag. 1et şi no� z.
văd vreo imagine zugrăvită , o a rată aproape
întotdeauna cu degetul, de parcă inima lor
micuţă s-ar umple de bucurie .
FA. A ş a scrie şi Castiglione, într - o fru­
moasă elegi e latină, că făceau copilaşii lui
cînd îi vedeau por tretul pictat de Rafael. ca. re
se află acum l a Mantova şi este o operă
demnă de renumele său 1.
AR. î n sfîrşit, cine nu-şi dă seama că pic­
tura e pretutindeni o podoabă ? Căci clădi­
rile public.e sau particulare, chim dacă au
pereţii îmbrăcaţi în tapiserii scumpe 2, i ar
mesele şi cuferele a coperite cu covoare fru­
moase, îşi pierd din mînclrete şi s trălucire
dacă nu sînt împo dobite şi cu picturi. Iar fa­
ţadele c a selor şi pala telor picta.te de mina
u nui ma estru priceput încîntă mul t mai mul t
o c h i i decît cele îmbăcate în m armuri albe,
porfire şi serpentinuri împodobite cu aur.
Acelaşi lucru trebuie spus şi despre biserci
s.au mănăstiri , căci nu degeaba s-au îngrijit
pontifii de care vorbeam c a încăperile p ala­
tului papal să fie p ictate de Rafael, şi cape­
lele sfinţilor Petru şi Pavel d e Michelangelo.
Iar înalta Seniorie de aic i a pus să fie pictată
sala Marelui Consiliu de f.eluriţi pictori, mai
mult sau mai puţin pricepuţi , cum erau în
timpurile acelea cînd arta aceasta nu aj un­
sese încă la măiestrie 3, încredinţînd m a i tîr­
ziu două tablouri lui Tiţian 4 ; măcar de-ar fi
dat Domnul s-o fi pictat el toată, căci as·tăzi
e ra poate unul din cel e mai frumoase şi pre­
ţui te lucruri d i n I talia. Şi a mai pus, dar cu

1 Dolce se referă la poezia Balthassaris Castillonis elegia

qua fingit llippolyten suam act se ;psum scr!bentem (v.
27-3� ) . compusă prin 1519. Portretul. făcut de Rafael îna­
inte d e 19 apr. 1516, se af!A acum la Luvru (cfr. Barocchi) .
2 tn orig, arazzt, tesAtură de Arras (Artois) .
3 Dolce exprimă pe scurt crezul superiorităţi! picturii
d i n secolul ni XVI-iea faţă de perioadele anterioare. c a re
ronstltuin idE'ca de bază a introducerii l u i Vasari la Vieţile
Pictorilor i:-tc. Comentariul Barocchl precizează ră . . prin­
tre pict orii mai mult sau mai nu\in nricepu\i care împo­
dobiseră sala a m intită. se numArau Gentile da Fabrlaoo.
Plsanello, Gentile şi G lovanl Belllnl, Alvlse Vlvarlni, Car-
pacclo".
' A se vedea descrierea acestora la oa1. 201-202 şi 340-341. 28;
 mult îna inte, să fie pictat pe din a fară f.on­
dac o dei Tedeschi t de către Giorgio d a Cas­
ţelfranco, în c.redj nţîndu-i lui Tiţian, care pe
c:1 tunc i e ra foarte t î n ă r , pa rte«1 dinspre Mer­
cer.ia ; d �spre acea sta voi spune la urmă ci­
teva cuvinte. Deocamda tă nu mai am de
adăugat decî.t că, dintre obiceiurile ba.rbare
ale necredincioşilor, cel mai r ău este tocmai
acela de a nu îngădui să se facă imagini pic­
tate sau scu1 pLate. Pictura mai e trebuin­
c'ioa s fi şi pent ru că, fără aju lorul ei, n-iam fi
avu t ( a ş a cum s- a putut v edea) nici locuinţe
nici alte luc ru1ri făcute pentru un trai ma i
ridioat.
FA. Signor Pietro, după părerea mea a i
arătat înde.aj u ns însemn ătate a picturii. Acum
ai bunătatea şi urmează-ţi subi ectul prnpus,
c a să poţi j udeca lucrurile aşa cum îmi do­
resc.
AR. Aş f i putut să vorbesc mult mai pe
larg, dar cum lucrurile acestea n-au legătură
cu comparaţia d e la car e am pornit, atîta
aj unge p,entru a-ţi împlini rugămintea. Intor­
c î ndu-rriă deci de unde plecasem, acum că
a1111 ară La,t c e e p i c tura ş i care este menire.a
pictorului , voi lua pc rînd fiecare din păr­
ţile ei.
FA. lmi pl1a c e mult să-ţi a scult lămuririle
şi văd că vorbeşti a.m ănunţit şi cu rinduiailă.
AR. Pidu.ra, în întregimea ei, se îmrparte,
după părnma mea, în trei părţi : invenţi.unea,
de:senul şi col o.ri,tul 2 • I nv enţiunea e întîm­
pl ar·ea s.au istorisirea pe care piotorul şi-o
alege singur ori o găseşte la alţii ca subiect
pentru lucria r ea lui. Desenul c9te forma prin
oare o î nfăţişează. Col.arilul e folosi.t pentru

' Clădire cu trei etaje situată pe canal Grande, ser­

vind din 1288 ca han şi depozit de mărfuri pentru negus­
torii germani şi din alte ţări ale Europei centrale . . A fost
refăcută tn 1508, ciru:! Giorgione şi Titian au executat lucră­
rile mentlonate aici, despre care se va vorbi mai pe larg.
Ia pag. 336.
2 Dolce păstrează cele trei subdiviziuni ale plcturil e­
�85 nunţate de Pino (v. pag 203) .
 redarea diferitelor nuanţe în care natura
pictează - cum s-ar putea zioe - lucru rile
î1nsufleţite şi neînsufleţi1te ; oele însu fleţite
sînt oamenii şi a nimalele necu getMoare ; ne­
m sufleţite sînit pie1brele, i erburj1le, copa c ii şi
ailitJelle a·semenea, cu toate c ă în felul lor sînt
şi ele însufleţite, avînd a şa-mumitul suflet
vegetativ care le susţine şi le perpetuează 1.
Da r aici voi vorbi oa pkitor şi nu oa filozof.
FA. Pentru m ine eşti şi una şi a lta.
AR. M ă bucur dacă-i aşa. lnc:epîn:d deci cu
inv1enţLunea, aceasta e alcăituiit ă din felurite
laturi, dilntr·e oare cele mai însemnate sînit
ordinea şi potrivirea 2. Căci dacă pictorul
vr·ea să pictez1e, de pildă, pe Cristos sau pe
sfîntul Pavel predicînd, nu se cuvine să-i în­
făţişeze goi ori îmbrăcaţi ca oşteni sau mari­
nari, ci trebuie să îiliChipuie nişte veşminte
potr�vite fi.ocăirruă1a ; şi mai ou seamă să-i dea
lui Cristos o înfăţişare gravă dar totodată
plină de blîn.deţe şi bunătate, iar pe sfîntul
Pavel să-l facă aşa cum se cuvine unui apos­
tol oa el, a·sitf.el incit celui oare-I pniveşte să
i se pară că v1ede adevăratul por.tcr-et al Mîn­
tuitomlui sau al alesului vas 3 • Căci nu i s-a
spus deg.eaba lui Donaitello, oare fă.cuse un
c r ucifix de lemn, că a răstignit un ţăran 4,

1 Enunţare schematică a teoriei aristotelice potrivit că­

reia sufletul comportă un număr mai ITl.ic sau mai mare
de facultăţi in funcţie de scara existenţei. Facultatea nutri­
tivă stă la baza „sufletUlui vegetativ", caracteristic pen­
tru categoriile inferioare, cum ar fi plantele. (Aristotel,
De antma, II, 3-4) .
' ln orig. convenevolezza, termen preluat cu toate im­
pl icaţiilel sale din Poetica lui Daniello (1536) . Reproducem
fragmentul redat in comentariul Barocchi : „Nu e de ajuns
să se aibă în vedere ca părţile subiectului cc urmează a fi
trata t să se potrivească un ele cu altele ; ci şi însuşirile
personajelor au a fi cit se poate de pq_trivite, proprii ş i
coresp unză to a re . Iar pe lingă aceasta, vorbirea Jor tre­
buie să aibă gingăşia, blîndeţea, gravitatea, voioşia, dure­
rea, adică acele simţăminte potrivite cu starea, rangul,
obiceiurile. îndeletnicirea şi virsta fiecăruia".
3 Denumire prin care este desemnat adesea apostotuJ
Pavel (a se vedea nota 1 la pag. 113) ,
' Mat exact, că a răstignit un ţăran, „şi nu un trup ca
al Jul Isus Cristos, care era plin de gingăşie şi in toate
privinţele desăvirşlt" - părere rostită de Brunelteschi des­
pre crucifixul făcut de Donatello pentru biserica Santa
Croce din Florenţa, conform anecdotei consemnate de Va-
sari (op. ctt. p. 308-309) , 28G
 chitar dacă în timpurifo moderne nu s-ar găsi
nimeni pe potriva lui în ar•tJa sculpturii şi
doar Miche�angelo îl întrece. De asemenea,
daică pktorul vrea să-l închipuie pe Moise,
nu va fa.oee o figură firavă, ci l.l.II1a plină de
mămeţie şi maiiestate. Oa atare, el va ţine în­
totdeauna sieama de rangul piersonajeilor, ca
şi de neamul, de obkeiurile, de meleagurrile
şi viremea lor ; aşadar, dacă via zugrăvi o
bătăHe a lui Cezar sau Alexandru oei Mare,
nu via îmbrăca o.ş tenii în armuri ca acelea de
astăzi şi, într-un fel le v.a face pe ale macedo­
neniJlor, iar în altul pe-a·le romanilor. Sau da­
că i se cere să înfăţişeze o bătălie din zilele
noastre, ea nu trebuie înch1pui.t ă oa în ve­
chime. De pHdă, dacă W·ea să..!l picteze pe
Ce"Dar, ar fi ciaraghio.s să-i pună pe caiµ un
turban turcesc sau o bonetă ca ale noastre
ori al·e veneţienilor.
FA. Această la,tu:r ă a potrivirii le este
foarte trebudndoasă şi scriitoriilor, căci fără
ea nu pot fa1oe n.imik desăvîr.ş it. De aoeea
bine a zis Horaţiu că într-o piesă a•re multă
însemnătate dacă vorbeşte sttipînul sau sluga,
amintind ca atare trăsăturile ce trebuie res­
pectate la Achile •sau Oreste, la Medeea şi
alţii 1.
AR. Greşeli în potrivir·ea veşmintelor şi
chiar a figurilor a fă.cut Alber.to Duro 2, care
fiiind german, a deseTIJat-o în mai multe rîn­
dUJri pe Maka DomnuJui în v·eşminte nem­
ţeşti, ca şi pe ceJ.ela;lhe sfinte din preaj ma ei.
Nici iudeilor nu s-a ferit să le dea înfăţi­
şări de germani, cu mustăţile şi pieptănăturile
lor curioase şi cu veşminte de care poa rtă
ei. Dar asemenea greşeli legate de po trivire
în invenţiune am să mai amintesc poate
cîteva cînd. voi ajunge la compara ţia dintre
R'tlfdel !<;i i Michcl<rngelo.

t Arta poeticd, v . 119-124,

!Ş7 � Aţbrecnt JJUn��·
 FA. Eu aş dori, signor Pietro, să p omeneşti
nu numa i de încălcările grosolane pe care
le săvirşesc dorur nepricepuţii, ci să vorbeşti
şi despre lucrurile acelea unde binele se în­
vecinează cu răul şi unde se poticnes·c une­
ori chiar şi cei mai destoinici.
AR. Aşa o să fac. Dar s ornteşti o are că
Alberto Duro era un nepriceput ? A fost un
pictor foarte bun, iar în ce priveşte inven­
ţiunea, chiar admirnbil. Şi dacă el, cu însu­
şirile lui. s-ar fi născu t în I talia, nu î n Ger­
mani.a ( unde cu toate că de-a lungul timpului
au înflorit minţi foarte luminate, atît în lite­
ratură cît ş i în diferite arte, piotur1a n-a ajuns
niciodată l a desăvîrşiroe ) , îm i vine să cred că
nu l-ar fi întrecut nimeni 1. Iar c a dovadă
am să-ţi spun c ă î il suşi Rafael nu se sfia
să ţină pe perete în ateli erul său stampele
lui Alberto, preţuindu-le mult 2. Chiar du.că
n-ar fi avu t alte daruri, gravurile lui în a r a ­
mă erau de a j u n s pentru a-l f a c e nemuritor ;
care gravuri redau cu o neasemuită migală
im aginea după natură, aşa inc i t la el lucru­
rile nu par desenate, c i p i c t a te, şi nu pic tate,
c i vii şi adevărate.
FA. Am văzut unele gr avuri de-ale lui ca­
re, ce e drept, î n privinţa asta m-au umplut
d e uimire.
AR. Atîta aveam de spus despre potrivire.
Cit - despre ordine, pictorul trebuie să urmă­
rească de la un c apăt la altul mersul întîm­
plării pe care o zugrăveşte, astfel încît pri­
vi torii să c readă că fap tul acela nu s e putea
pe trece în a l t chip decît l-a pictat el. Să nu

• Vasari va exprima exact aceeaşi opinie !n ediţia a

II-a a Vietilor, cu deosebirea că i-ar fi dorit ca patrie Tos­
cana, şi ca şcoală Roma cu antichităţile ei. (Op. cit. 2, voi.
v. p. 34-35.) .
2 Vasarl aminteşte că : „Alberto Duro, germanul, pictor
admirabil şi gra\· or ln aramă de stampe minunate„. i-a
trimis lui Rafael un cap făcut după un portret de-al său,
lucrat !n guaşă„. care I s-a păNt uimitor lui Rafael"'
(p. 563) . Vorbind cu mari elogii despre Diirer ln c:ipitolul
dedicat l u i Pontormo, Vasari îl reproşează acestuia faptul că
a copiat după eJ p!nă şi m a n i era germană a veşm i n t e lo r şi
chipu rilor, „de care ar fi trebuit să se !crească" (p. 038) . 28
 termine cu începutul şi nici s ă înceapă cu
sftrşiituJ, oi să rînduiască l ucrurile cu soco­
teală, a.şa cum s-au desfăşurat.
FA. La fel ii îndru m ează şi Aristotel in
Poetica l lui pe soniitorii de t ria g edi i ş i co ­
medii.
AR. I ată, de pildă, cu m a p i c t a t Timan­
thes, unul din p i ct o rii lăudaţi a i antichităţii,
pe Ifigeni1a , mea lui Agamemnon , desp r e C•are
Euripide a scris a c ea frumoasă tragedie tra ­
dusă de D Oilce şi juca·tă a i c i la Veneţiia a cum
cîţiva ani 2. A închipuit-o pe Ifigenia în fo t a
aI,barului, .aşteptînd să fie j ertfită Dianei ; _şi
c.um p i ctorul zugrăv i se în atîtea feluri dure­
r·ea ce se ci t e a pe chipul celor d i n p reaj mă ,
socotind că n - o va putea reda şi m a i puternic
pe aceea a n eferici tului tată, l-a făcu t a cope ­
r i ndu-şi fa ta c u p o a l'a mantiei. Astfel Ti ­
mant h es a ţinut seama şi de potrivire, căci
Aga m em n o n , f i i n d La tă, e r a firesc s ă n u po ată
privi cum ii este u c i s ă f i i c a sub p ropri i i l u i
ochi 3•
F A . Frumo.asă inven ţ i un e , î n t r - rt d e v ă r .
AR. P.a1rrn.sios, alt p i ct o r ren umi t cl i n a c e l e
t i mpu r i a făcut d o i l up t ă t ori
, dintre care
.

unul , c ăutî n d să iasă b i ru i t o r , părea c ă asudă,

i a'r c e l ăla l t îşi sco tea armura şi p ă r e a c ă g î ­
fî ie 4 . Aceste două exemple l u a t e d i n v erh i m e
p o t d ovedi c i t ă însemnăta te a r e î n p i c t u r ă
inven ţiunea , c ă c i d e l a ea p o rnesc s u u p r i n
ea se îmbină to a te l at u r i l e frumoase ale d e ­
senulu i . I.ar mai înco l o v o i avea grij ă să d a u
cîteva pilde din pictorii m oderni. Pictorul t r e ­
buie, de asiemenea, să închipuie l ocurile ş i
clădirile după cum l e e felul î n fiec·are ţar ă ,

t Dolce cont i n uă s ă s e inspire ma! mult d i n precepte

l!terare. Poetica, 1450 b, 25-35.
' lfiqenia în Aulida, tradusă de Do!re dupl\ o versiune
latină, cum a procedat şi cu alte tragedii greceşti.
3 Exemolul este citat ln antic h itate de CiPero. Quin1 i­
i ian. Valerius Maximus, de unde este preluat de Alb�rt i ş i
Varch i ( D e factls dictisque memrira.bilibus. VIII. 11. 6,
pe cî n d 'Dolcc reproduce aproape literal s pusel e l u i Pliniu
(op. cit. 3 5 , 3 5 , 12),
289 ' Referlntă luată din Pllnlu, op. cit., 35, 35, 10.
aşa incit să nu le încurce unele cu al tele. De
a,ceea nu a prea fost chibzuit c·el care l-a
zugrăvit pe Moise lovind cu toiagul în stînoa
de unde ţîşneşte printr-o minune aipa multaş­
teptată d e evrei, cînd l-a înohi p-uit într-un
ţinut mănos, cu verdeaţă multă şi înconjureit
de coline plăcute 1 : intîi pentru că p oveste:a
spune că minunea s-a petreout în pus.tiu , ş i
apoi pentru că locurile mănoa se sînt întot­
deauna bogate în apă.
FA. Fără-ndoi1ală c ă piotoruJ triel:mie să aibă
o minte ageră şi să n-o ia razna în inven­
ţiuni. Dar ştii că Horiaţiu, vorbiJLd tot despre
invenţiune l a începutul Poeticii sale sorisă
pentru Pisoni 2, dă oa exemrplu pictorul -
deoarece po etul şi p i ctorul sint, cum s-1a spus,
ca şi fraţ i - închipuind o invenţiune cu totul
nefirească ; iar înţelesul versuri·lor lui ar fi
c am a c e sta :

Dacă pictorul, dintr-o toană, ar Iace

Un cap de om cu grumazul de cal ,
!mbrăcat în feluri şi teluri de pene,
Şi-ar da trupului forme pocite,
Adăugind la mădularele lui
O slută coadă de peşte,
Pe cînd chipul cu gingaşe· linii
Ar fi al unei încîntătoare domnite,
Voi, prieteni, chemaţi să priviti arătarea,
N-ati izbucni în hohot de rîs ?
AR. Asta vrea să zică, după părerea mea,
că întreaga redare a scenei, care ouprinde
m a i muHe figuri, trebuie să alcă:tui·ască un

1 In volumul de biografii anexat corespondenţei Iul Are­

t in o , E, Camesasca emite presupunerea că această m en­
ţiune critică neprecizată s-ar putea referi la Tintoretto
(care pictase !n acel ani un tablou cu atest subiect) , dată
fiind ostilitatea lui Tlţlan, care a ilnfiuenţat atitudinea Iul
Aretlno (şi Implicit a lui Dolce) faţă de Unărul său rival.
(Aretlno, ed. cit., voi. IU2, p. 475) .
2 Scrierea denumită ulterior Arta poetlc4 este, de fapt,
o epistolă !n versuri, adresată de Horaţiu unor tineri din
familia Pisonilor, !n scopul de a Ic dezvălui dificultăţile
acestei arte. Fragmentul citat mat jos cuprinde primele
cinci versuri. dar ln traducerea de fală am unnot verstu- 1"l'I
nea Italiană dată de Do!cc. o;7w
 s ingur to t, Hiră nepotriviri : de pildă, dadi.
aş a:vea de p ida t p lo a i.a de mană în p u stiu ,
ar trebui să-i închipui pe toţi e v rei i din ta­
blou adunînd în felurite poziţii hrana picatti.
din cer, cu multă bucurie şi r îvn ă , aşa inc i t
nici unul să nu pară c ă stă degeaba ; intoc­
DlJai CUJIIl se vede în des enul lrui Rafael, ciar.e
a înch i pu i t şi un pustiu adevărat, cu barăci
de lemn 1 potrivite aoelo r l o ou ri ş i t i mp u r i , iar
lui Moise i-<Cl dat o înfăţişare gr.avă, o sta­
trură înialtă şi impunătoare, îmbrăcîndu-1 în­
tr-o Illiantie lungă, şi pe eweke în veşm.int.e
cu brioderi.i, aşa cum le era portul. Mai ţin să
spun, deoarece adevăru.I nu trebuie trecut sub
tăcere, c ă în sala d espre oa.re am v orbit, lingă
tabloul cu b ătăUa făcut de Tiţian 2, cel care
a pictat scena cu excomunicarea î mpăratul u i
Friederic Barbarrosa de către papa Alexandru
a nesocotit, după părer ea mea, cerinţele po­
trivirii 3 ; căci închipu ind Roma în invenţiu­
ne.a lui, a făcut pri!Iltre privitori o mulţime
de seootori veneţieni c are n-au nici un r os t ,
perntrn că nu este de crezut că s-ar fi aflat
a•Uţia deodată acolo, şi nici nu au nimic de
a face cu ace a întîmp1are. ln schimo la Tiţian
totul se p0itriiveşte de minwie în tabloul un­
de numi·bul F.rederk se prosternează sm e ri t
înaintea papei, sărutî n d sfîntul p icior 4, iar

1 Io orig. casamentt di legname, Iilnd însă verb.a evi­

dent. de corturi.
3 ln sa.la Marelui consiliu din Palatul dogilor, picLură
terminata in aug. 1538 şi distrusă de incendiul din 1577.
Imaginea s-a păstrat lntr-o copie veche (la Uffizi) şi ln
doua gravuri, dintre care una din 1569 a Iul Fontana. Nu
se ştie exact ce bătăile reprezenta, cac1 Vasart o numeşte
Infringerea de la Clllaradadda, Sansovlno Bllt/llla de ia
Spoleto, 1ar Ridolfi Blltlllta de la Cadorc. (Catal. cit. nr.
181). Pictura e menţionata şi de Aretlno (scris. I, 223).
1 Este vorba de pictura 1u1 Tlntoretto (de asemenea, dis­
trusă ln 1577) , al cArul nume Dolce U omite, criticindu-1
opera, deoarete, cum sublinlazA R. Pall ucchlnl, „n-a izbu­
tit sa lnţeleagă eiortuJ revoluţionar al acestul pictor". (La
critica d'arte a Vene.zta nez •soo, Quadernl de! Rinascl­
mento veneto, nr. I, p. 22) . vasart, ln schimb, descrie
tabloul cu mult entuziasm.
' Aceasta e prima din cele doua picturi făcute de Tlţlan
pentru sala Ma.relul consiliu (v. pag. 284) , executata prin
1522, citată de Hadeln in 1537 şi distrusă ln 1577. Vasarl
spune că lucrarea fusese începuta de Giovanni Belllnl,
lor Rldolfl şi Borghinl afirma ca era o lucrare netermi­
291 nată a lui Glorg!one (catal, cit. nr. 1U6) .
 B embo, Nav u g ero şi Sa 1maiiaro pictaţi ou pri­
vitori sînt foarte la locul lor ; căci deşi în­
tî m p larea aceasta s ...a pe trecut cu mul t timp
îna i nte 1, primii doi sînt închipuiţi la V e neţia ,

patria lor, iair al treilea e oa şi cum ar fi fost

acolo 2• Unde mai pui c ă nu era deloc nepo­
t ri v i t ca unul din pict or ii de frunte a i lumii
să las·e in o per ele sale publice amintirea
figurii celor trei poeţi şi învăţaţi mai d e sea­
mă ai t i mpuril or noasbre, d oi dintre ei fiind
gentilomi veneţieni, iar celăl.alt atît de lega t
de acest nobil oraş, încît într-o epigramă de-a
lu i l-a pus ma i presus de Roma. Epigrama ,
tălmăcită în limba noastră, e următoarea a :

V ăz1nd Neptw1 cum oraşul din Adria "

Falnic se- naltă din unde şi-ajunge
Să fie stăpîn pe marea întreagă,
Grăi t - a uimit : Jupiter, dacă vrei,
Cu colnicul Tarpeian te mîndreşte,
Precum şi cu zidurile lui Marte.
Dar de ti- e Tibrul mai drag decît marea,
Ia seama la cele două oraşe j ;
Pe urmă vei spune : acela de oameni
A fost înălţat, dar acesta
t: făurit chiar de zeii cei veşnici.

Epigrama a fost m e şteşug i t tradusă într-un

s onet de înzestratul tînăr mess er Giovan Ma­
ria V er dezo tto , car,e, fiind mare iubitor de

1 J d ec a
u tă total arbitrară şi Inconsecventă, deoarece, con­
!or m descrierii l u i Hidolf1, in ta
s ui papei şi a impăratului
1 1 gurau n u m e roa�� p�rsonaJe contemporane, ll e la po�tuJ
i�rrar..:z Ariustu, p i na la căpitanul sµaniuJ GonzaJo Fer­
nandez.
' Pentru Bem bo, a se e d ea nota 2 l a pag. 98, Andrea
v
Navagero tHHJ-15��) era uma nist, om politie, poet şi isto­
ric oficial aJ Rep u b l w 1 i veneţiene. lacopo Sannaz„ro (c.
H56-1530) , u m a n i st �· poet raf ina t la curtea din N eapole,
a stat o vreme la Venetia, !ii11d apreciat de Aretino si
·

IJembo.
" I n t i tulată De m ira b i l i urbe Venetiis (Epigr. I, 3j) , poe­
zia art! ln origlnaJ şase v r u ri ,
e s trauu( erea de ta\ă rearnd
V<-rs1un,·a 1talia11a a IUi Dulce.
• Vechiul nu me al Mării Adriatice.
z
5 Al u i e la stinca Tarpeiană de pe Capitoliu. Ia Ma rte,
tal � ! lui Rom u l u s , şi Ia Tibru, pentru a „ h >ca noma. 292
 pictură, se îndeletniceşte şi cu l iteriatura , iar
uneori desenează şi mînuieşte penelUil 1.
FA. Laude, c·e e drept, foa rte mari, dar
v·r·ednke de oraşul ac1eSfba.
AR. Să zi.cem ·acum că omul despre oare
vorbeam nu s-•a înşelat în aoeastă privinţă
(1căd dacă inv1enţiune.a lui n-ar avea aHe me­
rite, i-l are negreşit pe acela de�a fi în făţişat
cu demnitarte nişte seniori de seamă ; ori se
în tîmpl ă că adese·a lucrările sînt preţuite da­
torită personajelor înfăţişaLe, chia•r dacă sint
făcute de meşteri nepricepuţi) 2 ; dar s-a do­
vedit într-adevăr lipsit de cuviinţă cînd a
pictat-o pe sfînta Margareta călare pe şarpe 3 .
FA . Eu n-am văzut nici una din lucrările
a s tea. Da.r cred că mi-·ai vorbit destul despre
invenţiune. Să trecem la desen.
AR. Mai am de spus cîteva lucruri cu pri­
vire la i nven ţ i u ne : cum ar fi de pildă faptul că
fiecare personaj trelJuie să fie firesc î n ceea
ce face. Aşadar, unul care stă jos, să pară.
că şade nestingherH ; dacă stă în picioare, să
se sprijine bine pe tă,} pi, pentru a nu părea
că e gata să oadă, iar dacă se mişcă, să-i fi.e
mişrnrea firească şi po trivită cerinţelor d es­
pre care voi vorbi mai pe urmă. Pictorul nu
poate stăpîni însă toate laturile ce alcătuiesc
invenţiunea - atît în privinţa subiectului cit
şi a potrivirii - dacă n u cunoaşole bine i<>to­
ri1sirile şi n ăscocirile poeţilor. Căci aşa cum
unui literat îi este de m are aj utor în în delet­
nicirea l u i să ştie de5ena, tot astfel literatura

t G . M . Verdizzottl (Venetta, c. 1530 - c. 1607) a fo s t

prietenul şi secretarul I u l Tlţlan, de Ia care a Jtrnt le<'ti I
de pictun1 . A compus d iverse lucrări l i te r a re . publieind sl
traduc<'ri d i n l a t ină, Iar orlcep�rNt l u i la d ese n si p i c tură
c mentionată d e Vas ari (op. cit., 2 , voi. VI, n. fii�) .
2 „o virulentă at!t. de meşteşugită, !ntr-ade,·ăr demnă
d e Aretino", califică r-: . Camesasca acest nou atac J a adresa
IUi Tlntoretto. (Aretino, ed. cit„ vol. III,, pag, 476) . A se
vedea ş i nota 1 la pag. 149.
3 Con t i nunîd să nu m en ţio n eze numele J u l Tlntoretto. lden­
li flrab i l însll p rin lucrările amintite>, Dolce se re f e ră la
t ablnul c u Sfintul Gheorgl!P. ş! prinţesa salvatd de bala u r ,
p i c t a t in 1 5 2 2 C i n prezent l a Academia d i n Veneţia) . Ca �I
ln polemica antimichelang iolcscA , Dolce recurge I a armele
2.93 facile a l e unul moralism dogmatic.
 ar fi de mult folos în meşteşugul picturii 1.
Da1r dacă pictorul nu este liitere!t , să fie, pre­
cum spuneam, măcar un cunoscător al istoriei
şi poeziei, avînd legături cu scriitorii şi căr­
turarii. Vreau să mai spun că, l,a primele
schiţe, cînd pictorul îşi aşterne închipuirile
trezite î n minte de u n subiiect, nu triebuie să
se mulţumească cu o si!ngură înoercaire,_ ci să
n ăscoc ească m a i multe inv,entiiuni, din care
s-o aleagă pe cea mai izbutită, după ce a cîn­
tărit bine toate Lucrurile î n pair.te şi la un
l oc . Aşa făce.a însuşi Rafael, care er.a a l î t d e
înzestrat pentru i nvenţiuni, incit închipuia
fiecare subiect în cite patru sau şase feluri di­
fer ite, t oa te bune şi frumoase. Iar pictorul să
se ferească mai cu seamă de a cădea în pă­
c atu l unora care se apucă să pioteze un vas
frumos, ş i pină l a urmă l e iese o strachină
sau alt lucru ieftin şi grosolan. Spun asta
pentru că se î ntîmplă adesea ca pictorul să
închipuie o invenţiune frumoasă, pe care
însă nu-l ţin puterile să o zugrăvească, aşa
c ă e nevoit să-şi schimbe gî-n dul, apucîndu-se
de alta mai pe m ăsura lui 2, ca să nu ajungă
să p icteze cu totul aJfoeva decH ar fi d-0irit.
FA. Asta ni se întîmpl ă şi nouă, căci, ne­
găsind cuvintel e potrivite, ne vedem adesea
nevoiţi să scriem altceva decît aveam de
gînd.
AR. Din cele spuse înainte se dovedeşte că
invenţiunea purcede din două izvoaire : din
istor i sire şi din mintea pictorului . Istorisirea
îi dă doar materia, pe cînd din mintea lui
se nasc nu numai ordinea şi potrivirea, dar şi
atitudinile, varietatea şi ( ca să zicem aşa ) vi­
goarea figurilor ; această l atură e însă co­
mună cu desenul. Este de ajuns dacă spunem
că la alc ă t uirea i nvenţ;iunii pictorul nu tre­
buie să fie lăsător î n n ici o privinţă ; şi să

1 Aceeaşi Idee Ia AlbC'rtl. op, cit., pag. 105.

2 Indemn Inspirat poate din Arta poetic/J, bine cunoscută
luJ Dolcc, şi unde Horaţiu formulează u n sfat ascmAnător 294
(V, 38-41) .
 alea gă un număr p ot r i v i t de persona j e , tinînd
seama c ă le înfăţişează pr i v i t or ul u i , care, sî­
cîit d a că s î nt prea n um er oa s e , se p lidi s e ş l e ,
şi n i c i nu e fir e sc s ă - i p u i d intr-o da.tă sub
ochi o mulţime de lucrur i 1•
FA. La fel spun cun o s<: ă t or i i d espre poeme
şi m a i a l es despre oomedii şi trage d i i . c ă
trebuie să a i b ă o l un g i me p o lr i v i t ă , d a t fiind
că o a semenea lu c r ar e, dacă e prea în t insă,
· ·

plic.Us.eşte, i a r dac ă e s te p r e a s c u r t ă , n u e
lua tă în serios.
AR . D eşi a m î n 9 r ă d it p i e laru l prin legile
cl m in l i l e -- a ordinii şi a p o t r i v i ri i nu în­
-

seamnă c ă une ori n - a r p u t e a şi c i . ca ş i p o e ­

tu l . să-şi în g ă d u i e unele libertăţi, d a r fără să­

î n lr e a c d. măsura ; c ă c i nu se c u v i ne să îmbini
l a olal tă lu c r u r i pl ă cu l e c u al tele fi o roa se , ca
ş e rp i i cu pă săr il e sau m i e i i cu ti g r ii 2• Să tre­
cem acum l a desen. După c u m spuneam , de­
s e nul e forma d a lă de p i c t o r lucru r i l o r pe
care le imHă, şi este de fa p t o r ă s uc i r e de
l in i i ce a l c ă tu i e s.c figurile. Ca ala.re, pictorul
trebute s ă-şi dea toată osteneala, t ru d indu-se
din r ă spu te r i , pentru c ă o formă urîtă strică
pînă şi cea mai minuna·tă i n v enţ iune ; căci
nu este de a j un s să fii iscusit in i n v e n ţ iu ni ,
dacă nu eşti totodată şi u n bun d e sen a to r ,
deoarece i nv en ţ iu n e a este înt ruch ipată prin
.

forme, i a r forma nu e a l t c e v a d ecît d esenul.

·

Piotorul va c ăuta aşadar nu numai să imite

n atura ci c h i a r să o d e p ă ş ea s c ă Zic să o d e ­
, . .

păşească, doar într-o privinţă, c ă c i în rest

e st e cu a d ev ă ra t o m i nun e dacă izbuteşte nu
s - o ajungă, c i măcar să s e ap ro p i e de înfăp­
tuiri l e ei. Această p r i v i n ţ ă este putinţa de a
î ntruchipa prin m i j l o c i r ea a r tei într-u n sin­
,

gur trup, toate d e-s ăvîrşirile fr u m use ţ i i p e ca­

re naturn ab i a dacă l e î mpa r te la o mie ; c ă c i
nu se a flă corp omenesc a t î t d e perfeot i n c i t
s ă n aib ă
- n i c i o s cădere. Pilda ne-a dat-o

295 2
I A s e vedea Pino, pag. 209 ş l nota 3.
Preceptul se găseşte ln Horaţiu, ATta poetica, v. D-12.
Zeuxis, care, a v î n d de pictat o Elenă în tem­
plul c ro to nezilor, a ales cinci fec ioare p e n t r u
a lua de la fie c a r e ce a v e a m a i frumos, izlrn ­
Lind a stfel să î n tru c h i peze o Elenă a t î t ele de­
s il v î rşitil, i n c i t a rămas de pomină pînă a s­
tăzi 1. Lucru ce poale sluj i to toda tă drept
învăţătură pentru cutezanţa a c e l o r a care se
bizuie doar p e p ractică în tot c e pic tează. Ici r
dacă pic torii v o r să găsească făril mul tă oste­
neală un exemplu desăvîrşit de feme i e f ru ­
m o a s ă , n-au decît să c i tea s c il v e rsurile l u i
Arioslo, î n c a re esle descrisă c u m ă i e s t r i e fru­
m u s e l e a z î nei A l cina : a s l fe l \' O f \' c d e d t o to ­
da tă c ă poeţii h u n i s i n t ş i ci p i c t o r i . V e r suri l e
( pe c a r e l e - u m păstra t m e r e u î n t1 m i n t i r e c ct
pe nişte giu\' a e ruri) s i n l u r m ă lo c1 r c l e '.! :

Făptura ci era desăvîrşilă,

Ct1m numai pictori vrednici ş tiu să facă.

l a tă că, în p r i v i n ţ Cl proporţiei. iscusitul A r i ­

osto o alegea pe cea m a i bună ce poale fi
î nchipui tă de mina unui p i c to r d e să v î r ş i t , fo­
losind cuv înlul „ v r e d n i c i pentru CI suhlinid
"

priceperea c a r e i se cerc meş terului d e s toinic.

Cosita ceu băluic,- ncolăcită,

Al aurului luciu sta să-ntreacă.

ln Ioc de „cosită bălCl i e " A ri o s to <H fi putut

să spunil „ c o s i ţă d e a u r " , dar a socotit p o.a'Le
cil a r fi sun a t prea poet i c . De u n d e se p o a te
lnţC'le92 că p i c torul trebuie să imite aurul şi
nu sil-1 folosească, aşa cum fac m iniaturiştii
în lucrări le l o r , as lfel încît să se poată spu­
ne : pletele acelea nu sînt d e uur, cl a r stră­
l u c esc ca a u r u l : luc ru care, cleşi nu merilă
să fie p r ivit ca o î n d rumare, îmi pare bine c ă

1 A s e vedea Pino, pag. 182, nota 1.

' Jn poemul eroicomic Or/arido furioso (1516) , zina Al e i n a
5i i n , u l a ci fermecată rr[lrcz inlă s i m b o l u l v o l u p l ă l i i �i drs­
l'ă t ă rilor rîvnite d e oameni. Fragmentul citat mai jos este
d i n cintuJ VII. strofele 11-12, U-15. 296
 1 - il m spus 1• I n r în priv i n ţa a c f'i1 s ta î m i ti m i n ­
t e ."i c de oe l e c i l ite î n A lhena ios, şi a nume c il ,
deşi poetii cînd sc riu desp re A pollo a daugă
cuvîntul „auricomus " ( ca r e, după cum ş ti i ,
înseamnă „ c u plete de aur " ) , pic torul, dacă-i
zugrăveşte imaginea, n u trebuie să-i facă pă­
rul de aur, da.r c u a tî t mai puţi n negru, căci
a r fi o greşeală şi mai mare 2 ; el a vrut a s t­
fel s ă spună că meni.rea p icto rului este să
imite ceea ce e propriu în fi eca1re lucru, fă­
cînd cuven i tele deosebiri.
Pielita din obraji e plămădită
Din flori ele roze .5 i de nalbă pa r c ă .

• Aici Ari.asto aşterne cul ori, iar prin colo r i tul

său se a rată a fi un Tiţian. Dar nu e î ncă
timpul să vorbim despre acea s lă latu ră. l\la i
dep a r te spune :
De filde.5 dalb îi era fruntea lină,
Boltită c î t se cere .5 i senină.

Şi adaugă :
Sub două arcuri negre,-ncondeiate,
Privesc ochi negri cu sclipiri de soare,
Rotindu-se blajin, cu bunătate:
ln jurul lor Amor pare să zboare
Şi inimi să răpească săgetate,
G olindu-şi tolba lui neiertăl oare.
ln mijlocul feţei nasul coboară
Nedînd invidiei prilej de ocară.

Zugăveş te ochii ei negri, sprînc enele de ase­

menea negre şi subţiri, nasul care cobo. r ă a

1 Ideea se a flă la Alberti : „Sînt u n i! care folosesc m u l t

n u r u l î n srenele Jor, socotind ( ă adu ce mă reţie : cu n u î i
laud.„ şi n-a� vrea să se întrebuinţeze delo", pentru că
m e r i t u l si priC'Ppcrea artist u l u i stau tormai în cu lorik c,•
i m i t ă SC'ăpără rilc auru l u i" (op. cit„ p. 102) .
' Dolre reproduce inexact citatul. corcctind stîngăria l u i
Athena i c'". l'are spu n e „ D e - a r fi f ă ( ut p i e l o r u l pit'tcle zeu­
lui de aur şi n u negre. mai ră u ar fi fost·• ; idera s u , t i ­
nută d e inl r e g u l c o n t e x t e s t eaceeac; i ca la D;ilce. d a r scrii-
1 oru1 a u i t it ! eă ,\ pollo era prin tradi\ie blond. ( Deip;io­
297 suphtstae, X I II, 60� b.)
d rept, a v î n rl po<1 tc î 11 veder e a c p,J c fo rme d 0
mas ce po l fi vi"i:.mtc î n p o r lr e le l e fru m od se l o r
r om a n e cl i n a nlichita·Le. S ta n ţe l e u r m il to.ar e
am să le s p u n fără să mă m a i î n t r e r u p 1 :

Albe, rotunde şi bine-mplinitc,

Gîtul şi pieptul sînt ca de zăpadă ;
Perechea de rodii în fildeş cioplile
Tresc1ltă ca unda ajLznsă în radă,
Cînd boarea din larg spre mal o trimite.
Mai mult nici chiar Argus n u poate să \'adă :
/Jar cum este tot ce rămîne ascuns .
Se poate gli ici din ce vezi, îndeajuns.

Braţele au chiar măsura dorită ;

Gingaşa mină ce-ades se iveşte,
Albă, subţire, uşor alungită,
Nici urmă de vînă sau os nu vădeş te.
Mai vezi din făptura-i divin plămădită
Piciorul micuţ cc sprin ten păşeşte.
Nurii-ngereşti în cer zămisliţi
Nu pot, sub văluri, să stea tăinuiţi.

Aşadar se cere mul tă muncă şi s tră danie cac1,

oricH s-a!r bizui fr umu s e ţ ea pe proporţie 2 ,
a c ea stă proporţie e felurită, deoarece felUiită
este na tura , nu numai în privinţa staturii
omeneşti, ci şi a c h i p u r i l o r şi a t r up UJr ilor. Ca
a tare unii s înt î n alţ i , alţii scunzi s.aJU mijlocii
de stat, unii slabi , alţii gra ş i , unii ginga ş i ,
;:l'l ţ i i pu t ern ici şi vînj oşi.
FA. Aş dori, signor Pietro, să-mi sp ui cîte­
va reguli a le măsurilor corpului omenesc.
AR. O fac bucuros, căci mi se pare o ru­
şine c ă omul îşi dă atîta s�l inţă pentru a mă­
s ura pămîntul , ma rea ş i cerurile, dar nu- ş i
cunoaşte propriile lui măsuri. Aşa.dar eu so­
c otesc că, de vreme ce na tura cea înţel eaptă
a alcă tuit capul o mului ca pe o cet ăţu ie a

1 Aici Dolce a omis, pote dintr-o scăpare, strofa 13, ln

care este descrisă gura cu buzele de mărgean, cu dinţii ca
perlele şi zimbctul paradiziac.
' A se vedea Pino, pag. 131 şi nota 1. 29E
 ac.estei uimitoare întocmiri care e mica n oas ­
tră lume, aşezîndu-1 sus, în înaltul trupului ,
se cuvine ca după el s ă ş i ia măsur.a toaite
-

măduI.arele ce l alcătui e s c 1. Capul, sa u mai

-

bi.ne z irs faţa , se împa r te î n tre i părţ i : una de

I a margine a de sus a frnnţii, u n d e începe pă­
rul, p î n ă la siprîncene ; aHa de l a spr î ncene
pînă în dreptul n ăTilor, iar ultima , de la nări
pînă l·a bărbie. Prima e soootHă lăcaş al in­
te1lepciunii, a doua al frumuseţii, iar a treia
al bună.lăţii 2• P r in urmare, corpul omenesc
m ăsaară , după unii, zece capete, i.a·r du pă
aHii n ou ă , opt, sau chiar şapt·e 3• A uto r i cu
miare renume au scris că trupul nu po ate creş­
te în l ungim e mai mult de şapte pi c ioar e -
iar m ăsura p ic i o ru lu i este de şaisprezece de­
gete 4• Ju m ă ta t ea lungimii s e află în d r ep tul
m embrului qenita l , iar centrul firesc al corpu­
l u i e ombilicul. C a atare, dacă omul se în­
t i n d e cu hr1atele desfăcute, iar din ombilic se
duc l i n i i pînă la vîrful mîinilor şi pi cioarelor,
va ieşi un cerc µerfecit 5. Sprîncenele împre u ­
nate akătui esc laolaltă găvanele ochilor ;
semice,rcurile u rechiilor trebuie să fie cirt e
gura deschisă ; lăţimea nasului deasupra b u ­
zel o r e cit l u n g imea ochiului, iair l u ngi m ea
acestui.a, cit a buzelor ; depărtarea dintre
ochi e cit l u ng i m e a ochiului, iaT dep ăr bare a
de la nas pină la ureche măso a ră cit degetul
m ij lo c i u 6• Palma trebuie să fie ci t faţa ; bra-

• Oomentariul Barocchl menţionează că acest paragraf e

tradus după Gaurico, De scuptura. Despre măsu rile corpu­
lui omenesc. a se vedea Plno, pag. l!H şi n o ta 1. ln finalul
căreia se aminteşLe că ş i Alberti considera capul drept
măsura-etalon cca mai Indicată. In continuare Dolce va
reproduce măsuriJe pe care le dă ŞI Pino la pag. 191-192.
' Interpretare preluată textual după Gaurico (cfr. Ba­
rocchi ) .
' Zece, d u p ă Vitruvlu (De architectura, I I I , 1 ) , nouă după
Gaurico, acesta menţionind ca proporţii posibile şi cele de
opt sau chiar şapte feţe (De sculptura, Leipzig, 1886, p. 130
şi urm. - citat de Barocchl) .
• Jndi(aţiile sint luate d i n Vitruviu, loc. cit.
s Idem, dar pentm ou t i n r e ea
, cercului trebuie Să fie şi
picioarele depărtate.
• Măsu l:'( luate d u pă „:maJogiiJe• lui Gaurlco, op. cit„
299 p. 13!, crr. Dorocch il . A se vedoa şi P ino, p. '192.
tul de două ori şi j umătate mai lung, i a r coap­
sa o da·tă ş i jumă·tate cit partea groasă a bra­
tului. Acum am să spun lungimile mai amă­
nunţit. Din creştetul capului pînă la vîrful
nasului este o faţă, iar de aici pînă l a oapul
pieptului, adică l a furca gîtului, e a doua ;
apoi pînă la deşert este a treia, de a ic i pînă
l a ombilic e a patf'a, iar pînă la organele ge­
nitale a c incea, unde este ş i j umătatea trupu­
lui fără a pune l a socoteală şi c apul. De acolo
î n j os pînă la genunchi, coapsa cuprinde doud.
fete, iar d e la genunchi pînă l a tăl pi mai s i n t
încd. trei. Braţele a u î n lun gime trei feţe,
începînd d e l a închetetu ra umă:rulu i pînă l a
aceea a m î inii 1• De l a c ălcîi pînă l a oRpul
tendonului este c i t de IR călcîi pîn� la d c ­
�1ete. I a r g r o si m e a trupului pe Ia suhtiori e
locm a i j umătate din î nălţime 2•
Fi\ . Măsu r ile acesfoa au m a r e î n s em n ă t1ct·le
p e nt r u cel ce vrea să fctcă o figură bine pro­
porţionată.
AR. C a atare trehuie R'l c a s ă for m a cea m a i
desăvî rşită, irni t î n d în parte n.aitura . A şa a
·

fă.cut A pelle cînd a picbat mulLlău cl a·ta lui

Veneră i eşind din m ar e f d e !'>pre oare Ovi diu a
spus c ă , dacă n-ar fi pictat-o Apelle, a.r fi
rămas pentru totdeauna a scunsă în v1aluri) 3,
desenînd-o după Frine, cur tezană renumită
din timpurile lui ; iar Pr1axLtele a l u at şi el
a ceea.şi tînără d rept model pentru frumoasa
statuie a Venerei Cnidia 4. Pe de a l tă pia r t e
trebuie imitate minunatele statui de ma.rmură
sau d e h ronz al e m a eş t r i l o r din a '.l tkh;·ta·te ;

1 Este o neeoneordan\ă fată de afirma\ia de• mai 'lls

(bratul e de rlouă o r i şi j umătate m a i l u n g dceit fata ) . dc­
notind n o a t e faptul că 'Dolce a p re l u a t i n formaţ i i ! � d i a duuă
sur•e d i ferite.
2 I dem Pino, pag. 192, ambele texte fiind i n s p irate PVidcnt
din a�eeaşi su rsă. care este alta decit textul lui Gau rico
ci ta t de comcn t n riul Barocchi.
3 „Dacă Apelle din Cos n-a r fi nict.nt-o ne Vc>nus. ea st
acu ma ar sta cufundată sub apele mării" (Ars amandi,
III . 401-102) .
' Din oraşul Cnldos în Asi a Mică, unde statuia se a fl a
ln celebr ul sanetuar al Afroditei. Informaţia se găseşte J a
.o\the�aio' (see. III e.n.) . care spune că atit Apelle cit şi
Prai:ntele au luat-o ne F rin e drept model Venus
(Deipnoso phlstae, XIII, 590, f-591 b) .
pentru
300
 căci acela care va înţelege ş1 1ş1 va însuşi
întru totul uimitoarea perfecţiune a acestora
va izbuti negreşit să îndrepte multe cusururi
a le naturii şi să facă picturi foa r te bune şi
preţuite d e toată lumea, deoarece operele
a n tichităţii în truch i p e ază î n t re a ga desăvî rşirc
a artei şi pot fi u n adevărat model a l frumo-
91.ll l u i .
FA. Era ş i drep t c a , de vreme ce antic ii.
a t H gr ecii cit ş i ro ma n i i uu a vu t întîiet.aite
.

în l i t e r a t ură , s-o d ohîndească şi în ac e st e

d o u ă CJ r le -a d i c ă pictura şi s cu l p tura -
c ar e s î n l fo u r l e apropi a te de ea ca însem­
nătate.
AR. P r i n u rmia<re, cum temei ul el e că pete­
nie al des·e nului es te p rop o r t i a .c i ne o va
,

r e �rt'ct a mai î n d e a pr o a pe v.a a j ung e un

1nc1 e �tru m a i lmn în a c ea s t ă privin ţă. Dar cum
pentru a fac e un trup cl esăvî r ş i t se cere pe .

l î n q ă i m i tarea o b i ş n u i tă a n a tu ri i , şi i m ita r e a
celor cl in a n li c h i t a le , t r e b u i e să se ia aminle
ca această imirt a ţ i e s ă fie făcută cu chibzu­
iail ă , ca să nu l u ă m drep t hun ceea ce e rău ;
de p ild ă unid picfo r i , văzînd că a nticii fă cea u
de obicei trupurile subţi.ri . şi-1au î n s u ş i t aceas­
tă deprindere, înitr1ednd î n să adesea măsur a ,
a sitfel incit ceea c e era o calitat e a a j u n s un
cusur. Alţii s-<au apu1oot să facă g îtur i lungi.
mai ales l,a f igur i le de femei, pe d e o parle
pentru că au văzut că aşa e r au i n chipu H e
femeile roman e 1, ia r pe de al ta pentru că
g Hul scurt e l ipsi t de graţie ; dar ş i a ceşti1a
au întrecut măsum, făcînd d in gi1n găşie slu­
ţenie.
FA . fotă nişte învăţături pline de folos.
AR. Cit despre trupul omenesc, acesta poa­
le fi priviit în două fe.J uri, adică gol Siau im ­
hrăca t. Dacă vrem să-I înfăţişăm gol , îl p u t em

1 Imilind adică arta decorativă d i n perioada imperiulul -

nluzie la şcoala lui Parmigianlno (cfr. Barocehi. după
K Tea. La proporzlone nellc art! figurative). Tendinta de
alungire e legant ă a siluetelor se rem a rcă mal ales ln ulti.ma
JJerloacl:'I a accslui pictor, cum este tocmai Madona cu g1tul
301 l u ng ( l :;J�-1540) .
face în d ou ă moduri, adică fie muşchiulos, fie
gi n g a ş oare gingăşie este numiită de p i c bori
,

moliciune. Dair ş i aici trebuie să se ţină seama

de potrivirea despre ca r e am amintLt l a in­
venţiune ; căci dacă p iotorul vrea să-l în­
chipui e pe Samson, nu trebuie să-i dea gin­
găşi a şi moHciun ea lui Ganimede, i·ar dacă
vrea să.-1 f ac ă pe Gan i m e d e , n-o să-l întru­
chipeze zd ravăn şi vînj o s c.a un Samson. La
fel clacă pictează un putto 1, trebu i e să-i facă
m ădula1re de prunc, iar bă trînilor să nu l e
clea trăsături de tineri şi n i c i tineri,Jor trăsă­
turi de c opii. Ac e ea ş i potrivire se cere şi cînd
e vorba de femei, respectînd deosebirile din­
tre un sex şi altul, dintre o vîrstă şi alta 2
pentru a alege trăsăturile ouveniit i e. Fiec ă r u i
personaj i se potriveşte o an um i tă înfăţi.şure ,
î nsă adesea chia1r acelaş i personaj trebui e re­
da1t diferit : căci într-un fel Via fi î n truchipa t
Ce�a.r pe c î nd era consul, în al tul cin el era
comandant de oaste şi al tfel cînd e rn î mpă­
rat. De a semenea, dacă-l zugrăveşte pe Her­
cule, pict o ru l îl va închipui î n tr-un fel c î n d
s e luptă c u Anteu , în a l tu l susţinî nd c erul ,
în a llul cinci o s ărută pe D ej ani r a şi în altul
cînd îl caută pe Hylas 3. însă t o ate ace s le în­
truchipări vor păstra trăsăturile potrivite lui
Cez·a•r 51au Hercule. Totodată pioto.ml trebuie
s ă se ferească d e nepotriviri la unul şi a c e l a ş i
tmp, adică să n u facă unele părţi do.Jofane şi
altele uscăţive, unele muşchiuloase şi al te1e
fir,ave. Este adevărat c ă , daică personajul e
î nchipuit op i nti nd u se , p UtPt în d o pova.r ă, ori
-

mişcînd briatul sau a l t m ă du l a r , în p a,r tea cu

care se opinteşte, susţine ori faoe mişcarea ,
muşch ii se vor vedea mai încordaţi ded t î n

1 Figură d e co;>il, reprezcntînd u n Ingera ş sau amoraş.

• Ideile exprimate ln acest paragraf se lntilnesc şi I a
Albert!, op. cit., p. 90-91, ş i J a Leonardo, op. cit., par. 139,
142, .174. 381, 382 etc.
3 Frumosu! tînăr !I însoţise pe Herculc !n expedit.ia Ar­
i:onauţilor. Coborînd din corabie după apă de băut a Ios1
răpit ele nimfe, iar Hercule l-a C'ăUtat multă vreme prin
Mysla ln zadar ; (cfr, Properţiu, ElC'gii, I, 20) . 302
 rc· s tu l tru pu l u i . dm nu î n t r- il lî t a î n cî t sil fîo
s u p <lr�i tor 1 •
rA. D e v r e m e c e a i împăr ţit nudu r i l e în
muşch iuloase �i gingaşe, aş v rea să-mi spui
ca.r2 dintre acestea e mai de preţuii!.
AR. Eu socotesc că trupul gingaş a r e pre­
cădere faţă de cel vînj os 2, pe următorul te­
m e i : că în a r tă este mai greu s ă r edai car­
na ţ i a dec î t oasele, căci a c estea au numai
tilrr i � . pe cînd carnea este făoută toată din
frd.gezime, c·ar.e e cel mai anevoios de imila l
î n pictură ; astfel incit foarte puţini pictori a u
izbutit p î n ă a cum s a u izbutesc î n zilele noas­
tre să o închipuie îndeajuns de bine în lucră­
ri1le lor. Aşadar c el ce urmăreşte să redeu
amănunţit muşchii , mută să închi.pui-e mai
întîi fie C!are os la locul lui, strădanie lăJUda­
b ilă, dar oa.re a desea duce l·a un trup nod u ros,
descărnat s au urît 3 ; pe cînd cel ce face cor­
puri gingaşe schiţează oasele unde trebuie,
îmbrădndu-le însă apoi în ni olkiunea carna ­
ţi.ei, c a r e dă frumuseţe nudului. I a r dacă o
să-mi spui că după amănuntele nudului se
cunoaşte maestrul pri c ep u t La ana•tomi•e, l atu­
ră foart e trebuincioasă pictorului, deoar.e ce
fără s chelet nu se poate î mbrăoa trupul î n
carnaţie, am s ă - ţ i răspund c ă acelaşi l u c r u se
vede ş i dacă a cestea sînt abia schiţate. Prin
urmare, pe lingă faptul c ă ochiul p riveşte cu
mai mu:ltă plăcere u n nud gingaş şi delicat
dec î t unul robust şi vînjos, te poftesc să iei
aminte la operele c el o r din u.ntichHate, care
cel mai a desea făceau figu r i pline de gingăşie.
FA. Alcătuirea ginga şă e piroprie miai de
gra b ă fem eilor deciit bărbaţilor.
AR. Asta a ş a e ş i ţi-am spus-o adine•a.ur i ,
c i n ci am a rătat că n u trebuie incu.roate î nsu­
şirile sexelor. Cee.a ce n u înseamnă că n-•ar

• Idem Leonardo, op. cit., par. 299, 331, 331 etc.

• Comentariul Barocchi subllniază că DoJce concordA !n
această opţiune clasiclstO. cu All>ertl (op, ci t . , p. 97) şi Leo­
nardo (par. 33� ) .
303 ' Idei similaw la Leonardo, op. cit„ par. 334 Ş i 337.
fi destui hcirha ti u i n ga ş i I o trup, rn m s i n t
î n d e o bşte c e i d e lll' d lll L>u n , Iii rit sil ajunui:i
însă lu molici un e a fem e i i sau a u n u i G a n i ­
mede. E drept c ă u n i i p i c tori se folosesc d e
a c e a st ă g ingăşie c a să-şi a scundă nepricepe­
rea, pen tru că multi. necunoscînd locul şi îm­
binarea oaselor, nu le mai schi ţează p e unde
sînt, ci îşi alcătuiesc figurile doar din c ontu­
rurile mari ; alţii, destul de numeroşi, l e în­
seamnă deopotrivă prea apăsat ş i l e îmbracă
î n muşchi fără rost, închi puindu-şi c ă sînl
meşteri î n desen ca M i chelangelo, în vreme
c c s l î ngăc i a lor este lua tă î n rîs de cei c a r e
ş t i u să j udece. Căci uneori se poate î ntîmpla
c a v reun pictor s ă î nv eţe ceva bun, f i e ele la
antici, fie de l a unii maeş tri moderni (ca Mi­
chelangelo, Rafael, Tiţian sau alţii) , dar ne­
ş t ii n d să folosească lucrul acela l a locul po­
triv i t, aj ung la cine ştie c e bazaconii, cum a.r
fi să vezi ochiul, cel m a i gingaş şi frumo s
mădu1ar al trupului, lipit lingă o u r e c h e sau
î n mijlocul frunţi i . I ată c î tă însemnătate are
dacă lucrurile s î n t sau nu sînt l a locul lor.
FA. Minuna,tă c omparaţie.
AR. Urmează apoi varietatea, pe care pic­
torul are a o s o c o t i deoseb i t de trebuincioasă,
căci fără ea, atît frumuseţea cît şi măiestria
ajung plictisitoa re. Aşadar pic torul treb u i e să
închipuie cit m ai felurit c apete, mîini, pi­
cioare, trupuri, mişcări ş i chiar fiec.are parte
a c orpului omenesc 1, deoarece aceasta e cea
mai mare minune a naturii : c ă printre atîtea
mii d e o ameni , abia dacă se găsesc doi sau
cîţiva care să semene unul cu altul fără deo­
sebiri prea mari.
FA. Fireşte c ă dacă un pic tor e lipsit de
varietate s e poate spune că nu e p i c t o r , ş i la
fel stau lucrurile ş i cu poeţii.
AR. Dar şi î n priv i n ţa a s ta s e cere lua r e - o ­
m i nte pentru a nu î n t r e c e md.sura. Cetei sîn t

' Idem Albert!, op. cit., p. 92 ; Leonardo, par. 179 şi 182 ;

Pino, pag. 208. 304
 unii c,a r e , dacă au p ic t a t un t i nă r , fac lingă
el un b ă t r î n sau u n c opil , i a r alături de o
fată p u n o b a b ă 1 ; şi tot a şa , dacă au zugră­
v it un chip din p rofil, p e celăl a l t î l fac, cum
se zic e , in macsta �au c u un ochi şi j um ă t a te.
FA . Nu înţeleg ce v r e a să z i c ă in maesla
şi n i c i c e e un ochi şi jum ă ta t e.
AR. Pieitorii s p u n despre un chip că es t e
in macsta c i n d c pictat î n î n t r egime d i n faţă,
nu a.ră bat mai m u l t dintr-o parte sau d i n a lt a ;
şi zic „un ochi şi j um ăta te " c i n el faţa c u ş o r
i ntoa1rsă , a şa i n c i t u n u l cl i n o c h i se v e d e î n ­
t r e g , iar celă \ d l t doar p c j u m ă ta te. Dt1 r dslea
sînt lucr u r i cun oscu te.
FA. Eu nu le ştiam.
AR. Apoi d a c ă au fă c u t un om î n tors cu
spa tele, pun n e a p ă r a t l i n g ă e l unul văzut din
faţă , şi o ţin î n t r- u n a dşa. Eu nu m ă ri d i c
împotriva aces'tu i f e l d e v arieta le, d a r z i c c ă ,
deoia r ece menirea pi ctorului este să i m i t e
na tur·a, va rieta tea n u t r ebui e să p a r ă c ău ta tă
cu dinadi nsul. c i l ăsa tă la v oi1a î n timplării.
Ca a ta r e el trebuie să m a i încalec rîndui a l n
şi s ă facă uneori chi,Clf d o u ă - tr ei personaje de
ac·e ea ş i vîrs1 ă , d e acelaşi sex şi î n a c eeaşi
p oz iţie, dind î n s ă c î t m a i multă v m i e tate
chtpurilor, mişc ă r i.lor şi v e şmin telor.
FA. In privi nţa a s ta se potrivesc foa rte bi­
n e v ersurile p l i n e de chibzuinţă din Poetica
lui Horaţiu : Cine c au tă să va rieze un l ucru
î n chip nefiresc face ca a c·el a car e a1r p i c t a
delfinul în c o cl ru şi p o r c u l î n m a r e 2 .
A R . Mai r ămîne însă s ă v o r b i m d e s p r e m i ş ­
c are, latură de asem enea fo a r te trebu i n c i o a.să ,
p l ă c ută ş i u im i toa r e ; c ă c i este î ntr-adevtl r
plăcută şi u mp l e de u i m i r e ochi i p ri v i toru lui

1 Aici Dolcc se !nd<'părtC'ază de opinia l u i Leonardo. care

cerc-a : .. Să se amMtece Ja u n Jnc. unul lingă altul. lucruri
cu toiul onus<'. df'oarc c " ac·C'as(<) a l ă t u rare l e dă u n e[cet
C'U aUt mai puternic CU cit vor ft mal apro p i ate : pu nind
actk<\ urîluJ JinJ?ă frumos. m a rc ling� mic. bătrin l!ngA
l înăr. nulernic Jingil ncnuternic. pentru a varia astrei cit
mal mult şi mal a n roapc" (op, cit., par. 183) .
305 ' Op. cit., v. 29-30.
care vede cum un lucru neînsufleţit, î n tru­
chipat î n piatră, pe lemn sau pe pînză, pare
totuşi c ă se mişcă. Dar a c es te mişcări nu tre­
buie să fie nelipsite ori'Cind şi la ori c e p er­
sonaj , pentru că oamenii nu se mişcă tot
timpul ; şi nici a tî t de forţ·ate i nc i t să pară
n l e unor apucaţi, ci trebui e cumpănite, v a ­
riate şi u neori chiar înlă turate cu tO'tul , după
cum o c e r împrej urările feluritelor subiec te 1 ;
c ă c i adesea e m a i plăcută o poziţie tihnită
decît o mişcar e n e fi r nască şi nepotrivită. M a i
t r ebuie, d e asemenea , c a fi eoa re personaj s ă
fo c ă bine c eea c e arc de făcut ( cu m spuneam
c î nd am v o rb i t despre invenţiune 2), aşa i n c i t
d a c ă u nul aire de dat o lovi tură c u spado ,
rni şcan•a b raţului să fie v i gu roa s ă , i <:H m î n r1
să strîngă cu nădejde m î nerul ; sau d a r ă
aleargă, să se vadă că t o a t e părţile trupului
ii ajută mişcarea şi, dacă e îmbăc·at. vîntul
să-i fluture veşminteile cum e firesc : cerinţe
deopotrivă de î nsemnate şi d e care neprice­
puţii nu au habar.
FA. C i ne nu ţine seama de ele tr e bu i e să
se lase de p i ctură.
AR. Se mai întîmplă şi oa figurile să fie
redaite, în întregime sau doar în par.te, in
racu r si u , lucru la c a•re s e cere mu1tă price­
pere şi chibzuinţă. Dar, după părerea mea ,
racursiunile n u trebuie folosite des, c ă c i cu
cit sînt m ai mre, cu atîta stî.rnesc miai mu'Hă
admiif1aţie, î nd e os ebi dacă p i c torul , din l ipsă
d e loc, izbuteşte î n felul a cesta să închipu ie
într-un spaţiu restrîns o figură mare ; iar
uneori le mai poa.te fol osi c a să araite că ştie
să le fa că.
FA. Am auzit că racursiurilc sînt unul din
l uorurile cele m a i grele în a cest m e ş teşug. Ca
a.tare aş z i c e d i , acela care le-ar folosi mai
d es a1r merita mai multe laude.

1 Albert!, op. cit., p. 9:i-97 ; Leonardo, par. 295.

' Idem AJbertl, p. 89 ŞJ Leonardo. par. 18�. 275, 293,
365 etc. 306
 AR. Să ştii că pictorul nu tr,ebuie să-şi do­
rească laude pentru priceper·ea lui într-o anu­
me privinţă, ci în t01ate care se cer î n pictură,
ş i îndeosebi în cele c e stîrnesc mai muHă în­
cîntarn. C ăc i pictura fiind născoc i tă în primul
rînd pentrn a aduce încîntare 1, daic ă pictorul
nu izbuteşte să încînte rămîne n eştiut şi lipsit
de renume. Iar cînd zic încîntare, nu mă gîn­
desc l a aceea care i a ochii mulţimii ş i chiar
p e ai cunoscătorilor de la prima vedere, ci
la d es fă.ta r e.a m ereu srporiită pe care o încearcă
oricine p r iveşte mai des o lucrare ; aşa cum
se întîmplă cu p o em e l e bune, cia re, pe măsură
ce I e citeşti îţi plac t o t mai mult, trezindu-ţi
în suflet dorinţa de a le reciti. Puţ i n i sînt însă
cei care î nteieg racursiurile, d e ace ea puţini
le preţui esc, i1 ar uneori chiar ş i cunoscă tori­
lor le pricinuiesc mai m u l t neplăcere dedt
desfă1tare. Drept este că, atunci cînd s înt bine
făcute, înşeală ochii oricui le vede, aşa incit
p rivito rului i se pare adesea că un m ă dular
de o ş chiioap ă are mărimea şi proporţia cu­
v·en irtă. Drept cia re citim în Pliniu că Apelle
l-a p ictat pe Alex1andru oel Mare cu fulgerul
în mină în t,emplul Dia nei d i n Efes, de părea
c ă degetele sînt i eşite în relief şi că fulgerul
ţîşnea din tablou 2 ; luoru pe care Apelle nu
l-a putut închipui dedt folosind riacursiurile.
liotiuşi eu rămîn la părerea că, din pricinile
a1mintite, e mai b ine să nu fie căutate cu tot
dina1dinsuJ ci cum spuneam, fol osite mai rar,
,

oa să nu tulbure încîntarea.
FA. Ba eu, dacă a ş fi pictor, le-aş folosi.
nu chiar t o t timpul, dar oricum foarte des,
socotind c ă în felul ăs1ba m-aş alege cu ma i
mult renume decH făcînd-o 11a r.
AR. Eşti liber şi n-ai de dat nimănui so­
co teală, aşa că ai putea face cum crezi ; dar
eu îţi spun că mai trebuie şi alte lucruri ca

1 Aristotel : „ Apoi artele noi s-au !nmulţlt, lndreptatP.

unei<' către t r,,butntele vieţii, altele elitre desfAtarea ei" .
Metaf i : ica, I. 1, 15.)
307 ' Plin lu, op. clt., 35, 36, 28.
 să fii un maestru desăvîrşit ; i.a:r o singură
figură bine făcută în racursiu este d e ajuns
pentru a dovedi că pictorul , dacă ar vrea,
s-ar pricepe să Ie facă pe toate astfel. Despre
relieful ce trebuie dat figurilor am să vorbesc
cînd voi ajunge la colorit.
FA. Lucru fără de care fi gurile par î n to c ­

mai ceea ce sînt, adkă o zugrăveală n e tedă.

AR. Am vo r b i t despre trupul dezbrăoat ;
voi spune a cu m cHeva cuvinte despre cel
îmbr ă c at, pe scurt î n să căci potrivirea c e r e ,
,

după c u m zicea m , c a l a î m b r ă c ă m i n t e s ă s e
tină seama de portul ş i ohkeiurile popoare­
lor, precum şi d e r a n gu r i A stfel , cl acă picto­
.

rul va zugrăvi un apostol, n-o să-l îmbrace

în h a ine scurte, ia.r dacă v a fac e u n căpitu n .
n - o să-i pună. să zicem, u n veşmînt r u m i ­
neci umflate. C i t despre ţ e să t ur i pictorul .

trebuie să tină seama de soiul lor, d:i c i tn­

t r -u n fel cad cu tele catifelei şi î n altul ale
mătăsii, în tr-un fel la o p\nză suht ire rle in
şi î n altu l la cea groasă d e cînepă 1• Cutele
a stea trebu i e şi ele rînduite. unde Ic e J oc u l ,
a ş R inci t să con lu rC'Ze c e e dedesubt, u n d u ­
i n du s e ctl măiestrie î n cotro se cuvi n e , ca să
-

nu f rî n g ă liniile sau să nu pară pînza lipită

de trup 2• Tor d a c ă veşmintele ţ ep e n e ş tirbesc
fn rmecul fi gurii , prea mu l te cute dau o îm­
bîcseală de asemenea neplăcută. Aşa dar şi în
p rivinţa aceasta trebuie urmată acea oale d e
mijloc lăudabilă în orice lucru 3.

1 Este unul d i n aspf'ctcle foarte nprcclate ln cpo<'ll. Mcn­

tlonat de Plno (pag. 210 şi 228) şi de Arctino în descrierile
de tablouri (<'X. T. 23) sau de Vasari, rl:· plidă vorbind
despre portretul papei Leon � I X-lea făl'ut d C? Ra far•l :
„ A i c i catifeaua este pufoasă, d r masc u l . „ fo5n<'ste l u c i n d . i a r
lJiana căptuşel i i e moale ş i v i e : aurul şi m i\ tăsurilc s i n t
Imitate atit de bine Incit n u par culori, ci c h i a r a u r si
mătase" (op, cit„ p. 562) .
2 Arta drapajelor era de a�cmenca m u ! t preţuită ln pic­
tură ca şi în sculptură, rămînînd o problemă esenţială şi
în secolul următor. A se veden Alberti, op. cir., p. 98,
Lf'onardo, par. 517-532.
3 ·Principiu aristotelic fundamenlal formulat in Etica ni-
comahlcd, II, 6, 1107 a. 308
 FA. l n l r - a d e v il r este v r e d n i c de loiltil l uuda
cel care se pricepe să-şi înveşm î n leze perso­
najele.
AR. Să trecem acum l a colorit. Însemnăta­
tea acestuia ne es te îndeajuns dovedită de
pilda acelor p i c to r i care au păcă l i t păsările
şi ca ii.
FA. Nu-mi amintesc de asemenea lucruri.
AR. Pînă şi copiii ştiu c ă Zeuxis a pictat
nişte s truguri atît de aievea, încît păsările
veneau în zbor la ei, crezînclu-i adevăraţi 1 •
Iar Apell e a pus nişte cai zugrăviH d e felu­
riţi pic tori î n f.aţa unora vii, care au rămas
însă nepăsăLori, fără a da v.reun semn că i-ar
lua drept cai, dar cînd le-.a înfăţişat unul
pic bat de mina lui, au început să necheze în­
d ată ce l - au văzu t 2•
FA. S traşnică mărturie pentru măiestria .lui
Apelle.
AR. Sau vei fi c i ti t poate că Parrasios, lu­
îndu-se la întrecere cu Zeuxis, a pus la ve­
dere un tablou î n care nu e r.a pictată decH
o buca tă de pînză ce părea să ascundă o pic­
tură, dar făcută atît de meşteşugit, i ncit
Zeuxis i-a spus d e cîteva ori s-o dea la o
parte ca să-şi a r ate lucr a r ea, crezînd că era
o pînză adevărată. l n c el e din urmă, înţele­
gînd că se înşelase, s-.a dat b ătut 3, deoarece,
dacă el păcălise păsările, Parrasios î l păcă­
lise chiar pe el, maestrul c.are pictase stru­
gurii. Iar Pro.togen pictase şi el u n cal istovit
de oboseală ş i se străduia să redea cit mai
asemănător spuma de la gură ; dar după ce
încercase de mai multe ori, schimbînd tot
mai nemulţumit culorile, cînd a văzut că nu
izbuteş te să le imite întocmai, a azvîrlH în­
furiat cu buretele pe c are-şi ş t ergea penelu­
rile, drept î n botu l calului ; atunci a băgat de
seamă că întîmplarea î nfăptuise ceea ce nu

' A se vedea Pino, pag. 203 şi nota 2.

'! lden1. Pinu, pag. 201 şi n ot a 2.
309 ' A s" ve<ltla Pino. pag. 2U3 � i nota 3.
pu tuse face el cu dibăc i i1 lui i.
r A. Prin urm 11re nu a fost meritul piotoru­
lui, ci al întîmplării.
AR. Pilda aceasta ne arată cită osteneală
îşi dădeau cei din antichitate cînd aşterneau
culorile, căutînd să imite r,ealita:tea. Ce e
drept, coiloritul a.r e aHta însemnătate şi putere
incît, d ac ă pic tornl izbuteşte să imite cu ade­
vărat tonurile şi moliciunea carnaţiei şi însu­
şirile p ropr i i ale fi.e că.rui lucrn, figurille zugră­
v i te de el par at.ît d e vii înctt le lipseşte nu­
mai suflarea. Cea mai însemnată parte a co­
loritului este lupta dintre lumină şi umbr ă , în
care există o oale de mij loc pentru a îmbina
cele două contrarii, dind astfel rotunjime fi­
gu rilor şi fădndu-le să pară, după cerinţă,
m ai apropiate siau mai depărta.te, ia.r pic.torul
trebuie să ia seama cum le aşază ca să nu
se işte nepotriviri 2. Pentru asta se ce.re de
asemenea o bună cunodşter:e a p erspectivei,
spre a put,ea micşora lucrurile care fug, fiind
închipuite în depăr.Lare. Dar ochiul trebuie să
v egheze necontenit asupra tonurilor, mai cu
seamă ale carnaţiei, şi asupra moliciunii ;
căci mulţi fac unele figuri car·e prin duritate
şi colorit par de p o rfir , iar umbrele sînt p.rea
întuneoate, a j ungînd adesea pină la negru
curat ; sau alţii le fac prea albicioase o ri prea
ro ş cate în ce mă priveşte, îmi place mai de­
.

grabă o culoare de piele mai smedidă decîit

nefiresc de albă, şi aş alunga din picturile
mele obraj ii îmhuJorat i şi buzele ca mărgea­
nuJ , căci asemenea chip ur i par nişte măşti.
Scrie în cărţi că Apelle folosea des culoarea

1 Anecdotă povestită de Pllnlu, unde subiectu! lut Proto­

gPn era insă un ctlne (op, ctt., 35, 36, 39) . Acelaşi fapt e
relatat şi de Valerlus Maxlmus despre un cal, fără a men­
ţiona numele pictorului, dar aceasta a fost probabil sursa
folosită de Dolce, care reproduce textual comentariu! din
încheiere (De factls dtcttsque mem. VIII, 11, 7) .
2 D ol ce , care nu era pictor, se mărgineşte să menţioneze
d in complexa problematică a coloritului doar cîteva aspecte
sumar<>. Despre tehnica redării prin culoare a distanţei
obiectelor vorbeşte Albert!, op. ci t. , p. 101, Leonardo, op.
cit,. par. 189-195, şi Vasarl, op. cit., p, 14. 311
 bmnă1 , iar Prnperţiu, mustrînd-o pe Cillltiia
lui că se dădea cu sulimanuri, spune că a r
dori s - o vadă cu nişte culo.ri pro aspete şi
suav e oa a.celea din tiabJ.ourile lui Ape.U.e 2,
Adevărul e că a ceste culori triebuie s ă fie va­
riate şi să ţină seama de sex, de vîrstă ş i de
S1tarea personajelor 3. De sex, d eoare c e înde­
obşte carnaţia femeii are alt oo1o.rit deci t
aceea a bărbatului ; de vîrstă, pentru că în­
tr-un fel ar·ată la tineri şi în alt fel l a bătrîni ;
de stare, pentru că unui ţăr-an nu i se potri­
vesc a celeaşi culori oa unui gentilom.
FA Cit despre culori urîte, cred că o pildă
destul de grăitoare e ste tabloul lui Lorenzo
Lotto din b iserica dei Carmini de aici din
V.enetiia 4•
AR. Asemenea pilde se intîlnesc destule şi
la ailti pictori, care ar strimba din n a s dadi
le-aş pomeni de faţă cu ei. Culorile trebuie
îmbinate prin tonuri oare să le unească într­
un s i ngur tot 5, a stfel incit să pa;ră fiireşU şi
să nu lase nici o urmă supărătoar e p entru
ochi, aşa cum s î n t liniile oontumrilo r , de care
pidorurl trebuie să se ferească pentru că în
natură nu se întî lnesc, sau, cum spuneam, ne­
greala umbrelor .prea a Sipre şi tăioase . Lumirna
şi umbra folosite cu chibzuial ă şi măiestrie
dau ro tunj ime figurilor şi totodată reli eful
dorH, acel relief fără de oare figurile, cum
bine ziceai, par simple zugrăveli pe o supra­
f.aţă netedă. Deci cine e p r iceput în această
p rivinţă stăpîneşte una din laturile ce.le mai

t Mat exact, Pllnlu spune : „Născocirile lui ln artă au

fost utile şi altora ; una Ins!! n-a putut fi Imitată de nimeni :
cind tablourile erau terminate, el le dădea cu o cerneală
(atramentum) pe deasupra, atlt de subţire Incit.„ nu putea
fi văzută dec!t de aproape. Dar ca avea o menire foarte
Importantă : făcea ca strălucirea culorilor să nu fie supă­
rătoare pentru ochi.„ şi acelaşi procedeu dădea pe nesim­
tlte o nuanţă m ai estompată culorilor prea vil". (Op, cit„
35, 36, 34) .
2 Elegff, I, 2.
• Idem Plno, pag. 210.
• A se vedea nota 4 la pag. 138. Tabloul m enUonat aici
reprezintă Glorificarea sfintulul Nico!C> din Tolentino (1529)
şi se numără printre puţinele lucrări cc i-au fost coman­
date Jul Lotto ln VeneUa.
• Idem Pin o, pag. ZlO (şi nota 2) , unde se lntllnesc de ase­
11 menea Ideile cnuntate ln continuare.
insemna,t e. Aşadar, lucrul cel mai greu ln co­
lorit este imitarea carnaţiei, oape constă în
varietatea t onur i l-0 r şi moli c iun e. Pictoru;}
trebuie să ştie de asemenea cum să redea cu­
loarea ţesăturilor, mătasea , aurul şi torule
însuşirile lor, aşa incit să te facă să Ie vezi
asprimea sau moliciunea, după cum este felul
fiecărei ţesături ; să poată închipu i s tr ăluci­
rea armurilor, întunecimea nopţii, lumina zi­
lei. ful gerul, focul, lumini le, ap.a , pămîntul.
pietrele, i a rba, copa cii, frunzele, florile, fruc­
tele, clădiri, cas c , a nimale şi a l te asemenea
lucru r i •, a l î t ele cl e săvî rş i t inc i t să p a r ă aie­
vea, i a r ochii celui ce le priveşte să nu s e
satu re niciodată. Şi să nu-şi închipuie careva
că fa r m e c u l c o l o r i tului s t ă în al egerea un or
culori frum oase, cum sî n t vopsel e l e Hicuite,
a lbastrul s a u verdel e tare şi a şa mai depa.rte ;
căci ele sînt frum o a se ch i a r fără a fi î n t re­
b u i n ta te şi totul este să fi e fo l o s i t e c u price­
pere 2. Am cunosc ut a i ci în oraş un pictor
care imita de minune camelotul 3 , dar nu se
pricepea să îmbrace un nud, aşa incit figurile
lui nu păreau că p oartă veşminte, ci o bu ­
cată de camelot a lîrnată la întîmplare. Al ţii,
dimpotrivă, nu ştiu să redea feluritele tonuri
ale ţesăturilor, ci aştern culoarea aş a cum
este, a stfel incit în lucrările lor doar cul orile
au un merit.
FA. l n p rivinţa a sta pare-mi-se că penelul
se cere minuit cu oarec a r e l ibertate 4 , aşa în-

1 Idee curentă Ia toti autorii c;iocii. in�epi nd cu Leona rdo

şi Alberti şi continuind la Castiglione, Varchi, l'ino, \'a­
sar; etc.
2 Idem Pino, pag. 212.
3 In orig. zambellotto, form ă dialectală pentru cammel-
10110, st ofă seumpă tcsulă d i n păr d e capră sau că m ilă ,
i m porta t ă şi la n o i în t recut din Orient.
• In r.rig. sp rezza t u r a . a ::l ic ă d�zinvollură. I n comentariul
lu i A l b c rti. L. Malic nr�cizează rfl la Dolce ,. teoria culo­
rilor este c u t otul n ou ă , răcindu-se u z cu acest prilej de
termrnul m ct n i e r i st sprczza tura. (Delia pittura, ed. cil.,
p. 126) . N ot i u n ea se intilneşte incă d i n 1528 la C a s t igllone :
.,Trebuie e v it a tă cit c cu p u t inţă a fectarea, ca o stincă
aspră şi prim�jd ioasă în cale : şi. pentru a folosi poate u n
cuvint n o u . s � se arate în orice p ri v i n ţă o anun1ită dezin­
voltură (sprez::a tura). care ascunde căuta�ca. f.'icind să pară
rA tot ce se spune ori se fa c e vine de la si ne, IărA aste-
nea IA". (l! cort lglano, citat după Barocchl.) 31
cit n i c i c oloritul să nu fie ca d i n cutie, mc1
figurile prea migălite, dar întregul să vă­
dească o împlinire armonio asă. Căci sînt unii
pictori car·e -şi ferchezuiesc într-a U.ta figurile
de parcă ar fi sulemenHe, i ar pieptănăturile
s î nt potrivit,e fir cu fir, ceea ce nu mai este
o c,alitate, ci un cusur, căci duce Ia exage­
rare, care strică frumuseţea oricărui lucru. De
aceea înţeleptul Petr,arca, vorbind despre pă­
ru l Laur e i l u i , spune c ă este „cu m ti iestrie
răvăş i t . scăpînd în z ulufi inelaţ i " 1• Şi de
aceea zice H or a ţiu că treLuie î n l ăturate d i n
p oe me înfl o ritur i l e pretenţioase 2.
AR. Pictorul trebuie să se ferească mai cu
seamă de prea multa migăleală, care e dău­
nă toa re în orice lucru. De aceea Apelle spu­
net1 despre Protogen ( dacă nu mă înşel) că
era î n toate privinţele Ia fel de priceput o a şi
d î n s u l . dacă nu chiar mai h u n , î n afară d e
una, şi anume că nu s e îndura să mai lase din
m i nă u n tablou 3•
F A . C i t despre ash1, prea mult d mi g ă le a l ă
le s l r i c ă şi s or i ito rii]or, c ă c i u n d e se face s i m­
ţHă strădan i a , f raze l e s î n t g r eoaie ş i n efireşti,
l u c ru nesuferit pentru c ititor.
AR. l n sfîrş H , piotorului i se mai cere o în­
su şire fără de care pictura ramme, cum se
z i c e , rece, c,a un lucru mort şi lips i t de vi­ .

goare : personajele sale trebuie să mişte su­

fl etul privitorului, fi e tulburîndu-1, fie învese­
l indu-I , fie îndemnîndu-I la pioşenie sau la
minie, după cum e subiectul. Altminteri s-a
muncit î n 1.<1.dar, deoarece asta e sar e a meş­
teşugului său, î n tocmai ca şi la poet, istoric
sau ora.tor ; cac1 dacă scrierile sau cuvîntările
n-au aces.t dar, înseamnă că sînt lipsite de

t Cantona Amor se vuo' eh' i' torni al giogo antico,

v. 62. ln orig. negletto ad arte, întocm ai ca ln Ovidiu , Ars
amandt, III, 1:;3 : , . Et negtecta decct multas coma" (şi muJ­
lora le şade bine cu pletele ni·;ăşitc) .
2 Arta poeticd, v. 319-322.
� A se vedea Pino, pag. 213 (care a !nteles greşit Lextul)
�i nota 2.
viaţă şi vlagă 1• Iar pictorul nu poate mişca
sufletele dacă înairure de a-şi zugrăvi perso­
·
nctj ele n-a încercat el însuşi a cele simţă ­
minte sau porniri pe oare vrea să le trezească
la alţii. De aceea spune mereu pomenitul
Horaţiu : „Dacă vrei să plîng, tirebuie să simţi
Jntîi tu însuti durerea 2. Căci cu o mină rece
nu-l p oţi încăilzi pe altul. Şi bine a redat
Dante desăvî rşirea pictorului în aceste ver­
suri :
Morii erau mortii şi vii păreau viii :
Mai adevărati nu puteau li nici în carne şi
oase 3•
Dar deşi dobîndirea unei măiestr i i de­
săvîrşi�e în pictură, penLru care se cer atîitea,
e s t e trudnică şi anevoioasă şi e un dar hără­
z i t amr de oemri (că.ci adevărul este că pic­
torul. c a şi p oe tu'l , trebuie să fi'e din năsoare
un fiu ales al naturii 4 ) , asta nu înseamnă
- cum spuneam la-nceput - că există un
si ngur fel de a picta de săvîrşi.t ; di mpo tr i vă,
d a,tă fiind felur i m ea alcătuirii şi pornirilor
omeneşti, e l e dau nctş tere unor maniere di­
fer i te , fieoare u rmînd calea î ncl inaţiei lui fi­
reş ti. Aşa se face că pictorii sînt deosebiţi
între ei : unii sînt p lă outi altii înfricoşăto r i .
.

u nii a u farmec, alţ ii măreţie ş i străluci,re ; î n ­

tocma i cum vedem c ă se întî mp l ă şi cu i s t o ­
ricii. poeţii sau orntorii. Dar de spre a sta vom
v·orbi cev.a mai încolo, căci a c um vreau să
ajung la compaMţia de la care a porni l
ac·ea·stă discu ţie.
FA. D e cînd tot aştept să ajungi la ea !

t Precept clasic frecvent !ntllnlt :

Quinlilian, Ins I. oral.,
XI, 1 Cicero, De oratore, nr, 223, Danle.llo, Poet ica, cd.
cit.. p.40 şi urm. Alberti op. cit„ p . 93 (cfr. Baroce hi) .
' Arta poet!cd, v. 101-102.
3 Purgatoriu, XII, 67-68. Vasarl folosise acelaşi citat pen­
tru a elogia Judecata de apot a Iul Michelangelo (p. 971) ,
criticată de Dolc e şi Aretlno.
' Idem Pino, pag. 235 şi Are tino, scris. IV, 223 : „Căci arta
Pste, într-adevăr, o fnţelegere înnăscută a mlnunăţlllor na­
turii. pe care o avem lncă din faşă ; cea învăţată este d e
asemenea artă. d a r bastardă, c u m nu s-ar putea numi
aceea folosită de păianjeni !n alcătuirea pînzel lor". (Scris.
d in sept. 1517 către Frn ncesco Cocclo) .
 AR. Pu ţinul pc Ci H C 1-ilm spus cup r i nde în
mill' e Lot ce priveşle pic lur«.1 . Dll c il v.rei sii a f l i
unele lucruri m a i amănunţi t, poţi să dteş ti
cărţu l ia pe care a scris-o despre p i ctură
Leon Bat tista Alber ti, bine tradusă, c a şi cele­
l1a lte lucrăr i ale lui, de m esser Lodo vico
Domenichi, şi de asemenea oper.a lui V.a sari 1•
FA. Eu cred că atî t c î t ai spus e de ajuns
n u numai pen tru a judeca bine, da r şi penitru
a pic ta bine, căci restul sîn t lucruri legate de
studiru şi praotică. Iar din toiate cele arăta.t·e ,
două mi-au plăcu t cu deosebire : unul e că
picturile trebuie să mişte sufle tul, iar al doi­
lea c ă darul picturi i e înnăscut. Căci sîn t
mulţi care nu şi-.au precupeţit s trădaniile şi
au trudit îndelung, lucrînd după r eliefuri şi
modele vii, dar n-.au izbutit nicio dată să
treacă de ho tarul mediocrităţii ; s au alţii, al
căror început făgăduia mul t , au mers înainte
o vreme c ălăuziţi de natură, care însă p e ur­
mă nu i-a mai ajutat, aşa că au dat înapoi,
nefăcînd nici o i spravă. Astfel încît, în
această privinţă se p otrivesc foa r te bine în­
ţeleptele versuri ale lui _A riosto, da·că schim­
băm două cuvinte :
Poeţii şi pictorii sînt putini,
Pictori care să-şi merite numele 2•
Ci t despre simţăminte, rar am văzut a1c1, lu
Veneţia, picturi c.ar·e să le întreacă pe acelea
ale divinului Tiţian cînd e vorba să-ţi mişte
suUeturr.
AR. Cercetînd aşadar toate însuşirile pe
oare trebuie să le î ntrunească u n pieitor , vom
vedea că Michelangelo are doar una singură,
şi anume desenul. p e cînd Rafael l e avea pe
toate, sau mai pe to.a.te (căci omul nu poa te

' A se vedea nota 3 de la pag. 239, Vasarl publicase

cu (Îţiva ani înainte Ia Florenţa (1550) voluminoasa lui
operă Le vite clei piu eccellenti architettl, pittorl e scultori
italiani da Cimabue instno a ' tempi nostri. Prima parte este
consacrată unor probleme generale ale celor trei arte, re­
luate de altfel Şi !n prezentările diferiţilor artişti,
' Mai exact, Ariosto spune : „ca lebedele (le rari sint
poP\ii, podi rare s[1-şi merile numele" (Orlancio f11 rioso,
XXXV, 23, 1-2.
fi c a Dum n 0zeu, cd.ru i J n u - i li pseşte n i m i c ) ;
i a r cla c ci - i va fi l i ps i t vreu 1 1 u , u r eea J fost
m ă r u n tu şi n e î nsem rrnt[J.
FA. Dovedeşte-o.
AR. M a i întîi , î n c·e priveşte i nventiuned,
cine cercetează bine ş i cu de-amănu n tul pic­
turile fiecăruia d i ntre ei v a vedea c ă Rafael
a îndepl i n i t cu măiestrie toa t e cerinţele a ces­
teia, pe c î nd Mi chelan gelo deloc sau prea
puţin.
FA. M i se paire c ă m ergi prea departe.
AR. Eu nu spun decît a devărul curat ; d a r
ascultă -mă cu răbdare. Lăsînd l a o par.te c e ­
rinţele sub i ec t ului ( î n ca re Rafa el i - a imita t
a tît de b i ne pe scriitori, îndt adesea pri c ep ă ­
t o r i i socotesc c ă e l a redat m a i b i n e întîmplă­
r i le în p i cturile lui dec î t fuseseră desc r ise de
ei, sau m ăc a r î n ac eea şi măsură 1 ) , da că vom
vorbi despre p o tr i vire, Rafael n-a încălca t- o
n i c iodată, făcîn d pruncii prunci, adkă fr.a gezi
ş i durdulii 2, bărb a ţ i i vînj oşi şi femei le gin­
gaşe cum li se p otriv eşte.
FA. I a r marele M ichelangelo n-a respecta t
şi el a ceastă potriv.ire ?
AR. Dacă vreau să fiu pe placul dumi1ta le
şi al susţ i nătorilo,r lui, o să zic c ă 'da ; da r
dacă e să spun a devărul, î ţ i răspund că nu.
Căci în picturile lui M ichelangelo vei găsi în
l inii m a r i deosebirea dintre v îrste şi sexe ( lu ­
cru pe care ş t i u toţi s ă - l facă) , î nsă n-o v e i
întîlni şi c u de-amănuntul, c î nd e vorha d e
muşchi. Dar n u vreau să m ă l e g de luc rările
Jui, a t î t din respeotul pe care i-l p o r.t şi i se
da1t oreşte unui asem enea om, cît şi p en tru că
mi e nev oie. Ce-o s'ă. zici însă despre cuviinţă?
Dumneata soco teşti că, pentru a d ovedi că
ş ti i să învingi greutăţile me ş teşugu lui , se

t AprE'cieri sim ilare la Vasarl (op. cit., p. 5GO) .

' D u pă mai bine de o s tu ă de ani. in 1672, G. P. B 2 1 lorl
va emite areeaşi Judecată despre redarea coplia�ilor (pu tti l ,
sounind : „M ichelange10, at it !n c u pt
s l ură cit şi ! n pictură.
i-a f;l c u t oe. to\i v o i n i c i ca nişte Hercul i , f.'\ră urmă tle
gingăşie. Rafael a fost p r i m u l care le-a dăruit graţie şi
drăgălăşenie. făcîndn-l zvf'i\i, cu proporţiile vlrstei ce se
dezvoltă spre frumuse\e" (op. cit„ li, p. 38).
 cade s ă a r ă ţ i fără sfială acele p ă r ţ i a l e trupu­
lui pe ca re cu v i i n ţa ş i ruşinea le ţ i n a scun se,
neluînd seama nici Ia sfinteni.a personaj elor
î ntruchipa.te, nici l!i a l oc u lu i unde sînt pic­
t·a l-e ? 1
FA. Eşti p r e a aspru şi c u s u r gi u .
1\ R. Cine va î n drăz n i să spună că es.te un
lucru potrivit oa î n b i s er i c a sfîn lului Petru ,
mai-marele ap o s to l i l o r , în acea Romă unde se
a d u n ă o lu me în t rea gă , în c a pei.a p ontifulu i
c a re, cum bine zice Bemb o , îl î ntruchipează
pe Dum n ezeu p e p ă m î nt , să stea picta te l a
ve1dere a. t î t p,,a nuduri ca re-şi a r a lă f ă r ă ruşine
toa te păr t id � trupului ? Luoru î n t r - a devăr ne­
v.rednic ( îndrăznesc să spun cu toată smere­
nia) pentru acel sfînt lăcaş. De vreme ce le­
gi.Je nu îngă duie să se publice cărţi necuvi ­
i nc i o ase 2, cu atit m a i m u l t n-a.r trebui îngă­
duite asemenea p ic.Luri ! Oare crezi dumneata
că ele îndeamnă cugebul privitorilor la sme­
renie, sau îl în.altă spre cele sfinte ? Da r f ie - i
ingăduH lui Mi chelangelo, dato rită marelui
său har, ceea ce nu s-ar î ngădui n imănui aH­
cu1va ; să n i se dea însă şi nouă voie să spu­
nem lu c ruril o r pe nume. Iar· dac ă nu e voi e ,
î m i i1au cuv intele înapoi . d eşi n - a m v o r b i t d in
răuta1t1e şi nici ca să .a r ă t cc ş tiu.
FA. Ochii sănătoşi, signor Pietro, n u se I asă
c o rupţi şi n i c i nu se supără v ăzînd :mgrăvite
lucmri a l e fir i i . iar cei bolnavi nu pot privi
nim i c cu gîndul cuirat. Doa,r î ţ i dai seama c ă
rl acă era u n imbold a tLt d e dăunător, n - a r fi
fost î ngăduLt. î nsă de v r eme ce cîn tăreşti lu-

' AcC'astă atitudine moralistă, tipică pentru ideologia con­

trarcfo!"m ei, se s p ri j i ne a eventual pc opiniile lui Albel'ti
(„să f ie unele părţi d ez gol it e Ş i altele ! mbrăcate„ dar \l­
nîndu-se întotdeauna scama de c u v ii nţă şi pudoare", p. 92) ,
dar reflecta în special diatl'iba lui Arctino însuşi din fai­
m oasa scrisoare adresată lui Michelangc' : în 1515 (scris. IV,
183) . Nu trebuie uitat· însă că, înainte d e a se considera
ofensat de indiferenţa maestru lui, acelaşi A retino ii se risese
to�mai 1'.'0ntrariul despre pictura din capela s\xtină, ln
!5H, cind ii dăduseră !aC"rlmile văzlnd „cutremurătoarea,
mărea\a �i Iarăşi cutremurătoarea Judecata de apoi" (scris.
11 1 , 5 1 ) .
' ·rocmal ! n anul clnd 'Dolce lşl publlca dialogul, s-a ln­
17 flinţat faimosul Index al cărţilo r Interzise de biserică,
c rurile cu asprimea lui Socrate, am să te în­
treb şi e u dacă dumitale ţi se pare că Rafael
a dat dov adă de cu v ii nţ ă c înd a desena.t pe
h î r he ş i l-a pus pe Marc' Antonio să graveze
î n ar.amă femeile şi bărbaţii aceia îmbrăţişaţi
aţ'iţăitor şi chiar dezmăţat.
AR. Ţi -.aş putea răspunde că născoci-Lorul
l o r n-a fos t Rafael, ci G iulio R om a n o , disc i ­
po1ul ş i urmaşul lui . lnsă chiar dacă le-ar fi
desenat el însuşi în î n t r eg i me . sau doar î n
pairte, nu le-a pus la vedere prin pieţe şi nici
prin bi s e r i c i c i au ajuns în m î i n ile lui M a r c '
.

Antonio c a r e , c a s ă scoată un c î ş t i g , l e - a gra­

v a t pentru Bavier,a. Ia r a c e s t Marc'Antonio ,
dacă nu-l ajutam r! U , a r f i fo s t ped epsit cum
se cuv i rne pentru îndrăzneala lui de către
papa Leon t.
FA. Ăsta e un praf de zahăr care să as ­
cundă anghinarea.
AR. Eu nu mă feresc de adevăr cîtuşi de
puţin. Iar pi c t o rului nu-i este oprit să facă
uneori în j oacă asemenea lucruri, aşa cum pe
vremuri unii poeţi din antichitate, co să-l în­
v esel ea.scă pe Mecena, au întocmit nişte
glume m a i deocheate despr � imagin ea lui
Priap, pentru a-i celebr.a grădinHe 2 • Dar în

1 Eroare i n original, fii nd vorba de un papii ulterior,

Clemente al VII-iea. Se pare cil suita de desene erotice fu­
sese filcută de Glulio Romano, gravatil în aramă de Marc­
antonio Raimondl şi tipărltil de Baviera (Vasari, op. cit„
p . 721-22) . Cum toU trei făceau parte din anturajul Iul
Rafael, numele lui a fost lesne de amestecat în această în­
timplare scandaloasă. Cele „16 chipuri" (Sedtct modt lt!s­
sur;osi), cum Ii s-a spus, au stirnit protestele unor pretaţi,
aşa incit papa Clemente l-a băgat la închisoare pe Marc­
antonio - eliberat apoi la intervenţia ca rd in al ulu i HiPolito
de Me d i ci, rugat de Aretino - tar Giullo Romano a scilpat
pentru că · plecase în sluiba marchizului de Mantova. Data
tipăririi lor rămîne incertă (intre 1524 şi 1526) , şi nesl �ur
rămine şi momentul asocierii lui Aretino ta ac e as tă operă,
prin adăugarea unor so n ete licenţioase cc comentea ză fie­
care desen. După spusele l u i Vasari (p. 722) . pare că ele
au figurat de Ja început pe stampele distribuite. dar pro­
priile spuse ale lui Aretlno sugerează că au fost adăugate
ulterior (scrisoarea I. 308 către Battista Zatti) . vas ari vor­
beşte despre 20 de gravuri, ca şi alt! autori din epocii
(Baldinucci. Feliblen ) . d a r cifra corectă este de şaisprezece.
2 Culegere d e versuri din epoca tul August, intitulată
Prlappa, alcătuită de noP\i c-are fllrcau parte din rPrC'Ul l u i
Mecena s ;i u ;il l u ; MPssala. ambii proll'<'lort al literelor.
care au dă ru i t statului grădinile t or. Prlap era zeul ebun-
dentel, personificind virilitatea, şi ocrotitoru) grAdlnilor.
31
 public şi mai cu seama m lăcaşurne sfinte ,
şi c în d e vorba de subiecte religioase, cuvi­
inţa trebuie respecta.t ă întotdeauna. Aşa că ar
fi mul t mai bine dacă figurile acelea a l e lui
Michelangelo a r avea un desen mai puţin
desăvîrşit, dar mai multă cuviinţă, decit să
fie, precum se vede, pe dt d e desăvîrşite, pe
atît de necuviincioase. In schimb bunul Ra­
fael a ţinut mereu seama de cuvi inţă în lu­
crările sa}e, astfel încH, deşi personajele lui
au mai întotdeauna o înfăţişare suavă şi a1tră­
gătoare care fa rmecă şi înflăcărează , chipu­
rile sfintelor şi mai cu seamă acela al Fecioe:1 -
r;ei au î ntotdeauna un a e r d e sfinţenie şi
dumnezeire ( dar nu numai chipurile, ci şi
m işcăril e lor), op.re alungă parcă din mintea
oameni'l or o·rice gînd vinov at. P·rin urmare,
în privinta inventiunii, atît ca subiect cit şi
ca potrivire, Rafael este ma i bun.
FA. Nu şUu, zău, dacă în a lcă1uirea subi ec­
tului Michel•angelo e ma i prej os decît Ra fa.el ;
ba socotesc că e tocmai d impotrivă şi că Mi­
chelange.Io îl întrece cu mul.t, căci se spune
că alcă'luirna uimito airei sale Judecăţi de
Apoi cuprinde adînci tîlcuri alegorice, p c
care puţini le pricep 1.
AR. Pentru asta ar fi vrednic de laudă,
c ăci s-ar p ărea c ă a luat pildă de la marii î n ­
ţelepţi care ascundeau sub vălul p o eziei tai­
nele de seamă ale filozofiei umane şi r eligi­
oase 2, ca să nu fie înţelese de toată lumea,
\
1 Autorul se referll probabil Ja Imnul liturgic Dies lrae
al I u l Tommaso dl Celano (cca. 1190-1260) , care dupll o
tpotczll ce a circulat in epocll (dar lnflrmatll de c c rcetllrile
moderne) ar fi constituit substratul doctrinal al Judecdtlt
de apo!. (Cfr. Glllo d a Fabrlano, Due dtaloghl„., Camerlno,
1564) . (V.I.S.) .
' Ideea se gllseşte ln tratatul de filozofie al l u i Dante :
„E necesar sll se ştie �li scrierile pot fi tn\clese şi trebu!P
desluşite ln cel mult natru sensuri. Unul se numeşte ! I terai
şi este cel care se mărgineşte la tnţelesuJ strict al cuvinte­
lor c e alclltuiesc ficţiunea.„ Cellllalt se numeşte alegoric şi
este cel care se ascunde sub haina acestor născociri, fiind
un adevăr invAlult tntr-o minciună frumoasă„. Al treilea
sens se numeşte moral. tar pe acesta cititorii trebuie sil.
caute C"U tot dinad insul să-l descopere spre binele lor şi al
urmaşilor„. Al patrulea se numeşte anagogic, adlcA supra­
319 sens, ceea ce tnseamnll desluşirea splrltualll a unei scrieri
 nedorind să arunce - cum se zice - mărgă­
ritare l a porci. Şi a ş fi gata să cr·ed că a.sta a
urmărit Michelangelo , d a c ă în Judecata d e
care vorbim n - ar fi unele lucruri de luat
în rîs.
FA. Şi ce este, mă rog, de luat în rîs ?
AR. Păi nu e oare de rîs că a închip u i t în
cer, printre sufletele fericiţi'lo r, unii ca.re se
sărută duios, în loc să-şi î nalţe cugetul către
Dumnezeu şi j udecata ce va să vină 1, tocmai
într-o zi atît d e înfricoşată cum scrie î n cărţi
şi credem cu tărie că v a fi a ceea a judecătii
d e apo i ? Zi în c are, crum spun sfint•e le stihuri,
se vor cutremura deopotrivă natura şi
moartea , căci î n ziua aceea \·a s ă în­
vieze întreaga spiţă omenească pentru
a d a amănunţit socoteală de faptele bune
ş i rele săvîrşite în viată, î n fata v·eşnkului
judecător al tuturor lucrurilor. Şi apoi. ce în­
ţeles a scuns se poarte căuta în faptul că l-a
pictat pe Cristos fără barbă 1 Sau la vederea
unui diavol care, cu ghearele încleştate î n
teoticule1e unui bărba·t zdravăn, îl trage î n
j os , i a.r acesta î ş i muşcă degetul de durere ?
Itogu-te, nu mă face să merg mai departe, c:a
să nu pară că vorbesc de rău un om care
totuşi este divin 2.
FA. Iţi spun încă o dată că invenţiunea lui
e măiastră şi de puţini înţeleasă.
AR. Nu mi se pare cMar aşa lăudabil că
ochii copiilor, a i femeilor şi fecioarelor pot
s ă vadă î n voie toată necuvtinta acelor fi­
guri , pe cînd tîlcurile a dînci_ pe c ar e Ie as­
cund l e pricep numa i înv ă ţa ţi i . Dar · am să-ţi
r ăspun d cum se zice c ă ar fi spu s un om sfin t
şi înv ă ţ a t despre Persius, poet sa tiric , d i n

care. chLar dacă e adevărat� ş i l n sens !Iterai, vnrbeştc

prin cele arătate despre lucrurile supreme ale gloriei vrş­
nlce• (Convlvlo. n. 1 ) .
t Incepind de alei. Do lce reproduce argumentele futile de
c11re s-au servit detractorii contemporani al operei Iul
. M!chel·angelo. DetaHlle lncctmtnate aici le gAstm la Vaserl <'a
IT'otlve de elogiu. O bu nă parte din critic ile de faţă �e ar!A
tn scrisoarea amlntltA a lui Aretlno rtln 1545 (IV, 183) .
t A se vedea nota 5 de la pag. 285. 320
 c-ale-aforă de încîlcit : „Da c ă nu v rei să f i i
înţeles, nici eu n u vreau să t e înţeleg " ; ş i
zicînd acestea, l-a aruncat î n f o c dr ep t cuve­
ni.tă j erHă adusă lui Vulcan 1 • Aşa am să zic
şi eu, de vreme ce Michelangelo dnreşte ca
inv•enţiuni.le lui să fie pricepute doar de cei
puţini şi învăţaţ.i ; eu, care nu mă număr
prirţtre a c eştia, îl Las cu gîndurile lui. . L-am
urmărit pe Michel angelo în subioectele sacre ;
să-l urmărim puţin şi pe R.af.a-el în . cele pro­
fane, căci dacă aici s e v a dovedi plin de grij ă
şi cuviinţă, ne vom da s eama cu cit mai mult
va fi fost astfeJ în celelalte.
FA. Te ascult.
'
AR. Nu ştiu dacă ai avut prilej ul să vezl
la Dolce al nostru ca.ritonul cu Roxana , făcut
d e Rafael şi grava.t apo i în ar.amă 2.
FA. Nu-mi amintesc.
AR. In cartonul acesta, desenat în acuarelă
şi luminat pe alocuri cu ceruză, Rafael a re­
prezentat Incoronare a Roxanei, cea a.tît de
iubit ă de Alexandru cel Mare pentru marea
ei frumuseţe. L-a des e nat aşadar pe Alexan­
dru în picioare în f.aţa Roxanei, întinzîndu-i
coroana ; ea stă alături pe pat, sfioasă şi su­
pusă, fără alt veşmînt decît o năframă uşoară
care-i ac01pteră cuviincios părţile ce trebuie
ascunse. Nki nu se poate închipui o înfăţi­
şare mai suav ă şi un trup mai gingaş, cit tre­
buie de împlinit ş i zvelt, fără a fi prea înalt.
Un c op il gol şi înaripat o descalţă, iar altul
deasupra ei îi potriveşte părul. Ceva mai în­
colo este un tînă:r, de asemenea go l , închi­
puindu-l pe Himeneu, zeul căsătoriei, care i-o

• Aulus Perslus Flaccus, poet latin (3�-62 e.n.) , a murit

la 28 de ani, JăsJnd şase sa•tre despre p robleme elice, lntr-o
exprimare cam greoaie şi absconsă. A fost foarte apreciat
de contemporani şi pe urmă, ln evul mediu şi Renaştere,
fi ind citit şi comentat tn şcoli, chiar dacă tn aceast4 anec­
dotă scrierile i-au fost aruncate ln foc,
' Gravura era executată de Agost1110 Veneziano (cfr. Va­
sarl, 2, voi. V, pag. - 47) . ln comentariul Annel Maria Cia­
ranfi se menţionează că ea a fost făcută, de fapt, .de Gian
G iacomo de! carag!io. (0.B.) . 'S-a presupus că mod11lul · lui
R:ifael ar fi fost destinat frescelor făcute de şcoala sa (1n
321 speţă de Sodoma) Ia Farnesina, prln 1516-1518. (V.I. S.) .
ara-tă pe Rox.ana lui Alexandru , îmbiindu-l
parcă spre desfătările VeilJe r e i sau ale JWlo­
nei, şi un bărbait c u o f.aclă. Dincolo de aceş­
tia, o c eat a. de copii poartă pe unul din ei Qe
scutul lui Alexandru, cu opintea1a şi v oiJo ş 1a .

po t r ivi te vîrstei, iar un altul îi duce lancea.

Mai e st e unul oare şi-a pus pl aitoş a pe el, d ar
fiindu-i prea gr1ea, a căz1uit ş i pare că plînge.
Toţi au î nf ăţ i ş ări şi mi şc ă r i diferiJte şi sînt
foarte frumoşi. ln compoz i ţ i a oceasta R af ae l
.

a îndep l ini t cerinţele subi1aotului, a1e potri­

virii ş i ale ouviinţei, adăugînrd din propri.a lui
g
ima inaţie, ca un poet mut, invenţiunea c u
Himeneu şi copilaşii 1•
FA. Invenţiunea asta pa r c ă a.m c i ti t �o în
Lucian.
AR. O fi, dar este redată a tît de bine, îndt
te-ai putea întreba dacă Rafael a luat-o clin
scr ier i le lui Ludan, s au a·ceSlta din p ic tur a lui
Rafael, de n a i şti că Lucian a trăit cu muHe
-

veacun m u rm ă Dar ce însemnătate are

.

asta ? Şi Vergiliu l�a desoris pe Laoc.oon 2 aşa

c um îl văzuse în statuia făoută de trei meş­
te r i din Rodos, care spre admif,aţia tuiburor se
po:a te v edea şi astăzi la Roma 3• Căcj se în­
tî mp l ă adesea ca pictorii să-şi ia subiectele
din operele p oeţilor, i ar poeţii din ac-eea a
pictorilor. Ţi-aş putea spune acelaşi lucru
despre Ga la te ea 1ui, caire se i a l·a întrrecere
-

c u frumo.a.s.a poezie a lui Poliziano 4, şi despre

1 Nici aceştia nu sint adăugaţi de Rafael, ci preluaţi

dupl'l aceeaşi descriere a lui Lucian m entionată in replica:
următoare. Retor şi filozof (c. 120-180 e.n.) , Lucian din
samosate a lăsat o serie de sc rieri, dintre c are mai im­
portante sînt dialogurile. ln cel intitulat Herodot, autorul
descrie un tablou pictat de Aetion, pe care l-a văzut î n
Italia, descriere ce corespunde in toate amănuntele cu „in­
venţiunea" lui Rafael. (Dialogurile morfilor, Herodot 21, 5) .
' Eneida, II, v. 212-225.
3 După cum spune Pliniu, grupul statuar aflat i n termele
Iul Titus fusese lucrat de sculptorii Agesandru, Polidor şi
Athenodor ( op. cit. 36, 4, 2�) . (O. B.) . Laocoon fusese readug
la lumină in H ian. 1506 ş i a fost instalat î n grădina
Belvedere. devenind unuI dintre prjncipalele puncte de a­
tracţie pentru amatoru de antichităţi", (V.I.S.) .
• Triumful Gatateei (1511) face parte din picturile ce
decorează vila Farnesin<.. Angelo Pollziano (145�-HH) ,
umanist şi poet rafinat d '.'1 amur:i j u l lui I,orenzo d" Me-
dici, a compus poezii in la�inil ş! i t a l i a n ă , principala sa 322
 multe alte în chipuiri minunate ale sale, însă
a r fi o înşira.re pre a lungă şi poate că le-ai
văzut, o ri le poţi v,ed ea dnd pofteşti la
Roma ; c a să nu mai vorbesic de multele şi
fnm-0.a,sele lui desene care, grava.te în arnmă
de mina pricepută şi harnică a lui Marc'An­
tonio 1, s-au. răspînd it pretutind eni, oa şi altele
chiair de min a lui, aHate pe la unii şi alţii,
c ăci sînt nenumărate, ca dovadă grăitoare a
rodniciei a c elui geniu d ivin 2 ; ele c uprind
invenţiuni minunate, potrivit tuturor cerinţe­
lor d e care ti-·am vorbit. Cit d espr.e subiec.tele
religi·oase, esite destul dacă amintim t'Clbloul
cu Sfînta Cecilia cîntînd l a o rgă, aflat la
Bologna în bise1rka San G iov,anni in Monte 3,
sau a1c ela c u Schimbarea la Iată a l u i Cristos
pe muntele Tabor, de la San Pi,e Lro in Mon­
torio din Roma 4, pe lingă puzderia de tablo­
uri ce se pot v edea prin întreaga Italic , toate
frumoase, to ate divine.
FA. De bună seamă c ă a m văzut multe lu­
crări de-:ale lui Rafael la Roma şi p r i n alte
locuri şi mărturisesc că sînt minunate, iar ca
invenţiune I.a fel de bune, dacă nu chi a r mai
bune decH ale lui Michel,angelo. Dar în pri­
vint·a desenU1l ui. cum ai p u tea să-l asemui
cu el ?
AR. Eu te las, Fabirini, şi te voi lăsa î ntot­
deauna la părerea dumi.t.ale, căci n-am înco­
tro, pentru că judecăţile nu-i pot convinge pc
toţi , fie din pricina încăpăţinării, fie a igno-

operă fiind L e stanze per la glastra, unde este cuprins

fragmentul a m intit aici (st. 118) : „Do i delfini frumoşi
trag un car ; in el G alateea-1 struneşte Iar el, fnotind,
respiră de-odată ; o petrece-mprejur o ceată-n huzur : unii
scuipă apa sărată, a lţii se răsucesc şi alţii cu-a! dragostei
joc par să glumească. Mlndra nimfă cu suratele-I cred.Jn­
cioase rlde şăgalnic de aspra clntare [a lui PO!lfem] ".
1 Marcantonio Raimond i , gravor din Bologna (c. 1480-
c . 1530) . a lucrat din 1506 1a Veneţia, apoi Ia Flor.enta şi,
fn sfirşit. la Roma. u nde a devenit gravoru! !Ul Rafael şi
anoi al lui Giulio Romano.
2 In orig. divino ingegno ; reamintim că !n acea epo�ă
nu se precizase încă noţiunea de talent şi d e geniu, care
fn asemenea contexte astăzi se impun de Ia sine.
' I n prezent la Pinacoteca din Bologna. TabJou1 este
descris cu admiratie de Vasarl (op. cit, 2. voi. IV, p. 40) .
' Astăzi la muzeul Vaticanului. Descris amănunţit de Va­
323 s:ir1 (op. cit. 2, voJ. IV, p. 58-59) .
ranţei, fie a afecţiunii. Cum la dumneata nu
poate fi vorba de primele două, glăsuieşte
cea de a treia, greşeală de iertat, căci, aşa
cum îţi spuneam mai la-ncep u t , aceasta „face
adesea ca ochiu l bun să vadă greşit 1• Cit "

despre desen, care este a doua latură a pic­

turii 2, dacă e să j udecăm omul îmbrăcat sau
dezbrăcat, sînt şi eu el e părere că, î n privinţa
nudului, Michelangelo e admirabi l , fiind în­
Lr-adevăr uluitor şi supra omenesc, aşa în c ît
nu s-a găsit vreodată cineva care să-l în­
treacă ; dar numai î ntr-o singură privinţă , şi
anume cînd e vo rba de un trup muşchiulos,
c onturat amănunţit, care prin r ac UJrs i ur i şi
mişcări în c ordate scoate la iveală dificultăţile
meşteşugulu i . Fiecare parte a unui a semenea
trup, cît şi toate laolaltă, sînt atît de desăvîr­
şite; încît îndrăznesc să spun că nu s ar putea -

închipui - darmite face - ceva mai perfect

şi mai stră lucit. Dar în celelalte maniere este
mai prej os nu numai de el î nsuşi, ci chiar şi
ele alţii ; căci el nu ş tie, sau nu vrea să res­
pec te acele d eo sebiri de vîrstă şi sex amin­
tite mai înainte şi în care Rafael este atît de
a dmirabil. I n încheiere, cine vede o singu ră
fi gură de-a lui Mkhelangelo, e ca şi cum
le ar fi văzut pe toate 3• Dar trebuie să se
-

tină seama că Michelangelo a ales pentru

nud for ma lui cea mai încordată şi impresio­
nantă, iar Rafa el pe cea ma i plăcută şi gra­
ţi,oasă, drept c.are un i i l-au c omparat pe pri­
mul cu Dante, iar pe al d o ilea cu Petrarna.

1 A se vedea pag, 260. nota 1 .

2 Conform impărtirii făcute la pag. 285.
' Prin acest verdict Dolce pare că vrea să dea o ripostă
elogiilor lut vasarl, parafraz!ndu-1 spusele despre bolta ca­
ţ
pelei Sixtine : „ ntr-adevăr p ictorii să nu mat caute a
vedea noutăti. invenţiuni. atitudini. veşminte !mbrăc!nd
personaje, înfăţişări noi şi Imagini impresionante, pline de
variaţie, pentru că el a dat aici toată desAv!rşlrea cu care
se poate face un lucru şi la care se poate ajunge !n
această artă" (p, 961 ) . Comentariul Barocchl subllnllizA că
.,lltt"ratul Dolce se opunea !n felul acesta convingerllor
artistice ale toscanilor (mat ales Vasari) , Iar judecata I u l
scolastică asupra aspectelor negative şi pozitive a l e nudului
mlchelanglolesc era sortită să aibă mare succes la puriştii
din secolele următoare. plnA !n epoca romant9JT!ulul (de
ex. P. Lomazzo. G . Bellori, A. R. Men gs , F. MU!zta) ". 32�
 FA. Nu umbla să mă îmbrobodeşti cu com­
paraţii din astea, deşi ele vin în sprij inul
m eu, căci Dante e plin de sevă şi învă.ţătură,
pe cînd la Pe tmr c a găseşti d oar farmecul
stilului şi înflorituri poetice 1• Asta mi-amin·
teşte de un călugăr minorit 2 care ţinea pre­
d ici Ia Veneţia cu multi ani î n urmă şi, cînd
pomenea de cei doi poeţi, î i spunea lui Dan t·e
messer S eptembrie, i ar lui Petrarca messer
M·a i . p otrivit celor două anotimpuri, unul plin
de fructe iar celălal.t de flori. Da r pune ală­
tur i un nud de Michelangelo şi unul de Ra­
fael. i a r după ce le vei fi cercetat bine, hotă­
răşte care din două e mai desăvîrşi.t.
AR. Ţi-am srpus că Rafael ştia să facă bine
orke fel de nuduri, pe cînd Mkhelangelo le
izbuteşte minuna.t doar într-un singur fel ; şi
a poi cele ale lui Rafael sîn t mai plăcu te.
N-am să spun , cum zicea u n c.ugetă1tor sub­
ti're, că Michelangelo a pictat rîndaşi iar Ra­
fa el gentilomi, căci am arătat doar c ă Rafael
a făcut nudu ri de toate felurile, şi plă<:ute şi
î nfrk oşătnare şi încordate, dindu-le însă
mişcări mai măsurn.te şi armonioase. Dar era
înclina t din fiire spre frumuseţe şi gingăşie,
după cum şi purtările îi erau frumoase şi
pline de blîndeţe, aş:a încît a fost la fel de
îndrăgit de toţi, pe cît de plăcute le erau
tuturor figurile sale 3 •
FA. Nu e de ajuns să spui : nudul acesta
este la fel de frumos şi desăvîrşit c a şi oelă­
lall ; ci trebuie să o dovedeşti.

' A se vedea pag. 2 6 0 ş i nota 3. Oompa.raţia se inti!neşte

şi la .
aJU autori din epocă, de ex. B. Varch! (op. cit„ p. 57-
rn .
' Oin ordinul franciscanilor.
' Vasari sublinia ş! el diferitele calităţi sufleteşti aJe Iul
Rafael, „pe care natura l-a adus !umil !n dar după ce în­
găduise să fie întrecută de artă prin mina lui Michelangelo
Buonarrotl, !ăs!ndu-se apoi întrecută at!t prin artă cit şi
prin purtări de Rafael" (op. cit„ p . 551) . vasar1 pune !nsă
altfel problema meritelor artistice ale lui Rafael : „Dar
dindu-şi seama că nu-l putea ajunge p e Michelangelo !n
domeniul de care se apucase [nudurile] , s-a hotăr!t să-l
egaleze !n altele şi poate să-l şi întreacă ; a purces deci
n u să-i imite maniera, pentru a nu-şi pierde timpul !n
zadar. el sil devină cit mal bun ln celelalte domenii"
325 (p. 569) .
 AR. Mai întîi, răspunde-mi : nudurile lui
Rafael sînt pocit1e, pi1tice, prea cărnoase sau
uscăţive, au muşchii al·andala sau vreun alt
cusur ?
FA. Toată lumea zice că sînt bine făcu•t e,
dar nu a u acea măiestrie care se vede la
· cel e ale lui Michelangelo.
AR. Adică c e măie·strie ?
FA. N-1au acele contururi frumoase pe care
le au nudrutrile celuilalt.
AR. Care sînt a c e st e contururi frumoase ?
FA. Cele care fac ca gambele, picioarele,
mîinile, spatele, pîntecul şi tot restul să aibă
o linie frumoasă.
AR. Aşadar d umi ta l e, ori susţină.tarilor lui
Michelangelo, vi se pare că la nudurile lui
Rafael aceste părţi nu sînt frumoase ?
FA. Mai mul t decî t frumoase, sînt chiar
minun a·te, dar n u în aceeaşi măsură cu nu­
du.r ile lui Michelangelo.
AR. I ar regula după care j u1deca t i acest
frumos de unde o luaţi ?
FA. S o c o t că trebuie luată, cum spu n e a i
chim dumneat a , după natură ş i după s tatuile
antice.
AR. Atunci va trebui să mărturisiţi că n u ­
durile lui Rafael sînt întru t otul desăvîrşite,
r ăci ra r s-a întîmplat să facă vreun lucru în
care să nu imite fie natur a , fie pe antici. Ca
atare figurile lui au oapete, picioare, trun­
c huri, brnte şi mîini minunate.
FA. Nu a c onturat oasele, încheieturile, vi­
n işoarel e şi alte asemenea amănunte, cum a
fcticut Michelangelo.
AR . Le-a contur.a l 1'a fi gurile unde se cerea
şi ama cit se cerea, pe cînd Michelangelo ( să
nu-i fie cu supăra re) a fă cu t - o uneori mai
mul t decît trebuie. Lucru c are se vede atî t
d e limpede , înc î t în această p rivinţă nu e
nimic de a d ău ga t . Şi apoi . să nu uiţi ceea ce
ţi-am spus, că es t e mult mai în semn a t să îm­
b raci oasele î n r otunj imile carnaţiei. deci t să
Ic arăti despuiate ; i ar ca dovadă că este aşa, 3l6
 ti-i dau drept pildă pe cei din untichita te,
care făceau mai înto tdeauna trupuri ne­
tede, cu puţine amănunte. Ceea c e nu în­
seamnă că Rafael a căutat mereu numai gin­
găşia : dimpotrivă, figurile lui fiind variate,
aşa cum spuneam, a făcut şi nuduri încor­
date, atunci cînd era cazul, ca în scenele de
b ătăilie, sau în figur.a bătrînului purtat în
spaite de fiul său 1, şi multe a ltele. Dar nu s-a
siimţit prea a.tras de această manieră, deoa ­
rece er-a încredinţat că menirea de căpeteni·e
a pictorului este de a trezi încîntarea, aşa in­
cit să fie socotit mai degrabă plăcut decît im­
presionan t , dabîndinJd totodată r·enumele că
e plin de farmec 2 ; c ă ci pe lingă invenţiune,
desen şi varietate, pe lîngă faptul că toate
lucrările sale sînt adînc mişcătoare, ele mai
au ş1 msuşirea pe care o aveau, după cum
scrie Pliniu, figurile lui Apelle 3 ; iar aceasta
e frumuseţea , adic ă ace l cev.a c are place atît
de mul t 1a pictori, ca şi la poeţi, înc î t umple
sufletul de o nespusă desfătare, fără să ne
dăm seama de unde izvorăşte acest simţămînt
de plăcere. lnsuşire care l-a făcut pe Pe­
tratca, pictorul plin de măiestrie şi graţie al
formec eJ.or şi vi.r.tuţilior madonnei Laura, s-o
cînte precum urmează :

Şi-acel ceva-n priviri care pe dată

Face din noapte zi, din ziuă noapte,
Mierea amară şi dulce pelinul "·

• DoJce se referă la bătălia din sala lui Constantin Şi la

scena numită Incendiul din Borgo.
• „Luînd aşadar această hotărire [de a nu-l lrnita pe
Michelangelo] , Rafael a Juat [de Ia fra BartOlomeo] ceea ce
I s-a părut potrivit după nevoile şi tnclinaţiUe lui, adică o
cale de mijloc atît In desen cit şi In colorit şi, amestecînd
acest mod cu altele alese din ce aveau mat bun feluriţi
maeştri, a făcut din mat multe maniere una singură, care
p e urmă a fost socotită intotdeauna drept a Jui proprie,
şi care a fost Şi va fi pururi foarte preţuită de a rt işt i . " (Va­
sart, oµ. cit., p. 569) .
> P l i n i u spune : „tnsusirea lui cea mat de seamă !n a rt ă
a fost farmecul, deşi î 1Î aceeaşi epocă au existat pictori
foarte mari ; dar �u toate că I e admira operele, lăudlndu-1
pe toţi, zicea că lor le !lpseşte farmecul său, pe care grecii
li numeau charis : că ei au a\' u t toate celelalte calităţi, dar
ln aceasta el nu-şi are egalul" (op. cit., 35, 36, 17) .
327 • SonetuJ COXV, v. 12-14.
 FA. Ceea ce u i num i t dumn eata frumuseţe
e s te 1mmi t de greci cli aris, iur eu i-aş zice
întotdeauna gratie 1•
AR. Marele Rafael ş ti a de a semenea să
facă desăvîrşit, cînd voia, şi figuri în ra­
cursiu ; apoi îţi mai spun oda tă că în ope­
rele sa le a dovedit o varietate atît de uimi­
toare, incit nu e figură care să s emene cu
a l ta la chip sau mişcări, astfel că nu v ezi nici
urmă dl n ceea ce pictorii de astăzi numesc
manieră, în înţeles ul rău al cuvîntului, adică
o practică prost nărăvi.t ă, care duce la forme
şi înfăţişări foarte a semănătoare între ele 2•
I ar aşa cum Michelangelo a căutat întotdea­
una în operele lui dificultatea, R afael a ur­
mărit, dimpo trivă, simplitatea, lucru , cum
spuneam, greu de atins ; şi a izbutit în ase­
menea măsură, incit p icturile sale par făcute
fltră bătaie de cap, strădani·e şi trudă, ceea ce
este dov·ada unei mari măiestrii� ca şi la scri­
itori, dat fiind că cei mai buni sînt cel mai
lesne de citit : pentru voi, cărturarii, Vergi­
liu şi Ckero, iar pentru noi, Petrarca şi
Ariosto. Cit despre darul de a mişca sufl e­
tele, nu vreau să mai adaug altceva la ceea
ce am spus, decît dacă ai zice că figurile lui
n-au asemenea î nsuşire.
FA. Eu nu tăgăduiesc lucrul acesta. Dar
dumneata ce părere ai desp re figurile lui
Michelangelo ?
AR. Eu nu zic nimic, pentru că acesta nu e
un lucru pe care-l p o ate j udeca oncme şi
n-aş vrea să-l supăr cu spusele mele.
FA. Atunci vorbeşte despre colorit.
AR. Trebuie să avem în vedere întîi figu­
rile îmbrăcate..

1 In . orig. grazla, prin care e echivalat term enul anterior,

venusta, derivat din latinescUJ venus, folosit de Pliniu tn
citatul de mal sus ca sinonim c u g recescul cllaris (farmec,
gralle) .
2 ln <?lig. di maniera, tn sensul de a Jucra după rutinA,
nu urnund o Inspiraţie proprie, ci un stil gata fAcut, CWl·
vcnţ10nal. cusurUJ este deplins şi de Vasarl, cînd aminteşte
de e·;:i1gonu m1chelanc101eşL1, care n-au �tlut ca Rafael sA-şl
_
găsească o manieră proprie (toc. cit.). 328
 FA. l n privinţa asta nu te mai o steni, cac1
ştiu că drapajele lui Rafael sînt mai lăudate
d ecît cele ale lui Michelangelo , poate t o cmai
pentru că primul s-a st.răduit mai mult să
î.mbraee fi gu r ile, iar al doilea să facă nuduri.
AR. Ba Rafael s-a s trăduit şi cu una şi cu
cealaltă, pe dnd Michelangel o doar cu cea
din u r mă . Ca atare cred că acum vei pu tea
s ă - ţ i dai seama că, în privinţa desenului. cei
doi sînt deopotrivă de pricepuţi , b a chiar că
Rafael e mai bun, deoarece s-a dovedit m a i
vari.a l şi a to t cuprinzător, a re sp e ct at mai în­
deaproa pe trăsăturile cerute de vî rstă şi sex,
iar p ioturil e lui au mai multă g r a t i e !;i i sînt
mai plăcute, aşa incit nu s-a pomen i t om ca­
rui a să nu-i plac ă ceva făcut de mina lui.
Ci t d e spr·e c o lo r i t„.
· FA. Şi î n p r i vin ţ a asta sînt de pă r er ed
d umitale ; dar spune mai de p a r te .
AR. I ncîntă torul Rafael i-a întrecut în co­
lori t pe t o ţ i cei ce au pic tat înainte de el.
atît în ulei, cit m ai cu seamă în fresc ă , aşa
incit i -a m auzit p e multi spunînd şi ţi- o spun
şi eu, că pictu r ile lui pe zid d ep ăşesc colo­
ritul multor m aeş tri pricepuţi în ulei, tonu­
rile fi i nd t o pite ş i îmbinate într-un tot fr u­
mos relie fat prin în�regul meşteşug al artei.
Lucru pe care îl spune mereu tuturor Sante
Zago, pictor îndemînatic şi p r icie put în zugră­
vitul pe perete, şi t o t o da'1ă c ercetător al anti­
chităţ i l o r , din care a adunat o mulţime, f iind
de a semene a un bun cunoscăt o.r al i storicilor
şi poeţil o r , deoarece se desfată neconten i t cu
c i t i t ul 1. Desp r e c o l o r i tul l u i Michelang:� lo

• Erudiţia lui Santo zago a fost amintită şi de Pino

(pag. 207) . Se ştie că pictoru.I a fost activ lnt.re 15JO şi 1568
(cfr. c. Ridolfl, Le meravtglie delt'arte, Veneţia, 1648, ed.
Von Hadeln, Berlin, 1314-1924, I, pag. 227). Nu se cunosc
opere păstrate ; Ridolfl U aminteşte ca autor al decoraţiei
corului biSericil s. Giovanni e Paolo şi menţionează că ar
fi studiat operele de artă antică, in special basoreliefurile
columDei lui TraLan. O încercare de reconstituire a activl­
tAtll sale a fost făcutA de c. Gilbert, Santo Zago e la cul­
tura artistica de! suo tempo, ln „Arte veneta", VI, 1952,
p. 121 şi urm. (V .I.S.) .
 n-am să vorbesc, pentru că e lucru ştiut de
oricine că în privinţa asta nu şi-a prea d a t
osteneala 1 , ia•r dumneata eşti d e aceeaşi p ă ­
r e r e cu mine. Rafael î n s ă a izbutit să redea
minunat cu ajutorul culorilor orice lueir u , fie
carnaţi.a, fie veşmintele, priveliştile şi tot ce
poate cădea sub privirea pictorului. A făcut
şi portrete după natură, ca acela al papei
Iuliu al II-lea, al papei Leon al X-lea şi al
mul tor oameni de seamă, picturi socotite
divine 2. Pe lingă aceasta a fost şi mare a rh i ­
tect, astfel încît, d u p ă mo artea l u i B ramante,
papa Leon i-a încredinţat c onducerea lucră­
rilor de la San Pietro şi de la Palat 3 ; ca
atare, în picturile lui se văd adesea clădiri
minunat redate în perspectivă. Dar spre
marea pierdere a picturii, a murit tî năr � . lă­
sînd un num e vestit pretutindeni în Europa ;
însă putinii ani ai vieţii şi i-a trăit nu ca un
cetăţean de rînd, ci ca un princi pe ( cum te
pot încredinţa eu însumi şi cum adevărat
scrie Vasari}, arătîndu-se mărinimos at î t cu
harul cH şi cu banii lui faţă de toţi discipolii
a rtei aflaţi la strîm toare 5 . I.a r după părereit
obşteasc ă , papa avea de gînd să-i dea pălăria

' După c u m s - a putut constata din corespondenta l u i

Aretino, aprecierile acestuia faţă de arta lut Michelangelo
au suferit de-a lungul anilor o modificare dictată de
motive pur subiective, ajungind chiar să-I ponegrească
ln public. Dialogul Iul Dolce reflectă această atitu­
dine vindicativă de după 1545, dar trebuie amintit că,
lntr-o scrisoare adresată chiar autorului ln 1537, Aretlno
spunea : „Ce preţ au c ulorile frumoase irosil;I! in zugrăvirea
unor fleacuri lipsite de desen ? Gloria lor s !ll ln trăsăturile
de penel cu care Ie aşterne Michelangelo, căci eJ a supus
atlt natura cit şi arta Ia o asemenea frămfntare, Incit nici
ele nu mal ştiu dacă-l s!nt maestre sau discipole". (Scris, I,
155 din Iunie 1537, neinclusă in culegerea de faţă) .
' Ambele tablouri sfnt menţionate de Vasarl (p. 559 şi
362) Şi se află astăzi, primu1 Ia Uffizi, celălalt Ia galeria
Pitti (cfr. Barocch!) .
• Bramante a murit Ia 11 m a rt. 1514.
1 La 6 apr. 1520. cind avea 37 de ani.
1 Vasarl U caracterizează astfel : „Se spune că orice
pictor care-l cunoştea şi chiar care nu-I cunoştea I-ar fi
rugat să-i facă vreun desen fiindcă avea nevoie, el !şi !Asa
IucrArile lut ca să-l ajute. Şi întotdeauna a dat de lucru
Ia foarte mulţi, sprijinindu-I şi invăţ!ndu-1 cu dragoste ca
pe nişte fii, nu ca pe nişte meşteri. De acC'ea nu se ln­
Ump!a să plece de acasă Ia curte fărA a fi inso\it de vreo
cinc izeci de pictori bunt şi de Ispravă, care-I în tovărăşeau
ca să-I cinstească. Cu alte cuvinte, n-a lrlllt ca un pictor,
ci ca un principe" . (Op. cit., 2, voi. IV, p. 69) . 330.
 roşie 1, căci pe ling ă harul picturii, Rafael era
înzestr.a t cu toate virtuţile şi purtările ale se
po tri vite unui gentilom. Datorită acestor lu­
cruri, cardinalul Bibbicna l-a împins împo­
triva v oinţei lui să se însoare cu o ne poată
de-a sa, deşi e l t o t amina împlini rea căsăto­
riei :i, aşteptînd ca papa , c are-i împăr tăş i se
gîndul, să-l poată face c ardinal ; iar papa îi
dădus·c chiar cu puţin înaintea morţii slujbn
d e cămăraş 3, rang de mare cinste şi priintă.
Acum poafo să-ţi fie limpede că Rafae l a fo<;t
nu numai egalul lui Mich elangelo în pictură,
ci chiar mai m1re. î n sculptură însă, Miche­
l angelo este unic, divin şi pe o treaptă cu cei
din antichitate, în care privinţă n-are nevoie
de laudele mele sau ale al tora şi n ic i nu
poate fi într·ecut de al tcineva decît de el
î nsuşi.
FA. Mult mi-au plăcut, signor Pietr C? , toate
cite mi le-ai spus, iar de acum î nainte sînt
gata să gîndesc întocmai ca dumneata, căci
cu a semenea judecăţi omul nu se po ate în­
şel.a. Da1r cum mai avem timp berechet, dacă
n - ai ohosH de atîta v orbă, ai putea să mă lu­
minezi şi în privinţa m ăiestriei altor pictori.
AR. Nu-mi stă î n fire să obosesc atî t de
lesne, şi e dealtfel un lucru p e c are ţi-l fă­
găduis1em, aşa că nu vreau să pierd prilejul
de a-ţi v o rbi despre cîţiv a din ei, c a să vezi
că în zilele no.astre cerul ne-a fost to t a tî t de
binevoitor în pictură, c a şi în litera tură. Află
a şadair că Leonardo Vinci a fost în toate pri­
vinţele la fel de mare c a Michelangelo, avînd
î nsă un cuget atî t de ales, încît nu er.a nicio­
dată mulţumit de sine ; ş i cu toate că picta
bine orice lucru, cel mai minuna t îi i eşeau

• Pălăria de cardinal, !ap t confirmat de Vasari (op. cit„

p. 570) .
2 Cardinalul Bernardo Dovizl da Blbbiena, om de cultură
şl literat, foarte influent la curtea lui Leon ;ii X-lea. Fap­
tu l e relatat de Vasarl, dar pu tea fi doar un zvon care
a circulat !n epoc ă. Nepoata se numea Maria �ibblena ş i
se pare că a murit înaintea ! U l Rafael. (Op. c i t . , p . 570) .
s tn orig. cublcu!ario, fapt mcntlonat de Vasari (op. cit ,
.
331 p. 571) .
 caii 1. Apoi a fost alt pictor foarte p reţuit,
care înclreptătise mari aşteptări, anume Gior-
- gio da Castelfranco ; de mina lui se pot ve­
dea nişl·e picturi î n ulei pline de viaţă, cu
culorile atît de bine contopite, incit nu se
zăresc uml>re. Dar spre marea p ierdere a pic­
tu rii. aces·t om de valoare a murit d e ciumă 2.
Alt pictor mare a fost Giulio Romano, care
s-a dovedit prin lucrările �ale un vre dnic
discipol al divinului Rafael. nu numai în pic­
tură , ci şi în arhitectură, fiind foar te preţui t
de Federico , ducele M antovei. o r aş unde a
făcut numeroase picturi valoroase şi pe ca re
l-a împodobit cu c lă d i r i minunate 3. Giu!io
era pri ceput la i nvenţiuni. bun d e s enator şi
foarte bun c o l or i s t . Da r a fost întrecu t d e co­
IorLtul şi m aniera mai gin9aşă a l u i Antonio
da C or r e ggio , ma estru plin de farmec, d e a
cărui mină se văd Ia Parma picturi a tî t d e
frumoase inc i t n-ai putea cere mai mu l t �
Drept este însă că era mai bun colorist decî t
desenator 4• Dar de Fra noesco Parmigiano
ce să mai zic ? Acest.a a ştiut să d e a pictu­
rilor sale un farmec 9e care se simte răpit
oricine le p·rivieşte. Ap o i aşternea cu liorile
cu măiestrie, i ar desenele erau lucriate am
d e î ngri j i t şi frumos, incit o rke schiţă de-a
lui îti incintă och i i. căci dovedeşte o uimi­
toare îndeminare. A muri.t tînăr şi el 5 , şi a
preţui:t nespus numele şi ope ra Iul Rafae.J. La
Rom a se zicea (după cum scrie şi Vasari) că

1 Prin ac eas tă formulare stingace, Dnlce reproduce un

elogiu al J u t Vasart : ..... ca �A n u m a t vorbim despre mA­
i P stria de necn·zut dovedită ln fo rm e l e şi l iniile cailor, pe
care L eo n a rd o l-a redat mal bine dccit arlce alt m:>est ru ,
cu vigoarea m u ş chi lor şi minunata lor frumugcţe". (Op. cit„_
p . 497) .
2 Arta acestul „�fu m ato" glorgionesc ,.. a m i n t itli şi de
Vasarl (op. elf., p. 502) . Pic t o rul a m u rit în 1 :;1 0. clnd avea
doar 33 de ani. Menţionat d� Pino la pag. 225.
3 Glullo Romano s-a mutat la M a n t o v a după r1evastarea
Rnm<'I ln 1527. Aici a realizat nPntru ducele Frederi<' JJ
Gnnzaga nrlnclpala sa <'onstructle arhite<'tonică. v es t i t u !
Palazzo d C' I T!'. care. legat u lterior tot de el cu vechiul
palat duc al. a a!C'Atuit cel mal s
ompt u o s
p11la! al vrem i i .
A Sf' vrdra şi rlogifle J u t Arrtlno d i n scrisoarea II. 379.
' O p i n i e similară I� Vasarl. op. cff„ p. 506.
• A murit tn 1540, la 37 de ani. Menţionat de Plno la
pag. 225. 332
 su f l e t u l a c estu i<:1 î i i n l r n s e î n t r u p , d e o a r ecG
se asL•m 5 n a u mult la c u g e t � i p u r tC:iri 1• Ş i u
f o s t pe n edrept învinuit că s-ar îndel etnici
cu alchimia, căci nu s-a văzu t vreodată un
fîlozof care să dispreţuiască mai mul t decît
el banii şi bogăţiile 2, c um martori sînt dis­
cipolul său, m esser Battista da Parma, sculp­
tor desto lnic 3, p r ecum şi mulţi alţii. Acum îi
ca l că p e u r me cu cinste şi bun r enume vă r u l
l ui , Girolamo Mazzolu "·
. r A . Acest parmezan, căruia i se zice înde­
obşte Parmigianino, este în tr-adevăr foarte
Hi udat.
AR. Pol idoro da Caravaggio a fo st de ase­
menea un pic tor mare · şi deosebit, foarte
iscusit în invenţiuni, desena tor îndemînatic şi
pricepu1t, căulind s ă imite operele antice. Este
drept ·că la colorit nu em prea bun, iar ope­
rele lui cele mai izbutite sînt fresce hlcrate
î n darobscu.r. D ar faptul cel mai uimitor
este că P ol idoro avea aproape douăz.eci şi
u nu sau douăzeci şi doi de ani cînd a început
să învet·e c;1cest me.ş teşug sub c onducerea lui
Rafael 5• A murit şi el tînăr, u cis mişeleşte la
Messina pen tru a fi j efuit de către un slu­
j i tor ticălos , ca re a fost apoi sfî rtecat pe stră­
zile oraşului, după cum o me r ita G.
FA. Acum încep să înţeleg că Michelan­
gelo nu este s ingur în p ic tură .

1 Frază reprodusă textu.al dupA Vasari, op. cit., pag. 692.

2 Vasari este de altă părere în aceastA privlnţA. excla­
mînd chiar de la începutul capitolului despre Parmigianino :
„•De-ar fi vmt Domnul să-şi vadă ele studiul picturii şi să
nu se tină di! fleacuri, umblînd să inghete mercurul ca
să ajungă mal bogat dec!t i i hărAzise natura şi cerul ! Căci
a r fi fost fără seamăn şi cu adev4rat unic in pictur4"
(op, cit„ p, 689) .
' Pictor, gravor şi sculptor, elevul lui Parmigianino (cfr.
R� rocchi) .
' Se numea de fapt Glrolamo Bedoli (c. 1500-1569) , că­
s{ltorit in 1529 cu o varA a maestrul ui său Pannlgianlno,
al cărui nume de familie l-a adoptat după 15W. A lucrat
c a pictor şi arhitect la Parm a.
s Vasari nu pomeneşte de Rarael, în schimb spune cA
Polidoro şi-a făcut ucenicia in loggiile de la Vatican, lu­
crînd ca ajutor de zidar pinâ la 18 ani, dup4 care a inceput
sA invete pic tura (op. cit„ p. 662) .
333 " Aceeaşi versiun.., în Vasari, op. cit., p. 666.
 AR. Andrcil cl e i S u r lo <1 dovedit d e a som e­
n l' u o m <.11re m tî i e s l r i c î n a c e-u s lti M l i.i , iar l u­
c rări le lui i-au plăc u t nespus lui r:rnnc:isc:,
regele Franţei 1• Nici Perin del V aga nu e
mai puţin vrednic de laudă 2, iar pictorii au
preţuit întotdeauna mult operele lui Antonio
da Pordenone, care a fost şi el un maes tru
îndemîna lic şi pricepu t, plăcîndu-i racursiu­
ri1le şi figu rile încordate 3• La Veneţia s e pot
vedea cîteva fresce minunate făcute de el :
de pildă pe faţada casei lui Talenti, un
Mercur redat într-un racursiu izbu tit, o bătă­
lie şi un cal 4, foa,rte l ăudate, apoi o Proser­
pină în braţele lui Pluto, imagine plină de
graţie. ln capela c·ea m are a bisericii San
Rocco l-a pictat pe Dumnezeu Tatăl în cer
înconj urat de înge1ri , şi cîţiva do.ctori şi
ev·angheliş ti , c are i-au a dus mare faimă 5•
N1ci nu se putea altfel, de vreme ce trebuia
să se întreacă cu Tiţian a l nostru, faţă de
care a r ămas însă întotdeauna des�ul de în
urmă G. Ceea ce nu este de mirare, deoarece
( fie spus fără supărare p entru ceilalţi pictori)
numai acesta întruneşte în chip desăvîrşit
toate calităţile oare la alţii se întîlnesc de
obicei răzleţe, astfel încît nu l - a întrecut ni­
meni vreodată în desen s au invenţiune, i·a·r
în colorit nu s-a găsi t cine să-l ajungă. Căci
Tiţi.an este singurul căruia i se cuvine gloria
coloritului perfect, de care nu s-a bucur a t
n i c i unul dintre cei v echi, iar dacă a:u a­
v.ut-o, în schimb celo r moderni le-a lipsi.t fie­
căruia ci.te cev.a ; căci după cum spune.am,
1 Ldem Vasarl, p. 631-632. Citat de Pino la pag. 225.·
2 Menţionat de Pino La pag, 225.
3 Dolce rezumă !n cîteva cuvinte monumentalitatea figu­
rilor şi stilul dramatic al JuJ Pordenone. Menţionat de Pino
la pag. 225.
• Vasari prec.lzează : „A făcut, tot pe Canal G rande, p e
faţada casei IUi Martin d'Anna, multe scene in frescă, în­
deosebi un Curtius p e cal în racursiu, ce pare în intregLme
sculptat în relief ; şi mai este un Mercur care pluteşte ln
aer şi multe alte lucruri foarte Iscusite" (op. cit., p. 653) .
5 Cel patru doctori ai biserici i catol ice şi cei patru Evan­
ghelişti, cum specificii Vasari, op. cit„ p. 653.
" •Concurenta cu Tiţian este menţionată şi de Vasarl.
care spune însă doar că l-a fost prielnică, obligindu-1 la o
muncă asiduă şi atentă.
·
334
 el merge în p as cu natura şi de aceea orice
figură de-a lui e vie, se mişcă, i ar c arnea frea­
mătă de v i.aţă 1• Tiţian n-.a folosit în operele
lui un farmec amăgitor, c i culor i potrivite şi
fireşti. nu înfrumuseţări căutate, ci o depli­
nătate măi·a stră, nu asprime, ci moliciunea şi
frăgezimea naturii ; iar în lucrările sale, lu­
mini.ie şi umbrele se j o.acă şi se înfruntă, se
îngînă şi se topesc întocmai cum se întîm­
plă în natură 2.
FA. Aşa spune toată lum�.
AR. Se cunoaşte dealtfel limpede că na­
tura l-a făcu t pictor ; căci. născu t la Cador-e
din părinti respectabili, a fost trimis de tatăl
lui, pe cînd era copil de nouă ani, la un frate
de-al a ces tuia la Veneţia, care avea una din
slujbele de vază ce se î ncredinţează cetăţe­
nilor, ca să-l pună să înveţe pictura, deoarece
văzuse că se arăta încă de la acea fragedă
v î r s lă î n lr- adevăr înzeslrat pentru artă.
FA . Mult mă bucur să aflu lucruri mai
amănun ţ i te despre un pictor atît de deosebit 3.
AR. Prin urm are, unchiul l-a dus numai­
decît pe băiat l a Sebastiano, tatăl lui Vale­
rio şi I'rancesco Zuccali, mari meş leri î n arta
mozaicului. ridka-tă de ei la acea desăvîrşire
la care au a j uns a stăzi p i c turile bune, ca să-l
înveţe temeiurile artei � . Acesta a încredinţa t

' Impărtăşind admiraţia lut Aretino pentru Tiţian, Dolce

reia chiar argumente din corespondenţa acestuia. (A se
vedea de pildă scrisorile I, 28, II, 197 şi V, 518) .
2 R. 'Pall u cchlnl subliniază că : „Deşi Dolce, îngrădit de
estetica imitaţiei, nu ajunge să sezlseze integral fantastica
fortă a cromatismului tlţianesc, trebuie să recunoaştem că
această apreciere a măreţiei lut Tiţlan este u n fapt de o
importantă fundamentală pentru Istoria criticii de artă, in­
trucît e legată de înţelegerea coloritului ca o antiteză a
mUloacelor de exprimare specifice altor tradiţii". (La cri­
tica d 'arte a Venezia nei '500, p . 22.)
3 Dolce este primul care oferă amănunte legate de î n ­
ceputul uceniciei !Ul Tiţian, căc i vasari îl prezentase ln 1550
doar ca discipol al Jui Giovanni Bellini şi al l u i Giorgione ;
in cd. II a Vieţtior el va folosi informaţiile furl'l!zate de
Dol ce (cfr. Barocchi) .
1 Sebasti.a.no Zuccat1 (cunoscut intre 1467 şi 1527) era pic­
tor. !nfluentat de Pietro şi Antoncllo da Saliba, epigoni
al lui Antonello da Messina. France5co, fiul Iul Seba5tiano.
şi Valerio, nepotul său (nu fiul, cum spune Dolce) . erau
mozaicari. în 1545 au lucrat la faţada bisericii San Marco
după cartoanele Iul Tlţlan. Francesco va fi naşul unuia
335 dintre copi l i lut Titlan. (V.I.S.).
băiatul lui G entile Bellino, care lucra pe
atunci împ.reună cu fratele său Giovanni la
sala Marelui Consiliu, fiind însă mult mai
puţin priceput decît el 1. Dar Tiţian, împins
de propria-i fir e către lucruri mai mari şi de­
săvîrşite, n-avea răbdare să meargă pe calea
seacă şi greoaie a lui Gen tile, ci desena cu
mul tă î ndrăzneală şi repeziciune. Ca atare,
Ge n tile văzînd că băiatul se îndepărta mult
,

d e î nvd.ţături l e sale, i-a spus că n- av.ea să

facă n i c i o ispravă în pictură. A lunei Tiţian l-a
părăsit pe nepri c eputul de G entile, ducîn­
du-se la G i o v;mni I el l i n o ; d a r cum nici ma­
l

niera ac estuia n u i-a fost întru totul pe pla c ,

a trecut la G i o r g i o da Ca stelfranco. Dese­
nînd aşadar şi pictînd alături de G io rgione
( căci aşa i se spunea), a aj uns în scur t timp
atît de priceput în acest meş teşug, incit, pe
cînd Giorgione picta fa tada de la Fondaco
de' Tedeschi c are d ă spre Canal G rande,
lui Tiţian, i s-a încredi n ţ a t cea d e deasupra
Merceriei . el avînd pe il tunci abia douăzed
de a n i �. Acolo a pi ctat o Iudită 3, c u un de­
sen şi un color i t atît de minunat, incit după
ce a fost dezvelită, toată lumea a crezut că
e r a opera lui G i orgione, şi prietenii acestuia
v eneau să-l la.u de, spunîndu-i c ă era cel mai
l�un lucru din cite făcuse. Iar G iorgione răs­
pundea obidit că l u c r a r e a era a d i scipo lului

1 A se vedea nota 2 la pag. 258.

' Amănuntele uc e n i c ie i tui Tiţian furnizate de Dolce pun
in termeni a c u ţ i multdiscutata problemă · a datei de na�tere
a artistului. U c e n ici a la Ge n til e Bellini tr eb ui e să se fi în­
cheiat în a int e de 1507, cînd acesta moare. Cca alături de
G io va n n i Bellini n-a durat ma; mult de v re u n an, pină
in 1508, cind î l găsim p� Tlţian Jucrind alături de Giorgionc
la Fondaco dei Tedeschl. Dacă el avea pe atunci într-ad�­
vi\r 20 ele ani. cum spune aici Dotce, înseamnă că s � năs­
cuse prin 1488. (Cfr„ L. Hourtiq, La Jeunesse de ·:-iţien,
Pa ris. 1919, p . 64 şi u rm .) Mitul artistului matusalemic. Ia
intretinerea căruia a con tribu i t însuşi Tl ţ i a n , pare a-şi do­
vedi astfel fragilitatea. Maestrul nu a m u r it la 103 ani. aşa
cum stă scris in r<'.!listrul d e la San Canriano. La 27 august
. 1576, anul monti sale, Tiţian trebuie să fi avut spre oa d<:
ani. (V.I.S.J .
' Fresc ele executate pe aceasti\ clădire în 1508-1509 s-au
deterior:it curind din cauza c l i m atului, fiind cun oscute doar
d i n �ravurile lui .J. P i<'cini (1658) şi A. M. Zanettl (1760) ,
In 1967 au fos t recuperate însă o s eri e de f ragm en t e de
sub reziduurile descompuse ale unor vechi lucrări d e restau-
rare. · (Ca tal. cit„ Fondaco d c i Tedeschi) . 336
GIORGIONE
Furtuna
către 1 500 , Veneţia, Galeria Academiei.
MICH ELANGELO
desen pregătitor
pentru Bătălia
de la Cascina.

RAFAEL
Portret de femeie
(La Fornarina)
către 1 51 8- 1 5 1 9,
Romo,
Galeria Noţională.
TIŢIAN
Portretul lui Daniele Barbaro
1 544-1 545, Ottawa, Galeria Noţională.
DOMEN ICO MANCINI şi DOSSO DOSSI ( ?)
Fecioara cu pruncul,
1 5 1 1 , Lendinoro (Rovigo), Domul.
TITIAN
Portretul luiC aro l al V-lea, în bătălia de la Miihlberg,
1 548, Madrid, Prodo.
TIŢIAN
Portretul lui Filip ol II-iea
1 51 1 , Madrid, Prodo.
TIŢIAN
Portretul lui Coroi ol V-lea, cu ciine/e
1 532-1 533, Madrid, Prodo.
TITIAN
P�rtretul papei Paul al IV-iea
1 543, Neapole, Muzeul Ca podi monte.
TITIAN
Danae
1 554, Madrid, Prado.

ALBRECHT DORER
Sărbătoarea cununi/or de trandafiri
1 506, Praga, Galeria Naţiona lă.
RAFAEL
Boldossore Costiglione
către 1 51 4-1 5 1 5, Paris, Luvru.
TINTORETIO
Miracolul izvorului
1 577, Veneţia, Şcoala San Rocco.
TINTORETTO
Sfinta Magdalena cu sfinţii Gheorghe şi Ludovic
Veneţia, Gollerio dell'Arsenole.
PARMIGIANINO
Fecioara cu gitul lung
1 540, Florenţo, Uffizi .
MICH ELANGELO
Judecato de apoi
1 536-1 541 , Roma, Capela Sixtină.
RAFAEL
Galoteea (deta liu)
1 51 1 , Romo, Vi lo Chigi (Farnesina).
RAFAEL
Slinto Cecilio
1 5 1 4, Bologn a , Pinacoteco Noţională.
RAFAEL (�i elevii să i)
Schimbarea la faţă
către 1 51 8- 1 520, Roma, Pinacoteca Vatica nului.
RAFAEL
Incendiul din Borgo
1 5 1 4, Romo, Palatul Vatica nului.
RAFAEL
Papa Leon al X -/ea şi doi cardinali
către 1 51 8- 1 5 1 9, Florenţo, Uffizi.
 TIŢIAN
Portretul papei
Paul al /Ii-lea.
cu nepoţii săi Ottavio
si cardinalu/
Alessandro Farnese
1 546, Neapole
M u zeul Ca podi monte.

TIŢIAN �
/nălţarea Fecioarei
(Assunta),
1 51 6-1 5 1 8
Veneţia,
Sa nto Mario
dei Frori.

ZANETTI
copie d u pă ludita de Tiţion
(Venetic. Fondoco dei Tedeschi, 1 508), 1 760.
TIŢIAN
Sfintul Ioan
Botezătorul
1 545, Veneţia
Galeria Academiei.

TIŢIAN
Sfintul Marcu
cu sfinţii Sebastian,
Rocco, Cosmo
şi Damian
1 51 1 , Veneţia
Santo Mario dello Salute .

.._
TIŢIAN
Fecioaro familiei Pesoro (Retoblul Pesoro)
1 51 9-1 526, Veneţia, Santo Mario Glorioso dei Frori.
TIŢIAN
Fecioaro Mario
şi şase sfinţi
1 542, Roma
Pinacoteca
Vatica nului.

TIŢIAN
Venus şi Adonis
1 544, Ma d ri d
Pra do.
 său , care dovedea că-şi întrecuse maestrul ;
b a chia,r n sta t cîteva zile î n chis în casă plin
de deznădej de, văzîncl c ă tînărul era mai
priceput decît e l 1.
FA. Am auzit că Giorgion e a r fi spus că
Tiţian er a pictor încă din pîntecele maică-si.
AR. N- a trecut mult şi i s-a dat să facă un
tablou pentru altarul mare de l a biserica Mi­
noriţilor, unde Tiţian, încă foarte tînăr 2, a
pictat !nălţarea Fecioarei la rnr însoţită de
un stol de îngeri, închipuindu-l deasupra pe
Dumnezeu încadr a t de doi î ngeri. Parcă o
vezi într-adevăr înălţîndu-se, cu chipul plin
de smerenie şi veşmîntul fluturînd unduitor.
Jos sînt apostolii, care prin felurite atitudini
îşi arată bucuria sau uimirea, ia·r cei mai
muJţi dintre ei sînt mai mari decît în natură 3•
Tabloul are vigoarea şi măreţia lui ·Mkhe­
l angelo, graţia şi farmecul lui Rafael, şi colo­
ritul firesc a l naturii. Totuşi aceasta a fost
prima lui lucrare publică în ul·eL şi a termi­
nat-o într-un timp scurt, pe cînd era foarte
tînăr. Dar pictorii proşti şi mulţimea. nepri­
cepută, care pînă atunci nu văzuseră a ltceva
decît picturile moarte şi r eci ale lui Giovanni
Bellino, G entile şi Vivarino 4, care er.au 'lip­
si te de mişcare şi relief ( căci Giorgione nu
avusese încă lucră1ri publice în ulei şi înde­
obşte nu făcea decît busturi şi portret1e), au
ponegrit tabloul în fel şi chip 5• Pe urmă, cînd

1 Relatind acest episod, Vasari precizează că Giorgione

nu s-a mai lăsat văzut pină ce Tiţlan n u şi-a terminat
întreaga lucrare, pentru ca lumea să afie cine e autorul
şi să evite astfel aceste echivocuri supărătoare, care !-au
făcut să rupă relaţiile cu discipolu! său (op, cit., p. 993) .
2 Aflrmatle eronată, deoarece comanda pentru biserica
Santa Maria Gloriosa de! Frari i s-a dat lui Tlţlan în
1518 şi a fost inaugurată la 1518, deci ta zece ani dupli.
lucrarea de l a Fondaco dei Tedeschi, clnd el avea către
30 de ani. (Catal. ctt., nr. 82) .
3 Tablou! are dlmenslun; mari (6,90 m X 3,60 m) .
• Alvise Vlvarini (c. 1446 - c. 1505) . ultimul descendent
al unei familii de pictori din Murano, aflată peste o jumă­
tate de veac tn concurentă cu atelieru! Belllnl, şi al cărei
stil cu reminiscenţe gotice a fost înlăturat de reforma lui
G!ontlone.
5 Nu tntimp!ător Titian a obţinut această comandă im­
portantă lndată după moartea lui Giovanni Belllnl, Iar ma-
"'
3 3.1 n ! „ra sn nou� si revolutlonară fată de tradiţia picturii re­
ligioase din Veneţia l-a deconcertat pe ben<"flciari, care
invidia s-a mai potolit iar adevărul le-a des­
chis treptat ochii, oamenii au început să se
minuneze de noua manieră născocită la Ve­
neţia de Tiţian, şi de atunci î na inte toţi pic­
torii s-au stră duit s-o imite ; da•r cum nu
erau învăţaţi cu ea, se rătăceau pe drum. Ce
e drept, poate fi privtt ca o minune faptul că
Titian, fără s ă fi văzut pe atunci antichită­
ţile din Roma 1 , care au fost o lumină călăuzi­
toare pentru toţi p ictorii mari, ci doar cu pil­
pîirea pe care o descoperise în lucrările lui
Giorgione, a desluşit şi a înţeles ideea pictu­
rii desăvîrşite 2.
FA. Grecii vechi aveau un proverb, cum
că nu le e dat tuturor să aj ungă l a Corint 3•
Şi după cum spuneai, puţini ajung să picteze
bine.
AR. Intre timp Tiţian a dobîndit prin ope­
rele sale o as·emenea faimă, incit nu era gen­
tilom in Veneţia să nu dorească un portret
sau altă luc.raire de mina lui ; i s-au încre­
d inţat pentru mai multe biserici felurite
opere, ca tabloul cerut de i luştrii gentilomi
ai familiei Pesaro, tot pentru alt arul din bi­
serica Minoriţilor " · unde se află un aghiaz­
matar cu o mică statuie în marmură a sfîntu­
lui Io.an Botezătorul făcută de Sansovino 5.

s-au hotArlt să accepte tabJoul doar după ce ambasadorul

Austriei se oferise să-l cumpere (cfr. cata l , cit., nr. 82).
1 In dorinţa de a accentua geniul lui Tiţian, Dolce pune
ln termeni eronaţi raportul artistului cu arta antică. Picto­
rul a cunoscut fără îndoială Importantele colecţU de antl ­
c hititl existente Ja Veneţia - a lui Iacopo Bell1n l . a lui
Bembo, a lui Grtrnani. (Cfr. B. Forlatl Tamaro, La for­
tuna delia scultura greca nel gusto veneziano del '500, !n
Studt vasarlanl.„, Florenţa, 1952, p. 239-242 ; Marilyn Perry,
Cardinal Domentco Grtmant's Legacy of Anctent Art to
Venlce, ln „Journal of Warburg and Courtauld Institutes",
XLI (1978) , P. 215-244.) (V.I.S.) ,
' PaJlucchinl, reproductnd această frază, adaugă : „Aici
se forţează pentru prima oară raportul Isto ric dintre G ior­
glonc şi Tlţian tn favoarea celui de al doilea. fapt care a
generat una din cele mal pernicioase confuzii din istorio­
grafia artisl ică" (op. cit., p . 22) .
3 Proverbu! este citat de Horaţiu, Epistole, I. 17, 36.
' Tabloul e comandat in 1519 de Iacopo Pesaro, episcop
de Paphos, pentru capela familiei respective din biserica
santa Maria de! Frari, dar va fi terminat abia tn 1526
(catal. cit„ nr. 128) . Amintit de Vasarl, op. cit., p. 996.
5 1.acopo Sansovino . . Sculptura e menţionata şi de Vasarl,
op. cit., 2, VOI, VII, p. 29-30.
 ln ta bloul acesta Tlţian u închipuit - o pe
Fecioară cu pruncul în poală, care ţine cu
drăgălăşenie un picior ridicat, sprij inindu-se
cu celălal t pe mina F ecioarei ; în faţa ei se
află sfîntul Petru cu o înfăţişare venerabilă,
care, întors spre ea 1 , ţine o mină pe cartea
deschisă sprij inită de mina cealaltă, avînd la
picioare cheile. Se vede ş i sfîn tul Francisc,
apo i un oştean cu un steag şi cîteva figuri
a le celor din n eamul Pesaro 2 , care parcă a r
f i v ii . Î n incinta mănăstirii, în biserica S a n
Nicolao, a făcut pen tru a ltarul m a r e u n t a ­
blou î n c a r e numitul sfînt este figura prin­
cipală, îmbrăca t cu o e tolă de aur, cu fir as­
pru şi strălucitor ce pare într-adevăr î ntr e­
ţesut ; de o parte e sfînta Ecaterina plină d e
graţie î n toată înfăţişarea ei divină, i a r de
cealaltă sfî ntul SebasUan , nud, cu o a lcătuire
minunată şi un c olorit a l c arnaţiei atît d e
firesc, i ncit par<:ă a r f i viu, nu pic tat. Ia r
Pordenone , care s-a dus să-l vadă, a spus :
„Socot că Tiţian a făcut nu<lul acesta din
oarne şi nu din culori" 3• Ceva mai î n spate
s e văd alte figuri foarte frumoase, ce par să
privească înspre Fecioara închipuită î n înal­
tul cerului cu oîţiva îngeri , iar toate perso­
naj ele sînt pline de o mare evlavie şi sfin­
ţenie, c a să nu mai v orbim de chipul sfîntu­
lui Nicolae, care es-te într-adevăr minunat şi
de o ne,spusă ma i estate.
FA. Am văzut de multe ori aceste opere
într-adevăr divi.ne, care n-ar fi putut fi făcute
de altă mină.
AR. I n biserica Santa Maria Maggiore a
făcut un tablou cu Sfîntul Ioan Botezătorul
în pustiu, despre c are se po ate spune de

• Dolce se înşeală, căci st. Petru e lntors spre partea

opusă, privind la donatorul Iacopo Pesaro, tngenuncheat la
picioarele lui. .
2 Familie patriciană care a . dat Veneţiei numeroşi căpi-
tani şi demnitari de seamă.
' Vasarl elogiază şi el tabloUl de la San N!ccolb al Fran
cu Fecioara ln glorie şt şase şflnţt, pictat prJ.n 1535, inslst1nd
indeoseb; asupra acestul nud. Pictura se află in prezent
339 la Pinacoteca Vat!cană. (Ca tal. cit. nr. 170) .
asemenea cil nu s·a mai văzut vreo dată ceva
mai bun şi mai frumos, a tît ca desen cit şi
prin colorit i. L a S an Giovanni e Paolo a
tăcut tabloul cu Martiriul sfîntului Petru că­
zut la pămînt, .asupra căruia călăul ridică
braţul ca .să-l lovească, pe cînd un călugăr
se îndepărtează fugind, iar în văzduh se
apropie nişte îngeraşi cu cununa mar tiriului
şi se vede un crîmpei de privelişte cu nişte
arbuşti de .soc ; toate acestea sînt inchipuite
a tî t de desăvîrşit, încît pot fi mai degrabă
invidiate decît imitate. Călugărului care fuge
i se citeşte spaima pe chip de parcă-l auzi
ţipînd, iar mişcarea-i e plină de agerime, ca. a
unuia cu adevărat î nfncoşat, ca să nu mai
spun că veşmîntul ·este făcut într-o manieră
cum nu se întîlneşte la nimeni al tul. Faţa
sfîntului Petru are paloarea celor aflaţi la un
pas de moarte, iar braţul pe care-l întinde şi
mina sînt făcute în aşa fel, incit se poate
spune într-adevăr .că arta a întrecut natura.
Nu mai s tau ·să-ţi de.scriu frumuseţea inven­
ţiunii, a desenului şi a coloritului, că.ci îţi e
cunoscută şi dumitale şi tuturor :<. De aseme­
nea, to t pe cînd era Tiţian încă foarte tî­
năr, s enatul l-a plăti.t bine rpentru picturile
din sala de care am mai amintit : scena cu
Frederi c Barb arossa, venit, cum spuneam, să
sărute piciorul papei 3, iar pe cealaltă latură
a sălii, o bătălie cu t o t felul de soldaţi, cai

' Descris de Vasari (op. cit., 996) , tabloul este datat in

general din anii 15�0-45 şi se află ln prezent la Galeria
Academiei din Veneţia (catal. cit. nr. 228) ,
' Vasan consideră această pictură „cea mai desăvirşltă.
cea mai lăudată, cea mai mare ŞI mai bine concepută clin
cite a făcut vreodată Tiţian in toată viaţa lui" (op. cit.,
p. 997) . Tabloul, comentat foarte elogios şi de Aretino in
scrisoare a I, 213, l-a fost încredinţat 1u1 Tiţian in urma
concursulut organizat ln 1528 de Confreria Sf. Petru, la
care au participat şi Palma cel Bătrln şi Pordenorne, fapt
.
menţionat de Plno (v. pag. 243 şi nota i) . Inaugurată in
1530, opera a fost distrusă in incendiul din 1867, fiind in­
locultă apoi cu o copie atribuită lui Cigoli (catat. cit„
nr. 137) .
3 Despre această pictuxă s-a vorbit la pag. 291 (şi
notele
respective) .
34C
 şi a l t<;? figuri foarte izbutite 1 ; printre a ces­
tea, o fată căzută într-un şanţ înoearcă s ă
i asă cu mîinile agăţate d e m a l , întinzind c u
o mişoare firească un picior c e p arcă n-ar fi
pictat ci făcut chiar din c arne. După
, cum
vez i , trec în fugă p este aceste opere, căci
d acă m-aş apuca să vorbesc doar despre păr­
ţile lor cele mai izbutite mi-ar trebui o zi
înt r e a gă . Faima lui Tiţian n - a rămas îngră­
dită între hotarele Veneţiei , ci, răs p îndin ­
du-se în toată I tal i a i - a făcut pe mulţi sen i ori
,

să dorească lucrări de-ale lui ; printre a c eş­

tia au fost A l f onso ducele Ferir arei, Frede­
,

r i c , ducele Mantovei , Francesco Maria, duce

d e Urbino şi mulţi a l ţ i i 2• Iar o d a t ă ajuns ă l a
Rom a , l - a îndemnat p e papa Leon să-l cheme
a colo în condiţii foa rte m ă gul i t o a re pentru,

ca, p e lingă picturile lui Rafael şi M i che l an ­

gelo, Roma să aibă şi de mina 'lui c îteva lu­
crări divine. Dar marele Navagero, cu nos ­
cător la fel de bun î n p i ctură pe d t era şi în
poezie , îndeosebi în cea latină p entru c a re a
fost atît de p r eţuit, î nţelegî nd c ă , dacă-l pier­
dea pe el, Veneţia a r . fi rămas v ă duvită de
una din podoabele e i cele mai d e seamă, a
făcut în aşa fel încît să nu plece 3. Renumele
lui a ajuns şi î n Franţa, astfel încît regele

t Dolce n u urmează o ordine cronologică în aceste pre­

zentări. Prima pictură din sala Mareli.:i Consiliu a fost
executată prin 1522 ; cea amintită aici, cunoscută in general
sub titlui Blltd!ia de !a Cadore (v. nota 2 Ia pa,g. 290) , este
propusă de Tiţian în 1513 şi terminată abia in 1538, iar in
1577 va fi distrusă de incendiu. S-a păstrat o copie la Uffizi,
o gravură de Fontana din 1569 şi alta anonimă la Albertina
din Vdena (catal. cit. nr. 106) .
2 Relaţiile lui Tiţian cu Alfonso I de Este încep în 1516,
.
după moartea Jul Giovanni Dellini, !n locul căruia , a lucra
pentru curtea din Ferrara ; cu acest prilej se stabilesc din
1523 �i raporturile cu Frederic II Gonzaga din Mantova,
va
unde se va duc e in repetate rinduri. :nin 1532 Tiţian
lucra şi pentru Francesco Maria I delloi Revere, căpitan
general in solda Veneţiei.
• In 1513 Pietro Bembo, pe atunci secretarul papei Leon
al curţil
al X-lea, ii oferise !Ul Tiţia.n funcţia de pic.tor
Roma
papale ; dar el va tot amina hotărirea, aJungînd la
341 a bia in 1:rn.
Francisc I - a îmbiat d e a semen e a cu t o t felul
de măriri ca s ă - l aducă la dînsul 1 ; dar Ti­
tian n-a v rut cu nici un chip să părăseasc ă
Veneţia, unde venise d e m i c copil şi şi-o
a;Jesese c a patrie. D e spre Ca rol Qui-ntul ţi-am
vorbit 2, aşa tncît îţi voi spune drept în­
cheie1re că nu s-a afl a t vreodată u n pictor
mai preţuit d e t o t i principii decît a fost ne­
r.ontenit Tiţian. Vezi aşadar c i tă putere are
m ăi estria desăvîrşită.
FA. Zică oricine ce-o vrea, dar virtutea 3
nu poate rămîne ascunsă şi orice om dărui t
cu har, dacă e întelept, este făurnrul p r o ­
priei lui soarte.
AR. Şi fără-ndoială, Fabrini , ·se poa.te spu­
ne în t r - ad ev ăT că n imen i n-a adus vreodată
mai multă faimă picturii de cit Tiţian ; c ă c i
.
cunoscîndu-şi d e stoinicia, el şi - a tinut în tot­
deauna arta Ia mare preţ, primind să lu creze
d o a r pentru o a m eni i d e vază s i pen tm cei
c a re-i nuteau r ă sp lăti cum se rn­
m eri·t ele
v in e '· Mi-ar lua prea mult timp să -ti 1nsir
ooritretele făcuif� ri P el . ca re stnt rttît rie
desăvîrşite inert n i ci m odel ul viu nu ec;te
mai nlin riP viri t ă . s i toritP sî nt numai dP
rpqi, fmnăr.n ti . ni'lni. nri ndni s ri n r1 l t i o =i m i:>n i
rle seamă. T ri r l a Ven eti fl n - fl fost r f! rrli n fl l
sr1u loruHor rl e va7.ă r fl r e sl!i n 11 se du că l r1
P l acasă pen tru n - i VPderi lucrărlle s i ca re sl!

t Se cunosc foarte puţ!ne date despre relaţiile dintre

Titian şi Francisc I. E greu de presupus cA s-au lnt!Jnit
pe vremea campaniei franceze !n Italia (1525) . Ştim !nsă
că ln 1538 Aretlno ii trimite lui Francisc două l u c rări. din­
tre care una era probabil portretu\ regelui (acum l a Luv ru ) .
făcut d e Tltian dupA medalia lut Cell inl. Cfr. J. Adh�mar
Aretlno : artlsttc advfser to Francisc I, in „ .Journa of the l
Warb. and Court. Inst.", XVII (19�4) . p. 311-318. (V.I.S.) .
2 La pag. 277-270.
• Termen folosit tn sensul unei capacităţi d eoseb te, adică i
talentul. (a se vedea nota 2 Ia pag. 323) .
' Sub această formulare este menţionată de fapt pro­
verbiala aviditate n lui Titlan. rare l-a făcut P" Iacopo
Bassano să-l înîătişeze drept căm ă t a r în Izgonirea zarafilor
din templu, ast!izi pierdută. (Cfr. Aretino, cd. cit., voi. nr2,
P. 481) . . Vezi şi Aretino, scris. I I I , J89. 342
 n-aibă portretul făc u t de el. Ne-ar lua de
a semenea pre a mult t i mp s ă vorbim despr�
tablourile aflate în î ncăperile Colegiului, ca
şi despre numeroasele picturi făcute de el
pentru împăra t şi regele Angliei : cum este
aceea cu Sflnta Treime 1 , cu Fecioara plîn­
gînd � , cu Tityus, Tantal, Sisif 3 , Andromeda
şi Adonis 4, a cărui gravură în aramă v a
putea f i văzută în curînd , precum şi a lte
scene din istorie şi l egende 5 ; lucrări divine
a tît ca desen c i t ş i c a inven ţiune şi colorit.
Dar eu îmi infrînez laudele, atît pentru că
î m i _ e prieten şi tovarăş, cit şi pentru că doar
orbul nu ved e so arele. Dar vreau să mai
spun că Titian a picta t la Mantova pentn.r
ducele Federico efigiile celor Doisp r ezece
împărati, luînd unele după medalii, iar a l tele
după statuile a n tice. Şi sînt a tî t de desăvîr­
şite, încît o mulţime de oameni se duc în
oraşul acela d o a r c a să l e vadă, părîndu-li-se

1 Executat Intre 1551 ş i 1554 pentru Carol Qutntul, care

s
tlgureazA tn tablou. VasarJ menţionează C'll ac e ta l-a luat
cu el la m-rea Yuste, dup!I ce abdicase tn 1555 (op. cit.,
t
p. 1001). In prezent se afl!I la Prado ceatal. c t . nr. 357) .
i In comentariu! Baroccht se spune cA „Dolce face pro­
babil o contuzie cu Magd al en a pl!ngfnd" ; dar avlnd tn
e
vedere contextul în care e amintită lu c rar a, se poate pre­
supune că se re e
fe r a Ta um1 din cele douA Ma t r dolorosa e
executate tot pentru Carol QulntuJ - mat probabil cea cu
mllnlle dC'nlirtate. trimi•A !n Fl a n dra in 1554 odată cu opera
mentlonată înainte. (Ca tal. cit „ nr. 365)
e
• Toate tr i slnt menţionate de V asarl (p. 1001) şi au
fost comandate !n 1543 d e Maria de Au.•tr1a, ln ti m pu l
primei şederi a lui Tltlan Ia Augsbur<!. Au fo�t trimise
ln anul urmlitor la palatul Binche din Flandra, unde Tantal
x e
a dispărut l n Jaful d i n 1554 : celelalte douli. e p diat e tn
Spania, se află acum la Prado. Gigantul Tytius, precipitat
d e Ze us ln Tartar unde dol vulturi ii de vo z
re a ă tlcntul. a
fost adesea confundat cu Promcteu. t
(Ca a l . cit. nr. 320,
321, 322)
ţi
• M en on at e
şi de Vasarl. cele douli tablouri au fost
C'Xecutat e p nt e ru
Filip al II-iea : Venus şi Adonis ln 1553,
trimis ln Anglia la căsătoria acestuia cu Marta Tudor (1554,
arum la Prad o) , cînd Tiţian promite şi tabloul cu Perseu
şf Îlndromeda. I n prezent la Londra, Wallace coli. (Catal.
cit. nr. 355 Ş i 441) .
il
& Lucrăr e trimise împăratul u i ln Spania. al cAror titlu
i e ţ t
nu m a c m n iona aici, erau : Danae (la Prado) . tr i m is!!
în 1554, şi Medeea şi Iason (pierdută) , in 155r.. In afara
picturilor m en on a ţi te
de DoJce, Titlan mai execută pentru
i.J
Carol Qu int l un Eccc Homo (Prado), Venus şi organistul
343 (Prado) , Nol; me tanyere (Pra.do) . (V.I.S.) .
că privesc chipurile cezarilor a devăraţi, şi
„
nu nişte picturi 1 •
FA. Ştiam şi eu că foarte puţini oameni de
rînd se pot l ăuda că au un por tret sau vreo
a l tă pictură de mina lui.
AR. Prin urmare Titia n al nos tru este di­
vin şi fără seamăn în pictură, aşa că Apelle
însuşi, dacă a r trăi, a r trebui să-l cinstească
fără supărare. I ar pe lingă marea lui măies­
trie î n pictură, ma i a re multe alte î nsuşiri
vrednice de toată lauda. Î n primul rînd e
foarte modest, nu-l auzi bîrfind pe nici un
pictor 2, şi c gata să vorbeasc ă de bine des­
p re oricine o merită. Apoi este un foarte
i scusi t vorbito r , cu o minte şi o j udecată
fără cusur în toa te privinţele, are o fire bla­
j ină şi plăcută, este îndatoritor şi cu pur­
tări foarte alese, iar cine a stat o dată de
vorbă cu d însul îl îndrăgeşte pentru tot­
deauna.
FA. Toate acestea sînt c i t se poate de
a devărate. Şi cum socotesc c ă nu ţi-a mai
rămas altceva de adăugat la subiectul nos­
tru, să-i punem c apă t spunînd că, deşi în
timpurile de a stăzi au fost multi pictori mari.
aceştia trei rămîn m ai presus, a dică Miche­
langelo, Rafael şi Ti ţian.
AR. Aşa este, dar cu deosebirea de care
am v orbit j nainte. Acum însă mă tem ca
pictura să nu decadă din nou, căci printre
cei tineri nu se vede nici unul mai răsări t
care să trezească nădejdea că se va ridica
la o măiestrie ad evărată , iar cei ce ar putea

' Portretele au fost expediate la Mantova lnceplnd din

1537, a po i transferate !n 1628 ln Anglia, iar culind după
aceea ln Spania. unde s-au pierdut. Sint cunoscute din c e l e
12 gravuri ale lui E. Sadele r şi din diferite copii. (Cala!.
cit. nr. 182)
' Aflrmal!e exagerată, deoarece maestrul se arăta bine­
voitor îndeosebi faţă de artiştii care nu riscau să-i devină
rival i . nu însă şi faţă de per3onalităţi mai puternice, ca
Tintoretto sau Veronese. Şi cu toate că, pentru acesta din
urmă. Ti\ian a manifestat mat puţină antipatie, faptul că
Aretino. ea şi Dolce, au trecut sub totală tăcere numele
lui, este la fel de grăitor ca şi aluziile puţine, dar răuvoi-
toare, la adresa lui Tintorctto. 344
să aj ungă buni se l asă s tăp î n i t i de lăcomie.
nemaidî ndu-şi n i c i o o s t enea l ă. î n luc rările
lor. Ceea ce nu se poate spune însă despre
Battista Franco veneţianul 1 , care lucrează cu
s t ă r u inţă, pictînd şi desenînd, pentru a face
cinste Veneţiei ş i a-şi ci obîndi un renume
.trainic, astfel incit este un maestru cunos­
cut şi preţuit atît în pictură cit şi în desen.
Iar dumneata să cauţi ca de acum înainte
lăsîndu-ţi deoparte simţăm intele, s ă fii u �
judecător mai drept.

• In capitolul dedicat acestui artist minor. (zis Samolel) ,

Vasarl subliniază mal ales meritele sale ca desenator, pre­
zentind cu multe rezerve activitatea Iul de pictor. Comen­
tariul :;larocchl relevă ciudăţenia menttonărli in final a
acestul artist care işi făcuse ucenicia prin studii mlchel­
ang!oleştl, subliniind totodată absenta oricărei referiri la
Veronese şi Tintoretto, in pofida renumelui de care se
bucurau la Venetia. Atitudine părtinitoare, ca ş i aceea faţă
de M ichelangelo, men ită să-l glorifice p e „divinul Tl\lan",
după cum anunţa însuşi tillul dialogului Iul Dolce.
 I N DICE' D E N-UM E

Acquavlva Giannantonio 303 n. 2, 304 n. I . 306

Donato de, duce de Atri, n. l şi 2, 308 n . 2, 3 1 0
demnitar la curtea Fran­ n. 2 , 3 1 2 n. 1 ş i 4 , 3 1 3,
tei : a - 1 65 şi n. 3 3 1 4 n. 1 , 3 1 5, 3 1 7 n. 1
Adda, Agosto d', nobil Alberlus Magnus, filozof,
milanez : a - 1 59 şi n. 1 teolog : p - 1 8 1 n. 1
Adh�mar, J. : d - 342 Alcibiade, general grec :
n. 1 p - 220 şi n. 4
Adrian, împărat roman : Alexandru III, papă : d -
.
d - 280 291
Aelian : v. Elian, Claudiu Alexandru Macedon, rege :
Agesandru, sculptor grec : a - 70, 77, 78 n. l, 1 09,
d - 322 n. 3 1 3 1 , 1 32 şi n. 3, 140 ; p
Aginense, familia : a -'- 74 - 1 99 şi n. 4, 200, 201
Agostino Veneziano, gra­ şi n. 3 ; d - 260, 275, 276,
vor : d - 321 n. 2 277, 282 şi n. 3, 286, 307,
Alberti, Alessandro : a - 3 2 1 , 322
1 39 şi n. 3 Alexandru Sever, împărat
Alberti, Leon BalUsta, ar­ roman : p - 197 şi n.
hi t., sculpt., p!ct. şi lite­ 7 ; d - 280
rat : a - 65 n. 3 1 p - Alunno, Francesco del Bai- '
1 77 şi n. 3, 1 82 n. 1 , Io, zis, caligraf şi lexico­
1 83 n . 3 , 1 84 n . 1 ş i 3, graf : a - 75 şi n. 6,
1 86 n. 1 . 1 87, 1 9 1 n. l , 77 n. 2
1 94 n . 2, 1 95 n . 1 ş i 2, Andrea del Sarto, pictor :
1 96 n. 3, 1 97 n. 3-8, 1 98 a - 81 n. 4 ; p - 225
n. 2 şi 3, 202 n. 2, 205 şi n. 1 7 ; d - 259 şi n .
n. 1 şi 2, 206 n. 1 şi 4, l , 334
208 n. 2, 209 şi n. 2-3, Andrea Schiavone : v . Mel­
2 1 0 n. 2, 2 1 1 n. 1 . 2 1 2 n . dolla, A.
2 , 2 1 3 n. 2 s i 3 , 2 1 9 n . 3 , 229 Androcide, pictor grec :
n. 1 . 232 n. 2, 235 n. t . 237 p - 222
n. 5, 239 şi n. 3, 24 1 Angela de! Moro, zisă Zaf­
n. 2 ; d - 265 n. 1, fetta, curtezană venelia­
277 n. 3 şi 4, 280 n. nă : a - 1 29 şi n. 4-5
7, 282 n. t. 283 n. 2, Anic hini, Luigi, gravo r : a
289 n. 3, 294 n. 1, 297 -56 şi n. 2, 1 30 şi n. 1 ,
n. 1 , 299 n. I , 302 n . 2, 1 56 346
 Anselmi A n to n io : a - 1 24 , J20 n. l , 330 n. 1 , 332 n.
şi n. 3 , 1 54 ; d - 258 :l, 335 n. 1, 340 n. 2, 342
şi n. 1 n. 1 şi 4, 344 n. 2
Antonello da Messina, Ariosto, Ludovico, poet :
pict. : d - 335 n. 4 d - 265 şi n. 5, 266 şi
A pelle ,pictor g r. : a - 62, - n. 1 , 292 n. 1 , 296, 297,
70, 90, 1 32 şi n. 3, 1 28, 3 1 5 şi n. 2, 328
1 40, 1 59 ; p ---,- 1 99 şi n. 4 , Aris tide, pictor gr. : p -
200, 201 şi n. 4, 202 n. 202 şi n. 2 ; d - 280
2, 203 n. 3, 21 L 2 1 3 şi Aristotel, filoz. gr. : p -
n. 2, 219 n. 3, 222, 223 n. 1 80, 1 8 1 n. 1 şi 2, 1 88
l, 238 şi n . L 244 ; d - n. 2, 1 89, 1 92 n. 1 , 229 n. 1 ;
259 Şi n. 2, 2o0. 265 ŞI d - 270, 272 n . 2 , 274
n. 4, 274-276, 300 şi n. ş i n. 3-4, 276, 281 şi n.
3-4, 307, 309, 3 1 0, 31 L 7, 286 n. 1 , 289, 307 n. 1
3 1 3 , 327 şi n. 3, 344 Armenini, G. 8- : p - 206
Apollo Doro : v. Apolodor n. 2, 2 1 6 n. 2
Apolodor, pict. grec : p - Aspetti, Tiziano degli, zis
220, 221 n. 1 şi 2 Minio, sculptor : a
Apolloniu Rodianul, poet 1 1 9 şi n. 1-2, 1 46 şi n. 2
gr. : d - 261 şi n. 2 Athenaios, scriit. gr. : d -
Aragon, familia : a - 74 297 şi il. 2, 300 n. 4
Ardices, pict. grec : p - Athenodor, sculpL gr. : d -
2 1 9 şi n. 4, 220 n. 1 322 n. 3
Aretino, Pietro, scriitor : a Atri, duce de : v. Acquaviva
- 56 n. 2 şi 4, 59 n. 1 , Attalus, regele Pergamului :
60 n . 2 , 4 ş i 6 , 6 1 n . 2, p - 202 şi n. 3 ; d -
65 şi n. 1 , 2 şi 3, 69 n. 2, 280
71 n. 1-3, 72 n. e, 73 n. August, împărat roman :
4, 77 n . 1, 83 n. 1 , 88 n. a - 67 n. 1 ; d - 277,
1, 89 n. 1, 9 1 n. 1, 92 n. 3 1 8 n. 2
1 şi 2, 94 n. 2, 95 n. 1 , Avalos, Alfonso de, marchiz
9 9 n . 2 , 1 02 n . 1 ş i 2, 103 de Vasto, guvernator Mi­
n. 2, 105 n . 2 , 1 08 n. 1 , lano : a - 83 şi n. 1
1 09 n. 1 , 1 1 0 n . 1 ş i 2, Avalos, Franresco Ferrante,
1 1 5 n. 2, 1 1 7 n. 4 , 1 1 8 n . fiul lui Alfonso : a -
1 şi 3, 1 1 9 n . . 1 şi 3, 123 84
n. 2, 1 24 n. 2 şi 3, 1 26 Bacei, Francesco, nobil din
n. 1 şi 2, 1 27 n. 3, 1 28 Arezzo : a - 1 52 şi n. 2
n. \, 1 29 n. 5, 1 30 n. 1 şi
Bacri. Luigi. tatăl lui Fran­
2, 1 35 n. I , 1 4 1 n. I . 1 47
cesco : a - 1 52 n. 2
n . 2, 1 4 8 n. 2, 3 şi 4, 1 49
Bucci Nicol osa (5o ti a lui
n. I . 1 52 n. 2, 1 59 n. 3,
Vasari ) : a - 1 53 n. 2
1 6 1 n. 2, 1 62, lfi6 n . 2,
B a do ar o : v. Badoer
Wl n. l ; p - 1 83 n . 1 .
Badner, f'rancesro, fiul lui
2 1 3 n . I ; d - 233 n . 2,
G i o v a nni : a - - 121 şi n.
257 si n. 1 şi 3, 258 n. I . şi
3
4, 259 n. 2, 264 n. 1 şi 2,
2 65 n, 5, 266 n. 2, 271 şi Undoer. G i o v a n n i , notabil
n . I. 272 n. I . 277 n. 4, vem \ i an : a - 121 şi
278 n. 1 -3, 279 n. 2, 290 n. 3
n. t. 29 1 n. 2, 292 n. 2, Badoer. SE'bastiano, demni­
293 n. 2, 308 n. 1. 31 4 n . t ar vc>ne\ian : a - 1 09
347 3 şi 4, 3 1 7 n. I , 3 1 8 n . 1 . şi n. 2
Baldassarrc da · Si<ma : v . 258 şi n. 2-3, 265 n. 5,
Peruzzi, B . 284 n. 3, 291 n . 4, 335 n.
Baldinucci, Filippo, ist. ar­ 3, 336 şi n. 2, 337 şi n.
tă : d - 3 1 8 n. 1 4-5, 34 1 n. 2
Ballarini, Domenico, sticlar Bellini, Iacopo, pictor :
la Murano : a - 88 d - 338 n. I
Bandinelli, Bartolomeo Bellori, Giovanni Pietro,
(Baccio), sculptor : a - ist. artă : p - 1 95 n. 3,
1 1 4 şi n. 4, 1 1 5 n. 1 . 226 n. 1 0, 227 n. 1 ; d -
1 1 7 ş i n. 2 3 1 6 n. 2, 324 n. 3
Barbaro, Daniello, prelat şi Bembo, Pietro, card., isto­
istoric : a - 1 02 şi n. 3, ric şi litera t : a - 98 şi
1 39 şi n. 3 ; d - 277 şi n. 2, 1 02 n. 3, 1 1 5, 1 2<1
n. 6 n. 3, 1 37, 1 38 n. I . 1 4 1 şi
Barocchi, Pia : p - 1 88 n. n . 3 ; d - 255 şi n. l,
3, 204 n. 3, 209 n. 4, 2 1 0 258 şi n. I , 264, 265 n . 1 ,
n. 2, 222 n . 3, 23 1 n. 1 . 292 şi n . 2 , 3 1 7, 338 n.
239 n. 6, 24 1 n. l , 2 ş i l , 34 1 n. 3
3 ; d - 255 n . 2, 256 n . Biagio da Cesena, prelat :
1 , 257 n. 4, 263 n. 2, 265 a - 1 27 n. 1
n. 1 . 3 şi 4, 267 n. 2, 268 Bianco, Simone, sculptor :
n. 1 . 275 n. 1 , 277 n. 8, a - 1-14 şi n. 3
278 n. 1 şi 3, 284 n. 3, Bibbiena, Bernardo Dovizi
286 n . 2, 284 n. 1, 299 da, card. : d - 33 1 şi
n. 1 -3 şi 6, 300 n. 2, n. 2
301 n. I . 303 n. 2, 3 1 2, Bibbiena, Maria : d - 331 ,
n. 4, 3 1 4 n. 1 . 324 n. 3, n. 2
330 n. 2, 333 n. 3, 335 n. Boccacio Gio\'anni, scrii-
3, 343 n. 2, 345 n. I tor : p 1 98 n . 3
Barocei. Federico, pictor : Boccamazza, Domenico ( ? ) :
p - 226 n. 1 0 a - 1 48, 1 68
Bartolini. Gio\'anni : a -
8olgar, R. R. : d 274
74 n. 2 n. 3
Bartolomeo delia Porta, pic·
Bonei, Marghcrita, mama
tor : d - 327 n. 2
lui Aretino : a 1 48
Bassano, Iac opo, pictor :
şi n. 3
d - 342 n. 4
Bonifacio de' Pitati, zis
Battista, Franco (Venezia-
Veronese : v. Pitati, B.
no) : v . Franc� B.
Baitista da Parma, pict. şi Bonvic ino, Alessandro, zis
grav. : d - 333 Moretlo da Brescia, pic­
Bavlera, Baverio dei Ca­ tor : a - 99 şi n. I
rocci, zis : d - 3 1 8 şi Bordone, Paris, pictor : a
n. 1 - 1 46 şi n. 4, 1 47 n. I ;
Beccadelli, Ludovico, legat p - 226 şi n. 2
pontif. la Vene\ia : a - Borghini, Raffaello, literat :
1 63 şi n. 2 d - 291 n. 4
Beccatello : v. Beccadclli BramantP, Donato, arhit. :
Bellini, Gentile, pictor : a - 1 1 6 şi n. 2 ; d -
d - 258 n. 3, 284 n. 3, 330 şi n. 3
336 şi n. 2, 337 Brito, Giovanni, gra\·or :
Bellini, Giovanni, pictor : a - 1 58 şi n. 2-3
p - 208, 209 n. I , 225 şi Bronzinq, Agn o lo Torri, zis,
n. 6 ; d - 257 şi n. 1, pictor : p - 225 şi n. 1 9, 348
 226 şi n. 1 3 , 227, 230 n, Caraglio, Gian Giacomo del,
I. 239 şi n. 6 gravor : a - 71 n. 3 ;
Brunelleschi, Filippo, arhit. d - 32 1 n. 2
şi sculpt. : d - 286 n. 4 Carol V ( Quinlul ), împărat :
Bruni, Leonardo, ist. artă a - 59 şi n. I , 60 şi n .
şi literat : d - 277 n. 5 6, 6 1 n . I , 7 0 şi n . 3,
Bucino : v. Bandinelli. B. 7 1 n. 3, 76 şi n. l, 78 şi
BularC"hos, pici. gr. : p - n. 4, 8 1 , 91 n. 3, 92 şi
202 n. 2, 93, 94 n. 3, 1 00 şi
Buonconsiglio, Vitruvio, n. 1 -2, 1 0 1 n. 2, 1 1 4 n.
pictor : p - 226 şi n. 7 4, 1 29 şi n. 1, 1 3 1 ş n .
l, 1 32 şi n. 3, 1 37 n. l ,
Caldara, Polidoro da Cara­ 1 40, 1 49 n. 2, 1 66 n. 3 ,
vaggio, pictor : a - 1 42 1 67 ; d - 267 şi n. 4 ,
şi n. 1 ; d - 259 şi n. I . 277. 278 n. 1 şi 2 , 279
333 ş i n . 5 n . I . 342, 343 n. I. 2 şi 3
Caligula, Caius, Iulius, îm­ Carpaccio, Vittore, pictor :
părat roman : p - 203 şi d - 284 n. 3
n. 1 Castiglione, Baldassarre, li­
Calipso, pict. gr. : p - 1 98 terat : d - 265 şi n . 2,
Calvus, Licinius, poet lat. : 284, 3 1 2 n. 1 şi 4
d - 261 şi n. 3 Cattaneo, Danese, sculptor :
Camesasca, Ettore : a - a - 1 1 9 şi n. 2-3, 1 20,
89 n. L 1 26 n. 1 , 1 35 n. 1 37, 1 38 n . 3, 1 42 şi n. 3,
1 , 1 39 n. 3, 1 4 1 n. 1 , 1 47 1 60 şi n. 1 , 1 65
n. 2, 1 49 n. 1 , 1 5 1 n. 1 , Calul. Quintus Valerius,
1 59 n. 2, 1 65 n . 2 ; p - poet lat. : d - 261 şi n. 3
2 1 5 n. 1 , 2 1 6 n. L 2 1 7 n. Cavalcaselle, Giovanni Bat­
2, 2 1 9 n. 3, 221 n. 5, 222 tlsta, pict. şi ist. artă :
n. 3, 225 n. 9 şi 1 6, 226 d - 257 n. 4
n. 3, 4, 6, 7, şi 1 1 , 227 Celano, Tommaso di : d -
n. 2, 233 n . 1 , 239 n. 4, 3 1 9 n. 1
243 n. 1 ; d - 290 n. L
Cellini, Benvenuto, o rfevru
293 n. 2
şi scuipi. : a - 61 n. 1 , 68
şi n. 3, 80 n, 1 ; p - 228
Camillo (Manlovano ) : v.
n. 1 ; d - 342 n. 1
Capelli, C.
Cellini, Iacopo, negustor :
Camillo Romano, pictor : a - 92 şi n. 1 , 1 05, 1 06,
a - 1 50, 1 5 1 n. 1 1 07, 1 08 n. 1
Campagnola, Domenico, pic­ Cennini, Cennino, pictor :
tor : p - 226 ş i n. 3 p - 2 1 1 n. 1
Campaspe, curtezană gr. : Cezar, Iuliu, om politic, ge­
p - 200 şi n. 1 ; d neral. scrii!. roman : a -
275 86, 109 ; p - 1 98 n. l ;
Canahos, scuipi. gr. : p d - 277. 280, 282 şi n.
2 1 9 n. 3 3, 287
Candaules, regele Lidiei : Chieregato, Caterina, nobilă
p - 202 veneţiană : a - 1 65
Capelli, Camillo, zis Man­ Chigi Agostino, banrher
to\·ano, pict. : a - 1 57 mecenat : a - 60 n. 2,
n. 2 ; p - 226 şi n. 6 88 şi n. 1 ; d - 264 şi
Cappello, Vincenzo, amiral n. 2
veneţian : a - 84 n. l , Ciaranfi, Anna Maria : d -
32 1 n. 2
349 8 5 ş i n . 3 , 86
Cicero, scrii tor lat. : a -
76 n. 2 ; p - 1 82 n. 1 ,
202 ; d - 263 n. 2 , 273,
277 n. 3, 289 n. 3, 3 1 4
n . I . 328
Cigoli, Ludovico Cardi, zis,
Della Casa, Giovanni, nun­
\iu apost. la Vene�i a : a
- 1 39 n. 3
Dclminio, Giulio Camillo, li­
terat ; d - 257 şi n. 2
Dcmetrios, filoz. gr. : p -

pict., sculpt., arhit. : d - 1 95 şi n. 2

340 n. 2 Demetrios, regele Macedo­
Cimon din Cleonai, pictor niei : p - 200 şi nr. 3,
gr. : p - 220 şi n. 4 20 1 j d - 2 76
Claudius Pulcher, tribun
Demon, pictor gr. : p -
roman : p - 222 şi n. 1
Cleante din Corint, pictor 24 1 şi n. 2
gr. : p - 2 1 9, 220 n. 2 Demostenc, orator gr. : d
- 277
Clemente VII (Giulio de
Medici), papă : a - 70 De Predis, Giovanni Am­
n. 1, 73 n. 3, 76 şi n. I , brogio, pictor ; p - 225
1 1 5 ş i n . I ; d - 267 n. şi n. 1 0
4, 268, 318 n. I Diogene Laertiu, filoz. gr. :
Cleofante din Corint, pictor p - 1 95 şi n. 2, 1 97
gr. : p - 220 şi n . 2 n. 8
Clovio, Giulio (Clovici c), Dolcc, Lodovico, scriitor :
pictor : p - 225 şi n. 22 a - 56 n. 4, 59 n. 3, 68
Coccio, Francesco : d - n. 2, 85 n. 2, 90 n. I ,
3 1 4 n. 4 1 26 n . I . 1 49 n . 1 ; p -
Contarini, Alessandro, ge­ 207 n. 5, 226 n. 1 2 , 240
neral vc neţlal : d - 277 n. 2 ; d - 225 n. 2, 257
şi n. 8 n. I . 258 n . I . 4 şi 5,
Corner, familia : a - 75 şi 259 n. 1 . 264 n. I şi 2,
n. 3 ; d - 255 n. 2 265 n. 2, 266 n. 1, 269
Correggio, Antonino Alle· n. I , 272 n. 1 , 274 n. 3,
gri, zi5,_ pictor : p - 227 277 n. 3 şi 8, 278 n. 3
n. I ; d - 258, 259, r. . 279 n. 2, 281 n. 2, 282
I . 332 n. 3, 284 n. 1 şi 3, 285 n.
Corvino, Alessandro : - a 2, 289 şi n. 1-3, 290 n.
1 25 şi n. 4 1 şi 2, 291 n. 3, 292 n. 3,
293 n . 3, 294 n. 2, 297 n.
Crivello, Paolo, poet : a
2, 298 n. I, 299 n. 1. 300
1 25 n. 3
n. I . 303 n. 2, 305 n. 1 ,
Crowe, Joseph Archer, li­
3 1 0 n. 1 ş i 2 , 3 1 2 n . 4,
terat engl. : d - 257
314 n. - 3, 317 n . 2, 320
n. 4
n. I. 32 1 , 324 n. 3, 330
n. I . :132 n. 1 . 334 n. 3,
Daniele da Vollerra, pic­
33.'i n . 1 - --4, 336 n. 2, 33 8
tor : a - - 1 27 n. 2
n. 1 . 339 n. 1 , 3 43 n. 2,
Danicllo, Bernardino, l i te-
rat : a - 58 şi n. 4, 5!l
3-l·l n. 2, 3 1 5 n. I
n. 3 ; d - 286 n. 2, 3 1 -1 Doke, t a tăl lui Lododro :
n. I d - 2.55 n. 2
Dante, Alighieri, poet : a - Domenich i , Lodovi ro, li tl'­
1 38 ; p -- 237 n. 2 ; d - rat : d - 3 1 5
259, 260 şi n. 3, 277 şi Domcnichino, Domenico
n. 5, 3 1 4 , 319 n. 2, 32-1, Zam picri. zis, pictor : p
325 - 227 n. I , 236 n. I 350
 Dona ( Donato), Francesco, Fabius, Maximus, C:u ncl!ltor,
doge veneţian : p - 1 76 general roman : d - 282
şi n. 1 ş i n. 4
D o n a t e ll o, s cu l p tor : d - Fabriano, Gilio da : d ::::....
2BG şi n. 4 3 1 9 n. 1
Doni, A nt o n Frannico, teo­ Fabrini, Giovanni, FranC"'es­
retician artă : p - 225 co, retor : d - 2'J7 �i
n. B . n. 1
Doria, Andrea, amiral ve­ Farnese, familia : a - B I ,
netlan : a - 85 n. 3, BG 96 n . 1 ş i 2, 1 1 6
Do s si , Batlista, pi ctor : d FC1rnesc, Ales s andro , car-

265 n. 5, 2GG şi n. 1 dinal : a - 97 n. 2 ; d -

281 şi n. 4
Dossi, Dosso, Giovanni Lu­
Farnese, O ttaviano, clucC' :
teri, zis, pictor : d -- 2G5
a - 97 n. 3, !JB, 125 n.
n. 5, 266 şi n. 1
4 ; d - 281 n. 4 şi 5
Ducele Ferrarei : v. Est<', Fa mese, Vi t t o r i a : v. Ro-
Alfonso
\·1cre, V.
Duce de Urbino : v. Rove. Felibien, Andre, arhit. şi
re, Guidobaldo I I ist. artă : d - 2G7 n. 2,
Oiirer, Albrech t. pictor şi 3 1 8 n. 1
grav. : a - 1 1 2 · ş i n. 1 i Ferdinand I de Aust ria :
p 1 77, 178 n. 5, ' a - 1 59, 1 60 n. 2
225 şi n. 7, 239 şi ·n. 2 ; Fernandez, Gonzalo, cap1-
d - 287 şi n. 2, 288 şi tan spaniol : d -- 29'.!
n. 2 n. 1
Dussler, L. : d - 268 n. 1 Fidias, sculptor gr. : a -
G2, 1 42 ; d - 25!J n. :,:
Elian, Claudiu, poligraf gr. : Filip, duce de Milano ( ? ) :
p - 1 82 n. t . 200 n. 1 ; v. Sforza, Ludovic
d - 256 n. 1 Filip li.. fiul lui Carol
Enea : \'. Vico, E. Quintul : a - 1 49 şi n.
Ennius, Quintus, poet lat. : 2, 1 59 ; d - 279 ş i n. I .
p - 1 97 ş i n. 5 343 n . 4
Este, Alfonso I, ducele Fer­ Filode EgiptC'anul, pictor
gr. : p - 2 1 9
rarei : d - 278 şi n. 3,
341 şi n. 2 Fir<'nzuola, Agnolo Giovan­
nini, z i s , l i t e r a t : p - 1 88
Este, Ercole I de, ducele
n. 3
Fcrrarei : a - 66 n. 2
Foix, Gaston de, general
Este, Ercole II, ducele Fer­
francez : p - 233 n. 1
rarei : a - 66 şi n. 1
Foptana, Giulio, gravor :
Eumaro, pict. gr. : p - 220 d - 291 n. 2, 341 n. 1
Eupomp, pict. gr. : p - 2 1 9 Forlati. Tamaro, B. : d -
n . 3 , 222 338 n. 1
Euripide, scriit. grec : d - Fortunio : v. Spira, F.
289 Francesco Furlivezul : v.

Eyck, Jan van, picior : p - Menzocchi, Fr.

21 7 n. 1 · · Francesco Parmigianino :
v .Parmigianino
Fabiu s, Caius Pictor , pictor Francisc 1, regele Franlei :
roman : p - 1 97 şi n. 4,
a - 1 65 n. 3 ; d - 28 1
şi n. 2, 334, 342 şi n. I
351 d -- 276
Franco, Battista, zis Samo­ Giotto di Bondone, pici. şi
lei sau B. Veneziano, arhit. : p - 225 şi n. 2
pictor, gra\'. : a - 1 57 Gim·an Girolamo brescla-
şi n. 1 , 1 58 n. 1 ; d - nul : v. Savoldo
345 şi n. l Giov anni da Udine, pictor :
Frederic Barbarossa, împă­ a - 87 şi n. 1 , 88 n. 1
rat : d - 291, 3.J.O �i 2, 1 1 7 n, 4, 1 37 ; 1 42
Frey, C. : a - 58 n. 2 n. l ; p - 1 60, 2 1 6 n. 2
Frine, curtezană gr. : d - Giovio, Paolo, prelat şi
300 şi n. 4 umanist : a - 1 02 şi n.
Fu cc ari : v. Fugger 2, 1 54
Fugger, Cristoforo, ba'l- Girolamo din Brescia : v.
cher : a - 1 47 şi n. 1 Sa\•oldo
Girolamo da Trevigi : v.
Gaddi, Giovanni, prela t : Pennachi, Gir.
a - 73 Girolamo delia Porta, pic­
Galenus, medic gr. : p -- tor : A - 9 1 n. 2
207 şi n. 1 Giulio miniaturistul : v. Clo­
Gambara, V cronica, du'cesă v10
de Correggio : a - 69 şi Giulio Romano, G. Pippi,
n. 1 zis, pict. şi arhit. : a -
Ganassi, Silvestre, zis del 89 şi n. 1 , 90 n. 2, 1 1 5
Fontego, muzician şi n . 2, 1 58 n . 1 ; d - 258,
pici. : p - 240 şi n. 2 ; 259 n. l , 3 1 8 şi n. 1, 323
d - 269 şi n. 3 n. I . 332 şi n. 3
Gaurico, Pomponio, litera t : Giunti, familia : a - 57 şi
a - 1 69 n. 1 ; p - 178 n. 5
şi n. 1. 24 1 şi n. 1 ; d - Gonzaga, familia : a - 83
299 n. 1-3 şi 6, 300 n. 2 n. 2, 89 n. l, 90
Gaye, G . : a - 1 25 n. 4 Gonzaga, Eleonora, soţia
Gem, G. B. ; literat : d - ducelui Fr. Maria I delia
263 n. 2 Rovere : a - 69 n. 2
Gellius, Aulus, scriitor lat. ; Gonzaga, Frederic li, duce
p - 1 90 şi n. 3 de 'Mantova : d - 332
Gentile de Fabriano, pictor : �i n. 3, 341 şi n. 2, 343
d - 284 n. 3, 337 Gnmvela : v. Granvelle
Giacobo Tintore : v.Tinto­ Granvelle, Antonio Perre­
retto not de, episcop : a -
Giallo, lacopo de!, miniatu­ 1 3 1 n. 1
rist : a - 60 şi n. 1 şi 4 Granvelle, Nirnla Perrenot
Gilbert, C. : d - 329 n. 1 de, ministrul lui Carol
Giorgio da Castelfranco : V : a - 1 3 1 şi n. 1
v. Giorgione Grazioli, Pietro, zis Pietro
Giorgione, Giorgio Barba­ de Salo, sculpt. şi arhit. :
relli, zis, pictor : a - a - 1 42 şi n. 2, 3 şi 4
1 2 1 n. 3, 140 n. 1 ; p - Grigore III, papă. : d -
209 n. 1, 225 şi n. 8, 233 282 n. 2
şi n. 1 ; d - 258 şi n. Grimani, familia : a - 1 4 1
2, 265 n . 2, 266 n. I, 285 n. 2
şi n. 1 , 291 n. 4, 332, 335 Grimani, Bernardo, pictor :
n. 3, 236 şi n. 2, 337 şi p - 225 şi n. 16
n. 1 şi 4, 338 şi n. 2 Grimani, Giovanni, patriarh
Giosefo ii Moro : v. I n ­ de Aquileia : a - 81 n.
dia, Fr. 4 ; d - 338 n. 1 35:
 Gronau, G. : d - 257 n. 4 Leon I I I Isauricul. papă :
Gualteruzzi, Carolo : a d - 282 n. 2
96 şi n. 1 Leon X (Giovanni de Me­
Guicciardini, Francesco, is­ dici), papă : a - 69 n. 3,
toric : p - 237 n. 2 ; 70 şi n. l , 98 n. 2 ; d -
d - 272 n. 2 28 1 , 3 1 8, 330, 331 n. 2,
Hanibal, gen°eral cartagi- 341 şi n . 3
nez : a - 1 3 1 ; d - 282 Leonardi, Glan Giacol!'lo.
n. 4 conte, ambasadorul duce­
Hause1 , A. : d -·· 275 n. 1 lui de Urbino : d - 278
Henric VIII, regele Angli­ n. 2
ei : a - 108 n. 3 Leonardo da Vinci, pict..
Herodot, istoric gr. : p - scuipi„ arhit. : a - 60
235 n. 5, 1 69 n. 1 ; p - 1 90 -
Homer, poet gr. : a - 76, n. 1 , H l -1 n. 3, 1 96 n. 3,
78 şi n. 1 ; d - 259, 26 1 . 1 99 n. 1 şi 3, 205 n. I .
271 209 n. 2, 2 1 0 n . 2, 2 1 1
Horaţiu, poet lat. : p - n . t . 2 1 2 n . t . 225 şi n .
208 n. 3 ; d - 260, 261 4 , 230 n. 2 , 236 n . L 237
şi n. 3, 267 şi n. I . 287, n. 5, 240 n. 5 ; d - 265
290 şi n. 2, 294 n . 2, 295 n. 2 şi 5, 269 n. 1 . 272 n. 2,
n. 2, 305, 3 1 3, 3 1 4, 338 281 şi n. 1-2, 302 n. 2,
n. 3 303 n. 1-3, 304 n. L 305
Hourtiq, L. : d - 336 n. 2 n. 1, 306 n. 1 si 2, 308
n. 2, 3 1 0 n. 2, 3 1 2 n. L
Iacopo Tintore : v. Tinto­ 33 1 . 332 n. 1
retto Leoni, Leone, sculpt„ grav„
India, Francesco, zis li Mo­ arhit. : a - 79 şi n. 5,
ro, pictor : a - 1 2 1 şi 80 n. L 1 24 şi n. 2, 1 59
n. 1 -2 ; p - 226 şi n. 5 n. L 1 6 1 si n.· 1
Irene, pictoriţă gr. : p - Leyva, Antonio da, demni­
1 98 tar spaniol : a - 78 şi
Isabela de Portugalia, so­ n. 4
tia lui Carol Quintul : L'lmperiale, B„ literat : d -
a - 60 şi n. 6, 71 n. 3, 274 n. 3
1 00 şi n. 2 Liomparda, Maddalena : a
Iuliu II (Giuliano delia Ro­ - 1 65
vere), papă : a - 69 n. Lisip, sculptor gr. : P
3 i d - 281 . 330 2 1 9 n. 3
Iuliu IlI (Giovanni Maria
Lomazzo, Giovanni Paolo,
Ciocchi), papă : a - 1 6 1
pict. şi ist. artă : p -
n. 2
227 n. 1 ; d - 324 n. 3
Lombard!, Alfonso, sulptor :
Lala Cyzicena, pictoriţă
d - 278 n. 2
gr. : p - 1 98 şi n. 3
Longiano, Fausto da : a -
Lancilotti, Francesco : p -
1 36
204 n. 3, 205 n. 2
Landino, Cristoforo, literat : Loredano, familia : d - 254
Loredano, Antonio, abate :
p - 1 77 n. 2
Latini, Brunetto, literat : d - 255
d - 274 n. 3 Loredano, Francesco, abate :
Legge, Giovanni da. nobil d - 255
veneţian : a - t 43 şi n. Loredano, Ieronimo : d -
353 2 254 şi n. 1
Loredano, Leonardo, doge Martia, picloriltl romană :
veneţian : d - 254 şi p - 1 98 şi n. 3
n. 3, 255 n. 2 Malurino, pictor : a - 1 42
Lorenzetto, curier : a n. 1
1 1 1 . 1 48 Mazzola, Girolamo _ Bc-
Lotto, Lorenzo, p i cto r : a - doli, zis, pict. şi arhit. :
1 38 şi n. 4, 1 39 n. 1 ; d - 333 şi rf. 4
d - 3 1 1 şi n. 3 Ma x i m i l ia n II de Austri a :
Lucan, poet lat. : d - 260 a - 1 65
Luciiln din Samosate, scri­ Mecena, Caius, om politic,
itor gr. : d - 322 şi n. I mecenat roman : d
Luther, Martin, re[ormator 3 1 B şi n. 2
religios : d - 267 n . 4 Med i c i , f amilia : a - 57,
1 1 4 n. 4
Machiavelli, Nlccolo, scrii­ Medici, Alessandro de, dr­
tor : d - 272 n. 2 muitorul Florentei : a -
Malle, Luigi : p - 1 98 n. 57 n. 2, 58 şi n. l şi 3
3, 209 n. 2 şi 3 ; d - Medici, Cosimo I de, duce­
269 n. I . 3 1 2 n. 4 le Florentei : a - 1 10
Mamea, Iulia, m a ma lui n. 2, 1 1 5 n. 2, 1 1 7 n. 5,
Alex. Sever : d -- 280 1 1 8 n. 1 , 226 n. 1 3
1\-fancinl, Domenico, pictor : Medid, Giovanni de, zis
d - 266 n. l Giovanni dalie Bande
Manlius Fablus : v . Man- Nere, condotier : a -
lius şi Fabius 1 1 5 şi n. 2, 1 1 8 n. 1 şi 3,
Manlius, Lucius ; p - 97 1 20 şi n. 2, 1 53 şi n. 4
şi n. 4 Medici, Giuliano de : a -
Mantegna, Andrea, pictor : 57 şi n. 3, 1 55
p - 225 ; d - 258 n. 2. Medici, Tpolito de, cardi­
265 n. 92 şi 5 nal : a - 61 ; d - 3 1 8
Marcantonio : v. Rai mon- n. 1
di, M. Medici, Lorenzo de : a -
Marcantonio d'Urbino : a 57 şi n. 3, 70 n. 1 . 1 55 ;
- 82 d - 322 n. 4
Mddolla, Andrea, zis Schia­
Marcellus, Claudius, qene­
vone, pict. şi grav. : a -
ral roman : p - 22 1 şi
n. 4 1 35 n. I , 1 40 şi n. 1 ;
p - 2 1 4 şi n. 1
Marcolini, Francesco, tipo­
Melzi , pictor : d - 281
graf şi librar : a - 65
n. 2
şi n. 2, 1 08 şi n. 2, 1 09
Mendoza, Diego Hurl<!dO
şi n. I , 1 58 n. 2
de, ambasador span. la
Margareta de Au�tria, solia
Veneţia : a - 82 ş i n. 1
ducelui Ottav, Farnese :
Mendoza, Giovanni. amba­
a - 97 n . 3
sador span. la Ven e ţ i a :
Maria dP Au striil, quvNnat.
a - 141
Ţărilor de .Jos : d - 3 13
Men g s , A . R. : d - 32·1
n. 3
n. 3
Martial. Marcus Valerius,
Menzocchi, Francesco, zis
poet latin : d - 280
furlivezul, pictor : p -
Martini monsenior : a
226 şi n. 1 0
1 2 1 şi n. 3 Messala, Valerius, o m poli­
Martino, Fcrrante : a - tic roman, literat, mece­
1 68 nat : d - 277, 3 1 8 n. 2
 Metrodor, pict, şi flloz. gr. :
d - 277 şi n. 4
Michelangelo Buonarroti,
srulpt., pict., arhit. : a -
57 n. 3 şi 4, 58 n. 2. 59
şi n. 2, 61 şi n. 2, 62 şi
n. 3, 63 n. I şi 2, 64, 65
n. I . 67 n. 2, 77, 78 şi n .
6 , 7 9 şi n. I . 3 şi 4, 8 1 ,
9 0 n. 2, 9 2 şi n. I . 9 4 n.
2, 96 n. I , 98, 1 05, 1 06,
1 07, 1 08 şi n. 1 , 1 1 2, 1 1 5
şi n . t . 1 1 6 şi n . 2 , 1 24
şi n. 4, 1 25 şi n. 4, 1 26
şi n. t . 1 27 şi n. I , 1 28
n. I . 1 36 n. I , 1 38, 1 54,
1 55, 1 62, 1 63, 1 68 i p -
224, 226, 227 şi n. 1 , 230
n. 1 ; d - 256, 258 şi n .
3-5, 259 s i n . 1 şi 2, 260,
261, 262, 263 şi n. 1 şi 2,
264 şi n. l , 265 şi n. · l , 2
si 5, 266 şi n. 2, 267 şi
n. 2, 270, 278 şi n. 3,
279. 281 şi n. 3 şi 5, 284,
287, 304, 3 1 4 n. 3, 3 1 5,
3 1 6 sl n. 2, 3 1 7 şi n. I .
3 1 9, 320 şi n. 1 , 32 1 . 323,
324, 325 şi n. 3, 326. 327
n. 2, 328, 329, 330 n. 1 · ·
331, 333, 337, 34 1 , 344,
345 n. I
Mlchlell, Parasio, pictor : a
- 1 53 şi n. 3, 1 5'1 n. 3
Micon, pictor qr. : P - 222
Miere, Piero Antonio, pic-
tor : p - 245 şi n. 2
Milizia, F. : d - 324 n. 3
Miltiade, qeneral atenian :
p - 220 n . _4
Molino, Nicolo, nobil Yene-
tlan : a _ 84, 1 45
Moretlo, Alessandro : v.
Bon\'icino, Al.
Moro : v. India, Fr.
Morosini , I'rancesc o, nobil
veneţian : d - 277
Mor osin i, Marc anton io,
demnitar vene tian : a -
1 09 şi n. 3, 1 1 0 n. 2
Mumm ius, Luciu <;, consu l
355 roman : p - 202 şi n. 3
Nardi, Tacopo, Istoric : a
- 78 şi n. 2
Navt1gero, Andrea, demni­
tar veneţ., Istoric şi lite­
rat : d - 292 şi n. 2,
34 1
Navagero, Bernardo, cardi­
nal, legat pontif. : a -
1 00 n. 2
Nero, Claudius, împărat
roman : p - 1 97 şi n. 7 ;
-d - 280 şi n. 1
Nero Valentiano : v. Nero
şi Valentinian
Olimpia, pictoriţă gr. : p -
1 98 n. 3
Ovidiu, poet lat. : a - 1 55
n. I ; d - 260, 300, 3 1 3
n. I
Pace, Gian Paolo, pictor :
a - 1 1 8 n. t , 1 20 şi n.
t . 1 39
Pacheco , F„ Ist. artă : p -
238 n. 2
Pacuviu s, Marcus, poet ş i
pici. lat. : p - 1 97 şi n.
5 i d _ 277
Palluc chlni, Rldolfo : a -
95 n. I i p - 1 83 n. 2 '
1 90 n. 1 . 1 95 n. 2, 1 99 n.
2, 204 n. 3, 206 n. 2, 207
n. 5, 209 n. 1 , 2 1 3 n. 1 .
2 1 5 n. 1 , 222 n. 2 şi 3,
225 n. 8, 226 n. 1 1 . 227 n.
2, 233 n. t . 238 n. 2, 239
· n. 4, 243 n. 1 ; d - 268
n. 1 . 291 n. 3, 335 n. 2,
338 n. 2
Palma cel Bătrin, Tacopo
Negretti, zis pictor : a
- 1 43 n. I i P - 225 şi
n. 1 1 . 242, 243 n. 1 ; d -
340 n. 2
Pt11 n filus, plct., gr. : p -
2,14
Panaeus, pict. gr. : p - 220
n. 4
Pancasten : ,.. Campaspe
Parabosco, Girolamo, com-
pozi t o r şi literat : a -
1 55 şi n. 1
Parasio : v. Michieli, P.
Paris : v. Bordone. P.
Parmigianino, Francesco
Mazzola, zis, pictor : a
- 1 40 n. 1 ; p - 225 şi
n. 1 5 ; d - 258, 259 °.· 1 ,
301 n . 1 , 332, 333 ş 1 n .
2-4
Parrasios, pictor gr. :a -
6 1 . nr. 3, 62 şi n. 4, 1 54
şi n. 1 ; p - 203 n. 3,
204, 24 1 n. 2, d - 289,
309
Paul lII (Alessandro Far­
nese ), papă : a - 61 şi
n. 1 , 73 n. 3, 81 n. 3, 9 1
n . 3, 96 şi n. 1-2, 9 7 n.
2. 98, 1 25 n . 4, 1 27 şi n.
2-3, 1 59. 1 6 1 n. 2, 1 63
şi n. 3 ; d - 281 şi n. 4
Paulus Emilianus, patrician
roman : p - 198
Pedius, Quintus. nepotul lui
:
Cezar p -- 1 98 şi n. 1 ;
d - 277
Pcllucca, Paulo : v. Piluc­
ca, F.
Pennacchi, Girolamo, pict.
şi arhit. militar : a - ros
şi n. 3
Pericoli, Nicolo, zis Tribolo,
scuipi. şi arhit. : a - 67
n. 2, 68 n. 1 şi 3 ; p -
228 n. 1
Perin de! Vaga (Vago),
Pietro Buonaccorsi, zis,
pictor : a - 1 1 7 şi n. 4,
1 50 şi n. 1 şi 2, 151 n. 1 ;
p - 225 şi n. 14 ; d -
259 şi n. 1 , 334
Perry, Mari lyn : d - 338
n. l
Perslus Flaccus, Aulus,
poet lat. : d - 320, 321
n. l
Pcrtilc, Fidenzio : a - 1 52
n. 2
Perugino, Pielro Vannucci,
zis, pictor ; p - 225 şi Pitati,
n. l
PNuzzi, Ba1da -;sarre, arhit. :
a -- 65 n. 3, 73, 1 42 şi
n. I ; d - 264 n. 2
Pcsaro, familia : d - 338,
339 şi n. 2
Pesaro, Iacopo, episcop : d
- 338 n. 4, 339 n. 1
Petrarca, Francesco, poet :
a - 1 38, 1 4 1 şi n. 3 ;
d - 260 şi n. 1 şi 3, 269,
27 1 , 3 1 3, 324, 325, 327,
328
Piccini, J., gravor : d -
336 n. 3
Pilucra, Paolo, sculpt. şi
poet : a - 1 25 şi n. 1
Pino, Paolo, pictor : a -
56 n. 4, 90 n. 1 , 1 2 1 n.
t . 1 4 1 n. t . 1 57 n. 2, 1 69
n. 1 ; p - 1 76 n. 2, 1 77,
1 8 1 n. 3, 1 83 şi n. 2, 1 84
n. 1 şi 3, 1 90 n. I . 1 9 1 n.
1 ° 1"99 n. 2, 204 n. 3, 206
n . I şi 5, 207 n. 5, 2 1 2
n. 3 , 2 1 4 n. 2 ş i 3 , 2 1 6
n . 2 , 2 1 7 n . 3 , 220 n . 2 şi
4 222, 223 n. 2. 225 n . 8,
2
2 6 n. 3 şi 5, 228 n. 1 şi
3, 233 n. 1 , 235 n. I . 236,
237 n. 2, 4 şi 5, 238, 239
n. 1-3, 240 n. t . 2 4 1
n . 2. 243 n. I . 245 şi n.
2 ; d - 260 n. 2, 269 n.
t. 272 n. 3, 274 n. 1, 275
n. 2-3, 276 n . 2-4, 280
n. 1 , 285 n. 2, 295 n . 1 .
296 n . I . 298 n . 2 , 299 n.
1 şi 6, 300 n. 2, 304 n. 1 .
308 n. I . 309 n . 1-3, 3 1 1
n . 2 ş i 4, 3 1 2 n . 1 ş i 2,
3 1 3 n. 3, 3 1 4 n. 4, 329 n.
t. 332 n. 2 şi 5, 334 n .
1-3, 340 n. 2
Pinturicchio, Bernardino di
Betto, zis, pictor : p
225 n. 9
Piron, filoz. gr. : p - 1 97
şi n. 8
Pisanello, Antonio Plsano,
zis, pictor : d - 284 n. 3
Bonifacio de'. zis
Veronese sau Veneziano,
pictor : a - 1 43 şi n. l ,
1 44 n . 2 . 1 53 n . 3 , 1 54 n .
3 ; p - 226 ş i n . 8 356
 Pius lV (Giovanni Angelo
Medici), papă : a - 1 27
n. 2
Platon, filoz. gr. : p - 1 97
şi n. 8 ; d - 270
Pliniu cel Bătrîn, poligraf
lat. : a - 6 1 n. 3, 76 şi
n. 2, 78 n. 1 ; p - 1 77
şi n. 2, 1 82 n. 1, 195 n. I .
1 96, 1 97 n. 3-6, 1 98 n. 1
şi 3, 200 n. 1-3, 201 şi
n. 1 şi 4, 202 n. 1-4, 203
şi n. 1-3, 204 n. 1-2,
2 1 1 şi n. 1-2, 2 1 3 n. 2,
2 1 6 şi n . 3, 2 1 9 şi n. 2
şi 4, 220 n. 1-5, 221 şi
n. 1-3 şi 6, 222 şi n.
1-3, 223 n. l , 230 n . 3,
238 n. 1, 24 1 n. 2, 244 n.
1 ; d - 274 şi n. 4, 275,
276 n. 1 şi 3, 277 n. 3 şi
4, 280 n. 5 şi 7, 289 n. 3
şi 4, 307 şi n. 2, 3 1 0 n.
1 şi 3, 322 n. 3, 327 şi n.
3, 328 n. 1
Plutarh, scriitor şi filoz.
gr. : p - 2 1 3 n. 3 ; d -
277 n. 3
Polidor, sculptor gr. : d -
322 n. 3
Polidoro Caldara de Cara­
vaggio : v. Caldara
Polidoro, Virgilio, literat şi
istoric : d - 265 şi n.
3, 333 n. 5.
Polignot din Tasos, pict.
gr. : p - 220 şi n. 5 ;
d - 260
Poliziano, Agnolo, poet :
d - 322 şi n. 4
Pomponio, Amalteo (?),
pictor : p - 226 şi n. 1 1
Pontius, legat roman : p -
203
Pontormo, Iacopo Carrucci,
zis, pictor : p - 225 şi
n. 1 8, 230 n. I ; d - 288
n. 2
Pordenone, Giovanni Anto­
nio de Sacchls, zis, pic­
tor : p - 225 şi n. 12,
226 n. 1 1 , 239, 243 n. I ;
d - 259 şi n. 1, 334 şi n.
357 n. 3, 339, 340 n. 2
Porta, Giuseppe delia, zis
Salviati, pictor : a - 1 4 1
şi 11. 2
Poussin, Nicolas, pictor :
p - 236 n. 2
Praxitele, sculptor gr. : a
- 128 ; p - 230 n. 3 ;
d - 300 şi n. 4
Proper tiu, Sextus, poet lat. :
d - 302 n. 3, 3 1 0
Protogen, pictor g r . : p -
200 şi n. 4, 2 1 1 , 2 1 3 n.
2 i d - 260, 276, 309,
3 1 0 n. 1 , 3 1 3
Ptolemeu, regele Egiptului :
p - 201 şi n. 3
Publius Sciplo : v. Scipio
.
Africilnul
Querini, Girolamo : a
1 38
Quintilian, retor roman : d
- 289 n. 3, 3 1 4 n. 1
Quintus Fabius : v. Fabius
Max. Cunctator
Quintus Smyrnaeus, zis Ca­
labrezul, poet gr. : d -
261 şi n. 1
Rafael Sanzio (R. din Ur­
bino ), pict. şi arhit. : a
- 60 şi n. 2, 73, 87 şi
n. 1 , 88 n. 1, 89 n. 1 , 90
n. 2, 1 1 2, 1 1 6, 1 1 7 n. 4,
1 25, 1 26 n. 1, 1 38 n . 4,
1 42 n. 1, 146, 1 50, 1 59,
1 68 ; p - 225 şi n . 3, 227
n. ·1 ; d - 256, 258, 259
n. l , 262, 263, 264 şi n.
2, 265 şi n. 1-5, 266 şi
n. 1-2, 267 şi n. 2, 268,
270, 281 , 284 şi n. 1, 287,
288 şi n. 2, 29 1 , 294, 304,
308 n. 1, 3 1 5, 3 1 6 şi n. 2,
3 1 8 şi n. 1, 3 1 9, 321 şi n.
2, 322 şi n. l, 323 şi n.
l, 324, 325 şi n. 3, 326,
327 şi n. 2, 328 şi n. 2,
329, 330, 331 şi n. 2, 332,
333 şi n. 5, 337, 34 1 , 344
Raimondi, Marcantonlo,
gravor : a - 1 1 4 şi n.
1 ; d - 3 1 8 şi n. 1 , 323
şi n. 1
Regele Angliei : v. Filip II Sansodno, Iac.opo Talti, zis,
( căsătorit cu Maria Tu­ sculpt. şi arhit. : a - 56
dor) n. 2, 67 n. 2, 7 1 n. 2,
Ridolfi, Carlo, ist. artă : p 72 şi n. 2, 73 n. 3 şi 5,
- 207 n. 5 ; d - 291 n. 74 şi n. 3-4, 75 şi n. 1 ,
2 şi 4, 292 n. l , 329 n. l 2 , 4 ş i 5, 79 n. 5, 86, 87,
Romulus, întemeietorul Ro- 90 n. 2, 99, 1 08, 1 09 n. 1
mei : p - 22 1 1 1 3, 1 1 7 şi n. 3, 1 1 9 n. 1
Roselli, Rosello : a -- 56 şi 3, 122, 1 23 n. 1 -2 ; 129
Rosselli, Biagio, arhit. : a n. 3, 1 30 n. l , H l3 şi n. 1 ,
- 66 n. 2 1 35, 1 37, 1 38 ş i n . 3, 1 4 2
Rossi, Frnncesco de'. zis n . 2-3, 1 43 n . 2, 1 45, 1 55,
Cecchino Salv i ali, picto r : 1 60, 1 6 1 n. l, 1 62 şi n. 1 ,
a - 81 şi n. 4, 1 1 1 , 1 1 4 1 63 ş i n . l , 1 65 ş i n . 2,
şi n. 3, 1 25 şi n. 2, 1 4 1 169 ; d - 338 şi n. 5
n. 2 Sanso\·ino, Francesco, scrii­
Rovere, Francesco Maria l tor de artii : d - 291
n. 2
della, duce de Urbino :
San ia Croce, familia : a -
a - 6n " n. 2 ş1· 3 , 70 n.
74
1 ; d - 34 1 şi n. 2
Sapori, Francesco : a -
Ro\·ere, Guidobaldo II del­
1 23 n. 1 , 1 33 n. l
ia, duce de Urbino : a
Saracino, Gasparo, nobil
- 1 46, 1 56 n. t . 1 6 1 n .
din Vicenza : a - 1 64 şi
2 , 1 62 n. 2, 1 63
n. 1
Rovere, Vittoria della, du­ Saracino, Lucietta del, so\ia
cesă de Urbino : a - 1 46, lui Gasparo : a - 1 6 4
1 62 şi n. 2, 1 63
Savoldo, Cian Girolamo,
zis Girolamo din Brescia,
Sadeler, E.; gravor : d -
pictor : p - 1 83 şi n.
344 n. 1
1-2, 206 n . 5, 225 şi n.
Saliba, Antonello d11, picl. ·. 23, 233 şi n. 1 , 237 şi n.
d - 335 n. .f 3-4
Saliba, Pietro da, pict. : Sch losser-Magnino, Iulius :
d - 335 n. 4 p - 207 n. 5
Salustiu, Caius, istoric lat. : Scipio Africanul, general
d - 282, 283 n. 1 roman : d - 282 şi n. 4
Salo : ,. . Grazioli, P. Sc>bastiano del Piombo, pic­
Sah·iati, Giovanni, cardi- tor : a - 60 şi n . 2, 91
nal : a - 8 1 n. 4 , 1 1 4 n. 2, 1 1 7 şi n. 1 ; p -
Salviati, Francesco : v. Ros­ 2 1 6 şi n. 1, 225 şi n. 1 3,
si, Fr. 239 ; d - 264 n. 2, 265
Salviati, Iacopo : a - 76 n. 5, 266 şi n. 2, 267 şi
n. 2, 268 şi n. 1
Sangallo, Antonio, cel Tî·
Segni, Bernardo, literat :
năr, arhit. : a - 73 şi n.
d - 274 n. 3
5, 1 1 6 n. 2
Serlio, Sebastiano, arhit. :
Sangallo, Francesco da, a - 65 ş i n. 3, 66, 67
sculpt. ş i arhi t . : p - 228 şi n. 3
n. I. 231 n. 1 Sforza, Bona, regina Polo­
Sanmicheli, Mi chele, arhil. : niei : d - 272 şi n. I
a - 1 38 n. 2 Sforza, Francesco II, duce
Sannazzaro, Iacopo, poet : de Milano : a 56 n.
d - 292 şi n. 2 1 ; p - 1 83 n. 2 358
 Sforza, Gian Galeazzo, duce Tintorc, lacopo : v. Tinto-
de Milano : d - 281 n. rctto
1 Tintoretto, Iacopo Robusti
Sforza, LodoYico, duce de
.
zis, pictor : a - 1 03 ş l
Milano : d -- 281 n. 1 n. 2, 1 04 n. 2, 1 34 şi n.
Sigismund Iagcllo, regele 2, 135 şi n. 1 , 1 4 1 n. I .
Poloniei : d · - 272 n. 1 1 48, 1 4 9 n. I ; p - 2 1 3
Silvestro dai fondago : v. n. 1 , 226 şi n . 1 , 236 n.
Ganassi. S. . 2 ; d - 290 n . 1, 291 n.
Silvio, Giovan Pietro, pic­ 3, 293 n. 2-3, 344 n. 2,
tor : p - 226 şi n . 9 345 n. 1
Simonide, poet gr : d - Ti \ian, Tiziano Vecellio
269 n. I pictor : a - 56 şi n. 2 :
Socrate, filoz. gr : p - 1 97 60, 68 şi n. 2, 69, 70 şi
şi n. 8 ; d - 269, 3 1 8 n. 2-3, 7 1 şi n. 1-3, 72
Sodoma, Giovanni, Antonio n. 1-2, 78 n. 2, 79 n. 5,
Bazzi, zis, pictor : p - B I şi n. 3, 82 şi n. 1 - -2,
225 şi n. 21 ; d - 264 n. 83 şi n. 2, 84, 85, 86, 89
2, 32 1 n. 2 şi n. 1, 90 şi n. 2 şi 4, 9 1
Spartianus Aelius, scriit. şi n. 2, 92, 9 3 ş i n. 2, 94
lat. : d - 280 n. 3 şi n. 1, 95 şi n. 2, 96-98,
Spira, Fortunio, poet : a - 1 00, 1 0 1 şi n. 2, 103 şi
82 şi n. 2 n. 2, 1 09 şi n. 1 . 1 1 0. 1 1 3,
Stampa, Massimiliano, conte 1 1 5 şi n. 2, 1 1 6 n. 2,
milanez : a - 5G 1 1 7 şi n. 4, 1 1 8 n. I . 1 20
n. l , 1 22 şi n. 1 , 1 23 n.
Statiu, P. Papinius, poet
lat. : d - 260 2, 1 2 6 n. 1 , 1 28, 129 şi n.
Stcfano dell'Argine, Stcfa­ 2, 3 şi 5, 1 30 şi n. 1 , 1 3 1
no degll Orzi, zis, pic­ şi n. 1 . 1 32 ş i n. 3. 1 35
tor : p - 226 şi n. 4 n. 1. 1 36, 1 37 şi n. I .
Strozzi, Clarice, fiica lui 1 38 ş i n . 4 , 1 40 ş i n . 1 ,
Roberto : a - 90 n. 3 1 4 1 n . I . 1 43 n . 1 , 145,
Strozzi, Roberto, nobil flo­ 1 4 6 n. 4, 1 48 şi n. 4,
rentin : a - 90 1 49 n. I. 1 50, 1 54 şi n.
Suetoniu, Caius, istoric lat. : 3, 1 55 n. 4 , 1 58 ş i n. 3,
d - 280 şi n. 1-2, 282 · 1 59 şi n. I . 1 60, 1 6 1 şi
n. 3 n . I. 1 62, 1 66 şi n. 3,
1 67 şi n. 1, 1 68 ; p -
Tamarele ( ? ), pictoriţă gr. : 2 1 4 şi n. 3, 224, 226 şi
p - 1 98 n. 1 3, 227 şi n. 1 , 237,
Tasio : v. Polignot 242, 243 n. 1 ; d - 257,
Tasso, Bernardo, seriilor : 258 şi n. 3, 259 şi n. 1 ,
262, 264, 265 n . 5 , 266 şi
p - 228 n. 1
Terzi, Francesco, pictor : n. 1 -2, 267, 268, 278 şi
n. 1-3, 279 şi n . I , 28 1 şi
a - 1 60 şi n. 2
n. 4 --5 , 284, 285 şi n. 1 .
Thiene, Marc'Antonio de,
290 n . t . 291 şi n . 4 , 293
conte : a - 1 65
n. l , 297, 304, 3 1 5, 334 şi
Tiberiu, împărat roman :
n. G, 335 şi n. 1-4, 336
d - 280
Tiepolo, Nicolo, poet şi fi­ şi n. 2, 337 şi n. 1 , 2, 5,
loz. : a - 1 39 ş i n. 3 338 şi n. 1 -2, 339, 340
Timanthes, pictor gr . : p şi n. 2, 34 1 şi n. 1 -3,
359 - 222 ; d - 260, 289 342 şi n. 1 şi 4 , 343 şi
 n. 3-5, 344 şi n. 2, 345
n. I .
Toma d'Aquino, filoz. şi
teolog : p - 1 8 1 n . 1 ; d
- 257 şi n. 4, 272 n. 3
Tomaso, fra, călugăr pre­
dicator : a - 79
Trevisan, Marc'A,ntonio,
doge venejîan : a - 1 66,
1 67
Trevisani, F. : d - 226
n. 1
Tribolo : v. Pericoli, N.
Tudor, Maria, regina An­
gliei : d - 343 n. 4
Turpilius, cavaler roman :
p - 1 97 şi n. 6
Valentinlan, împărat ro-
man : p - 197 şi n. 7
Valerius Maximus, scriitor
lat. : p - 238 n . 1 ; d
- 289 n. 3, 3 1 0 n. 1
Varchi, Benedetto, istoric
şi literat : a - 1 69 n. 1 ;
p - 228 n. 1 . 232 n. 1 .
23!) n. G ; d - 26!) n . I ,
289 n. 3, 3 1 2 n. I . 325
n. 1
Vargas, Francesco, amba-
sador span. la Veneţia :
a - 1 66-- 1 68
Varro, Marcus Terentiu�.
scriitor lat. : p - 190 şi
n. 3, 1 98 şi n. 3, 209
Vasari, Giorgio, pict., arhit.
şi ist. artă : a - 57 şi
n. 1-3, 60 n. 3, 68 n. 2,
70 n. 4, 71 n. 3, 73 n. 5,
74 n. 1 şi 3, 79 n. 3, 82
n. I, 83 n . 3, 88 n . 2,
!'li n. 3, 9!) n. 2, 1 02 n. 2,
1 08 n. 3, 1 14 n. 4, 1 1 5 n.
I. 1 17 n. 4, 1 1 8 n. I. 1 2 1
n . 3 , 1 24 n . 4, 1 27 n . 1 .
1 32 n . 3 , 1 44 n . 3 , 1 47 şi
n. 2, 1 48 n. 2 şi 4, 1 52 şi
n. 1. 1 53 n. 2, 1 69 n. I ;
p - 195 n. 3, 2 1 6 n. 2,
2 1 7 n. 3, 225 şi n. 8 şi
20, 226 n. 1 0, 230 n. I ,
231 n . 1 . 233 n . 1 -2 , 33'.l
şi n. 5 şi 7, 240 n. 1 . 241
n. 3 ; d - 257 n. 4, 258
n. 5, 259 n. 1-2, 263 n.
3 , 264 n. 2. 265, 266 n.
I, 267 n . 2, 269 n. I. 277
n. 4, 278 n. 2-3, 279
n. 3, 281 n. 2, 3 şi 5,
284 n. 3, 286 n. 4, 288 n.
1-2, 291 n. 2·-4, 293 n .
1. 308 n. I. 3 1 0 n. 2, 312
n. I , 3 1 4 n. 3, 3 1 5 şi n .
I, 3 1 6 n. I. 3 1 8 n. I , 320
n. I , 321 n. 2. 323 n. 3-4,
324 n. 3, 325 n. 3, 327 n.
2, 328 n. 2, 330 şi n. 2
şi 5, 331 n. 1 -3, 332 şi
n. I , 2 şi 4, 333 n. I , 2,
5 şi 6, 334 n. 1 şi 4---6,
335 n. 3, 337 n. l , 338
n. 4-5, 339 n. 3, 340 n.
1 -2, 343 n. 1 . 3 şi 4,
345 n. I
Vassallo, abate : a - I G7,
1 68
Vasto : \', Avalos
Vecellio, Cesare, nepotul
lui Titian : a - 1 29 n. 2
Vecellio, Orazio, fiul lui
Ti \ian, pictor : a - 94
n. I , 1 29 n. 2, 1 58 n. 3
Vecellio, Pomponio, fiul
lui Titian : a - 94 n. 1 .
97 n . I
Vcnturi. Adolfo : a - 1 30
n. 2 ; d - 266 n. I
Vrnturi, Lionello : a -- 1 2 1
n . 3 ; p - 233 n . 1
Verdezotto, Giovan tvfori a :
.„„ . Verdizzotti
Verdizzotti, Giovan '.\ lark1,
literat, pictor : d - 292,
293 n. I
Vergiliu, poet lat. : d -
259, 260, 322, 328
Veronese, Paolo Caliari .
zis, pictor : a - 1 54 n .
3 ; d - - 344 n . 2, 345 n .
l
.Vi c o, Ene<1, zis Enca Par­
migiano, gravor : a --
1 1 4 şi n. 1 ; d - 279 şi
n. 2
Vida, Marco Girolamo, ecle­
ziast litera t : d - 263
n. 2 360
Villafranca, marchiz de, Zago, Santo, pictor : p -
viceregele Neapolelui : 207 şi n. 5 ; d - 329 şi
a - 1 0 1 n. 2 n. 1
Villard de Honnecourt, Zanetti, A. M„ g rav o r, isl
arhit. : p - 209 n . 2 artă : a - 1 54 n. 3 ;
Vitali, Tarlato : a - 1 53 d - 336 n. 3
şi n. 1 Zantani, Antonio, numis-
v. Buonconsi- mat : d - 279 n . 2
Vitruvio :
glio, V. Zatti, Battista, medic din
Brescia : d - 318 n . 1
Vitruvio : v. Buonconsiglio,
Zeuxis, pictor g r. : p - 1 8 1 ,
V.
1 8 2 şi n. 1 , 203, 204 ş i
Vitruviu, arhit. roman :
n. 2 , 221 şi n. 1-2 ;
a - 62, 67 şi n. 1, 90,
d - 259, 260, 265 n. 4,
1 02 n. 3, 1 08, 1 23 ; p -
280, 296, 309
1 90 şi n. 1 , 1 9 1 şi n. L
Zizena : v. Lala Cyzicena
221 n. 5, 236, 239 şi n .
Zuccati, Francesco, fiul lui
3 ; d - 259 n. 2, 299 n .
Sebastiano, mozaicar : d -
3-4 335 ş i n. 4
Vittoria, Alessandro, sculpt. Zuccati, Sebastiano, pictor :
şi arhit. : a - 1 62 şi n. d - 335 şi n. 4
1, 1 64, 1 65 n. 1 -2 Zuccati, Valerio, nepotul
Vivarini, Alvise, R) c tor ; lui Sebastiano, mozaicar :
d - 284 n. 3, 337 şi n. 4 d - 335 ş i n. 4
Von Hadeln, D. F. : p -
207 şi n. 5 ; d 29 1 n. 4, Xerxe, rege persan : d -

329 n. 1 256
IN DICE DE OPERE

Anichini Luigi, gravor Brito, Giovanni, gra,·or

Medalie cu efigia lui Portret Tiţian. gravură r
Marte : a - 56 il - 1 58 şi n. 3

Aspelli, Tiziano degli, zis Caltaneo, Danese, sculptor ·

J.\ifinio, sculptor Pietro llembo, bust tn bis.
Grilaj e de bronz la bis. Sant' Antonio, Padov a :
Sant' Antonio, Padova : a - 137, 138 şi n. 2
a - 1 1 9 şi n 2
Lucrări decorative la Pe­ Donatello, sculptor
saro şi Urbino pentru Crucifix de lemn pentru
căsătoria ducelui Guldo­ bis. lii anta Croce, Flo-
baldo della Rovere : a - renţa : d - 286 şi n. 4
146
Giallo, lacopo del, minia­
Ornamente din stuc in ca­
turist
pela Sf. Antonio, la bis.
Miniaturi pentru o carte
Sanl' Antonio, Padova :
de rugăciuni : a - 60
a - 1 1 9 şi n. 2
şi n. 4
Bellini, Giovanni, pictor Miniatură pentru un sonet
Fecioara pe tron cu sf. de Aretino : a 60 şi
Toma din Aquino şi alti n. 6
sfin ţi, bis. San Giovanni
Giorgione, Giorgio Barba­
e Paolo, Veneţia. (Dis-
relli, zis, pictor :
trus in incendiul din
Frescele de la Fondaco
1 867) : d - 257 şi n. 4
dei TedeSt:hi, Vl'neţia.
Bianco, Simone, sculptor ( Dispărute ) : d - 285 şi
Portretul soţiei lui Nicolo n . 1, 336 ş i n . 2
Molino. (Sculptură ne- Sfintul Gheorghe. ( Neiden­
identificată) : a - 1 45 tificat) : p - 233 şi n. I
Giovanni da Udinc, pictor
Donvicino, Alessandro, zis
J.\iforello da Brescia, pic­ Desene pentru \'a5e de
f\forano : a - 88
tor
Portret Aretino. (Neiden- Giulio Romano, Giulio Pip­
tificat) : a - 99 şi n. 2 pi, zis, pictor şi arhitect 362
 Masca mortuară a lui Gio­
vanni de Medici : a -
1 1 5 şi n. 2
Şaisprezece chipuri luxu-
rioase, desene : d - 3 1 8
si n . 1
Grazioli, Pietro, zis Pietro
da Salo, sculpt. şi arhitect
.Justi ! i a , sculptură l a Mu-
rano. (Neidentificată) :
a - 1 -t2 n. 4, 1 43
India, Francesco,
Moro, pictor
Portret Francesco Badoer,
J\-luzeul civic, Padova :
a - 1 2 1 ş i n. 3
Leoni, Le on e , sculpt., grav.
si arhitect
Pietro Aretino, medalie :
a - 1 24 şi n. 2
Lollo, L o re n z o , pictor
G l o r i fiuirca sf. Niccolo din
Tolcntino, Scuola dei Portret Nicolo Tiepolo. (Ne-
Carmini. Vene lia : d -
3 1 1 �i n. 3
Marcolini, Francesco,
graf şi inginer
Planul unui pod de
pe insula Murano :
1 00 �i n. 2, l O!J
M ich elan g e lo Bu o na r r o t i ,
sculpt., pici. şi arhitect
Bolta Capelei Si xtine, Va­
ti c a n, Roma : a - 59 ş i
n. 2, 62, 1 55
David, se ulptură, Gal. Aca­
dE'mie! din Florenţa : a -
1 1 5 n. I
Judecuta de Apoi. Cupela
Sixtină, Vatican, Roma :
a - 63 şi n. I . 65, 78,
93, 1 08 n. I, 1 1 7 1 25-
1 28 ; d - 3 1 4 n. 1 . 3 1 7
� i !1 . I . 3 1 9 şi n . I , 320
Gi � li an o de !'vledici, monu­
;n.-nt fun e r u r, bis. . S a n
Lorenzo, Florenţa : a -
363 57 şi n. 3, 1 55
Lorenzo de Medici, monu-
. ment funerar, bis. San
Lorenzo, Floren ţa : a -
57 şi n. 3, 155
S. Cosma sau Damian ( ? ),
machetă din cretă ( a tri­
buire probabil apocrifă,
neidentificată) : a - 57
şi n. 6, 58 şi n . 2
S. Ecaterina, schiţă. (Ne-
identificată) : a - 57 şi
n. 4
zis ii
Pace, Gian Paolo, pictor
Portret Alessandro Alberti,
National Gallery, Wa­
shington : a - 1 39 ş i
n. 3
Portret Danielle Barbaro.
(Neidentificat) : a - 1 02,
1 03 şi nr. I , 1 39 şi n. 3
Portret Giovanni de Me­
dici, Gal. Uffizi. Florenţa:
a - 1 1 8 n. 1, 1 20 şi n.
2
identificat) : a - 1 39 ş i
n. 3
tipo­ Pericoli, Nicolo, zis Tri­
bolo, sculpt. şi arhitect
lemn Pieta, s-culptură. (Neiden­
a - tificată ) : a - 68 şi n. 1
P i l a li, Boniiacio de', zis
Veronese sau Veneziano,
pi clor
Ciclu de p ict u r i în Palatul
Cumerlenghi, Veneţi a :
a - 1 44 ş i n. 2
Pordenone
frC'sce p e fo \uda unor clă­
d i ri din VcnP\ia : d
334 Şi n. 4-5
Porta, Giuseppe d e ll a, zis
Salviati, p i c tor
Fresce p e faţada unor clil­
diri d e pe Canal Grande,
Veneţia. (Dispăru te): a -
1 4 1 , 1 42
Rafael Sanzio, pictor şi n. 2, 123 şi n. 1 . 1 33
Incendiul din Borgo, Vati­ şi n. 1
can, Roma : d - 327 şi Biserica San Giovanni dei
n. 1 Fiorentini, Roma : a
Incoronarea Roxanei, schi­ 73 şi n. 5
ţă : d - 32 1 şi n. 2, 322 Biserica San Marcello al
Ploaia de mană : d - 291 Corso, Roma : a - 73
n. 5, 74
Portret Baldassarre Casti-
Fedora cu pruncul, baso­
glione, Luvru, Paris :
relief. (Variantă neiden­
d - 284 şi n. 1
tificată) : a - 1 63 şi n . I
Portret Iuliu II, Gal. Uffizi,
Loggetta, Veneţia : a -
Florenţa : d - 330 şi
75 ş i n. 1-2
n. 2 Madona de la Arsenal,
Portret Leon X, Gal. Pitti, sculptură, Veneţia : a -
Florenţa : d - 308 n . l , 75
330 ş i n . 2 Monetăria, Veneţia : a -
Schimbarea la faţă, Mu- 74 şi n. 5, 75 n. 1
zeul Vatican, Roma : Mormînt fam. Aginense,
d - 323 şi n. 4 bis. San Marcello, Roma :
S. Cecilia cîntînd la orgă, a - 74 şi n. 1
Pinacoteca din Bologna : Mormînt fam. Aragon, bis.
d - 323 şi n. 3 San Marcello, Roma :
S. Ecaterina, National Ga­ a - 74 şi n. 1
llery, Londra : a - 1 59 Mormînt fam. Santa Croce,
şi n. 2 Roma : . a - 74
Triumful Galateei, palatul Palatul Corner (Ca' Gran­
Famese, Roma : d - 264 de), Veneţia : a - 75 şi
n. 2, 322 şi n. 4 n. 3
Scene din viata sf. Marcu,
Raimondi, Marcantonio, gra­ reliefuri in bronz, bis.
vor San Marco, Veneţia :
Şaisprezece chipuri luxu- a - 75 şi n. 4
rioase, gravuri după Giu­ Şcoala M'.isericordia, Vene­
lio Romano : d - 3 1 8 ţia : a - 74 şi n . 4
ş i n. 1 S. Ec<lterina, sculptu�ă.
Rossi, Francesco de', zis ( Neidentificată) : a
Cecchino Salviati, pic- 8�7
tor S. Ioan Boteză.torul, sculp­
Convertirea sf Pavel : a - tură, bis. Sania Maria
1 1 1 şi n. 2, 1 1 2-1 1 4 Gloriosa dei Frari, Vene-
Judecata de apoi, desen tia : d - 338
după Michelangelo : a - Vila Corner, Vene ti<l : a
8 1 . 1 25 - 75 şi n. 3

Sansovino, Iacopo Tatti Terzi, Francesco, pictor

zis, sculpt. şi arhitect Portret de femeie. ( Ne-
Bachus cu un mic satir, identificat ) : a - 1 60
sculptură, Muzeul Na-
ţional, Florenţ<l : a - 74 Tintoretto, Iacopo Robnsli,
şi n. 2 zis, pictor
Biblioteca Marciană, Ve- Apollo şi Marsias, Wads­
neţi a : a - 75 n. 1 , 1 22 worth Atheneum, Hart- 36l
 ford, Connecticut : a - Doisprezece împăraţi. (Por­
1 03, 1 04 n. 2 tretele pierdute în Spa­
Argus şi Mercur. (Neiden­ nia, reprod. în gravurile
tificat) : a - 1 04 şi n. 2 lui E. Sadeler şi diferite
Excomunicarea lui Frede­ copi i ) : d - 343 şi 344
ric Barbarossa, pictură n. 1
la palatul dogilor, Vene­ Ecce homo, Prado, Madrid :
ţia. (Distrus în incendiul a - 1 30 şi n. 2 ; d - 3-B
din 1 577) :d - 291 şi n. 5
n. 4 Ecce homo, replică, !\-'l u­
Miracolul scJavului, Acade­ zeul Conde, Chantilly :
mia din Veneţia : a - a - 1 30 şi n. 2
1 34 şi n. 3, 1 35 Fecioara plîngind : v. Ma­
S. Gheorghe cu S. Anton ter Dolorosa
şi prinţesa salvată de Fecioara cu pruncul şi fa­
balaur, Academia din milia Pesaro, bis. Santa
Veneţia : d - 293 şi Maria Gloriosa dei Frari,
n. 3 Veneţia : d - 338 şi n .
4, 339
Titian, Tiziano Vecellio,
Fecioara în slavă înconju­
pictor rată de sfinţi, Pinacoteca
Adonis : v. Venus şi Ado­
Vaticană, Roma : d -
nis 339 şi n. 3
Adorarea sfintei Treimi,
Frescele de la Fondaco dei
Prado, Madrid : d - 343 Tedeschi, Veneţia. (Dis­
ş i n. 1 părute ) : d - 285 şi n.
Alfonso de Avalos vor­
I, 336 şi n. 2-3
bindu-le oştenilor, Prado,
Iason şi Medeea. (Neidenti­
Madrid : a - 83 şi n. 3 fica t ) : d - 343 n. 5
Andromeda : v. Perseu şi ] nălţarea Fecioarei. Bis.
Andromeda Santa Maria Gloriosa dei
Autoportret contes tat) : a Frari, Veneţia : d - 337
1 58 n. 3 şi n. 2
Bătălia de la Cadore, pic­ ]nchinarea lui Frederic
tură la palatul dogilor, Barbarossa, pictură la
Veneţia. (Distrus in in­ palatul dogilor, Veneţia.
cendiul din 1 577 ; o co­ (Distrus în incendiul din
pie la Uffizi, Florenţa ; 1 577) : d - 29.1 şi n . 4.
o gravură de Fontana 340 şi n. 3
din 1 569, şi alta anonimă Martiriul sf. Petru, pictură
la Albertina din Viena) : la bis. San Giovanni e
a - 72 n. 1 ; d - 29 1 Paolo, Veneţia. (Distrusă
şi n. 2, 340, 341 şi n. 1 în incendiul din 1867 şi
înlocuită cu o copie de
Dunavestire. (Dispărută în
Cigoli ; s-au păstrat gra­
Spania după 1 794 ; re­
vuri, o schiţă şi cîteva
µrod. într-o gravură de
studii) : a - 68 şi n. 2 ;
Caraglio) : a - 71 şi
d - 257 şi n . 3, 340 şi
n. 3, 72
n. 2
Danae, Gal. Naţională Ca- Mater Dolorosa, probabil
podimonte, Neapole : d cea de l a Prado, Ma­
- 278 n. 3, 281 n. 5 drid : d - 343 şi n . 2
r.:mae, Prado, Mad1 id : Noii me tangere, Prado,
�65 d - 343 n . .'i Madrid : d - 343 n. 5
Perseu şi Andromeda, Wal­ Marcantonio Tre­
lace collection, Londra : visan, doge. (Dis­
d - 343 şi n. 4 trus în incendiul
Portret Alfonso I de Este. din 1 577 ; o replică
(Neidentificat ) : d - sau copie la Szep­
278 şi n. 3 mu veszeti Muzeum,
Portret Aretino, Gal. Pitti, Budapesta) : a -
Florenţa : a - 1 1 0 1 66, 1 67 şi n. 1. 1 68
şi n. 2, 1 1 5 şi n. 3, Paul I I I, Gal. Na­
1 1 8 şi n. 2 ţională Capodimon­
Portret Carol Quintul. (Ne­ te, Neapole : a -
identificat) : d - 81 n. 3, 91 şi n. 3,
278 şi n. 2 97 şi n. 4

Portret Clarice Str6zzi, Mu­ Paul III cu nepoţii

zeul de Stat, Ber­ săi. Olta\·io şi
lin : a - 90 şi Alessandro Farne­
n. 3, 91 se, Gal. Na\ională
Capodimonte. Nea­
Portret Daniello Barbaro,
pole : d 28 1
National Gallery
n. 4
of Canada, Ottava :
a - 102, 1 03 şi Vincenzo Cappel­
n. 1 lo amiral. ( Identi­
Portret Don Diego Hurta­ ficări nesigure ) : a
do de Mendoza, - 85 şi n. I . 86

Gal. Pitti, Florenţa. S. Ioan Botezătorul. ('.\le-

( Identificare nesi­ identificat) : a - 56 şi
gură ) : a - 82 şi n. 3
n. 1, 83 S. Ioan Dotezătorul în pus­
Portret E leonora Gonzaga, tiu, Gal. Academiei din
Gal. Uffizi, Flo­ Veneţia : d - 339, 340
renta : a - 69 n. n. 1
2
Sisif, Prado, Madrid : d -
Portret Filip II. (Neidenti- 3,13 şi n. 3
ficat ) : a - 1 49 şi
n. 3, 1 50, 1 59 Tantal. (Dispărut, s-a păs­
trat într-o gravură de
Francesco Maria I
delia Rovere, Gal . Sanudo) : d - 343 şi
t.:ffizi. Florenţa : n. 3
a - 69 şi n. 2, 70 Tit yus, Prad o, Madrid : d
Francesco Vurgas. - 343 şi n. 3
(Neidentificat) : a
Prado,
Venus şi Adonis,
- 1 66 şi n. 3, 1 67,
Madrid : d -;-- 343 şi n . 4
1 68
Venus şi organistul, Prado,
Isabela de Portuga­
. Madrid : d - 3-t3 n. 5
lia. (Neidentificat) :
a - 1 00 şi n. 2,
Vasari, Giorgio, pictor
101
Lorenzo şi Giuliano de
Marcontrino Moro­
?\Iedici, desen după Mi­
smt. (Neindentifi­
cat) : a - 1 1 0 şi chelangelo al morminte­
n . 1-2 lor, medicee : a - 57
Vico, Enea, zis Parmigiano, Vittoria, Alessandro, sculpt.
gravo r şi arhitect
Carol Quintul înconjurat P i e t ro Are tino, medalie,
de figuri alegorice, gra­
Muzeul civic, Brescia 1
vură : d - 279
a - 1 65
Convertir0a sf. P a\·el, gra-
v ură după France s co Cat e rin a Chieregato, meda-
Rossi : a - 1 1 4 lie : a - 1 65
1 N DICELE EPISTOLARULUI ARETIN IAN

Pag .

__ 28 _ ( 15� 1 ) cătr� Massimiano Stampa, conte 56

I -- 62 -( 1 535f- - Giorgio Vasari. pictor 57
8.t ( 1 536) Bernardino Daniello, lite-
rat 58
1 32 ( 1 537) Iacopo dC'l Giallo, minia-
�ri� ro
1 93 " ) Michelangelo Buonarroti,
pic t., sculpt. şi arhit. Gl
1 87 " ) Francesco Marcolini, tipo-
graf 65
213 ( " Tribolo, !\i col6 Pcricoli.
zis, sculpt. şi arhit. 67
222 " ) Veronica Gambara, ducesă
de Correggio 69
223 ( " Tiţian Vecellio, pictor 71
237 ( " Iacopo Sansovino, sculpt.
şi arhit. 72
257 " ) Francesco Alunno, caligraf,
lexicograf 75
II 17 ( 1 538) Michelangelo Buonarroti 77

li 1 18 ( 1 539) Leone, Leoni, sculpt.,

grav., arhit. i9

II 1 97 ( 1 540) Marcantonio d'Urbino 82

II 209 ( „ Alfonso de Avalos, mar-

chiz de Vasto 83

11 23.t " ) Nicolo Molino, nobil ve-

neţian 84 368
 II 236 ( 1 54 1 ) către Iacopo Sansovino 86
II 291 ( „ ) Giovanni da Udine, pictor 87
li 379 ( 1 542 ) Giulio Romano, pict. şi
arhit. 89

II 394 ( „ ) Tiţian Vecellio 90

III 40 ( 1 543) Tiţian Vecellio 91

lll 51 ( 1 54 4 ) Michelangelo Buonarroti 92

III 54 ( „ ) Tiţian Vecellio 94

lll 57 ( " ) Carolo Gualteruzzi 96

III 73 „ ) Alessandro Moretto (Bon­
vicino ) , pictor 99

III 101 „
) Impăratul Carol Quintul 100
lll 1 50 ( 1 545) Paolo Giovio, episcop şi
literat 1 02
III 161 ( " Tintoretto ( Iacopo Robus-
ti ), pictor 1 03
lll 1 80 ( " Iacopo Cellini, negustor 1 05
III 181 ( " Michelangelo Buonarroti 1 06
lll 1!)8 " ) lacopo Cellini 1 07
lll 260 ( " lacopo Sansovino 1 08
lll 264 ( " Marcantonio Morosini, no-
bil Yeneţian . 1 09

llI 292 ( " Francesco Salviati (Fr. de'

Rossi ), pict. . 111

llI 377 ( " Baccio Bandinelli, sculptor 1 1 4

llI 387 ( " 'fiţian Vecellio . 1 15

llI 389 ( " Cosimo I de Medici, duce-

le Florenţei 117

III 435 ( „ Tiziano degli Aspeti, sculp-

tor 1 19

lll 440 ( " Gi an Paolo Pace, pictor 1 20

llI 631 ( 1 546) Danese Cat taneo, sculpt.,

arhi t; , poet 1 20

III 636 ( „ Francesco India, zis ii Mo-

ro, pictor 121

III 718 ( „ Ti 1ian Vecellio 1 22

IV 37 ( „ Leone, Leoni 1 24

IV 46/l ( „ Michelangelo Buonarroti 1 2-l

IV 80 ( „ Paolo Pilucca, sculpt. şi

369 poet 125
IV 1 83 ( 1 547) către Alessandro Con·ino . 1 25

) Ti\ian Vecellio . 1 28
IV 303 ( "
.

IV 30-1 ( " ) Tiţian Vecellio . 1 29

IV 308 ( 1 548) Ti\ian Vecellio . 1 30

IV 313 ( „ ) Ni rola Perrehot de Gran-

velle . 131

IV 357 " ) Ti\ian Veccllio . 1 32

IV 361 ( " Iacopo Sansovino 133

IV -120 ( " Tintorctto . 1 3 .t
IV 4-16 " ) Iacopo Sansovino 1 35
IV 452 ( „ Fausto de Longiano . 1 3()
IV 453 ( 1 548 ) Tiţian Vece Ilio . 1 37

IV -172 ( „ ) Danese Cattaneo 1 37

IV � 92 ( „ Lorenzo Lotto, pictor . 1 38

IV 5 1 -l ( " Gian Paolo Pace 1 39

IV 515 ( " Andrea Schiavone (Mel-
dolia), pict. gravor 1 4 ()
IV 538 ( " Gi useppc delia Porta, pic-
tor 14t
IV 611 „ ) Pietro d a Salo ( Grazioli ),
sculpt., arhit. 1 42
IV 6'.W ( „ Bonifaz i o de' Pitati, pictor 1 4 3
IV G'.l l ( „ ) Simon Bianco, sculptor 1 44
IV G-17 ( „ Tiziano degli Aspctli 1 46
V 1 31 ( „ Pari.s, Bordone, pictor 146
V l '.3 3 „ ) Giorgio Vasari 1 47
V ,_
1 -') ( 1 549) Domenico Boccamazza . 1 48
.:-
V 1 85 ( „ ) Filip al IT-lea, principele
Spaniei 1 49
V 295 " ) Camille Romano, pictor I.SO
V 303 „ ) Camille Romano 1 50
V 3 1 -1 ( „ ) Giorgio Vasari 1 52
V 328 ( „ ) Parasio Michieli, pictor . 1 53
V 3J1 ( " Antonio Anselmi 1 54
V 3G7 Girolamo Parabosco, muzi-
cian şi scrii tor 155
V 374 ( 155
„ lacopo Sansovino - - • 370
V 501 ( 1 550) către Battista Franceo Venezia-
no, pici„ gravor 1 57
V 518 ( " Gio\·anni Brito, gravor 1 58
V 527 ( " Agosto d' Adda, conte ml-
lanez 1 59
V 593 ( " Danese Cattan e o 1 60
VI G ( 1 55 1 ) Francesco Terzi, pictor 1 60
10
_„
VI ( " ) Alessandro Vittoria, sculpt„
arh i t. 1 62
VI 22 ( 1 552 ) Vittoria dE'lla Rovere, du-
cesii de Urbino 1 62
VI ! Oei ( " Iacopo S1msovino 1 63
VI 1 55 ( " Lucietta Sa raci no, nobilă
din Vicenza 1 64
VI 20 1 ( 1 553) Danese Cattaneo 1 65
VI 2��0 ( " ) Ti lian Vecellio 1 66
VI 314 ( " ) Vassallo, abate 1 67
VI 31 1 ( " Domenico Boccamazza 1 68
VI _ t :J
,., - -
( " Iacopo Sansovino 1 69
CUPRINS

Notă asl!pra ediţiei 5

Critica de artă la Veneţia ş i dilemele
p icturalităţii 1O
PIETRO ARETINO
Scrisori despre artă 49
PAOLO PINO
Dialog despre pictură 1 71
LODOVICO DOLCE
Dialog despre pictură intitulat Aretino 24 7
I ndice de nume 346
Indice de opere 362
Indke1le epistolnmlui areti ni.an 368

REDACTOR : VIOI'OR H . ADRIAN

TEHNOREDACTOR : ELENA OINULESCU
BUN DE TEPAR : 14.X.1980.
APARUT 1980.
COLI DE TIPAR 15,50 ; PLANŞE 24.
ÎNTREPRINDEREA PDLIGRAFICA „FILARET"
STR. FABRICA DE CHIBRITURI Nr. 9-11
BUCUREŞTI
REPUBLICA SOCIALl'STA ROMANIA