Aristotel - Poetica

ARISTOTEL (384-322 î.e.n.
)
T/
ARISTOTEL
POETICA
iA
Studiu introductiv, traducere şi comerttairii
de d M. PIPFW -V:>*T.^
Ediţia a IIT-a îngrijită de STELLA PETECEL
IR AIRI
Bucureşti, 1998
Redactor: EDUARD IRICINSCHI
Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENI AMIN & VENI AMIN
Tehnoredactare computerizată: LILIANA KIPPER
MARIANA MÂRZEA
API2TOTELOYZ FIEPI POIHTIKHS
Toate drepturile rezervate EDITURII IRI
ISBN: 973-97627-9-4
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A III-A
Puţine sunt în lume traducerile de o atât de profundă, complexă şi nuanţată înţelegere a gândului aristotelic din
Poetica, gând care, dens, eliptic şi adesea enigmatic exprimat, specific întregii opere a marelui Stagirit, cere o
adevărată descifrare înainte de a fi transpus în termenii echivalenţi ai unei limbi moderne; puţine sunt şi interpretările
de o asemenea acuitate încât, pornind de la un aspect sau altul al tratatului, să meargă direcţia esenţă, să reconstituie
în adevăratele ei dimensiuni o întreagă concepţie bine definită despre natura şi legile actului creator, proiectând-o în
perspectiva construcţiei organic articulate care este sistemul aristotelic, individualizând-o în raport cu alte tipuri de
gândire ale autorilor greci sau latini.
O asemenea operă n-o putea întreprinde decât un specialist cu un orizont mental capabil să cuprindă şi să înţeleagă
din interior spiritualitatea antică, sesîzându-i constantele şi variantele în milenara ei evoluţie. Şi a întreprins-o, în
mod magistral, DM. Pippidi (1905-l993), corifeu al studiilor noastre clasice, continuator direct al marilor linii de
cercetare instituite de lorga şi Pârvan, recunoscut pe plan internaţional drept una dintre cele mai prestigioase perso-
nalităţi consacrate studiului literaturii, filosofici, istoriei şi arheologiei antice.
Astfel se explică de ce acum, reeditat la peste trei decenii de la precedenta sa apariţie, volumul îşi păstrează
nealterată actualitatea — actualitatea perenă a marilor valori, în aceste condiţii, prezenta ediţie, postumă,
îndeplinindu-şi unica dar imperativa
r
NOTA ASUPRA EDIŢIEI A III-A
datorie, cea a reproducerii fidele până la ultimul detaliu a ediţiei din 1965, redă cititorului de azi, intact, darul
inestimabil oferit culturii noastre de marele profesor şi savant, a cărui prestanţă intelectuală şi integritate morală au
iradiat din întreaga sa viaţă şi operă, ca un adevărat model de independenţă spirituală, în orice condiţii.
Sub titlul de Anexă au fost adăugate, la sfârşitul volumului, câteva pagini conţinând trimiteri bibliografice sau fugare
însemnări, datate din diverse perioade ulterioare ediţiei din 1965, puse la dispoziţia editurii, care-i mulţumeşte pe
această cale, de domnul prof. dr. Andrei Pippidi, pagini din care am putea deduce intenţia ilustrului părinte al
domniei sale de a pregăti o nouă ediţie a Poeticii. (Parantezele drepte utilizate pentru completarea cuvintelor
prescurtate în manuscrisul acestor însemnări, ca şi cele prezente pentru a marca Nota asupra ediţiei din 1965, apărută
fără titlu, aparţin editorului.)
Cititorul dornic de a aprofunda studiile despre Poeţi ca aristotelică, unele dintre ele menţionate chiar în notele cărţii
în ediţii anterioare, poate consulta cu folos volumul D.M. Pippidi, Formarea ideilor literare în antichitate, Bucureşti,
Editura Eminescu, 1972, rămasa până azi una dintre cele mai importante cărţi de referinţă în domeniu.
Aceste studii, alături de cele despre Homersau despre tragicii greci, de traducerea comentată a filosofilor eleaţi sau
de cele privitoare la religiile antice, reprezintă doar una dintre direcţiile de cercetare urmate de-a lungul vieţii de
D.M. Pippidi. Ele constituie, într-un fel, propileele dar şi un permanent plan secund al marii opere arheologic-
epigrafice desfăşurate pe parcursul a câteva decenii, a cărei bibliografie, încununată de monumentalul volum, unic în
lume, conţinând Inscripţiile din Scythia Minor (Bucureşti, Editura Academiei, 1983), ar ocupa câteva zeci de pagini.
Este de dorit şi de sperat ca reeditarea Poeticii să fie urmată de reeditarea operei integrale a copleşitoarei personalităţi
care a fost D.M. Pippidi.
STELLAPETECEL
[NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A H-A, 1965]
într-o primă formă, mult deosebită de acea de astăzi, prezenta traducere a Poeticei lui Aristotel a fost publicată în
1940, într-un număr restrâns de exemplare, epuizate în câteva săptămâni. Practic, lucrarea a rămas necunoscută celor
mai mulţi, ceea ce explică stăruinţa cu care de-a lungul ultimilor douăzeci de ani mi s-a cerut să pregătesc o ediţie
nouă, la curent cu studiile publicate între timp, la curent şi cu propriile mele cercetări asupra ideilor literare în
Antichitate - unele inedite, altele tipărite începând din 1935 în diferite reviste din ţară şi străinătate.
Mulţumită înţelegerii Editurii Academiei R.P.R., realizarea acestei intenţii devine acum posibilă, în condiţii ce fac
din vechea lucrare o lucrare nouă. Dacă traducerea însăşi n-a suferit decât schimbări neînsemnate, studiul introductiv
şi comentariul au fost revăzute şi simţitor sporite, la acestea adăugându-se - sub formă de apendici - mai multe studii
speciale asupra unora din problemele de căpetenie ale doctrinei estetice a celui mai reprezentativ gânditor antic.
A
Intr-un moment când activitatea-mi de cercetător se îndreaptă spre alte domenii ale ştiinţei Antichităţii, -nu fără
nădejdea de a reveni cândva la istoria literelor greceşti şi latine, -volumaşul oferit astăzi publicului reprezintă, îmi
place să sper, nu încununarea unei străduinţi încheiate, ci punctul de plecare al unor osteneli viitoare.
CUPRINS
Notă asupra ediţiei a III-a .....
[Notă asupra ediţiei a Il-a, 1965] INTRODUCERE............
ARISTOTEL: POETICA
I. Imitaţia,esenţă a poeziei şi a celorlalte arte. Felurite soiuri de poezie, după mijloacele cu ajutorul cărora realizează
imitaţia........
5
7
11
II. Felurite soiuri de poezie, după obiectele imitate ................
III. Felurite soiuri de poezie, după chipul cum realizează imitaţia ....
IV. Originea naturală a poeziei, împărţirea în poezie „serioasă" si
„hazlie". Dezvoltarea ramurii „serioase": epopeea şi tragedia. Evoluţia tragediei......................................
67
V. Definiţia comediei. Obârşia şi dezvoltarea ei în comparaţie cu tragedia.
Deosebiri între tragedie şi epopee ...........................
VI. Definiţia tragediei. Elementele din care e alcătuită, însemnătatea
lor respectivă.............................................
VII. Cel dintâi element al tragediei: subiectul sau mitul. Subiectul
trebuie să fie întreg şi de o oarecare întindere..................
VIII. Unitatea subiectului ........................................
IX. Subiectul trebuie să oglindească universalul. Comparaţie între poezie
şi istorie. Cele mai frumoase subiecte ........................
X. Subiect simplu şi subiect complex...............................
XI. Elementele subiectului complex: peripeţia, recunoaşterea, elementul
patetic ..................................................
XII. împărţirile cantitative ale tragediei: prologul,episodul, exodul,
cântul corului ............................................
XIII. Sfaturi în legătură cu stârnirea sentimentelor de milă şi frică.
Eroul tragic..............................................
XIV. Tragicul brutal şi tragicul artistic. Feluritele chipuri de a stârni
emoţia tragică............................................
XV. Al doilea element al tragediei: caracterele
82 84
CUPRINS
XVI. Despre feluritele chipuri de recunoaştere folosite de autorii tragici ... 86
XVII. Sfaturi dramaturgilor în legătură cu creaţia tragică.............. 87
XVIII. Despre intrigă şi deznodământ. Despre deosebirea de structură a tragediei si a epopeii. Despre
cor ............................ 89
XIX. Alte elemente ale tragediei: graiul şi judecata................... 90
XX. Elementele graiului: litera, silaba, particula de legătură, numele,
verbul, flexiunea, propoziţiunea............................. 91
XXI. Numele: feluritele lui specii, din punctul de vedere al exprimării
poetice. Metafora ......................................... 93
XXII. Caracterele graiului: exprimare poetică,exprimare comună ...... 95
XXIII. Epopeea. Elemente comune cu tragedia. Se deosebeşte
de istorie................................................. 98
XXIV. Alte asemănări şi deosebiri între tragedie şi epopee. Homer,
eternă pildă de intuiţie artistică.............................. 99
XXV. Probleme de critică literară şi dezlegările lor................... 102
XXVI. Comparaţie între tragedie şi epopee. Superioritatea tragediei....... 106
COMENTARIU
Ip. 11l-l1 p. 119-IIIp. 123-IVp. 128-Vp.l42-VIp. 146-VIIp. 154-VIII p. 157-IXp.l59-Xp.l65-XIp. 166-XII p. 168-
XIlIp. 169-XIVp. 174-XV p. 177-XVIp. 180-XVIIp. 183-XVIIIp. 188-XIXp. 191 -XXp. 192-XXI p. 197 - XXII p.
199 - XXIII p. 203 - XXIV p. 205 - XXV p. 210 - XXVI p. 216.
APENDICI
I. Variante la ediţia Rostagni...................................... 223
II. Aristotel şi Aristofan. în jurul teoriei aristotelice a comediei............ 224
III. Aristotel si Tucidide. în marginea cap. IX al Poeticei .............. 237
IV. Problema inspiraţiei la Aristotel şi Horaţiu (Poetica XVII -
Ad Pisones 309)........................................... 246
Bibliografie .................................................... 267
Indicele numelor proprii pomenite în textul Poeticei.................. 273
Indicele termenilor greci folosiţi în Introducere, Comentariu şi
Apendici ................................................ 276
Indice de materii ................................................ 280
ANEXĂ....................................................... 285
INTRODUCERE
în forma în care ne-a fost transmis şi în care e înfăţişat astăzi cititorului1, opusculul lui Aristotel fTepi
TTOITITIICTÎC - Poetica, cum i se spune obişnuit - reprezintă, fără îndoială, numai o parte a tratatului original.
Lucrul se poate deduce, înainte de toate, din-tr-o aluzie a textului la o tratare a comediei din care nu ne-a rămas nici o
urma2. Reiese, însă, tot atât de bine, dintr-o serie de referinţe ale aceluiaşi Aristotel în tratatul Despre retorică, în
care, pomenind subiecte dezvoltate în opera ce ne interesează, lasă să se înţeleagă că ar fi fost alcătuită din mai multe
cărţi3. Cum au dovedit-o cercetători recenţi, ipoteza cea mai îndreptăţită pare cea care-i atribuie două: cam de două
ori întinderea textului ajuns până la noi4. Şi, pentru că acesta din urmă (cartea I, după toate
1 Aproape douăzeci de ani după prima ediţie a acestei lucrări, Poetica a mai fost tradusă în româneşte de Constantin
Balmus (Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1957).
2 VI, 1449 b 20-21; XXVI, 1462 b 19. Cf. Fr. Susemihl, De Pocticorum Aristoteleorum căpiţe ultimo, „Rev. de
Philologie", XVIII, 1894, pp. 255-259.
3R/7ef.,Ill,1372 a 2; 111,1418 b 2.Oaluzie identică şi în Po/., V (VIII) 7,1341 b39.
4 Cu totul izolată e încercarea de demonstraţie a lui G. Galaţi Mosella, tinzând să atribuie Poeticei o singură carte: La
genesi e îl carattere fondamentale della Poetica di Aristotele, Palermo, 1910, pp. 51.72. Tot atât de puţin
convingătoarele al ta parte, şi teza
D.M. PIPPIDI
probabilităţile)5 e închinat ramurii „nobile" a poeziei (epopeea şi tragedia), tot atât de îndreptăţită apare şi
presupunerea că partea pierdută ar fi tratat despre ramura „grosolană" ori „muşcătoare" a poeziei, producţiile iambice
şi comice6.
La fel cu restul scrierilor ce alcătuiesc astăzi colecţia operelor aristotelice (singura excepţie fiind constituită de
tratatul despre Statul atenienilor- 'ASrjvaiwv TroXireia - descoperit la sfârşitul veacului trecut într-un papir din
Egipt), Poetica face parte din categoria lucrărilor zise „acroamatice" ale filozofului, cu alte cuvinte a lucrărilor ce nu
erau sortite răspândirii în marele public, ci învăţământului: caiete de note destinate să ajute memoria maestrului,
formulate precis dar fără căutare, spre deosebire de cele destinate unui cerc larg de cititori - e£wTepiKo\ Xdyoi -
scrise cu toată îngrijirea compatibilă cu subiectele tratate, de cele mai multe ori în formă dialogată.
întâmplarea, care hotărăşte soarta cărţilor, a făcut ca scrierile exoterice ale lui Aristotel, hărăzite veşniciei, să piară
până la una. Ne-au rămas, în schimb, efemerele scrieri acroamatice, notele de
lui Daniel de Montmollin, La Poctique d'Aristote. Texte primitifet additions nlterieures (Neuchâtel, 1951), potrivit
căreia, în tbrma-i actuală, opusculul aristotelic ar înfăţişa prelucrarea unui text iniţial mai scurt, refăcut şi modificat
de autor îndeosebi în capitolele 3, 4, 9, 12, 13, 20, 25. în legătură cu această din urmă lucrare, vezi observaţiile lui K.
Svoboda,în „Deutsche Literatureeitung",LXXIV, 1953,col. 337-339 şi A. J. Festugiere, ,,Rev. des fîtudes grecques",
LXVII, 1954,pp. 252-258. Nu cunosc decât din titlu disertaţia lui K. Lienhard, ZurEntstehung und Geschichte von
Aristoteles Poetik, Ziirich, 1950.
5 A doua, după S. Haupt, „Philologus", LXIX, 1910, pp. 252-263.
6 O tentativă de reconstituire a conţinutului de idei al acestei părţi pierdute, cu ajutorul datelor oferite de aşa-numitul
Tractatus Coislinianus (scriere anonimă a cărei dependenţă indirectă de Aristotel, susţinută întâi de Bernays, e astăzi
îndeobşte admisă), a încercat în vremea din urmă Lane Cooper, în lucrarea intitulată An Aristotelian Theory of
Comedy, with un Adaptation of the Poetics and a Translatiou of the Tractatus Coislinianus,Oxford, 1924. CI'. G.
Kaibel, Prolegomena Flepl Kwpw<5(ac, „Nachr. von der Ges. der Wissenschaften m Gotlingen", Philol.-hist. Klasse,
II 4 (1898); J. Kayser, De veterum arte poetica quaestiones selectae, Lipsiae, 1906, pp. 5-44, şi mai departe
Comentariul, pp. 217-220.
12
curs făcute să dureze cât autorul lor7. Ele singure ne îngăduie să ne reprezentăm astăzi imensitatea efortului
sistematizator desfăşurat de Stagirit, şi anume într-o formă mai nemijlocită, dacă nu mai autentică decât ne-ar fi
îngăduit-o forma căutată a scrierilor exoterice.
între unele şi celelalte trebuie să fi existat de altminteri un paralelism strâns. Cea mai mare parte din materiile
înfăţişate în operele ajunse până la noi erau, cu siguranţă, tratate într-un chip limpede şi plăcut în Xdyoi e^wTepiKoi,
a căror amintire e uneori păstrată chiar de referinţele lui Aristotel. E cazul unei scrieri ce pare să fi avut un cuprins
asemănător, dacă nu identic cu acel al Poeticei, de vreme ce, în capitolul XV al acesteia, filozoful singur trimite la ea
pentru discuţia amănunţită a unor chestiuni importante8. Care anume va fi fost această operă, e mai greu de spus. în
catalogul scrierilor aristotelice pierdute, două titluri se potrivesc mai bine cu reprezentarea pe care ne-o putem face
despre ea; între ele se împart şi preferinţele filologilor, dintre care unii - printre ei Gudeman, unul din ultimii editori
ai Poeticei9 - o identifică cu ripay|JiaT6ia rf|C TTOITITLKTÎC Texvnc, alţii,-reprezentaţi cu strălucire de Rostagni,
- cu dialogul în trei cărţi fTepi iroiTiTwv10.
Oricare ar fi acei eic8eSo[ievoi Xdyoi de cuprins asemănător, pe care Aristotel însuşi nu se sfia să-i opună notelor
fără pretenţie ale Poeticei, caracterul acroamatic - esoteric - al acesteia e oglindit fără putinţă de înşelare în
compoziţia şi stilul ei,
7 Asupra împrejurărilor istorice în care s-a petrecut ireparabila pierdere, vezi, între alţii, J. Bidez, Un singulier nau
frage litteraire dans l 'antkjuitc: â la rechcrche des cpa ves de l'Aristotepenlu, Bruxelles, 1943,p. 9 şi urm.
8 1454 b 17-l8, unde expresia „scrierile publicate"-eicSeSono'oi Xo'yoi- are exact înţelesul cuvintelor eûrepiiccH
Xo'yoi pomenite înainte.
y AristotcJes Hepi iroiriiiicfic, mit Einleitung, Text und adnotatio critica, exegetischem Komme/7faretc.,etc. Berlin-
Leipzig, 1934, pp. 2 şi 286.
1(1 // dialogo aristotelico Flepl T/CHTJTWC, ,,Riv. di Filologia", N.S., IV, 1926, pp. 433-470; V,1927,pp. 145-l73.
Cf. L. Altbnsi.Sul ITepi TTOITITUV diAristotele,ibid., LXX, 1942, pp. 193-200.
13
D. M. PIPPIDI
amândouă neobişnuite pentru o operă aparţinând unei perioade atât de strălucite a literaturii greceşti: compoziţie
schematică, fără riguroasă legătură logică, îngreuiată de reluări şi întreruperi; stil sumar, încărcat de paranteze,
întunecat de elipse şi brahilogii. Inexplicabile în orice altă ipoteză, - fiind vorba de un cugetător de talia lui Aristotel,
- aceste particularităţi se lămuresc lesne prin presupunerea că avem înainte-ne un caiet de însemnări personale, notele
de curs ale filozofului, împărtăşite discipolilor în cadrul unei serii de lecţii cu dezvoltările şi comentariile necesare11.
Dacă e aşa, pentru a situa cronologic opera rămâne să ne întrebăm unde vor fi fost ţinute aceste lecţii: întrebare cu
atât mai firească, cu cât, din informaţiile de care dispunem asupra activităţii de dascăl a lui Aristotel, rezultă că a
ţinut şcoli de înţelepciune în două locuri şi în două perioade ale vieţii12.
Prima perioadă, care începe în jurul anului 348, îndată după moartea lui Platon, şi durează cinci sau şase ani, se
desfăşoară parte în Asia Mică - la Assos, în Troada ~, parte în Mytilene. Cea de-a doua ocupă ultimii ani ai vieţii
filozofului (334-323 î .e .n.): unsprezece ani de febrilă muncă creatoare petrecuţi la Atena, în dumbrava Lyceului,
devenită centrul şcolii noi de înţelepciune, între aceste două perioade de învăţământ public se situează un moment
important din viaţa filozofului, cei nouă ani petrecuţi la Curtea regelui Filip, în Pella, închinaţi pregătirii ştiinţifice a
celui ce avea să fie Alexandru cel Mare.
11 Pentru stilul operelor de bătrâneţe ale Stagiritului, printre care se situează Poetica,ci. caracterizarea lui fim. Egger,
Essai sur l'histoire de la critique chez Ies Grecs, pp. 223-224: „Son style est encore une image de la solitude
contemplative ou ii s'enferme, ce style si degage de toute ambition litteraire, si beau cependant en plus d'un endroit
par sa simplicite meme et par la ibrce des grandes idees qu'il exprime... A F extreme concision du langage on croit
reconnaître un de ces monologues ou la conscience n'a plus d'autre interlocuteur qu'elle meme, et oii la pensee ne
songe pas â prendre une forme qui la rende intelligible hors de son sanctuaire intime".
12 Geneza doctrinei aristotelice în desfăşurarea ei istorică a fost studiată cu multă ascuţime în cartea lui Werner
Jaeger, Aristoteles. Gruudlegung ciner Geschichte seiner Entwicklung, Berlin, 1923. Pentru amănuntele ce
interesează aici, cf. pp. 135 şi urm. si pp.421 şi urm. ale traducerii italiene (Firenze, 1935).
14
INTRODUCERE LA POETICA
E lămurit că „note de curs" de felul celor pe care le citim în Poetică nu puteau fi pregătite decât în vederea unor lecţii
publice. Şi-i lămurit - din indicii de felul aluziei la vecinătatea Megarei13, ori după materialul literar cercetat,
incomparabil mai familiar unor atenieni decât oricărui alt auditoriu - că acestea trebuie să fi fost ţinute într-unul din
anii învăţământului atenian. Am putea chiar preciza: din primii ani ai acestui învăţământ (334-330 aproximativ), dacă
ţinem seama de faptul că în acel moment Aristotel se găsea prins într-o serie de cercetări cu caracter istoric-literar,
unele (TT\j9voviKai, 'OXuumovîicai, în colaborare cu Callisthenes) începute, poate, încă la Curtea din Pella14,
altele întocmite cu siguranţă în Atena (NÎKai Aiovuaiaicai, AiSaoKaXiai15).
Departe de a satisface o vană curiozitate filologică, acest rezultat cronologic înlesneşte simţitor înţelegerea anumitor
aspecte ale Poeticei. Timpul căruia îi aparţine această operă e acel al procesului general de revizuire a platonismului,
meditat de Aristotel de-a lungul întregii lui vieţi, dar tocmai în acei ani de apogeu dus la bun sfârşit. E ceea ce
explică, pe de o parte, caracterul abrupt, incomplet, polemic al Poeticei, pe de alta, statornica ei referire (întotdeauna
tacită, întotdeauna subînţeleasă) la ideile literare ale lui Platon. Că ideile Stagiritului sunt de fiecare dată la antipodul
ideilor maestrului, nu micşorează importanţa acestei constatări: câtă vreme raportarea la vederile înaintaşului se
dovedeşte cea mai sigură cale de înţelegere a propriei lui doctrine, valoarea metodologică a apropierii rămâne
întreagă16.
13 III, 1448 a 31.
14 Cu privire la compilarea listei de învingători la Jocurile Pythice, v. acum D.M. Lewis, An Aristotle publication
date, „Classical Review", 1958, p. 108; iar pentru Olympionikai, Luigi Moretti, în „Memorie Accad. dei Lincei",
serie VIII, t. VIII, 1957, fase. 2.
15 Alte amănunte la Rostagni, La Poetica di Aristotele2, pp. XX-XXVIII.
16 Legătura dintre Poetica lui Aristotel si teoria platonică a poeziei, presimţită încă din secolul al XVII-lea de Paolo
Beni şi exagerată de Chr. Belger (De Aristotele etiam in Arte Poetica coniponcnda Platonis discipuJo, Berlin, 1872)
şi de Georg Finsler (Platon und die aristotelische Poetik, Leipzig, 1900) în sensul unei totale dependenţe a celei
dintâi de cea de-a doua, a fost de curând cercetată cu ascuţime şi obiectivitate de Augusto Rostagni într-un memoriu
capital: Aristotele e aristotelismo nella storia dell'estetica antica, „Studi Italianidi Filologia classica",N.S., II, 1921.
15
D.M. PIPPIDI
Iată, înainte de toate, exemplul artei. Al artei care, pentru unul şi pentru celălalt, se înfăţişează ca fiind în ultima ei
esenţă „imitaţie": iiijaTioic17. De unde, însă, pentru Platon, această imitaţie nu-i decât o îndeletnicire mincinoasă şi
amăgitoare, mulţumită căreia artistul urmăreşte să reproducă mecanic realitatea exterioară, - fapte şi întâmplări
omeneşti, - Aristotel depăşeşte simţitor această concepţie, arătând ca obiect al activităţii mimetice nu realitatea
superficială, actualmente existentă ori întâmplată în trecut, ci o realitate esenţială, o realitate posibilă m limitele
verosimilului şi ale necesarului (tcaia TO eiicoc f) TO dvayKcuov).
Şi iată, decurgând din această fundamentală divergenţă, o alta, tot atât de semnificativă, în ciuda unei terminologii
identice şi a unui punct de plecare comun. Oricine s-a îndeletnicit într-un fel oarecare cu Platon şi-a putut da seama
că se întâlneşte la acest filozof o adevărată clasificare a genurilor literare, după rolul pe care-l joacă imitaţia în
fiecare din ele1H. Se ştie, anume, că o primă categorie de producţii poetice (în primul rând genurile tragic şi comic)
er a rânduită de autorul Statului sub denumirea o X r\ Sid („toată sau în întregime imitaţie"); că o a doua categorie
-Sifjynoic - sau Si' aTiayyeXiac - îmbrăţişa naraţiunile în care povestitorul e poetul, laolaltă cu efuziunile lirice de
felul ditirambilor; în sfârşit, că o ultimă categorie, având drept prototip epopeea, era înfăţişată ca având caractere
comune primelor două tipuri amintite: f) Si' d(Ji(J)OTepwv sau K€Kpa|o.€Voc ruTroc19. Pentru
17 în legătură cu înţelesul acestui termen, vezi mai departe p. 45 şi Comentariul, p. 113. Conceptul însuşi de
„imitaţie" e mai vechi, probabil de origine pitagoreică, după ipoteza lui Rostagni.care stăruie cu dreptate asupra
rolului important al muzicii în practicile religioase ale sectei. „La musica,-observă învăţatul italian,-che e ordine e
armonia, non puo non provocare ordine e armonia nello spirito degli ascoltatori. II ritmo e ii melos si oggettivano, in
certo modo.davanti ad essa; diventano strumenti d'incantesimo che obbli-gano l'anima ad imitare analoghi moţi entro
di se. La eTruBfj e la 4>"XaYu)Yla si congiungono con la uiurioic.con la ouoiwoic e costituiscono un atto unico...
Questa- io credo -e l'origine del concetto di mimesi, che diventa poi fondamentale neH'estetica greca" (Aristotele e
aristotelismo,p. 62).
18 Cf.în studiul meu Formarea ideilor literare în antichitate, capitolul intitulat Platon şi problema poeziei, în special
p. 53 şi urm.
19 Rep., III, 393 şi urm., îndeosebi 394 b-c.
l
16
comoditatea ei, această clasificare e adoptată şi de Aristotel. Cu deosebirea esenţială că, în vreme ce, printr-o bizară
restrângere a semnificaţiei imitaţiei, singure operele literare din categoriile I şi III erau judecate de Platon mimetice,
în ochii Stagiritului mimetice sunt toate, singura deosebire dintre ele stând în măsura mai mare ori mai mică în care
izbutesc să-şi atingă ţelul urmărit de fiecare.
în amândouă exemplele citate, divergenţa finală a celor doi gânditori contribuie să lase în umbră punctul de pornire
al raţionamentului aristotelic, care e de fiecare dată o opinie a lui Platon. Iată acum o pildă noua, în care adeziunea
Stagiritului la părerea profesată înaintea lui de întemeietorul Academiei nu lasă nici o îndoială asupra statornicei
referiri a discipolului la învăţătura maestrului.
într-o lucrare mai veche, am avut prilejul să subliniez măsura în care, la Platon, preocuparea morală covârşeşte orice
altă preocupare20. Consecvent acestui punct de vedere, autorul Banchetului împărţise literatura, după natura etică a
operelor, în literatură „serioasă" şi literatură „hazlie" (oironSaia - yeXoia), una reprezentată prin epopee şi tragedie,
cealaltă prin iambi şi comedie. Firească la PI aton, împărţirea apare mai puţin firească la Aristotel, a cărui intenţie -
mărturisită în primul rând al Poeticei - de a trata „despre poezie în sine" (irepi TroiT|Tiicf|C aurfic) echivalează cu
făgăduiala de a examina probleme în totală independenţă de consideraţii de ordin practic şi moral. Şi totuşi, printr-o
curioasă inconsecvenţă21, împărţirea oTrouSaia - yeXoia nu e numai adoptată de el câteva capitole mai departe, dar,
într-un sens, agravată
20 Formarea ideilor literare în antichitate, p. 49.
21 Acelaşi lucru trebuie spus despre speculaţiile estetice ale Stagiritului. în lipsa tratatului FI e pi KaXXouc,
pierdut,rarele texte ajunse până la noi fac dovada că Aristotel n-a reuşit să formuleze un concept al frumosului
despărţit de aspectul lui moral, cu toate că opera-i întreagă năzuise să dovedească zădărnicia doctrinei platonice a
ideilor si cu toate că,în sistemul de gândire al înaintaşului, identitatea frumosului cu binele şi cu adevărul era o
consecinţă inevitabilă a postulatului transcendenţei lor. Combătând această transcendenţă, afirmând imanenţa ideilor
în lumea înconjurătoare, Aristotel avea să se oprească, totuşi,în formularea problemei estetice, la poziţia apărată - pe
temeiul unei argumentări dovedite inacceptabile - de Platou. Ca să citez o singură pildă, în Rhct., l 1366,35, frumosul
e definit
17
D.M. PIPPIDI
prin calificativele atribuite poeţilor reprezentând cele două orientări: „s-a împărţit poezia, - citim, - după caracterele
individuale ale poeţilor, firile serioase (oenvoTepoi) înclinând să imite isprăvile alese şi faptele celor aleşi, iar cele de
rând (eiiTeXeoTepoi) pe ale oamenilor neciopliti: gata să compună din capul locului stihuri de dojana, precum
ceilalţi cântări şi laude..."22.
Dovada e astfel făcută. Neîntrerupta raportare a lui Aristotel la ideile lui Platon - mai rar pentru a le adopta, mai des
pentru a le combate - e un fapt de care cercetătorul trebuie să ţină seamă. Singură confruntarea celor două sisteme e
capabilă să lumineze în fiecare puncte altminteri neînţelese, singură explică în ce fel, după aspra condamnare
platonică, intervenţia lui Aristotel avea să dobândească poeziei preţuirea tăgăduită de intransigenţa înaintaşului23.
înainte de a păşi însă la expunerea noului punct de vedere, nu e poate fără folos să amintesc, în puţine cuvinte,
importantele capete de acuzare ridicate de autorul Statului împotriva poeziei.
„ceea ce, dezirabil în sine, mai e si lăudabil; sau, bun fiind, e şi plăcut, pentru că bun" (icaXov U6v ouv £OTiv, '6 â.v
61' cairo alpeiov ov, eiraive-rov TI, TJ 6 av dyaOov ov, f|Su fi ori ăyaQov).CL K.Svoboda,L'Esf/]e'fkjfue
t/'Arf'stofe,p. 10 şi urm.; E.Bignami,La Poetica di Aristotele e îl concetto d 'arte presso gli antichi, pp. 5 8,110.
22 IV 1448 b 24 -27. Cf. IV 1449 b 24, după care tragedia e „imitaţia unei acţiuni alese...", şi V 1449 b l O, unde se
spune că „epopeea se apropie de tragedie întru atât că este, ca şi ea, imitaţia... unor oameni aleşi".
23 în această ordine de idei, se cuvine relevată viguroasa luare de poziţie a lui Thomas Gould, care,într-o recentă
polemică cu Gerald F. Else (mai jos p. 23, n. 36), subliniază o dată mai mult legătura dintre gândirea estetică a lui
Platon şi acea a lui Aristotel, punând în lumină soluţiile antagonice ale celor doi gânditori. „When Aristotle insists
that it is the very essence of tragedy to be oiroviScuoc, - scrie el, - he is answering Plato's complaint that imitation
cannot be oTroiiBri, only TmiSid (Rep,, X 602 b). (2) Similarly, Plato's charge that UIUTIOIC gives only
pleasure,not benefit (607 d),is rebuttedby Aristotle with the insistence that the arousal of pity and fear is indeed a
pleasure but one which signals a natural, necessary, and highly beneficia! process. (3) What Plato hâd set in
oppositionto niuT|ote,in the Phaedrut,;as well as in thelastbookof the Repub//c,wasn\)6oc defined in a new way: on
the contrary,says Aristotle, nu6oc isthedpxri KOI oiov <\>\}\r\ of tragedy! (4) Plato hâd complained that imitation
required one to imitate bad characters.
18
Cum am avut prilejul s-o arăt, după alţii, în lucrarea citată, acestea erau în număr de trei:
vina de a nu exprima lumea „ideală", accesibilă numai filozofiei, ci umbra palidă a acesteia, care e realitatea în-
conjurătoare24;
vina de a păcătui împotriva religiei şi a moralei, înfăţişând pe zei într-o lumină defavorabilă şi pe unii muritori
fericiţi împotriva dreptăţii şi a evlaviei25;
vina, în sfârşit, de a se bizui pe partea cea mai puţin raţională a sufletului şi de a stârni pasiunile josnice legate de
plăcere şi durere26.
împotriva lor Stagiritul avea să grămădească argumentele, fără să rostească numele lui Platon şi fără ca o singură
dată expunerea lui să părăsească tonul celei mai obiective cercetări.
In ce priveşte prima serie de învinuiri, poziţia lui Aristotel era indicată - încă dinainte de a fi păşit să-şi expună
gândurile asupra artei - de critica hotărâtă adresată teoriei platonice a ideilor, în momentul când se pregătea să
închege în sistem reflexiile inspirate de natura activităţii poetice, refuzul lui de a admite transcendenţa ideilor,
afirmarea imanenţei lor în lumea sensibilă, erau cunoscute nu numai discipolilor apropiaţi, dar întregii pături culte a
Greciei, fie prin ecoul prelegerilor din Lyceul de curând întemeiat, fie, mai cu seamă, mulţumită dialogului FTepi
4)iXooo4)iac,
To this Aristotle has two answers: first, imitations are not of characters but of actions, and second, if one imitated
only actions by perfectly good people, incapable of making any serious error (d |m pT m), one would have no
moving incidents, no excitement, no purgation. (5) Plato complained that imitation was the opposite ol philosophical
investigation, lor it copied surface images rather than exposing the universals involved. But notice, says Aristotle
subtly: poetry, unlike say history, does not just describe what happened whether the various events are related toone
anotheror not,it selects, exposing the universals just as philosophy does - and the principie by which it proceeds in
this selection is none other than the one appelead to by Plato as the principie for rationality itself: the comparison of
the structure of an argument to a living creature!" („Gnomon", 1962, p. 648).
24 Rep., X 595 b; 598 e - 599 a; 600 e.
25 Rep., II 364 b-c-d; 380 c; III 392 a - b.
26 Rep., X 603 a - b; 606 d; III 387-388.
D. M. PIPPIDI
compus, după toate probabilităţile, încă de pe vremea şederii la Curtea din Pella27. Consecvent acestui punct de
vedere, care nu era, cum se vede, un simplu argument de circumstanţă, autorul Poeticei ar fi putut să nesocotească
obiecţii de felul acelora privind puţina „realitate" a creaţiilor artei: pentru cine o lume a esenţelor eterne nu există, nu
poate fi decât indiferent dacă tragedia, bunăoară, e o copie mai mult sau mai puţin fidelă a unei asemenea lumi. Şi
totuşi, dispreţuind ceea ce ar fi fost pentru el o soluţie facilă, Aristotel găseşte o modalitate neaşteptată de a afirma
semnificaţia filozofică a artei, scoţând în evidenţă caracterul universal al poeziei - cea atât de aspru judecată de
Platon - printr-o faimoasă comparaţie cu istoria: aceasta din urmă făcută să exprime întâmplări petrecute (cazuri
particulare, cu alte cuvinte), cealaltă,întâmplări posibile,înzestrate cu caracter de generalitate28.
Mai puţin sugestivă decât comparaţia aci examinată, argumentarea cu care Aristotel răspunde celei de-a doua serii de
obiecţii platonice împotriva poeziei e, în schimb, mai abilă. Ca un apărător iscusit al unei cauze delicate, Stagiritul nu
şovăie să serieze dificultăţile pentru a le ocoli mai bine. învinuise Platon poezia dramatică de lipsă de evlavie, pentru
păcatul de a fi înfăţişat pe zei într-o lumină defavorabilă? Autorul Poeticei se grăbeşte să-i opună o definiţie proprie a
genului, în care caracterul mitic-eroic al acestuia e trecut sub tăcere. Tragedia, ale cărei legături cu viaţa religioasă a
grecilor nu-s o taină pentru nimeni29; tragedia atât de impregnată de legendă că unul din marii elenişti ai vremii
noastre, Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, a putut-o defini: „un crâmpei de sine stătător de legendă eroică,
prelucrat poetic, în stil
27 Pentru datăjaeger, Aristotcles,p. 161 urm. Fragmentele socotite sigure în lumina ultimelor cercetări sunt strânse la
R. Walzer, Aristotelis diulogorum fragmenta, Firenze, 1934,p.66.
28Poef.,IX 1451 a 36-l451 b 11. Cf., mai departe p. 159 şi Apendicele III.
29 Obârşia cultuală a dramei primitive e acceptată şi de cei ce resping dependenţa ei de religia lui Dionysos pentru a-
i căuta originile în ceremonii funebre de felul celor celebrate la Sicyon, în preajma mormântului eroului Adrastos.
CI., mai departe, Comentariul, pp. 126-l28.
20
sublim, pentru a fi înfăţişat ca parte integrantă a cultului public în sanctuarul lui Dionysos, de un cor de cetăţeni
atenieni şi de doi sau trei actori"30,- tragedia e, pentru Aristotel, simpla „imitaţie a unei acţiuni alese" (IJLIHTIOIC
irpdêwc o ir ou Sa iac). Definiţie aplicabilă, de bună seamă, tragediei greceşti clasice, a cărei acţiune e prin
excelenţă „aleasă"; dar atât de vagă şi, mai ales, atât de cuprinzătoare, încât, fără exagerare, s-ar putea spune despre
ea că priveşte producţia tragică a oricărei ţări, fără a exclude drama romantică a timpurilor mai noi.
Cu aceasta, obiecţiile nu erau de altfel decât în parte evitate. Platon mai acuzase teatrul de a cultiva de predilecţie
subiectele scabroase, înfăţişând, cum am amintit-o înainte, pe muritori fericiţi împotriva dreptăţii şi a moralei.
Aristotel nu putea lăsa nerelevat acest aspect al întâmpinării. Răspunsul lui se citeşte în capitolul al XlII-lea al
Poeticei şi e o îndemânatecă încercare de a soluţiona cu argumente estetice o problemă formulată de Platon în
termeni morali. „Tragedia - arată el, părăsind o clipă rolul teoreticianului pentru rolul sfătuitorului - să nu înfăţişeze
oameni de ispravă trecând de la o stare de fericire la una de nefericire, căci aşa ceva n-are darul să stârnească frica,
nici mila (eXeoc icai cf>o(3oc),ci repulsia (|iiapdv). Aşijderi, nici pe nemernici trecând de la o stare de nefericire la
una de fericire; din toate situaţiile cu putinţă aceasta e cea mai potrivnică emoţiei tragice, neavând darul să provoace
nici unul din sentimentele cuvenite: nici pe cel de omenie (TO 4>iXdv6pu)Trov), nici mila, nici frica"31.
Nici păcatul metafizic, nici cel moral nu erau atât de greu de respins cum era ultima dintre învinuirile platonice aduse
poeziei, aceea de a se bizui pe partea cea mai puţin raţională a sufletului şi de a stârni pasiunile „josnice" legate de
plăcere şi durere. Cea mai
•'° Einleitung in die griechische Tragodie, Berlin, 1910, p. 108. Tocmai acest caracter pare să fi fost relevat de
Teofrast, dacă trebuie să credem definiţia atribuită acestuia de Diomede (ap. Egger, Essai3, p. 344, n. 2), potrivit
căreia tragedia ar fi: fipuiicfje Trepiaraoie.
31 1452 b 34 si urm.
21
D. M. PIPPIDI
anevoie de respins, pentru că întemeiată, fără putinţă de tăgadă, pe o indiscutabilă realitate psihologică. Aristotel
singur nu era departe de a vedea în pasiuni elemente de tulburare a sufletului, piedici în calea echilibrului lăuntric
care trebuie să rămână, în orice împrejurare, idealul înţeleptului. Ceea ce-l desparte totuşi de Platon, şi în această
materie, e considerarea dificultăţii dintr-un punct de vedere ştiinţific: presupunerea că - aşa cum se întâmplă în viaţa
trupului, unde substanţe toxice sunt de multe ori întrebuinţate în scop terapeutic32 - în cazul poeziei pasiunile pe care
aceasta le suscită ar putea singure contribui la pacificarea finală a sufletului. „Pentru cine ştie să se slujească de ele -
zice el, într-un citat păstrat de Seneca33 - sunt patimi ce slujesc ca nişte arme în sprijinul virtuţii." Singura condiţie e
să fie bine alese, bine întrebuinţate, bine stăpânite. Cu alte cuvinte, să fie „curăţite", „purificate" de ceea ce e excesiv
în ele.
De aci până a folosi teoria pasiunilor „salutare" în justificarea înrâuririi exercitate de poezia dramatică, distanţa era
mică. Şi Aristotel o străbate, implicând în definiţia de el dată tragediei ideea rolului pacificator al ficţiunii, di verşi v
ne vătămător al unui prisos de simţire îndrumat prin ea spre măsură şi echilibru.
32 în această ordine de idei, nu pot să nu amintesc aci fragmentul 11, § 14, din Elogiul Elenei de Gorgias (= Diels-
Kranz, Fragm. der Vorsokratikcr, II5, p. 292), al cărui cuprins, anticipând asupra faimoaselor precizări aristotelice în
legătură cu „efectul" tragediei, au dat prilej lui W. Siiss (Ethos. Studien zurălteren griechischen Rhetorik, Leipzig-
Berlin, 1910, p. 83 şi urm.) să vorbească de o adevărată icdSapoic a elocinţei: TOV aujov 6e Xo'yov e'xei TJ Te
TOU Xo'you Suvauic npoc T f) v rf|C 4>UXÎK raîv rf re TU v 4>apndicwv Ta'£ic irpoc TT|V TUV auuaTuv
4>uoii/- wairep ydp TUV 4>apuaKuv â'XXouc aXXa xûouc €K roO ou'naToc eâyei, K.al ra uev vo'aou Ta 8e
(ÎLOU irauti, OU'TCJ KCU TWV Xdyuv oi uev eXu'iTTioav. oi Se eTep(|>av, oi 6e e4>o'pr|oav, oi Se eic Odpooc
icaTeoTT|oav TOÎJC dKOu'ovTac, oi Se ireiGol TIVI KaKT) TT|V 4>UXT)V ecj)apjidice\joav icai eêyofJTeuoav
(„...aceeaşi virtute o are puterea cuvântului asupra întocmirii sufletului, pe care o au leacurile asupra întocmirii
trupurilor. Aşa cum, dintre leacuri, fiecare e bun să alunge din trup anume sucuri - de unde unele sunt bune să pună
capăt bolii, altele capăt vieţii -, tot astfel, dintre cuvinte, unele au înduioşat, altele au desfătat, altele au înfricoşat,
altele au îmbărbătat pe ascultători, altele au pus stăpânire pe suflete, ca şi cum le-ar fi descântat şi vrăjit"). Cf.
Formarea ideilor literare, pp. 27-28).
33 De ira, I 17, l, Cf. Cic., Tuse. disput., IV 19.
Procesul sufletesc adus astfel în discuţie nu-i altul decât faimoasa „purificare a pasiunilor" - icdGapaic TW>
iraOruiaTO) v -atât de mult discutată şi atât de des explicată. De qua quidnon sunt nugati interpretes?- se minuna,
încă de la începutul veacului al XVTI-lea, Daniel Heinsius (autor el însuşi al unei asemenea interpretări), fără să-şi
închipuie că sforţările de tălmăcire ale exegeţilor aveau să continue după el cu şi mai multă înverşunare, dacă nu cu
rezultate mai convingătoare. O trecere în revistă câtuşi de puţin conştiincioasă a acestor sforţări; o înfăţişare fie şi
sumară a principalelor tentative de a lumina un text care, ca puţine altele, a avut darul să atragă curiozitatea
filologilor şi a criticilor, din zilele neoplatonicilor Proclos şi lamblichos până în zilele noastre34, ar putea constitui
subiectul unei lucrări speciale35. Nevoit să trec asupră-le în cadrul mărginit al câtorva pagini; obligat să închin o
luare aminte deosebită datelor obiective ale problemei şi interpretării celei mai conforme cu ele, se înţelege că nu
poate fi vorba să înfăţişez aci decât liniile generale ale acestui efort exegetic, împreună cu elementele unei
bibliografii în măsură să călăuzească pe doritorii de a se familiariza cu unul sau altul din aspectele problemei36.
Cum am amintit-o în treacăt, cea mai veche fază a încercărilor de înţelegere a textului aristotelic şi, totodată, de
lămurire a
34 Cum se exprimă spiritual unul din cei mai învăţaţi exegeţi moderni ai Poeticei, S. H. Butcher: „no passage,
probably, in ancient literature has been so frequently handled by commentators, critics and poets, by men who knew
Greek and by men who knew no Greek" (Aristotle's TheoryofPoetryandFineArt4,p. 243).
35 Ca o contribuţie de acest fel (restrânsă, cum o arată titlul, la încercările de tălmăcire din a doua jumătate a sec. al
XlX-lea) arc a t'i privită broşura lui Nicola Festa: Sulle piu recenţi interpretanoni della teoria aristotelica della catarsi
del dramma, Firenze, 1901.
36 Bibliografia completă a Poeticei publicată în 1928 de Lane Cooper şi Alfred Gudeman: A Bibliography ofthe
Poetics ofAristotle („Corneli Studies in English", XI) a fost continuată de M. T. Herrick, în „Amer. Journal of
Philology", LII, 1931, pp. 168-l74, apoi de G. F. Else, în „Classical Weekiy", XLVIII, 1954/55, pp. 73-82. Din
imensul număr de contribuţii tipărite de-a lungul ultimilor treizeci de ani, cea mai considerabilă - cel puţin ca
întindere - mi se pare cartea lui Gerald F. Else, Aristotle's Poetics: The Argument, Leiden,1957.
23
D.M. PIPPIDI
fenomenului „purificării" e legată de numele neoplatonicilor Proclos şi lamblichos. Cel dintâi în Comentariul la
Statul lui Platon, cel de-al doilea într-o scriere cu caracter religios, Despre misteriile egiptenilor, ne-au lăsat o
interpretare multă vreme socotită tendenţioasă, dar care astăzi începe să fie preţuită ca un serios izvor de informaţie.
Căzută în uitare în cursul Evului Mediu şi chiar al Renaşterii, la fel cu buna parte a literaturilor clasice (singuri arabii
par a-i fi arătat oarecare interes, de vreme ce în secolul al X-lea Abu'l Bischar Matta se ostenea s-o traducă, după o
versiune siriacă mai veche37), Poetica avea să redeştepte curiozitatea erudiţilor şi a literaţilor abia în secolul al XVI-
lea.
Din acest veac datează o serie nesfârşită de traduceri şi comentarii, cele mai multe italieneşti, în paginile cărora
definiţia aristotelică a tragediei şi, în legătură cu ea, misterioasa icdSapoic Tui v TraSTinaTwv aveau să prilejuiască
cele mai felurite interpretări şi sisteme, încă o dată, de amănunte nu poate fi vorba. Doritorii de preciziuni le vor găsi
în cartea lui Giuseppe Toffanin: La fine deU'Umanesimo3*1, în care înrâurirea gândirii aristotelice în formarea unei
conştiinţe literare europene nu e urmărită numai în Italia, - de la Francesco Robortello, cel dintâi comentator al
Stagiritului, până la Torquato Tasso, - dar încă în Germania, în Anglia, în Spania şi în Franţa39.
Oriunde s-a înfiripat, în Europa, în cursul veacurilor XVI-XVIII, o literatură naţională de tendinţă clasicistă, la
obârşia
37 Din versiunea siriacă, singurul crâmpei rămas reproduce o parte a capitolului VI: 1449 b 24-l450 a 9. Cea arabă,
publicată şi tradusă integral pentru întâia oară de D.S. Margoliouth (The Poetica ofAristotle, translated f rom Greek
into English and from Arabic into Latin., London, 1911), a făcut mai târziu obiectul amănunţitelor cercetări ale lui
Jaroslav Tkatsch: Die arabische Uebersetzung derPoetik des Aristoteles und die Grundlage der Kritik des
griechischen Textes, Wien, 1928-l932 (voi. II editat postum de Alfred Gudeman şi Th. Seif).
38 Torino, 1920. Cf., de acelaşi autor, // Cinquecenlo3 (Milano, 1945), pp. 445 şi urm.,474 şi urm.
39 în legătură cu rolul jucat de ideile filozofului grec - înţeles, e drept, mai mult prin mijlocirea exegeţilor italieni -în
constituirea clasicismului francez, amintesc importantul studiu al lui Rene Bray, La tbrmation de ia doctrine dassique
en France, îndeosebi pp. 49 şi urm.
24
ei se poate descoperi, sub o formă sau alta, contactul cu gândirea autorului Poeticei. Importanţa acordată teatrului
(tragediei, îndeosebi) de asemenea literaturi nu-i cea mai puţin semnificativă dovadă a acestei apropieri fecunde. Şi
mai grăitor, din punctul de vedere care ne interesează, e faptul că unii din marii dramaturgi ai acelor timpuri -
englezi, francezi şi germani - n-au şovăit să ia parte la milenara dispută prilejuită de ndBa p o ic TUV Tra6T)udTwv,
încercând, pe măsura cunoştinţelor lor filologice, explicaţii mai mult sau mai puţin fanteziste, dar de fiecare dată
sugestive. Faimoasă, între toate, e discuţia închinată „purificării" în Hamburgische Dramaturgie a lui Lessing40; dar
interesante deopotrivă sunt consideraţiile lui Corneille asupra „efectelor" tragediei, în cele două Discursuri
consacrate subiectului41, ori interpretarea în unele privinţe divinatorie a lui Milton, în prefaţa piesei Samson
Agonistes42.
Adevărata cercetare filologică a problemei, în înţelesul unei metode riguroase şi al unei informaţii complete; o
adevărată
40 în ediţia G. Witkowski (Bibliographisches Institut, Leipzig und Wien), pasajele interesând subiectul se citesc în
voi. V, p. 263 şi urm., în special p. 268, unde, cu o formulă izbitoare, „purificarea" e înfăţişată ca o „transformare a
pasiunilor în înclinări virtuoase". Asupra acestei interpretări, ca şi a familiarităţii autorului german cu Poetica,
îndeobşte, vezi observaţiile lui J. Kont, Lessing et la definition de la tragedie par Aristote, în „Rev. des fitudes
grecques", II, 1893, pp. 387 -394, şi, mai de curând, studiul aprofundat al lui Max Kommerell, Lessing und
Aristotelcs. Untersuchung iiber die Theorie der Tragodie, Frankfurta.M., 1940.
41 Textul capital e în al II-lea Discours sur Ie poeme dramatique (GEuvres. Coli. des Grands ecrivains de la France,
Paris, 1862,1, pp. 52-53): „La pitie d'un malheur ou nous voyons tomber nos semblables nous porte â la crainte d'un
pareil pour nous, cette crainte au deşir de l'eviter, et ce deşir â purger, moderer, rectifier et meme deraciner eu nous la
passion qui plonge â nos yeux dans le malheur Ies personnes que nous plaignons". Cf. Bray, op. cit., pp. 75-76.
42 „Tragedy, as it was anciently composed, hath been ever held the gravest, moralest, and most profitable of all
otherpoems; therefore said by Aristotle to be of power, by raising pity and fear, or terrour, to purge the mind of those
and suchlike passions; that is to temper or reduce them to just measure with a kind of delight stirred up by reading or
seeing those passions well imitated. Nor is Nature herself wanting in her own effects to make good his assertion, for
so, in physick, things of melancholick hue and quality are used against melancholy sour against sour, salt to remove
salt humours" (Citat la Butcher, op. laud., PP. 247-248).
25
D.M. PIPPIDI
încercare de explicare a definiţiei tragediei în cadrul întregii filozofii a Stagiritului43 - fără a uita luminile oferite de
îndoita tradiţie cathartică, religioasă şi medicală - avea să ia însă fiinţă abia în secolul al XlX-lea. De pe la jumătatea
acestui veac datează cele două studii despre care se poate spune că au deschis calea exegezei contemporane a
„purificării": comunicarea lui Henri Weil la Congresul din Bale, în 1848, Ueber die Wirkung der Tragodie nach
Aristoteles44, şi memoriul lui Jacob Bernays: Grundziige der verlorenen Abhandlung des Aristoteles iiber die
Wirkung der Tragodie, publicat în 1857 şi retipărit mai târziu în volumul: Zwei Abhandlungen iiber die aristotelische
Theorie des Drama45. Inspirată de analogia practicii „purificării" în întreaga medicină greacă veche (ica6apoic e
termenul folosit în scrierile hipocratice pentru operaţiunea de eliminare a „umorilor" trupului), atribuind de altminteri
fenomenului pomenit de definiţia aristotelică a tragediei o valoare tămăduitoare care a şi făcut-o cunoscută sub
numele de „teoria patologică" a purificării, interpretarea Weil-Beraays (în formularea celui din urmă, mai cu seamă)
stă la originea celor mai multe interpretări propuse în ultimele decenii46. Ceea ce nu înseamnă totuşi că imaginaţia
criticilor s-ar fi oprit aci. Ipotezele cele mai îndrăzneţe au fost formulate, cu mai
4~ Vorbind de greşelile comise de comentatori în interpretarea Poeticei, în general, şi a,,purificării", în special, în tr-
o recenzie a cărţii lui Elsepe care am mai avut prilejul s-o citez, Thomas Gould observă cu dreptate: „The error, I
should like to suggest, is our retuşai to take seriously enough the old idea that we cannot understand the Poetics if we
cannot understand Aristotle's large vision - and that means his logic, physics, metaphysics, biology, all. Not that Else
or any other major commentators have neglected this suggestion altogether, as I say, but they have in tact substituted
for a thorough-going synoptic view of Aristotle's universe, a procedure which amounts to little more than a hunt of
parallels" (,,Gnomon",1962,p.643).
44 Verhandlungen derzehnten Vcrsammlung deutscherPhilologen,Rasei, 1848, p. 131 si urm. Cf. Leş
„Pheniciennes" et „la purgation des passions", în volumul £tudes sur le drame antique, Paris, 1897,pp. 143-l78.
45 Berlin, 1880.
46 Cu titlu de exemplu, amintesc că, dacă pentru fim. Egger, „taina faimoasei purificări" se reducea la fraza: „on
tremble et Fon pleure; on est soulage du besoin qu'on
26
mult talent decât îndreptăţire, de aproape toţi câţi, de o sută de ani încoace, s-au îndeletnicit într-un chip sau altul cu
filozofia artei ori a poeziei, în această din urmă categorie se numără, ca să nu citez decât un nume, încercarea
abatelui Bremond de a identifica procesul „purificării" cu „starea poetică", la rândul ei caracterizată ca una şi aceeaşi
cu stările zise „mistice"47. La fel cu filozofii, -astăzi Bremond, altădată Lessing48 ori Goethe49, - vorbind despre
icc£9apaic filologii înşişi n-au ştiut să reziste ispitei de a strecura în interpretarea textului antic ceva din felul lor
propriu de înţelegere şi judecare a artei, în aşa măsură, că, în faţa comorilor de inteligenţă şi răbdare cheltuite pentru
a da lumină celor câteva rânduri închinate problemei de Aristotel, nu ne putem împiedica de a gândi că principala
piedică în calea exegeţilor nu va fi stat în obscuritatea gândirii Stagiritului, cât în anevoinţa de a păşi la tălmăcirea ei
în chip neprevenit. Iacă de ce, încheind această fugară expunere a unei nesfârşite dispute50, nu pot lăsa
avait de trembler et de pleurer" (L 'Hellenisme en France..., Paris, 1869, II, p. 216); dacă, după W. D. Ross, procesul
avut în vedere de Stagirit ar fi prezentând analogii cu fenomenul indicat de psihanalişti cu numele de „abreacţie" sau
„liberare de o emoţie covârşitoare" (Aristote, Paris, 1930, p. 393); pentru Zeller, „uşurarea" resimţită de participanţii
la suferinţa eroului tragic n-ar fi decât o depăşire a propriei dureri, redusă la tăcere de revelaţia unui destin comun
întregii omeniri: „unser eigenes Leid fur unsere Empfindung gegen das Fremde zurucktritt, unsere personlichen
Klagen in der Anschaung des gemeinsamen Schicksals verstummen, werden wir von dem Drucke, der auf uns lag,
befreit, und unsere Gemiitsbewegung konimt schliesslich in der Ahnung der ewigen Gesetze, welche sich uns in dem
Verlaufe des Kunstwerks offenbaren, zur Ruhe" (Die Philosophie derGriechen..., II 2: Aristoteles und die alten
Peripatetiker, p. 784).
47 Cu cât de puţină dreptate, am încercat s-o dovedesc într-un articol din 1935: Preciziuni despre 'catharsis' la
Aristotel şi la abatele Bremond, „Atheneum" (Iaşi), I, pp. 289-306. - într-un sens analog, dar tot atât de departe de
înţelesul textului aristotelic, G. Toffanin, La fine dell'Umanesimo, pp. 39-40.
48 Cf., mai sus, p. 25, n. 40.
49 Nachlese zu Aristoteles Poetik (1826).
50 Cele mai noi, dar desigur nu ultimele încercări în această direcţie, sunt lucrările lui C. W. van Boekel, Katharsis.
Een filologische reconstrucţie van depsychoiogie van Aristoteles omtrenthetgevoelsleven, Leiden, 1958 (cunoscută
mie numai indirect) şi
27
D. M. PIPPIDI
nesemnalată sănătoasa orientare dată studiilor aristotelice (şi, în cadrul lor,problemei „purificării") de Augusto
Rostagni, ale cărui variate contribuţii au îmbogăţit capitolele cele mai întunecate ale esteticii vechi. Statornica
năzuinţă a acestui învăţat de a reconstitui gândul lui Aristotel în atmosfera spirituală a vremii lui, înainte de toate
legătura strânsă în care a ştiut să pună studiul Poeticei cu ideile literare profesate de Platon mi se par chezăşiile
sigure ale unei serioase metode istorice51. Din pilda ei se vor inspira dar puţinele consideraţii cu ajutorul cărora - în
limitele îngăduite de spaţiul restrâns - voi încerca, la rându-mi, să înfăţişez datele esenţiale ale faimoasei enigme.
Cum am mai notat-o, în treacăt, în textul ajuns până la noi al Poeticei fenomenul numit de Aristotel icaSapoic T w v
TTaGîinaTwv e pomenit într-un singur loc, la începutul capitolului VI (1449 b 23-27). „Tragedia - sună aceste
rânduri nici uşoare de tradus, nici limpezi52 - este imitaţia unei acţiuni alese şi întregi, de o oarecare întindere, în grai
împodobit cu felurite soiuri de podoabe osebit după fiecare din părţile ei, imitaţie închipuită de oameni în acţiune,
Kosta Tambaki.To vcrnua TTJC rpayuciîc ica6apaic, Atena, 1960, a cărui explicaţie se apropie întrucâtva de aceea
propusă în text.
5' O dată mai mult, într-o problemă de importanţă capitală pentru cercetarea pe care ne-o propunem, fie-mi îngăduit
să citez câteva rânduri din viguroasa luare de poziţie a lui Gould, care,discutând rezultatele lucrării lui Else (mai sus
pp. 18-l9, n. 23), se pronunţă cu căldură pentru orientarea metodologică preconizată în text: „The next commentator
should start at the beginning: Aristotle's Iile work was a systematic revision of Platonic philosophy, making it (in his
eyes) neater, truer, more consistent, and better able to account for every conceivable kind of experience. Plato was
both the Father and the Rival. Every work in the Aristotelian corpus, therefore, must be interpreted by asking (1)
what did Plato say and why did he think that must be correct (2) how do Aristotle's conclusions on the matter differ
from Plato's (3) to what extent do these differences follow necessarily from the basic revisions which Aristotle
introduced into the Platonic system, and (4) what special difficulties did Aristotle's revisions involve him in the
matter in question. The correctness of this procedure for the Poetics, of all, of Aristotle's works, should surely have
been obvious long ago..." („Gnomon", 1962, p. 643).
52înlucrarea-iînmai multe rânduri citată (cf. „Journ.of Hellenic Studies",LXXXI, 1961, p. 190),GeraId F. Else, de
pildă, propune o traducere a ultimei părţi a definiţiei care nu mi se pare nici uşor de înţeles, nici exactă: ,,...carrying
tocompletion, through acourse
28
ci nu povestită, şi care stârnind mila şi frica săvârşeşte curăţirea acestor patimi: eoriv ou v TpaywSia laiunoic
irpa^wc oTiouSaiac KCU reXeiac [leyeSoc exouaric, f]6uajievu) Xdyu) XwpiC eicaoTto TCJV eiSwv ev roic
(iopioic, Spiovruv KCU oi) 61' aTrayyeXiac, Si' eXeou Kal 4>d|3ou Trepaivouoa TTJV TWV TOIOU'TIOV
TraGrinaTOJv KaGapoiv".
Ceva mai multe amănunte se dau despre el în cartea a V-a a Politicii, într-un capitol privind folosirea muzicii în
educaţie, unde citim, între altele, că melodiile caracterizate de autor cu numele TrpaKTiKa şi ev6ouoiaaTiKa
(oglindind, adică, acţiuni ori sentimente orgiastice) au darul să „purifice" sufletele prin înrâurirea pe care o exercită
asupra „milostivilor, fricoşilor şi a firilor pasionale îndeobşte: TOÎJC €Xerj|iovac KCU TOUC cj)o(3r|TiKoiic KCU
TOÎJC 6'Xwc TraSîiTiKoiJc"53. Că, într-un text şi în celălalt, e vorba de acelaşi fenomen, o dovedeşte nu numai
egala folosire a termenului KaGapoic: rezultă dintr-o referinţă explicită a filozofului nostru, care, înainte de a da
amănuntele aci reproduse despre „purificarea" muzicală, scrie, în acelaşi capitol al Politicii: „ce anume trebuie
înţeles prin icaSapoic arăt aci în fugă; mai lămurit voi vorbi despre ea în cărţile despre Poetică"54.
.în ce capitol al Poeticei se vor fi găsit desluşirile anunţate, nu-i lesne de spus; de vreme ce nu se întâlnesc în textul
ajuns până la noi (în nici un caz n-am putea lua drept explicaţii fugara aluzie din definiţia tragediei) nu ne rămâne
decât să presupunem că-şi vor fi avut locul în partea pierdută a lucrării: în capitolul închinat
of events involving pity and fear, the purification of those painful or fatal acts which have thatquality". Mai aproape
de ceea ce-mi apare ca adevăratul înţeles al pasajului e traducerea lui G.M. A. Grube, într-un mic studiu consacrat
acestei interpretări (A note on Aristotle's Definitjon of Tragedy, „The Phoenix", XII, 1958, p. 30): „Tragedy is an
imitation of an action which is good, complete and of a certain length, by means of language made pleasant in a
different way for each part of the tragedy; relying in its various elements upon acting (or: expressing itself in its
various elements through acting) and not narrative; through (the rousing ol) pity and fear it effects the purgation of
such emotions".
53 Pol., V (VIII) 7, 1342 a 11 şi urm.
54 Pol., V (VIII) 7, 1341 b 39 si urm.
29
D.M. PIPPIDI
comediei, dac-ar fi să-l credem pe Vahlen, ale cărui argumente, reluate de Rostagni, sunt destul de serioase pentru a
fi judecate acceptabile55. Fără a stărui însă asupra unui amănunt cu neputinţă de controlat, ceea ce se cuvine reţinut
din rândurile citate ale Politicii e, mai cu seamă, identitatea „purificării" pomenite acolo cu „purificarea" avută în
vedere în definiţia tragediei. Intre una şi cealaltă Aristotel nu pare a fi făcut deosebire. Fără teamă de a greşi, putem
dar folosi în interpretarea celei mai puţin cunoscute amănuntele oferite de textul - ceva mai explicit - al Politicii. In
stadiul actual al informaţiei, altă cale de înţelegere n-avem, iar o abatere de la această sănătoasă metodă de cercetare
n-ar putea duce decât la rezultate supuse îndoielii.
Scriam dar că, după filozoful nostru, sensibilă în cazul oricărui ascultător, înrâurirea muzicii e cu deosebire sensibilă
asupra unor anumite temperamente, particular de emotive. „Unii oameni -citim în capitolul de care a mai fost vorba -
sunt mai stăpâniţi de această pornire decât alţii. De aceea îi şi vedem, după ce şi-au lăsat sufletul pradă muzicii,
potoliţi de melodiile sacre ca şi cum ar fi avut parte de o vindecare sau purificare"56. Şi, mai departe: „O asemenea
prefacere se petrece în chip necesar în sufletul mijosti-vilor, fricoşilor şi al firilor pasionale îndeobşte; în ceilalţi, în
măsura în care fiecare e înclinat spre asemenea sentimente. Toţi însă, deopotrivă, încearcă un soi de purificare şi o
uşurare întovărăşită de desfătare..."57, în alţi termeni, „purificarea" aci pomenită ar
55 La Poetica di Aristotele2,pp. XXIX şi XLV. Această opinie e totuşi departe de a ti admisă de toată lumea. Fără a
mai stărui asupra ipotezei lui Finsler, după care referinţa ev TOÎC TrepX TfoiT|Tiicric s-ar cuveni înţeleasă ca o
trimitere la unele capitole ale Politicii închinate rolului educativ al poeziei (op. cit., pp. 3-l2), amintesc că pentru
Festa faimoasa discuţie cată să fi avut loc într-unul din capitolele anterioare capitolului VI al Poeticei, câta vreme
ultimul traducător italian al opusculului, Fernando Albeggiani, propune sfârşitul capitolului XI (Aristotele, La
Poetica, p. XXIII).
56 Pol., V (VIII) 7,1342 a 10.
57 Po/. V(VHI)7,1342a 1l-l5. Cf.şi 1341 a 2l-22, cu comentariul luiP.Boyance, „Rev.desfitudesgrecques",LXXV,
1962,p.463 urm.
30
putea fi caracterizată ca un proces în parte medical, în parte orgiastic, mulţumită căruia, în momente de copleşitoare
emoţie, oamenii îşi ostoiesc oarecum sentimentele ce-i agită, ajungând să se simtă uşuraţi şi împăcaţi.
Dacă rămânem credincioşi metodei pe care dintru început ne-am propus s-o folosim, - aceea de a pune în legătură
sistemul lui Aristotel cu învăţătura literară propovăduită de Platon, - nu putem lăsa nerelevată indiscutabila
corespondentă între acest fenomen de limpezire lăuntrică şi cea mai gravă dintre învinuirile îndreptate de autorul
Statului împotriva artei: vina de a se bizui pe partea iraţională a sufletului şi de a stârni în oameni pasiunile josnice
legate de plăcere şi durere. Intr-adevăr, gândea Platon, acea regiune neguroasă a sufletului care nu vrea să ştie de
lege (voôc) şi n-are altă călăuză decât îndemnurile nedisciplinate ale poftei (eTTi6u|iCa) e înclinată să se tânguie,
cum e gata să se veselească, fără măsură. Contribuind dar la întunecarea ochiului critic al raţiunii , pe calea desfătării
pe care ne-o dă participarea la sentimentele încercate de eroul tragic sau comic ale cărui păţanii le urmărim, poezia,
şi în special poezia dramatică, nu face decât să sporească şi să înteţească această îndoită pasiune58. Când e vorba de
tragedie, bunăoară, ce alt fac poeţii decât ne înfăţişează întâmplări din viaţa unui personaj legendar, întâmplări de
natură să mulţumească partea obscură din noi care simte nevoia să se jefuiască şi să lăcrimeze până la îndestulare? Si
iarăşi, în cazul comediei, excesiva veselire către care ne simţim împinşi de acţiunea hazlie nu-i oare manifestarea
aceleiaşi porniri nedisciplinate a sufletului? într-un caz şi în celălalt, primejdia prin care trece echilibrul lăuntric al
spectatorului e egală. In faţa uneia şi a celeilalte ameninţări, atitudinea omului cu judecată nu poate fi decât
îndepărtarea repede şi hotărâtă a pricinii de turburare.
58 Rep., X 603 b şi urm., îndeosebi 605 b-c.
31
D.M. PIPPIDI
Cu riscul să mă repet, am amintit în câteva cuvinte o obiecţie cunoscută, pentru a învedera oportunitatea replicii lui
Aristotel într-un punct unde slăbiciunea argumentării platonice e vădită, într-adevăr, dacă aplecarea fiecăruia dintre
noi spre emoţiile puternice e netăgăduită; dacă literatura îndeobşte e unul din mijloacele de împlinire a acestei nevoi
sufleteşti, nu-i totuşi dovedit că din această ocazională satisfacere sentimentele ar ieşi cumva sporite. Dimpotrivă,
răspundea Stagiritul. Dacă, pe de o parte, pasiunile nu-s toate vătămătoare; dacă, pe de altă parte, emoţia prilejuită de
opera dramatică, tragică ori comică, e prin ea însăşi o cheltuire a capacităţii de simţire a spectatorului, rezultă în
chipul cel mai evident ca, departe de a avea ca rezultat o exasperare a pasiunilor de ea stârnite, participarea la
acţiunea închipuită de poet aduce cu sine o istovire a lor, o domolire, o împăcare. Nu primejdii pentru liniştea
sufletului sunt dar emoţiile tragice ori comice; nu pricini de stricare a unei armonii lăuntrice anevoie de atins si încă
si mai anevoie de păstrat, ci prilejuri fericite de ostoire a unei porniri fireşti, - cu o formulă pe care am avut prilejul s-
o folosesc - diver-sive nevătămătoare ale unui prisos de simţire îndrumat pe calea ficţiunii spre măsură şi echilibru.
Strânsa legătură în care m-am silit să înfăţişez întâmpinarea platonică şi replica lui Aristotel a învederat, cred, mai
bine decât oricare altă metodă, sensul si limitele fenomenului a cărui înţelegere a făcut să curgă atâta cerneală, în
milenara dispută ale cărei faze am încercat să le schiţez, nimic nu mi se pare a fi contribuit la rătăcirea cercetărilor şi
la diversitatea rezultatelor cât lipsa unui punct de plecare acceptat de cei mai mulţi, de natură a oferi discuţiei o bază
obiectivă şi, prin aceasta, o orientare precisă. Lipsită de o asemenea frână, speculaţia în jurul unui text studiat în el şi
pentru el nu putea duce decât acolo unde a dus: la înregistrarea celor mai puţin convingătoare tălmăciri, imaginate cu
cel mai desăvârşit arbitrar după fantezia şi pregătirea glosatorilor.
Din acest punct de vedere, interpretarea mistică a abatelui Bremond, amintită înainte, ori acea „integralistă", apărată
de Râul
32
Teodorescu în teza-i despre Aristotel ca teoretician estetic'9, nu-s decât manifestări extreme ale unei tendinţe de
nenumărate ori întâlnite: aceea care consistă în punerea pe seama gânditorilor din trecut a ideilor şi sentimentelor
celor mai străine de vremea si împrejurările în care aceia şi-au compus operele. Acestei tendinţe îi datorăm situaţia
ciudată de a fi fost solicitaţi să recunoaştem în KctGapoic - la interval de câţiva ani şi cu egal de puţină îndreptăţire -
lucruri atât de depărtate între ele cât pot fi ideea croceană a puterii liberatoare a artei şi trecerea de la cunoaşterea
raţională la cunoaşterea „reală" (una, ipoteză a lui Luigi Russo60, cealaltă, a abatelui Bremond61). Fără a uita
sugestia cercetătorului român abia amintit, după al cărui fel de a vedea „purificarea" n-ar fi decât „prefacerea în
emoţiune estetică, prin transfigurarea artistică, a emoţiilor psihologice"62.
Oricât de anevoie ar fi de spus până unde va fi mers în realitate gândul lui Aristotel, un lucru poate fi considerat
sigur: că metoda folosită de cercetătorii citaţi (mai bine zis, lipsa de metodă care-i caracterizează deopotrivă) era
puţin indicată să le asigure rezultatele dorite, în sărăcia de informaţii cu care ne luptăm, în anevoinţa de a înţelege
rarele texte presupuse a ascunde adevărul către care năzuim, o prudenţă elementară ar fi trebuit să-i oprească a atribui
unui gânditor din veacul al IV-lea idei şi intenţii atât de fundamental străine nu numai sistemului lui poetic, în
măsura în care ne e cunoscut, dar întregii estetici antice. Aceeaşi elementară
59 Bucureşti, 1938. Cf. recenzia mea în „Revista Clasică", XI-XII, 1939/40, pp.228-233.
60 La catarsi aristotelica, Caserta, 1919.
61 Priere ct Poesie, Paris, 1926, p. 180 şi, în general, întregul capitol XVI: „La catharsis".
62 Op. cit., p. 149. - O idee asemănătoare la Butcher, op. cit., p. 254: „As the tragic action progresses, when the
tumult of the mind, first roused, has afterwards subsided, the lower forms of emotion are found to have been
transmuted into higher and more refined forms". Cf. şi B. Croce, La Poesia (sec. ed., Bari, 1937), p. 201, pentru care
„purificarea" nu-i decât „un distacco e innalzamento sulla passionalitâ, merce dell'attiva intuizione poetica".
33
D. M. PIPPIDI
prudenţă ar fi trebuit să-i îndemne, în schimb, să ducă până la ultimele consecinţe incontestabilele corespondenţe
existente între învăţătura Stagiritului şi învăţătura lui Platon; corespondenţe de care am avut prilejul să mă ocup şi a
căror examinare singură mi se pare de natură să înlesnească reconstituirea obiectivelor urmărite de Poetica,în
domeniul special care e fenomenul „purificării", ca în oricare alt domeniu.
Sub acest din urmă raport, dacă legătura dintre critica poeziei, aşa cum se desprinde din paginile Statului, şi
încercarea de reabilitare sensibilă în fiecare rând al opusculului aristotelic nu poate fi tăgăduită63, funcţiunea
cathartică a tragediei cată a fi explicată în chipul cel mai simplu prin aspiraţia Stagiritului de a mântui de
condamnarea platonică una din cele mai frumoase creaţii ale gemului grec. Temeiul condamnării o dată cunoscut,
temeiul apologiei se lasă lesne ghicit. Dacă Platon adusese teatrului învinuirea de a dezlănţui în suflete pasiuni
nedomolite, o atitudine critică elementară ne îndreptăţeşte să presupunem că Aristotel avea să se ostenească să-i
dovedească înrâurirea binefăcătoare asupra vieţii lăuntrice. Şi aceasta nu numai mulţumită „purificării", înfăţişată ca
un proces de limpezire a sentimentelor pe calea participării la o acţiune fictivă (folosind o terminologie familiară
filozofului: o aDjijjieTpia TWV TTa9r||j.dTcjv, o reducere a sentimentelor la dreapta măsură compatibilă cu
echilibrul interior), dar, lucru important, deşi mai puţin luat în seamă, printr~o adevărată operaţie de reabilitare a
sentimentelor ca atare64.
între sentimentele socotite de filozof „bune" şi despre care un citat păstrat de Seneca, reprodus mai sus, afirmă că pot
sluji uneori ca „arme în sprijinul virtuţii", se numără, de bună seamă,
63 Cf. mai sus, p. 18, n. 23.
64 Cf. Plut.,De uita et poesi Homeri, 135 (VII, p. 408 Bernard): oi S'
eioayovTec, TW rf)v miep(5oXr|v TWV iraSuv dvcupeiv, |i€odTT|Ti rf)v 6pi£ovTai („filozofii peripateticieni socot
că omul nu poale atinge o stare cu totul lipsită de afecte: apărând măsura în sentimente, combătând excesul de
patimi, caută virtutea într-o stare intermediară").
sentimentele tragice: frica, mila şi acel complex 4>iXdv6pwiTov, -„omenia" noastră într-un anumit înţeles al
cuvântului05. Simţăminte „bune" prin ele însele, mila, frica şi omenia sunt, pentru Aristotel, condiţiile necesare ale
participării la acţiunea fictivă: ouniidGeia, la care, în ultimă instanţă, se reduce mila, nota fundamentală a emoţiei
tragice.
ZuUiraSeia şi procesul rezultat din ea - purificarea - depăşesc de altminteri domeniul restrâns al tragediei. Fără a mai
reveni asupra paginilor din Politica unde se pomeneşte de o icdGapoic muzicală66, după indicaţii scoase din chiar
textul Poeticei se poate vorbi de o KaSapoic a eposului asemănătoare cu cea tragică67 şi, dacă interpretarea lui
Rostagni e fundată, aşa cum mi se pare, de o KctSapoic a comediei68. Fără îndoială, cu ceva mai multă îndrăzneală
din parte-i (sau, poate, cu ceva mai mult noroc din parte-ne, pentru că nu putem şti cum va fi fost tratată problema în
capitolele pierdute ale Poeticei), Aristotel ar fi putut întinde efectele binefăcătoare ale „purificării" la orice adevărată
creaţie artistică. Chiar sub forma fragmentară în care am putut-o studia, e evident însă că el răspundea triumfător
obiecţiilor celor mai grave ale actului de acuzare platonic. Ca urmare, identică în aparenţă, clasificarea formelor
poeziei, aşa cum se întâlneşte la cei doi filozofi69, e total diferit orientată în semnificaţia ei adâncă. Pentru Platon, în
măsura în care determină participarea noastră la o acţiune fictivă, „imitaţia" măsoară oarecum gradul de
reprobabilitate al fiecărui gen literar: [j.i|iT|oic prin excelenţă, poezia dramatică figurează pe ultima treaptă în
ierarhia lui. Pentru Aristotel, în schimb, realizare absolută a procesului de imitare - o\r\ Sia |ii|ifjoewc - şi tocmai
65 Poef.,XIII 1452 b 3l-l453 a l şi Comentariul, p. 170.
66 Mai sus,p. 29.
67 Finsler, op. c;f.,pp. 21l-212, întemeiat pe XXVI 1462 a 18- 1462 b l. în sens potrivnic,Butcher,op. cit.,p. 251,n. l.
68 La Poetica di Aristotele 2, p. LI V.
69 Supra,pp. 16-l7.
35
D.M. PIPPIDI
pentru că determină cea mai intensă participare, tragedia e genul care întrupează arta literară în scopul ei cel mai
înalt70.
încercarea de reabilitare ale cărei linii principale le-am înfăţişat în paginile precedente comportă o consecinţă asupra
căreia se cade sa zăbovim, înainte de a trece la cercetarea altor aspecte ale doctrinei aristotelice a poeziei. O
consecinţă decurgând din considerarea literaturii ca o îndeletnicire prielnică şi legiuită, şi care -cu un termen ce pare
banal, dar, faţă de felul tradiţional de a judeca problema, constituia o considerabilă noutate - s-ar putea numi
„normalitatea" experienţei poetice.
în această ordine de idei, e cunoscut faptul că - începând cu Hesiod şi sfârşind cu Platon - atitudinea teoreticienilor
greci ai poeziei s-a redus la proclamarea caracterului ei supranatural71. „Dar al Muzelor" pentru simţirea naivă a
poetului din Ascra72, ea avea să rămână o solie a cerului până şi în gândirea autorului lui Ion. „Zeul care ia minţile
poeţilor - sună un pasaj al acestui dialog - se slujeşte de ei, aşa cum se slujeşte de profeţi şi de ghicitorii cei
dumnezeieşti, pentru ca, ascultându-i, să ne dăm seama că nu aceştia spun cuvintele vrednice de luare aminte, - ci,
ale căror minţi sunt rătăcite, - ci că zeul însuşi e acel ce le rosteşte şi prin gura lor grăieşte către noi"73. Oricât de
figurată ar fi o asemenea exprimare, texte ca acesta oglindesc convingerea unei anormalităţi a experienţei poetice
despre care se poate spune că nu lipseşte din nici o scriere a filozofului, cum nu lipsise din opera nici unui înaintaş al
său.
70 XXVI 1462 b 12-l5.
71 K. Svoboda, La conception de Ia poesie chez Ies plus anciens poetes grecs, în Charisteria Sinko, Varsaviae-
Vratislaviae, 1951, pp. 34l-360.
72 Thcog., l-34. Ci". Fr. Schwenn.în Natalicium Geffcken, Heidelberg, 1931, pp.132-l50.
73 Ion, 534 c-d. Cf. Ov., Ex. Ponto, III 4,9l-94.
36
în faţa acestui belşug şi a acestei constante, un laconic rând al lui Aristotel coboară pentru întâia oară problema din
înălţimile înstelate pe tărâmul psihologiei şi al istoriei, „în general vorbind, - citim în capitolul IV al Poeticei, - două
sunt cauzele ce par a fi dat naştere poeziei, amândouă cauze fireşti"74. Simpla enunţare a acestei caracteristici, căreia
exprimarea greacă îi dă o vivacitate deosebită, constituie din partea Stagiritului o luare de poziţie împotriva
doctrinelor pentru care harul poetic era urmarea unei constituţii patologice sau a unei intervenţii suprapământene.
Dar atitudinea lui se desprinde tot atât de limpede şi din precizările ce urmează, unde se arată că - din cele două
cauze - prima e „darul înnăscut al imitaţiei, sădit în om din vremea copilăriei"75, iar cealaltă (după interpretarea ce
mi se pare mai plauzibilă) „darul armoniei şi al ritmului""76.
Ne găsim astfel în faţa unei adevărate teorii despre originea poeziei (laconic înfăţişată, cum e cazul celor mai multe
idei atinse în Poetica, dar nu mai puţin limpede formulată), înaintea căreia pălesc şi laborioasa explicaţie a stărilor de
„entuziasm", pe care o încercase Democrit77, şi graţioasele imagini sub care Platon îşi ascundea nedumerirea.
Potrivit acestei teorii, activitatea poetică e o activitate naturală, explicabilă prin libera înflorire a unor aptitudini
general-omeneşti; o activitate spontană, în măsura în care pentru a se manifesta n-are nevoie de înrâurirea nici unui
factor extern, şi încă şi mai puţin de a unei revelaţii; în sfârşit, o activitate normală, pentru că e făcută să coexiste cu
celelalte facultăţi ale sufletului, fără a exclude facultăţile raţionale.
Această din urmă trăsătură merită să ne reţină luarea-aminte. Fără a stărui, într-adevăr, asupra noutăţii unei concepţii
afirmate
74 1448 b 4-5
751448 b 6-7.
761448 b 21.
77 A. Delatte, Leş conceptions de l'enthousiasme chez Ies philosophes presocratiques. Paris, 1934, pp. 78-79. Cf. şi
W.F. Otto, Die Mu.se/i und dergottliche Ursprung des Singens undSagens2 (1956).
37
D. M. PIPPIDI
aci pentru întâia oară în istoria ideilor literare, nu-i lipsit de interes să amintesc că autorul Poeticei n-a ajuns la
vederile abia expuse decât spre sfârşitul vieţii, când fenomenele mistice prindeau a-şi pierde în ochii lui prestigiul de
care îi apăruseră învăluite în epoca primelor scrieri. Mantica, bunăoară (ghicirea viitorului prin unul sau altul din
mijloacele la care cei vechi recurgeau în chip obişnuit) , socotită de el ca manifestare a unei puteri suprafireşti încă în
vremea când scria Etica Eudemiană(cea 350 î.e.n.), îşi leapădă cu timpul caracterul privilegiat. Ca şi mai înainte,
continuă să-i apară străină de raţiune; dar, cum observă un cercetător recent al acestui aspect al gândirii Stagiritului,
departe de a constitui pentru ea un titlu de glorie, caracteru-i iraţional o situează în regiunea inferioară a sufletului78.
De aci până la explicarea misticismului prin factori fiziologici distanţa era mică şi Aristotel avea s-o parcurgă fără
şovăire, dacă, aşa cum pare verosimil, discuţia circumstanţiată a rolului fierei în organism, dezvoltatăîntr-o secţiune a
Problemelor, oglindeşte măcar în parte ideile lui79. Oamenii mari - citim în capitolul XXX, l al acestei scrieri - sunt
de cele mai multe ori „melancolici". Altfel spus, în economia organismului lor precumpăneşte fierea neagra. Efectele
acesteia asupra moralului se pot asemui cu ale vinului: ca vinul, împinge la patimi, la dragoste, la nebunie. Când
fierea neagră e de felul ei rece, omul e fricos şi predispus la leşinuri; când e fierbinte, exuberant şi imaginativ; când e
de o temperatură potrivită, cumpănit şi întreprinzător.
însuşi darul poetic, după acest curios text, ar fi un privilegiu (sau o compensaţie) a unei alcătuiri organice
caracterizate prin-tr-un belşug de fiere fierbinte. Oamenii astfel conformaţi sunt firi colerice şi pătimaşe, înclinate
spre extaz. Uşurinţa cu care se înflăcărează îi apropie de nebunie, dar are şi rezultatul fericit de a dezlăntui în ei
facultăţi de creaţie anevoie atinse de firi mai calme şi mai cumpănite. Poetul Marakos din Siracuza, ni se spune, nu
compunea niciodată mai bine decât atunci când îşi ieşea din minţi.
78 Jeanne Croissant, Aristote et Ies mysteres,pp. 33-34.
7y Pentru paternitatea aristotelică a Problemelor, Croissant, op. cit., pp. 45-46. CI', totuşi rezervele lui K. Svoboda,
L'Esthetique d'Aristote, pp. 5l-53.
38
Fără a prejudeca asupra paternităţii Problemelor îndeobşte şi a problemei XXX, l în particular (în care indicii
neîndoioase lasă să se recunoască idei şi altfel decât aristotelice80), e cazul să observăm că, în măsura în care
angajează răspunderea autorului Poeticei, teoria abia înfăţişată oferă o explicaţie raţională unor dispoziţii sufleteşti în
care gânditori mai vechi se mulţumiseră să vadă manifestarea unei puteri supranaturale. Singularizarea lui faţă de
atâţia predecesori iluştri nu se reduce însă la această simplă substituire de perspectivă. Unde mintea analitică şi
realistă a lui Aristotel aruncă într-adevăr lumină asupra procesului complex al creaţiei literare e când, în capitolul
XVII al Poeticei, alături de tipul tradiţional al dramaturgului extatic, menţionează pentru întâia oară un tip de artist
diferit, pe care îl distinge cu epitetul de „armonios înzestrat" (eiKJnnic) şi în care trebuie să vedem pe creatorul lucid
sau cerebral81. „Mai trebuie iarăşi - observă el, cu acea pătrundere care face din fiece rând al opusculului un
adevărat tezaur de învăţăminte - ca poetul să-şi desăvârşească opera căutând a-şi însuşi, în măsura posibilului,
atitudinile personajelor, într-adevăr, darul de a mişca în cel mai înalt grad nu-l au decât acei ce, împărtăşind
dispoziţia firească a creaturilor lor, se lasă stăpâniţi de patima fiecăreia: singur cel turburat izbuteşte să turbure cu
adevărat şi pe alţii, şi singur cel mânios să-i mânie. De aceea darul poetic mi se pare la locul lui mai curând în
indivizii armonios înzestraţi decât în exaltaţi; fiindcă cei dintâi sunt făcuţi să se adapteze oricărei situaţii, câtă vreme
ceilalţi sunt ieşiţi din fire"82.
Dacă, în aceste rânduri, existenţa unei categorii de poeţi a căror natură exaltată e stăpânită de alte legi decât ale
raţiunii nu-i trecută cu vederea, pentru îndoitul motiv ca era un fapt de observaţie şi că o tradiţie multiseculară văzuse
în ei pe poeţii prin
8(1 între altele, alu/ia la un „sediu al intelectului" (Voepoc TO'TTOC), în evidentă contrazicere cu doctrina
aristotelică a sufletului, după care facultăţile cognoscitive n-ar fi localizate (cf. De anima, III 4 şi observaţiile lui
Svoboda, op. cit., p. 52).
81 Termenul apare deopotrivă în cap. XXX l al Problemelor, p. 954 a 3l-34.
82 1455 a 29 si urm.
39
D. M. PIPPÎDI
excelenţă, superioritatea recunoscută de Aristotel creatorilor lucizi (în hotărâtă opoziţie cu preferinţele manifestate
altădată de Platon sau Pindar) îmbracă o semnificaţie asupra căreia nu poate încăpea îndoială. La fel cu fraza din
capitolul IV, după care cauzele poeziei ar fi „amândouă cauze firestf1, judecata abia reprodusă (formulată parcă din
întâmplare şi de altminteri defectuos transmisă83) exprimă reacţiunea Stagiritului împotriva unei explicaţii a
activităţii poetice făcute să-i atragă ponosul unei obârşii morbide, în acţiunea de reabilitare a poeziei condamnate de
Platon pentru pricini în numărul cărora învinuirea de iraţionalitate nu era cea mai puţin gravă, proclamarea de către
Aristotel a caracterului normal al experienţei poetice urmărea să confere creaţiilor ei ceva din prestigiul speculaţiilor
minţii, aşa cum (nu fără exagerare din parte-i) aceeaşi tendinţa avea sa-l împingă să vadă în „imitaţie" un act de
cunoaştere intelectivă84.
în faţa acestei atitudini, o afirmaţie ca aceea a abatelui Bremond, potrivit căreia Aristotel n-ar fi scris „un singur rând
de unde sa se poată trage concluzia că, părăsind părerile tradiţionale cu privire la inspiraţia poetului, ar fi identificat
cunoaşterea poetică şi cunoaşterea raţională"85, trebuie respinsă cu hotărâre. E greu de înţeles, într-adevăr, în ce fel
autorul Poeticei ar fi putut nutri ideea unei „tehnici" de felul aceleia pe care o studiem, dacă n-ar fi început prin
eliminarea din domeniul inspiraţiei până şi a ultimului element incontrolabil, pe care acceptarea caracterului iraţional
al experienţei poetice l-ar fi introdus în liberul joc al raţionamentului.
în realitate, ne găsim aci înaintea uneia din acele contradicţii de care gândirea Stagiritului nu-i cu totul ferită86, între
exigenţele
83 Vezi Comentariul la acest capitol, pp. 185 urm. şi Apendicele IV.
84 Ct., mai departe, p. 45 şi, în general, H. Parigot, Cujusmodi sit imitatio in illo Aristotelîs libro qui „depoetica"
jnscribitur, Paris, 1898, pp. 98-99.
85 Priere et Poesie, p. 13.
86 Cf. mai departe p. 41 urm., iar pentru întregul proces de revizuire a platonismului întreprins de Stagirit după
despărţirea lui de Academie, Harold Cherniss, Aristotle's Criticism of Plato and the Academy2, New York, 1962.
40
unui sistem intelectualist şi propriile sale observaţii de psiholog Aristotel se descurcă anevoie, şi hotărârea eu care
proclamă superioritatea poeţilor lucizi nu ne face să uităm decât pe jumătate existenţa celor pe care - în pasajul la
care ne referim - îi numeşte „scoşi din fire"87.
Transpusă în alţi termeni, o contradicţie asemănătoare se dezvăluie în problema naturii artei, mai bine spus a ţelului
urmărit de artă în general şi de arta literară în particular. Importanţa deosebită a fenomenului „purificării" şi discuţia
ceva mai amănunţită pe care i-am consacrat-o nu trebuie, într-adevăr, să ne înşele asupra faptului că, în ochii lui
Aristotel, nu Ka6apoic e scopul ultim al poeziei, ci plăcerea (fjSovfj)88.
In numeroase pasaje ale Poeticei, filozoful vorbeşte de desfătarea rezultând fie din anumite calităţi de stil, fie din
anumite situaţii sau invenţiuni poetice. Această desfătare e înfăţişată ca un ţel (reXoc), către care poezia tinde şi în
atingerea căruia se realizează pe sine89. Mai mult decât atât, această f|Sovfj - ţel al oricărei manifestări artistice - nu
e aceeaşi pentru toate genurile literare, ci particulară fiecăruia. In cazul special al tragediei, superioritatea ei asupra
celorlalte varietăţi de poezie (întemeiată, cum am avut prilejul s-o arăt, pe consideraţii proprii gânditorului nostru) e
dovedită încă prin argumentul plăcerii cu totul speciale pe care o
87 Cf. Rhet., III 1408 h 19: eV6eov ydp f| TTOITIOIC („poezia e ceva dumnezeiesc").
88 Poef.,IX 1451 b 23; XIII 1453 a 35; XIV 1453 h K); XXIII 1459 a 21; XXVI 1462 a 16; XXVI 1462 b 12. Cum
am mai avut prilejul s-o scriu („Atheneum", I, 1935, p. 305), împotriva opiniei abatelui Bremond, după care
icaSupoic nu s-ar deosebi de plăcerea poetică (Prierc et Pocale, pp. 184-l85; Racine et Vulery,p. 71), „purificarea"
aristotelică e un „accident" în drumul spre plăcere: un accident care are meritul considerabil de a îndreptăţi
moralmente ţelul pe care poezia si-l propune. Partizanii identificării continuă totuşi a fi numeroşi printre
reprezentanţii unei anumite orientări în interpretarea Poeticei, de la Nicola Terzaghi până la Mânară Valgimigli.
84 XXVI 1462 a 11; b 12-l3. Cf. IX 1451 b 23; XXV 1460 b 24.
D. M. PIPPIDI
procură , pricinuită de o imitaţie care e opera dramatică prin stârnirea sentimentelor de mila şi frică91.
Cine împinge însă mai departe această analiză şi caută să precizeze, după termenii Poeticei, natura plăcerii artistice,
ajunge la încheierea că se dau în opusculul aristotelic, în legătură cu această întrebare, mai multe răspunsuri nu
tocmai concordante.
într-un prim pasaj, bunăoară, se vorbeşte de ea ca de satisfacerea unui dar înnăscut al armonici şi al ritmului92. După
altul, mai explicit, experienţa artistică n-ar fi decât satisfacerea unui instinct mimetic: pentru creator, care-şi pune în
valoare una din pornirile cele mai adânc înrădăcinate ale firii omeneşti, ca şi pentru iubitorul de artă, fericit de a avea
înainte-i o imitaţie mai mult ori mai puţin izbutită. „Darul imitaţiei - citim în capitolul IV - e sădit în om din vremea
copilăriei, iar plăcerea pe care o dau imitaţiile e şi ea resimţită de toţi"93. Aşa fiind, plăcerea estetică implică o
însemnată doză de cunoaştere intelectuală, ca una ce depinde de reflecţia cu care întovărăşim contemplarea operei de
artă, ori de câte ori căutăm să ne dăm seama de valoarea imitaţiei în raport cu obiectul imitat. „De aceea se şi bucură
cei ce privesc o plăsmuire" - desluşeşte filozoful în continuarea rândurilor citate: „pentru că au prilejul să înveţe
privind şi să-şi dea seama de fiece lucru, bunăoară că cutare înfăţişează pe cutare. Altminteri, de se întâmplă să nu fie
ştiut dinainte, plăcerea resimţită nu se va mai datora imitaţiei mai mult sau mai puţin izbutite, ci desăvârşirii
execuţiei, ori coloritului, ori cine ştie cărei alte pricini"94. In sfârşit, nu poate fi trecut
90 XXVI 1462 a ÎS; 1462 b 13-l4.
91 XXIV 1453b 10-l3: „desfătarea pe care trebuie s-o cerem unei tragedii nu poate fi... orice fel de desfătare,ci
numai cea care-i e proprie. Datoria poetului fiind să provoace desfătarea cu ajutorul unei imitaţii în stare să
stârnească mila şi frica, e limpede că aceasta trebuie obţinută din înlănţuirea faptelor...".
w IV 1448 b 20-21. Mai sus, p. 37.
9? 1448 b 5-9.
94 IV 1448 b 15-l9. în această ordine de idei, se cuvine amintită fina observaţie a lui G. V. Plehanov (Scrisori fără
adresă, Bucureşti, 1957, p. 6 urm., 102 urm.), care, îmbrăţişând punctul de vedere că „arta începe atunci când un om
reînvie în sufletul său sentimente
42
cu vederea faptul că, într-o serie de alte pasaje, acelaşi concept capătă un conţinut afectiv, în cazul special al
tragediei, imitaţia nefiind numai imitaţia unor acţiuni, cum sună definiţia95, ci şi a unor stări sufleteşti, - în măsura în
care fericirea şi nefericirea se vădesc prin fapte96, - plăcerea pe care o resimţim asistând la reprezentarea ei nu se
datoreşte numai unui raţionament, ci simpatiei cu care împărtăşim suferinţele eroului tragic97.
Faţă de emoţia stârnită de aceste suferinţe, - prilej, pentru noi, de jale, dar şi de intensă mulţumire, după fina
observaţie a lui Platon98; faţă de plăcerea pricinuită de dezlănţuirea sentimentelor de milă şi frică, în care suntem
îndemnaţi să recunoaştem ţelul şi rostul tragediei99; faţă de irezistibila pornire care ne identifică pentru durata
acţiunii cu zbuciumul protagonistului, pentru a ne lăsa apoi uşuraţi şi împăcaţi, agrementul decurgând din elementele
„exterioare" ale dramei - vers, muzică, montare - prezintă puţină importanţă. Muzica şi metrul sunt, fără îndoială,
puternice mijloace de desfătare, dar nu condiţii indispensabile ale emoţiei pomenite. Cât priveşte elementul
spectaculos (montarea sau punerea în scena), „măcar că atrăgător, — observă Aristotel, - e şi cel mai puţin artistic şi
cel mai străin de natura poeziei"100.
Pe măsură ce împingem mai departe citirea Poeticei, apare astfel lămurit că între diferitele explicaţii ale desfătării
poetice nepotrivirea nu poate fi tăgăduită. Ca să înţelegem însă în ce chip lucrul va fi fost posibil, e de ajuns să ne
gândim la condiţiile
şi idei încercate sub influenţa realităţii care-l înconjoară şi le dă o expresie determinată prin imagini", nu uită să
adauge precizarea după care „opera de artă... acţionează asupra aptitudinii noastre de contemplare, nu asupra
logicii...". Asupra funcţiei cognitive a artei, îndeobşte, cf. şi Marcel Breazu, Cunoaşterea artistică, Bucureşti, 1960.
9:1 Supra.p. 28; cf. şi infra,p. 146.
96 VI 1450 a 1 6-20.
97 XI 1452 b l-3: „o recunoaştere însoţită de o răsturnare de situaţie va stârni... fie mila, fie frica, iar tragedia e
tocmai imitarea unor acţiuni în stare să inspire aceste sentimente".
"XIV 1453 b 10-l 3. 1(X)V1 1 450 b 1 5-l K.
43
D. M. PIPPIDI
speciale în care Aristotel îşi elabora sistemul: la reacţiunea pe care - cu ştiinţă şi voinţă - opera lui urmărea s-o
trezească împotriva condamnării platonice a poeziei. Considerată din acest punct de vedere, explicaţia intelectuală a
plăcerii estetice vădeşte preocuparea de a păstra poeziei o cât mai mare doză de element noţio-nal1()i, câtă vreme
explicaţia afectivă - decurgând direct din analiza fenomenului literar - constituia, ca să zic aşa, o concluzie impusă.
Dacă, totuşi, lăsând la o parte discrepanţa şi reţinând doar faptul că, în ochii lui Aristotel, ţelul artei e plăcerea, ne-am
întreba ce-l deosebeşte sub acest raport de Platon, care afirmase şi el acelaşi lucru, răspunsul ar trebui sa fie acesta:
pentru Platon, plăcerea astfel obţinută e o desfătare vătămătoare şi condamnabila102; pentru Aristotel, mulţumită
procesului de „purificare", o asemenea plăcere nu primejduieşte cu nimic echilibrul sufletului: departe de a fi
condamnabilă, plăcerea estetică e o plăcere curata şi nevătămătoare: fjSovrj df3Xaj3rjc.
In consideraţiile de până aci, - al căror rost a fost să înlesnească înţelegerea atitudinii lui Aristotel în îndoita
problemă a
11)1 în acelaşi sens, vezi acum W, Jaeger, Scripta minom, Roma, 1960,1, p. 399, şi Th. Gould, în „Gnomon", 1962,
p. 647: „Plato hâd complained that tragedy stirred up unworthy emotions like «pity and fear». That will do, says
Aristotle,but the pleasure which men experience in this way is necessarily not an evil, but a good. What can that
good be, then? Aristotle's answer, of course, is catharsis. As he notes in the Politics, the deliberate and skilful
excitation of these emotions in certain musical rites has an indubitably good e f fee t, cleansing men of their
tcndeneies to react too excitably to fearful and pitiable things. Thuspoetry finds its place afterall in Aristotle's elegant
universe: it isnot realy irrational, if by irrational we mean «caused by rânduiri energy rather than by formal-final
causes»; nor does tragedy's apparently recent emergente succeed in destroying the Aristotelian assumption thatForrns
areneverinvented,only pursued. And so, Aristotle's raţional system is able aiter all to account lor the disturbing
phenomena of poetry and drama".
102 în toată opera lui Platon un singur text se abate de la această atitudine intransigentă, marcând o concesie în
sensul punctului de vedere apărat de Stagirit: Leg., II 667-66X. Cf. E. Bignami, La Poetica di Aristotele e /'/ concetto
Jell'arte pressogli antichi, p. 97.
44
naturii poeziei şi a locului pe care merită să-l ocupe în viaţa obştii, - am avut prilejul să pomenesc în mai multe
rânduri procesul spiritual care pentru gânditorii antici se confunda cu actul creaţiei literare: pe care, după Platon,
autorul Poeticei avea să-l numească uifiîioic şi căruia (cu un echivalent făcut să exprime numai o parte din sfera de
înţeles a cuvântului grec) i-ain zis „imitaţie" sau „reprezentare". E momentul să arăt acum cu mai multe amănunte ce
trebuie să înţelegem prin acest termen - fundamental pentru întreaga estetică veche - şi ce valoare trebuie să atribuim
în cadrul sistemului aristotelic de gândire unei creaţii ca poezia, despre a cărei ultimă esenţă ni se spune că ar fi
imitaţie103, şi care nu-i poezie decât în măsura în care e imitaţie104.
Potrivit felului nostru de a judeca, cea dintâi imagine pe care cuvântul o sugerează e aceea a unei reproduceri
mecanice a unui model determinat. Mai puţin exactitatea, e înţelesul pe care am văzut că-l acordă termenului Platon,
căruia creaţiile artei îi apăreau ca o palidă copie a realităţii înconjurătoare, la rândul ei copie imperfectă a unei
realităţi inaccesibile altfel decât pe calea filozofiei105. Cum s-a arătat înainte, nu acesta e înţelesul pe care-l acordă
procesului mimetic Aristotel. înainte de a reveni însă asupra înţelesului imitaţiei în paginile Poeticei - nu e poate fără
folos să semnalez unele confuzii oricând posibile din partea cititorului neprevenit al tratatului şi, în practică, cu atât
mai des săvârşite cu cât pregătirea lui filologică e mai mică.
O astfel de confuzie e aceea care face din procesul mimetic o expresie a subiectivităţii artistului, afirmarea unei
personalităţi în trăsăturile ei cele mai originale şi mai singulare. Pentru consideraţii ce se vor vedea la vreme,
presupunerea e tot ce poate fi mai străin de gândul lui Aristotel, în ochii căruia criteriul adevăratei poezii e constituit
de măsura în care eul artistului îşi găseşte (mai bine zis, nu-şi găseşte) loc în operă. „Demn de laudă în atâtea alte
1031 1447 a 15.
104 IX 1451 b 27-28.
] 05 •
Ve/i mai sus, p. 16 si urm.
45
D. M. PIPPIDI
privinţe, - observă el, în această ordine de idei, - Homer mai trebuie lăudat şi pentru că - mai bine decât orice alt poet
- ştie care trebuie să-i fie locul în economia operei. Poetul c dator să vorbească cât mai puţin în numele propriu,
pentru că nu asta face din el un imitator. Alţi autori nu fac decât să se scoată întruna pe ei la iveală; de imitat, nu
imită decât puţin şi rar. Homer, în schimb, după o introducere de câteva vorbe, pe data pune în scenă un bărbat, o
femeie ori vreun alt personaj"106.
De o natură diferită, dar nu mai puţin gravă, e şi greşeala de a confunda imitaţia cu libera activitate a fanteziei, de a-i
atribui, cu alte cuvinte, darul plăsmuirii unei lumi de vis, fără legături cu realitatea trăită sau cu cea istoric atestată.
Această confuzie c şi mai frecventă decât cea precedentă, pe de-o parte, pentru că procesul mimetic comportă efectiv
o liberă reelaborare a datelor realului, pe de alta, - cum am mai avut prilejul s-o relev, - pentru că nedefinitul
anumitor afirmaţii ale Poeticei a împins şi împinge pe mulţi critici să atribuie Stagiritului idei străine de sistemul său
estetic, împotriva unei asemenea interpretări se ridică, înainte de toate, înţelesul cognitiv de care am văzut că
termenul nu poate fi despărţit, într-a-dcvăr, pentru Aristotel, imitaţia e cunoaştere, şi aceasta reiese limpede nu numai
din rândurile capitolului IV reproduse înainte107, unde se spune că desfătarea oferită de contemplarea unei plăsmuiri
e de natură intelectuală, dar şi din cuprinsul capitolului IX, după termenii căruia cunoaşterea poetică ar fi „mai
filozofică şi mai aleasă" decât cunoaşterea istorică. Aşa fiind, - s-a observat cu drept cuvânt, - dacă poezia e
cunoaştere, ea nu poate fi o creaţie independentă de realitate. Dacă e cunoaştere, ea trebuie concepută ca subordonată
unei realităţi străine de ea, pentru că potrivit felului elenic de gândire, orice forma de cunoaştere e în funcţie de
natura pe care o reflectă şi căreia tinde să i se conformeze108.
106 XXI V 1460 a 5-l0.
107 Pag. 42.
108 Ci'. Albeggiani, Aristotele, L;i Poetica, p. LIX; M. Brea/.u, Cunoaşterea artistică, pp.28-29.
46
Imitaţia nu poate fi dar liberă creaţie a fanteziei, aşa cum nu e lirică afirmare a unei personalităţi. Ca să-i realizăm
înţelesul, trebuie să ne întoarcem cu gândul la conceptul fundamental al filozofiei aristotelice, care e devenirea: un
proces evolutiv a tot ce există, o continuă ascensiune pe scara fiinţei. Natura întreagă, după gânditorul nostru, nu-i
altceva decât o energie creatoare, înzestrată cu un soi de raţiune instinctivă, prin a cărei acţiune existenţele
individuale sunt călăuzite către un ţel propriu. Telul acesta, mai mult sau mai puţin ascuns, după diferitele niveluri
ale creaţiunii, devine lămurit pe măsură ce ne ridicăm pe scara fiinţei, înăuntrul fiecărui sector al existenţei, de altă
parte, mişcarea e neîntreruptă: fiece lucru năzuieşte către o formă a lui proprie şi numai în măsura în care izbuteşte să
atingă această formă, - care-i exprimă esenţa, - se poate spune că şi-a împlinit rostul109.
Acţiunea naturii poate fi dar asemuită cu acea a unui creator, care, cu răbdare şi perseverenţă, trecând peste greşeli şi
rătăciri, se osteneşte să-şi realizeze gândul. Privite în parte şi de aproape, zone întregi ale domeniului ei ne pot apărea
fără noimă. Dar această noimă există şi frumuseţea ei se dezvăluie minţii deprinse să contemple - dincolo de
dezordinea elementelor izolate - economia minunată a întregului110.
La fel cu natura, de care nu poate fi despărţită şi pe care o imită1'J, arta - în înţelesul larg pe care termenul îl îmbracă
în greceşte - urmăreşte şi ea anumite ţeluri. Când e vorba de o artă utilitară (meşteşug, cum se zice astăzi), menirea ci
e ,,să împlinească lipsurile naturii"112: cel ce o exercită trebuie să înceapă prin a-i cunoaşte intenţiile, apoi să
găsească mijloacele practice de a le realiza. Atitudinea mentală a meşterului implică astfel o adaptare
109 Phys., II 194 a 28; Metuph., IV 1015 a 10. Pentru un exemplu din câmpul literaturii, c f. Poet., IV 1449 a 14-l5:
„tragedia s-a desăvârşit puţin câte puţin, până când, după multe prefaceri, găsindu-şi firea adevărată, a încetat să se
mai transforme".
1"' Textul capital e De par/, anim., I 645 a 4 şi urm. Cf. şi comentariul lui S. H. Butcher, Aristotle's Theory oif Poetiy
;mdFine Art, pp. 156-l57.
'" 'H TEX^T] uiutÎTai T TI v 4>u'aic: Phyt,., II 194 a 21; Meteor.,IV 3X1 b6.
112 Pol., \V (VII) 1337 a l-2; Phys., II 199al5.
47
D. M. PIPPIDT
la ţelurile naturii, o supunere la rosturile ei, pentru care limba greacă nu cunoaşte nume mai potrivit decât u IUTI o ic
şi care e condiţia prealabilă a oricărei născociri. Dar respectul naturii e şi atitudinea artistului, aşa cum îl concepe
Aristotel. Ca tovarăşul său mai modest al cărui nume îl poartă şi de care socialmente e atât de aproape113, artistul
năzuieşte să ducă mai departe pornirea spre „mai bine" în curs de înfăptuire în lumea înconjurătoare114: ca în cazul
aceluia, opera lui îşi propune să întreacă modelele oferite de natură, dar nu să le meargă împotrivă, nici să se
depărteze de ele.
Ajungem astfel să ne lămurim înţelesul definiţiei păstrate de Ethica Nicomachce, potrivit căreia trebuie să vedem în
artă o activitate creatoare întemeiată pe o concepţie adevărată115. „Concepţie adevărată", în lumina desluşirilor de
până aci, vrea să zieă forma exemplară către care fiece lucru năzuieşte: pe care natura caută s-o realizeze, dar pe care
nu întotdeauna izbuteşte s-o ajungă. O astfel de formă (elBoc) se ascunde în fiece fenomen izolat. Datoria artistului e
s-o descopere, să-i dea o expresie credincioasă şi, prin creaţia lui, să confere individualului o valoare universală,
vremelnicului ceva din prestigiul lucrurilor nepieritoare.
în cazul special al poeziei, la care ne putem acum întoarce fără teamă de greşeală, obiectul imitaţiei, citim în
capitolul I al Poeticei, sunt „caractere, patimi şi fapte" omeneşti116, ceea ce revine a spune - cu o formulă folosită
altădată de Platon şi pe care
113 Asupra locului artistului în societatea greacă, se pot citi pagini interesante în A. de Ridder şi W. Deonna, L'Art
cn Grece, Paris, 1924, pp. 48 şi urm., 124 si urm.
114 Deingr. anini., 8,708 a 9 şi urm.
11S Z 4, 1140 a 6-l0. în original şi în traducere, acest text deosebit de important sună: e ir ei S' f| oiicoSouitcf) Tţ\
vr\ TÎC e cm v icai 6'irep e£ic TIC ueid Xo'you uoumic'rî, KCU oviBqua o vi'T e Textil eofiv TI'TIC ou |i£Ta
Xo'you TroiT|Tiicf| 4'£ic ermv, oxj're TOKZUTTI f| ou Texvn, T° CHUTO av eui Te'x1'1! KCU e£ic ueia Xo'you
(iXtiGouc iToir|TiKrj („întrucât arhitectura e una din arte, şi anume o pornire creatoare întemeiată pe raţiune;
întrucât nu există arta care să nu consiste într-o pornire creatoare întemeiată pe o concepţie adevărată, nici vreo
asemenea pornire care să nu ţie artă, înseamnă că arta se poate defini ca o pornire creatoare întemeiată pe o concepţie
adevărată").
116 1447 a 27-28.
48
Aristotel o adoptă - „oameni în acţiune"117. într-adevăr, „acţiune", în înţelesul larg pe care i-l atribuie Stagiritul,
înseamnă orice gest exprimând o dispoziţie sufletească, orice atitudine care oglindeşte o personalitate. Izvorul de
inspiraţie al poeziei are, dar, a fi viaţa omenească, cu nesfârşita varietate a întâmplărilor ei. Nu însă în înţelesul unei
reproduceri aidoma, ci al unei transfigurări în frumuseţe, care-şi împrumută primele elemente caracterului general-
valabil al episoadelor înfăţişate. „Datoria poetului - notează Aristotel în capitolul IX - nu e să povestească lucruri
întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând să se întâmple în marginile verosimilului şi ale necesarului, într-adevăr,
istoricul nu se deosebeşte de poet prin aceea că unul se exprimă în proză şi altul în versuri (de-ar pune cineva în
stihuri toată opera lui Herodot, aceasta n-ar fi mai puţin istorie, versificată ori ba), ci pentru că unul înfăţişează fapte
aievea întâmplate, iar celălalt, fapte ce s-ar putea întâmpla". Şi, mai departe: „... poezia înfăţişează mai mult
universalul, câtă vreme istoria mai degrabă particularul"118.
Ceea ce se statorniceşte aci drept materie a poeziei sunt posibilităţile permanente ale firii omeneşti: virtualităţile
sufleteşti ale unei umanităţi exemplare, în bine, ca şi în rău, eroii şi eroinele tragediei, această supremă expresie a
puterii eline de creaţie, trebuie să se ridice la un nivel reprezentativ pentru întreaga omenire: în bine, ca şi în rău,
asemănători cu fiecare dintre noi, trebuie să ne depăşească prin armonia trăsăturilor şi prin statura morală. „De vreme
ce tragedia e imitarea unor oameni mai aleşi ca noi, -observă Aristotel într-un alt loc119, - trebuie urmată pilda
bunilor portretişti, care, silindu-se să dea modelelor înfăţişarea particulară
inll 1448a l.Cf.Platon,JRep.,X6()3c.
118 1451 a36-l451 b. Ceea ce nu înseamnă că realitatea istorică n-ar putea constitui şi ea motivul unei opere de
poe/ie. „Chiar de i s-ar întâmpla (poetului) să-şi clădească opera pe lucruri petrecu te,-ni se spune mai departe, 1451
b 30 şi urm. -n-ar fi totuşi din această pricină mai puţin poet: doar nimic nu opreşte ca unele din întâmplările
petrecute să fie aşa cum era verosimil şi posibil să se petreacă şi, din acest punct de vedere, cel ce le imita se poate
numi plăsmuitorul lor".
119 XV 1454 b 8-l1.
49
D. M. PIPPIDI
fiecăruia, le fac totuşi mai frumoase, măcar că asemănătoare. La fel şi poetul, nevoit să imite oameni mânioşi ori
uşuratici, ori cu cine ştie ce alte cusururi în firea lor, trebuie să-i înfăţişeze cum sunt, şi totuşi mai aleşi..."120.
Lumea poeziei se situează astfel pe un alt plan de adevăr decât acel al experienţei. Făpturile ei participă la o realitate
mai
/\
caracteristică decât realitatea înconjurătoare. In loc să fie ca toţi oamenii, eroul tragic e aşa cum ar trebui poate să fie
oamenii: mai aproape de ideea pe care o reprezintă, de acel elSoc al speţei pe care artistul l-a întrevăzut şi căruia
încearcă să-i dea fiinţă. „Dacă se aduce artistului învinuirea că n-a înfăţişat fidel ce voia să înfăţişeze, - stă scris în
capitolul XXV, - are dreptul să răspundă că l-a înfăţişat, poate, cum trebuia să //e..."121. Şi, tot acolo: „Oameni cum
sunt cei pictaţi de Zeuxis, se poate să nu existe; cu atât mai bine, însă, că-s mai frumoşi, pentru că modelul trebuie
depăşit"122. Se desprinde din aceste rânduri o particularitate a creaţiei poetice subînţeleasă în definiţia fiecărei arte
imitative, dar asupra căreia nu-i inutil să ne oprim în chip special: aceea că imitaţia are a fi imitaţie frumoasă si că,
pentru a-şi merita numele, trebuie să îndeplinească o seamă de condiţii. Cea dintâi şi cea mai importantă din ele -
aceea care le rezumă şi le implică pe toate - e condiţia ca imitarea să fie a unei acţiuni complete şi întregi; cu vorbele
filozofului: a unei acţiuni având „început, mijloc şi sfârşit"123.
120 Mai reprezentativi, am spune astăzi, când problema tipicului ne-a devenit mai familiară decât gânditorului grec
din sec, al IV-lea.
121 1460 b 32-34.
121 1460 b 32-34. 1221461 b 12-l3.
123 1450 b 25-27. Cf. IX 1451 b 27-29: „Din cele ce preced, reiese lămurit că plăsmuitorul care e poetul cată să fie
mai curând plăsmuitorde subiecte decât de stihuri, ca unul ce-i poet întrucât săvârşeşte o imitaţie, iar de imitat imită
acţiuni...".
50
în această ordine de idei, s-a scris şi s-a repetat de toţi câţi au avut prilejul să se ocupe de vreunul din aspectele
Poeticei că pentru Aristotel poezia trebuie să fie înainte de toate imitaţie de fapte (irpayuaTa), iar nu de sentimente
(iraGri), şi nici de caractere (Tf6r)). Lucrul e atât de adevărat încât, în ochii gânditorului grec, sentimentele şi
caracterele nu constituie elemente ale poeziei decât în măsura în care decurg sau se exprimă prin fapte. „Tragedia
-scrie el în capitolul VI (şi, când scrie „tragedie", trebuie să înţelegem poezia îndeobşte) - nu-i imitarea unor oameni,
ci a vieţii, iar fericirea şi nefericirea decurg din fapte, telul fiecărei vieţuiri fiind realizarea unei fapte, iar nu a unei
calităţi. Aşa se şi face că oamenii sunt într-un fel sau altul după caracterele lor, dar fericiţi sau nefericiţi după
isprăvile fiecăruia. Aşa se şi face că cei ce săvârşesc imitaţia n-o fac ca să întruchipeze caractere, ci îmbracă cutare
sau cutare caracter ca să săvârşească o faptă. Faptele şi subiectul se dovedesc a fi astfel rostul tragediei, iar rostul e
mai însemnat ca toate..."124.
„Se simte - notează în legătură cu acest text Augusto Rostagni - că o astfel de atitudine (din pricina căreia Aristotel
se arată indiferent faţă de orice formă artistică al cărei miez nu-i constituit de o poveste, şi cu atât mai indiferent faţă
de lirica propriu-zisă) îi e impusă nu numai de condiţii de fapt sau de caracterul adevărat al artei greceşti, prin
excelenţă mitica sau mitopoetică, ci şi de un preconcept teoretic"125. Observaţia va apărea justă oricui ţine seamă că,
după un important pasaj al Retoricii, pus în lumină de acelaşi învăţat, propoziţiunile în care se exprimă o stare
afectivă (rugăminte, aşteptare sau dorinţă) şi care, pentru acest motiv, îşi găsesc o largă întrebuinţare în vorbirea
frumoasă şi în poezie, nu au, pentru Aristotel, conţinut logic, ci se
124 1450 a 16-23.
125 Lu poetica di Aristotele2, p. LXXV. Cf. Classicitâ e spirito modcrno, p. 116 si, în general, H. Fa'rber, Die
Lyrikin der Kunstheorie der Antike, Miinchen, 1936.
51
D. M. PIPPIDI
reduc Ia simple podoabe verbale. In contrast cu ele, propoziţiunile narative sau descriptive (de el numite
„enunţiative") sunt singurele înzestrate cu valoare logică, singurele ascunzând sub învelişul cuvintelor un conţinut
intelectualJ 26.
Ne găsim aci la obârşia concepţiei potrivit căreia „poetul e dator să vorbească cât mai puţin în numele propriu", care-
l face pe Aristotel să nesocotească elementul subiectiv al poeziei în măsura în care exaltă elemcntu-i obiectiv:
reflectarea realităţii prin mijloacele care-i sunt proprii. Sufletul artistului, după felul de a gândi al Stagiritului,
îndeplineşte o funcţiune receptivă mai curând decât una activă, în loc să se exprime pe sine, adevăratul poet e dator
să dea glas personajelor de el alese, iar cuvintele şi gesturile acestora, departe de a putea fi imaginate după plac, au a
fi urmarea nemijlocită a altor cuvinte şi gesturi, potrivit legilor firii, pe care artistul e ţinut să le respecte.
Concluzia care se impune, în aceste condiţii, e că armonia şi coerenţa unei opere de artă îi conferă acesteia un
caracter de obiectivitate fără de care Aristotel n-ar fi putut proclama caracterul „mai filozofic" al poeziei în raport cu
istoria. Şi tot astfel, verosimilitatea şi necesitatea arătate de-a lungul paginilor Poeticei ca determinante ale legăturii
dintre diferitele părţi ale operei literare trebuie înţelese ca o verosimilitate şi o necesitate psihologice, - ca „potrivire,
într-o situaţie dată, a gândurilor, sentimentelor şi faptelor unor anumite personaje cu legile permanente ale sufletului
ul?7
omenesc ' .
Legi permanente ale creaţiei artistice, verosimilul şi necesarul cărora trebuie să se conformeze în desfăşurarea ei
acţiunea tragică nu-şi găsesc niciunde o mai riguroasă aplicare decât în conturarea lăuntrică a protagoniştilor dramei.
Bărbaţi sau femei,
126 De interpr.,4, 17 a l şi urm.
127 Albeggiani, op. cit., p. LXIII.
52
tineri sau bătrâni, puternici ai pământului sau simpli muritori, aceşti exponenţi ai unei omeniri supuse încercărilor
sunt ţinuţi să-şi înfrunte nefericirea într-un chip în stare a face din fiecare un om reprezentativ, dintr-un zbucium
individual prefigurarea unui destin obştesc. E condiţia indispensabilă pentru ca simpatia care ne înfrăţeşte cu
suferinţa lor să-şi facă drum spre sufletele noastre şi e telul către care trebuie să tindă poetul, ori de câte ori - cu pilde
împrumutate din legendă - ne îndeamnă să cugetăm la binele care nu-i veşnic sau la curajul cu care trebuie înfruntată
restriştea.
Scriind într-o vreme când evoluţia dramei greceşti poate fi socotită încheiată şi având despre producţia veacurilor V
şi IV o cunoaştere nesfârşit mai completă decât a noastră, Aristotel era în situaţia de a-şi da seama bine de ceea ce
constituie esenţa tragediei de atunci şi dintotdcauna: o schimbare de situaţie, pe urma căreia protagonistul trece de la
o stare de fericire la alta de nefericire. Urmarea avea să fie consfinţirea, în învăţătura Poeticei, a acestui datum
elementar, însoţită de observaţii şi de precizări asupra mijloacelor potrivite să dczlănţuiască emoţia spectatorului, în
care, cu dreptate, continuă să se vadă o contribuţie de capitală însemnătate la constituirea unei estetici a tragicului.
Din aceste precizări, unele privesc persoana protagonistului (superior comunului muritorilor prin calităţi morale, prin
buna-i stare materială şi prin condiţia lui socială128), altele, desfăşurarea acţiunii, în legătură cu care se dă sfatul ca
întâmplările să se suc-ceadă „împotriva aşteptării, dar decurgând unele din altele", motivat cu consideraţia că, „din
faptele întâmplătoare, singure acelea ni se par minunate câte ne lasă impresia că s-ar fi petrecut cu socoteală..."'29.
Astfel de recomandări urmăresc, cum e firesc, impresionarea unui public cu atât mai lesne de cucerit cu cât
personalitatea eroului e mai prestigioasă şi cu cât ideea pe care şi-o face despre intrigă e depăşită de deznodământ.
Simpla siluire a sensibilităţii
128 II 1448 a 2; VI 1449 b 23; XIII 1453 a 16; XV 1454 a 17. l2ylX 1452 a 3-7.
53
D. M. PTPPIDI
spectatorului e totuşi atât de departe de a constitui obiectul preocupărilor lui Aristotel, încât „frica şi mila stârnite
prin artificii scenice" i se par puţin invidiabile în ochii unui poet demn de acest nume130, iar „senzaţia unei
grozăvii", provocată pe calea spectacolului, e decretată „fără legătură cu tragedia"131.
Adevăratele sentimente tragice trebuie să se nască din „simpla înlănţuire a faptelor", în condiţii în stare a satisface
natura noastră de fiinţe raţionale, înclinate să descopere o logică acolo unde viaţa ne pune sub ochi întâmplări fără
legătură aparentă între ele, şi o semnificaţie morală în evenimente lipsite de orice răsunet afectiv. E ceea ce conferă
acţiunii dramatice caracterul de operă de artă şi e ceea ce impune dramaturgului respectarea unei serii de reguli
despre a căror natură autorul Poeticei ia asupră-şi să ne informeze.
O asemenea regulă e aceea de a construi tragedia în jurul unui unic subiect, - unic „întrucât e imitaţia unei acţiuni
unice si întregi", iar nu în înţelesul că ar privi un singur personaj sau un singur moment din viaţa lui132, împreună cu
sfatul după care evenimentele au a decurge unele din altele, prescripţia la care mă refer subliniază caracterul organic
al operei dramatice, ale cărei părţi se cer „aşa fel îmbinate încât, prin mutarea din loc a uneia ori prin suprimarea ei,
întregul tot să rezulte schimbat ori turburat"133.
Unitatea astfel scoasă în relief poate fi ţinută drept „regulă" a tragediei134. Ea se manifestă în subiect, închipuit ca
un cadru
130 XIV 1453 b l-3.
131 XIV 1453 b 8-l0.
132 VIII 1451 a 16 şi urm.
133 VIII 1451 a 33-34. Cf. VII 1450 b 35-37: „Fiinţă sau lucru de orice fel, alcătuit din părţi, frumosul, ca să-şi
merite numele, trebuie nu numai să-şi ai bă părţile înrânduiala, dar să fie si înzestrat cu o anumită mărime".
134 Prilejul e bun pentru a preciza că singura unitate pomenită de Aristotel în paginile Poeticei e unitatea de acţiune
(în capitolele VII, VIII, XXIII). Aceasta nu i-a împiedicat pe teoreticienii literari ai Renaşterii să impună, sub
autoritatea numelui său, faimoasa regulă u celor trei unităţi, care, cum se ştie, stă la ba/a teatrului modern de
inspiraţie clasică. Pretinsa unitate de timp îşi trage obârşia din V 1449 b 12-l3, iar cea de loc, din XXIV 1459 b
25-26, texte arbitrar interpretate (cf. mai departe Comentariul, sub aceste pasaje). Asupra
54
ideal, înăuntrul căruia acţiunea eroului îşi desfăşoară urmările cu rigoarea unui raţionament. Pe plan estetic, această
rigoare echivalează cu coerenţa fără de care nu poate fi concepută nici o operă de artă; pe plan logic, cu un silogism
particular poeziei135, analog entimemei retorice şi făcut să exprime - dacă nu adevărul, nici absolutul - acel posibil
sau acel probabil îndestulătoare pentru a face acceptate întâmplările şi pe actorii unei acţiuni imaginare.
Regula care cârmuieşte intriga e aceeaşi care cârmuieşte şi caracterele personajelor, „aşa fel ca spusele sau faptele
fiecăruia să fie determinate de verosimilitate sau de nevoie, şi iarăşi o faptă să urmeze după alta după criteriul
verosimilului sau al necesarului"136. La rândul lui, „deznodământul intrigii trebuie să se datoreze caracterelor
eroilor, şi nu unei intervenţii divine", ceea ce înseamnă că, afară de cazuri excepţionale, „în înlănţuirea faptelor nu
trebuie... să-şi facă loc nici un element iraţional"137.
In felul acesta se lămureşte, o dată mai mult, sensul comparaţiei dintre poezie şi istorie şi superioritatea recunoscută
de Aristotel poetului asupra compilatorului de cronici. In opera celui din urmă, „expunerea nu e a unei singure
acţiuni, ci a unei singure epoci, mai exact a tuturor evenimentelor petrecute înăuntrul unei epoci în legătură cu unul
sau mai multe personaje, oricât de întâmplător ar fi raportul în care s-ar găsi unul faţă de celelalte"'38. Cu alte
cuvinte, câtă vreme poezia năzuieşte să înfăţişeze - în organica unitate pe care le-o asigură supunerea la legea verosi-
milului sau a necesarului - înlănţuiri de fapte riguros determinate,
treptatei constituiri a doctrinei celor trei unităţi, începând cu Castelvetro, în Italia si în Franţa, ve/i J.E. Spingarn.yA
History of Litemry Criticism in theRenaissance, New York, 1899, p. 100 si urm.; Rene Bray, La formation de la
doctrine classique en France, pp. 253-288.
135 „Poesis syllogismus est compositus ex imaginativis" va spune, pe urmele lui Arislotel, Anonimul citat de
Margoliouth (Analecta Orientaiia ad Poeticam Aristoteleam, London, 1887, p. 23), la Rostagni, La Poetica di
AristoteJe2,p. LXXIX, n. l.
136 X V 1454 a 34-3 7.
137 X V 1454 b 6-7.
138 XXIII 1459 a 22-24.
55
D. M. PIPPIDI
istoria îi apare filozofului ca domeniul prin excelenţă al contingentului, al întâmplărilor lipsite de o nemijlocită şi
evidentă legătură cauzală139.
Preocuparea de logică a cărei însemnătate e atât de mare în paginile Poeticei nu e singura a cărei împlinire suntem
îndreptăţiţi s-o aşteptăm de la opera de artă. Cum am avut prilejul s-o relev, alături de coerenţa raţională, ceea ce
publicul e îndemnat să descopere în dramă e un tâlc moral, care să-l ajute să-şi limpezească impresiile lăsate de
spectacolul tragic. Asemenea tâlc nu se dezvăluie în poveţe lămurit proclamate, şi încă şi mai puţin într-un
deznodământ chibzuit să împartă răsplăţi şi pedepse potrivit unei concepţii omeneşti de dreptate. Pătruns de
sentimentul complexităţii realului, Aristotel e apărătorul subiectelor în care - din vremuri imemoriale - geniul elen a
concretizat situaţiile cele mai proprii sa cutremure sufletele, al celor în care nimic nu vine să atenueze tensiunea
emoţiei sau oroarea catastrofei. Pentru el, semnificaţia tragediei se desprinde din participarea la suferinţele unui erou
prin stârnirea sentimentelor de milă şi frică, la rândul lor făcute să depindă de calitatea omului a cărui durere o
împărtăşim, analizată cu o ascuţime ce n-a fost încă egalată.
„Structura celei rnai bune tragedii trebuind să fie... complexă, - sfătuieşte capitolul XIII, - şi ea însăşi imitaţia unor
întâmplări în stare să stârnească frica şi mila... e evident, în primul rând, că nu trebuie să înfăţişeze oameni de ispravă
trecând de la o stare de fericire la una de nefericire, căci aşa ceva n-are darul să stârnească frica, nici mila, ci
repulsia. Aşijderi, nici pe nemernici trecând de la o stare de nefericire la una de fericire; din toate cazurile cu putinţă,
acesta e cel mai potrivnic emoţiei tragice,
1?9 Cum se arată mai departe în Apendicele III (p. 237), po/iţia asumată de Stagirit în cap. IX al Poeticei se explică
prin limitele concepţiei lui despre istorie, înţeleasă ca o simplă înregistrare a evenimentelor în variata lor
multiplicitate, fără preocuparea de a le explica ori numai de a le ordona după criterii logice, sarcini rezervate
filozofiei îndeobşte şi în special politicii, înţeleasă ca una din cele mai însemnate ştiinţe. Ct. Eth. Nicow., A l, 1094 a
26 - 1094 b 10, si - în general - R.Weil, Aristote etJ'histoirc. Essaisurlu Politique, Paris, 1960.
56
neavând darul să provoace nici unul din sentimentele cuvenite: nici pe cel de omenie, nici mila, nici frica.
De altă parte, nu trebuie să înfăţişeze nici pe vreun păcătos nevoie mare căzând din fericire în nenorocire. O
asemenea intrigă mulţumeşte, e drept, sentimentul omeniei', e străină însă în aceeaşi măsură şi de milă şi de frică.
Intr-adevăr, una o resimţim pentru cel căzut în nenorocire fără vină, cealaltă pentru cel la fel cu noi... aşa că o
întâmplare de felul arătat nu va fi nici înduioşătoare, nici înfricoşătoare. Ceea ce rămâne e o fire între acestea
amândouă. Cineva ce nici nu se deosebeşte de ceilalţi prin virtute ori dreptate, nici nu ajunge în nenorocire din
răutate sau josnicie, ci din pricina unei greşeli; pe deasupra om cu vază şi bunăstare, precum Oedip şi Tieste, ori alţi
bărbaţi vestiţi din neamuri ca ale lor"140.
Lăsând la o parte precizările de detaliu şi restrângând atenţia noastră la sentimentul al cărui rol în dezlănţuirea
emoţiei tragice se revelă atât de important, simpla parcurgere a situaţiilor analizate de Aristotel lasă să se înţeleagă
că, în gândul filozofului, omenia (TO cj>iXav9ptJTrov) nu poate fi despărţită de o nuanţă morală. Această impresie e
întărită de citirea câtorva rânduri din capitolul XVIII, a căror semnificaţie e analogă: „In tragediile cu peripeţii, ca şi
în cele cu acţiune simplă, poeţii pot obţine efectul dorit pe calea minunării spectatorului: stare de spirit prielnică
deopotrivă emoţiei tragice şi omeniei. Această condiţie e realizată de câte ori un personaj viclean şi plin de răutate...
e păcălit, ori unul viteaz, dar nelegiuit, e biruit"141. Ceea ce se desprinde dintr-un text şi din celălalt e că
4>i\dv6pwTTov exprimă mulţumirea specială răspândită în sufletul privitorului unui spectacol tragic de realizarea
unui echilibru între faptă şi răsplată: „sentimentul dreptăţii", cum spunea Twining, sau, cu cuvintele lui Albeggiani,
„l'amore per la nor-malitâ dei valori umani". Ideea nu-i străină de omenia noastră, în care, alături de interesul
binevoitor pentru semenul în suferinţă,
140 XIII 1452 b 3l-l453 a 11.
141 1456 a 20-24.
57
D. M. PIPPIDI
stăruie, în egală măsură, respectul pentru o normă morală aplicabilă neamului omenesc întreg142.
Regulile aristotelice ale dramei au a fi socotite, înainte de orice, ca reflecţiile unei minţi ascuţite asupra producţiei
scenice greceşti în epoca supremei ei înfloriri. Din acest punct de vedere, contribuţia Stagiritului la istoria teatrului
antic e nepreţuită şi amănuntele oferite de Poetica asupra originilor tragediei reprezintă singurul izvor de oarecare
întindere - dacă nu chiar singurul demn de crezare - din câte ne înlesnesc dezlegarea acestei probleme anevoioase
între toate143. Dincolo de interesul istoric (care e recent şi care găseşte ecou într-un număr restrâns de specialişti),
ceea ce, de-a lungul veacurilor, a asigurat însă opusculului aristotelic o faimă fără seamăn între tratatele de scris
frumos lăsate de lumea veche e încrederea în autoritatea Stagiritului ca dătător de legi literare, considerarea Poeticei
ca perfect îndreptar al oricărei încercări de a compune în genurile tragic şi epic144. Excesele la care s-a ajuns, în
această direcţie, sunt prea cunoscute ca să fie nevoie să mai stărui asupra lor. Dacă amintesc totuşi faimoasa regulă a
celor trei unităţi şi discuţia de ea prilejuită, ori speculaţiile Renaşterii în jurul eroului tragic ideal145, o fac pentru a
învedera, pe de o parte, că o tendinţă normativă se poate descoperi netăgăduit în gândul lui Aristotel, pe de alta, că,
fără a împărtăşi entuziasmul lui Lessing pentru o opera tot atât de infailibilă, în ochii lui, ca Elementele
142 Vezi, mai departe, Comentariul la XIII 1452 b 38.
143 Pentru părerile istoricilor literari rnai vechi, cf. Comentariul, pp. 133 şi urm. Argumente noi în sprijinul
istoricitaţii informaţiilor aristotelice despre originile dramei se invocă în cartea lui Mărio Untersteiner, Le origini
dclla tragedia, p. 211 şi urm.
144 Indicaţii preţioase despre influenţa exercitată de Poetica aristotelică asupra literaturilor europene, începând din
epoca Renaşterii, la Gilbert Highet, The Classical Tradition. Greek and Roman Influences on Western Literature,
New York - London, 1949, passim, precum şi în lucrarea lui Lane Cooper, The Poetics ot'Aristotle. Its Meaning and
Influent-e, Ithaca, 1956.
14;> Asupra acestor discuţii, cf. studiile lui Spingarn şi Bray citate mai sus, p. 54, n.134.
58
euclidiene] 46, valabilitatea celor mai de seamă precepte ale Poeticei nu poate fi pusă nici astăzi la îndoială147.
In ce priveşte prima propoziţie, simpla amintire a concepţiei potrivit căreia fenomenele au un d Soc al lor către care
năzuiesc şi în atingerea căruia se realizează, cum şi afirmaţia după care -tocmai în zilele lui - tragedia şi-ar fi găsit
forma ideală148, sunt de ajuns pentru a ne face să înţelegem că, vorbind de operele scenei atice cu interesul pe care i
l-am văzut, filozoful avea în minte o piesă reprezentativă pentru întregul gen dramatic, o piesă pe care nu înceta s-o
dea ca pildă şi în raport cu care îşi formula judecăţile149. Din acest punct de vedere, Poetica poate fi socotită ca un
complex de reguli în stare a produce efectele atribuite în chip obişnuit tragediei, abstrase din analiza unei drame-tip,
la desăvârşirea căreia „practica artistică" se presupunea a fi contribuit tot atât cât talentul firesc150. Opera lui
Aristotel se înfăţişează astfel ca justificarea raţională a tragediilor eline cele mai izbutite, şi nu-i desigur o falsificare
a spiritului în care a fost concepută, dacă, începând cu veacul al XVI-lea, caracteru-i preceptistic avea să fie
accentuat până la exagerările cunoscute.
Alta e chestiunea de a şti în ce măsură regulile Poeticei depăşesc câmpul literelor antice, pentru a merita numele de
legi ale teatrului ori ale poeziei îndeobşte. Răspunsul la această întrebare
146 Criticul german nu făcea decât să reediteze atitudinea lui lulius Caesar Scaliger în a cărui Poetică, apărută în
1561, Aristotel era proclamat: „imperator noster, omnium bonarum artium dictator perpetuus" (la Butcher, op. cit., p.
383, n. 1).
147 Cf. Raymond Preston, Aristotle and the modern literary critic, în „The Journal of Aesthetics and Art
Criticism",XXI, 1962,pp. 57-71.
148 iv 1449 a 14-l5.
149 Nu fără dreptate s-a susţinut, în această ordine de idei, că tragedia greacă cea mai apropiată de drama ideală
concepută de Aristotel ar ti Oedip-Rege a lui Sofocle. Cf. argumentele lui Butcher, op. cit., p. 320 şi urm.
150 întrebarea dacă talentul sau „şcoala" fac pe adevăratul poet e din acelea ce au preocupat mai mult pe teoreticienii
literari ai Antichităţii. Doctrina Iui Aristotel, devenită apoi doctrină obştească peripatetică, proclamă în aceeaşi
măsură nevoia darurilor fireşti şi a unei pregătiri speciale, în paginile Poeticei, se face menţiune de o Texuri poetică
în capitolele: I 1447 a 20; VIII 1451 a 24; XIV 1454 a 10. Pentru o tratare amănunţită a problemei, vezi mai departe
Comentariul,pp.128 şi urm. şi Apendicele IV.
59
D. M. PIPPIDI
atârnă de concepţia fiecăruia despre natura poeziei şi-i firesc ca închinătorii originalităţii şi ai subiectivităţii fără
limite să judece învechită o doctrină în care locul creaţiei e ţinut de imitaţie, iar jocul fanteziei e stingherit de
oprelişti ca verosimilul sau necesarul. Pentru cine, totuşi, poezia nu poate fi despărţită de realitatea pe care o reflectă,
deci de un conţinut de adevăr; pentru cine, pentru a face să vibreze coarde sufleteşti profunde, dincolo de indivizi,
poezia trebuie să se adreseze omului, învăţătura Poeticei, potrivit căreia obiect al imitaţiei au a fi considerate „lucruri
putând să se întâmple", exprimă, pe baza unor experienţe şi idei greceşti, o trăsătură esenţială a artei dintotdeauna151
Puţinele pagini pe care economia lucrării îmi îngăduie să le închin Introducerii sunt departe de a epuiza aspectele
interesante ale Poeticei, şi încă şi mai puţin activitatea critică a autorului ei. Pentru a da imaginea exactă a aportului
lui Aristotel în acest domeniu, - cea dintâi contribuţie sistematică la precizarea conceptului criticii literare şi una din
cele mai pătrunzătoare ale tuturor timpurilor, - scrierea s-ar fi cuvenit cercetată sub toate aspectele: după partea
generală, oglindind atitudinea gânditorului faţă de principalele probleme ale artei, partea specială, -- preceptistică, -
în care epopeea şi mai ales drama sunt analizate şi discutate, în trăsăturile permanente şi în particularităţile lor
accidentale, cu o migală şi o fineţe de natură să cinstească nu numai adâncimea filozofului, dar şi gustul lui.
151 Ca în atâtea domenii ale cunoaşterii străbătute de duhu-i iscoditor, autorul Poeticei vădeşte şi în problemele
literaturii o aptitudine unică de a surprinde esenţialul şi de a orienta cercetarea spre soluţia definitivă. Cum se
exprimă despre el Marx, într-o frază care echivalează cu un entuziast elogiu: „prin gândirea sa profundă, Aristotel
dezvăluie în chip de-a dreptul uimitor cele mai subtile probleme speculative. El e un fel de căutător de comori.
Oriunde şi-ar căuta drum un izvor viu -sub un tufiş, într-o văgăună,-pretutindeni se va îndrepta spre el, fără greş,
gestul magic al cugetătorului" (K. Marx - Fr. Engels, Gesamtausgabe, Berlin, 1929,1. Abt.,Bd. I 2, p. 107).
60
O asemenea cercetare depăşeşte, evident, şi cadrul şi rostul unei încercări de prezentare cum năzuieşte să fie aceasta.
Nădejdea de a fi dat, totuşi, în paginile Comentariului, desluşirile indispensabile unei spornice citiri a textului, mă
mângâie de atâtea omisiuni şi lacune. Aşa cum conştiinţa trudei cheltuite pentru a găsi expresie credincioasă unor
gânduri a căror anevoinţă de interpretare nu mai are a fi relevată152, îmi dă curajul să aştept judecata cititorului cu
seninătate, dacă nu cu încredere153.
152 Cu titlu de exemplu, cf. consideraţiile lui Ingram Bywater, Adstotle on the Art ofPoetry, Oxford, 1909, p. XIII şi
F. Albeggiani, op. cit., pp. XXVIII-XXXII.
153 Cu excepţia pasajelor arătate în Apendicele critic de la sfârşitul volumului (p. 233), textul după care este făcută
traducerea e acel al ediţiei Rostagni, La Poetica di Aristotele, Torino, Chiantore, 1927, retipărită în mai multe
rânduri.
61
POETICA
15
Mi-e în gând să vorbesc despre poezie în sine şi despre 1447 a felurile ei; despre puterea de înrâurire a fiecăruia
din ele; despre chipul curnjrebuie întocmită materia/pentru ca plăsmuirea să fie 10
frumoasă; din câte şi ce fel de părţi e alcătuită, aşijderi despre toate câte se leagă de o asemenea cercetare, -
începând, cum e firesc, cu cele de început.
Epopeea şi poezia tragică, ca şi comedia şi poezia ditirambică, apoi cea mai mare parte din meşteşugul cântatului cu
flautul si cu cithara sunt toate, privite laolaltă, nişte imitaţii. Se deosebesc
s.»~ «vrea-—'" """'"""" ----'-------» *T
însă unajiejilia în trei privinţei: fie că imită cu mijloace feluritejfie
~" *~':j." 'V \
că imită lucruri felurite, jTie că imită felurit, - de fiecare dată altfeljj
Căci după cum, cu culori şi forme, unii izbutesc să imite tot soiul de lucruri (cu meşteşug învăţat, ori numai din
deprindere), după cum mulţi imită cu glasul, tot aşa şi în artele pomenite: toate 20
săvârşesc imitaţia în ritm şi grai şi melodie, folosindu-le în parte ori îmbinate.. Cântul cu flautul, ori cu cithara - şi, la
fel cu ele, şi altele, câte vor mai fi având aceeaşi înrâurire, cum e cântul cu naiul - folosesc doar ritmul şi melodia;
arta dănţuitorilor numai ritmul 25
fără melodie: căci şi aceştia, cu ritmuri turnate în atitudini, imită caractere, patimi, fapte.
65
ARISTOTEL
Cât priveşte arta care imită slujindu-se numai de cuvinte
1447 b simple ori versificate, - fie folosind împreună mai multe feluri de măsuri, fie unul singur, - până astăzi n-are
un nume al ei. Căci
10 n-avem termen care să îmbrăţişeze deopotrivă mimii unui Sofron
ori Xenarhos şi dialogii socratici, nici imitaţia săvârşită în versuri de trei măsuri, în versuri epice, în versuri elegiace
şi altele la fel. Atâta doar că oamenii, legând numele metrului de cuvântul care exprimă ideea de creaţie (TO
TTOICÎV) îi numesc pe unii creatori de versuri elegiace, pe alţii creatori de versuri epice, chemându-i
15 „creatori" („poeţi"), nu pentru imitaţia pe care o săvârşesc cu toţii,
ci pentru comuna fololosirc a versului; încât, de-ar trata cineva în versuri chiar un subiect medical ori de ştiinţă a
naturii, încă i s-ar zice la fel, după datină, cu toate că Homer şi Empedocle n-au nimic comun afară de faptul de a fi
scris în versuri, şi cu toate că unuia i se dă pe drept numele de poet, câtă vreme celuilalt i s-ar
20 potrivi mai bine cel de naturalist. Tot astfel, dacă cineva ar săvârşi
imitaţia amestecând fel şi fel de măsuri, precum Hairemon în al său Centaur, - poem alcătuit din toate felurile de
măsuri, - şi acestuia tot poet ar trebui să i se spună.
în legătură cu cele de până aci, acestea ar fi dar deosebirile ce se cuvin făcute. Mai sunt însă unele arte ce se slujesc
de toate
25 mijloacele înşirate înainte, - vreau să zic ritm, melodie şi măsură,
- cum fac poezia ditirambică, poezia nomilor, tragedia şi comedia; se deosebesc însă între ele prin aceea ca unele le
folosesc pe toate odată, altele pe rând.
Acestea sunt, cred eu, deosebirile dintre arte, în ce priveşte mijloacele cu care săvârşesc imitaţia.
H
1448 a Câta vreme cei ce imită imită oameni în acţiune, iar aceştia
sunt de felul lor virtuoşi ori păcătoşi (doar mai toate firile după aceste tipare se împart, deosebindu-se între ele fie
prin răutate, fie
66
_ POETICA I 1447 b l -III 1448 a 31
prin virtute), personajele închipuite vor fi ori mai bune ca noi, ori mai rele, ori la fel cu noi, cum fac şi pictorii: se ştie
doar că Polygnotos înfăţişa pe oameni mai chipeşi, Pauson mai urâţi, Dionysios aşa cum sunt aievea. E limpede, prin
urmare, că fiecare din imitaţiile amintite va păstra aceste deosebiri şi va fi alta după felul obiectului pe care-l imită,
cum am arătat. In dans, în cântul cu flautul, în cântul cu cithara, dar şi în imitaţia vorbită - versuri ori proză
neîntovărăşită de muzică - se constată aceleaşi diferenţe. Homer, bunăoară, închipuie pe oameni mai buni, Cleofon
aşa cum sunt, Hegemon Thasianul, născocitorul parodiilor, şi Nicohares, autorul Deiliadei, mai răi. Aşijderi şi în ce
priveşte ditirambii şi nomii, - cineva putând realiza imitaţia în felul lui Argas, ori al lui Timotheos, ori al lui
Filoxenos, în Ciclopii lor. Prin aceasta_§eî / desparte de altminteri tragedia de comedie:^na_năzjiirid__s§ înîâţişeze
pe oamenJjfnarfai, cealaltă mai bmrijdecJJLsiint în viaţa
10
"de tqate_zilele.
HI
Mai există, pe lângă acestea, o a treia deosebire, după chipul cum se săvârşeşte imitaţia fiecărui lucru, într-adevăr, cu
aceleaşi 20
mijloace şi aceleaşi modele, tot imitaţie este şi când cineva povesteşte - sub înfăţişarea altuia, cum face Homer, ori
păstrându-şi propria individualitate neschimbată - şi când înfăţişează pe cei imitaţi în plină acţiune şi mişcare. Cum
am spus-o de la început, trei deosebiri cunoaşte aşadar imitaţia: de mijloace, de obiect, de 25
procedare, încât, într-o privinţă, ai zice că Sofocle e un imitator de felul lui Homer, - pentru că amândoi imită firile
alese, - iar într-alta, de felul lui Aristofan, câtă vreme şi unul şi celălalt imită fiinţe în mişcare şi acţiune. Asta ar fi şi
pricina, spun unii, pentru care scrierile acestea se şi numesc „drame": pentru că imită oameni ce stau să săvârşească
ceva. Şi nu de alta dorienii îşi însuşesc şi 30
tragedia şi comedia. Cu născocirea comediei se fălesc megarienii,
67
ARISTOTEL
- cei din partea locului, pretinzând, chipurile, că s-ar fi ivit pe vremea când la ei era cârmuire democratică, şi cei din
Sicilia, sub cuvânt că poetul Epiharm, care a trăit cu mult înainte de Hionides şi de Magnes, era de-al lor; iar cu
tragedia, unii dorieni din
35 Peloponez. Ca dovadă, se folosesc de câteva cuvinte. Căci, se pre-
tinde, satelor din preajma cetăţilor ei le zic KW [ACU, câtă vreme ate-nienii le spun 6f||ioi; iar comedienii nu şi-ar
trage numele de la verbul icwiadêLv („a merge în procesiune"), ci de la rătăcirea lor prin K (5 na i, goniţi, cum se
vedeau, de la oraş. Mai zic iarăşi că la „a
1448 b face" ei spun Spdv, iar atenienii irpaTiciv. Cam acestea ar fi de spus despre deosebitele feluri ale imitaţiei,
câte şi ce fel sunt anume.
IV
In general vorbind, două sunt cauzele ce par a fi dat naştere
5 poeziei, amândouă cauze fireşti.
Una e darul înnăscut al Imitaţiei, sădit în om din vremea copilăriei (lucru care-l şî deosebeşte de restul vieţuitoarelor,
dintre toate el fiind cel mai priceput să imite şi cele dintâi cunoştinţe ve-nindu-i pe calea imitaţiei), iar plăcerea pe
care o dau imitaţiile e şi ea resimţită de toţi. Că-i aşa, o dovedesc faptele. Lucruri pe care
10 în natură nu le putem privi fără scârbă, - cum ar fi înfăţişările fia-
relor celor mai dezgustătoare şi ale morţilor, - închipuite cu oricât de mare fidelitate ne umplu de desfătare.
Explicaţia, şi de data aceasta, mi se pare a sta în plăcerea deosebită pe care o dă cunoaşterea nu numai înţelepţilor,
dar şi oamenilor de rând; atât doar că
15 aceştia se împărtăşesc din ea mai puţin. De aceea se şi bucură cei
ce privesc o plăsmuire: pentru că au prilejul să înveţe privind şi să-şi dea seama de fiece lucru, bunăoară că cutare
înfăţişează pe cutare. Altminteri, de se întâmplă să nu fie ştiut dinainte, plăcerea resimţită nu se va mai datora
imitaţiei mai mult sau mai puţin izbutite, ci desăvârşirii execuţiei, ori coloritului, ori cine ştie cărei alte pricini.
68
POETICA III 1448 a 32-IV 1449 a 13
Darul imitaţiei fiind prin urmare în firea fiecăruia, şi la fel şi 20
darul armoniei şi al ritmului (se vede doar bine că măsurile sunt simple împărţiri ale ritmurilor), cei dintru început
înzestraţi pentru aşa ceva, desăvârşindu-şi puţin câte puţin improvizaţiile, au dat naştere poeziei. Aceasta s-a împărţit
după caracterele individuale ale poeţilor, firile serioase înclinând să imite isprăvile alese şi fap- 25
tele celor aleşi, iar cele de rând pe ale oamenilor neciopliti: gata să compună din capul locului stihuri de dojana,
precum ceilalţi cântări şi laude. De vreo operă din acestea muşcătoare, a unui poet dinainte de Homer, nu se
pomeneşte, măcar că poeţi trebuie să fi existat mulţi. De la Homer încoace însă nu lipsesc, cum ar fi Margites al
acestuia şi altele la fel, în care îşi face apariţia şi metrul 30
adecvat, până astăzi numit iambic, după deprinderea de a-şi arunca unul altuia înţepături astfel compuse (ian(3i(eiv).
In felul acesta, dintre cei vechi, unii ajungeau autori de poeme eroice, alţii de poeme satirice.
Aşa cum s-a dovedit poet mare în genul serios (în care singur el a lăsat în urmă-i nu numai compuneri frumoase, ci
adevărate imitaţii dramatice), Homer a fost şi cel dintâi care a făcut să se 35
întrevadă aspectul viitor al comediei, turnând în forme dramatice nu invectiva, ci comicul, într-adevăr, în raport cu
comedia, Margites e ceea ce-s tragediile faţă de Iliada şi de Odiseea. 1449 a
De cum şi-au făcut apariţia tragedia şi comedia, cei din fire înclinaţi spre una sau cealaltă din aceste forme ale
poeziei au pornit să scrie, unii, comedii în loc de versuri iambice, alţii, tragedii în loc de epopei, ca unele ce erau mai
ample şi mai preţuite 5 decât manifestările anterioare. Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şi-
a dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracte-rele-i proprii, - fie judecată în sine, fie prin prisma reprezentărilor în teatru,
- aceasta-i altă întrebare.
Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulţumită îndrumătorilor corului
de 10
ditirambi, alta celor de cântece licenţioase, din cele ce, până în zilele noastre, mai stăruie prin multe cetăţi), tragedia
s-a desăvârşit
69
puţin câte puţin, pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dez-
15 văluit în ea, până când, după multe prefaceri, găsindu-şi firea ade-
vărată, a încetat să se mai transforme.
Cel ce, pentru întâia oară, a sporit numărul actorilor de la unul la doi, a redus partea corului şi a dat dialogului rolul
de căpetenie, a fost Eschil; Sofocle a ridicat numărul actorilor la trei şi a introdus decorul scenic, în ce priveşte
întinderea, pornită de la su-
20 biecte mărunte şi de la un stil hazliu, explicabil prin obârşia ei sati-
rică, într-un târziu a câştigat gravitate, iar metrul, din tetrametru trohaic, a ajuns trimetru iambic. La început se
folosea tetrametrul trohaic, pentru că poezia tragică era un simplu cor de satiri şi pentru că acest metru îi dădea un
mai accentuat caracter de danţ. Când dialogul şi-a făcut apariţia, natura singură a găsit metrul po-
25 trivit: se ştie doar că, dintre toate măsurile, iambul e cel mai apro-
piat de graiul obişnuit. Dovadă, faptul că în vorba de toate zilele spusele noastre alcătuiesc de cele mai multe ori
versuri iambice, iar hexametri rareori şi numai când ne depărtăm de tonul convorbirii. Despre numărul episoadelor şi
despre podoabele treptat adăugate feluritelor ei părţi, după tradiţie, să zicem că am vorbit:
30 altminteri, a le cerceta pe fiecare în parte, ar fi treabă fără sfârşit.
V
35
1449 b
Aşa cum am mai spus-o\comedia)e imitaţia unor oameni neciopliţi; nu însă o imitaţie a totalităţii aspectelor oferite de
o natură inferioară, ci a celor ce fac din ridicol o parte a urâtului. Ridicolul se poate dar defini ca un cusur şi o
urâţime de un anumit fel, ce n-aduce durere nici vătămare: aşa cum masca actorilor comici e urâtă şi frământată, dar
nu până la suferinţă. Transformările prin care a trecut tragedia, ca şi numele celor ce le-au săvârşit, ne sunt
cunoscute; evoluţia comediei, dacă n-a fost luată în seama de la început, a căzut în uitare. Abia într-un târziu s-a
gândit magistratul să acorde autorilor de comedii corul de care aveau nevoie;
70
POETICA IV 1449 a 14-VI 1449 b 26_______
înainte, cei ce dădeau asemenea spectacole o făceau din propriul lor îndemn. După ce comedia şi-a dobândit oarecum
înfăţişarea proprie, au început să se pomenească şi poeţii comici propriu-zişi. Cine a introdus folosinţa măştilor, ori a
prologului, cine a fixat numărul actorilor şi toate celelalte amănunte,nu se ştie. Deprinderea de a compune subiecte
comice vine însă de la Epiharm şi Formis. începutul l-a făcut dar Sicilia. Dintre atenicni, cel dintâi care, părăsind
invectiva iambică, a prins să trateze teme cu caracter general şi să închege subiecte a fost Crates.
f "Epopeea se apropie de tragedie întru atât că este, ca şi ea, imitaţia cu ajutorul cuvintelor a unor oameni aleşi; se
deosebesc însă prin aceea că metrul de care se slujeşte epopeea e uniform, iar forma, narativă. Tot astfel, în privinţa
întinderii.j
Faptul că tragedia năzuieşte să se petreacă, pe cât se poate, în limitele unei singure rotiri a soarelui, sau într-un
interval ceva mai mare, iar epopeea n-are limită în timp, constituie şi el o deosebire, măcar că la început o egală
libertate domnea în una ca şi în cealaltă.
Dintre părţile lor constitutive, unele sunt aceleaşi la amândouă, altele proprii tragediei; de aceea, cine ştie să spună
despre o tragedie dacă-i bună ori rea, ştie şi despre epopei. Căci elementele epopeii se întâlnesc şi în tragedie; ale
tragediei însă nu se întâlnesc toate în epopee.
10
15
VI
Despre poezia care imită în hexametri, ca şi despre comedie, 20
va fi vorba mai târziu; deocamdată să vorbim de tragedie, făcând să decurgă definiţia naturii ei din cele spuse până
aci jTragedi^ e , _ aşadar, imitaţia unei acţiuni alese şi întregi, de o oarecare întindere, în grai împodobit cu felurite
soiuri de podoabe osebit după fiecare din părţile ei, imitaţie închipuită de oameni în acţiune, ci nu poves- 25
tită,tşi care stârnind mila i frica săvârete curăirea acestor
l' '
f
71
ARISTOTEL
patimuNumesc „grai împodobit" graiul cu ritm, armonie, cânt; şi înţeleg prin „osebit după fiecare din părţile ei"
faptul că unele din acestea constau numai din versuri, iar altele au nevoie şi de muzică.
30 Cum imitaţia, care e tragedia, e săvârşită de oameni în acţiu-
ne, un prim element al ei va fi neapăratfelementul scenic) urmează apoi'cântul şi graiul] prin mijlocirea cărora se
realizează imitaţia. Prin*„grai'\ înţeleg alcătuirea verbală a versurilor; prin „cânt", ceva a cărui înrâurire e toată
exterioară. \ în acelaşi timp, imitaţia de care ne ocupăm fiind imitaţia unei
35 \ acţiuni, realizată de câţiva eroi, iar aceştia deosebindu-se în ochii j noştri după caracterul şi judecata
fiecăruia (elemente după care,
1450 a l îndeobşte, se cântăresc faptele individuale), urmează că pricinile acţiunilor sunt două, caracterul şi judecata,
şi că, la rândul lor, acţiunile hotărăsc fericirea ori nefericirea oamenilor. Imitaţia acţiunii este ceea ce constituie
subiectul oricărei tragedii (cu alte cuvinte,
5 îmbinarea faptelor ce o alcătuiesc); caracterul, ceea ce ne dă dreptul
să spunem despre eroi că sunt aşa sau altminteri; judecata, ceea ce i îngăduie vorbitorilor să dovedească ceva ori
să enunţe vreo părere. în chip necesar, fiece tragedie va avea dar şase părţi, ce slujesc să-i determine felul, şi acestea
sunt: subiectul, caracterele,
10 limba, judecata, elementul spectaculos şi muzica. Două din ele
sunt mijloace prin care se realizează imitaţia, unul e chipul cum aceasta are loc, trei sunt obiecte ale ei; afară de ele,
altele nu mai sunt.
De aceste părţi nu puţini poeţi s-au slujit în creaţiile lor -dacă se poate spune - ca de nişte forme speciale ale genului;
într-adevăr, în întregul ei, definiţia tragediei îmbrăţişează elemente scenice aşa cum îmbrăţişează caractere, subiect,
vorbire, muzică
15 si judecată. Mai însemnată între ele e totuşi îmbinarea faptelor,
pentru că tragedia nu-i imitarea unor oameni, ci a unei fapte şi a vieţii, iar fericirea şi nefericirea decurg din fapte,
ţelul fiecărei vieţuiri fiind realizarea unei fapte, ci nu a unei calităţi. Aşa se şi face că oamenii sunt într-un fel sau
altul după caracterele lor, dar
72
POETICA VI 1449 b 27 - 1450 b 8
fericiţi sau nefericiţi după isprăvile fiecăruia. Aşa se si face că cei 20
ce săvârşesc imitaţia n-o fac ca să întruchipeze caractere, ci îmbracă cutare sau cutare caracter ca să săvârşească o
faptă sau alta. Faptele şi subiectul'se dovedesc a fi astfel rostul tragediei, iar rostul e mai însemnat ca toate. De
altminteri, tragedie fără acţiune nici n-ar putea fi; fără caractere, însă, s-a mai văzut. Doar tragediile celor mai mulţi
dintre dramaturgii recenţi sunt lipsite de 25 caractere, şi acelaşi lucru se poate spune, în general, despre foarte
mulţi poeţi. în rândurile pictorilor, nu alta e situaţia lui Zeuxis faţă de Polygnotos: cel din urmă fiind un excelent
pictor de caractere, iar arta lui Zeuxis lipsită de însuşiri morale. Cine s-ar apuca, aşadar, să pună laolaltă o seamă de
tirade oglindind caractere - fie ele oricât de desăvârşite sub raportul expresiei şi al ideilor - nu va 30 izbuti nici
pe departe să-dezlănţuie emoţia tragică, de care se va apropia mai curând o tragedie stângace în aceste privinţe, dar
înzestrată cu subiect şi cu îmbinare de fapte.
Mai trebuie apoi adăugat că principalele mijloace cu care tragedia înrâureşte sufletele - peripeţiile sau răsturnările de
situaţii . ^.,,-y',' si scenele de recunoaştere - sunt părţi ale subiectului. O dovadă în
' . I .
5 ,
acelaşi sens ar mai fi şi faptul că începătorii în ale poeziei ajung mai curând stăpâni pe expresie, ori meşteri în
zugrăvirea carac- 35
terelor, decât în îmbinarea întâmplărilor (stângăcie aproape generală la vechii autori). Se poate dar spune că subiectul
e începutul ^j,. şi, oarecum, sufletul tragediei; pe urmă vin caracterele. (Ceva asemănător se observă şi în cazul
picturii, în care, oricâte culori ar 1450 b pune cineva laolaltă, n-ar izbuti să dea privitorului atâta desfătare cât cel
mai simplu desen necolorat.) Căci tragedia e imitarea unei acţiuni, şi numai în măsura în care c imitarea unei acţiuni
e şi imitarea celor ce o săvârşesc. -J^
Al treilea element pomenit, judecata, e darul de a spune vor-Lj • 5 be având legătură cu o situaţie dată şi
potrivite cu ea. în cuvântările obişnuite, acest dar e rodul unei pregătiri speciale, politice sau retorice. (Cei vechi
puneau pe eroii lor să cuvânteze ca în adunările obşteşti, cei de azi, ca nişte retori.) Caracter, în schimb, este ceea
73
v ARISTOTEL
ce vădeşte o atitudine sau scopurile pe care - ori de câte ori situaţia nu-i limpede - eroul le urmăreşte sau le evită. N-
au, prin urmare,
10 caracter, cuvântările în care nu-i de ajuns de lămurit încotro se
îndreaptă sau de ce se fereşte vorbitorul. Dimpotrivă, întâlnim judecată în spusele prin care se dovedeşte că un lucru
există ori nu există, sau se proclamă o idee generală. £'
._.. Al patrulea dintre elementele cercetate e graiul cuvântărilor. Cum am mai spus-o, înţeleg prin „grai"
exprimarea cu ajutorul
15 cuvintelor, aceeaşi în esenţa ei, fie ca-i vorba de versuri, fie că-i
vorba de proză. ,^
Dintre cele rămase, muzica e cea mai de seamă podoabă. Cât priveşte elementul spectaculos, măcar că atrăgător, e şi
cel mai puţin artistic, şi cel mai străin de natura poeziei. Doar puterea de înrâurire a tragediei nu atârnă de
reprezentare, nici de actori; şi, iarăşi, pentru pregătirea efectelor de scenă, meşteşugul deco-
20 ratorului e mai potrivit decât al poetului.
VII
După ce am lămurit cele de până aci, să cercetăm ce fel trebuie să fie îmbinarea faptelor, de vreme ce subiectul e cel
dintâi şi cel mai de seamă element al tragediei. Aşa cum am stabilit, trage-25 dia e dar imitarea unei acţiuni
complete şi întregi, având o oarecare
întindere; căci s-ar putea vorbi şi de un întreg lipsit de întindere. i(W'' întreg e ceva ce are început, mijloc şi
sfârşit, început e ceea
;v ce, prin natura lui, nu urmează în chip necesar după nimic, dar
care, mai curând sau mai târziu, e urmat neapărat de altceva. 30 Sfârşit, dimpotrivă, e ceea ce urmează obişnuit
după altceva, fie în
.^..., _V«*«£WM*»
*
virtutea unei necesităţi, fie a unei deprinderi, şi după care nu mai urmează nimic. Mijloc, ceea ce urmează după ceva
şi e, la rându-i, urmat de altceva. Pentru ca subiectele să fie bine întocmite, se cade dar ca nici să nu înceapă, nici să
sfârşească la întâmplare, ci să ţină seamă de principiile arătate.
74
POETICA VI 1450 b 9-VIII 1451 a 19
Fiinţă sau lucru de orice fel, alcătuit din părţi, frumosul, ca 35
să-şi merite numele, trebuie nu numai să-şi aibă părţile în rându-ială, dar să fie şi înzestrat cu o anumită mărime, într-
adevăr, frumosul stă în mărime şi ordine, ceea ce şi explică pentru ce o fiinţă din cale afară de mică n-ar putea fi
găsită frumoasă (realizată în-tr-un timp imperceptibil, viziunea ar rămâne nedesluşită), - şi nici 1451 a una din cale
afară de mare (în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unităţii şi al
integrităţii obiectului, ca înaintea unei lighioane mari de zece mii de stadii). Aşa cum e nevoie, prin urmare, ca
trupurile şi fiinţele însufleţite să fie de o oarecare mărime, - iar aceasta să fie lesne percep- 5 tibilă, - tot astfel
subiectele trebuie să aibă şi ele o oarecare întindere, - o întindere lesne de cuprins cu gândul. Cât priveşte limitele
acestei întinderi, - în raport cu condiţiile reprezentaţiilor dramatice, ori cu capacitatea de simţire a publicului, -
fixarea lor nu ţine de regulile artei; căci dacă nevoia ar cere să se joace o dată o sută de tragedii, e limpede că li s-ar
măsura durata cu clepsidra, cum se zice că se făcea pe vremuri. O limită decurgând din firea lucrurilor 10 ar fi
următoarea: sub raportul în tinderii, o tragedie e cu atât mai frumoasă cu cât e mai lungă, fără să înceteze a rămâne
inteligibilă. Sau, ca să întrebuinţez o definiţie simplă, limită potrivită a întinderii unei tragedii e cea indispensabilă
pentru ca, în desfăşurarea v , >' neîntreruptă a întâmplărilor cerută de asemănarea cu realitatea sau de progresiunea
lor necesară, să se treacă de Ia o stare de fericire la una de nefericire, sau de la una de nefericire la alta de fericire. 15
VIII
Subiectul nu-i unul, cum îşi închipuie unii, întrucât priveşte un singur personaj. Doar multe şi nenumărate sunt
întâmplările putând să se ivească în viaţa cuiva, fără ca, din unele din ele, să rezulte o unitate; şi tot astfel faptele
unui om sunt multe, fără ca laolaltă să alcătuiască o singură acţiune. De aceea greşit mi se par
75
ARISTOTEL
a fi procedat poeţii când s-au apucat să scrie, care o Hcrakleidă,
20 care o Thescidă, ori alte poeme de soiul acesta, cu gândul că dacă
Herakles a fost unul, o operă despre el va fi şi ea neapărat unitară.
y Homer, în schimb, care excelează în atâtea alte privinţe, pare a fi
văzut bine şi aci, ajutat fie de o practică artistică deosebită, fie de
talentul său firesc, într-adevăr, compunând Odiseea, nu s-a gândit
25 să cuprindă în ea toate păţaniile eroului, - faptul de a fi fost rănit
pe muntele Parnas, bunăoară, ori simularea nebuniei la adunarea oştilor, întâmplări a căror legătură nu era de ajuns
de strânsă pentru ea una să urmeze celeilalte în chip necesar ori numai verosimil, -ci a compus-o în jurul unei singure
acţiuni, în înţelesul dat de noi cuvântului, şi asijderi şi Jliada.
30 Aşa precum în celelalte arte imitative imitaţia e una ori de
câte ori obiectul ei e unul, tot aşa şi subiectul, întrucât e imitaţia unei acţiuni, cată să fie imitaţia unei acţiuni unice şi
întregi, iar părţile aşa fel îmbinate ca prin mutarea din loc a uneia, ori prin suprimarea ei, întregul tot să re/ulte
schimbat ori tulburat. Căci nu poate fi socotit parte a unui întreg ceea ce - fie că e, fie că nu e -
35 n-aduce cu sine o deosebire vizibilă.
IX
Din cele spuse până aci reiese lămurit că datoria poetului nu e să povestească lucruri întâmplate cu adevărat, ci
lucruri putând
1451 b să se întâmple în marginile verosimilului şi ale necesarului.
într-adevăr, istoricul nu se deosebeşte de poet prin aceea că unul
se exprimă în proză şi altul în versuri (de-ar pune cineva în stihuri
toată opera lui Herodot, aceasta n-ar fi mai puţin istorie, versificată
*~~~->ori ka^ cj pcnţru c£ unuj înfăţişează fapte aievea întâmplate, iar
5 celălalt fapte ce s-ar putea întâmpla. De aceea şi e poezia mai
filozofică şi mai aleasă decât istoria: pentru că poezia înfăţişează mai mult universalul, câtă vreme istoria mai
degrabă particularul.
76
POETICA VIII 1451 a 20-IX 1451 b 36
A înfăţişa universalul înseamnă a pune în seama unui personaj înzestrat cu o anumită fire vorbe şi fapte cerute de
aceasta, după legile verosimilului şi ale necesarului: lucru către care şi 10
năzuieşte poezia, în ciuda numelor individuale adăugate. Particular, în schimb, e ceea ce a făcut ori pătimit
Alcibiade, de pildă.
Faptul e de ajuns de dovedit în comedie, unde autorii nu dau personajelor numele alese decât după ce şi-au clădit
intriga cu întâmplări verosimile, renunţând să mai compună, ca poeţii iambici de pe vremuri, pe seama unui individ
sau altul. ]5
In tragedie, autorii sunt ţinuţi să folosească numele transmise de tradiţie", pentru motivul că ce-i cu putinţă e lesne de
crezut. Câte nu s-au întâmplat, nu ni se par nici cu putinţă; câte s-au întâmplat, însă, e evident că-s cu putinţă,
altminteri nu s-ar fi întâmplat. Chiar şi în tragedii se pot totuşi întâlni, în unele, câte un nume-două cunoscute, iar
celelalte plăsmuite, în altele nici atât, ca în Antcul 20
lui Agathon, în care intriga şi personajele sunt deopotrivă născocite, fără ca pentru aceasta să desfete mai puţin. Nu
în orice împrejurare trebuiesc dar căutate subiectele oferite de tradiţie, în jurul cărora se brodează de obicei
tragediile. Ar fi şi ridicol, câtă vreme 25
cele cunoscute nu-s nici ele cunoscute decât câtorva, şi totuşi îi desfată pe toţi.
Din cele ce preced, reiese dar lămurit că plăsmuitorul care e poetul cată să fie mai curând plăsmuitor de subiecte
decât de stihuri, ca unul ce-i poet întrucât săvârşeşte o imitaţie, iar de imitat imită acţiuni. Chiar de i s-ar întâmpla,
însă, să-şi clădească opera pe lucruri petrecute, n-ar fi totuşi din această pricină mai puţin 30
poet: doar nimic nu opreşte ca unele din întâmplările petrecute să fie aşa cum era verosimil şi posibil sa se petreacă,
şi, din acest punct de vedere, cel ce le imită se poate numi plăsmuitorul lor.
Dintre subiectele şi intrigile neizbutite, cele mai puţin izbutite sunt cele episodice. Numesc „episodic" subiectul în
care episoadele nu se leagă unul de altul după criteriul verosimilului, nici după acel 35
al necesarului. Poeţii proşti compun asemenea subiecte din propria lor vină, cei buni de hatârul actorilor, într-adevăr,
tot căutând să
77
ARISTOTEL
compună tirade declamatorii şi întinzând subiectul peste fire, nu o dată sunt nevoiţi să rupă continuitatea faptelor.
1452 a Tragedia, iarăşi, nefiind simpla imitaţie a unei acţiuni întregi,
ci a unor întâmplări în stare să stârnească frica şi mila, acestea îşi vor vădi puterea de înrâurire mai mult şi mai mult
atunci când se vor desfăşura împotriva aşteptării, dar decurgând totuşi unele din altele, în felul acesta, minunarea
ascultătorului va fi mai mare
5 decât în faţa unor fapte petrecute de capul lor şi la întâmplare. Se
ştie doar că, din faptele întâmplătoare, singure acelea ni se par minunate, câte ne lasă impresia că s-ar fi petrecut cu
socoteală: ca atunci, bunăoară, când, în Argos, statuia lui Mitys a ucis pe omul vinovat de moartea lui Mitys,
căzându-i în cap în timp ce o privea. Asemenea lucruri, într-adevăr, nu par a se petrece la întâmplare.
10 Fără greş, aşadar, intrigile astfel construite sunt cele mai bune.
X
Subiectele sunt unele simple, altele complexe, aşa cum, de felul lor, sunt şi acţiunile imitate de subiecte.
Numesc „simplă" acţiunea al cărei deznodământ se realizea-
15 za fără răsturnări de situaţii şi fără recunoaşteri, după o desfăşurare
neîntreruptă şi unitară, în condiţiile arătate; şi complexă, pe cea al cărei deznodământ e determinat de o recunoaştere,
de o răsturnare de situaţie, sau de amândouă. Şi recunoaşterea şi răsturnarea de situaţie trebuie să rezulte însă din
alcătuirea subiectului, aşa fel ca şi una şi cealaltă să decurgă din faptele petrecute înainte, fie în chip
20 necesar, fie verosimil. Căci e departe de a fi totuna daca un lucru
decurge din altul, ori numai vine după el.
78
POETICA IX 1452 a l -XI 1452 b 14
XI
""* Peripeţia sau răsturnarea de situaţie e o schimbare a celor petrecute în contrariul lor, precum s-a arătat, şi
aceasta, spunem noi, în marginile verosimilului şi ale necesarului. Ca în Ocdip, °> unde cel ce vine să înveselească
pe rege şi să-l scape de teama ,,„,, *•• 25 legăturii cu maică-sa, dând pe faţă adevărata-i identitate, obţine rezultatul
potrivnic; sau în Lynccu, unde eroul e dus la moarte -T însoţit de Danaos, care vrea să-i ia viaţa, şi unde din
desfăşurarea -7 evenimentelor se întâmplă să moară cel din urmă şi să scape cel l dintâi.
Cum o arată numele, recunoaşterea e o trecere de la neştiinţă 30
la ştiinţă, în stare să împingă fie la dragoste, fie la duşmănie personajele sortite fericirii ori nenorocirii . Cea mai
izbutită recunoaştere ? f. v e cea însoţită de o răsturnare de situaţie , cum se întâmplă în Oedip. Mai sunt însă şi altfel
de recunoaşteri: ceva în felul arătat se poate petrece şi cu lucruri neînsufleţite sau întâmplătoare, şi tot recu- 35
noaştere e şi de câte ori cineva face ceva ori nu-l face. Cea mai ad<£cVată subiectului, ca şi acţiunii, e însă cea
pomenită: o asemenea recunoaştere, însoţită de răsturnare de situaţie, va stârni într-adevăr, fie mila, fie frica, - iar
tragedia e tocmai imitarea unor 1452 b acţiuni în stare să inspire aceste sentimente, - ba chiar şi nefericirea ori
fericirea eroilor vor atârna de situaţii de felul acesta.
Câtă vreme recunoaşterea adevărată e o recunoaştere între ! persoane, se poate întâmpla ca numai una să
recunoască pe cealaltă (când e bine lămurit cine e aceasta din urmă), ori ca situaţia să 5
ceară recunoaşterea amândurora. Ifigenia, bunăoară, se face cunoscută lui Oreste prin trimiterea scrisorii; ca să-l
cunoască însă şi ea, e nevoie de o altă recunoaştere.
Dintre elementele subiectului, două urmăresc aşadar acest scop: peripeţia si recunoaşterea; al treilea e elementul
patetic . De- 10
spre peripeţie şi recunoaştere a fost vorba'» clementul patetica o faptă distrugătoare şi dureroasă, de felul morţilor
înfăţişate pe scenă, al chinurilor, al rănirilor şi altora la fel.
79
ARISTOTEL
XII
Am vorbit mai înainte despre acele părţi ale tragediei ce 15 trebuie ţinute drept elementele ei constitutive;|sub
raportul can-
titativ, împărţirile de sine stătătoare în care se subdivide sunt: prologul, episodul, exodul, cântul corului, - la rândul
lui împărţit în parodos şi stasimon. Aceste împărţiri sunt" comune tuturor tragediilor; proprii câtorva sunt cântecele
actorilor în scenă şi cântecele actorilor laolaltă cu corul (kommoi).
Prologul e acea parte bine definită a tragediei care precedă
20 intrarea corului (parodos)', episod, partea bine definită a tragediei
cuprinsă între două cânturi complete ale corului; exod, partea bine
definită a tragediei după care nu mai urmează nici un cânt al
corului. Din intervenţiile corului, parodos e prima manifestare a
corului întreg, stasimon un cânt al corului în alt ritm decât anapes-
tic şi trohaic, kommos o jelanie a corului însoţit de actori.
25 Părţile tragediei ce trebuie folosite ca elemente constitutive,
le-am înşirat înainte; sub raportul cantitativ, împărţirile de sine
stătătoare în care se subdivide sunt cele arătate aci.
XIII
Ce trebuie avut în vedere şi ce trebuie evitat în alcătuirea subiectelor, aşijderi în ce chip poate fi atins efectul
tragediei, - sunt
30 chestiuni ce se cuvin lămurite ca urmare a celor spuse până aci.
*$ truc tura ce lei mai bune tragedii trebuind să fie nu simplă, ci complexă, şi ea însăşi imitaţia unor întâmplări în
stare să stârnească frica şi mila, - trezirea lor e doar propriul acestui fel de imitaţie, - e evident, în primul rând, că nu
trebuie să înfăţişeze oameni de
35 ispravă trecând de la o stare de fericire la una de nefericire, căci
aşa ceva n-are darul să stârnească frica, nici mila, ci repulsia. De asemenea, nici pe nemernici trecând de la o stare de
nefericire la
POETICA XII 1452 b 15-XIII 1453 a 29
una de fericire; din toate cazurile cu putinţă, acesta e cel mai potrivnic emoţiei tragice, ncavând darul să provoace
nici unul din sentimentele cuvenite: nici pe cel de omenie, nici mila? nici frica.
De altă parte, nu trebuie să înfăţişeze nrcf pe Vreun păcătos nevoie mare căzând din fericire în nenorocire. O
asemenea intrigă mulţumeşte, e drept, sentimentul omeniei; e străină însă în aceeaşi măsură şi de milă şi de frică,
într-adevăr, una o resimţim pentru cel căzut în nenorocire fără vină, cealaltă pentru cel la fel cu noi (mila pentru
omul fără vină, frica pentru cel la fel cu noi), aşa că o întâmplare de felul arătat nu va fi nici înduioşătoare, nici
înfricoşătoare. Ceea ce rămâne e o fire între acestea amândouă. Cineva ce nici nu se deosebeşte de ceilalţi prin virtute
ori dreptate, nici nu ajunge în nenorocire din răutate sau josnicie, ci din pricina unei greşeli; pe deasupra, om cu vază
şi bunăstare, precum Oedip şi Tieste, ori alţi ^ bărbaţi vestiţi din neamuri ca ale lor.
i O intrig^ bine închegată trebuie să fie, prin urmare, simplă mai degrabă decât dublă, aşa cum se pretinde. Mai
trebuie iarăşi ca scMmbaâ_de_situaţii să nu ducă de la nenorocire la fericire, ci dimpotrivă deja fericire la
nenorocire, şi nu din pricina unei jos- -fC nicii înnăscute ci a unei greşeli mari, săvârşite fie de un om cum a •*—*
fost vorba, fie de unul mai bun, mai curând decât de unul mai'rău. Dovadă, ceea ce s-a şi întâmplat cu tragedia.
Dintru-ntâi, autorii înfăţişau tot felul de subiecte; în vremea noastră tragediile cele mai izbutite au ca subiect isprăvile
câtorva familii, cum sunt cele ce se • povestesc despre Alcmeon, Oedip, Oreste, Meleagru, Tieste, ^ Telefos şi
toţi ceilalţi, cărora le-a fost dat să îndure ori să săvârşească ceva cumplit.
Tragedia cea mai desăvârşită, în teorie, e cea construită în j jurul unei astfel de intrigi. Cei ce învinuiesc pe Euripide
că nu face , altfel în tragediile lui, sfârşite, de cele mai multe ori, cu o nenorocire, repetă greşeala celorlalţi. Cum am
mai spus-o, o asemenea procedare e bună, şi dovada cea mai evidentă o constituie faptul că pe scenă şi la întrecerile
dramatice tocmai acestea se dovedesc cele mai tragice, când sunt jucate cum trebuie. Cât priveşte pe Euripide,
1453 a
10
15
20
25
aV
81
ARISTOTEL
chiar dacă celelalte amănunte nu le ticluieşte bine, se arată a fi cel mai tragic dintre poeţi.
30 A doua în ordinea calităţii - cea dintâi, după părerea unora -
e tragedia înzestrată, ca Odiseea, cu o îndoită desfăşurare de fapte, sfârşind în chip potrivnic pentru cei buni şi pentru
cei răi. Pare a fi cea dintâi din pricina slăbiciunii publicului, poeţii fiind deprinşi să se lase înrâuriţi şi să lucreze după
gustul privitorilor. In realitate,
35 desfătarea pe care o da un asemenea spectacol, departe de a fi des-
fătarea tragică, e mai curând o desfătare proprie comediei. Numai în comedie personajele cele mai duşmane, cum ar
fi Oreste şi Egist, părăsesc la urmă scena împrietenite, fără ca vreunul să moara de mâna celuilalt.
XIV
1453 b Aşadar, în sufletul privitorului, frica şi mila pot fi stârnite
prin artificii scenice; mai pot fi însă stârnite şi de simpla înlănţuire a faptelor, ceea ce-'i preferabil şi demn de un poet
mai talentat. Intr-adevăr, intriga trebuie aşa fel închegată încât, chiar fără să le
5 vadă, ascultătorul întâmplărilor să se înfioare şi să se înduioşeze
de cele petrecute: cum ar fi cazul cu cine s-ar mulţumi sa asculte povestea lui Oedip. Celălalt fel de a ajunge la acest
rezultat - pe calea spectacolului - e şi mai puţin artistic şi condiţionat de mijloacele puse la dispoziţie de choreg. Cât
priveşte pe cei ce, pe calea spectacolului, nu urmăresc să provoace spaima, ci numai senzaţia unei grozăvii, n-au nici
o legătură cu tragedia: desfătarea pe care
10 trebuie s-o cerem unei tragedii nu poate fi, într-adevăr, orice fel de
desfătare, ci numai cea care-i e proprie/Datoria poetului fiind să provoace desfătarea cu ajutorul unei imitaţii în stare
să stârnească
mila si frica, e limpede că aceasta trebuie obţinută din înlănţuirea «« •
'
faptelor. J
Din câte întâmplări se pot grupa împreună, să cercetăm care 15 anume au darul să pară cumplite şi care
înduioşătoare. Acţiuni de
82
POETICA XIII 1453 a 30-XIV 1454 a l
felul acesta trebuie să se desfăşoare neapărat fie între prieteni, fie între duşmani, fie între oameni ce nu-s între ei nici
prieteni, nici duşmani. Când un duşman întreprinde ori numai se gândeşte să întreprindă ceva împotriva unui
duşman, situaţia n-are nimic înduioşător, - afară de faptul însuşi al suferinţei. La fel şi când e vorba de indiferenţi.
Când însă lovitura cade între fiinţe dragi una alteia, - cum ar fi un frate care-şi ucide ori are de gând să-şi ucidă . /
20 fratele, ori un fecior pe taică-său, ori mama fiul, ori fiul pe mamă, (' sau cine ştie ce altă faptă de felul acesta, -
acestea-s situaţiile ce j trebuie căutate. Nu e cazul, prin urmare, să se schimbe ceva în su- -J biectele legendare,
cum ar fi uciderea Clitemestrei de către Oreste, ori a Erifylei de către Alcmeon. Poetul e dator să născocească singur
situaţii noi, dar să ştie să şi folosească în chip fericit 25 datele tradiţiei. Ce se înţelege prin „în chip fericit", o
spunem lămurit în cele ce urmează.
Un fel de a aduce la îndeplinire o faptă - folosit de scriitorii
de pe vremuri -Te când personajele săvârşesc ce au de săvârşit cu
ff-
bună ştiinţă şi în cunoştinţă de cauză: precum Medeea, pe care Euripide a înfătişat-o omorându-şi copiii. Se mai
poate iarăşi ca unul să facă un rău fără să ştie cui îl face, şi abia pe urmă să-şi dea 30
seama de legătura cu presupusul duşman, ca Oedip al lui Sofocle. Fapta acestuia se petrece în afara acţiunii propriu-
zise; ceva asemănător se poate însă întâmpla şi în cadrul tragediei, cum face Alcmeon în piesa lui Astydamas, ori
Telegonos în Odiseu rănit. Osebit de acestea, mai e un al treilea caz: când, pe punctul de a săvârşi din neştiinţă o
faptă ireparabilă, eroul îşi dă seama înainte 35
de a o fi săvârşit.
Afară de acestea, altă situaţie nu-i. Căci un lucru se face ori nu se face, cu ştiinţă ori fără ştiinţă. Prost, între toate, e
cazul eroului care în cunoştinţă de cauză îşi pune în minte să săvârşească ceva, apoi renunţă. O asemenea situaţie e
penibilă, fără să fie si tragică, din lipsa elementului dureros. Nu-i vorbă, nici nu prea face nimeni aşa, decât în rare
împrejurări: Hemon, bunăoară, în Antisona, fată de Crcon. Al doilea c cazul când eroul săvârşeşte 1454 a
83
ARISTOTEL
10
15
ceva, cu ştiinţă ori fără. între acestea, mai bună e situaţia celui care făptuieşte fără să ştie împotriva cui, şi-şi dă
seama după ce a făptuit, pe de o parte pentru că n-are în ea nimic respingător, pe de alta pentru că recunoaşterea e un
element impresionant. Cea mai bună e însă ultima: ca în Cresfonte, unde Merope e pe punctul să-şi ucidă fiul, dar n-o
face, ci-l recunoaşte; ori în Ifigenia, unde sora stă să-şi omoare fratele; ori în Hcllc, unde fiul îşi recunoaşte mama
tocmai când se pregătea s-o predea.
Din această pricină - cum am mai spus-o - tragedii nu se pot scrie decât cu isprăvile a foarte puţine familii, într-
adevăr, în căutarea de situaţii tragice, întâmplarea mai curând decât meşteşugul i-a făcut pe poeţi să introducă în
subiectele tratate momente de acestea. Ca urmare, s-au vă/ut nevoiţi sa caute anume acele familii în care se
petrecuseră astfel de întâmplări.
Despre înlănţuirea faptelor, ca şi despre chipul cum trebuie să fie subiectele, s-a spus însă de ajuns.
XV
în legătură cu^caractcrele, patru sunt lucrurile ce trebuie ţinute în seamă. Unuî\ - cel mai important, - e că trebuie să
fie alese. Se va putea vorbi de caracter dacă, aşa cum am arătat, vorba ori fapta eroului oglindesc o atitudine; de un
caracter ales, dacă atitudinea e şi ea aleasă. Această calitate se întâlneşte la personaje de
20 orice categorie: aleasă poate fi şi o femeie, şi chiar un rob, măcar
că femeia e mai curând o fiinţă inferioară, iar robul pe de-a-ntrcgul netrebnic.
A doua calitatejde avut în vedere c potrivirea. Există o fire bărbătească: nici bărbăţia însă, nici cruzimea nu se
potrivesc cu firea femeii. Â treia e asemănarea, care e altceva decât faptul de a
25 atribui unui caracter cele două trăsături arătate înainte. A patra e
statornicia. Chiar dacă obiectul imitaţiei ar fi să fie nestatornic, şi sa înfăţişeze acest soi de fire, încă trebuie înfăţişat
statornic în
84
POETICA XIV 1454 a 2-XV 1454 b 19
nestatornicia lui. Pildă de caracter josnic, creat astfel Iară trebuinţă,
e Menelau în Oreste; de caracter nevrednic şi nepotrivit, tânguirea 30
lui Odiseu în Scila şi tirada Melanipei; de nestatornicie, Ifigcnia
în Aulis, unde eroina rugătoare din primele scene e altfel decât mai
pe urmă.
în zugrăvirea caracterelor, ca şi în înlănţuirea faptelor, ceea ce trebuie să urmărească poetul e verosimilul sau
necesarul: aşa fel ca spusele sau faptele unui personaj dat să fie determinate de vero- 35
similitate sau de nevoie, şi iarăşi o faptă să urmeze după alta după criteriul verosimilului sau al necesarului. Evident
că, la rândul lui, deznodământul intrigii trebuie să se datoreze caracterelor eroilor, şi nu unei intervenţii divine, ca în
Mcdeca, ori în episodul întoar- 1454 b cerii grecilor din Iliada. Intervenţia divină trebuie folosită numai pentru
întâmplări petrecute în afara desfăşurării acţiunii, ori înainte de începerea ei, - ce nu-i e dat omului să cunoască, - sau
pentru întâmplări viitoare, trebuind a fi prorocite şi vestite: chipurile, 5
unde recunoaştem zeilor darul de a vedea totul. In înlănţuirea faptelor, nu trebuie de altminteri să-şi facă loc nici un
element iraţional; iar dacă da, numai în afara acţiunii, cum e intervenţia iraţionalului în Ocdipul\ui Sofocle.
De vreme ce tragedia e imitarea unor oameni mai aleşi ca noi, trebuie urmată pilda bunilor portretişti, care, silindu-se
să dea modelelor înfăţişarea particulară fiecăruia, le fac totuşi mai fru- 10
moaşe, măcar că asemănătoare. La fel şi poetul, nevoit să imite oameni mânioşi, ori uşuratici, ori cu cine ştie ce alte
cusururi în firea lor, trebuie să-i înfăţişeze cum sunt, şi totuşi mai de soi, aşa cum au făcut cu Ahilc Agathon şi
Homer.
La toate acestea trebuie luat aminte şi, pe deasupra, la greşe- 15
Iile împotriva simţirilor în chip necesar trezite de poezie; căci şi împotriva lor se păcătuieşte, nu o dată. Despre ele,
însă, s-a vorbit de ajuns în scrierile noastre publicate.
85
XVI
Ce e recunoaşterea, am spus-o înainte; felurile ei sunt cinci.
20 Cea dintâi, fTcea mai puţin artistică, întrebuinţată de cei mai mulţi
din lipsă de inventivitateje recunoaşterea prin semne; Dintre acestea, unele sunt din naştere, - precum „lancea purtată
de Feciorii-Gliei", ori „stelele" născocite de Karkinos în Ti este, - altele dobândite, la rândul lor împărţite în semne
dobândite pe trup, - de felul cicatricelor, - şi din afară, cum ar fi sălbile ori recunoaşterea
25 din Tyro, înlesnită de o covată. Folosirea acestor semne e şi ea
câteodată mai izbutită, câteodată mai puţin. In cazul lui Odiseu, bunăoară, măcar că recunoscut după aceeaşi
cicatrice, altfel e recunoscut de doică şi altfel de porcari: pentru că semnele anume arătate spre încredinţare şi
recunoaşterile de acest tip sunt mai puţin artistice; artistice sunt numai cele decurgând din însăşi
30 desfăşurarea acţiunii, ca în scena Băii.
A doua categorie e constituită de iecunoaşterile născocite de poet jlipsite şi ele de artă, tocmai din această pricină.
Exemplu, chipul cum în Ifigenia eroina recunoaşte pe Oreste. într-adevăr, ea se face cunoscută cu ajutorul scrisorii;
în schimb, cuvintele rostite de el sunt mai curând dorite de autor decât impuse de situaţie. O asemenea procedare se
apropie de greşeala pomenită, căci Oreste
35 ar fi putut tot atât de bine purta cu el şi ceva semne exterioare.
(Aşijderi şi „glasul suveicii", în Tereullui Sofocle.)
A treia categorie e prilejuită de]amintire, pe calea simţămin-telor trezite de vederea unui lucru sau altul, cum se
întâmplă în
1455 a Ciprieniilm Dikaiogenes, unde eroul izbucneşte în plâns, la vederea icoanei, ori în povestea lui Alcinou, unde,
la auzul cântăreţului, Odiseu lăcrimează si el, aducându-şi aminte: ceea ce şi face să fie recunoscuţi amândoi.
A patra categorie e datorită unei judecăţi, ca în Hocfore:
5 „cineva semănând cu mine a venit; nimeni nu seamănă cu mine
decât Oreste; Oreste trebuie să fi venit". Recunoaştere pe calea judecăţii e şi a Ifigeniei lui Polyidos Sofistul; era doar
natural ca
86
POETICA XVI 1454 b 20-XVII 1455 a 30
Oreste să se gândească: „sora mea a fost jertfită, acum mi-e dat să fiu jertfit şi eu". Aşijderi în Tidcul lui Theodectes,
unde tatăl se poate plânge că, venit să-şi mântuiască fiul, e pe cale să-şi piardă viaţa. Şi tot aşa în Fineidc, unde, la
vederea locului, femeile îşi 10
înţeleg soarta: „aici ne-a fost ursit să murim, de aceea am fost aduse aici". Tot un fel de recunoaştere e şi cea
împletită cu o socoteală greşită din partea spectatorilor, ca în Odiseu vestitor mincinos. Intr-adevăr, faptul că Odiseu
e singur în stare sa încordeze arcul, şi nimeni altul, e o plăsmuire a poetului şi ipoteza pe care se întemeiază drama
(măcar că eroul se laudă a putea recunoaşte un arc pe care nu-l mai văzuse); a o da însă drept adevărată, pentru
simplul motiv că în felul acesta eroul s-ar fi putut face 15
cunoscut, e un raţionament greşit.
Dintre toate, cea mai bună e recunoaşterea decurgând din |^C însăşi înlănţuirea faptelorvcând surprinderea e
provocată de întâmplări uşor de crezut, ca în Ocdipul lui Sofocle, ori în Ifigenia\ în care e natural ca eroina să voiască
a trimite o scrisoare. Singure recunoaşterile de acest fel n-au nevoie de născociri de-ale poetului, de semne şi de
sălbi. In rândul al doilea, vin cele pe calea judecăţii. 20
XVII
& în alcătuirea intrigilor, ca şi în elaborarea verbală a fiecărui rol, e nevoie ca poetul să-şi înfăţişeze înaintea ochilor,
cât mai bine, cele ce încearcă să compună. Numai în felul acesta, văzând fiece lucru cu cea mai deplină limpezime,
ca şi cum s-ar afla în mijlocul acţiunii, va putea găsi cele de cuviinţă şi se va feri mai lesne de greşeli potrivnice.
Dovadă, învinuirea adusă lui Karkinos, în a cărui piesă Amfiaraos ieşea (prea curând?) din templu, din ne-băgarea de
seamă a poetului, care nu cântărise de ajuns efectul asupra privitorilor: la reprezentare aceştia s-au supărat şi piesa a
căzut. Mai trebuie iarăşi ca poetul să-şi desăvârşească opera căutând a-şi însuşi, în măsura posibilului, atitudinile
personajelor, într-adevăr, darul de a mişca în cel mai înalt grad nu-l au decât cei
L
25
30
87
ARISTOTEL
ce, împărtăşind dispoziţia firească a creaturilor lor, se lasă stăpâniţi de patima fiecăreia: singur cel tulburat izbuteşte
să tulbure cu adevărat şi pe alţii, şi singur cel mânios sa-i mânie. De aceea darul poetic mi se pare la locul lui mai
curând în indivizii armonios înzestraţi decât în exaltaţi; fiindcă cei dintâi sunt făcuţi să se adapteze oricărei situaţii,
câtă vreme ceilalţi sunt ieşiţi din fire. Cât priveşte subiectele, fie că vor fi fost tratate şi de alţii, fie
1455 b născocite pentru întâia oară, trebuie fixate întâi în liniile lor generale şi numai în urmă împărţite în episoade şi
amplificate. Ce însemnează a privi un subiect în linii generale, o poate arăta pilda Ifigeniei: o fată tânără, pe punctul
de a fi jertfită, dispare tainic
5 dinaintea sacrificatorilor şi, sălăşluită în altă ţară, unde datina cere
ca străinii să fie jertfiţi Zeiţei, ajunge să capete sarcina de sacrifi-catoare. După o vreme, se întâmplă ca fratele ei să
vină acolo (faptul că porunca de a se duce îi era dată de un zeu pentru un motiv specia], cum şi în ce scop anume,
sunt în afară de subiect). Ajuns pe acele meleaguri, şi prins, în clipa când să fie jertfit e recunoscut
10 - fie în felul închipuit de Euripide, fie în felul închipuit de Polyidos
- după aceea că spune, în mod cu totul firesc: „nu numai sorei mele i-a fost dat să fie jertfită, ci şi mie", de unde i se
trage mântuirea. O dată liniile generale fixate şi numele găsite, rămân de lucrat episoadele în parte. Acestea trebuie
adaptate individualităţii eroilor, curn ar fi, în cazul personajului Oreste, episodul nebuniei din pricina căreia e prins şi
al mântuirii prin purificare.
15 în tragedie episoadele sunt scurte; în epopee, tocmai ele îi
asigură lungimea. Subiectul Odiseei, bunăoară, nu-i deloc lung. Un om rătăceşte printre străini ani îndelungaţi,
singur şi pândit de Poseidon. La el acasă treburile merg aşa fel că peţitorii îi prăpădesc
20 avutul, iar feciorul îşi vede zilele ameninţate. Bătut de toate vântu-
rile, ajunge la capăt, se lasă recunoscut de câţiva credincioşi, cade asupra vrăjmaşilor, se mântuie şi pe ei îi
nimiceşte. Subiectul pro-priu-zis e acesta; restul sunt episoade.
POETICA XVII 1455 a 3l-XVIII 1456 a 14
XVIII
în fiece tragedie o parte e constituită de intrigă şi o parte de deznodământ, întâmplările petrecute în afara acţiunii - de
multe 25
ori chiar unele din cadrul ei - alcătuiesc intriga; restul e deznodă-
^ <- • -""*<H'IV -î*~-~..___„
mânt. înţeleg prin urmare.priaintrigK. partea de la începutul acti-
* ^.-AW^"^.*.Â^^j..J.!34««*^-?'„..-^-.«.--' - .^:----r-----— --,-...*:.
... . *
unii până unde so,arta personajelor se schimbă în bine sau în rău; iar prirvi^nodămâEil, partea de la începutul
schimbării până la sfârşit. InTJnceuTl'ai TEeodectes,bunăoară, intriga e alcătuită din Tritâmplările petrecute înainte,
din prinderea copilului şi dovedirea 30
părinţilor; deznodământul începe cu învinuirea de omor şi merge până la sfârşit.
Tragediile sunt de patru feluri, câte sunt şi părţile de care am vorbTtTtragedia complexă, al cărei miez e alcătuit,
întreg, dintr-o răsturnare de sîîuaê"şro recunoaştere; tragedia patetică, de tipul celor brodate pe suferinţele unor Aias
sau Ixion; tragedia de carac- 1456 a ter, cum ar fi Ftiotidcle şi Peleu; cea de-a patra, tragedia-spectacpl, *ge;n Fetele
lui Forkis, Prometeu, sau cele a căror acţiune se petrece în Hades.
Datoria celui ce scrie e să încerce să realizeze toate aceste elemente, sau, dacă nu, măcar pe cele mai multe şi mai
importante, mai cu seamă faţă de chipul cum sunt clevetiţi poeţii astăzi, când, 5
pentru că s-au găsit scriitori excelenţi într-un gen sau altul, se cere unuia singur să-i întreacă în ce avea fiecare mai
bun. Drept e iarăşi că nici un alt element nu ne îngăduie să spunem despre o tragedie că ar fi, oii nu, la fel cu alta,
cum ne îngăduie subiectul: şi anume, când intriga şi deznodământul amândurora sunt la fel. Mulţi poeţi se pricep să
înnoade intriga, dar o dezleagă prost, câtă vreme amândouă aceste aptitudini se cuvin puse de acord.
10
Cum am mai spus-o de multe ori, poetul e dator să ţină minte că nu-i e îngăduit să dea tragediei o structură de
epopee, - vreau să spun în care se împletesc mai multe subiecte, - cum ar fi când cineva s-ar apuca să pună în scenă
întreg subiectul Iliadei. în poezia epică, mulţumită întinderii, fiecare parte îşi dobândeşte
89
ARISTOTEL
15 dezvoltarea cuvenită; în cea dramatică, rezultatul e cu totul
potrivnic aşteptărilor. Dovadă faptul că toţi câţi şi-au luat ca subiect întreaga Cădere a Troici (şi nu numai episoade
izolate, ca Euripide) sau povestea Niobei (altfel de cum a tratat-o Eschil), ori au avut parte de cădere, ori sunt
reprezentaţi fără succes. Doar şi Agathon din această singură pricină s-a văzut respins.
20 în tragediile cu peripeţii, ca şi în cele cu acţiune simplă,
poeţii pot obţine efectul dorit pe calea minunării spectatorului: stare de spirit prielnică deopotrivă emoţiei tragice şi
omeniei. Această condiţie e realizată de câte ori un personaj viclean şi plin de răutate, ca Sisif, e păcălit; ori unul
viteaz dar nelegiuit e biruit. Astfel de întâmplări pot fi, la urma urmei, chiar verosimile. Cum
25 zice Agathon: „de multe ori e verosimil să se întâmple şi lucruri
neverosimile".
Corul trebuie socotit şi el, ca oricare din eroi, un element al întregului; trebuie, prin urmare, să ia parte la acţiune nu
ca în piesele lui Euripide, ci ca în piesele lui Sofocle. La poeţii mai noi, bucăţile cântate de el n-au mai multă legătură
cu subiectul decât cu oricare altă tragedie; de aceea se şi cântă ca simple interludii,
30 după pilda dată întâi de Agathon. E, însă, vreo deosebire între a
pune să se cânte asemenea bucăţi de umplutură şi a trece dintr-o tragedie în alta fie tirade izolate, fie chiar episoade
întregi?
XIX
S-a vorbit, aşadar, despre celelalte elemente constitutive ale tragediei; rămâne să ne ocupăm de grai şi de cugetare.
35 Ceea ce ar fi de spus despre cugetare îşi are locul în cărţile de
retorică, pentru că o asemenea preocupare se apropie mai mult de acea disciplină. Ţin de cugetare toate câte se
săvârşesc obişnuit cu ajutorul graiului, printre care se numără: dovedirea şi respingerea
1456 b dovezii, trezirea emoţiilor (mila, frica, mânia şi altele la fel), -până şi meşteşugul de a spori sau micşora
însemnătatea unui lucru.
POETICA XVIII 1456 a 15-XX 1456 b 25
E limpede, prin urmare, că şi în elaborarea acţiunii dramatice - de câte ori nevoia cere să se stârnească sentimentele
de milă şi frică, ori să se creeze iluzia însemnătăţii sau a verosimilităţii -suntem ţinuţi să ne slujim de aceleaşi
principii. Cu această singură deosebire că, în acest din urmă caz, efectele trebuie să se producă fără desluşiri de nici
un fel, câtă vreme în celălalt datoria de a le obţine incumbă vorbitorului, pe calea vorbei şi ca o urmare a vorbei. Care
ar mai fi, într-adevăr, rolul cuvântătorului, dacă lucrurile ar părea plăcute fără intervenţia cuvântului?
Din câte ar fi de spus în legătură cu graiul-, un aspect al cercetării e constituit de modurile vorbirii, a căror cunoaştere
ţine de domeniul declamaţiei şi al celor ce stăpânesc acest meşteşug; ei învaţă ce-i porunca, ce-i ruga, ce-i expunerea,
ameninţarea, întrebarea, răspunsul şi toate câte vor mai fi fiind. Din această pricină, fie că va fi cunoscând, ori ba,
aceste lucruri, nu se poate ridica împotriva poetului nici o învinuire meritând să fie ţinută în seamă. Căci cine ar
putea lua de bună vina pe care Protagora i-o găseşte lui Homer, când îl mustră că în vorbele: „Cântă, Zeiţă, mânia...",
cu gândul că înalţă o rugă, n-a făcut decât să poruncească? (A porunci, zicea el, e a pune în vedere cuiva să facă sau
să nu facă ceva.)
Iacă de ce subiectul acesta se cuvine lăsat la o parte, ca unul ce nu ţine de poetică, ci de altceva.
10
15
XX
Elementele graiului, în întregul lui, sunt următoarele: litera, 2CT
silaba, particula de legătură, numele, verbul, flexiunea şi propoziţia.
Litera e un sunet indivizibil, - nu orice fel de sunet însă, ci unul putând intra în alcătuirea unui sunet inteligibil.
Indivizibile sunt doar şi sunetele scoase de dobitoace, şi totuşi nici unul nu merită, după mine, numele de literă. De
felul lor, literele sunt vocale, semivocale şi mute. Vocala e cea care are sunet perceptibil 25
91
ARISTOTEL
fără o punere în mişcare a buzelor şi a limbii; semivocală, cea care are sunet perceptibil rezultat dintr-o punere în
mişcare a buzelor si a limbii, precum 2 şi P; mută, cea care, chiar cu o punere în mişcare a buzelor şi a limbii, singură
tot nu constituie un sunet, dar care unită cu o vocală sau semivocală devine perceptibilă, cum ar
30 fi F şi A. Literele se mai deosebesc între ele după înfăţişările luate
de gură, după Jocurile unde sunt produse, după calitatea de aspirate sau tenue, după lungime sau scurtime, după cum
sunt acute, grave sau medii: particularităţi a căror cercetare amănunţită îşi are locul în lucrările de metrică.
35 Silaba e un sunet lipsit de înţeles, alcătuit dintr-o mută şi o
literă cu sunet. Grupul FP, bunăoară, reprezintă o silabă, fie fără A, fie însoţit de A, ca în FPA. Precizarea diferitelor
lor deosebiri ţine şi ea de metrică.
Particula de legătură e un sunet lipsit de înţeles, care nici nu
1457 a împiedică nici nu înlesneşte constituirea unui sunet cu înţeles din mai multe alte sunete; făcută să fie aşezată
la sfârşit sau la mijloc, dar neputând fi întrebuinţată la începutul unei propoziţii de sine stătătoare: de pildă, uev,
ffTot, Se. Sau un sunet lipsit de înţeles,
5 care din mai multe sunete cu înţeles are darul să facă un singur
sunet cu înţeles: cum ar fi ducjn, irepi şi celelalte.
10 Numele e un sunet compus, înzestrat cu înţeles, neimplicând
nici o indicaţie de timp, ale cărui părţi n-au înţeles prin ele însele, în cazul celor duble, nu ne slujim de elementele lor
componente ca şi cum ar mai avea înţeles propriu. Astfel, în numele Theodoros („dăruit de Dumnezeu"), partea care
însemnează „dar" nu mai are nici un înţeles al ei.
Verbul e un sunet compus, înzestrat cu înţeles, implicând o
15 indicaţie de timp, ale cărui părţi n-au prin ele însele vreun înţeles,
la fel cu ale numelor, într-adevăr, „om" sau „alb" nu exprimă idcea de „când", în schimb, „merge" sau „a mers" ne
lasă sa înţelegem, unul că e vorba de timpul prezent, altul de trecut.
Flexiunea priveşte fie numele, fie verbul. Ea slujeşte să
20 exprime, când relaţii de felul „al acestuia" ori „acestuia" şi aşa mai
92
POETICA XX 1456 b 26-XXI 1457 b 7
departe, când dacă-i vorba de unul sau mai mulţi, ca în exemplele „om", „oameni", când felurile de rostire, - din
punctul de vedere al întrebării ori al poruncii, de pildă, într-adevăr, „a mers?" sau „mergi!" reprezintă astfel de
flexiuni ale verbului.
Propoziţia'e un sunet compus, înzestrat cu înţeles, dintre ale cărei părţi unele îşi au înţelesul în ele însele, cum ar fi, în
propoziţia „Cleon merge", numele Cleon. (Nu orice propoziţie e formată, într-adevăr, din nume şi verb; uneori, cum
ar fi în definiţia omului, e îngăduit propoziţiei să fie şi fără verb; chiar şi atunci însă, măcar o parte, tot îşi are
înţelesul ei.)
Propoziţia poate fi una în două chipuri: fie că priveşte un singur lucru, fie mulţumită legăturii ce uneşte între ele mai
multe propoziţii. Iliada, bunăoară, e una pe calea legăturilor; definiţia omului, pentru că priveşte un singur obiect.
25
30
XXI
Numele sunt de două feluri: simple şi duble. Simple numesc pe cele*ce1nu-s constituite din elemente având un
înţeles, precum yr\ („pământ"). Din cele duble, unele sunt constituite dintr-o parte cu înţeles şi alta fără (cunoscând
că distincţia nu se aplică elementelor cuvântului compus), altele numai din părţi cu înţeles. Ar mai fi apoi numele
triple, cvadruple şi multiple, cum sunt multe din cele întrebuinţate de massalioţi, de pildă Hermokaikoxanthos.
Orice nume mai poate fi iarăşi obştesc sau provincialism, sau metaforă, sau podoabă, sau plăsmuit, sau lungit, sau
scurtat sau stricat.
Consider obştesc numele întrebuinţat de toată lumea; provincialism, pe cel întrebuinţat numai de câte unii. E evident,
prin urmare, că un nume poate fi în acelaşi timp şi obştesc şi provincialism; nu însă pentru aceiaşi oameni. Siyuvov,
de pildă, „lance" în dialectul ciprioţilor, e pentru ei un cuvânt obştesc; pentru noi, un provincialism..............
35
1457 b
93
ARISTOTEL
Metafora e trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speţă, fie de la speţă la speţă, fie după
analogie. Ce vreau să spun prin trecerea de la gen la speţă, se poate
10 înţelege din exemplul: „aci mi-a stat corabia", într-adevăr, „a sta
ancorat" e unul din felurile de a sta. Pildă de trecere de la speţă la gen e: „mii de isprăvi frumoase săvârşit-a Odiseu",
unde „mii" are înţelesul de „multe" şi e folosit de poet în locul termenului care însemnează „multe". De la speţă la
speţă sunt trecerile: „sufletul luându-i-l cu bronzul" şi „tăind cu bronzul neînduplecat", în care
15 pentru „a lua", poetul întrebuinţează „a tăia", iar pentru „a tăia",
„a lua", amândouă cu înţelesul de „a ridica" ceva.
Trecerea după analogie e de câte ori, într-o serie de patru termeni, cel de al doilea se găseşte cu cel dintâi în acelaşi
raport cu al patrulea faţă de cel de al treilea, în acest caz, în locul celui de al doilea se va putea întrebuinţa al patrulea
si, în locul celui de al patrulea, al doilea. Câteodată, poeţii mai adaugă şi termenul la care
20 se referă cuvântul înlocuit prin metaforă. Ca să dau o pildă, cupa
e pe lângă Dionysos cum e scutul pe lângă Ares. Poetul va putea dar numi cupa „scutul lui Dionysos" şi scutul „cupa
lui Ares". Sau, tot aşa, bătrâneţea într-o viaţă e ceea ce-i seara într-o zi. Se va putea dar spune, în loc de seară,
„bătrâneţea zilei" sau, cum face
25 Empedocle,în loc de bătrâneţe, „seara vieţii" sau „amurgul vieţii".
Pentru câte unul din termenii analogiei se poate întâmpla să nu existe un nume al lui, propriu, şi metafora totuşi să se
facă. A împrăştia sămânţa, bunăoară, se zice „a semăna"; pentru „a împrăştia văpaia soarelui" nu există cuvânt. Cu
toate acestea, ideea se găseşte cu soarele în acelaşi raport ca semănatul faţă de sămânţă, de aceea se şi spune:
„semănând dumnezeiasca văpaie".
30 Acest soi de metafore mai pot fi folosite şi altminteri: atribuind, anume, unui obiect oarecare numele metaforic,
dar tăgăduin-du-i unele din calităţile lui specifice. Ca şi când cineva, vorbind despre scut, i-ar zice nu „cupa lui
Ares", ci „cupa fără vin".....
94
POETICA XXI 1457 b 8 -XXII 1458 a 21
Nume plăsmuit e cel cu desăvârşire nefolosit de alţii, dar pe care-l statorniceşte poetul. Se pare că ar fi şi câteva din
acestea, precum termenul epvuyec pentru coarne, ori dpT]TTJp pentru preot.
Mai sunt apoi nume lungite şi scurtate: lungite, de câte ori o vocală scurtă e înlocuită cu una lungă, sau se introduce o
silabă; scurtate, când din cuvânt se suprimă ceva. Exemple de lungire, cuvintele irdXrioc în loc de iro'Xewc, ori TIr|
XT|idSeu) în loc de HriXeiSou; de scurtare: icpl (în loc de icpiGri), 6i5 (în loc de Swîa) sau d4> (pentru 6'4>ic), în
emistihul : |a ia yii/erai d|ac|)OTepwv cu|>.
Un nume se zice stricat de câte ori, dintr-o vorbă obişnuită, o parte e lăsată neschimbată şi o parte prefăcută. Ca în
exemplul Seîrepov icard |ia£dv,unde Seûepo'v ţine locul formei obişnuite 6e£idv.
Privite în ele însele, numele sunt unele masculine, altele feminine, altele intermediare. Masculine sunt câte sfârşesc
în v, p, c, sau consoană compusă cu c, (două în totul: cj> şi £). Feminine, cele terminate fie în vocale întotdeauna
lungi, ca TI şi u, fie - dintre cele alungite - în a . Astfel , cam acelaşi număr de terminaţii se întâmplă să fie pentru
masculine si pentru feminine, întrucât 4> şi £ trebuie socotite una şi aceeaşi (cu c).
In consoană nu sfârşeşte nici un nume, nici într-o vocală scurtă.
In i sfârşesc numai trei: (jie'Xi, icd|i|ii, irerrepi. t . '. -, , 0, •,,
Inu cinci: ITWU, vairu, yovu, oopu, acru.
Intermediarele sfârşesc în aceste terminaţii şi în v, p şi c.
35
1458 a
10
15
XXII
Darul cel mai de preţ al graiului e să fie limpede, fără să cadă în comun. Cu adevărat limpede e cel ce foloseşte
numai cuvinte^ obşteşti; din păcate, tocmai acesta e şi comun, cum o arată poezia lui Cleofon şi a lui Sthenelos. în
schimb, nobil si depărtat de uzul obştesc e graiul presărat cu termeni străini: denumire prin care
20
95
înţeleg provincialismele, metaforele, cuvintele lungite şi tot ce se depărtează de uzul obştesc. Daca cineva s-ar apuca
totuşi să compună ceva numai cu asemenea elemente, rezultatul ar fi o enigmă
25 ori un barbarism. Enigmă, când n-ar folosi decât metafore; barba-
rism, dacă s-ar restrânge la provincialisme. Doar caracteristica metaforei tocmai asta este: că exprimă lucruri cu
noimă punând laolaltă absurdităţi (procedare imposibilă în vorbirea obişnuită, dar îngăduită de metaforă), ca în
versul: „văzut-am om lipind cu foc bronz pe spetele altuia" şi altele la fel. Când compunerea nu-i alcă-
30 tuită decât din provincialisme, avem barbarism.
Concluzia e că graiul trebuie să fie oarecum rezultatul unui amestec al tuturor acestor elemente. Unele, - ca
provincialismele, metaforele, podoabele şi toate celelalte amintite, îi vor îngădui să evite banalitatea şi vulgaritatea;
folosirea cuvintelor obşteşti îi va
1458 b da claritate. La dobândirea clarităţii, ca şi la evitarea banalităţii, nu puţin pot contribui şi lungirile, scurtările
şi schimbările aduse cuvintelor: faptul de a fi altfel decât în vorbirea comună -depărtate de înfăţişarea lor normală -
are într-adevăr darul să înlăture banalitatea; în acelaşi timp, în măsura în care mai păstrează câte ceva din formele
obişnuite de exprimare, nu lipseşte nici claritatea.
5 Aşa fiind, nu cu dreptate critică cei ce critică această libertate
de exprimare, făcând haz pe seama poetului. Euclide cel Bătrân, între alţii, care spunea ca poezia ar fi lucru uşor dacă
s-ar îngădui fiecăruia să întindă vorbele după voie şi care, în derâdere, făcea versuri cam de felul acesta:
'Emxapriv eîSov MapaGwvaSe paSiôvra sau
10 OTJK ăv y' epducvoc fov eKavou eXXefîopov.
Folosirea prea vădită a acestui fel de exprimare e cu atât mai ridicolă cu cât măsura e un element cerut în toate
domeniile graiului. Doar la acelaşi rezultat ar ajunge şi cine s-ar sluji de metafore, de provincialisme, ori de celelalte
forme de vorbire, fără preocupare de potrivire şi cu intenţia să stârnească râsul.
96
_______POETICA XXII 1458 a 22-l459 a 6________
Câtă deosebire e, în schimb, între o asemenea procedare şi folosinţa modernă a libertăţii criticate de Euclide, se poate
vedea în cazul poeziei epice, făcând loc în versuri unor cuvinte obişnuite. 15
La fel şi-ar da seama de dreptatea spuselor noastre, cine s-ar apuca să înlocuiască cu cuvinte de uz obştesc fie
provincialismele, fie metaforele, fie celelalte forme de exprimare. Ca să dau o pildă, înlocuirea unei singure vorbe -
un cuvânt rar în loc de unul obştesc - într-un vers iambic întâlnit deopotrivă la Eschil şi la Euripide face ca versul
unuia să ne apară frumos, iar al celuilalt banal, în 20
Filoctet, Eschil zice:
„... buba ce-mi mănâncă ale piciorului cărnuri...";
Euripide,în schimb,în loc de „mănâncă", apus „ospătează".
Aşijderi versul:
„şi-acum un puţintel, un om de nimic şi un nevrednic...", 25
dacă cineva ar face din el, înlocuindu-i cuvintele cu altele comune:
„... şi-acuma unul mic si neputincios şi bicisnic..." Sau versul:
„... scăunaş de rând puind şi-o fărâmă de masă" devenit, în acelaşi chip:
„scăunaş urât punând lâng-o măsuţă mică". 30
Ori „ţărmurile fac gălăgie", în loc de „ţărmurile vuiesc".
In aceeaşi ordine de idei, Arifrades obişnuia să ia în râs pe autorii de tragedii pentru vina de a folosi forme de nimeni
întrebuinţate în vorbirea obişnuită, cum ar fi inversiunea Stoiidrcj v ano înlocdediro Suiidrwv, ori expresii ca oe8ev
şi eyw 6e viv, sau iarăşi 'AxiXXewc irepi în loc de nepl 'AxiAXewc şi câte altele, în 1459 a realitate, tocmai faptul
că toate aceste forme nu se întâlnesc în vorbirea obişnuită constituie caracterul original al exprimării; lucru de care el
n-avea habar.
A şti să te slujeşti după cuviinţă de fiecare din mijloacele arătate - şi de numele duble şi de provincialisme - e o mare
5
calitate; cu mult cel mai de preţ e însă darul metaforelor. Dintre toate, singur el nu se poate învăţa de la alţii, şi e şi
dovada unei
97
ARISTOTEL
fericite predispoziţii: căci a face metafore frumoase înseamnă a şti să vezi asemănările dintre lucruri.
Dintre nume, în general, cele duble se potrivesc mai bine cu
10. ditirambii, cele de circulaţie restrânsă cu versul epic, metaforele
cu cel iambic. In poezia epică, pot fi utilizate toate formele aci pomenite; în trimetrii iambici, din pricină că se
apropie cel mai mult de graiul vorbit, potrivite sunt singure numele întrebuinţate şi în vorbire: cuvântul obştesc,
metafora şi podoaba.
15 Despre tragedie, sau despre imitaţia săvârşită pe calea acţi-
unii, cele spuse până aci pot fi socotite îndestulătoare.
.t!0K" ' XXIII
,«-l Trecând acum la imitaţia în formă de poveste versificată, e
*" evident, în primul rând, că subiectele pe care le tratează trebuie să
aibă aceeaşi alcătuire dramatică pe care o au subiectele tragediilor:
să poarte asupra unei singure acţiuni, întregi si complete, având un
20 început, un mijloc şi un sfârşit, pentru ca - una şi întreagă, ca orice
organism - să poată produce desfătarea care-i e proprie. Evident, iarăşi, că alcătuirea subiectelor poeziei epice nu
poate fi aceeaşi ca a subiectelor istoriei, în care, în mod necesar, expunerea nu e a unei acţiuni, ci a unei epoci, mai
exact a tuturor evenimentelor petrecute înlăuntrul unei epoci în legătură cu unul sau mai multe personaje, oricât de
întâmplător ar fi raportul în care s-ar găsi unul
25 faţă de celelalte. Aşa cum biruinţa navală de la Salamina şi
înfrângerea carthaginezilor în Sicilia s-au petrecut cam în aceeaşi vreme, fără să fi năzuit câtuşi de puţin spre acelaşi
ţel, tot astfel, într-o serie de ani succesivi, un eveniment se poate câteodată produce după altul, fără ca din ele să
rezulte o unică urmare. Cei mai mulţi poeţi nu fac totuşi altfel. Iacă de ce, aşa cum am mai
30 spus-o, comparat cu ceilalţi, Homer se arată meşter desăvârşit şi
în această privinţă: pentru că nu se apucă să povestească războiul întreg, măcar că va fi avut şi el un început şi un
sfârşit. (Subiectul
98
IH3ETICA XXII 1459 a 7-XXIV 1459 b 19
ar fi fost, de buna seamă, prea vast şi anevoie de cuprins dinlr-o singură privire). Chiar de întindere măsurată, de
altminteri, n-ar fi fost mai puţin complicat de varietatea întâmplărilor. In forma îa care s-a oprit, poetul şi-a ales ca
subiect o singură parte a războiului, iar de multe din celelalte se slujeşte ca de simple episoade; în felul acesta,
catalogul corăbiilor şi alte asemenea episoade îi dau prilej să-şi varieze poemul. Ceilalţi poeţi, în schimb, preferă să-
şi aleagă un singur personaj, o singură perioadă şi o singură acţiune în mai multe părţi, ca autorul Cipriilor şi al Micii
Iliade. Aşa se face că, din Iliada şi din Odiseea, abia de se pot scoate o tragedie sau două din fiecare, câtă vreme din
Ciprii se pot scoate multe, iar din Iliada cea Mică mai bine de opt: Judecata armelor, Filoctet, Neoptolem, Eurypylos,
Odiseu cerşetor, Lacedemonienele, Căderea Troiei, - în sfârşit întoarcerea corăbiilor, Sinon si Troienele.
35
1459 b
XXIV
Mai departe, trebuie ca epopeea)să înfăţişeze aceleaşi varietăţi pe care le înfăţişează tragedia; să fie, cu alte cuvinte,
simplă, sau complexă, sau de caracter, sau patetică. Cu excepţia muzicii şi a elementului spectaculos, elementele
uneia şi ale celeilalte sunt aceleaşi: epopeea are şi ea nevoie de răsturnări de situaţii, de recunoaşteri şi de suferinţe,
după cum are nevoie de gânduri alese şi de exprimare frumoasă. Toate, însuşiri puse în valoare pentru întâia oară în
chip desăvârşit de Homer. într-adevăr, fiecare din poemele lui e aşa fel alcătuit încât Iliada ni se înfăţişează simplă şi
patetică, iar Odiseea complexă (e doar plină de recunoaşteri) şi de caracter. Fără a mai pomeni că, în materie de
limbă şi de cugetare, autorul lor îi întrece pe toţi.
Epopeea se deosebeşte totuşi de tragedie, când e vorba de întinderea subiectului şi de metrul în care e scrisa.
în ce priveşte întinderea, limită îndestulătoare e cea arătată: care îngăduie să se îmbrăţişeze într-o singură tratare
începutul şi
10
15
99
ARISTOTEL
20 ^ sfârşitul acţiunii. Această măsură s-ar atinge dacă poemele ar fi
mai puţin lungi decât ale poeţilor de altădată, apropiindu-se de
v-p durata tragediilor jucate într-o singură reprezentaţie.
Ş Pentru a-şi spori întinderea, epopeea dispune de un mijloc al
ei important, pe care nu-l are tragedia, lipsită cum e de putinţa de
25 a imita cele mai multe din faptele întâmplate în acelaşi timp şi
restrânsă la cele petrecute pe scenă şi reprezentate de actori, în epopee, în schimb, unde e vorba de o povestire, e cu
putinţă să se înfăţişeze multe din întâmplările petrecute în acelaşi timp; mulţumită lor, dacă sunt într-adevăr legate cu
acţiunea principală, amploarea operei creşte. Poema dobândeşte astfel o calitate care-i îngăduie să atingă măreţia, să
varieze interesul ascultătorului, să
30 se îmbogăţească cu episoade deosebite unele de altele, câtă vreme
- din pricină că satură repede - uniformitatea e pricina căderii tragediilor.
O" Cât priveşte metrul, adoptarea celui eroic e rodul experienţei.
Dacă cineva s-ar gândi să întreprindă o imitaţie narativă într-un alt soi de măsură, sau în mai multe, ar părea
nelalocul său. într-adevăr, din toate felurile de metri, nu-i altul mai aşezat şi mai amplu
35 decât cel eroic, - ceea ce-i şi îngăduie să facă loc cu cea mai mare
uşurinţă cuvintelor rare şi metaforelor, - aşa cum şi imitaţia de formă narativă e mai maiestuoasă decât celelalte feluri
de poezie. Metrul iambic, în schimb, şi tetrametrul trohaic exprimă mişcarea,
1460 a din care pricină unul e potrivit pentru danţ, iar altul pentru acţiune. Cu atât mai nelalocul lui ar fi cine s-ar
apuca sa amestece toate soiurile acestea de versuri, ca Hairemon. Nu-i vorbă, nimeni nu s-a gândit să compună un
poem de oarecare amploare în alt vers decât cel eroic; aşa cum am mai spus-o, natura însăşi ne învaţă să alegem
metrul potrivit fiecărui gen de compoziţie.
5 Demn de lauda în atâtea alte privinţe, Homer mai trebuie
lăudat şi pentru că - mai bine decât orice alt poet - ştie care trebuie
V să-i fie rolul în economia operei. Poetul e dator să vorbească cât
*•'.. • v mai puţin în numele propriu, pentru că nu asta face din el un imi-
•,..;• tator. Alţi autori nu fac decât să se scoată întruna pe ei la iveală; de
_____POETICA XXIV 1459 b 20-)1460 a 35
imitat nu imită decât puţin şi rar. Homer, în schimb, după o introducere de câteva vorbe, pe dată pune în scenă un
bărbat, o femeie, 10 ori vreun alt personaj; şi nu lipsiţi de caracter, ci fiecare cu caracterul lui.
Ce trebuie căutat într-o tragedie, e elementul miraculos. Ira- ^ Uf
tionalul - de care depinde în cea mai mare măsură miraculosul ^V4*"* * îşi are locul mai curând în epopee, pentru
motivul că eroul nu se vede. Aduse pe scena, amănuntele fugăririi lui Hector - grecii * 15 stând fără să ia parte
la urmărire, Ahile făcându-le semn cu capul - ar stârni râsul; în epopee, scapă observaţiei. Miraculosul e de altminteri
plăcut; dovadă faptul că toţi câţi au de povestit ceva o fac adăugând şi de la ei, ca să-şi desfete ascultătorii.
Tot Homer i-a învăţat pe ceilalţi cel mai bine cum să mintă cu socoteală. Vreau să spun judecăţile mincinoase, într-
adevăr, de 20
câte ori un lucru care există sau se întâmplă aduce după sine un alt lucru care există sau se întâmplă, oamenii îşi
închipuie că, de vreme ce al doilea există, primul trebuie să fi existat sau să se fi întâmplat şi el: socoteală evident
greşită. Din această pricină, de câte ori primul fapt e o minciună, mulţumită căreia există sau se întâmplă în chip
necesar altul adevărat, suntem împinşi să le luăm împreună: pentru că mintea, ştiind că cel de-al doilea există, se lasă
amăgită 25
să creadă şi în existenţa celui dintâi. O pildă de asemenea judecată greşită e în scena Băii.
Decât întâmplări posibile anevoie de crezut, trebuie preferate mai curând întâmplările imposibile oi înfăţişarea de a fi
adevărate. Subiectele, de altă parte, n-ar trebui alcătuite din părţi iraţionale. (!el mai bine e când nu cuprind nici un
element iraţional. Dacă lucrul e cu neputinţă, locul iraţionalului e în afara acţiunii propriu-zise (ca, în Oedip,
nedumerirea eroului asupra morţii lui Laios), iar 30 nu în plină desfăşurare a faptelor, cum e istorisirea
jocurilor pitice în Electra, ori în Misicnii, personajul mut, venit din Tegea până în Misia. A pretinde că altminteri s-ar
irosi subiectul e ridicol^ vreme ce asemenea subiecte n-ar Dacă, totuşi, cineva încearcă si izfmte&t@>"s.ăjtleia.
actiiiitiuw aspect l 35
774130
ARISTOTEL
plauzibil, absurdul trebuie şi el luat de bun; e doar evident că amănuntele iraţionale povestite în Odiseea în legătură
cu debarcarea eroului ar fi părut inacceptabile, tratate de un poet prost; mulţumită
1460 b atâtor alte daruri, Homer izbuteşte totuşi să le ascundă, făcând plăcut până şi absurdul.
Graiul trebuie „lucrat" în părţile unde acţiunea lâncezeşte şi unde nu se dă expresie nici caracterelor, nici cugetării.
Altminteri,
5 un grai prea strălucit întunecă deopotrivă relieful caracterelor şi al
cugetărilor.
XXV
Despre probleme şi dezlegările lor, de câte feluri sunt şi care, se poate lămuri bine cine priveşte lucrurile cum
urmează.
De vreme ce poetul e un imitator, ca pictorul sau orice alt artist, imitaţia lui trebuie să redea neapărat lucrurile într-
unul din
10 aceste trei chipuri: fie cum au fost sau sunt, fie cum se spune sau
par a fi, fie cum ar trebui să fie. Lucrurile acestea le exprimă în-tr-un grai ce nu exclude nici provincialismele, nici
uzul metaforelor. Mai sunt apoi o seamă de anomalii de limbaj, îngăduite poeţilor. Trebuie adăugat, de asemenea, că
criteriul corectitudinii nu e acelaşi în politică şi în poezie, cum nu e aceHâsTm^^^^^
15 artă şi poezie. Greşelile proprii acesteia din urmă sunt de două
feluri: unele împotriva firii ei, altele întâmplătoare. Dacă avem a face cu o neputinţă de a imita modelul ales, greşeala
e împotriva poeziei; dacă însă păcatul stă în faptul de a nu-şi fi ales bine obiectul de imitat, - cum ar fi un cal ce şi-ar
ridica în acelaşi timp amân-
20 două picioarele din dreapta, - ori priveşte o anumită artă (medicina
sau oricare alta), ori duce la înfăţişarea cine ştie căror lucruri imposibile, greşeala nu e împotriva poeziei. Aşa fiind,
dificultăţile cuprinse în diferitele probleme trebuie dezlegate ţinând seamă de aceste consideraţii .
Mai întâi, cele împotriva artei însăşi.
102
jPOETICA XXIV 1460 a 36-XXV 1461 a 7
înfăţişează cumva lucruri imposibile? Săvârşeşte o greşeală. Greşeala nu mai există, însă, dacă poetul şi-atinge ţelul
urmărit (care anume, s-a spus), sau dacă în felul acesta izbuteşte să facă 25
mai impresionantă partea unde se găsesc imposibilităţile, ori vreo alta parte. Pildă, fugărirea lui Hector. Dacă, totuşi,
ţelul ar fi putut fi atins mai mult sau mai puţin bine şi fără călcarea regulilor artei, greşeala nu e îndreptăţită. Căci, în
măsura în care e îngăduit, greşeala trebuie evitată cu totul.
Se mai poate pune şi întrebarea de care din cele două categorii ţine greşeala criticată: e cumva împotriva poeziei, ori
e din cele a căror legătură cu ea e numai întâmplătoare? într-adevăr, e 30
mai mic păcatul cui nu ştie că o căprioară n-are coarne, decât al cui ar zugrăvi-o potrivnic legilor imitaţiei.
Tot aşa, dacă se aduce poetului învinuirea că n-a înfăţişat fidel ce vroia să înfăţişeze, arc dreptul să răspundă că l-a
înfăţişat, poate, cum trebuia să fie. Aşa cum Sofocle spunea de eroii lui că „sunt cum ar trebui să fie, iar ai lui
Euripide, cum sunt aievea". Şi cu asta se înlătură obiecţia.
Dacă, mai departe, s-ar obiecta că lucrul înfăţişat de poet nu-i 35
în nici unul din aceste două feluri, s-ar putea răspunde că e aşa cum şi-l închipuie oamenii. Cazul poveştilor cu zei,
despre care nu-i dat să se spună nici mai bine, nici mai adevărat, ci, poate, cum credea Xenofan. Oricum,răspunsul e:
„aşa crede lumea".
E posibil, iarăşi, ca despre unele reprezentări ale poeţilor să nu se poată spune ca ar fi mai bune decât suntem
deprinşi să le vedem, 1461 a ci să se potrivească cu ce era altădată, ca în versul despre arme:
„...cu suliţele drepte, înfipte în mâner...". Aşa era atunci obiceiul, pe care-l mai au şi acum ilirii.
Când e de hotărât dacă un lucru spus ori săvârşit de un personaj e frumos ori ba, gândul nu trebuie să ne meargă
numai la 5 fapta sau vorba din discuţie, pentru a vedea în ce măsură e aleasă ori urâtă, ci şi la cel ce a
săvârşit-o sau a spus-o, la persoana căreia se adresează, la împrejurare, la condiţii, la pricină, bunăoară în
103
ARISTOTEL
vederea unui mai mare bine, pentru a şi-l procura, ori a unui rău mai mare, pentru a-l evita.
O altă serie de nedumeriri j>gmU^ m i n te la îne-
10 leşul expresiilor. Bunăoară, precizarea: „întâi catârii", cu presupu-
nerea că ar fi vorba de un provincialism: se poate, într-adevăr, ca poetul să nu se fi gândit la catâri adevăraţi, ci la
paznici. Aşijderi, când zice despre Dolon: „slut era la înfăţişare", nu vrea să spună că era schilod la trup, ci urât la
chip; aşa cum cretanii spun „frumos la înfăţişare", în loc de „frumos la chip". Şi iarăşi, în porunca: „amestecă-l mai
tare", nu-i vorba de un vin mai concentrat, 15 ca pentru beţivi, ci numai amestecat mai iute.
Alte lucruri sunt spuse metaforic, ca în versurile:
„... toţi ceilalţi, şi zei şi războinici,
dormeau noaptea-ntreagă..."; ceea ce nu-l împiedică pe poet să adauge, cu acelaşi prilej:
„... când se întoarce spre câmpia troiană (...se minunează) de sunetul flautelor, al fluierelor şi de larmă...".
„Toţi" e folosit aci metaforic în loc de „mulţi", pentru că a 20 zice „totul" e un fel de a zice „mult". La fel
„singură" din versul
„singură n-are parte", pentru că lucrul mai bine cunoscut e, într-un f el, unic.
Altele se explică prin prosodie, cu ajutorul căreia Hippias din Tasos înlătura dificultăţile din versurile:
„...îi îngăduim să dobândească slavă..." şi:
„... parte din el putrezeşte de ploaie...".
Altele, mulţumită unei bune despărţiri a cuvintelor, ca în versurile lui Empedocle:
25 „...pe dată făcutu-s-au muritoare lucruri deprinse înainte cu
nemurirea şi s-au amestecat cele înainte curate...".
Altele, luând seama ]a înţelesul îndoielnic al vreunei expresii, ca în versurile:
„... trecură mai bine de două părţi ale nopţii...", unde „mai bine" se poate înţelege în două feluri.
104
POETICA XXV 1461 a 8-l461 b 15
Altele, în sfârşit, se lămuresc în lumina anumitor deprinderi de vorbire. Unui amestec de vin şi apă i se zice vin; în
acelaşi chip, poetul pomeneşte de „pulpare de cositor de curând lucrat". Sau numim „bronzări" pe cei ce lucrează
fierul, uzând de o libertate egală cu a celor ce spun despre Ganimede că „... toarnă vin lui Zeus", ca şi cum zeii ar bea
vin. Această exprimare ar putea fi de altminteri şi metaforică.
Când un cuvânt oarecare pare a ascunde în el o contradicţie, trebuie văzut câte feluri de înţeles poate avea în fraza
unde se află. în exemplul: „acolo opritu-s-a lancea de bronz", bunăoară, în câte chipuri se poate lua „a fi oprit acolo".
Punându-ne întrebarea dacă lucrurile stau aşa sau aşa, avem cele mai multe şanse să înţelegem cum trebuie, spre
deosebire de atitudinea la care face aluzie Glaucon, când învinuieşte pe unii critici că emit întâi ipoteze absurde, apoi
le decretează ei înşişi adevărate, pentru ca în cele din urmă, să tragă din ele concluzii: criticând ce li se pare că ar fi
spus poetul, ori de câte ori nu se potriveşte cu propria lor închipuire. Fapt verificat în cazul lui Icarios, pe care au
început prin a-l crede de neam spartan, găsind apoi ciudat că Telemah nu-l întâlneşte la venirea în Lacedemona.
Poate că lucrurile stau aşa cum spun cei din Kefalonia: cum că Odiseu şi-ar fi luat nevastă din neamul lor şi că
numele omului ar fi fost Icadios, iar nu Icarios. S-ar putea dar ca nedumerirea să se fi ivit dintr-o greşeală.
In general vorbind, folosirea imposibilului îşi găseşte motivarea fie în cerinţele operei
poeJice^fie_îrjLid£alizareaâdevărului, fie în credinţa obştească.. In legătură cu cerinţele poeziei, nu trebuie uitat ca
o imposibilitate lesne de crezut e preferabilă unui fapt anevoie de crezut, chiar posibil. Oameni cum sunt cei pictaţi
de Zeuxis se poate să nu existe: cu atât mai bine, însă, că-s mai frumoşi, pentru că modelul trebuie depăşit.
Iraţionalul, la rândul lui, se poate explica prin conformitatea cu ceea ce se spune îndeobşte; aşijderi, prin arătarea că
în anumite împrejurări nici nu mai poate fi vorba de iraţional, întrucât e verosimil să se întâmple uneori şi lucruri
neverosimile.
30
35
1461 b
10
15
ARISTOTEL
Când e vorba de spuse ce par contradictorii, trebuie examinate la fel ca în discuţiile dialectice, - dacă e vorba de
acelaşi lucru, în aceeaşi legătură de idei şi cu acelaşi înţeles, - pentru a vedea dacă şi poetul se găseşte cumva în
contrazicere fie cu propriile lui afirmaţii, fie cu judecata oricărui om inteligent.
învinuirea de iraţionalitate sau de răutate e îndreptăţită ori de 20 câte ori poetul se slujeşte fără nevoie fie de
iraţional (ca Euripide,
de intervenţia lui Aigeus), fie de răutate, cum e rolul lui Menelau din Orcste.
( Criticile aci examinate purced aşadar din cinci feluri de a pri-
& vi lucrurile: ca imposibile, iraţionale, vătămătoare, contradictorii şi
potrivnice regulilor artei. La rândul lor, soluţiile se cer găsite pe te-
25 : meiul acestor cinci puncte de vedere şi sunt douăsprezece la număr.
XXVI
Cineva şi-ar putea pune acum întrebarea dacă imitaţia care îmbracă forma epopeii e superioară celei tragice, ori
dimpotrivă. Dacă superioară e imitaţia mai puţin grosolană, - şi se poate numi astfel cea care se adresează unui public
mai ales, - e prea evident că o artă care nu lasă nimic neimitat e grosolană. Intr-adevăr, ca şi cum privitorii n-ar fi în
stare să priceapă fără adăugirile lor, cei ce 30 săvârşesc imitaţia se dedau la tot soiul de mişcări, la fel cu proştii
cântăreţi din flaut, ce se fac ghem ca să înfăţişeze aruncarea discului, ori hărţuiesc pe şeful corului de câte ori cântă
Scila. La fel stau lucrurile şi cu tragedia. Cusurul ei, se spune, e cusurul pe care actorii de altădată îl găseau urmaşilor
lor în meserie, când 35 Mynniskos numea pe Callippides „maimuţa" pentru gesticulaţia
1462 a lui exagerată şi când faima lui Pindar nu era nici ea mai bună. în situaţia celor din urmă faţă de cei dintâi s-ar
găsi arta tragică întreagă faţă de epopee. Ba, se mai pretinde că cea din urmă s-ar fi adresând unui public subţire, în
stare să se dispenseze de limbajul gesturilor, câtă vreme tragedia ar fi pentru oamenii de rând; şi dacă
106
POETICA XXV 1461 b 16-XXVI 1462 b 10
chipul cum săvârşesc imitaţia nu se poate numi decât grosolan, inferioritatea ei e evidentă.
Acestor învinuiri li se poate răspunde, în primul rând, că nu 5
privesc poezia, ci meşteşugul actoricesc, câtă vreme de gesturi abuzează şi recitatorii de epopei, ca Sosistratos, ori
participanţii la întrecerile muzicale, ca Mnasitheos din Opunt. în al doilea rând, că nici gesticulaţia nu-i toată de
condamnat, - dacă nu se condamnă danţul, - ci numai gesticulaţia actorilor proşti: de care era învinuit Callippides şi
de care sunt învinuiţi astăzi şi alţii, din cei ce imită femeile de proastă condiţie. La fel cu poezia epică, de 10
altminteri, po^j^ţrj^ă_îşipiodiice„efe_ctul sil arăvreo mi şc are; sirrrpîâ~cTtîre arată limpede de ce fel de tragedie.e
vorba- Dacă dar, în celelalte privinţe, tragedia e superioară_epO£eii, nu-i spus că învinuirea pomenită i se adresează
numaidecât.
Superioară mai e tragedia şi pentru că, având toate elemen- ? Jele epopeii, - i se întâmplă doar să se slujească până
şi de metrul 15
ei, — mai are pe deasupra unele apreciabile elemente proprii, ca muzica şi elementul scenic, mulţumită cărora
desfătarea privitorului e considerabil sporită. Mai are apoi darul să ofere tablouri pline de relief, la citire şi la
reprezentare, fără a mai vorbi de acela de a atinge ţelul firesc al fiecărei imitaţii în limite mai restrânse decât ale
epopeii. (Ce e concentrat produce mai multă plăcere decât ce 1462 b se întinde pe un timp îndelungat: e destul să ne
gândim la ce s-ar întâmpla dacă Oedipu] lui Sofocle ar fi pus în atâtea versuri câte are Iliada.)
s\
*- %
îmbrăcată în haină epică, imitaţia are de altminteri mai puţină- y -^ unitate. Dovadă, faptul că din oricare epopee se
pot scoate ma^ multe tragedii. Aşa fiind, dacă autorii de poeme epice s-ar apuca să exploateze un singur subiect
tragic, ori ar face-o cu conciziune, şi atunci ar părea firav, ori dacă i-ar da lungimea cerută de hexametru
l
- apă chioară. Când pretind că epopeea are mai puţină unitate l
_decât tragedia, vreau să spun că e împletită din mai multe acţiuni: aşa cum Iliada şi Odiseea sunt constituite din
multe asemenea părţi, fiecare cu întinderea ei, măcar că aceste două epopei sunt cât 10
107
t
ARISTOTEL
15
se poate de desăvârşite şi, în măsura posibilului, imitaţii ale unei acţiuni unitare.
Dacă, prin urmare, tragedia e superioară epopeii în toate aceste privinţe, si-i mai e superioară şi prin ceea ce
constituie efectul propriu fiecărei arte (doar desfătarea pe care o produce nu trebuie să fie oricum s-ar nimeri, ci cum
am arătat-o la vreme) e evident că întrupează o mai aleasă formă de artă, ca una care-şi atinge ţelul într-un chip mai
deplin decât epopeea.
Despre tragedie şi despre epopee considerate în ele însele şi în elementele lor, despre numărul şi deosebirile acestora,
despre pricinile ce le fac bune ori rele, aşijderi despre criticile aduse şi despre răspunsurile de dat, - cele spus până
aci sunt de ajuns. Despre poezia iambică şi comedie...
COMENTARIU
Cifrele iniţiale ale fiecărui paragraf indică rândul textului original unde figurează cuvântul sau fraza asupra căreia
poartă desluşirile.
8.„Despre poezie în sine"(iTep\ TTOITITLKTÎC aurfic). 1447 a Ca în pasajele IV 1488 b 4 şi XXV 1460 b 15,
TTOITITLKTI are aci înţelesul de „poezie", nu de „meşteşug poetic". Ceea ce-şi propune aşadar să cerceteze, în
primul rând, Aristotcl e natura însăşi a poeziei, esenţa ei (care e, cum se va arata îndată, imitaţie), apoi feluritele
aspecte specificate.
8. „Felurile" de poezie de care înţelege să vorbească autorul sunt înşirate în rândurile 13-l4: epopeea, tragedia, come-
dia, ditirambul şi (adăugat ceva mai departe: 1447 b 26) nomul.
8, „Puterea de înrâurire" redă grecescul Suvajiic, care înseamnă, la propriu, „vigoare, putere" şi care, în Poetica,
exprimă darul de a atinge un anumit rezultat sau efect indicat prin termenul epyov. Acest rezultat, în cazul
producţiilor literare, nu-i altul decât desfătarea proprie fiecărui gen de poezie: oiiceia T)6ovîf. Cf. Introducerea, p. 41
şi, mai departe, comentariul la IX 1451 b 23; XXV 1460 b 24; XXVI 1462 a 11,1462 b 13-l4.
9. MOGoc, tradus aci prin „materia", prezintă în paginile Poeticei accepţiuni felurite, studiate amănunţit de
Vahlen, Beitrăge zu Aristoteles Poetik, pp. 236-239. Cu nuanţele arătate in marginea fiecărei întrebuinţări, înţelesul
lui general e „subiect, conţinut": împletirea de fapte alcătuind miezul fiecărei creaţii poetice, concepută ca dramă.
111
D. M. PIPPIDI
10.„Câte şi ce fel de p ă r ţ i". Elementele calităţi ve şi cantitative proprii fiecărei varietăţi de poezie, în cazul special
al tragediei, primele sunt analizate în cap.VI (1450 a 8 şi urm.), celelalte în cap. XII (1452 b 14 şi urm.).
14.„Poezia ditirambică ".La obârşie (cea dintâi a lui menţiune datează din veacul al VH-lea şi se întâlneşte la
Arhiloh, fr. 77 Diels; cf. acum şi faimoasa inscripţie din Păros publicată de Kontoleon, 'ApxaioX. 'E4>r)uepic, 1952,
pp. 32-95 (alte două fragmente, mai vechi, în IG XII suppl. pp. 212-214), din care se înţelege că poetul şi-ar fi
compus cântul în legătură cu introducerea în patrie a unor rituri dionisiace, până la o vreme respinse, apoi acceptate
de parieni în urma consultării unui oracol), ditirambul pare a fi fost o compunere de caracter religios, legată de cultul
lui Dionysos, cântată de un cor de cetăţeni întovărăşiţi de flaut în jurul altarului zeului. Onoarea născocirii lui e
atribuită de Herodot 123 lui Arion din Methymne, a cărui activitate s-ar fi desfăşurat, după spusa aceluiaşi istoric, în
Corint. Atribuţia e întărită de mărturia lexiconului Suda, care pune în seama legendarului cântăreţ meritele de a fi
fost „descoperitorul genului tragic" (TpayiKoi) rpoirou €ijp€TT|c) şi de „a fi alcătuit primul cor" (irpto TOC \6pov
oriioai), în împrejurări care nu ne sunt cunoscute şi asupra cărora nu putem face decât supoziţii. (Asupra interpretării
textului din Suda, ca şi a lui Arion îndeobşte, v. Mărio Untersteiner, Le origini della Tragedia, pp. 216-226.) Cu
vremea, din liric, cum fusese la început, înrâurirea câtorva poeţi avea să facă din ditiramb un gen pe jumătate
dramatic sau, cu terminologia lui Aristotel, „imitativ" (Probi., XIX 15,918 b 18). Astfel se înfăţişa în veacul al I V-
lea, şi aceasta explică repetatele menţiuni al căror obiect e în Poetica, alături de tragedie şi de comedie. O cercetare
amănunţită a fragmentelor de ditirambi ajunse până la noi şi o încercare de reconstituire a evoluţiei genului, la A.W.
Pickard-Cambridge, Dithyramb, Tragedy and Comedy, pp. 5-82; cf. şi Ditirambografi: Testimonianze e frammenti.
A cura di Carlo Del Grande, Napoli, f.d.
14. „Cea mai mare parte din meşteşugul cân-tatului cu flautul si cu cithara". Cum rezultă din
112
COMENTARIU LA POETICA I 1447 a_______
cizările rândurilor 23-24, e vorba de muzică instrumentală
ura si nu, cum s-ar putea crede, de obişnuitul acompaniament al
ersurilor „lirice". Cf. A. Frenkian, Mimesis şi muzica, 1932,
38 si urm., iar despre cithara menţionată în chip repetat în text,
Theodore Reinach, La guitare dans l'art grec, „Rev. des Et.
grecques", VIII, 1895, pp. 37l-378, şi Carlo Del Grande,
Espressione musicale dei poeţi greci, p. 5,17, cu fig. l.
15. „Imitaţii". Cuvântul redă numai în parte înţelesul grecescului n i ^ TI o ic, care, aşa cum s-a arătat în Introducere,
p. 45 urm., nu are, la Aristotel, valoarea unei reproduceri mecanice a realităţii înconjurătoare, ci indică o activitate
creatoare, în condiţiile arătate în cap. IX. Asupra semnificaţiei termenului în gândirea platonică, am avut prilejul să
stărui în Introducere, p. 16 (o interpretare deosebită la J. Ţaţe, Plato and „Imitation", „Class. Quarterly", XXII, 1928,
p. 161 urm.; cf. şi W.J. Verdenius, Mimesis. Plato 's doctrine of artistic imitation and his meaning to us, Leiden,
1949); asupra „imitaţiei" la Aristotel, în afara altor lucrări citate ocazional în Introducere si în Comentariu, vezi
Umberto Galii, La mimesi artistica secondo Aristotele, în „Studi Italiani di Filologia classica", N.S., IV, 1926, pp.
287-313 şi A. Frenkian, op. cit., pp. 19-22, asupra „imitaţiei" în gândirea estetică a celor vechi îndeobşte, H. Koller,
Die Mimesis in der Antike. Nachahmung, Darstellung, Ausdruck, Bern, 1954.
18. „C u l o r i şi forme". Comparaţia poeziei cu artele plastice, contopite sub semnul „imitaţiei", care va reveni
deseori în paginile Poeticei, e statornică la Platon (Rep., II 373 b; X 603 b) şi va rămâne nelipsită la teoreticienii
posteriori ai frumosului, de la Arta lui Horaţiu (utpicturapoesis: v. 361) până la Laokoon-ul lui Lessing. Interesantă
între toate, sub acest raport, e o antiteză atribuită de Plutarh lui Simonidc şi reprodusă în De gloria Atheniens., 3: ...
Zinwvi'Srjc TT)I/ nev ûypacjnav TTO(T|OIV Trpoaayopeuei, 'TT)V Se TTOIT|OIV (wypacjnav oi |iev xpwVôi
icai axTJnaoiv ... Taiirâ
113
D.M. PIPPIDI
IJ'XT| KOI TPO'TTOIC |ii|jifjaewc Biacf)epouoi, TeXoc 6' dp.(J>OTepoic ev uirdiceiTai („Simonides numeşte
«pictura poezie mută», iar «poezia pictură grăitoare»,... care prin culoare şi desen... exprimă acelaşi obiect. Una de
alta se deosebesc prin materia folosită şi felul imitaţiei, dar ţelul amândurora e acelaşi").
19. „Cu meşteşug învăţat ori numai din deprindere". Meşteşug (re'xvri) e capacitatea de a dobândi anumite
rezultate întemeiat pe cunoştinţe a căror legătură cauzală stă limpede în mintea cui le foloseşte; deprinderea
(ouvrjSeia), capacitatea de a atinge aceleaşi rezultate cu ajutorul unor mijloace folosite în chip obişnuit fără altă
justificare decât aceea a eficacităţii lor, verificată prin practică.
20. „C u glasul". Ideea că glasul e cel mai „imitativ" dintre mijloacele la dispoziţia omului e lămurit afirmată de
Aristotel în Rhet., III (1) 1404 a 21: ..Ta ydp dvo'iaaTa ui^Tfuara eoTiv, u-irfipê Se icai f] c|>a)vf) iravTwv [U|
iT]TiicGJTaTU)v TWV uopiwv f|uîv („Căci cuvintele sunt şi ele imitaţiuni, iar glasul cea mai imitativă dintre
însuşirile noastre"). Cf. Platon, Cratyl., 423 b.
22. „în ritm şi grai şi melodie": ev px)9|iw tcal Xdyw icai dpiaovia (cf. Platon, Rep., III 398 d: TO jieXoc fK Tpiuv
eoTiv ouyKei|ievov? Xdyou Te ica\ dp(ioviac K al pu6|iou). In înţelesul metric al termenului, ritmul este, după
definiţia lui Aristoxenos, „o succesiune determinată de timpi" (xpdvtov Tctîc d4>opio|ae'vT|; cf. Quintil., IX 4,46:
„rhythmi, id est numeri, spatio temporum constant"): cu alte cuvinte, o succesiune de silabe lungi şi scurte, de timpi
forte şi de timpi slabi. Accepţiunea pe care i-o dă aci Aristotel e, evident, mai vastă; după expresia fericită a lui
Albeggiani, „quell'elemento di ordine e di rilievo nella successione, che applicato ai movimenti del corpo da la
danza, alia parola ii metro, unito all'armonia da la musica, con l'armonia e la parola da ii canto" (p. 61. Cf. şi
Bignami, La Poetica di Aristotel e, p. 149 urm.). La rândul ei, d p [i o v (a pare să fi indicat pentru greci o simplă
succesiune de note, cu alte cuvinte ceea ce numim astăzi melodic. „Armoniei", în înţelesul modern al
114
COMENTARIU LA POETICA I 1447 a
termenului, i se spunea, după împrejurări, ai)n4>wvia sau «ivTufru via (Aristot., Probi., XIX 17. Cf. A. Croiset, Hist.
de la litt. etecque3, II (Paris, 1933), p. 27, n. 3). Cu privire la capacitatea muzicii de a „imita" afectele, după
Aristotel, e de consultat încă Politica, V (VIII) 5, 8 urm.
27-28. „I mi t ă caractere, patimi şi f ap t e ".E limpede că Aristotel are în vedere dansul individual, „de caracter", a
cărui preţuire, la greci, pare să fi fost deosebită (cf. M. Emmanuel, La danse grecque, Paris, 1895; K. Latte, De
saltationibus Graccorum căpiţa quinque, Giessen, 1913; Warnecke s.u. Tanzkunst, în RE, IV A, 2233-2247) şi a
cărui tendinţă dramatic-mimetică e în repetate rânduri subliniată de autori, de la PI aton (Leg., II 655 d: [iinwaTa
Tpdirwv eiri Ta TT€pl rac x°pei'ac ev TTpaêai... KCU Ti/xac icai ff6eoi |ii|iin|aaoi până la Lucian, De săltat., 67:
TO 6c 6'Xov if6r| icai Ka\ TJTTOKpiv€o6ai fj opxT|oic eTrayyeXXeTcu („îndeobşte, dansul năzuieşte să exprime şi
să interpreteze caractere şi pasiuni"). Din acest dans avea să se desprindă şi să ajungă la mare preţ, mai ales în epoca
imperială, pantomima (L. Robert, Pantomimen im griechischen Orient, „Hermes", LXV, 1930, pp. 106-l22, de
completat cu V. Rotolo, II Pantomimo. Studi e testi, Palermo, 1957), al cărei repertoriu - în bună parte tragic - ne e
cunoscut din aluzii târzii. Cf. Athen., Deipnosoph., I 22 a; Suet., Calig., 57,4: „pantomimus Mnester tragoediam
saltauit quam olim Neoptolemus tragoedus ludis, quibus rex Macedonum Philippus occisus est, egerat"
(„pantomimul Mnester a interpretat tragedia, pe care o jucase cândva actorul Neoptolemos la jocurile în cursul cărora
a fost asasinat Filip, regele macedonenilor") şi, în general, asupra acestui gen de spectacole la Roma, L. Friedlaender,
Darstellungen aus der Sittengeschichte Roms in derZcit von Augustus bis zum Ausgang der Antonine, Zehnte Aufl.
bes. von G. Wissowa, II (1922), pp. 125-l34.
28. „A r t a c a r e ..." Ideea e subînţeleasă. Manuscrisele poartă: f) Se e ir o TT oi ia, ceea ce nu poate fi decât o
glosă stângace
115
D. M. PIPPIDI
strecurată în text. După pilda lui Ueberweg, cei mai mulţi editori suprimă astăzi cuvântul cTroiroiia, care lipseşte din
versiunea arabă.
29. „Cuvinte simple" (Xo'yoic 4>iXoîc). E vorba de proză, în opoziţie cu poezia, definită de Gorgias ca „vorbire
metrică": Xo'yov ^\ov\a jierpov (Hei., 9 = Diels, Fragm. d. Vorsokratikei5 (Berlin, 1935), II, p. 290). Cf. Platon,
Gorgias, 502 c: ei TIC irepuXoiTo rfjc TroiTJaewc Traorjc TO T e jieXoc K ca TOV pu6[i6v icai TO (icrpov, aXXo
TI fj Xdyoi yiyvovTai TO Xeiiro'nevov: „de ia cineva poeziei melodia, ritmul şi măsura, ceea ce rămâne nu-s doar
cuvintele?"
1447 b 9. „N-are un nume al ei" (dvu'i/unoc Tuyxava
ouaa). 'Avcjvu|ioc e o conjectură a lui Bernays, confirmată de traducerea arabă şi unanim adoptată de editori. Cât
priveşte ideea pe care o exprimă, lipsa unei denumiri comune deopotrivă producţiilor literare în proză şi în versuri,
Gudeman observă ca singură limba germana posedă un asemenea termen în cuvântul Dichtung(p.86).
10.„Mimii unui Sofron ori Xe n ar ho s". Scriitori siracusani din veacul al V-lea (cel de-al doilea, fecior al celui
dintâi), autori ai unui soi de tablouri dialogate, în proză, din viaţa rustică sau orăşenească, foarte gustate, zice-se, de
Platon (Athen., XI 504 b; Diog. Laert., III 13,18). Puţinele fragmente ajunse până la noi sunt editate de Georg
Kaibel, Comicorum Graecorum fragmenta, voi. I (Berlin, 1899), completat de Demianczuk, Supplc-mentum
Comicum, Krakow, 1912.0 ediţie mai nouă e aceea a lui Alessandro Olivieri, I frammenti della commedia greca e
dcJ mimo nella Sicilia e nella Magna Grecia, Napoli, 1930 (cf. şi P. Chantraine, Un nouveau fragment de Sophron,
„Rev. de Philo-logie", LXI, 1935, pp. 22-32, comentând textul publicat de Medea Norsa şi Girolamo Vitelli în „Studi
Italiani di Filologia Classica", X, 1933, p.119). Problemele puse de apariţia şi de dezvoltarea genului, în raporturile
lui cu comedia, sunt tratate de F. Bernini,
116
COMENTARIU LA POETICA I 1447 b
Studisulmimo, Pisa, 1915; cf. Melina Pinto Colombo, IImimo di Sofrone e di Senarco, Firenze, 1934.
11. „Dialogii socratici". Scrieri dialogate, de felul binecunoscutelor opere ale lui Platon şi ale altor discipoli ai
filozofului desculţ". După un citat păstrat de Diogene Laertios (poate din dialogul ITepi TTOITITLJV), în judecata
Stagiritului genul s-ar fi situat la calea jumătate între producţiile poetice şi proza obişnuită: 4>T]o\ 8' ApiororeXTic
TTJV TWV Xdywv iScav atJToO |ieTa£u iroifinaToc d vai Kai ireôO Xdyou (III 24,37). Nu fără oarecare ironie va
fi pomenit dar aci, alături de mimii „imitativi" prin excelenţă, dialogii înaintaşului a cărui intransigenţă izgonise
„imitaţia" din Cetatea desăvârşită. Intenţia n-a scăpat, în orice caz, celor vechi, cum se poate deduce dintr-o aluzie a
lui Athenaios, II505 b: "Ojrnpov eicpdXXwv icai TT\V |ii|rriTiicf)v TTOITIOIV (scil. Platon), aii TOC 6e TOTJC
SiaXdyouc HIIITJTIKCJC ypcujâc, wv rf|C ISeaC ou8' aiHoc cupenic e ori v („izgonind din statul ideal pe Homer
şi întreaga poezie imitativă, Platon a scris el însuşi dialogi de caracter imitativ, fără a avea măcar meritul de a fi fost
născoci-torul genului"), în sensul celor de până aci, vezi acum reflecţiile lui Thomas Gould, în „Gnomon", 1962, p.
647: „On the purely polemical level the Poetics turns on to be a very clever piece of work indeed. Aristotle's most
direct thrust at Plato is his witty suggestion that Socratic dialogues are much truly poetic than nonmimetic verse,
such as that of Empedocles. Even here Aristotle does not mention Plato by name, but obviously an orthodox mem-
ber of the Academy could not have helped but read this, and indeed the entire essay, as a telling and pointed
challenge to the master's famous rejection of poetry". De asemeni, K. Gantar, în „Hermes",XCII, 1964, pp. 125-l28.
15. „Nu pentru imitaţia pe care o săvârşesc" wc Karâ TT)V HI'HTJOIV TToiT|Tac). Poezia fiind în ultima ei esenţă
niôic (1447 a 15; 1451 b 28-30), singur acela se va învrednici de numele de poet care săvârşeşte cu adevărat o
mutaţie, indiferent dacă în versuri (ca Hairemon, aci pomenit) ori
117
D.M. PIPPIDI
în proză, ca Sofron şi Xenarhos. Revine a spune că adevărata poezie nu-i legata de vers, cum avea s-o dovedească
toată evoluţia ulterioară a literaturii şi cum învaţă, până astăzi, teoreticieni cu vază ai subiectului. „L'espressione
prosastica non altrimente si distingue dalia poetica se non come la fantasia dai pensiero, ii poetare dai filosof are.
Ogni altra distinzione, fondata sulla distinzione fisica dei suoni articolati e delle loro varie collocazioni, e delle loro
sequelle di ritmi e metri, non mena e non puo mai menare ad alcun risultato, cosi per questa come per ogni altra delle
forme di espressione che veniamo passando in disamina; le quali tutte, apprese dall'esterno, presentano i medesimi
suoni, le medesime forme di collocazioni e di sequele, o solo labili ed illusorie differenze; e circa la differenza
dell'espressione poetica e della prosastica la questione in proposito si puo dire che sia stata bell'e terminata sin da
quando Aristotele ne addito l'insussistenza, osservando che vi sono filosofic in discorso legato o metrico e poesie in
discorso sciolto; ne e stato possibile, nei tempi moderni, ripigliarla mai con qualche felicită di ritrovamenti" (B.
Croce, La Poesia,Bari,1937,p. 12).
18.Empedocle din Agrigent (în Sicilia), trăitor în veacul al V-lea, autor al unui poem ştiinţific, Fkpi cf>xiaewc, şi al
altuia mistic, KaSapuoi. Fragmentele laDiels,Fragm. d.Vorsokr., I5,pp. 308-37l.Cf. şi EttoreBignone,
£inpec/odc,Tormo, 1916.
19 „Naturalist" (cjnjoioXo'yov [jiâXXov r\ TTOITITTJV). Părere împărtăşită şi de Platon (Theact., 152 e) şi de
Plutarh, De aud.poetis, 16c: Ta S' 'E|j.TT€8oicX<Eo\jc CTTTI icai flap|ievi8oii icai 0-npiaicâ. NiicavSpou KCU
yvwp.oXoyiai ©edyviSoc Xoyoi eioi ic€XPTlMV01 frapa TroiT|Tiicf|C ... TO (Jieipov K ai TOV oyKov, îva TO
ireôv 8iacj)ijyu)oiv („versurile lui Empedocle şi Parmenide, ori poemul lui Nicandros despre fiare, ori învăţăturile
lui Theognis, sunt compuneri ce n-au din poezie... decât metrul şi emfaza, cu ajutorul cărora se silesc să evite
platitudinea"). Cf. Lact., Inst. c/iu., II, 12,4: „Empedocles, quem nescias utrumne inter poetas an inter philosophos
numeres, quia de rerum natura uersibus scripsit" („Empedocle, pe care nu ştii de trebuie sa-l
118
COMENTARIU LA POETICA I 1447 b-II 1448 a
meri printre poeţi ori printre filozofi, deoarece a scris despre natură în versuri...").
"> l Hairemon. Poet tragic din veacul al IV-lea. Puţinele ştiri despre el sunt adunate de Dieterich, în RE, III 2025 (cf.
acum si L Campo, I drammi satireschi della Grecia, p. 85). Câteva fragmente ale Centaurului, în Nauck, Tragicorum
Graecorum Fragmenta2, pp. 784-785.
26. „Poezia nomilor". Nomos-ul e una din cele mai vechi forme de poezie religioasă greacă: un soi de cânt liturgic
pentru un singur glas, destinat a fi executat cu acompaniament de flaut sau chitară. Caracterul lui religios explică
numeroasele reguli si prescripţii al căror obiect era, şi acestea numele pe care-l poartă: vo|ioc înseamnă, într-adevăr,
„lege, datină". Pentru amănunte, cf. Carlo Del Grande, Nomos citaredico, în Intorno alle origini della tragedia edaltri
saggi, Napoli, 1936, pp. 119-l40.
U
1. „Imită oameni în acţiune" (uiiiouvTai oi |ju|ioiiu€voi TrpaTTovTac). A doua din cele trei diferenţe între chipurile
imitaţiei (1447 a 17). Statornicind ca obiect al imitaţiei poetice „personaje în acţiune" (în perfect acord cu Platon,
Rep., X 603 c, pentru care artele imitative îndeobşte n-au altă menire: TTpaTTovTac... dvSpwTTODC nLjieÎTai f)
uiHT]Tiicfi),Aristotel afirmă aci pentru întâia oară concepţia pe care, sub o formă uşor deosebită, o va dezvolta în
capitolul închinat tragediei, despre care ni se spune că e „imitarea unei acţiuni, şi numai în măsura în care e imitarea
unei acţiuni e şi imitarea celor ce o săvârşesc" (1450 b 3-4): concepţia unei poezii orientate spre exterior mai curând
decât spre lumea lăuntrică a creatorului, spre fapte mai curând decât spre simţiri (întrucât „şi fericirea şi nefericirea
decurg din fapte", citim m cap. VI 1450 a 17-l8), spre depersonalizare mai curând decât sPre „exprimarea în nume
propriu" (1460 a 6). Ca urmare, lipsa
119
1448 a
D. M. PIPPIDI
din planul lucrării a unei despărţiri special închinate poeziei lirice n-are de ce să ne surprindă (Th. Gomperz, Leş
penseurs de la Grece, trad. Reymond, voi. III, Lausanne-Paris, 1910, pp. 442-446; Rostagni, La Poetica2, pp. LXXV-
LXXIX). E dar de prisos să ne închipuim că locul ei ar fi fost în partea pierdută a lucrării, cum e de prisos să
presupunem că lipsa s-ar fi datorând caracterului „de actualitate" al tratatului, conceput ca o cercetare a genurilor
celor mai gustate în veacul al IV-lea (Bignami, La Poetica di Aristotele, p. 142). Asupra puţinei liricităţi a poeziei
greceşti îndeobşte, în opoziţie cu poezia latină şi cu cea modernă, cf. Rostagni, Poesia edestetica dassj'ca,„Riv. di
Filologia",N.S., V, 1928,pp. l-23 şi Geniogreco egenioromano nellapoesia, ibid., VII, 1929, p. 305 urm. (ambele
retipărite în volumul Classicitâ e spirito moderno, Torino,1939).
2. „Virtuoşi ori păcătoşi" (cmouSaiovc f] cjxruAouc). Cf. Categ., 8, 10 b 8 şi interpretarea lui S.H. Butcher,
Aristotle's Theory ofPoetry and Fine Art, p. 228 şi urm.
S.Polygnotos din Thasos , pictor de mare renume, trăitor în timpul războaielor medice. Pomenit de Aristotel în cap.
VI1450 a 27 pentru calităţile lui de „pictor de caractere" (dyaGoc f|9oypd<j>oc) şi în Pol., VIII (V) 5, 1340 a 37
pentru frumuseţea modelelor: 6ei UT) T d ncruawvoc Geupeîv TOIIC veouc, dXXd T d rioXuyviJTou icai ei TIC
d'XXoc TWV ypa<f)euv fj TWV dyaXuaTOTToiwv eoTiv f|6iicoc („nu operele lui Pauson trebuie să se deprindă a
le privi tinerii, ci pe ale lui Polygnotos, sau ale oricărui alt pictor sau sculptor meşter în redarea caracterelor").
Asupra operei lui, în general, cf. G. Meautis, Leş chefs-d'cEiivre de lapeinturegrecquc,Pfdns, 1939, pp. 12-41 şi 47,
unde se încearcă o explicaţie a termenului f)6iicdc.
6.Pauson din Efes, mai tânăr decât precedentul, a lăsat în urmă-i faima unui neîndurat zugrav al realităţii, în
aspectele-i cele mai puţin caracteristice (cf. citatul din Politica, reprodus în nota precedentă).
120
^COMENTARIU LA POETICA II 1448 a
7. Dionysios din Colo fon, contemporan cu Polygnotos. Despre el scrie Pliniu cel Bătrân, Nat. Hist. XXXV 113:
„Dionysius nihil aliud quam homines pinxit, ob id anthropographos cognominatus" („D. n-a pictat altceva decât oa-
meni, din care pricină a şi fost poreclit zugravul-de-oameni").
ll.Cleofon: scriitor altminteri necunoscut, citat încă o dată în cap. XXII 1458 a 20, pentru stilul său comun. Dacă e
unul si acelaşi cu omonimul pomenit de Lexiconul Suda printre poeţii tragici, e anevoie de spus. Oricum, nu ne-a
rămas de la el nici un fragment.
12.Hegemon Thasianul şi-a petrecut viaţa la Atena, în a doua jumătate a sec. al V-lea (Athen., IX 406 urm. şi XV
692; cf. A. Korte în RE, VII, 2595-2596 şi L. Robert, REG, XLIX, 1936, p. 254). Cum informaţiile noastre nu lasă
nici o îndoială că autori în genul burlesc au existat destui înaintea lui, lucru pe care Aristotel nu-l putea ignora,
pentru a explica titlul de „născocitor" pe care i-l atribuie textul trebuie să presupunem că va fi fost cel dintâi care a
cultivat parodia ca gen de sine stătător, poate în chip exclusiv.
13.„Nicohares, autorul Deiliadei". îndoielnic, daca unul şi acelaşi cu autorul de comedii Nicohares, feciorul lui
Filonis, contemporan cu Aristofan (Kock, Comicorum Atticorum Fragmenta I, p. 770 urm.). Judecând după natura
operei pe care i-o atribuie Aristotel, mai probabil e vorba de altcineva. - AeiXidc („Cântarea fricoşilor", sau aşa
ceva) e lecţiunea manuscrisului Parisinus 1741, preferabilă, pentru intenţia parodistică pe care o ascunde, variantei
ATjXidc („Poema insulei Delos" sau „a lui Delios") oferită de celelalte manuscrise.
15. Ar gas. Mutilat în text, numele a fost restituit de Castelvetro. E vorba de un poet contemporan cu Aristotel, autor
de nomi de proastă calitate, cu eroi puţin interesanţi: TTOITITTIC H°x6îipojv vd|iwv, cum i se spune într-un
fragment al lui Fainias dm Eresos (Fragm. Histor. Graecor., II 299 Mueller), în acest îndoit înţeles.
121
D. M. PIPPIDI
din planul lucrării a unei despărţiri special închinate poeziei lirice n-are de ce să ne surprindă (Th. Gomperz, Leş
penseurs de la Grece, trad. Reymond, voi. III, Lausanne-Paris, 1910, pp. 442-446; Rostagni, La Poetica2, pp. LXXV-
LXXIX). E dar de prisos să ne închipuim că locul ei ar fi fost în partea pierdută a lucrării, cum e de prisos să
presupunem că lipsa s-ar fi datorând caracterului „de actualitate" al tratatului, conceput ca o cercetare a genurilor
celor mai gustate în veacul al IV-lea (Bîgnami,La Poetica di Anstotele, p. 142). Asupra puţinei liricităţi a poeziei
greceşti îndeobşte, în opoziţie cu poezia latină şi cu cea modernă, cf. Rostagni, Poesia edestetica dassjca,
„Riv.diFilologia",N.S., V, 1928,pp. l-23 şi Geniogrcco egenioromanonellapoesia, ibid., VII, 1929,p. 305 urm.
(ambele retipărite în volumul Classicitâ e spirito moderno, Torino,1939).
2.„Virtuoşi ori păcătoşi" (oirouSaiouc rj 4>auXouc). Cf. Categ., 8,10 b 8 şi interpretarea lui S.H. Butcher, Aristotîe's
Theory ofPoetry and Fine Art, p. 228 şi urm.
5-Polygnotos din Thasos , pictor de mare renume, trăitor în timpul războaielor medice. Pomenit de Aristotel în cap.
VI1450 a 27 pentru calităţile lui de „pictor de caractere" (dyaGoc fl6 o y pac}) o c) şi în Pol., VIII (V) 5, 1340 a 37
pentru frumuseţea modelelor: Seî UT) Ta navawvoc Gewpeiv TOVJC veouc, dXXd Ta rioXuyvuTou KOI ei' TIC
d'XXoc TWV ypacêwv f) TWV dyaXjj.aTOTroiwv COTII/ f)9iicdc („nu operele lui Pauson trebuie să se deprindă
a le privi tinerii, ci pe ale lui Polygnotos, sau ale oricărui alt pictor sau sculptor meşter în redarea caracterelor").
Asupra operei lui, în general, cf. G. Meautis, Leş chefs-d'oeuvre de lapeinturegrecquc, Paris, 1939,pp. 12-41 şi 47,
unde se încearcă o explicaţie a termenului fiGiKoc.
6.Pauson din E f e s ,mai tânăr decât precedentul, a lăsat în urmă-i faima unui neîndurat zugrav al realităţii, în
aspectele-i cele mai puţin caracteristice (cf. citatul din Politica, reprodus în nota precedentă).
120
rMENTARIU LA POETICA II 1448 a
cu
7 Dionysios din Colo fon, contemporan polygnotos. Despre el scrie Pliniu cel Bătrân, Nat. Hist. XXXV 113-
Dionysius nihil aliud quam homines pinxit, ob id anthropographos cognominatus" („D. n-a pictat altceva decât oa-
meni, din care pricină a şi fost poreclit zugravul-de-oameni").
ll.Cleofon: scriitor altminteri necunoscut, citat încă o dată în cap. XXII 1458 a 20, pentru stilul său comun. Dacă e
unul si acelaşi cu omonimul pomenit de Lexiconul Suda printre poeţii tragici, e anevoie de spus. Oricum, nu ne-a
rămas de la el nici un fragment.
12. Hegemon Thasianul şi-a petrecut viaţa la Atena, în a doua jumătate a sec. al V-lea (Athen., IX 406 urm. şi XV
692; cf. A. Korte în RE, VII, 2595-2596 şi L. Robert, R^G, XLIX, 1936, p. 254). Cum informaţiile noastre nu lasă
nici o îndoială că autori în genul burlesc au existat destui înaintea lui, lucru pe care Aristotel nu-l putea ignora,
pentru a explica titlul de „născocitor" pe care i-l atribuie textul trebuie să presupunem că va fi fost cel dintâi care a
cultivat parodia ca gen de sine stătător, poate în chip exclusiv.
13. „Nicohares , autorul Deiliadei". îndoielnic, dacă unul şi acelaşi cu autorul de comedii Nicohares , feciorul lui
Piloni s, contemporan cu Aristofan (Kock, Comicomm Atticorum Fragmenta I, p. 770 urm.). Judecând după natura
operei pe care i-o atribuie Aristotel, mai probabil e vorba de altcineva. - AeiXiac („Cântarea fricoşilor", sau aşa ceva)
e lecţiunea manuscrisului Parisinus 1741 , preferabilă, pentru intenţia parodistică pe care o ascunde, variantei
AnXidc („Poema insulei Delos" sau „a lui Delios") oferită de celelalte manuscrise.
15. Ar g as. Mutilat în text, numele a fost restituit de Castelvetro. E vorba de un poet contemporan cu Aristotel, autor
de nomi de proastă calitate, cu eroi puţin interesanţi: iroiT|Tr|C H°x6T|piov vo'nwv, cum i se spune într-un fragment
al lui Fainias din Eresos (Fragm. Histor. Graecor., II 299 Mueller), în acest îndoit înţeles.
121
D. M. PIPPIDI
15. Timotheos din Milet pare să fi trăit între anii 450-360 î.e.n. Autor de nomi şi de ditirambi, compozitor şi
reformator muzical din cei mai îndrăzneţi, faima lui printre contemporani era mare (cf. Arist.,Metap/2., 110,993 b
15: ei (ic v ydp Ti|id9coc (iT) cycveTO, iroXXf|V av (aeXoiroiiav OUK eîxoucv) şi, judecând după fragmentele
ajunse până la noi, îndreptăţită. Preţios între toate e lungul fragment din nomul Perşii descoperit în 1902 într-un
mormânt din Abusir, pe un papir din vremea elenistică (editat de Wilamowitz-Moellendorff, Leipzig, 1903 = Diehl,
Anthol. Lyrica Crăcea, II1). Asupra lui Timotheos, în general, pe lângă studiul lui Wilamowitz, care precede ediţia
citată, se mai poate vedea Pickard-Cambridge, op. laud., pp. 64-68; asupra „revoluţiei" muzicale săvârşite de el,
Carlo Del Grande, Espressione musicale dei poeţi greci, pp. 94-99; asupra ermetismului fragmentelor, acelaşi autor,
Poesia ermetica nella Grecia antica, Napoli, 1937, pp. 58-68. Trebuie de asemeni reţinută informaţia adusă de o
inscripţie onorifică publicată de curând (O. Broneer,„Hesperia", 1953, pp. 192-l93), după care-încă în sec. II e.n. -
bucăţi din operele lui Timotheos făceau parte din repertoriul unor artişti instrumentişti, care le cântau pe o muzică
nouă, compusă pentru circumstanţă: K. Latte, în „Eranos", LII, 1954, pp. 125-l27; J. şi L. Robert, în „Rev. des Et.
grecques", LXVII, 1954, nr. 111; LXVIII, 1955, nr. 99 şi 196.
15. Filoxenos din Cythera (436/5-380/79), contemporan şi emul al lui Timotheos ca autor de nomi şi diti-rambograf.
Puţinele informaţii despre el, la Pickard-Cambridge, op. c/Y.,pp. 6l-64.
18. „Năzuind" (flou'XcTai). Nu fără dreptate, poate, Gudeman (p. 103) presupune că alegerea cuvântului ar ascunde
o mustrare indirectă la adresa tragicilor inspiraţi de Euripide, pentru care tragedia înceta a mai fi imitaţia unor eroi
„mai buni" decât realitatea, în sens potrivnic, se poate adăuga că noua orientare a comediei (aşa-zisa „Comedie
nouă"), la ale cărei debuturi Aristotel putuse asista, înceta şi ea de a mai urmări imitarea unor personaje „mai rele
122
LA POETICA II 1448 a-III 1448 a
ât cele din viaţa de toate zilele" pentru a deveni, după definiţia
"strată de Cicero: „o imitaţie a vieţii, o oglindă a deprinderilor, o
oana a adevărului" (imitatio uitae, speculum consuetudinis,
'maso ueritatis. Asupra acestei definiţii şi a concepţiei lui Aristotel
despre comedie, îndeobşte, vezi mai departe Apendicele II).
III
19-20. „După chipul cum se săvârşeşte imitaţi a" (toc eicaora TOUTWV ui|irjoaiTO ar) T ic). Despre această a treia
deosebire în felurile imitaţiei (după acele de obiect şi de mijloace), am avut prilejul să vorbesc în Introducere, p. 16
urm., punând-o în legătură cu clasificarea propusă de Platon, Rep., III 392 a-394 d, dar subliniind semnificaţia mai
cuprinzătoare a „imitaţiei" aristotelice. O parafrază limpede a aceleiaşi împărţiri, aşa cum avea să fie adoptată de
veacurile următoare, se citeşte în gramaticul latin Diomedes „poematos genera sunt tria: actiuum est uel imitatiuum
quod Graeci dramaticon uel mimeticon appellant, in quo personae loquentes introducuntur, ut se habent tragoediae et
comoediae fabulae et prima Bucolicon, aut enarratiuum quod Graeci exegematicon uel apaggelticon appellant, in quo
poeta ipse loquitur sine ullius personae interiocutione, ut se habent tres libri Georgici et pars prima quarti, item
Lucretii carmina, aut commune uel mixtum, quod Graece KOIVOV uel UIKTOV dicitur, in quo poeta ipse loquitur
et personae loquentes introducuntur, ut est scripta Hias et Odyssia Homeri et Aeneis Vergilii" („felurile compunerii
poetice sunt trei: cel activ sau imitativ, pe care grecii îl numesc „dramaticon" sau „mimeticon", în care se înfăţişează
persoane vorbind, ca în tragedii şi comedii sau în prima bucolică a lui vergiliu; cel narativ, numit de greci
„exegematicon" sau „apaggelticon", în care vorbeşte poetul singur, fără mijlocirea vreunei alte persoane, ca în
primele trei cărţi ale Georgicelor şi în prima jumătate a celei de a patra, ori în poemul lui Lucreţiu; cel comun
123
D.M. PIPPIDI
sau mixt, pe greceşte KOIVOV sau |jiKTo'v,încareşi poetul însuşi ia cuvântul, dar înfăţişează şi persoane care
vorbesc, fel în care sunt scrise Iliada şi Odiseea lui Homer, ori Eneida lui Vergiliu") (Gram. Lat., l 428 Keil). Alte
texte latine şi greceşti asupra subiectului, la J. Kayser, De ueterum arte poetica, pp. 10-l3.
22. ,,Păstrându-şi propria individuali ţaţe" (toc TOV auTov KCU UT] |j.€Ta|kiXXovTa). E punctul unde Aristotel sc
deosebeşte de Platon, în ochii căruia singure acele varietăţi de poezie implică „imitaţie" a căror natură obligă pe poet
să vorbească prin gura unui personaj, sa se ascundă sub masca propriilor lui făpturi: ei Se ydp (iT]Sa|Jioi) eauTov
diroicpiJTTTOiTo 6 TTOITITTJC, irâaa âv auTU) aveu |ii(iTJaea)c TI TTOLTIOIC T€ KCU. f) 8iT|yr)aic yeyovvîa
G'LTI („dacă poetul nu s-ar ascunde nicidecum, poezia şi naraţia lui ar fi cu totul lipsite de imitaţie") (Rep., III 393 c.
Cf. Pippidi, Formarea ideilor literare în antichitate, p. 53 urm.). Vrednic de semnalat, de pe acum, e că Aristotel el
însuşi pare a se apropia de punctul de vedere reprezentat de Platon, atunci când scrie: au TOV yap Seî TOV TroiT|
Tf)v eXdxiaTa Xeyeiv OTJ yap COTI KaTa TaiÎTa |ii|ir|TTic (XXIV 1460 a 6-8). în realitate, contradicţia e numai
aparentă. Ceea ce se exprimă în acest din urmă text nu-i ideea că imitaţia narativă (platonica SifjyT)oic) n-ar fi şi ea
imitaţie, ci vechea convingere a Stagiritului despre înrudirea epopeii cu tragedia (amândouă mlădiţe ale ramurii
„nobile" a poeziei) şi predilecţia lui mărturisită pentru poemele de caracter precumpănitor dramatic. Cf. laudele
aduse lui Homer, în continuarea rândurilor abia reproduse, pentru meritul de a nu vorbi prea mult în nume propriu
(ca alţi poeţi, „ce nu fac decât să se scoată întruna pe ci la iveală": aiiToi [iev 61' BXou aytovi(ovTcu), ci, „după o
introducere de câteva vorbe, pe dată pune în scenă un bărbat, o femeie, ori vreun alt personaj": oXiya c|
>pomiaadjievoc ajGiic elodyei avSpa j\ yuvaiica fj d'XXo TI f)6oc (XXIV 1460 a 9-l0).
28. „D r a m e ". Afirmaţia după care 6pd [ia ar veni de la 6pd v (de nimeni pusă la îndoială) e completată de
Aristotel cu
124
roMENTARIU LA POETICA III 1448 a
atia Cg5 jn zilele lui, etimologia era citată de „dorieni" (sub
sta vagă indicaţie Wilamowitz presupune că s-ar ascunde o f intă la Cronica eruditului contemporan Dieuchidas din
Mesara1 Gudeman, p. 111, se gândeşte la Chaireas) ca o dovadă a obârşiei neatice a tragediei (III 1448 b l-2). în ce
priveşte caracterul cuvântului, o migăloasă cercetare a lui H. Richards ( Class. Review", XIV, 1900, p. 388 urm.) a
dovedit că folosirea lui la scriitorii atici nu-i prea răspândită, în proză şi mai puţin decât în poezie. Originea lui dorică
poate fi dar considerată ca probabilă, si această probabilitate e întărită de numărul considerabil de dorisme aflătoare
în părţile lirice ale tragediilor ajunse până la noi. „Accordingly - scrie Pickard-Cambridge, op. cit., p. 148 - it seems
to be, at least, reasonably probable that some of the features of the language of Attic tragedy are explicable by
Dorian influence; and, on the whole, when we put the various indications together... the Dorian claim to have in
some sense originated tragedy becomes an extremely likely hypothesis".
31. „M e g ar ie ni i din partea locului". Din Grecia continentală. Precizarea slujeşte să-i deosebească de mcgarienii
din Sicilia. Despre însemnătatea acestei indicaţii pentru datarea Poeticei, am pomenit în Introducere, p. 15.
3l-32.„Pe vremea când la ei era cârmuire democratică". După alungarea tiranului Theagenes, spre sfârşitul veacului
al VH-lea. Pentru amănunte, G. Glotz, HistoiregrecqueI: Des ohgines aux guerres mediques, Paris, 1925, p. 328
urm.; H. Bengtson, Griechische Geschichle von den Anfăngen bis in die romische Kaiserzeit, Munchen, 1950, pp.
104,110.
33. E p i h a r m. Puţinele mărturii precise referitoare la viaţa Şi activitatea lui Epiharm ne spun că ar fi trăit la
Siracuza în zilele tiranilor Gelon (485-^78 Le.n.) şi Hieron (478-467 î.e.n.), - poate Şi mai înainte, dacă afirmaţia lui
Aristotel despre anterioritatea lui m raport cu Hionides e întemeiată (vezi nota următoare). Mai pare !araşi probabil
că o parte a activităţii lui s-a desfăşurat la Megara , de vreme ce tradiţia al cărei ecou se face autorul Poeticei
125
D. M. PIPPIDI
atribuia megarienilor meritul de a fi născocit comedia şi de vreme ce aceştia şi-l revendicau ca pe unul din ai lor
(Megara Hyblaia a fost distrusă de Gelon în 483 î.e.n.). O discuţie amănunţită a izvoarelor privitoare la biografia
poetului, o analiză a fragmentelor şi o preţuire critică a acestui glas nou „che cantava in gaio falsetto la veritâ
comune della vita di tutti i giorni" (cum se exprimă Melina Pinto Colombo, op. cit., p. 77), în opera de mai multe ori
citată a lui Pickard-Cambridge, pp. 353-413. Asupra pretinselor ecouri heracliteene într-o serie întreagă de fragmente
filozofice atribuite comicului, şi a interesului lor pentru reconstituirea celei mai vechi învăţături pitagorice, Rostagni,
II verbo di Pitagora, pp. 7-52; E. Zeller - R. Mondolfo, La filosofia dei Greci nel suo sviluppo storico, Parte I, voi. II
(Firenze, 1938), pp. 318-321. Despre câteva fragmente recent descoprite, care întregesc cunoştinţele noastre
privitoare la activitatea poetului, Serta philologica Aenipontana, VII/VIII, 1961, p. 85 urm.
33.Hionides.In sumara notiţă biografică pe care i-o închină, Suda afirmă despre Hionides că ar fi ieşit învingător la
un concurs dramatic... €T€o i v OKTW -rrpo TWV iTeponcw v: cu alte cuvinte, în 488/87 sau 487/86 î.e.n.
34. M a g n e s figurează ca învingător (pentru anul 473/72 î.e.n.) în inscripţia IGII977 k; dar cf. observaţiile lui G.
Kaibel, la Ad. Wilhelm, Urkunden dramatischer Auffuhrungen in Athen, Wien,1906,p. 175.
34.„Iar cu tragedia, unii dorieni din Peloponez". Gudeman, p. 113, crede că desluşirea n-ar fi la locul ei aci, fiindcă
întrerupe mersul firesc al ideilor. Obiecţia nu mi se pare convingătoare: exemplele de construcţii stângace sunt prea
numeroase în Poetica. - Mai greu de spus e la ce se va fi gândit Aristotel, pomenind pretenţiile dorienilor din
Peloponez. Poate la tradiţia care atribuia lui Arion (şi, prin urmare, corintienilor) onoarea de a fi compus cea dintâi
tragedie? (Suda s.v.-.'Apiwv ... XeyeTcu KCU TpayiKoij TpoTrou €TjpeTrjc... Cf. Joannes Diaconus, Comment. in
Hermogenem, „Rhein. Mus." LXIII, 1908, p. 150: TTIC Se
126
roMENTARIU LA POETICA III 1448 a
a irpoJTov Spâua Api'wv 6 Mrieuuvaioc eiariyayev,
TP°rrep 2o\wv ev râie eTTiypacj>ouev ic'EXeyeiaic e6i8a£e). ivi ' nrobabil, la spusele celor ce susţineau existenţa,
la Sikyon,
unor străvechi jocuri „tragice" în cinstea eroului Adrastos: T d Te 6fi oXXo oi Siicuwvioi eTiuwv TOV "A6pr]OTov
icol 6f) irpoc râ iraGea COITOIJ TpayiKotoi xopoîoi eyepaipoi/, TOV uev AioVuaov
' ŢiuwvTec, TOV Se "A8pr)OTo v: „Sicyonienii cinsteau pe Adrastos în fel si chip, cântându-i şi suferinţele în coruri
tragice. Pe Dionysos nu-l slăveau, dar îl slăveau pe Adrastos" (Herod., V. 67. Cf. şi informaţia din Suda s.u., după
care sicyonienii ar fi avut şi ei un
născocitor" al tragediei în persoana lui Epigenes). Pe această din urmă tradiţie, si în special pe textul lui Herodot abia
reprodus, se întemeiază ipoteza după care tragedia s-ar fi desprins din jocurile funebre în cinstea diferiţilor „eroi"
locali, într-o epocă anterioară răspândirii în Grecia a cultului lui Dionysos, cu care mai târziu avea să se contopească.
E teoria formulată pentru întâia oară de William Ridgeway (The Origin ofTragedy with special Re ference to Greek
Tragedians, Cambridge, 1910), în ultima jumătate de veac reluată periodic, cu argumente noi, de o întreagă serie de
învăţaţi: M.P. Nilsson, Dcr Ursprung der Tragodic, în „Neue Jbb. f. klass. Altertum", XXVII, 1911,pp. 609-696 =
Opuscula selecta, I,Lund, 1951,pp. 6l-l45; Carlo Del Grande, Jntorno alle origini della tragedia..., Napoli, 1936, pp.
3-45 (cf., de acelaşi: TPAFQIAIA. Essenza e gcnesi della tragedia2, Napoli, 1962 şi, pentru o discuţie amănunţită a
pasajului herodoteic, M. Untersteiner, Le origini della tragedia, p. 52 urm.); F. Robert, Sur l'origine du moţ „tragedie
", în Melanges d 'Archeologie et d 'Histoirc offerts â CharlesPicard, Paris, 1949, II, pp. 872-880, a cărui poziţie faţă
de problemă e exprimată în cuvintele categorice: „La tragedie est nee du culte des morts et de cui ţes hero'fques
analogues au culte des rnorts. Tous Ies problemes qui concernent Ies origines cultuelles
e la tragedie, et d'abord le probleme de son nom, doivent etre
examines â partir de la..." (p. 873). Din literatura mai nouă asupra
estmnii, vezi L. Gernet, Dionysos et la religion dionysiaque,
lements herites et traits originaux, „Rev. des Et. grecques",
127
D.M. PIPPIDI
1448 b
LXVI, 1953, pp. 377-395; H. Jeanmaire, ibid., pp. 507-510; G.F.Else, The origin o/TPAFOIAIA, „Hermes",
LXXXV, 1957, pp. 17-46; R. Cantarella, II Dioniso di Filo e i precedenţi del dramma greco, „Acme",X, 1957,pp.
2l-26 (asupra aceleiaşi probleme, cf. si T.B.L. Webster, în ediţia a II-a a cărţii lui Pickard-Cambridge, Dithyramb,
Tragedy and Comedy, Oxford, 1962, pp. 8-9), în sfârşit, H. Patzer, Die Anfange dergriechischen Tragodie,
Wiesbaden, 1962.
35. K w n a i ~în comentariul lui Bywater (a.1.), exemple numeroase ale întrebuinţării cuvântului în autorii atici fac
dovada că, cel puţin în secolul al V-lea, icco (JLTJ era la Atena de circulaţie curentă, dacă nu cu înţelesul pe care i-l
atribuie Aristotel, cel puţin cu acela de „cartier periferic, mahala" (cf. Aristofan, Lysistr., 5).
37.„Nu de la Kwp.d(eiv". Etimologia bună e totuşi aceasta.
l.Tlouiv -Spâv. Vezi, mai sus, nota la 1448 a28.
IV
5. „Amândouă cauze fireşti". Cum s-a arătat în Introducere, p. 36 urm., simpla enunţare a acestei caracteristici
reprezintă, din partea lui Aristotel, o luare de poziţie împotriva doctrinelor pentru care harul poetic era fie un dar al
cerului, fie urmarea unei constituţii patologice. Un pas mai departe pe această cale va fi făcut în cap. XVII (1455 a
30 şi urm.), unde preţuirea arătată poeţilor e\i(j>\J€Îc,în comparaţie cu cei etcoTcxTiKoi, nu-i decât urmarea logică a
punctului de vedere afirmat aci. Pentru a nu anticipa asupra desluşirilor ce-şi au locul acolo, în dorinţa de a învedera
totuşi opoziţia în care se situează Aristotel faţă de Platon prin simpla afirmare a normalităţii facultăţii poetice, mă
mulţumesc să reamintesc rândurile din Ion traduse şi comentate mai sus la p. 36: Tău T a Se o 6eoc eCaipouţievoc
TOU'TIOV (scil.
TWV TÎOIT|TWV) TOV VOW TOXITOIC XPTÎTal XlTT-npeTaiC KOl TOÎC
icai TOTJC ţia'vTeoi TOÎC Oeioic iva
128
roMNTARIU LA POETICA IV 1448 b
, 'ôxîovTeC £i8w(Jiev, OTL oux OXJTOI €ioiv oi Taxi ia / oVTec oxiTW TroXXox) a£ia, oic voxlc \n\ irapeoTiv,
dXX' 6 ^ axiTo'c eaTiv 6 Xeyuv, 8ia TOXÎTCOV Se 4>9eyyeTai irpoc
' "c (534 c-d). Pasaje ca acesta ori atâtea altele (Apolog., 22 h-c- Phaedr., 244 a şi urm.; Men., 99 c-d; Leg., 119 c)
oglindesc convingerea unei i raţionalităţi a experienţei poetice faţă de care laconicul rând al lui Aristotel, departe de a
constitui - cum crede Finsler, nu fără oarecare condescendenţă - „dovada limpede a măsurii în care mintea rece si
pătrunzătoare a lui Aristotel era străină de zborul sublim al geniului platonic" (Platon und die aristotelische Poctik,
Leipzig, 1900, p. 191), apare mai curând ca afirmarea sigură de sine a unui adevăr prea evident pentru a mai fi
subliniat. Asupra problemei „inspiraţiei" la Platon, ca şi a atitudinii lui faţă de poezie, în general, cf. Fr. Stăhlin, Die
Stellung der Poesie in derplatonischen Philosophic, Mimchen, 1901; W. Chase Greene, Plato's View of Poetry, în
„Harvard Studies in Class. Philology",XXIX, 1918, pp. l-75; G. Colin, Platon etla poesie, „Rev. des Et. grecques",
XLI, 1928, pp. l-72; H.-G. Gadamer, Plato und die Dichter, Frankfurt a. M., 1934; W. J, Verdenius, Platon etla
poesie, „Mnemosyne",XII, 1944,pp. 118-l50; id., Der Begriffder Mania in Platons Phaidros, „Arch. f. Gesch. der
Philosophie",XLIV, 1962, pp. 132-l50; J. Duchemin, Platon et l'heritage de lapoesie,REG,LXVIII, 1955,pp. 12-37;
P. Vicaire, Platon critiquelittcrairc,Paris, 1960.
5.„Darul imitaţiei" (T 6 ui|ieio6ai). Fără îndoială, cea dintâi din cauzele anunţate. Nedumeririle încep când e vorba de
precizat care e cea de-a doua. De la Vettori si Ritter până la Bywater şi Rostagni, majoritatea comentatorilor înclină
să creadă ca ar fi „plăcerea pe care o dau imitaţiile" (r 6 xaip^v TOÎC P-i^Tinaoi -na v Tac), pomenită l a sfârşitul
perioadei. Felul lor de a vedea mi se pare însă cu atât mai puţin plauzibil cu cât (cum a arătat-o Vahlen, Bei trage zu
Aristoteles Poeţii, p. 10) această pre-
msa cauză nu-i decât aspectul pasiv al celei dintâi, împreună cu ,! exegeţi, pe care voi avea prilejul să-i citez mai
departe, socot
129
D. M. PIPPIDI
dar preferabilă interpretarea celor ce văd a doua cau/ă în „instinctul armoniei şi al ritmului", amintit în treacăt în
rândurile 20-21.
14-l5. „De aceea se şi bucură..." Despre acest aspect cognitiv al plăcerii estetice am vorbit, în fugă, în Introducere, p.
42 urm. Pretinsul raţionament atribuit privitorului se regăseşte în Rhet., I, 11, 1371 b 4 şi urm.: „... de vreme ce e
plăcut să înveţi şi să admiri, e firesc ca actele de acelaşi fel sa fie şi ele plăcute, bunăoară actul de a imita - fie că e
vorba de pictură, de sculptură, de poezie, ori îndeobşte de orice bună imitaţie, şi chiar dacă obiectul imitat nu e prin
el însuşi plăcut. Căci plăcerea nu stă în model, ci în reflecţia că cutare (imitaţie) înfăţişează cutare (lucru), de pe urma
căreia de fiecare dată învăţăm ceva" (e-rrel Se TO \.mvQdvţiv Te f)Si) KCU TO 6cui[id(eiv, KCU Ta ToidSe
dvdyKT| fjSea eivai. oiov TO Te |IIUT|TIKOV, wairep ypacjnKT) KCU dvSpiavTOTToua KCU TroiT]TiKfj, KCU
irdv o âv eu |ie[Jii[iT||i€vov f|, KOV fj p.t) f]Si) CUJTO TO p.eui|iT|nevov- oîi ydp eirl TOU'TW xcu'pî, dXXd
ouXXoyiondc eoTiv ori TOIJTO eKeîvo, uoTe [iav9dveiv TI au|i(3aivei).
20-21. „Darul armoniei şi al ritmului". Importanţa acestui dar, tot atât de firesc ca acel al imitaţiei, fusese semnalată
înainte de Aristotel de Platon (Leg., 653 d, 664 e, 816 a. Cf. Stăhlin, op. cit., pp. 10-l1; Wilamowitz-Moellendorff,
Platon, II2, Berlin, 1920, p. 308). în urmă-i, avea să fie subliniată de Andromenides, după mărturia lui Filodem:
TOÎC dv6po)TTOic eTTijieXeiav pu6|j.o€... KaSdire TOIIC TWV Ppe4>wv \JTTO Tf|C wi5f)C Tije dypa|aîaTOU
KaTaicoinio|ioiJC (Jensen, Philodemos Uberdie Gcdichte, Fiinftes Buch, Berlin, 1923, p. 150). Fugara menţiune de
care se învredniceşte în text nu trebuie să ne înşele asupra faptului că, în ochii Stagiritului, aceasta era a doua pricină
generatoare a poeziei. în acest sens, Svoboda, L'csthetique d'Aristote,p. 49; Butcher, p. 140;Gudeman,pp. 116-l17;
Albeggiani,p. 69; Bignami,p. 148.
21. „Măsura" sau metrul (iieTpov) e un grup de silabe cuprinzând doi timpi forte, inegali ca intensitate. Fiecare
măsură e
130
wtuită din doua picioare (grup de silabe cuprinzând un ictus), cu cx-. versurilor dactilice, în care metrul echivalează
cu un picior.
24 ,Dupa caracterele individuale ale poc-
•i r" în evoluţia poeziei către formele ideale reprezentate de
edie si de comedie, pasul hotărâtor trebuie să fi fost făcut,
de Aristotel, de natura morală a creatorilor de frumos. Firile
individuale „deosebindu-se între ele prin răutate sau prin virtute"
(cum ni s-a spus în cap. ÎI 1448 a 3-4), această primă discriminare
avea să aibă ca rezultat orientarea diferită a „firilor serioase"
(0e|ivoTepoi), de o parte, şi a „firilor de rând" (exHeXeaTepoi), de
alta Clasificarea operelor literare după conţinutul lor etic e curentă
laPlaton (Leg., VII 810 e,817 a; VIII 838 c; TheacL, 152 e).Ideea
însăşi din care purcede - existenţa unei strânse dependenţe între
creator şi operă, una oglindind natura intimă a celuilalt - pare mult
mai veche. Oricum, foarte răspândită, judecând după aplicaţiile
neaşteptate îmbrăcate la Aristofan, care nu se sfieşte să-i dea o
formulare sentenţioasă:
Xpri yap TroT|Tr|V avSpa irpoc Ta 8pd|a.aTa
a Set Tioetv, irpoc TcuJTa TOXIC TPOTTOUC
Aimtca yuvaucer r\v TTOT) TIC BpcqiaTa,
|j.€To\jaiav 8eî TWV Tpdirwv TO o(3|T („Se cade ca poetul să ia aminte la dramele pe care le pregăteşte şi sa-şi
potrivească purtările după ele. Astfel, dacă unul scrie drame ale căror personaje sunt femei, fiinţa lui trebuie să
împrumute ceva din purtările acestora": Thesmoph., 149-l52. Cf. Acharn., 410-413). Fără a cădea în această
exagerare, către începutul erei noastre, Strabo avea să dea ideii ce ne interesează o expresie lapidară, scriind,într-unul
din primele capitole ale Geografiei (12,5): „Meritul poetului e indisolubil legat de al omului, în aşa măsură că nu-i cu
putinţă să ajungi poet adevărat, dacă înainte nu eşti om adevărat" (f) Se TroiT)Toi) (dpeTT)) ouveêuicTai TTJ Toii
a PWTTOU, âi °ux oîov Te dyaSov yeveoOai TTOITITTIV \*.r\ Trpcmpov yev-n6evTa â'vBpa dya6dv).
26. „S ti h uri de dojana" (4>oy oue). Versuri satirice ca a e ce aveau să ilustreze numele unor Arhiloh şi Hipponax.
„în
131
D. M. PIPPIDI
legătură cu acest gen, - remarcă judicios Werner Jaeger, - mai mult decât cu oricare altul din câte cunoaşte poezia
greacă, ne-am simţi poate îndreptăţiţi să recurgem la o explicaţie psihologică, considerându-l ca o expresie
nemijlocită a subiectivităţii amare a autorilor. Cine procedează astfel, nesocoteşte însă faptul că apariţia poeziei
satirice literare reprezintă, în viaţa cetăţii greceşti arhaice, un fenomen revelator al însemnătăţii crescânde a de-mos-
ului. La obârşia lui, iambul a constituit o deprindere obştească prilejuită de sărbătorile dionisiace, şi mai curând o
expresie unanimă a bunei dispoziţii populare decât produsul nemulţumirii întâmplătoare a unui individ izolat"
(Paideia, I, p. 197). în aceeaşi ordine de idei, vezi şi H. Herter, Vom dionysischcn Tanz zum komischcn Spiel,
Iserlohn, 1947, şi Peter Guggisbcrg, Das Satyrspiel,Ztirich, 1947, pp. 36-43.
27. „C an t ar i şi laude" (uuvouc KCU ey K w [j. ia): unele spre slava zeilor, celelalte întru cinstirea oamenilor de
seamă. Cf. Platon,.Rep.,X607a:uVvo1JC Secte icol eyicwuia TO!C dyaGote.
29. „M a r g i te s ". Poem comic de inspiraţie populară, având ca subiect isprăvile unui erou de tipul lui Păcală.
Atribuit lui Homer de o parte a criticii vechi, de alţii unui oarecare Pi greş (Suda s.u.: eypacj>e icoi iov eie "Onnpov
dvacf>epdu.€vov M.). Puţinele fragmente rămase, la Kinkel, Epic. Graec. Fragmenta, I, p. 64 urm. şi Allcn, Homeri
Opera, V (Oxford, 1912),p. 152 urm. Cf. L. Radermacher în RE, XIV, 1705-l708 şi H. Langerbeck, Margitcs.
Vcrsuch einer Bcschreibung und Rekonstruktion, în „Harvard Studies in Class. Philology", LXIII, 1958, pp. 33-64.
31. „Iambic după deprinderea e te .". Eroarea de a face să derive iau(5oc de la iau|3i£eiv (câtă vreme adevărat e
contrariul) e comună la cei vechi. Cf. Diomedes, Gram. Lat., l, p. 485 Keil: „iambus est carmen maledicum
plerumque trimetro uersu...appellatumestautemTrapa TO iau|U£eiv,quodestmale-dicere". Adevărata etimologie a
cuvântului nu-i încă stabilită. Ceea ce poate fi socotit sigur e că n-a avut întotdeauna semnificaţia de „defăimare" pe
care i-o atribuie Aristotel şi Diomedes (după
132
POETICA IV 1448 b -l449 a
• larându-i inspirat de Varro). n imnul pseudohomeric x Dernetra, v. 195 urm., 'Ia nN e numele unei slujitoare a °d- •
(L Radermacher, „Sitzber. Wiener Akademie", 1918, rn XXXVII. Bb., 3. Abhdl., p. 78 şi urm., a emis chiar • oteza
unei perechi divine ' Ia n(3oc -'la'nP TI) şi, deşi nu tocmai bine lămurit, rolul acestui personaj în misteriile eleusine
pare să fi fost însemnat. Cf. Ch. Picard, L'episode de Baubd dans Ies mysteresd'EIeusis,îi\ Annales d'Histoirc du
Christianisme, Paris-Amsterdam, 1928, II, pp. 229-264.
34-35 .„Adevărate imitaţii dramatice". Elogiu suprem, pe care de altminteri nu şovăie să i-l aducă şi Platon, J?
ep.,X607 a: ovyxupetv '0|rnpov TToiriTiKWTctTov el vai Ka\ irpwTov TWV TpaywSoTToiwv. Precizări asupra
chipului cum înţelegea Aristotel „dramaticitatea" operei lui Homer se dau în cap.XXIII-XXIV.
36. „Nu invectiva, ci comicul". Albeggiani, p. 70: „Nel Margite Omero sarebbe stato ii vero padre della vera
commedia, che e impersonale e drammatica, perche avrebbe data trattazione unitaria e carattere di azione a un
soggetto impersonale e di riso, a differenza di quci commediografi che avrebbero trattato argomenti dalia favola
povera, cioc senza unita e vero svolgimento di azione, e soggetti personali e di invettiva".
9. „A Ha întrebare", îndoiala aci exprimată, ca răspuns
la întrebarea dacă în stadiul în care se găsea în veacul al I V-lea tra-
gedia putea fi socotită ajunsă la punctul final al evoluţiei ei, apare,
la prima privire, în contradicţie cu afirmaţia că „după multe prefa-
ceri, găsindu-şi firea ei adevărată" aceeaşi tragedie ar li „încetat să
se mai transforme" (1449 a 1 5-l6). în realitate, cum a avut grija
s-o arate Vahlen, op. df.,pp. 14-l6, cuvintele „găsindu-şi firea
adevărată", aplicate tragediei, echivalează cu o aluzie la trudnica
e aborare a acestei superioare forme de artă din formele mai puţin
. rtecte care o precedaseră. „A încetat să se mai transforme" re-
me dar a spune că „a încetat să se transforme într-un gen deosebit
a m felul în care ea însăşi ajunsese să se deosebească de diti-
1449 a
133
D. M. PIPPIDI
ramb, bunăoară. Cu aceasta, posibilitatea ca - rămânând mai departe ceea ce era - tragedia să sufere totuşi
transformări de detaliu, nu era exclusă. Şi rămânea îndreptăţită întrebarea dacă tragedia îşi va fi „dobândit ori ba,pe
de-a întregul, caracterele-i proprii". 9-l0.„Ivită din capul locului pe calea improvizărilor". Cele douăzeci de rânduri
următoare se numără printre cele mai preţioase şi mai anevoie de interpretat ale Poeticei. Preţioase, pentru că, în
starea actuală a cunoştinţelor noastre, reprezintă izvorul cu mult cel mai vechi şi mai coerent din câte ne-au rămas
asupra originilor tragediei. Anevoie de interpretat, pentru că - independent de obscurităţile oferite de un termen sau
altul - pasajul întreg e susceptibil de aprecieri felurite, după chipul cum suntem înclinaţi să-i judecăm valoarea
metodei şi autenticitatea amănuntelor. Când e vorba de amănunte (de cele apropiate de propria-i vreme, mai cu
seamă), măcar că Aristotel nu şi-a dat osteneala să-şi citeze izvoarele, pare neîndoios că precizările i se întemeiază pe
cercetări personale, sistematice, asupra trecutului teatrului atic (v. Introducerea, p. 14). Dificultatea începe când e
vorba de spus până unde vor fi mers aceste cercetări şi, mai ales, în ce măsură, la sfârşitul veacului al IV-lea, eruditul
cel mai conştiincios putea încă năzui să reconstituie preistoria dramei, în această din urmă privinţă părerile istoricilor
moderni sunt departe de a fi uniforme. Dacă, pentru un Wilamowitz sau Bywater, istori-citatea evoluţiei schiţate de
Stagirit nu lasă loc nici unei îndoieli („It is clear - scrie comentatorul englez - from Aristotle's confession of
ignorance as to comedy in 1449 a 37 that he knows more of the history of tragedy than he actually tells us, and he is
not aware of there being any serious lacuna in it"), scepticismul profesat în faţa aceluiaşi text de o autoritate ca a lui
M.P. Nilsson („Neue Jbb. f. klass. Altertum", XXVII, 1911,p. 613 = Opuscula selecta, I, pp. 67-68: „Die Aussagen
des Aristoteles iiber den Ursprung der Tragodie sind also Hypothesen, die auch wir zu priifen berechtigt sind;
jedenfalls konnen die von ihm angezeigten Quellen der Tragodie nicht ausschliessliche Geltung beanspruchen")
134
COMENTAM11 LA POETICA IV 1449 a
• rmtin tulburător. între aceste atitudini radicale, locul unei nu c mai p uiiii
• e înfăţişează de la sine. Atitudinea celui care, luând de bune
a c ostiile lui Aristotel ori de câte ori sunt întărite şi de alte inlorrruiuii^ . . w . , • <,-. , '
•.
T-P mi exclude a priori ca mintea iubitoare de sistem a izvoare, u u *
f lozofului a putut completa prin speculaţie neajunsurile unei • formaţii în cel mai bun caz contradictorii. Cu vorbele
spirituale ale lui Pickard-Cambridge, „he was probably usmg that liberty of theorizing which those modern scholars
who ask us to accept him as infallible nave certainly not abandoned" (Op. tit.,pp. 128-l29. Q ^ Perretti, Epirrema e
tragedia. Studio sul dramma attico arcaico, Firenze, 1939, p. 61). Se poate chiar presupune că, în cazul care ne
interesează, „libertatea de teoretizare" a filozofului a mers destul de departe şi mi se pare că-şi păstrează întreaga-i
valoare pagina unde, cu multe zeci de ani în urmă, Emile Egger caracteriza reconstituirea aristotelică a începuturilor
dramei: „Nous savons le respect d'Aristote pour l'histoire, nous savons avec quelle patience ii a fouille tous Ies vieux
documents de la chronologie et de la litterature grecques... Telle est pourtant en lui la puissance du genie analytique,
que souvent el le le domine au point de lui faire meconnaître ou de lui faire alterer, dans un interet de systeme, Ies
plus surs temoignages de l'histoire. Ainsi, partant de l'instinct d'imitation, qui peut avoir un double objet, le bien ou le
mal, ii veut â toute force retrouver cette symetrie dans Ies premiers monuments de la litterature grecque. Des lors, ii
ne s inquiete pas si le dithyrambe est posterieur en date aux chants lambiques et aux chants phalliques; ii ne paraît
pas meme songer que l'authenticite du Margites puisse etre mise en doute. Cette variete feconde, mais un peu
confuse, des premiers essais de la poesie; ces tentatives simultanees pour produire le drame, surtout comedie, sur
plusieurs points de la Grece, cn Sicile, en Attique, ans *e Peloponese; ces details d'une histoire qu'il savait si bien,
ont quelques-uns ne nous sont connus que par son temoignage; cela ne suffit pas â le tenir en garde contre l'abus de
sa H croit racoriter des faits, ii ne deduit que Ies
135
D. M. PIPPIDI
consequences d'un raisonnement; au lieu des realites, ii analyse des abstractions..." (Essai*,pp. 249-250).
10-l1. „Mulţumită îndrumătorilor corului de ditirambi" (diro TWV eâpxovTwv TOV 6i6\jpa|i(îov). Vagul voit al
traducerii şovăie să prejudece asupra conciziunii unui text a cărui obscuritate continuă să dea loc celor mai variate
interpretări. Ca să nu citez decât câteva pilde, în traducerea lui Butcher textul sună: „with the authors of the
Dithyramb" (la fel, Hardy, Poetiquc, Coli. des Univ. de France, Paris, 1932: „la tragedie remonte aux auteurs de
dithyrambes")- Aceleaşi cuvinte devin la Valgimigli: „la tragedia ripete la sua origine dai canton del ditirambo" şi la
Albeggiani: „da coloro che dirigevano ii ditirambo" (cf. şi K.Ziegler s.u. Tragocdia,mRE VI A,col. 1909 urm.). Cu
excepţia celei din urmă, împrumutată lui Rostagni („da coloro che dirigevano ii canto, rispettivamente del Ditirambo
e degli inni Fallici") traducerile reproduse prezintă, toate, cusurul de a nu da seamă de ceea ce în chip neîndoios îşi
propun să exprime. E evident, într-adevăr, că tragedia nu s-a putut ivi nici din activitatea autorilor de ditirambi
(Butcher, Hardy), nici din acea a cântăreţilor simpli (Valgimigli); pentru ca drama să ia fiinţă a fost nevoie să existe
dialogul, şi acesta nu s-a putut lega, la început, decât între cor, de o parte, şi un individ, de alta, - obscurul e£apxwv
al textului, - fie că am înclina să vedem în el pe obişnuitul icopucfxuoc (Rostagni), fie, mai probabil, o apariţie nouă,
distinctă de cor dar evoluând împreună cu el. E înţelesul lui e^dpxeiv în numeroase pasaje homerice (cu titlu de
exemplu, II., XVIII 316: TOIOI 6e nriXeiSrjc dSivoii e^f)px€ yo'oio; cf. XVIII 49, XXIV 720) şi e singurul potrivit
cu informaţia după care, într-un moment anevoie de precizat (inovaţia e atribuită de tradiţie lui Thespis), corului
primitiv i s-ar fi adăugat un „actor" în stare să-i dea replica: uairep 6e TO iraXaiov kv TT) rpaywSia irpwTov [iev
P.OVOC 6 x°poc SieSpa[iaTi£€v, uoTepov Se OeoTTic €va {nroicpiTf)V eêOpev înrep TOI) SiavaiTau'eoOai
TOV x°P0/v (Diog. Laert., III 34, 56. Cf. Gudeman, p. 133; H. Jeanmaire, în
136
LA POETICA IV 1449 a
v des Et. grecques, LXVI, 1953, pp. 509-510; H. Koller,în ' 1962 PP 183-l95). AcestuiToicpTf|c e de
altminteri
'» LS\J<^,I r
j,, textul Poeticei, care nu vorbeşte decât de ridicarea oe ic A LUI * «^
arului actorilor de la unul la doi (1449 a 16-l7), fără să fi lămurit în prealabil apariţia celui dintâi actor (A. Lesky,
Hypocrites, în Studi in onore di Ugo Enrico Paoli, Firenze, 1955, 459_476; G. F. Else/TiroicpiTTic, „Wiener
Studien", LXXII, 1959 PP 75-l0^)- Explicaţia nu poate fi decât aceea că în exprimarea laconică a lui Aristotel
faimosul e^dpxw v era socotit actor, si anume, cum se exprimă Pickard-Cambridge, din clipa în care „he delivered a
speech (not a song), in which the chorus did not join in... and when he became, not merely the leading one of a non-
dramatic body of worshippers - such where the performcrs of dithyramb, but the impersonation of some divine or
heroic character" (Op. cit., p. 124. Cf. şi Walther Kranz, Stasimon, Berlin, 1933, p. 17, pentru care „die Tat des
Thespis und seiner Zeit... war es, diesen zweiten antwortenden Teii zu ersetzen durch einen einzelnen, seinen Fiihrer,
der zuerst dem Chorgesang entsprechend liedmâssig rezitierte, bis seine Rede sich immer mehr aus den strengen
Banden der Responsion befreite, bis der Chorfiihrerhypokrites zum selbstăndigen Hypokrites wurde, bis der Logos
siegte. Die Entwicklungsreihe Lied, Rezitationsvers, Sprechvers entspricht genau der anderen Chor, Chorfiihrer,
Schauspieler. Dass Lied und Rede wescntlich verschiedene Ausdrucks- und Stilformen sind, ist erst Ergcbnis
spăterer Entwicklung. Singen und Sagen sind fur uns komplementăre Gegensătze, fiir die Griechen, gerade der al ten
Zeit sind sie es nicht"). Mai de curând, într-o carte în mai multe rânduri citată, Mărio Untersteincr propune să se vadă
în e£dpxo VT<EC o pluralitate ue T pa y w 80 1 opuşi cântăreţilor de ditirambi. Cu alte cuvinte, °n ginea tragediei ar
fi de găsit, după acest cercetător, într- un îndoit c«r, unul format din jpdyoi, altul din odiupot. „Aristotele dice ehe a
tragedia deriva dagli e^dpxovTec TOV SiOu'paiipov. Una P uralită intona (pone problemi) nel suo canto (a)i cantori
del
137
D. M. PIPPIDI
ditirambo. Dall'esame delle testirnonianze relative ad Arione si ottiene una conferma per Aristotele; e da Aristotele, a
sua volta per quelle. A noi e risultato che Arione sviluppo in senso artistico tanto la TpaywSia quanto ii 8i6vipa[i|
3oc, cosicche ne e risultato un doppio coro costituente in qualche modo un'unitâ. Questa ci e confermata de
Aristotele, ii quale dicendo che la tragedia deriva dagli e^dpxovTec, viene a dire che e^dpxovrec costituisce un
particolare atteggiamento dei TpaywSoi di fronte ai coreuti del ditirambo. Si capisce meglio, ora, perche in Suda a
proposito di Arione si parii di rpayiicoc Tpdiroc (mai sus,p. 112): egli voleva precisamente dire: TpaywSoi investiţi
della funzîone particolare di e^dpxovrec" (Origini della tragedia, p. 237).
11.,,Cântece l i cenţi oase" (diro TU v Ta cj)aXXiicd). Izvorul cel mai explicit de care dispunem în legătură cu
producţiile populare presupuse a fi dat naştere comediei literare c Athenaios, XIV 621 d - 622 d, la rându-i întemeiat
pe mărturiile lui Sosibios (veacul al III-lea) şi Delios (probabil veacul al II-lea î.e.n.). Din păcate, amănuntele oferite
de acest text preţios privesc manifestări străine Aticei şi, în măsura în care ne e dat să judecăm, străine spiritului de
care avea să fie însufleţită Vechea Comedie, în lipsă de alte ştiri, e greu de hotărât, aşadar, dacă autorul Poeticei va fi
recurs, o dată mai mult, la o reconstrucţie ipotetică, nesprijinită pe date istorice (cum crede Pickard-Cambridge, op.
cit., p. 240), sau dacă va fi avut la dispoziţie indicaţii precise, necunoscute nouă. Asupra problemei, în general, vezi
O. Navarre, Leş origines etla structure technique de la comedie, „Rev. des Et. anciennes", 1911;
S.Reinach,în„Rev.archeologique",XVIlI(2), 1911, p. 186; şi, mai de curând,G. Giangrande,în „Eranos",LXI,
1963,pp. l-24, şi R. Flaceliere, în Actes du VIF Congres Bude, Paris, 1964, pp. 334-338.
15. „A încetat să se mai transforme". Vezi,mai sus, nota la 1449 a 9.
16. „Numărul actorilor". Cu unele excepţii care atribuie lui Eschil introducerea celui de-al treilea actor (poate
138
COMENTARIU LA POETICA IV 1449 a
" re bătrâneţe, nu şovăise să-i facă loc în dramele sale),
UB e{ izvoarelor confirmă precizările lui Aristotel. Cf. Diog. Laert., T1T34 56: Se^TCpov (scil.iiTTOicpiTTiv)
AioxuXoc, TOV Se TPITOV
icXfic KCU auveiTXfipuaev TT^V Tpayw8(av. Asupra problemei,
teneral- O.J. Todd, TPITArQNISTHS. A Rcconsideration,
fa8Classical Quarterly", XXXII, 1938, pp. 30-38 şi G.F. Else,
The Case ofthe Third Actor, în „Transactions of the Amer. Philol.
Association",LXXVI, 1945, pp. l-l0.
19 „D e c o r u l scenic" (OICTIVO y pacţna v). Tendinţa, amintită în nota precedentă, de a atribui lui Eschil meritul
tuturor perfecţionărilor aduse spectacolului dramatic înainte de a-şi fi atins forma clasică (cf. Athen., 121 e), a făcut
ca decorul să fie şi el pus în seama autorului Perşilor de Vitruviu, între alţii, desigur după izvoare mai vechi:
„primum Agatharchus Athenis Aeschylo do-cente tragoediam scaenam fecit et de ea commentarium reliquit" (De
arch., VII, praef. 11). Despre înţelesul cuvintelor „scaenam facere", vezi comentariul lui E. Pfuhl, JDAI, XXV, 1910,
p. 12; despre problemele legate de rostul şi construcţia scenei în teatrul antic, Frickenhaus, în RE III A, 470 urm.; L.
Roussel, La scene dans Ies theâtres grccs classiqucs,m Melanges Picard, Paris, 1949, II,pp. 892-895. Cf.P.-M.
Schuhl,Platon etl'art de son temps (arts plastiques), Paris, 1933, p. 9 urm. şi J .T. Allen, Stagc Antiquities ofthe
Greeks andRomans and their influence, 1963.
20. „Prin obârşia ei satirică" (Sid Toi) e ic aarxjpucoii neTaftaXeiv). Oricât de concisă, aluzia lasă să se înţeleagă că,
pentru Aristotel, între ditirambul din care purcede (1449 a 10-l1) şi forma clasică pe care avea să i-o dea Eschil,
tragedia ar fi trecut prin faza intermediară a unei drame uşoare, brodată în jurul unui „subiect mărunt", în „grai
hazliu" şi „metru rohaic", măsura cea mai potrivită cu evoluţiile coregrafice ale atinlor-interpreţi. Greutăţile legate de
acceptarea unei aseme-â ipoteze abia dacă mai au nevoie a fi relevate (F. Susemihl, e Anstotele primordiisque
comoediac atticae, „Rev. Phil", XIX, pp. 197-209; H. Herter, Vom dionysischcn Tanz zum
139
D. M. PIPPIDI
komischen Spiel,Iserlohn, 1947; L. Breitholz,Die dorischc FarCt im griechischen Mutterland vor dem 5. Jahrhundert.
Hypothese oder Reaîitat? - „Studia Graeca et Latina Gothoburgcnsia", x Stockholm, 1960). Pentru a nu lungi peste
măsură o discuţie si aşa poate, excesivă, mă mulţumesc să observ că intercalarea unui moment „satiric" între două
forme de artă fundamental deosebite ca spirit de zglobiul intermezzo postulat de Aristotel contrazice nu numai ideea
pe care în chip firesc suntem înclinaţi sa ne-o facem despre pretinsa evoluţie ditiramb-tragedie, dar şi informaţia
lexiconului Suda, după care drama satirică, în forma în care avea să fie primită mai târziu în tetralogie, ar fi fost
introdusă în Atena de Pratinas, în primii ani ai veacului al V-lea (dvTT|ywi/(£eTo Se Aiax'iîXw TC noi XoipiXw e
m TTJC e|36ourjKoaTf)C 'OXuumaSoc (= 499-496î.e.n.) KCU TTPOJTOC eypat|>e ZaTupouc...).Cf.L.Campo, /
drammi satireschi della Grecia antica, p. 11 urm. „More important for humanity that either of these - scrie Pickard-
Cambridge, la sfârşitul unei atente cercetări a ipotezei aristotelice, - were those dramatic or semi-dramatic
performances, which, however crude or even grotesque they may once nave been, contained from the first elements
of solemnity, and deal t with death and sorrow. At first they were purely choral, though probably led by an e£apxwv
but, perhaps in the Attic village of Icaria, Thespis created an actor's part, and brought his plays to Athens just when
the spring Dionysiac festival was reorganized and extended, and on to this festival his drama (which may have
originally been performed in autumn) was grafted. This village drama met and mingled in Athens with another
outcome of the solemn side of Dionysiac ritual, the lyrics which were composed to music in the TpayiKoc
TPOTTOC invented by Arion, and were in vogue also at Sicyon and perhaps at other places; and by its union with
these, and under the influence of contemporary Greek lyric poctry generally, tragedy became elevated into a
supremeiy noble form of literature, as we see it in Aeschylus" (Op. cit., p. 219). în schimb, pornind de la o observaţie
a lui Brommer, Satyroi, Wtirzburg, 1937, p. 34, după
140
, . gl(j T0(j e ic oaTupiicox) n-ar vrea să spună că dezvoltat dintr-o dramă satirică ci ar fi folosit numai trage ^
referindu-se la propria sa ipoteză despre îndoitul
Uttt°dn zilele lui Arion (mai sus, pp. 123-l24), Untersteiner COT za că nota „satirică" avută în vedere de Aristotel ar
fi fost
' cântăreţilor ditirambului, altfel spus corului de oaTupoi, Ifstinct de corul de Tpdyoi. „Quindi Felemento
aaTxjpucdv,- scrie învăţatul italian, - ... e la piu severa leggenda eroica potevano trovarsi in stretto rapporto. E puo
anche essere che questo contrasto fra serio e grottesco abbia individuato e accentuate ii momento della contradizione
dei miti: non dimentichiamo che, poi, la parodia di questi, la quale corrisponde a una sensibilitâ non piu filosofica-
religiosa, mă puramente logica, troveră la sua attuazione nella dismisura che trabocca attraverso la commedia...". Şi,
mai departe: „Non ii mito dunque conteneva tratti burleschi,... mă piuttosto ii culto, nel quale la passione trasmodava
verso eccessi rituali che passavano anche nella parola. II oaTupucdv e supratutto «dismisura», mancanza di armonia
che puo riversarsi sul mito contribuendo a creare nel suo seno quel problema che gli era proprio, e che la vedeva
nella sua tragica insolubili ta" (Origini, p. 251). Din producţia mai recentă, vezi încă H. Schreckenberg, Apdâ. Vom
Werden dcr gricch. Tragodic aus dem Tanz, Wurzburg,1960.
23. „C and dialogul şi-a făcut apariţia". Dacă, aşa cum pare probabil, aluzia priveşte introducerea „primului actor" de
către Thespis (vezi nota precedentă şi textul lui Diogene Laertios citat sub 1449 a 10-l1), trebuie să presupunem că
înlocuirea tetrametrului trohaic cu trimetrul iambic se va fi datorat acestui dramaturg.
"4-25. „Iambul e cel mai apropiat de graiul
°bişnuit".Cf.Anst.,JRhet.,III8,1408b32:o S' laôc aO-nî
lv TI Xe£i<; iţ ŢUV TfoXX w v („iambul e însuşi modul de vorbire
a celor mulţi") şi Cic., Orar., 191: „(iambicus numerus) orationi
141
D. M. PIPPIDI
simillimus, qua de causa fieri, ut is potissimum propter simili-. tudinem ueritatis adhibeatur in fabulis".
25-26. „S pusele noastre... versuri iambice" Cf. Arist.,/?/jet.,III 8,1408b34: liaXioja iravrec TWV neTpuv ia^jkia
cj)0eyyovTai Xeyovrec; Cic., Orat., 189: „uersus saepe in oratione per imprudentiamdicimus... senarios uero ct
Hippona-cteos effugere uix possumus. Magnam enim partem e x iambis nostra constat oratio" („în vorbire, deseori
compunem versuri din nebăgare de seamă... senarii şi hipponacteii abia de pot fi evitaţi. Bună parte din vorbirea
noastră e alcătuită din iambi").
28. „Numărul episoadelor" (eTieiaoSiwv -nXTJGri). Definiţia episodului e dată în cap. XII 1452 b 20-21: „partea
bine definită a tragediei cuprinsă între două cântări complete ale corului", în vremea de supremă înflorire a tragediei
numărul lor nu pare să fi fost fixat prin vreo regulă, de vreme ce Perşi/ lui Eschil numără patru, iar Ocdip la Colonos,
şapte. De o limitare a lor la cinci ni se vorbeşte pentru întâia oară în Epistula către Pisoni a lui Horaţiu, versurile 189-
l90:
neuc minor neu sit quinto productior actu
fabula, quae posti uult et spectanda reponi („piesa care urmăreşte să placă şi să mai fie jucată nu trebuie să aibă nici
mai puţin, nici mai mult de cinci acte"), dar recenta descoperire a comediei lui Menandru, Dyscolos, arată limpede că
împărţirea sortită să devină canonică era în vigoare din sec. al IV-lea, fiind recomandată, cum s-a presupus în mod
verosimil, de Teofrast (T.B.L. Webster, Studies in Menander2,p. 222).
V
31. „Comedia e imitaţia ...". Oricât de îndreptăţite îndoieli trezeşte autenticitatea ei, nu-i poate inutil să reproduc aci
definiţia comediei oferită de aşa-zisul Tractatus C o i s l i n i a -n u s (Introducere, p. 12, n. 6 şi, mai departe, p. 216),
vădit imitata
142
COMPMTARIILLA
V 1449 a -l449 b
definiţia aristotelică a tragediei (VI 1449 b 23-24): , m'ji-n'oic irpaf€WC ycXoiou Kai duoipou vwplc
eicdaTOU To3 v uopiwv ev TOÎC ei'Seoi,
, A" , ,> , f r> « ^ '\ ' ->
81' dTrayyeXiaC, 61 T|6ov7ic icai yeXwToc Trepaivouaa rnv - TOIOUTUV TTa6ri|idTU)v ica6apaiv („comedia e
imitaţia unei tiuni hazlii şi neisprăvite, de o oareeare întindere, < în grai împo-d bit > osebit după felurile fiecărei
părţi a ei, imitaţie închipuită de oameni în acţiune iar nu povestită şi care, pe calea desfătării şi a râsului, săvârşeşte
curăţirea acestor patimi"). Cf . Lane Cooper, An Aristotelian Theory ofComedy, with an Adaptation ofthePoetics and
a Translation ofthe Tractatus Coi sli ni anus, p. 228, urm.
33. „Ridicolul se poate defini ..."Cf. Cic.,Deoraf., II 236: „locus autem et regio quasi ridiculi... turpitudine et defor-
mitate quadam continetur. Haec enim ridentur uel sola uel maxime quae notant et designant turpitudincm aliquam
non turpiter... est etiam deformitatis et corporis uitiorum satis bella materies ad iocandum, şed quaerimus idem...
quatenus... praecipitur, ne quid insulse... ne aut scurrilis iocus sit aut mimicus" („sfera şi, oarecum, domeniul
ridicolului... se confundă cu o anume josnicie şi urâciune. Căci râsul e provocat mai cu seamă, dacă nu exclusiv, de
trăsături ce vădesc o anume josnicie în chip nu prea josnic... Urâciunea şi defectele trupeşti constituie, c adevărat, o
bogată materie de glume: se cere însă... ca acestea să nu fie lipsite de duh, nici triviale, nici coborâte la nivelul
mimilor..."). Asupra doctrinei comicului la Cicero, în general, v. J. F. D'Alton, Roman literary Theory and Criticism,
London, 1931 , p. 362 şi urm.; de completat cu Fr. Kiihnert, în „Philologus", CVI, 1962, 29-59.
i • „ S ă acorde... corul". Din momentul în care statul atenian a luat sub oblăduirea sa reprezentaţiile dramatice (în ce
pri-
comedia, după toate probabilităţile, începând din anul 486
Primei victorii a lui Hionides: v. mai sus nota la 1448 a ' orice autor doritor să-şi vadă opera jucată era dator să ceară
voirea magistratului, solicitând un cor: xopov airelv (Aristofan, Cav \ A i
- Acordarea acestuia - xopov SiSdvai, resp. xopov
1449 b
143
D.M. PIPPIDI
- se traducea prin numirea unui chorcg însărcinat să îngrijească de latura practică a spectacolului. Asupra organizării
materiale a teatrului atenian, vezi lucrările clasice ale lui A. Mueller, Lehrbuch der griechischen Biihnenaltcrtiimer
Freiburg i.B., 1886; O. Navarre, Dionysos. Etudc sur l'or»ani-sation materielle du thcâtre athenien. Paris, 1895 (ed. a
II-a, 1920V A. E. Haigh, The Attic Thcâtre, third ed. revised hy A .W. Pickard-Cambridge, Oxford, 1907; O.A.W.
Dilke, The Grcek Thcâtre cavea, în „Annual of the Brit. School of Athens", XLIII, 1948, pp. 125-l92; A.W. Pickard-
Cambridge, The Theatre ofDionysus in Athens, Oxford, 1946 (21956); id., The Dramatic Festivals of Athens,
Oxford, 1953; T.B.L. Webster, Grcek Thcâtre Product/Ofl,London, 1956.
2.„într-un tar z iu". In comparaţie cu tragedia, ale cărei reprezentaţii se admite astăzi că ar fi fost organizate oficial în
ultimii ani ai veacului al Vl-lca, - poate 509, în orice caz 502 (Pickard-Cambridge, Dithyramb, Comedy,
Tragedy,p.94}.
4. „Cine a fixat numărul actorilor". După autorul anonim al tratatului Flepi ictouwSiac (Kaibel, Comicor.
Graccor. Fragmenta, p. 18), acesta ar fi fost Cratinos: oi ev Tfi 'ATTIK.TJ ... Ta TrpdawiTa diatcTioc eiofiyov ...
eiuycvdpievoc Se KpaT'îvoc icareoTrioe uev irpwTov rd ev TTJ Kwp.u6(a TîpoouiTa uexpi Tpiwv, OTfjoac
TTţv diaîav.
5. F or mi s . Poet comic siracuzan, contemporan mai tânăr al lui Epiharm.
6. Crates. Poet comic atenian, trăitor către jumătatea veacului al V-lea. Aristofan, în Cavalerii (537 şi urm.), are
pentru el cuvinte de preţuire:
Oîa< Se KpaTT|C opydc iiuwv Tivecxero KOI cnuêXiYI101^'
oc diro ouiKpdc Sairavric: u|Jidc dpioTi((ov dTTeTTepTTe^'
duo Kpa(i(5oTdToxi o-rojiaToc naTTwv dareiOTaTac eTiivoiaC
(„Câte mânii şi câte necazuri n-a înfruntat din parte-vă Crates, care
cu o cheltuială de nimic vă trimitea acasă sătui, împărţind din
gura-i delicată cele mai spirituale gânduri!").
COMENTARIU LA POETICA V 1449 b
12 Tot astfel în privinţa întinderii" (e'-ri Se
' O E vorba deopotrivă de lungimea materială a operelor
TM durata acţiunii alese ca subiect, cea dintâi fiind - în mod
^ 1 -în funcţie de cea de-a doua. Cf., mai departe, XVII 1455
MfrXXIV 1459 b 17; XXVI 1462 b 2.
'ţ2-l3.„în limitele unei singure rotiri a soa-l u iu Cum reiese destul de lămurit din litera textului, e vorba ci de o
simplă constatare a unei deprinderi a dramaturgilor din vârsta de aur a tragediei greceşti. Ceea ce nu i-a împiedicat pe
teoreticienii literari din vremea Renaşterii să înţeleagă spusele lui Aristotel ca pe un precept de urmat şi să formuleze
faimoasa regulă a unităţii de timp, care, împreună cu regulile nu mai puţin faimoase ale unităţilor de loc si acţiune,
stau la baza teatrului modern de inspiraţie clasică. (Asupra treptatei constituiri a doctrinei „celor trei unităţi", în Italia
şi Franţa, cf. J.E. Spingarn, A History of Literary Criticism in the Rcnaissance, p. 100 urm.; G. Toffanin, Storia
letteraria d 'Italia. II Cinquecento, terza ediz. riveduta, p. 474 urm.; R. Bray, Formation de la doctrine classique, pp.
253-288). în realitate, singura unitate pomenită vreodată de Aristotel e unitatea de acţiune (în capitolele VII, VIII,
XXIII); unitatea de loc îşi trage obârşia dintr-un pasaj rău interpretat de care va fi vorba mai departe (XXIV 1459 b
25-26); cât priveşte unitatea de timp, măcar că, într-un anumit sens, oportună din punctul de vedere al concepţiei
aristotelice a tragediei (cum observă, cu dreptate, Rostagni în comentariul său), textul n-o înfăţişează decât ca pe o
năzuinţă nu întotdeauna reali zată: \id\ i ora irapaTai UTTO ui'av ^pioSov fiXiou el vai r\ [iiicpov e£aXXaVr<Eiv.
14 T " *•
început (TO irptoro v). Despre asemenea drame
epaşmd durata obişnuită a acţiunii tragice şi putându-se compara - raportul lungimii cu epopeea, n-avem nici o ştire.
Ne găsim, pro-de ! 'odatarnai mult, înaintea unei ipoteze a filozofului, inspirată ep0 nVlngerea înrădăcinată a
legăturii originare dintre tragedie şi dinţa'6 V enîate abia într-un târziu prin adoptarea de către cea a Ormei tot mai
precumpănitor dramatice şi prin statornica-i
145
D. M. PIPPIDI
năzuinţă spre concentrare (XXVI 1462 a 18 - 1462 b 3). întemeiat pe afirmaţiile lui Aristotel, Maurice Croiset a
crezut ca poate explica originea trilogiei presupunând că - la un moment dat - lun-gimea excesivă a celor mai vechi
drame şi greutatea cu care erau urmărite ar fi determinat împărţirea lor în cele trei tragedii ale fiecărei reprezentaţii
(REG, 1,1888, pp. 369-380; Hist. de la litterature grequc3,III,pp. 39-40. De acelaşi,Eschyle etla trilogie,Paris, 1928)
18. „Unele... aceleaşi în amândouă, altele proprii tragediei". Din cele şase elemente calitative ale tragediei înşirate în
capitolul următor: subiectul, caracterele, limba cugetarea, elementul spectaculos şi muzica, primele patru sunt co-
mune tragediei şi epopeii, ultimele proprii celei dintâi. Cf. XXIV 1459 b 9.
VI
21. „Mai târziu".Cf. Introducerea,pp. 1l-l2.
22. „Din cele spuse până aci". Definiţia grupează, într-adevăr, caracteristicile tragediei risipite în cursul expunerii
precedente: faptul de a fi o imitaţie (I 1447 a 13), a unei acţiuni (II 1448 al; III 1448 a 23), acţiune aleasă (III 1448 a
27;
IV 1448 b 34), înzestrată cu o oarecare întindere (IV 1449 a 19). Altele, mai puţin esenţiale, vor fi cercetate în
capitolele următoare. Cf. şi B.A. Van Groningen, Deux particularites de la definition aristotelicienne de la tragedie,
în Melanges Boisacq (= „Ann. de l'Institut de philol. et d'hist. orientales et slaves",
V 1937), pp. 457-461.
25-26. „Stârnind mila şi frica" (81' eXeou icai (j)d|3ou). Două definiţii ale acestor sentimente tragice prin excelenţa
se citesc în Retorica autorului nostru, unde frica e înfăţişată ca o „turburare provocată de gândul unui rău iminent,
distrugător sau dureros" (II 1382 a 2l-22: iapaxfi eK 4>avTaoiac ue'XXovroC cj>9apTiicoij fj Xinnnpoij),iar mila, ca
o „suferinţă provocat
146
COMENTARIU LA POETICA VI 1449 b
ea unui rău distrugător sau dureros, întâmplat cuiva care ^ I rită si putând să ne lovească - pe noi sau pe cineva din ai
nU~ • -într-un viitor apropiat" (II1385 b 13 şi urm.: XUTTTI TIC km
n°' ',„1 raicw cbGapTiKW f) XuTTT)pu> TOU dvaîou Tuyxaveiv, (haivoêvu) naK-4» v r . ^ '
,. „ , ,
" > COITOC TfpooSoKTioeiev av iraGeiv n. TCJV «VTOU riva,
TJTO ora v TrXrioiov 4>aiVT|Tai). Pornind de la aceste
definiţii şi făcând din frică „o milă aplicată nouă", Lessing si-a
ropus să dovedească, într-o celebră pagină din Hamburgische Dramaturgie, că perechea de emoţii asociate de
Aristotel în definiţia tragediei s-ar reduce, în ultimă instanţă, la una: „es beruhet aber alles - scrie el - auf dem
Begriffe, den sich Aristoteles von dem Mitleiden gemacht hat. Er glaubte nămlich, dass das Ubel, welches der
Gegenstand unsers Mitleidens werden solie, not-wendig von der Beschaffenheit sein miisse, dass wir es auch fur uns
selbst oder fur eines von den unsrigen zu befiirchten hătten. Wo diese Furcht nicht sei,konne auch kein Mitleiden
stattfinden... So dachte Aristoteles von dem Mitleiden, und nur hieraus wird, die wahre Ursache begreiflich, warum
er in der Erklărung der Tragedie năchst dem Mitleiden nur die einzige Furcht nannte. Nicht als ob diese Furcht hier
eine besondere, von dem Mitleiden unabhăngige Leidenschaft şei, welche bald mit, bald ohne ihr, erreget werden
konne... sondern weil, nach seiner Erklărung des Mitleids, dieses die Furcht notwendig einschliesst; weil nichts unser
Mitleid erregt, als was zugleich unsere Furcht erwecken kann'XWerke, ed. Witkowski, V, pp. 252-253).
In ciuda ascuţimii ei remarcabile şi a ecoului favorabil găsit
a unii comentatori, se poate obiecta acestei analize că trece cu vederea un element de seamă al definiţiei aristotelice a
milei, ceea Ibeggiani numeşte „la valutazione oggetiva che le persone co Pite da un male non ne sono meritevoli"
(op. cit., p. 75). Sentimentul complex care e mila vădeşte dar, în gândul Stagiritului, un eoêCl°blectlv ?i ° notă
altruistă ce nu pot fi reduse la temerea ^!!!?J)entm Sine şi Pentm ai săi. Sesizabilă în textul reprodus al ' această notă
e subliniată în chipul cel mai limpede în
147
D. M. PIPPIDI
capitolul XIII al Poeticei, despre care Lessing nu găseşte cu cale să pomenească şi în care analiza emoţiei tragice e
împinsă rna" departe decât în laconica definiţie din cap. VI. Celor două senti mente fundamentale li se adaugă cu
acest prilej un al treilea, „omenia" (TO 4)iXdv6pwiTov), al cărui rol în determinarea participării la suferinţele
eroului nu-i mai puţin considerabil decât al milei sau al fricii şi a cărui natură distinctă e lămurit afirmată în ca/ul
unei anume situaţii cercetate în stare să mulţumească sentimentul omeniei, dar străină - în aceeaşi măsură - şi de milă
şi de frică: TO jjicv ydp 4>iXdv9pwTTov e'xoi av ... dXXd oiire eXeov oiiVe cjôv (1453 a 2-4).
26-27.„Curăţirea acestor patimi"(TT|V TWI> TOIOU-TWV TTa6rir||idTwv Ka6apaiv). Pentru interpretarea acestor
cuvinte, obscure între toate, vezi Introducerea, p. 23 urm., cu bibliografia citată. La cele spuse acolo, n-aş avea de
adăugat decât amănuntul semnificativ că în recentu-i comentariu al Poeticei -unul din cele mai copioase şi mai
informate din câte i s-au închinat vreodată, deşi nu de ajuns de pătruns de evidenţa că o interpretare de amănunt nu-i
cu putinţă decât în cadrul unei viziuni unitare a operei - Alfred Gudeman refuză să propună sau să adopte vreo
explicaţie a problemei „purificării": „... wobei ich keinen Anstand nehme, vorauszuschicken, dass eine allgemein
betriedigende Losung des gesamten Fragenkomplexes bisher nicht erzielt worden ist. Eine solche ist aus den
angegebenen Grtinden ein dSuvaTov und wird wohl ein solches auch fernerhin bleiben" (op. cit., p.171; cf. p. 172:
„ignoramus et ignorabimus"). Pentru orientarea cititorului, socot util sa mai dau totuşi câteva referinţe la lucrări care,
fără să fie de fiecare dată consacrate în chip special problemei în discuţie, conţin pagini interesante în legătură cu
„purificarea patimilor": Jeanne Croissant, Aristote et Ies mysteres, pp. 105-l09; P. Boyance, Le culte- des Muses
chez Ies philosophes grecs,Paris, 1937,pp. 185-201;Fr.Dirlmeier,„Hermes",LXXV, 1940, pp. 8l-92; Fr. Pfister, în RE
Suppl. VI, 146-l62; M- Un-tersteiner, Le origini della Tragedia, pp. 90-l04; E.P. Papanoutsos,
148
COMENTARIU LA POETICA VI 1449 b
' h rsis despassions d'aprcs Aristote, Athenes, 1953. Cf. şi ThGould,în„Gnon1on-,1962,p.642,n.3.
cu
27-28. „Numesc „grai împodobit" graiul armonie, cânt" ... (Xeyu 6e f|8ua[JL€vov Xo'yov rl " pu9|ôv icai dp[ioviav
K ai (leXoc). Cum observă R a ami p. 150'n- 1 , deosebirea între acest pasaj şi 1447 b 24-25, de elemente comune ale
celor mai multe varietăţi de poezie sunt arătate „ritmul, melodia şi măsura" (puGôV, jieXoc, nerpov) stă "n aceea
că, într-un caz şi în celălalt, o definiţie generală, potrivit căreia mijloacele imitaţiei poetice ar fi pu6ndc, Xo'yoc, dp|
iovia (1 1447 a 2l-22), e aplicată unor împrejurări specifice. Folosirea unor termeni diferiţi nu implică însă
contradicţie. In primul caz (1447 b 24-25), „al ritmo della defini zi one generale corrisponde ii ritmo (in questo caso,
trattandosi di forme drammatichc, danza), ii melos (- ritmo + armonia + parola), ii metro (= ritmo) della definizione
specifica; alia parola della definizione generale ii melos (= armonia + ritmo + parola)", în cel de-al doilea (1449 b
27-28), „al ritmo e a\r armonia della definizione generale corrisponde ii ritmo (in tal caso metro e danza), armonia e
melos della specifica; alia parola della definizione generale, ii melos della specifica...". Cf. A. M. Webster-Dale,
Words, Music and Dancc, London, 1960.
30 şi urm. - Cele trei elemente aci înşirate: elementul scenic (o 1% oi|>euc KO'OIIOC), cântul (jieXoiroiia) şi graiul
(Xe£ic) au m comun particularitatea de a fi „exterioare" tragediei, considerată ca spectacol. In opoziţie cu ele, alte
trei elemente de care va fi vorba îndată: subiectul GiOeoc), caracterele (ffOTi) şi judecata ( lavoia) pot fi socotite ca
„interne"; cu alte cuvinte, proprii trage-diei ca operă de poezie.
4-"A cărui înrâurire e toată exterioară" xjv«Hiv 4>av(Epav k'xei Trdoa v). Urmez interpretarea lui
("'C1° ^ CUl effetto ^ tutto alla superficie"), mai conformă, Spiritul întregului paragraf decât interpretarea obişnu-
,„
iţă-'
"ceva a cărui semnificaţie e lesne de desprins" (Butcher,
149
D.M. PIPPIDI
Valgimigli, Hardy), şi chiar decât acea a lui Albeggiani: eh manifesta chiaramente tutta la sua potenza, cioe che non
ha doppio valore, come la parola, che e suono e simbolo di altro, mă e tutto quello che si manifesta, e quindi e lingua
universale, intesa da tutti" (op. cit., p. 76).
1450 a 5. „Caracterul".Cf.,mai departe, 1450 a 19: „oamenii
sunt într-un fel sau altul după caracterele lor..." şi 1450 b 8-ll-„caracter,în schimb, este ceea ce vădeşte o atitudine
sau scopurile pe care - ori de câte ori situaţia nu-i limpede - eroul urmăreşte sau le evită".
6. „Judec aţa". După definiţia dată ceva mai departe, 1450 b 4-5, judecata e „darul de a spune vorbe având legătură
cu o situaţie dată şi potrivite cu ea". Cf. 1450 b 1l-l3 şi, în general, A.M. Dale, Ethos and Dianoia. „Character" and
„Thought" in Aristotlc's Poctics, în „Journ. of the Australas. Univ. Language and Literature Assoc.", XI, 1959, pp. 3-
l6.
13-l4.„Ca de nişte forme speciale ale genului" (icexp^Tai uc eiSeai). Interpretarea cea mai justă mi se pare a fi dat-o
Vahlen, pe care-l urmează Albeggiani: „II senso del passo pare dunque ii seguente: le părţi della tragedia sono şei;
tanti poeţi poi, per ii fatto di considerare come fondamentale questa o quella parte, si sono serviţi di esse come di ţipi
o di modelli per le tragedie, producendo cosi tragedie fondate sul carattere, sull'azione, sullo spettacolo scenico,
sull'elemento musicale ecc. ecc." (op. cit., p. 77).
15. „Mai însemnată... îmbinarea faptelor". Vezi mai sus nota la 1448 a l.
22. „Rostul tragediei", în original TeXoc, care ar fi putut fi redat şi prin „ţel", dacă nu m-aş fi temut de o confuzie cu
adevăratul ţel al tragediei, care e, după Aristotel,plăcerea (f)6ovn) şi pentru exprimarea căruia se slujeşte de acelaşi
cuvânt (cf. XXV 1460 b 24: ei Tuyxava TOIJ TeXouc TO€ CUJTTÎC; XXVI 1462 a 18: TO TC'XOC Tfic
luuTi'aeuc). în Rhet., I 7 1363 b 19, ţelul e definit: TeXoc... oxi eveica Ta aXXa („...lucrul în vederea cărui
150
COMENTARIU LA POETICA VI 1450 a
+;> rplHalte") si în Eth. Nicom., l 5, 1097 a 21: <ou> yap se fac toate ceieiaut >
r-
N Xoiird TTpaTTouoi ira v rec („acel lucru... m vederea căruTa toţi fac ceea ce fac").
96 Zeuxis din Her a c lea, unul dintre marii pictori ai
A t'chităţii, a trăit în a doua jumătate a sec. al V-lea. în cap. XXVI
461 b 12 Aristotel îi atribuie tendinţa de a-şi idealiza subiectele,
ci când spune: „oameni ca cei pictaţi de Zeuxis, se poate să nu
• te" Dacă aci i se tăgăduiesc „însuşirile morale", aceasta ar
utea însemna fie că atenţia lui va fi mers în chip exclusiv la
calităţile exterioare ale modelelor, fie că va fi căutat să le imprime
un caracter mai puţin personal, mai universal.
30. „Emoţia tragică", în text: o r\v TTJC TpaywSiac cpyov, „efectul tragediei", care nu-i decât dezlănţuirea emoţiei
tragice: stârnirea sentimentelor de frică şi milă pomenite în definiţia VI 1449 b 26-21 . în acest înţeles, epyov poate fi
socotit sinonim cu Suvajuc (cf. nota la 1447 a 8).
36. „Decât în îmbinarea întâmplărilor" (fj râ irpayfiaTa auviaraoGai). Comparată cu celelalte elemente ale dramei,
construirea intrigii a rămas până astăzi principala preocupare a dramaturgilor. Dintre mărturiile vechi în această
privinţă, e semnificativ răspunsul lui Menandru într-o anecdotă păstrată de Plutarh, în care, întrebat cum stă cu
pregătirea comediei pentru viitorul concurs, poetul declară că piesa lui e gata, de vreme ce i-a stabilit intriga, şi că-i
rămâne doar să potrivească versurile: eyyuc Mevav6p€, ia Aiovu'aia, K ai au TT)V Kaj|iu6iav ou TOI>
6<E diToicpivaa6ai, 'N f) TOUC Geouc cywye Tf)v KwûiSiav wKovoVîiTai yap f) 6ia9eoic, 8eî rd orixiSia
eirâoai.' (De gloria Atheniensium, 4, e; cf . C. Corbato, Note sulla poetica Mcnandrea, - Univ. di "este, Ist. di Filol.
classica, VI, 1959, p. l urm.). Tot aşa, lui Schiller într-o scrisoare către Humboldt (citată la
' 3°3'): '"" mit dem Plan (e V0rba de Wal]cnsteln"> ist gentliche poetische Arbeit getan" .
ouv
151
D. M. PIPPIDI
1450b 3. „Căci tragedia e imitarea unei acţiu -u
Repetarea ideii exprimate mai sus, 1450 a 1 6: „tragedia nu-i • • tarea unor oameni, ci a unei acţiuni si a vieţii...",
între nn
' ' ' uua §j
cealaltă, oricât m-aş sili, nu pot găsi contradicţia care-l face Gudeman să presupună că vorbele „şi numai în măsura
în car imitarea unei acţiuni e şi imitarea celor ce o săvârşesc" ar fi n; • mai mult nici mai puţin decât „eine spătere
Korrekturnotiz des A die den friiheren Satz etwas modifizierte, die dann als solche nicht crkannt wurde und
versehentlich an die falsche Stelle, viellcicht schon in der editio princeps des Andronikos (?) geraten war" (p. 186). -
„The Tipâîc that art seeks to reproduce - observă, în legătură cu acest pasaj, Butcher, p. 123 - is mainly an inward
process, a psychical energy working outwards; deeds, incidents, events, situations being included under it so far as
these spring from an inward act ol" will, or clicit some activity of thought or feeling". Şi trimite la Ethica Nicom., l 8,
1098 b 15: rac 6e icai Tac evepyeiac rac tj^xi-Kac Ţepi.
5. „Având legătură şi potrivite cu ea" (r ă evdvTa icai Ta dpiioTToi/Ta). Ideea revine mai departe în cap. XV 1454 a
20-21 şi, sub denumiri diferite dar asemănătoare ca sens, în Rhet., III 7.
7-8. „C e i de azi, ca nişte retori". Simplă constatare, sau mustrare? Oricum, printre scriitorii la care face aluzie nu va
fi lipsit Euripide, căruia încă Aristofan îi aducea învinuirea de a-şi fi deprins ascultătorii cu „flecăreala": \a\iav
<£TTiTr|6aioal K a i OTwuuXiav (Broaştele, 1096) şi a cărui operă avea să fie socotită până la sfârşitul lumii vechi
ca o excelentă şcoală de oratorie. Cf. Quintil., X l, 68: „namque is (scil. Euripides).-sermone... magis accedit oratorio
generi et sententiis densus et m iis, quae a sapientibus tradita sunt, paene ipsis par, et dicendo ac respondendo
cuilibet eorum, qui fuerunt in l'oro discul' comparandus" . - Despre caracterul politic-educativ al tragedii'0 unui
Eschil , de pildă, în comparaţie cu acele ale dramaturgilor ffi
152
r^Qpa/ă critica lui Aristotel, cf. reflecţiile u r>ra se a^re^ta^"
noi caroi ^_ Werner Jaeger, Paideia, I, p. 362: „Le due judicioas della libertâ e della vittoria sono i saldi
vincoli
esperienz fjgiio dell'etâ dei tiranni, volgente, al tramonto,
coi qua i ql mQVQ laprOpria solonica fede nel diritto. Lo Stato leg.°a h' te ideale, non solo Io scenario
occasionale della sua a . oetica Ancora nel suo grandioso commiato, la chiusa ^^Fumenidi, con l'appassionata
implorazione delle sue solenni hiere per ii bene dei popolo greco... Eschilo rivela ii carattere veramente politico della
sua tragedia".
13_14.„Cum am mai spus-o". Cf. VI1949 b 33. 18-l9- „Puterea de înrâurire a tragediei nu atârnă de reprezentare, nici
de ac t ori ".La fel, XXVI 1462 a 1l-l3: „... poezia tragică îşi produce efectul şi fără vreo mişcare (a interpreţilor):
simpla citire arată de ce fel de tragedie e vorba". Cf. XIV 1453 b 6 şi reflecţiile lui Benedetto Croce, Lapoesia, p.
104: „La poesia dei drammi non si gusta se non col leggere da solo a solo ii dramma, che potrâ esserc artisticamente
superiore, o anche inferiore, alia rappresentazione che se ne faccia, mă certamente e diverso. La stessa declamazione
o recitazione di una poesi non e quella poesia mă un'altra cosa, bella o brutta che si giudichi nella sua cerchia; e i
poeţi stessi mal sopportano i declamatori dei loro verşi, ed essi stessi non li recitano volentieri... perene essi sanno
che quella poesia e una voce interiore, a cui nessuna voce umana e pari...".
20. „Meşteşugul decoratorului" . Cf. XIV 1453 b
• „Celălalt fel de a ajunge la acest rezultat (emoţia tragică) - pe
a.ea sPectacolului - e şi mai puţin artistic şi condiţionat de
j™J °acele Puse la dispoziţie de choreg". în legătură cu judecata
u nstotel asupra punerii în scenă, vezi H. Bulle, Das Biihnenbild
P ^ "Stote7es' -Philologus", LXXX, 1936, pp. 252-257. Cf. şi
Oxfordmott' Greek Scenic Conventions in thefifth CenturyB.C.,
153
D.M. PIPPIDI
VII
24-25.„Aşa cum am stabilit".Cf. VI 1449b23 şi urm
25. „Complete şi întregi" (jeXeiac KCU 6'Xric).Cele două adjective nu-s, cum s-ar părea, sinonime: primul trebuie
înţeles calitativ, al doilea cantitativ. Cf. Arist., Phys., III 6 207 a 8 urm.: ovi 8e |iT|Sev e£io, TOUT' COTI TeXeiov
icoi oXov- OXI'TCO ydp 6pi£o'|ie©ct TO oXov, oxi |iT|Sev direoTiv... oXov Se KCU TeXeiov f] TO avHo iraînrav
T) axjveyyuc TTJV <f>uoiv eaiiv.
28. „în chip necesar" (e^ dvdyionc). „IIprincipiali caso primo, di un'azione puo benissimo avere degli antecedenti,
purche ad essi non sia legato da nessun nesso di necessitâ logica-estetica" (Rostagni). Cf., totuşi, XVIII 1455 b 24 şi
urm.
31.,,Fie a unei d e p r i n d e r i". In text: „fie pentru că aşa se întâmplă de cele mai multe ori :fj wc eiri TO TioXii";
cu al te cuvinte, în conformitate cu ceea ce suntem deprinşi să considerăm ca verosimil.
35-37. „Fiinţă sau lucru de orice fel, alcătuit din părţi, frumosul... trebuie nu numai să-si aibă părţile în rânduială, dar
să fie şi înzestrat cu o anumită mărime" (eirei TO icaXov K. ai (w o v KCU airav TTpâyiia o auveoTTiicev eic
TIVWV oxi jidvov TaiJTa Bei ex€iv aXXd K.ai |ieye6oc iJTrdpxî-V oxi TO Ideea aceasta, a unei unităţi organice
caracteristice frumosului, fusese susţinută cu tărie, înaintea lui Aristotel, de Platon, cu specială referire la creaţiile
spiritului. „Orice cuvântare - citim în Phaedr., 264 c - trebuie întocmită asemenea unei fiinţe înzestrate cu un trup al
ei, cu cap şi cu picioare, cu un mijloc şi cu extremităţi potrivite între ele şi potrivite cu întregul" (8â irdvTa Xo'yov
w'oirep (wov ouveoTavai, ow(id TI ex°VTa av)T°v axiToi) uoTe |rf\Te aKecâXov eivai nfJTe airoxiv, dXXd ^^°a
Te e'xeiv icai aicpa, TrpeTrovTa dXXfjXoic ica\ TW oXw yeypamieva).Cf. Phaedr.,268 d, Gorg.,503 e şi
observaţiile!111 J .W.H. Atkins, Litemry Criticism in Antiquity, I, pp. 54-55.
154
~g Frumosul stă în mărime şi ordine" x icaXov ev ueyeGei icai rdêi COTI v). După un celebru (T° Ydin cartea a
Xll-a a Metafizicii (3,1078 a 36), caracterele paS^ tive ale frumosului ar fi, pentru Aristotel, ordinea (îdîc), -
(ouuHeTPl/a) Ş* calitatea de a fi determinat (u>pio|ievov). m ta ordine o găseşte filozoful nu numai în spectacolul
sferelor ti a căror contemplare îl umple de o religioasă admiraţie (De t anim , 11, 641 b 18), dar şi pe pământ, a cărui
viaţă îi apare d sfăsurându-se potrivit unei rânduieli mai puţin vădite decât aceea care determină rotaţia astrelor, dar
nu mai puţin reală (Phys., VIII l 252 a 11; De gen. anim., III 10, 760 a 31). Mai mult, o ordine asemănătoare i se pare
a descoperi în însăşi viaţa socială: în statele bine gospodărite, bunăoară, unde Legea e stăpână: o T e ydp voVoc
Td'£ic TIC eon KCU THV eOvouiav dvayicaiov eOTaîav el vai (Polit., VII 4, 1326 a 29). Astfel înţeleasă,
„ordinea" aristotelică se înfăţişează ca un raport (Xdyoc) între elemente felurite, ceea ce explică pentru ce filozoful o
descoperea mai cu seamă în studiul matematicilor, al căror obiect e constituit de raporturi de egalitate ori de
inegalitate între câtimi, de proporţii între corpuri şi figuri. Acest raport, Aristotel l-ar voi instaurat nu numai în natură
şi societate, ci în activitatea fiecărui om, pe care -dacă ar fi să-i atribuim paternitatea uneia din Problemele transmise
sub numele lui - visa să o vadă desfăşurându-se după un ritm specific (XIX 3 8,920 b 34 - 921 a 4). în afară de cele
trei caractere amintite, Aristotel pomeneşte uneori o anumită mărime ((j.eye0oc), ori proporţie, ca una din condiţiile
frumosului (Eth. Nicom., IV 7, jb7:To icdXXoc ev neydXw oiouctTi, oi uiicpoi 6e doTeioi Ko^ ounjU-rpoi, KaXoi
8' ou. Cf.JR/iet.,I,5,1360b22).Cam cazurile ordinii, măsurii şi limitei, sfera de aplicaţie a ideii depă-- Ş e domeniul
estetic, îmbrăţişând - oricât de curios ar părea -m&. e social. Intr-o interesantă pagină din Politica, pe care am
indică^ PrilCJUl S"° dteZ (VI14'1326 a 8 Urm;)' °pinia filozofului ' • »lcleal" statul numărând cel mai mare
număr de
comPatibil cu o bună administraţie, în materie artistică,
155
D. M. PIPPIDI
necesitatea ea opera să fie euaxivoTTToc - lesne, adică, de îmbrăţişat cu privirea, lucru cu neputinţă de realizat în
cazul unor dimensiuni din cale afară de mari sau din cale afară de mici - duce la înche ierea că aceasta va fi cu atât
mai frumoasă cu cât se va apropia de proporţiile maxime îngăduite. Cf. încă De anima, II 4, 416 a 16-TWV 6c
cj)\îoei ouvioTa|ievwv irdvTwv COTI irepac KCU Xdyoq-[ieye6ouc Te icai au £fj o e uc („în toate fiinţele
dezvoltate normal există o limită şi o medie a creşterii şi a mărimii") şi De gen. anim II 6, 745 a 5: COTI ydp TI
Tfdoi TOÎC £woic irepac TOXJ Heye6ouc („toate vieţuitoarele au parte de o mărime peste care nu pot trece").
1451 a 7. „Nu ţine de regulile artei" (ou Tf|c TCXVTJC
•EOTIV). în epoca de maximă înflorire a teatrului grec, în veacul al V-lea, această limită era în practică de trei
tragedii şi o dramă satirică într-o singură reprezentaţie. Pe vremea când scria Aristotel, în a doua jumătate a veacului
al IV-lea, drama satirică era de obicei suprimată.
9. „Cum se zice că se făcea pe vremuri". Pasaj îndoielnic, ca şi faptul pe care ni-l aduce la cunoştinţă, despre care n-
avem vreo altă ştire.
12-l3. „Cerută de asemănarea cu realitatea sau de progresiunea lor necesară" (icaîd TO eUoc f) TO dvayKaîov).
Prima menţiune explicită (o aluzie mai sus, 1450 b 31) a unei reguli a cărei repetare constituie unul din motivele de
căpetenie ale Poeticei. Definita primului termen se citeşte în Rhct., I 2,1357 a 34: TO |iev ydp e'iKoc eoTiv wc e^1
TO TfoXi) yivdnevov („verosimilul este ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori"); a celui dc-al doilea, în Metaph.,
III 5, 1010 b 28: TO dvayKaîov o\k evSexeTai dXXuc icai âXXwC („necesarul nu îngăduie ca un lucru să fie altfel
decât este )•
156
COMRNTAR1U LA POETICA VIII 1451 a
VIII
, Cum îşi închipuie unii". Gudcman presupune
• ",r- nrivi ne unul sau mai mulţi teoreticieni din sfera x aluzia ai JJAIVI r *
r t" anteriori lui Aristotel. Cu mai multă dreptate, cred, S° \ ni o pune în legătură cu polemica dezvoltată în cursul °
"toiului, unde acelaşi verb (oiovrai) revine pentru a ironiza Lsitele socoteli ale poeţilor.
20 Care o Herakleidă, care o Theseidă".Dintre poeţii îndeletniciţi cu Herakles, înainte de vremea lui Aristotel,
izvoarele pomenesc de Kynaithon, Panyassis şi de Peisinos din Lindos. Theseidese atribuie lui Zopyros, Diphilos şi
Pythostratos. 24.„Fie de o practică artistică deosebită, fie de talentul lui firesc" (TJTOI 6iâ Texvriv fj 6ia cj)uxoii/).
Laconic formulată, întrebarea e una din cele ce au preocupat mai mult pe teoreticienii literari ai Antichităţii, de la
Epiharm şi Democritpână la autorul anonim al tratatului Despre sublim. Cum era firesc, răspunsurile au variat după
vremi şi după personalitatea gânditorilor, cu o vădită predilecţie acordată talentului (Epiharm ap. Diels, Frgm. der
Vorsokr.5, I, B 40, p. 204: cj>uoiv e'xeiv apioToi' eon 6€UT€pov 6<E [|iai/0av€iv] - „lucrul cu mult cel mai de preţ
e predispoziţia naturală; în al doilea rând, învăţătura"; cf. Pindar, Olymp., IX 100: TO 6e 4>uq KpaTioTov arrav-„cu
adevărat bun e numai ce vine de la Fire"), până la doctrina peripatetică, împăciuitoare, care avea să ceară bunilor
poeţi deopotrivă aruri fireşti şi o pregătire specială (Neoptolcmos din Parion la Pnilodemos.ITepi irouincn-uv V, col.
7, r. 8 urm.: Seî 6e |i€T« "Touîv Kai TOU TTia'Gcnjc jojfj dyaGoO TT o in T oii-„poetul are nevoie, pe lângă ştiinţa
versificării, şi de pasiune..."; iu, adPisones 408-410: natura fieret lăudabile carmen an Ûaes]tum est: cgo nec
studium sine diuite uena, /nec rude llidcoingenium...-„s-i\u întrebat unii: oare darurile creează poezia vrednică de
acest nume? Eu nici munca lipsită de o vână bogată,
nu cred o
Poate aduce folos
157
D.M. PIPPIDI
nici talentul necioplit.."). Vicisitudinile acestei teme de-a lungul istoriei literelor greceşti au fost studiate de Paul
Shorey, 4>\jolc-MeXcTin, 'E 11107111111, în „Trans. and Proceedings of the Arner philol. Association",XL,
1909,pp. 185-201. în cazul special al lui Homer, opinia comună înclina să explice desăvârşirea operei atribuind-o
unei adevărate „naturi divine", cum n-avea să şovăie s-o scrie Democrit, între alţii: "Oirnpoc 4>\j'aeuc Xaxwv
9ea£oiJoT|C eiretov icdo|a.ov eTeicTfjvaTo TTCXVTOIWV -„Homer având parte de o fire dumnezeiască, a înălţat
o clădire armonioasă în versuri de tot felul" (Diels, Frgm. der Vorsoicr.5, II, B 21, p. 147 Cf. A. Delatte, Leş
conceptions de l'enthousiasme diez Jes philosophes prcsocratiques, Paris, 1934, p. 28 urm. si D.M. Pippidi, în „Rev.
Clasică", XV, 1943, pp. 79-80). în legătură cu această problemă, vezi mai departe comentariul la XVII 1455 a 32 si
Apendicele IV.
25-26. „Faptul de a fi fost rănit pe muntele P a r n a s ". în starea de astăzi a textului, întâmplarea e relatată cu destule
amănunte în cântul al XlX-lea al Odiseii, versurile 394-466. E probabil dar că Aristotel va fi avut la dispoziţie o
ediţie a poemului homeric în care „Vânătoarea" nu era povestită şi că episodul întreg nu-i decât o interpolare.
Eliminat de unii editori, acest adaos pare să fi fost totuşi acceptat de alţii, de vreme ce -în forma-i de astăzi - episodul
îi era cunoscut si lui Platon, Rep.,l 334 a-b. Cf. V. Berard, Introduction al'Odyssee, Paris, 1924, I, pp. 452-459 şi, în
general, asupra citaţiilor homerice în opera lui Aristotel, Th. W. Allen, Homer. The Origin and the
Transmission,Oxford, 1924,p.258 urm.; D.S.Margoliouth, The Homer ofAristotle, Oxford, 1923.
26.„Simularea nebuniei". Episodul, petrecut înaintea pornirii spre Troia, când Odiseu căutase să se sustragă de la
expediţie si fusese dat pe faţă de Palamede, era povestit cu toate amănuntele în Cyprii. Cf. Kinkel, Epicor. Graecor.
Fragmente, p-l °-
158
POETICA IX 1451 a -l451 b
IX
Y7-38 Nu întâmplate, ci putând să se întâm-
u / ' Ta yevoueva... aXX' oîa âv yevoiTo). Cf. Intro-
P 49 si, în general, pentru problema raporturilor dintre
- \ icmrie aşa cum e discutată în acest capitol, Butcher, noezie şi iM-ui1 '
i63'-l97' Valgimigli,p. 14 şi urm.; Bignami,pp. 188-249.
rf semeni, din literatura mai nouă, A.W. Gomme, The Greek Attitude to Poetry and History (Sather Classical
Lecturcs XXVII), Berkeley, 1954; Kurt von Fritz, în Histoire ct historiens dans l'antiquite (Fondation Hardt.
Entretiens sur l'antiquite, IV), Vandoeuvres-Geneve, 1958, pp. 85-l45 (de acelaşi, Entstehung undlnhalt des neunten
Kapitcls von Aristoteles' Poetik, în Antike und moderne Tragodie. Neun Abhandlungen, Berlin, 1962, pp. 430-457);
N. Zegers, Wesen und Ursprung der tragischcn Geschichtsschrcibung, Diss. Koln, 1959, pp. 56-79; F.W. Walbank,
History and Tragedy, „Historia", IX, 1960, pp. 216-234; C.O. Brink, Tragic History and Aristotle's School, în
„Procee-dings of the Cambridge Philol. Society", no. 186 (N .S. 6), 1960, pp. 14-l9; R. Weil, Aristote etl'histoire.
Essaisurla „Politique", Paris, 1960,pp. 163-l78 (Le philosophe en face de l'histoire).
l-2. „Istoricul nu se deosebeşte de poet prin aceea că unul se exprimă în proză şi altul în versuri..." (oii TIO
e'iiiicTpa Xeyeiv fj au^Tpa 8ia4>epouaiv). Potrivit precizării după care poezia nu-i numaidecât legată de folosirea
versului: cf. 1447 b 15 şi urm. şi Comentariul sub acest pasaj. 4-5.,,... ci pentru că unul înfăţişează fapte aievea^
întâmplate, iar celălalt fapte ce s-ar întâmpla" (dXXa TDXJTW 8iacj>€p€i, TW TOV |i€v Ta ^ va \eyav,
TOV 6e oia av yevoiTo). Ceea ce nu înseam-poe a ^ tea istorică n-ar putea constitui motivul unei opere de pe Iu C
lar de * s"ar întâmpla (poetului)... să-şi clădească opera - n-ar f" petrecute' ~ ni se spune mai departe, 1451 b 30 şi
urm., 0 uŞi, din această pricină, mai puţin poet: doar nimic nu
1451 b
159
D.M. P1PPIDI
opreşte ca unele din întâmplările petrecute să fie aşa cum era v simil si posibil să se petreacă şi, din acest punct de
vedere cel le imită se poate numi plăsmuitorul lor". Adevărata deosebire tu (cum se poate citi în cap. XXIII 1459 a
22-24) în faptul că în on rele istorice „expunerea nu e a unei singure acţiuni, ci a une' singure epoci, mai exact a
tuturor evenimentelor petrecute înăun trul unei epoci în legătură cu unul sau mai multe personaje, oricât de
întâmplător ar fi raportul în care s-ar găsi unul faţă de celelalte" Faptul merită să fie relevat cu atât mai mult cu cât
pentru un Herodot, bunăoară, istoria se înfăţişa ca un domeniu stăpânit de cauze finale şi călăuzit de providenţă.
Termenul însuşi - r\ joi) Geiou TtpovoiT\ - se întâlneşte într-un capitol al Istoriilor unde se atribuie înţelepciunii
divine rânduiala după care dobitoacele lipsite de apărare sunt în general prolifice, câtă vreme fiarele primejdioase se
înmulţesc anevoie (III 18. Cf. Alfred Croiset, Hist. de la litt. grecque3, II, p. 639 şi, mai de curând, D.M. Pippidi,
Suria philosophie del'histoire d'Herodote,în „Eirene" (Praga),!, 1960, pp. 75-92). Deopotrivă curioasă apare, la prima
vedere, şi lipsa de preţuire arătată de Stagirit unei opere ca aceea a lui Tucidide, a cărei tendinţă de a desprinde din
multiplicitatea evenimentelor un universal istoric n-a putut desigur sa-i scape. Cum încerc s-o dovedesc în alt loc (v.
Apendicele III, p. 237), singura explicaţie a unei atitudini altminteri inexplicabile ar putea fi preferinţa lui Aristotel
de a vedea în Tucidide un gânditor politic (un sociolog, am zice noi astăzi) mai curând decât un istoric.
6. „Mai aleasă" (oTrouSaioTepov). Pentru precizarea înţelesului cf. Eth. Nicom.,VI7,1141 a20: a-ronov yap eî TK
TTIV TioXiTiKT^v f| TT\v cj)povT|oiv aTTOu6aioTaTT|v oleicii eivca,
\ s •>/ ^ i f •>' ' ' r ar fi
ei \\.r\ TO apiOTov TWV ev TU> KOOHU avSpwTfoc eoTiv uai
absurd să creadă cineva că ştiinţa politică sau înţelepciunea sun într-adevăr lucruri de seamă, dacă n-are şi
convingerea că om e făptura cea mai de preţ din câte există").
7. „Mai mult universalul" ((idXXov Ta na Cf. De interpr., 7, 17 a 39 urm,: Xeyw Se jca8dXo\J o
160
IX
(„num fUC
icaTnyop€io6ai, Ka0' ocaoTov Se o JATJ, oiov KaOdXou, KaXXiac 8e TUV ica6' eiaioTov ceea ce se enunţă
despre cât mai mulţi, corespunde acestei definţii: «omul», bună-
aff parte dintre universale; «Callias» dintre particulare'1) . -ara' T 644 24: rd 6e Ka9dXou icoiva- rd
ydp
Xeyouev („universalele sunt
°ara
' viTiapxOVTa ^ j numim universal ceea ce întâlnim la mai mulţi").
8 A înfăţişa uni versalul...". Se cunoaşte rolul co-ârsitor al acestui precept în formarea doctrinei clasice moderne.
Dictee par la raison, fondee sur la fin morale assignee â la poesie, elle contient l'interpretaţion veritable du
naturalisme classique; c'est en son nom que se livrent toutes Ies batailles litteraires, elle est â la base de toutes Ies
critiques" - scrie Rene Bray, care-i închină unul din capitolele cele mai interesante ale cărţii în mai multe rânduri
citate, La formation de la doctrine classique cn France, pp. 19l-215.
10.„în ciuda numelor individuale adăugate" (ovdfjiaTa €TTiTi0e|ievT|). în ochii filozofului, care a vorbit până aci
despre poezie în termenii cei mai generali şi pentru care activitatea poetică năzuieşte să exprime universalul, o
operaţie ca aceea a individualizării diferitelor personaje prin atribuirea unui nume fiecăruia nu participă la procesul
propriu-zi s de creaţie: e o operaţie adăugată.
12. „De ajuns de dovedit în comedie", în comedia din toate timpurile, de când Crates, „părăsind invectiva iambică, a
prins să trateze teme cu caracter general şi să închege subiecte" (V 1449 b 7-8), iar nu numai în aşa-zisa Comedie Cf
<r»le' ContemP°rană cu Aristotel, cum se înţelege de obicei. • onatus în comentariul la Andria lui Terentiu (citat la
01gnarni n ">ô « ^\ durm „nomma personarum, m comoedus
absu l ' e dcbent rationem et etymologiam; etenim
est cornicum aperte argumenta confingere, uel nomen
161
D.M. PIPPIDI
personae incongruam dare, uel officium quod sit a norruri diuersum". Pornind de la consideraţia că în Comedia
mijlocie s' mai ales, în cea nouă (aşa cum o dovedesc textele şi cum o spun ' şi Donatus în crâmpeiul abia reprodus)
numele sunt în general expresive, cu alte cuvinte, născocite în strânsă corespondentă cu caracterele personajelor,
Butcher propune să se citească în rândul 13: ou Ta TuxoVra 6vo'|iaTa xnrcmGeaaiv (în loc de: ou T w ŢQ,
T\JXOVTCX K.T.X., lecţiunea manuscriselor) şi parafrazează întregul pasaj în felul următor: „It is at this
universality that poetry aims when she attaches names to the characters, i.e. when instead of adopting historical
names (yevo'neva ovona-ra) she gives names of hcr own invention (Tretronuieva). The names in that case are
expressive; they indicate that the person is not an individual but a type. This generalising tendency, which has bcen
eounteracted in tragedy, has become apparent in the development of comedy" (p. 376,n.l).
16. „Lesne de crezut" (iriSavov). Altfel spus, verosimil: ei KOC.
21.„Anteul lui A g a t h o n ". în text numele tragediei e atât de corupt încât editorii citesc când "Av6er. de la
"Av8oc, „Floarea", când'A v6 ei: de la ' A v0euc, numele voinicului fecior al Gliei, sau, poate, al unui alt personaj
legendar, când "AvGiQ: dativul numelui propriu "A v0T| (conjectura lui Gudernan), împreună cu Wilamowitz,
găsesc preferabilă lectura a doua: „Wenn die Modernen statt 'Av6e\jc immer noch als Titel «die Blume» geben, so
tun sie das als Sklaven der byzantinischen Akzente" (Platon, I, p. 358, n. l). - Agathon, autorul dramei, contemporan
mai tânăr al lui Euripide, e unul din tragicii al căror nume revine mai des m opera lui Aristotel. Iubitor de înnoiri şi
de rafinamente stilistice (o parodie a felului lui de a se exprima se citeşte în Banchetul lui Platon, printre ai cărui
interlocutori se numără), a avut să sufere n o dată atacurile muşcătoare ale lui Aristofan, îndeosebi i
162
LA POETICA IX 1451 b
Fără ••• să-i desfete mai puţin" (ou8ev ''6pcu vei). Desfătarea e arătată aci (cf. 1451 b 26) ca un t"t de firesc al
tragediei (şi, se poate spune, al poeziei în e*ec n ~ncâi nu mai are nevoie să fie subliniat. Ceea ce o dcter-£ene,
anl avut prilejul s-o scriu, e comoţiunea simpatetică, 011 ' itia sufletească suscitată în noi de zbuciumul evocat de
dra-La rându-i, stabilirea legăturii dintre spectator (sau cititor) • nu_j cu nimic înlesnită de istoricitatea sau realitatea
perso-• i0r puse în scenă. Dimpotrivă, cum ne-a arătat-o Proust în una d' n acele pagini de ascuţită analiză care fac
farmecul deosebit al operei sale, „Ies sentiments que nous font eprouver la joie ou l'infortune d'un personnage reel ne
se produisent en nous que par rintermediaire d'une image de cette joie ou de cette infortune; l'ingeniosite du premier
romancier consista â comprendre que dans l'appareil de nos emotions, l' image etant le seul element essentiel, la
simplification qui consisterait â supprimer purement et simplement Ies personnages reels serait un perfectionnement
decisif. Un etre reel, si profondement que nous sympathisions avec lui, pour une grande part est percu par nos sens,
c'est-â-dire nous reste opaque, offre un poids mort que notre sensibilite ne peut soulever. Qu'un malheur le frappc, ce
n'est qu'en une petite pârtie de la notion totale que nous avons de lui, que nous pourrons en etre emus, bien plus, ce
n'est qu'en une pârtie de la notion totale qu'il a de soi, qu'il pourra l'etre lui-meme. La trouvaille du romancier aete
d'avoir l 'idee de remplacer ces parties imperietrables â l'âme par une quantite egale de parties immaterielles, c'est-a-
dire que notre âme peut s'assimiler. Qu' importe des lors que Ies actions, Ies 0 lons de ces etres d'un nouveau genre
nous apparaissent omme vraies,puisque nous Ies avons f ai ţes notres,puisque c'est nous qu'elles se produisent,
qu'elles tiennent sous leur depen-la r C' tan(lis C[ue nous touraons fievreusement Ies pages du livre, ^rapi iţe de notre
respiration et l' intensite de notre regard. Et une Ies et C C r°mancier nous a mis dans cet ctat ou comme dans tous
purernent interieurs, toute emotion est decuplee, ou son
163
D. M. PIPPIDI
1452 a
^——.
livre va nous troubler â la fason d'unrevemaisd'unreve plus -l que ceux que nous avons en dormant et dont le
souvenir du davantage, alors, voici qu'il dechaîne en nous pendant une hei tous Ies bonheurs et tous Ies malheurs
possibles dont nous m trions dans la vie des annees â connaître quelques-uns, et dont le plus intenses ne nous seraient
jamais reveles parce que la lenteu avee laquelle ils se produisent nous en ote la perception..." mu câte de chcz Swann,
I, pp. 125-l27). în acelaşi sens, cf. consideraţiile lui G.V. Plehanov, Scrisori fără adresă, p. 102.
23-24. „Nu în orice împrejurare trebuie dar căutate subiectele oferite de tradiţie "(oi) TravTtoc elvai ^r]TT]Teoi/
TWV TTapa8e6o|aevwv (luGwv). E ceea ce va repeta, după peripateticul NeoptoJemos, Horaţiu, în Epist. către
Pisoni,l].9:
aut famam sequcre aut sibi conuenientia fingc unde famam sequere echivalează cu un îndemn de a se sluji TIO v
TTapaSeSo[i€vwv [iiJGwv (cf. şi XIV 1453 b 22), iar fingere sibi conuenientia, a face uz de facultatea creatoare a
poetului: iTOieîv (cf., cu un rând mai sus: T d re irpa'ynaTa KCU. TG 6vo'|iaTa ireTTOLT|Tai).
27-28. „Mai curând p l as mu i t or de subiecte decât de stihuri" (\ia\\ov Ttov û'Gwv e!vai 8eî TIOITITTIV fj TWV
ueTpiav). Cf., mai sus, nota sub 11447 b 15.
33 .„ Ne i z b u t i te ". Citesc dTeXwv, cu Gudernan, întemeiat pe traducerea arabă, în loc de airXwv, leeţiunea
manuscriselor. Despre [iu6oi diTXoi va fi vorba abia în cap. X 1452 a 11 şi urm., unde li se dă şi definiţia.
34-35. „ E p i s o a d e l c " (îreiod8ia). Valoarea tehnica a termenului e precizată în cap. XII 1452 b 20-21. Aci
înţelesul e general.
4.,, M i n u n ar e a " (TO GauuaaTo'v) e efectul - surprinzător şi impresionant totodată - pe care participarea la
vicisitudini ^ eroului îl dezlănţuie în sufletul spectatorului. Cf. Rhet-, I 11 < -^ b 10-l2: icai ai irepiireTeiai icai TO
irapd uiKpbv aai(£a
164
^^^TLAPOETICA IX 1452 a-X 1452 a
Suvwv- TravTa ydp Gauâara TaiHa („... şi peri-• ântuirea eroilor de primejdii în ultima clipă: toate ; t prilejuri
de minunare"). în alte pasaje ale Poeticei, a, Tune şi *KTT\TIKTIICC>I/ (XIV 1454 a 4; XXV 1460 b 25). isem
statuia lui Mity s", întâmplarea c relatată (poate . Ar'istotel, cu uşoare adăugiri) şi de Plutarh, De sera num.
,• t Q ^S3d după care căderea statuii s-ar fi produs în cursul uindicta,t>,->-'-J - r
^mnnii- MITIOXJ Tou Apyeiou KaTa OTaoiv
nflCl C&**''* '
OevToC dvSpiavTa \a\K.o\)v ev dyopd 9eac OII'OTIC
^TT€06LV TW KTClVaVTfl TOV MlTlOV Ktt\
x
14. „în condiţiile arătate". Cf. VII 1450 b 24-26; VIII 145 1 a 30-32.
15. „Fără răsturnări de situaţii şi fără recunoaşteri "(aveu irepiireTeiac r\ dvayvwpio|io€). Şi una şi cealaltă vor fi
definite în capitolul următor, 1452 a 22 urm.; 30 urm.
15-l6. „Deznodământ" (|aeTa(5aoic) - în înţelesul definiţiei VII 1451 a 13-l4 - c „trecerea de la o stare de fericire la
una de nefericire, sau de la una de nefericire la alta de fericire" eic Suaruxiac rj e£ eiJTUxiac ele
20-21. „E departe de a fi totuna dacă un lucru
decurge din altul, ori numai vine după el"
l«<t>epei Y«P TToXi) TO yiyveoGai Tc£8e S ia Ta'Se TI ueia
TCt f\e:\ t? Ir
' ceea ce am văzut că deosebeşte, în concepţia Stagiritului, dinT^ 1St°rie: una făcută să înfăţişeze fapte decurgând
unele Sid C epeâzaimeinecesităţi lăuntrice (T 6 yiyveoGai rd6e
rar«*a i mulţumită să înregistreze evenimentele în desfăsu-
iarea lor crnn i •
tâmplâ lunol°gică (TO yiyveo6ai êia Ta5e) „oricât de în-
°r ar fi raportul în care s-ar găsi unul faţă de celelalte"
165
D.M. PIPPIDI
(XXIII 1459 a24).Cf. nota sub IX 1451 b 4-5 şi,pentru o discut mai amănunţită, Apendicele III.
ţie
XI
23. „Precum s-a arătat". Cf. VII 1451 a 13-l4 si IX 1452 a 3-4. Asupra interpretării termenului TrepiTî€Taa, vezi
Ingram Bywater, în Festschrift Theodor Gompcrz dargebracht 7Aim 70. Geburtstage, Viena, 1902, p. 164 urm., si
obiecţiile lui Butcher, op. cit.,p. 329, n. 2.
24. „în O e di p". E vorba de drama Oedip-rege a lui Sofocle, prea cunoscută publicului grec pentru a mai fi fost
nevoie de alte desluşiri. Referinţa e la versurile 924-l185, în care solul din Corint vesteşte eroului moartea lui
Polybos şi intenţia locuito-rior de a-l proclama rege. în locul bucuriei pe care nădăjduia să i-o facă în chipul acesta
(iar nu mântuindu-l de teama legăturii cu mai-că-sa, cum afirmă Aristotel,înşelat,pe semne, de memorie), solul dă
prilej lui Oedip să cerceteze taina de care-i era învăluită naşterea şi să descopere cumplita realitate. Cf. Tudor Vianu,
Patosul adevărului în Ocdip şi HamJet, în Literatură universală şi literatură naţională, Bucureşti, 1956, pp. 9-20.
27. „în Lynceu". Dintr-o altă referinţă a lui Aristotel (XVIII 1455 b 29) rezultă că e vorba de o tragedie a lui
Theodectes din Phaselis, contemporan cu filozoful şi foarte preţuit de acesta, mort tânăr către anul 334 (Carlo Del
Grande, Teodette di Faselide e ia tarda tragedia posteuripidea, în „Dioniso", IV, 1934, pp. 19l-207). Despre tragedie,
care nu ni s-a păstrat, se poate spune doar că avea ca erou pe soţul Hipermnestrei, singura din cele cincizeci de fiice
ale lui Danaos care, împotriva poruncilor tatălui, refuzase să-şi ucidă mirele: faptă cântată de Horaţiu în faimoasa odă
III 11, 33 urm., admirabil tradusă în româneşte de Eminesc sub titlul „Către Mercur":
XI 1452 a-l452 b
una de mul tis face nupţiali digna periurum fuit in parentem splendide mcndax et in omne uirgo
nobilis aeuum:
„surge", quae dixitiuueni marito, „surge", ne longus tibi somnus unde non times detur; socerum et scelestas
falie sorores.
i,pedes quo te rapiunt et aurac dum fauet Nox et Venus; i secundo omine et noştri memorem sepulcro scalpe
querellam".
33. „în Oedip": Ocdip-rege, versurile 1050-l085 şi 1123-l185, unde eroul, stăruind în dezvăluirea împrejurărilor în
care fusese crescut, află de îndoita-i crimă şi e precipitat în abisul remuşcărilor şi al desperării.
34. „Lucruri neînsufleţite" (ă^\>xo-)-EvoT:ba de recunoaşterile cu ajutorul anumitor „semne" (armiei a), asupra
cărora va reveni în cap. XVI 1454 b 21 şi urm.
6. „Ifigenia". Referinţa e la Ifigenia în Taurida a lui Euripide, versurile 725-795, unde eroina încredinţează lui Pilade
o scrisoare pentru fratele ei. Recunoscută astfel de Oreste, martor la scenă, îl recunoaşte şi ea ceva mai târziu, după
ce Pilade înmânează scrisoarea destinatarului sub ochii ei (795-826).
10 •» E l e m e n t u l patetic" (uaSoc). în înţelesul tehnic de moment dureros al dramei, - catastrofa, - nu în acel
psihologic, în care e folosit de obicei.
et • »De felul morţilor înfăţişate pe scenă" om -Cei ^ mar* Poeţi tragici ale căror opere ne-au ajuns, în A • G Su^
ocnn spectatorilor sunt evitate (o singură sinucidere, l a Sofocle). Lucrurile nu se vor fi petrecut însă aşa
v)rrif^Q»i|_ oi
»ae vreme ce Filostrat ne informează că Eschil ar fi
1452 b
D.M. PIPPIDI
fost cel ce a îndepărtat uciderile de pe scenă (Vita Apoi]., VI 11 9: TO XITTO oKT|vnc d.TTo6vTJaicav
€TTevdrioev wc |ifi ev âven-' OCJXITTOI), iar Horaţiu găsea încă necesar să recomande, în Epist către Pisoni, \
85-l86:
Ne pucros coran] populo Medea trucidet, aut humanapalam coquat exta ncfarius Atreus... („Medeea să nu-şi ucidă
pruncii în faţa publicului, nici nelegiuitul Atreu să nu fiarbă măruntaie omeneşti în văzul tuturor...").
XII
14 şi urm. - Capitolul întreg a dat de furcă editorilor, dintre care unii - începând cu Ritter - n-au şovăit să-l considere
interpolat, câtă vreme alţii (după pilda lui Heinsius), fără să-i pună la îndoială autenticitatea, se mulţumesc să-i caute
o aşezare potrivită în cuprinsul Poeticei. Nu se poate tăgădui,într-adevăr, că,în locul în care-l citim, întrerupe în chip
supărător cercetarea acţiunii tragice începută în capitolul precedent, în lipsa unei soluţii mai bune, poate fi totuşi
socotit ca o paranteză, cum mai sunt şi altele în lucrarea de care ne ocupăm.
14-l5. „Mai înainte".Cf.VI1450a!4.
18. „Cântecele actorilor în scenă" (id diro Tf|C OKTivfic). Definiţia acestei „părţi" lipseşte în cele ce urmează. Se
presupune că ar fi fost cântece cântate fie de un actor singur (monodii), fie de câte doi sau trei actori alternativ.
Asupra metricii acestor părţi „lirice" ale oricărei tragedii, vezi A.M. Dale, The Lyric metres of Greek Drama,
Cambridge ,1948.
19. „Parte bine definită" (nepoc dXov). S-ar mai putea înţelege şi „parte alcătuind un tot", sau „parte întreaga .
22-23. „Prima mani f estare". Textul suna: i| Xe£ic, „cea dintâi expresie", în tacită opoziţie cu celelalte par.1' cântate,
ale corului. Am preferat să traduc „manifestare", pent că vagul cuvântului se împacă mai bine cu ceea ce era în realua
168
^TA
~~
XII 1452 b- XIII 1452 b
un p
ctrote
~~d alcătuit deopotrivă din bucăţi recitate de corifeu şi din aro .
^^ întreg. - Pentru stasimon („ruhig gehaltenes
ial .
Li
.
ied") cf. Kranz, op. cit., p.
i. , .
1 14 , urm.
XIII
28 si urm. - Se reia analiza acţiunii tragice, întreruptă de XII cu cercetarea a ceea ce Butcher numeşte „the ideal
tragic hero" (cf., în cartea-i în atâtea rânduri citată, întreg cap .VIII, no 302-333)- De- aci înainte, consideraţiile
gânditorului, orientate tot mai mult spre descrierea tragediei desăvârşite, câştigă în precizie ceea ce pierd în
generalitate, începe partea preceptistică a Poeticei. Asupra semnificaţiei adânci a recomandaţilor cuprinse în cap.
XIII, în special, în polemica lui Aristotel cu învăţătura platonică despre artă, cf. Introducerea, p. 21 .
32. „N u simplă, ci complexă". In condiţiile arătate în cap. X 1452 a 14 şi urm.
33-34. „Propriul acestui soi de imitaţie"-cum ni s-a repetat de atâtea ori, începând cu definiţia din cap. VI 1449 b 23.
Cf. IX 1452 a2; XI 1452 b l-2.
34. „Oameni de ispravă" (<ETTI<EIK€ÎC). în sens exclusiv moral (cf. 1453 a 7-8: o... dpeTfj Sia4>epu>v icai
Sucaioawrj), în opoziţie cu XV 1454 b 13, unde eirieiiceîc trebuie înţeles ca echivalent cu (kXTiouc: indicând, cu
alte cuvinte, eroi înzestraţi cu P°rniri (fie bune, fie rele) superioare celor ale comunului muritorilor.
36. „Repulsia" (jiiapov). Cuvântul e folosit de Aristotel umai în Poetică, şi numai de două ori (aci şi XIV 1453 a 14),
a m a cara^cteriza o dispoziţie potrivnică milei. Ca înţeles, se citest A ^ ^n mai enerSic) de Seivo'v („spaima"),
despre care se v , x ^ ^ 8, 1386 a 22-24: TO ydp Seivov €Tepov TOÎJ 1 €KKP°uoTiic6v TOI) eXeou ica\
iroXXaicic TW
169
D.M. PIPPIDI
Xpf|ai|jiov („înspăimântătorul e altceva decât înduioşătorul- elA piedică mila şi deseori trezeşte în noi sentimentul
opus")
38. „ O m e n i a " (TO <j>i\dv8pu)TTo v). Interpretarea termen lui n-a încetat să dea de lucru comentatorilor,
începând cu Less' - după care acest „sympatisches Geflihl der Menschlichkeit" n fi decât compătimirea trezită în noi
de priveliştea unei suferim indiferent dacă meritată sau nemeritată - şi sfârşind cu Bignam'' a cărui recentă încercare
de explicare mi se parc mai mult eloc' ventă decât convingătoare: „cjnXdvGpwTrov e cio che soddisfa 1'umanită
dello spettatore: concetto generice e prismatice, che sottintende tutti i multipli aspetti della personalitâ umana
nell'intreccio dei suoi vâri interessi spirituali, e che non puo quindi venire precisato in un concetto esclusivamente
morale" (op. cit., p. 267). în ce mă priveşte, împreună cu majoritatea exegeţilor (Twinning, Teichmuller, Zeller,
Susemihl, Doring, Butcher, Finsler, Albeggiani), socot că simpla parcurgere a situaţiilor tragice analizate de Aristotel
în cap. XIII lasă să se înţeleagă că în gândul filozofului cJHXdvGpwTrov nu poate fi despărţit de o nuanţă morală.
Această impresie e întărită încă de citirea rândurilor 20-24 din cap. XVIII 1456 a, a căror semnificaţie e analogă: „în
tragediile cu peripeţii, ca şi în cele cu acţiune simplă, poeţii pot obţine efectul dorit pe calea minunării spectatorului:
stare de spirit prielnică deopotrivă emoţiei tragice şi omeniei. Această condiţie e realizată de câte ori un personaj
viclean si plin de răutate, ca Sisif, e păcălit; ori unul viteaz, dar nelegiuit, e biruit". Cum s-a relevat în introducere,
ceea ce se desprinde dintr-un text şi din celălalt e că (j>iXdv6pu)iTov exprimă mulţumirea răspândită în sufletul
privitorului de realizarea unui echilibru între faptă şi răsplată, idee proprie „omeniei" noastre, în care, alături de
interesul binevoitor faţă de semenul în suferinţă, stăruie în egală măsură respectu pentru o normă morală aplicabilă
neamului omenesc mtr K-Cuvântul se dovedeşte astfel cel mai potrivit să exprime u sentiment a cărui deosebire de
milă e sensibilă, în ciuda ia^ nismului textului (vezi, mai sus, nota la VI1449 b 25-26) şia c'
170
COMENTARIU
LA POETICA XIII 1452 b-l453 a
u mi se pare de ajuns oglindită în interpretările unor autonorn menschliche Teilnahme") sau Bywater („the human
Vahlen u & studiile închinate chestiunii, cf. Tromp de Ruyter,
^ 4>iXav9ptJ7Tia significatione atque usu, în DC "ôsyne", LIX, 1931, pp. 27l-306, şi Umberto Galii, II
nC„ </i (jnXavGpuiTov secondo la Poetica di Aristotele, în ^"ene e Roma", XII, 1931, p. 243 şi urm., pentru care „îl
" \ " 60 w fi o v, sentimente di simpatia umana, di interessamento ai
. , , nostro simile, artisticamente rappresentati sulla scena, e ii cessario fondo spirituale su cui nascono i due
particolari sentimenti dell' eXeoc e del (j>d|3oc, che Aristotele assegna alia tragedia come di essa caratteristici ed
essenziali. Mă nell'opera d' arte, ii cui compito e diverso da quello dell'etica o della politica, scompare o si transforma
al tutto, ii significato morale che di tali sentimenti, dell' eXeoc particolarmente, e proprio nella vita comune" (p.
253). în legătură cu această problemă, vezi şi textul din Proust reprodus în comentariul la 145 1 b 23.
5-6. „Mila pentru omul fără vină, frica pentru cel la fel cu n o i ". Precizare vizibil superfluă: de bună seamă o glosă
strecurată în text.
9. „Din pricina unei greşeli" (Si' d|iapTiav Tivd). Cf. Eth.Nicom., V. 8, 1135 b 16: OTO-V [Tev oviv mxpaXdyuc f)
PXdjÎTi ye'vriTai, aTu'xrnia- ora v Se (IŢI TiapaXdywc, aven Se KQKiac, d|idpTTi|ia (d|jiapTdvei nev yap OJCLV
f] dpxri ev aiiTW H TTIC a'uiac, djuxei S' 6'rav e^weev)- drav Se eiSwc |iev \P\ irpopouXcvjoac Se, dSiKTina
(„când pricinuim o vătămare pe neaşteptate, spunem că e o nebăgare de seamă; când nu pe neaŞteptate, dar fără gând
rău, îi zicem greşeală (căci ori de câte n *nCePUtUl vinii e în noi comitem o greşeală; altminteri o să eh h^ seam^);
tot aşa, dacă fapta e cu ştiinţă, dar fără a fi stat ceeac ^^ săvâr?im ° nedreptate..."), în toate situaţiile analizate, d
a ^C Pr^mu^ Pân e elementul intenţional . De aceea şi scrie
Gudeman^ P- 242: „... Fur... Anstoteles... sind dâpravio keinc ethischen, sondern rein
1453 a
171
D.M. PIPPIDI
intellektuellen Begriffe, wie dies in einer erschopfe seraasiologischen Untersuehung neuerdings O. Hey ein r-
allemal nachgewiesen hat, mag es auch in modcrnen Sprach und zwar nicht nur im Deutschen, keinen dem
vieldeutigeri Beg 'ţt ganz voii erschopfenden Ausdruck geben". Studiul lui Hey lac se face aluzie, a fost publicat în
„Philologus", LXXXII1,1997 pp. l-l7, 137 - 163. Cf. şi Butcher, op. cit., p. 317 urm.,an0' K. von Fritz, Tragischc
Schuld undpoetische Gerechtigkeiţin dcr griechischen Tragodic, în Antike und moderne Tragedie pp. l-l12 şi Rainer
Sauer, Charakter und tragischc Schuld Untersuchungen zur aristotelischen Poetik, în ,,Arch. f. Gesch
derPhilosophie",XLVI, 1964, pp. 17-59.
12-l3. „Simplă mai degrabă decât dublă" (dirXo\)v el vai p,âXXov r\ SiirXouv). Intriga „simplă" de care se vorbeşte
aci nu-i cea definită la începutul cap. X 1452 a 14-l6 ca „acţiunea al cărei deznodământ se realizează fără răsturnări
de situaţii şi fără recunoaşteri, după o desfăşurare neîntreruptă şi unitară", ci, aşa cum observă Rostagni, o intrigă
„avente un 'unica linea di scioglimento", în opoziţie cu cele înfăţişate mai departe ca înzestrate cu o „îndoită
desfăşurare de fapte, sfârşind în chip potrivnic pentru cei buni şi pentru cei răi" (1453 a 3l-32).
23. „Cei c e-l învinuiesc pe Euripide". După locul pe care arta lui Euripide îl ocupă în opera lui Aristofan (în
Achamienii, în Femeile la sărbătoarea Demetrci şi, mai cu seamă, în Broaştele), aceşti critici par a se fi recrutat de
cele mai multe ori dintre comici. Cf. Jaeger, Paideia, l, pp. 450-451 şi, pentru problema care ne interesează aci în
chip special, lucrarea noastră Formarea ideilor literare în antichitate, p. 28 si urm. (capitolul-Aristofan şi idealul
poetului educator).
28-29.„Chiar dacă celelalte... nu le ticluieş^ bine". Observaţii de amănunt asupra tehnicii dramatice a Euripide nu
lipsesc în Poetica, în legătură cu alegerea subiecte bunăoară, vezi cap. XIV 1453b28;XV 1454b 1; XVI 1454b3l-
172
POETICA> XIU 1453 a
eroilor: XV 1454 a 27 - 32; XXV 1461 în legfura ^7u intervenţiile corului: XVIII 1456 a 27. j-,20. ln £ maj
tragic dintre poeţi" (T pa y i K w'Ta T de TITWV cjxuveTai). De bună seamă, în înţelesul că e cel
V£ ŢOJV TT° ' .. ... . _• v . _T •
s
i în situaţii patetice, aşa cum e şi părerea autorului
i,; tratatului
TTeoi \u|>o\JC 15,3: COTI |iev oxiv U^H ,
/ , , -?0, ,, t x
> SfioaV, KttV TOUTOIC WC OVJK OlS €1 TIOIV £T€pOLC
€IC /«Try-roc ( Euripide si-a dat cel mai mult osteneala să
€1TlTuX60ial V" l . '. .... . . . . „ w
matizeze aceste două pasiuni, ura şi iubirea, şi a izbutit pana-n-atât cum nu ştiu daca a mai izbutit cu celelalte
pasiuni...") şi a l ' Ouintilian, X l , 68: „...in adfectibus uero cum omnibus mirus turn in iis qui miseratione constant
facile prineeps" (unde facile princeps - TpayiKwraToc). în legătură cu anevoinţa de a înţelege judecata aristotelică
faţă de criticile abia pomenite (Gudeman merge până a înlocui superlativul TpayiKwraToc prin comparativul
TpayiKWTepoc !) sunt de meditat reflecţiile lui Goethe într-o discuţie cu Eckermann, la 28 martie 1827: „... nu
tăgăduiesc că Euripide îşi are defectele lui, ceea ce nu-l împiedică sa fie un vrednic emul al lui Sofocle şi al lui
Eschil. Chiar dacă nu-i înzestrat cu sublima gravitate şi cu sobra desăvârşire artistică a celor doi predecesori, iar ca
poet dramatic îşi tratează materia într-un chip mai dezlânat, cu un simţ al omeniei întrucâtva exagerat, fără îndoială
cunoştea pe atenieni destul de bine pentru a înţelege ca tocmai acela era tonul făcut să placă mai mult
contemporanilor. Şi-apoi, un poet pe care Socrate îl numea prieten al său, pe care Aristotel îl preţuia în chip deosebit,
pe care-l admira Menandru, -Un asemenea poet nu era desigur fiecine. Şi când un om din zilele as e, ca Schlegel, se
trudeşte să caute cusururi unui atât de mare
genutaŞ'-n"W trCbui ^ fie îngăduit a ° face altfel decât în Cf ^ ÎV " (Gesprăc/ie mi t Eckermann, Berlin, 1955, p.
300). Halle eidnarclt ţ £>e Eunpidc poetarum maxime tragico, Diss . 111' 1878' pp' 279~319; C. Diano, Euripide
auteur de la fra#'gue, în „Numen", VIII, 1961, pp. 117-l41.
173
D.M. PIPPIDI
31. „Ca Odiseea". Cf. analiza subiectului în cap 1455 b 16 şi urm. '
35. „De s f atare a tragică". Cf. comentariul la IX b 23 şi Introducerea, p. 41 şi urm.
36. „Numai în comedie". Aluzie, poate, la corneei' Oreste a lui Alexis (Koek, Comicor. Attic. Fragmenta, \^\ parodie
a subiectului prin excelenţă tragic care e răzbunar uciderii lui Agamemnon.
XIV
1453 b 7. „M a i puţin artistic" (di exôrcpo v). Explicaţia se
găseşte la sfârşitul cap. VI 1450 b 17 şi urm.
8. „C hore g ".Cf. mai sus nota la V 1449 bl.
9.„Senzaţia unei grozăvii" (TO TepaTtoSec).Prin mijloace exterioare, se înţelege, de felul celor folosite în genul de
spectacole amintit de Aristotcl în cap. XVIII 1456 a 2-3: tragedii ai căror autori nu şovăiau să populeze scena cu cele
mai monstruoase figuri ale lumii infernale. Eschil însuşi se făcuse vinovat de un asemenea exces cu Eumenidele,
despre a căror reprezentare autorul anonim al biografiei poetului din Eleusis povesteşte că ar fi avut darul sa
înspăimânte o bună parte din public: rivec 6 e cjjaoiv ev TTJ eiriSeiêi TWV EuueviSwv oiropaSiiv eloayaydvTa
TOV xopov TOOOUTOV eKiiAfâi TOV 8f)|iov, wC ia (iev vriTFia €KJJ>0âi Ta 8e eVppua eâ(jipXa)6f)vai
(§9).
11. „Desfătarea cu ajutorul unei imitaţii în stare să stârnească mila şi frica"(TT|V diro eXeou KOI 4>d|3ou 6ia
ni^fjoewc fiSovnv). Transcriu, fără s-o împărtăşesc, interpretarea lui Bignami,p. 80, n. 5 : „Aristotele introduce qui
una variazione nel signiîicato tradizionale del vocabolo mimesi. Non e questa piu una mimesi in senso creaţivo,
poetico, mă ricreati critico: Io spettatore, alia presenza di una espressione poetica, rinnovando o quasi imitando in se
stesso Io svolgimento cne
174
CQMgNlAgILLLA POETICA, XIV 1453 b
-— ~~~T" hi io ripete inconsciamente e passivamente, affasci-sotto g» ione che Io urge col suo battito di
passionalc
visione nato
incanto • Uciderea ciitemestrei de către Oreste". t culminant al tragediei Atrizilor în i'orma dată legendei,
^°m ^ <.- nare oentru întâia oară de Stesichoros, si ajunsă clasică după cat se paie, F
rin trilogia lui Escml.
^ 94 Ori a Ery fi lei de către Al c m eon". In această dă din ciclul teban, Alcmeon îşi ucidea mama, pe Ery file, t
u vina de a fi dezvăluit locul unde se ascundea soţul ei, Adraste. Descoperit, acesta îşi găsise moartea la Troia.
29 M e de e a ".în tragedia cu acelaşi nume, versurile 1236
şi urm.
30.„Oec/jp al lui Sof ode". Oedip-rcge, în care, fără
ştiinţă, eroul îşi ucide părintele în cursul unei certe petrecute „în afara acţiunii propriu-zise" a dramei, povestită în
versurile 800 şi urm.
33. „Astydamas". Poate Astydamas cel Bătrân, autor tragic contemporan cu Aristotel, despre care se spune că ar fi
scris nu mai puţin de 240 de tragedii; cf . Athen., I 33 f - 34 a.
33. „Te l ego no s ".Feciorul lui Odiseuşi al Circei, despre care se povesteşte că, trimis de maică-sa să-şi găsească
tatăl, îl ucisese într-o încăierare, fără a-l cunoaşte. După informaţiile de care dispunem, episodul ar fi fost pus în
scenă de Sofocle în tragedia 'O Suo o eii c ă<avQo-n\^ , şi mai târziu, de Apollodor din Tars. Din opera lui Sofocle
se va fi inspirat probabil Niptra lui Pacuvius, lăudată de Cicero în Tuse. disput., II 49.
„ 4' "Odiseu rănit". Tragedie necunoscută. S-ar Putea să fie vorba de 'OSuooeiic dicav0oTTXTi£ a lui Sofocle
(vezi
precedentă), citată de Aristotel din memorie, cu un titlu m°dificat după conţinutul piesei.
mat' " ê acestea, altă situaţie nu-i".Afir-
dram f6 ^°ntrazisâ dc fraza imediat următoare, unde situaţiile
°e mfăţişate sunt în număr de patru. Contradicţia se
175
D.M. PIPPIDI
-----.
lămureşte ţinând seama de faptul că, pentru Aristotel, una r aceste situaţii posibile în abstracte cu totul lipsită de
tragic d lipsa elementului dureros" (diraScc). Utilizabile cu adevă rămân dar numai trei, ceea ce înlătură contradicţia.
1454 a 1. „ Antigona". în tragedia cu acest nume a lui Sofocl
(versurile 123l-l239), vestitorul povesteşte înjunghierea iu-Hemon, după încercarea de a-şi ucide tatăl, pe Creon.
4. „Element impresionant'' (eKirXTjKTiicdv). Ca si „minunarea" (GcnjuaoTov) pomenită înainte (vezi nota la IX
1450 a 4), de care se deosebeşte printr-o mai mare intensitate (cf. Top IV 5,126 b 14: T"nv OCTTXTÎV
xnreppoXriv 6avuaaioTT|Toc),dar cu care uneori se confundă (cf. XXIV 1460 a 15 şi XXV 1460 b 25),
eicTrXriicTiKdv e folosit pentru a indica o stare de spirit prielnica dezlănţuirii emoţiei tragice.
5.„Cresfonte". Tragedie pierdută a lui Euripide (Nauck, Euripidis pcrditamm tragoediarurn fragmenta2, Leip/jg,
1908, 452-462). Scena la care se referă Aristotel şi în care Merope era înfăţişată cu securea ridicată,gata să-şi omoare
fiul, e citată şi de Plutarh ca una din cele mai zguduitoare ale teatrului gree: oicdirei Se KOI TT)V ev TTJ TpaywSia
MepoTrTjv e m TOV mov CUITOV u>c (j> o v ea ToD uloO ireXeicuv dpa|Aevr|V ... doov ev TW SeaTpto icivi]-
ua iroiei ouveôp6id(oxioa cf)d(5ov ica\ Seoc uri cj)6doTi TOV... yepovTa icai rpajorj TO jieipaKiov (Deesu cam/u/
11,2,5,998 e).
7. „ l f i g e n i a ". Ifigcnia Taurică a lui Euripide (pomenită şi înainte, XI1452 b 6), versurile 77l-818. Cf. XVII
1455 b 9.
9. „ H e 11 e ". Tragedie a unui autor necunoscut. Gudeman presupune că ar putea fi vorba de o operă pierdută a lui
Euripide, pe care nici un catalog n-o pomeneşte.
9. „Cum am mai spus-o".Cf.XIH 1453 a 18-21.
176
LA POETICA, XV 1454 a
XV
A i e s e " în înţelesul de superioare nivelului comun, m^,;ustocap'ni448a l-5 şi 16-l8.
18 Aşa cum am arătat". Cf. VI 1450 b 8 şi urm. 90-21 „Măcar că femeia e ... o fiinţă inferi--« Arppasi oărere se
citeşte si în Politica, I 5, 1254 b 13:
ôr^ /•\H-^C4-YA r ' *
( ) d A ** / \\ ^ \p,\ ^
-rmn^r TO GflXu 6uO<El TO |i€V KpClTTOV TO 06 XelP°V
TO appev T|PUS ' i - f• i .- j i
ortul de la mascul la femela e, după lire, o relaţia de la su-
' r la inferior"). Pentru o caracterizare mai completă a femeii, rf!totuşi/taeU 5,1361 a6.
21 Iar robul... lucru netrebnic". Cf. Polit., l 13,
1260a9: aXXov ydp Tpoirov TO eXe\j6epov TOU 6o\jXou opxei Kai TO appev TOU 0T)Xea)C, ical dvf)p
iraiSo'c- Ka\ irâoiv
6ia4>epdvTwc- 6 y.ev ydp SoxJXoc 6'Xtoc OUK ex^1 T0 TO 6c 6f)Xu exei (iev, dXX' aK.upov, 6 Se
Tiaîc
\i€.v, dXX' aTeXec... („omul liber porunceşte sclavului în alt chip decât soţul nevestei ori adultul copilului; măcar că
părţile sufletului sunt aceleaşi în toate aceste fiinţe, ele există în fiecare altfel: sclavul e lipsit cu totul de chibzuinţă,
femeia o are, dar n-are hotărâre, la copil există amândouă, dar nedezvoltate").
2l-22. „Potrivirea" (TO dp|io'TTovTa). Recomandaţie reluată şi de Horaţiu în Epist. către Pisoni, 156-l57
(cf.315-316):
aetatis cuiusqm notandi sunt tibi morcs,
mobilibusque decor naturis dandus et annis umseamnă-ţi bine deprinderile fiecărei vârste şi dă trăsăturile
cuvenite caracterelor schimbătoare o dată cu anii"). 23 A w_ '•', (T° 6'|Jioiov). După o veche părere
a
'•> adoptată de Gudeman, în intenţia lui Aristotel „ase-ir fi decât respectul pentru datele tradiţiei, ceea ce „adevărul
istoric"; după Vahlen, urmat de Rostagni, natură. Această din urmă interpretare mi se pare ceva mai departe (1454 b
8-l4),
întărită l - ceast
6 desluŞirile oferite c
177
D. M. PIPPIDI
într-un pasaj unde se spune că „nevoit să imite oameni mânie ' uşuratici, ori cu cine ştie ce alte cusururi în firea lor,
poetul treh ^ să-i înfăţişeze cum sunt, şi totuşi mai de soi": ToioxjTouq- QVT °
€TTUIK€IC TTOl€lV.
25. „Statornicia" (T6 6(iaXo'v).în acelaşi sens Horat" Epist. către Pisoni, 125-l27:
'1U'
siquid inexpcrtum scaenae committis etaudes
personam formare novam, seriictur ad imum,
qualis ab incepto processerit, et sibi constct („dacă aduci pe scenă un subiect neîncercat şi cutezi să plasmuiesti un
personaj nou, păstrează-i până la urmă firea cu care a pornit făcându-l statornic cu sine însuşi").
28. „O r e s t e ". Tragedie a lui Euripide. Aceeaşi critică se repetă în cap. XXV 1461 b21.
30. „S c ii a". Cum a dovedit-o cu trei sferturi de veac în urmă Theodor Gomperz, nu-i vorba de o tragedie, ci de un
ditiramb al lui Timotheos, faimosul autor al Perşilor (Skylla in der aristotelischen Poetik und derjungere
Dithyrambos, în „Jbb. f. klass. Philologie", CXXXV, 1887, p. 460 şi urm. = Hellenika. Eine Auswahl philol. u.
philosophiegeschichtlicher kleiner Schriften, Leipzig, 1912, pp. 85-92). Cf. Wilamowitz-Moellendorff,
Timotheos'Perser,Leipzig,1913,p.111;Pickard-Cambridge, op. cit., p. 68).
30. „Tirada Melanipei". Celebră în toată Antichitatea pentru vederile-i îndrăzneţ-raţionaliste, această tiradă, cu atât
mai surprinzătoare pe o scenă cu cât era pusă în gura unei femei, se citea în MeXavi-mrn T) ao4>fj a lui Euripide.
Puţinele fragmente păstrate, la Nauck, Eurip. perd. tragoed. fragmenta, 483-492.
31.„De nestatornicie, Ifigenia în AuljV.Trage-die a lui Euripide în care, pe punctul de a fi jertfită, îndurerata c pilă a
lui Agamemnon găseşte tăria să-şi accepte soarta şi Pa?e-curajoasă la moarte. Cf. versurile 1220 şi urm. apoi 1374 şi
uf •
1454 b
l.„Nu unei intervenţii di vine". Textual: „ pricina maşinăriei scenice" (d-no |irixavf)c), cu ajutorul cari
nu
din
POETICA XV 1454 b
• " apară pe scenă pentru a da dezlegare situaţiilor eelor erau fac . soiuţie lesnicioasă şi neartistică (cf. Plat.,
CratyL,
mann A9S d: oi
sa
6Tf€l8ciV TI âTTOpWaiV, €TTl TttC
KaTa4>€Vjyo\jai 8eo\)c aipovxec), împotriva căreia avea protesteze şi Horaţiu:
„ ,^;K intersit, nisi dignus uindice nodus
nt^C L*t' t*j
jfldderrt... • către Pisoni, 19l-l92. Cf. B. Stumpo, 77 'cfeus ex machina'
lla tragedia greca, Palermo, 1928; A. Spira, Untersuchungen m Dens ex machina bei Sophokles und Euripides,
Kollmlinz,
1960.
l M e d e e a ". Tragedia lui Euripide în care, după uciderea
rivalei si a copiilor, eroina scapă de răzbunarea lui lason înălţân-du-se în văzduh pe un cal înaripat (versurile 1317 şi
urm.).
2.„Episodul întoarcerii grecilor".lulliada,II140 urm., Atena împiedică pe grecii descurajaţi să ia drumul patriei,
renunţând la cucerirea Troiei.
7. „î n O e di p ui lui Sofoc l e". Elementul iraţional la care se face aluzie ar fi, după XXIV 1460 a 30-31, ignoranţa
eroului despre condiţiile morţii lui Laios.
8.„Imitarea unor oameni mai aleşi ca noi". Cf. II1448 a 16-l8.
13. „Mai de soi" (eiTieiKeîc). Vezi mai sus, nota la XIII 1452 b 34.
^4- "Agathon". Citireae îndoielnică. Despre Agathon -m r-adevăr e vorba de poetul tragic cu acest nume - vezi, mai
Sus>notalaixi451b21. înt ~ 8-"In scrierile noastre publicate". Asupra
• Su Ul acestei trimiteri, vezi Introducerea, pp. 12-l4, şi
• Jannone î i r.
di Sci 'J ^°S01 cssoterici di Ahstotele, în „ Atti del l' Işti tuto
enze>Lettereed Arti", 113 (1954-l955).
179
D.M. PIPP1DI
XVI
20. „Am spus-o înainte". Cf. XI 1452 a 30-l45Qu şi, în general. H. Philippart, La thcoric aristot6UnUe
l"anagndrisis',REG,XXXVIU, 1925,p. 171 urm.
22.„Lancea purtată de Feciorii Gliei".Fra?m
C ^V'Ht
dintr-un trimetru iambic,citat,probabil,dintr-o tragedie.Fecio " Gliei (Frsyeveic), strămoşii mitici ai tebanilor, se
născuseră sni nea legenda, din colţii balaurului ucis de Cadmos, semănaţi de erou Lancea de care vorbeşte versul,
întipărită pe trup, ar fi fost semnul lor distinctiv, după un text al lui Dion Crisostomul: T oi c ^cv kv 0fj!3cuc
oiiapToic TroT€ Xeyoiievoic OT\|ieiov XeycTai dvai TOXJ yevouc Xo'yxT| TIC, oluai, e m TOI) ow'iiaToc
(Orat.,IV23)
22-23. „Stelele născocite de Karkinos în Ties te". Nu e lămurit dacă, din cei doi autori tragici cu acest nume (unul,
contemporan cu Aristofan; celălalt, în floare în jurul anului 380), Aristotel are în vedere pe cel mai bătrân sau pe cel
mai tânăr (un Karkinos e pomenit şi în cap. XVII 1455 a 26). Din drama la care se face aluzie nu s-a păstrat nimic
(cf., totuşi, Nauck, Tragicor. Graecor. Fragmenta2, pp. 797-798). Cât priveşte „stelele" a căror născocire se atribuie
tragediografului, s-ar putea să fie vorba de semnul lucitor cu care se mândreau urmaşii lui Pelops, reminiscenţa
umărului pe fildeş cu care zeii dăruiseră pe întemeietorul neamului lor.
25. „T y r o ". Tragedie a lui Sofocle, din care ni s-au păstrat câteva fragmente (Nauck, Trag. Gracc. Fragm.2, p. 272
urm.)-Recunoaşterea pomenită în text e a gemenilor Nereus şi Penas' identificaţi de mama lor după covăţica în care
fuseseră expuşi-
27.„Altfel e recunoscut de doică". Odis.,XlX38 urm., în special 392-394:
/ -,, •,; , v • / - ' £'
vi(e 8' ap' aooov io\jaa avaxQ1 cov auTiKa o OTjXrţv, TTJV Tfore niv oCic "nXaoc Xeutcw oSovn IIapvT|o6v 8'
eXSdvia...
180
POETICA XVI 1454 b
pe muntele Parnesos unde merse / cu verii lui / De rana-i veche dete-acum bătrâna / şi pipă-
c" altfel de porcari..." Odis.,XXI207-227,mai

28- nv 217-220: x ţ/ ,
c-' A-W firi K a i ofiua dpic^paSec aXXo TI o (z y ^ w i ?
u' gu yVWTOV TTlOTWOfÎTdv T' £V\ 9\J|ll5. , TTJV TTOT€ [1€ OUC TfXaO€ XeUKW 68oVTl
napvTJoov S' eX9dvTa oviv uldoiv AIJTOX\JKOIO
d Murnu:
...i că eu sunt Ulise, / v-arăt un semn învederat cu
re / să mă cunoaşteţi şi să-mi daţi crezare: / e rana ce-mi făcu mistreţul / cu colţu-i alb când eu fusei cu fiii / lui
Autolic pe muntele Parnesos").
30. „Scena Băii" (ev TOÎC Niiripoic). E vorba de recunoaşterea abia pomenită a lui Odiseu de către doica Euricleea.
Vezi mai sus nota la 1454 b 27 .
30-31. „Născocite de poet". Cu alte cuvinte, nedecurgând în chip inevitabil din simpla desfăşurare a faptelor.
3l-32. „în Ifigenia". Ifigenia Taurică a lui Euripide, pomenită şi mai înainte (XI 1452 b 5-8) într-o ordine de idei
asemănătoare. Ceea ce Aristotel ţine să releve e deosebirea de calitate artistică a celor două recunoaşteri ce alcătuiesc
momentul culminant al dramei: una, a Ifigeniei de către Oreste, are loc în chip iiresc în clipa când eroina
încredinţează necunoscutului scrisoarea pentru ai ei (versurile 747 şi urm.), câtă vreme dezvăluirea iden-,u lui Oreste
e dorită de acesta şi întărită cu argumente puse în gUra lui de Poet (versurile 800 şi urm.). Dr 35~36-"Glasul suveicii
în Tereul lui Sofocle".
S°foCle (Nauck' TraS- Gracc- F™g™2' P- 272 urm.) Scenă trista poveste a fiicelor lui Pandion, Procne şi ^^
amănunte ne sunt păstrate în cântul al Vl-lea al lui Ovidiu, versurile 424-674. Pângărită de
•«• Ui f* i T"1
ereu, apoi mutilată, spre a nu-şi putea mărturisi
181
D.M. PIPPIDI
ei
ruşinea, Filomela găsea totuşi mijlocul de a se destăinui surn " ţesând anumite semne pe un covor:
staniina harbarica suspendit calîida tela
purpureasque notas filis intcxuit albis,
indicium sceleris, perfectaque tradidit uni,
utque ferat dominae gestu rogat... (576-579) („... pe un război primitiv începe cu îndemânare o fâşie de pânz" si,
printre iţele albe, strecoară semne purpurii, revelatoare ale nele giuirii. Când sfârşeşte ţesătura, o dă unei roabe si o
roagă prin semne s-o ducă stăpânei...").
1455 a l.„Ciprienii lui Dikaiogenes". Dikaiogenes e un
autor de tragedii şi de ditirambi de la sfârşitul veacului al V-lea si începutul celui de-al IV-lea. După o ipoteză a lui
Welcker, eroul pomenit de text ar putea fi Teucros, întors în S al amina după moartea lui Telamon, împreună cu o
suită de ciprieni. în acest caz, „icoana" ar fi portretul tatălui mort, la vederea căruia Teucros s-ar fi lăsat covârşit de
emoţie, ceea ce îngăduia lui Eurysaces să ghicească pe cine avea înainte-i.
2-3. „în povestea lui Al c in ou". Odis., VIII 83 urm. şi 521 urm. unde se povesteşte că în timpul unui ospăţ la curtea
regelui feacilor, la auzul propriilor lui isprăvi cântate de Demodoc, Odiseu şi-ar fi acoperit faţa, ca să-şi ascundă
lacrimile.
5. „Ca în Ho e f ore". Cunoscuta tragedie a lui Eschil, versurile 168-232.Pe mormântul lui Agamemnon,Electra
găseşte o şuviţă din părul lui Oreste, prinos al feciorului venit să-şi răzbune tatăl. E punctul de plecare al judecăţii
formulate de Aristotel in termeni silogistici.
6-l.Jfigenia lui Polyidos Sofistul". Puţinele informaţii de care dispunem în legătură cu acest personaj ni-lin ţişează
ca pe un artist multilateral, ditirambograf, muzican -. pictor deopotrivă (Diodor, XIV 46, 6; Plutarh, De m»sica,2 )•
Ifigenia aci pomenită a putut fi un ditiramb mai degrabă d tragedie. Cf. Pickard-Cambridge, op. cit., p. 69-70.
182
TApn
XVI 1455 a -XVII 1455 a
î Ţi d e ui lui The ode c te s". Despre acest autor, nota la XI 1 452 a 27 . Despre o tragedie a lui intitulată
nec
i o altă ştire.
n în Fineide". Tragedie necunoscută a unui autor "t Nu se vede legătura posibilă între subiectul ei şi un
Fineu, pedepsit de argonauţi pentru rănirea
nropriilor lui feciori.
13_14. „Odiseu vestitor mincinos "( 'OSuaaeuc
Sa
. Altă tragedie necunoscută a unui autor necu-
cut Ca subiect, trebuie să se fi apropiat de cuprinsul ultimelor
cânturi ale (Mişeii.
18. „în OedipuJ lui Sofocle". Ocdip-rege, versurile 1 1 10 şi urm. Cf. XI 1452 a 25 şi 33.
18. „I f i g e n i a ". Ifigcnia Taurică a lui Euripide. Vezi mai sus nota la 1454 b 3 l-32.
XVII
23.„Să-şi înfăţişeze înaintea ochilor". Revine a spune că poetul e dator să caute a-şi da seama de calităţile scenice ale
dramei la care lucrează, încercând să-şi reprezinte în chipul cel mai plastic nu numai mersul acţiunii, dar până şi
aspectul fizic al personajelor chemate s-o realizeze, în această ordine de idei, nu-i ara interes mărturisirea unui
dramaturg ca Ibsen, în legătură cu j;rearea unuia din eroii săi: „Auch ăusserlich muss ich vor mir n bls auf den letzten
Knopf , wie er steht und geht, wie er sich rnt, welchen Klang seine Stimme hat" (citat la O. Walzel, k!bsen,p .41).
^„Karkino s". Vezi mai sus, nota la XVI 1454b 22-23. - • ''araos"- Nu ştim dacă tragedia întreagă era nume c !
ă) nici care va fi fost rolul personajului cu acest re6e/, v^°SCUt mai ales Prin drama lui Eschil Şapte împotriva n e
568-625. Dintre căpeteniile argiene, singur el se
183
D. M. PIPPIDI
învredniceşte de epitetele „înţelept şi viteaz deopotrivă
Profet
vajnic :
Xeyoiu' ăv ctvSpa au)4>poveaTctTov T' apioTov, U.CIVTIV 'Au.4>idpew ceea ce nu-l fereşte de pieirea hărăzită
tovarăşilor lui de luptă " * vreme o voinţă mai puternică decât a lui îl împinge să ia part unor nelegiuiţi, el, bărbatul
drept între toţi:
SIKCUOV avSpo, TOIOI SuooepeoTepoic... In piesa la care face aluzie Aristotel, se poate presupune că printr-
inadvertenţă a autorului actorul pus să înfăţişeze pe Amfiaraos apărea pe scenă într-un moment nepotrivit, - poate
prea curând cum am sugerat în traducere, căutând să remediez obscuritatea originalului.
29. „Atitudinile personajelor". Aceeaşi recoman-daţie, aplicată oratorilor, se citeşte într-un interesant capitol din
Tusculanae disputationcs ale lui Cicero (IV 19), în care acesta nu face decât să reproducă vederile peripateticilor
asupra utilităţii pasiunilor: „oratorem denique non modo accusantem, şed ne de-fendentem quidcm probant sine
aculeis iracundiae, quae etiamsi non adsit, tamen uerbis atquc motu simulandam arbitrantur, ut au-ditoris iram
oratoris incendat actio" (cf. Introducerea,pp. 2l-23). 29 - 30. „Darul de a mişca în cel mai înalt grad". Textual: „cei
mai convingători..." (iTi6avuTaToi.). în aceeaşi ordine de idei, reproducând pe Neoptolem sau poate chiar pe
Aristotel, Horaţiu avea să spună (Epist. către Pisoni, 10l-l05):
utridentibus adrident, iţa flentibus adsunt humani uultus: si uis me fiere dolendum est primum ipsi tibi: turn tua me
infortunia laedent Telephe uel Peleu; male si mandata loqueris autdormitaboautridebo...
(„aşa cum râdem cu cei ce râd, tot astfel celor ce plâng le ara ^ faţă înduioşată: de vrei să mă faci să plâng, întâi
trebuie îndurerat tu însuţi. Numai astfel mă vor atinge suferinţele v
184
POETICA XVn 1455
Peleu; altfel, de nu vei şti să dai glas sentimentelor 0TelepnU -e s^ je exprimi, ori voi aţipi, ori voi izbucni în râs...").
pe care tr aceea darul poeziei mi se pare la lo-•" ai curând în indivizii armonios înzes-CU -H ât în cei scoşi din
fire"(6io €u4>uoGc f] Trorn-l1 < ' <iidXXov> TJ uaviicoO). Unul din pasajele cele mai dis-TIICT1 - poeticei, din
pricina tradiţiei manuscrise defectuoase,
°U a
° rima pe \ia\\ov în rândul 32 şi prezintă eêTaoriKoi în loc ° ' OTIKOI în rândul 33. Amândouă aceste emendaţii,
neac-te încă de toţi editorii, dar cerute deopotrivă de buna înţele-re a textului şi de vederile lui Aristotel asupra
obârşiei poeziei (d nota la IV 1448 b 5), sunt înlesnite de versiunea arabă. Lectiunea eKOTcniKoC (oferită de un
singur manuscris, Riccardianus 46) a fost acreditată de Margoliouth, „Class. Review", XV, p. 54. Introducerea în text
a lui uâXXo v e propusă de Gudeman, întemeiat pe cercetările lui Tkatsch, Die arabische Uebersetzung derPoetik des
Aristotelcs, p. 1 17; în acelaşi sens, v. acum şi G. F. Else, Aristotle's Poetics, p. 486. In ce priveşte fondul, aşa cum
am mai scris-o (mai sus, pp. 128-l29; cf. Apendicele IV) mi se pare lămurit că laconica afirmaţie a lui Aristotel nu
poate fi judecată decât ca o luare de poziţie împotriva doctrinelor pentru care harul poetic era mai curând un dar al
cerului, ori urmarea unei constituţii patologice, decât libera înflorire a unor aptitudini naturale. Pentru ilustrarea
pomenitelor doctrine, am citat, cu acel prilej, câteva rânduri din platonicul Ion j Ş1 fragmentul din Democrit
reprodus în nota la VIII 145 1 a 24). n aceea?i ordine de idei, adaug un alt fragment din Democrit: div' a CCSC"e P
°etul sub îndemnul entuziasmului şi al inspiraţiei âi/lnee/ntr-adevărfrumos"(B18Dicls:iToiTiTfic Se dooa îev ican-r
' ^€T ^Qouaiaiaoi) K ai Upou Trveux(iaToc KaXa
UMTQ COTl'u C* f /~i-
sine furo Clcero, De diuinatione, I 38, 80: „negat enim
Şi come • ertlocrûs quemquam poetam magnum esse posse" es h ^ ^' êlatte' Leş conceptions de l
'enthousiasme P ; 0s°Phespresocratiques, p. 28 şi urm.; de asemeni,
185
D.M. PIPPIDI
Fr. Pfister, Ekstasis, în Pisciculi. Antikc und Christentum zungsband I, Minister, 1939,pp. 178-l91). Pentru
Aristotel^^ existenţa unei întregi categorii de poeţi înzestraţi cu o natură & tată nu putea fi tăgăduită, tot atât de
evident era şi faptul ca a nu constituiau decât o excepţie, din care nu se pot trage concl -& valabile pentru activitatea
poetică îndeobşte (Cf. J. Croiss Aristote ct Ies mysteres, pp. 46-47; K. Svoboda, L'csthetio d'Aristote, pp. 5l-53).
între eOûetc şi CKOTCITIICOI, între poet" „per iscienza, per istudio, per disciplina ed arte a prudenzia" si ace' „per
furrore e occupazione di mente" (cum va spune, pe urmele Stagiritului, Leonardo Bruni, Humanistisch-
philosophische Schriften hersg. von H. Baron, Leipzig-Berlin, 1928, p. 59), preţuirea lui se îndreaptă spre cei dintâi
şi această judecată aveau s-o ratifice, în curgerea vremii, o serie întreagă de poeţi-gânditori, de la Horatiu în versul
309 al Epistulei către Pisoni: „scribendi recte sapere est et principium et fons" (unde sapere nu poate fi înţeles decât
ca un principiu raţional, opus facultăţilor mistice exaltate de sectatorii lui Democrit: cf., mai departe, Apendicele IV),
până la Valery: „ce n'est pas avec des absences et des reves que l'on impose â la parole de si precieux et de si rares
ajustements. La veritable condition d'un veritable poete est ce qu'il y a de plus distinct de l'etat de rcve.Je n'y vois que
recherches volontaires, assouplissement des pensees, consentement de l'âme â des genes exquises, et le triomphe
perpetuei du sacrifice" (Variete, î, p. 56. Cf. p. 103: „J'aime ces amants de la poesie qui vencrent trop lucidement la
deesse pour lui dedier la molesse de leur pensee et le relâchemen de leur raison. Ils savent bien qu'elle n'exige pas le
sacritizio deiriDtelletto"). Asupra diferenţei dintre poetica lui Valery (TexvrO şi aceea a lui Bremond (inspiraţie),
vezi judicioas
observaţii ale lui Adriano Tilgher, Studi di Poetica, Roma, 19 »
*• i i ^psoflOi
pp. 175-l76. Asupra problemei creaţiei lirice, m general, J • ^~
Le probleme du geme, Paris, 1930, p. 201 şi urm.; Rolland ^ Reneville, L'experiencc poetique, Paris, 1938; P. Trana
^ mystere poetique, Paris, 1940; în sfârşit, Liviu Rusu,
COMENTARIU
LA POETICA XVII 1455 a -l455 b
i lirice
2 gucureşti, 1944, pp. 178-l85, a cărui încheiere:
nu este altceva decât determinarea cu mijloace
U3i^~nei stări pline de tensiune şi vibraţie, care ne introduce raţiona tjaj ai existenţei", recheamă în minte o
frumoasă
în - d Jacques de Lacretelle, de cuprins asemănător: „Et je me în ser soudain que l 'inspiration c 'etait cela: non un
transport pris P' ^^ i'ivresse grandiloquente qu'on a dite, mais un
dement plus aigu des choses. Sans doute cette faculte
eere nous donne la sensation d'etre hors de nous-meme, mais
Pjle est bien en nous et ce qui la provoque, c'est notre pouvoir de
oncentration, notre volonte de parvenir â la connaissancc
veritable du monde" (Le Demi-dieu ou le voyage en Grece, Paris,
1930, p. 196).
3. „Pilda Ifigeniei".O dată mai mult e vorba de Ifigenia Tauricăa lui Euripide.
5. „Jertfiţi Zeiţei", în dramă, e vorba de Artemis. Aristotel îi trece numele sub tăcere, potrivit intenţiei de a nu intra în
amănunte.
7. „De un zeu". Apollo, după al cărui oracol Oreste întreprinsese călătoria depărtată. Cf. versurile 72 şi urm., 912,976
şi urm.
9-l0. „Fie în felul închipuit de Euripide". Cf. XVI 1454 b 3l-34,1455 a 18-l9 şi notele respective.
10.„Fie în felul închipuit de Polyidos". Vezi, mai sus, nota la XVI 1455 a 6-7.
T_ 12~13. „Numel e g as i te ". Vezi, mai sus, nota la IX 1451 b 10.
14 T7
• -Episodul nebuniei". Referinţa e la Ifigenia
versurile 273-326 14 o- , w'"vi ai mântuirii prin purificat o". Ifigenia
«•versurile 1137 şi urm.
'"" n eP°pee, tocmai ele îi asigură l u n -i t.„ fU?ară comParaţie, din acest punct de vedere, între în cap. V 1449 b
12-l4.
1455 b
187
D.M. PIPPIDI
21. „Se lasă recunoscut". Cf. Odiss.,XVI 154 XIX 302-304,467-502; XXI 188-204. 39''
22.„Se mântuie şi pe ei îi nimiceşte" Cu spus în cap. XIII 1453 a 3l-32, Odiseea oferă un exemplu ti ' & „unei
îndoite desfăşurări de fapte, sfârşind în chip potrivnic ne cei buni şi pentru cei răi".
XVIII
26. „nţeleg, prin urmare, prin intriga" La această definiţie se cuvine adăugată precizarea că, din pricina mai micii ei
importanţe în alcătuirea tragediei, în raport cu deznodământul (Xu'oic), intriga e socotită ca putând primi în structura
ei şi elemente absurde (aXoya), inacceptabile în acţiunea propriu-zisă (kv TW 8pdâTi).Cf. XXIV 1460 a28 şi urm.
29. „In Li n c cui lui The o de c te s". Vezi, mai sus, nota la XI 1 452 a 27.
32. „Tragediile sunt de patru feluri .. .".Cf.Allan H. Gilbert, Aristotlc's Four species of Tragedy (Poetîcs XVIII) and
thcir Importance for Dramatic Criticism, „American Journal of Philology" , LXVIII, 1947 , pp. 363-381 .
32-33. „...câte sunt şi părţile de care am vorbi t". Indicarea „părţilor" corespunzând celor patru tipuri de tragedie de
care va fi vorba îndată - şi care nu pot fi părţile cantitative ale tragediei (cap. XII), nici acele calitative (VI 1459 a 8
urm.)' se numără printre dificultăţile cele mai greu de înlăturat oferite textul Poeticei. Pentru a nu depăşi cadrul
acestui comentariu cu înşirarea unor soluţii a căror serie începe cu Vettori, în seco XVI-lea, şi din care nici una nu mi
se pare satisfăcătoare, mulţumesc să observ, cu Rostagni, că Aristotel a putut cuvântul u e pr\ într-un înţeles mai larg
„riferendosi non alia non a un paragrafe determinato. mă al succo clella p ^ trattazione. Nella quale infatti le părţi
o clemenţi che ris
188
NTA^jn
XVIII 1455 b -l456 a
aspetto specificamente tragico, in rapporto (dico) ediasono: LirepiTrereia icai dvayvwprioic, aîtra connessa (cfr. XI
1452 b l sgg.) e costituenti in nicacosa,ossiai impâ Tf)v Soţav; 2. ii ird0oc,di cui
un
nflU lia fatto lunga e distinta trattazione in XIII; 3.1' f|6oc, CUl dine) la o<|>ic, della quale ha detto in XIV 1453 b
l sgg. che
sucui
JC/ 1^" * ------
XV; 4. (reTapiov 6e, come elemento un poco in
a essa e possibile ottenere l'epyov della Tragedia, ii valersene sia segno di poeta meno valenţe" (p. 72). l De tipul...
unor Aias sau lxion".Cualtecuvinte, edii al căror miez ar fi alcătuit de o întâmplare tot atât de zguduitoare cum e, în
primul exemplu citat, nebunia şi sinuciderea lui Aias (vezi tragedia cu acest nume a lui Sofocle), iar în al doilea,
cazna suferită de Ixion.
l-2. „Ftiotidele şi Pelcu". Subiecte împrumutate, probabil, legendelor în legătură cu Ahile şi cu familia lui. $0ioim6ec
era intitulată o tragedie pierdută a lui Sofocle. Câte un FlTiXeiic par a fi scris Sofocle şi Euripidc.
2. „Tragedia-spectacol" (6'tjnc;). Cuvânt corupt. Conjectura o<jnc e a lui Bywater.
3. „Fetele lui Forkis, Prometcu, sau cele a căror acţiune se petrece în Hades". Fetele lui Forkis erau fiinţe
fabuloase - Sirene şi Gorgone - împotriva cărora avusese de luptat Perseu. - Mitul lui Prometeu, de toţi cunoscut,
usese tratat înainte de vremea când scria Aristotel, între alţii, de SC lj' lntr~° trilogie faimoasă, din care nu ni s-a
păstrat decât o / înlănfuit (npou-nGeuc 8eauoTTic). - Despre preş ac>mne se petrecea în lumea infernală
se poate
•n star - ca^Puneau în scenă făpturi şi imagini înspăimântătoare, Criticata.SlStamească în suêtele privitorilor
senzaţia de groază Uu,,:' e Anstotel într-un capitol precedent (cf. XIV 1453 b
Ul nota la 1453 b 9) lp
7- Um am mai spus-o de multe ori". Cf. V Ş Umi'; ^ 1451 b 33 şi urm.; XVII 1455 b 15.
1456 a
D.M. PIPPIDI
16. „întreaga Cădere a Tro i ei". E titlul unu' epic în două cânturi atribuit lui Arctinos din Milet. După inf ^^ ţiile
lexiconului Suda, tragedii inspirate din acest subiect - a" lofon,feciorul lui Sofocle,un oarecare Nicomachos si
PWr ns
• ^''^"VJlOn Cel
pomenit de Aristotel în cap. II 1448 a 11 şi XXII 1458 a 20
17.„Episoade izolate, ca Euripide".întragecn Epeios şi Troienele, de pildă.
17. „Povestea Niobei" (Nid^v). Text corupt Gudeman citeşte 6ri(kuSa, veche conjectură a lui M. Schmidt
18.„Agathon". Vezi,mai sus.nota laIX 1451 b21. 22. „O m e n i e ". Vezi, mai sus, nota la XIII 1452 b 38. 24. „C u m
zice A g a t h o n ". Citatul corect e în Rhet II24,1402 a 1l-l2:
Tax' tiv TIC eifcoc COITO TOVT' eivai Xeyoi,
(„tot aşa de bine ar putea spune cineva că e verosimil ca muritorii să aibă parte de tot soiul de întâmplări
neverosimile").
27. „Un element al întregului" (tidpiov... TOU oXou). în conformitate cu vederile despre unitatea organică a
tragediei expus în cap. VII 1450 b 24 şi urm.
27, „Să ia parte la acţiune" (o\ivaywvi£eo8ai). Ecoul acestei învăţături se recunoaşte în versurile lui Horaţiu, Epist.
către Pisoni, 193-l95:
actoris partcs chorus officiumque uirile
defendat, neu quid medios intercinat actus,
quod non proposito conducat et haercat apte („Corul să ţină rolul unui actor cu rosturi proprii; între acte sau cânte
decât ceea ce contribuie la mersul înainte al acţiunii şi adaptează acestui scop"). ,u.
30. „Interludii" (enpdXum).Textual: „bucăţideump tură", cum am tradus cu un rând mai jos.
30.„După pilda dată întâi de Agt această inovaţie atribuită lui Agathon şi urmările ei teatrului grec, c f. W. Kranz,
Stasimon, p. 235 si urm-
190
LA_PO£77C4 XIX 1456 a - 1456 b
XIX
n spre celelalte elemente ".în ordinea tratării:
33subiect GAOBOC) în cap. VII-XI, XIII-XIV, XVI-XVII;
despre ^ (f)9r|) în cap. XV. Cu privire la alte două elemente
despre Ctive> muzica şi elementul spectaculos ([leXoiroua şi 6'4>ic),
C°nS ^ în cap. VI 1450 b 16 urm., că nu intră propriu-zis în
c-<i âT^-»-^ '
nreocupările Poeticei.
35 în cărţile de Retorică" (ev TOÎC Tiepi p7]To-
•v) Cu uşoare nepotriviri, explicabile, probabil, aşa cum presupune Rostagni, p. XXXI, prin aceea că Retorica avea
să fie compusa în urma Poeticei, planul de cercetări schiţat în rândurile 38 si urm. corespunde cărţilor I-II ale
tratatului ajuns până la noi. Cf'll 26 1403 a 32 şi urni: eirei Se STJ Tpia ecrnv â 6eî Trpay[iaT€\j6iivai irep\ TOV
Xo'yov, Oirep uev TrapaSeiyuaTtov tcai yvwfiwv Ka\ 'ev9uuT)ua'Ttov K ai 6'Xwc TU v rrepi TTJV Sia'voiav,
6"6ev Te eOTropfjaouey Kai wc axiTa Xuoouev, elprjoSu TIHÎV TooaiJTa („întrucât subiectele ce urmează a fi
tratate în orice lucrare despre vorbire sunt în număr de trei, să zicem că ar fi de ajuns cele spuse până aci despre
pilde, cugetări, entimeme şi, îndeobşte, despre judecăţi, precum şi despre mijloacele de a ne îmbogăţi cunoştinţele şi
de a dezlega greutăţile..").
3.„In elaborarea acţiunii dramatice" (ev TOÎC ffpayuaoiv). Cf. Albeggiani, p. 111: „Aristotcle distingue dunque una
retorica della parola e una dcll'azione, perche le convinzioni Asentiment! possono sorgere o per l'artificio della
parola o per
°quenza dell'azione; mă poiche nei due casi gli scopi da veng 8Cre S°n° gli stessi' eguali debbono esserc le căuşe per
cui retorich uPr°mossi' e Percio eguali sono i principi delle due
°ară de
unanimă, acestea ar fi fost deosebite pentru întâia r"1"00. Cf. Diog. Laert, IX 8, 53: SieîXe Te (scil. Xoyov
TrpuToc eic TeTTapa (scil.
1456 b
191
D.M. PIPPIDI
•, epuTTioiv, dfToicpioiv, €VToXf|v... („Protagoras cel dintâi care a deosebit cele patru moduri ale vorbit'' a
întrebarea, răspunsul, porunca...") şi, în acelaşi sens O ^^ III 4,10: „interrogandi, respondendi, mandandi precanri-
'
, /. '* Belilor!
euxwXriv dixit (scil. Protagoras), partes solas putat". Asu -ceputurilor lingvisticii în Antichitate, H. Steinthal,
Geschicht ^ Sprachwissenschaft bei den Griechen und Romern2 (g r^ 1890); despre problema aci atinsă, aproape
nimic în N. Drăo- ' Istoria sintaxei,Bucureşti, 1945,p. 9.
15. „... îl mustră". Poate în scrierea
16-l7. „Cântă zeiţă, mânia...": Mf|viv d'aBe 6ed Cum se ştie, e primul emistih al Iliadci.
19. „Ci de alte c v a". De meşteşugul declamaţiei (T% , cum stă scris cu câteva rânduri mai sus.
XX
20. „în întregul lui". Aşadar nu numai obişnuitele „părţi de cuvânt", ci toate elementele expresiei, începând cu su-
netul simplu care e litera. Asupra vederilor lui Aristotel în materie de limbă, aşa cum sunt expuse în cap. XX-XXII,
cf. A. Pagliaro, în „Ricerche linguistiche", 111,1954, pp. l-55; VI. V. Karakulahov, în „Studii Clasice", II, 1960, pp.
77-84; F. Vanţ-Ştef. ibid., V, 1963,pp.93-l08. j
21. După verb (pwa), manuscrisele prezintă termen^ dpepov („articolul"), pe care majoritatea editorilor Ş
comentatorilor îl consideră însă ca pe o interpolare, întemei ^ faptul că atâtDionys din Halicarnas (De comp. «erb., -
>P- ' ^fll
De ui Demos t/i., 48, p. 1101, 4), cât şi Quintilian (I 4, W-
t ilte pâr. categorici în afirmaţia că Aristotei ri-a cunoscui au^ -r ^
vorbirii" decât pe cele trei amintite: o\jVOGOIJLOC, ovop. - ^...j că feluritele categorii de d'pGpa ar fi fost
deosebite abia
POETICA XX 1456 b
tori ai lingvisticii în Antichitate. Cf. Steinthal, a c*âchwjssenschaft2 , l, p. 257 urm.; Max Pohlenz, Die -d^ V
abendlăndischen Sprachlehre durch die Stoa,
G6ttin
ra
m înelesul de simbol scris, ci în acel de
sunet'° Vocale, semivocale, mute"(To' TC 4>wvf|ev - ''"ubwvov Kai d^wvov). Distincţia se întâlneşte, înainte l
la Platon, Cratyl., 424 c: ...6eî irpiărov... T«
SieXecOai, eireira... Ta TC a<t>u)va icai a^Goyya...
,x > / -"<r\ t* i_ •
\ Ta au 4>wvTÎ€VTa êv ou, ou IJKEVTOI ye acj)6o y ya („trebuie w deosebim mai întâi vocalele, apoi...
elementele care nu comportă sunet ori zgomot, ... apoi pe cele care, fără să fie vocale, nu sunt nici mute"). Cf.
Phileb., 18 b-c, unde, potrivit aceloraşi criterii, Platon deosebeşte: 1. vocale (rd 4>wvfjevTa); 2. elemente ce nu
reprezintă propriu-zis sunete, dar produc zgomot (ja CJJGJ vf|C ^v oii, (j)8oyyou 8e n6Tex°VTa TIVOC), altfel
spus, semivocale, numite uneori şi T d jieoa; 3. mutele (ceea ce nu produce nici sunet, nici zgomot): Ta cujxova...
26. „V o c a l ă . . . " . Pentru valoarea definiţiilor ce urmează,
din punctul de vedere al lingvisticii moderne, cf. J. Vendryes,
Le langage, Paris, 1921, p. 25: „On divise d'ordinaire Ies
phonemes en consonnes et en voyelles. Pratiquement, cette
distinction peut se justifier par la definition de la syllabe; toutefois,
memes phonemes sont souvent capables de jouer dans la
sy labe le role de consonne ou de voyelle. S 'ii y a entre des deux
^nerence de fonction, ii n'y a pas, en effet, difference de nature,
a imite qui Ies separe n'est pas tranchee. Consonnes et voyelles
pârtie d'une «serie naturelle dont Ies extremes seul s sont
26-»Fără
desiu
H
punere în mişcare a buzelor şi a poo|3oXf)c). Interpretarea se întemeiază pe în De part. animal., II 16, 660 a 2 urm.:
TT^C Se OUOTIC \ir\Sk TWV xeiXwv uypwv OUK
193
D. M. PIPPIDI
T« nvev
ăv f)v tt>e<Eyyea6ai Ta irXdoTa TWV
Tfjc yXwTTT|C dai irpoapoXai, Ta 8e auôXai TOJV
(„dacă limba n-ar avea conformaţia pe care i-o ştim, iar bu/ ] ^ *
fi si ele flexibile, cele mai multe litere (= sunete"! n ar « * "^ ' ^ ' ii~ai putea
fî
rostite. Intr-adevăr, unele sunt urmări ale mişcărilor limbii l ale apropierii buzelor").
27. „S e m i v o c a l ă ". Vezi mai sus nota la 1456 b 25 si Pi QuaestPlat.,9,l:kv ypd|inaoi Ta finfywva jicoa TUV
dcfxovuv eart ica\ TWV cj)ojVT|€VTa)v TUJ TrXeov eKeivwv fixeiv, eXaTr 6e TOXJTWV („... dintre litere,
semivocalele sunt într-o situaţi intermediară faţă de mute şi de vocale, având mai mult din primele şi mai puţin din
cele din urmă").
28. „Mută". O altă definiţie în H/st. anim., IV 9 535 a 32-Ta |iev ouv 4)d)VTievTa f] cţxjjvTj ical 6 Xdpuy^
acJHTţaiv, Ta 8' a<t>iova f) yXwTTa K.ai Ta xeiXr]... („vocalele sunt produse de glas (= coardele vocale) şi de
laringe, mutele - de limbă şi de buze"), în acest înţeles, „mute" erau pentru Aristotel sunetele: p, y, S, ic, TT, T.
31. „După înfăţişările luate de gura". Fireşte, când e vorba de vocale.
31.„După locurile unde sunt produse".In cazul semivocalelor şi al câtorva categorii de sunete: guturalele, labia-
lele,dentalele.
3l-32.„După calitatea de aspirate sau tenue" (8aoiJTT)Ti Kai t|nXoTriTi). Cf. De aud/5., 804 b 8-l1: Saoeîai 8'da!
TWV 4>uvwv ooaic eawGev TO ouveicpaXXoiicv [i£Ta TOJV 4>6dyyuv, ij>iXa\ 8' eloi 6'oai yCvovTai
XWP%1^ T^l^ T0^ irveunaToc 6K(5oXf|C („aspi sunt sunetele produse atunci când, o dată cu zgomotul, expiram
(din plămâni), tenue, dimpotrivă, acele produse fără expir aerului"). -
32. „După lungime sau scurtime" (êl \4 (ipax^TT)Ti). Ceea ce se numeşte, cu un termen tehnic, „can i
194
KCZl
~ Acute, grave sau medii" (O£XJTT|TV . \ TW (leow). Cu alte cuvinte, după cum poartă un ^^tTscuţit, grav sau
circumflex.
accen e; iaba e ..."• Definiţia nu e însuşită de lingviştii din "tre Cf Vendryes, op. c/f.,p. 65: „Ce qui est tres delicat,
A marquer le point precis ou Ies syllabes commencent ou ° 6S t M Roudet enseigne que la syllabation offre trois
aspects le point de vue auquel on se place. «Toutes Ies fois que l' on SU d'une syllabe â une autre, ii y a, dit-il, une
variation brusque • ffecte â la fois le regime de l'expiration, le mouvement rticulatoire et la perceptibilite auditive».
Cette triple variation permet dans un certain nombre de caş de fixer la limite des syllabes; dans beaucoup d'autres, la
division est arbitraire. II serait aussi pueril de chercher â la fixer que de vouloir determiner â quel point precis se
trouve le fond d'une vallee entre deux montagnes". 38. „Particula de legătură". „Come nella classifi-cazione
complessiva di tutte le părţi dell'elocuzione, cosi nelle definizioni del ouvSeofioc, Aristotele procede dai meno
importante al piu importante. La prima definizione riguarda quelle particelle di poco momento: riguarda quella
specie di ouvSeouoc che (ecco ii criterio interno) «ne impedisce ne contribuisce che di piu voci si formi un'unica
voce significativa». Se, cioe, di piu voci m unaproposizione si e fatta un'unica voce significativa, un unico concetto,
questo non e certamente per merito delle suddette par-teelle. Invece tale merito, tale proprietâ appartiene ad un'altra
specie di oxjvBeonoc, alia quale ora passa Aristotele, nella sua seconda 6 lnizione: che percio va tenuta in stretto
contatto con la prece-alt la sPecie delle preposizioni come irepi, ductn, ecc. ed
sig -î>artlcelle analoghe, le quali effettivamente legano piu voci di AÎf*^Q, *? un'unica voce significativa"
(Rostagni, La Poetica p. 120). Cf. şi A. Doring, Dio aristotelischen
"""c« voflou'vSeoi-ioc und ap6pov,în„Archivf.Gesch.d. 0soPnie",IIi,i890ţpp363_369)
195
D.M. PIPPIDI
1457 a
5. După definiţia particulei de legătură, mânuse ' menţionează din nou,în acest loc, articolul (d'pSpov), definit C
„sunet lipsit de înţeles propriu, făcut să marcheze încen ** sfârşitul sau împărţirile unei fraze" (d'pGpov 5' eaTx,
,
•>, <^ \ ' '\ ~ c- - tytovn
aoT|uoc TI Xoyou apxTjv TI TeXoc t) Siopiouov SnXnn PQ .
i v L ). j-erujţj
motivul arătat în nota la 1456 b 21, majoritatea editorilor consi l w aceste rânduri ca o interpolare stângace, pe care o
exclud hotărâre din text.
10. „N urne le" (ovoua). O definiţie identică în De interpr 2, 16 a 19: ovoua uev oxiv eoTi 4)wvT] Xpo'vou, f]C UT\
Sev uepoc eaii oTjuavTiicov („numele e un sunet înzestrat cu înţeles... dar neimplicând vreo indicaţie de timp, ale
cărui părţi componente - luate izolat - n-au un înţeles propriu"), în această accepţie, ovoua înglobează nu numai
substantivele, aşa cum le definim astăzi, dar şi adjectivele, pronumele şi, poate, articolul, considerat ca pronume
demonstrativ.
14. „Verbul" (pf|ua).Cf.Deinterpr.,3,16b 6urm.: p%a 8e eoTiv TO irpooTiuaivov xpovov, oii uepoc oiiSev X w pic
Ka\ eoTiv d ei T w v icaS1 eTepou Xeyouevwv („verbul este (un sunet), implicând o indicaţie de timp, ale cărui părţi
- luate izolat - n-au nici un înţeles propriu..."), în realitate, cum se ştie, indicaţia de timp asupra căreia stăruie
Aristotel în amândouă definiţiile nu e singurul aspect sub care verbul se deosebeşte de nume.
19. „Flexiunea" (TTTWOIC). Cum reiese destul de lămurit din text, sub categoria generală a flexiunii Aristotel
înţelege-
1. cazurile oblice ale substantivelor, adjectivelor, pronumelor,
2. ideea de număr (plural sau singular); 3. „felurile de rostire , care se cuprind măcar în parte modurile verbelor (ci. şi
Xl^
b 9 si urm.).
24. „P r op o z i ţ i a" (Xoyoc). Aceeaşi definiţie în De-4, 16 b 26: Xoyoc eoTi 4>wvT| OTiuavTiKTţ... f|C TWV
OTiuavTiK.o'v eon icexwpiouevov („propoziţia este u
196
a-XXI 1457 a-b
'nteles... ale cărui elemente separate au fiecare înte-ze • yentjryeS5 Op. dt.,p. 82: „on peut definir la phrase
leşulsau • i„alie]}e l'image verbale s'exprime et se perşoit au la forme sousw4
n nefiniţia o mu l ui ".Dată chiar de Aristotel în alte • ci Top.,I7> 103 a27: (wov ireôv SITTOXIV („animal pe-
ucu două picioare") sau JM/., V 2,13058: £uiov e-(ânimal capabil să primească învăţătură...").
XXI
31 ,Numele". Făcând abstracţie de indicaţia de timp notată în capitolul precedent ca principală caracteristică a
verbului (vezi nota la 1457 a 14), nimic nu se opune ca acesta să intre şi el în categoria cuprinzătoare a numelui. Cu
acest înţeles e folosit OVOIKX în cap. XXI 1457 a 27, bunăoară.
33-34. „Cunoscând că distincţia nu se aplică elementelor cuvântului compus". Ideea mai curând decât litera textului,
care sună: irXTJv OUK ev TW ovduaTi uc OTHHXIVOVTOC KCU doTiVox) („nu însă în accepţia că ar avea, ori
ba, un înţeles înăuntrul cuvântului"). Rezervă făcută să întărească afirmaţia din capitolul precedent, 1457 a 1l-l4.
36. „M assalioţi"(T(3v M aooaXiw T w v). Conjectură a lui êls,„Sitzber,preuss. Akad. der Wissenschaften", 1888,1,
p. 53. anuscrisele dau: TWV ueyaXioTwv, ceea ce n-are noimă.
l-"°bştesc"(K\jpiov).LaHoraţiu,Epj'st.cfltreP/'5ony,234: 1457 b aot^nantianomina.
ic_3V'Provincialism"(yXuTTa).încap.XXII 1458 a22 Şi êviico'v („termen străin"). Cum însă gândul lui , e nu
merge la cuvinte din altă limbă, ci la forme rare sau ^ &reccŞti, traducerea potrivită mi se pare cea adoptată. y
VQV. Cf. Herodot V 9: oiyu'vvac S' wv KaXeoxJoi 1""'~ MaooaXiT|C oiiceovTec TOXIC KaTTfjXouc,
197
D.M. PIPPIDI
Se ia SdpaTo. („Ligurii care locuiesc rna' Massalia obişnuiesc să numească oiyiîvvac pe negustorii runţeaua;
ciprienii, în schimb, dau acelaşi nume suliţelor "\
6. în locul'lacunei indicate în text prin puncte de SUSD Tkatsch si, după el, Gudeman, întemeiaţi pe traducerea arab"
' păstrează aci un rând suplimentar - dom autem est nobis propri C populo autem glossa- propun întregirea: <TO
8dpu ^\v •> ' KAJ'PIOV, K \j-npCoic 8e> yXwTTa („8dp\i e pentru noi cuvânt oh ştesc, pentru ciprieni însă un
provincialism").
7. „M e t a l" o r a" (|i€Ta(j>opd). Definiţia implică si o încercare de clasificare formală a metaforelor, cea dintâi din
istoria esteticii . Iar dacă, aşa cum relevă cu dreptate Tudor Vianu în Problemele metaforei şi alte studii de stilistică,
Bucureşti, 1957, p. 96-„noţiunea aristotelică a metaforei ignorează atât sensul ei unificator, cât si celelalte funcţiuni
psihologice si estetice... pe care le-a identificat cercetarea mai nouă", lucrul e deopotrivă firesc şi inevitabil, în ciuda
observaţiilor pătrunzătoare asupra subiectului, care nu lipsesc nici în Rhet., III 2 1405 a 3 - 1405 b 21.
10. „Aci mi-a stat corabia". Primul emistih din Odiseea, 1185, repetat şi în cântul XXIV 308.
1l-l2. „Mii de isprăvi frumoase săvârşit-a O d i s e u ". Versul e din Iliada, II272.
13-l4. „Sufletul luându-i-l cu bronzul" şi „tăind (apa) cu bronzul neînduplecat".Cumultăpro-babilitate, versuri din
poemul lui Empedocle KaBapnoi („Purificările"), frg. 143 şi 138 Diels. Asupra înţelesului lor în contextul original,
vezi U. von Wilamowitz-Moellendorff, DIC Kadapnoi des Empedokles,în „Sitzber. Akademie Berlin, hist. Klasse",
1929, p. 27 (= Kleine Schriften L griechische Poesie, Berlin, 1935, pp. 473-52 i).
22.„Cupa lui Ares"(4>iaXr,v "A p e w c). Imagine a mutată lui Timotheos, frg. 22 Wilamowitz (= 16 Bergk).^
24-25.„Seara vieţii" sau „amurgul vieţii .-autenticităţii (de conţinut, mai curând decât de forma) a
198
; XXH 1458a
1 a"
babilei lor legături cu speculaţiile lui Empedocle în
citate ş1 muiui (comparată cu viaţa anotimpurilor, cum se jurul vie ^ versurile de inspiraţie pitagoreică ale lui Ovidiu,
poate de y a a Metamorfozelor, 199 şi urm.), vezi A. Rostagni,
•
9Q Semănând dumnezeiasca văpaie .Nuseştie
ar'putea fi acest emistih . După Gudeman , de Pindar . 33 Potrivit precizărilor de la începutul capitolului (1457 2) si
ordinii urmate în expunere, trebuie să presupunem că rân-., j'-ps£ din manuscrise cuprindeau tratarea numelui-
podoabă ' uoc) sau, cu cuvintele lui Cicero: „uerbum ornandi causa proprium proprio commutatum" (De orar., III
167).
35/Epvuyac. Citire nesigură: epvuyac e conjectura lui
Vettori.
35.'ApTvrnpa.în.ffiada,I 11.
3. Ho'Xewc - TToXT|oc. H e vocală lungă prin natură, e scurtă.
4-5. K pî, Sw si oij> (pentru o4>ic) sunt pilde ale fenomenului numit, cu un termen statornicit după Aristotel ,
apocopă (ciTîoicoTrfj). Cât priveşte emistihul: |iia yiveTai... etc. („o singură privire porni din amândoi ochii") e un
citat din Empedocle (frg. 88 Diels).
7. Ae£iT6pov KaTa uct£ov („pe la sânul drept") = Iliada, V 393. Forma Se£iT€pd v e comparativul lui Seîd v.
8-9. „Altele intermediare" (Ta 8e ueTa£\f). E ceea ce numim astăzi genul neutru (neutrum), cu echivalentul latin al
termenului^ - mai nou decât Aristotel - oiiSe-repov.
15. „In i sfârşesc numai trei". Si în cazul acesta, şi m cazul unriător al cuvintelor terminate în u , arătările lui Aristotel
nu corespund realităţii.
1458 a
XXII
18 T • -n" vlmPe(ê' fără să cadă în comun" (oacjvn ica\
V71V dv«0. Aceeaşi recomandatie în Rhet., III 2,1404
199
D. M. PIPPIDI
b l şi urm.: wpCoSw Xeêwc dpeT"n OTI 6 Xoyoc, edv [ir\ 6nXoi, o\i Troifjaei TO eaiiToij £DV HfJTe TaTKivriv
JITJTC xirrep TO d£iu|ia, dXXd irpciro ' ydp TToiTiTiKT) i o wc oxi TaTravfj, dXX' ou Trpe'iŢo\j0a \ <•
(„însuşirea de căpetenie a stilului e aceea de a fi limpede- do -faptul că o expunere, daca nu se face înţeleasă, nu-şi
atinge i a' de altă parte, stilul nu trebuie să fie nici comun, nici prea caut ' ci numai potrivit. Un stil poetic nu riscă să
cadă în comun dar ' e nici ceea ce se potriveşte expunerii"). Cf. G.L. Hendrickso The peripatetic Mean ofStyle and
the three Stylistic Charactcr în „Amer. Journal of Philology", XXV, 1904, pp. 125^145-de acelaşi, The Origin and
Meaning of the Ancient Characters of Stylc, ibid., XXVI, 1905, p. 249 urm. Pentru dezvoltarea ulterioară a doctrinei
stilurilor, în special la romani, vezi şi J. F. D'Alton, Roman Literary Theory and Criticism, p. 68 şi urm.
18-l9.„Cu adevărat limpede e cel ce foloseşte numai cuvintele obsteşti".Ideeaereluatăînl?/]et.,III2, 1404 b 5 urm., cu
referire precisă la acest pasaj al Poeticei: TWV 8' OVOUCITWV Kai pTKidTwv oacj>f) p.ev Tfoiei Ta Kupia, |if)
TttTTeivriv 8e dXXd iceicoa|iT)(ievr|v TdXXa ovoâTa ooa cipîai ev TOIC irepl TfoiTiTiKfic... („dintre nume şi
verbe, contribuie la claritate cele obşteşti; la obţinerea unui stil care să nu fie comun, ci împodobit, celelalte nume
arătate în scrierile despre poetică").
20. C l e o f o n . - Vezi, mai sus, nota la II1448 a 11. 20.Sthenelos.- Autor dramatic necunoscut altfel decât
prin această critică şi prin glumele făcute pe seama lui de
Ari stofan, Viespi]e ,1313.
21. „Termeni străini" (êviicoîc). Vezi şi nota la XX
1457 b 3. j
24. „Barbarism" (|5ap|îapiojidc). Termenul apare aci pentru întâia oară într-un text grec cu valoare de substantiv.
25. „E n i g mă" (aîvivna). Cf. definiţia lui Tryphon (R^ Graeci,lll 193 Spengel): aTviynd JEOTI c|)pdoic
r eic dad4>eiav aTroicp\jTrToxioa TO
200
LA POETICA XXII 1458 a- 1458 b
dunixavov 1TctPloTavoxjoa--- („enigma e o frază for-(jSxjvaT întortocheat, care-si ascunde sensul în
neclaritate
t^ în cWP n11^ mulata i ^ ^posibilitate în termeni anevoie de lămurit") .
sauprezl yăzut-am om etc...". Ghicitoare foarte des
- A texte, atribuită îndeobşte poetei Cleobulina (= Diehl,
întâlnită m ^ ^^ i l , p. 130). Cum explică Aristotel singur
^ III 2 1405 a 35, e vorba de o ventuză de bronz „lipită"
metaforic pentru „aplicată") pe spatele suferindului.
^n me „
1 Scurtările" (diroicoTrai). Nu în accepţia atribuită 1458 b enul'ui de gramaticii posteriori: suprimare a finalei
(vezi, mai sus nota la 1458 a 4-5), ci în înţelesul larg al lui d^TipTipevov din cap- XXI 1458 a 2 şi urm.
6 Făcând haz" (SiaicwuwSoijvTec). In opere comice, după cât se poate deduce din cele două nume citate mai
departe.
6. „Pe seama poetului". A poeţilor în general şi, în primul rând, a lui Homer, „poetul" prin excelenţă.
7.Euclide cel Bătrân .Personaj necunoscut. Cu neputinţă de hotărât dacă e vorba de un comediograf (cum presupune
Rostagni), de un magistrat (cum sugeră Bywater), sau de filozoful Euclide din Megara, elev al lui Socrate (cum
înclină să creadă Gudeman).
9- lO.'EiTLxapriv eîSov şi O\JK âv y' epducvoc. Două hexametre stângace, în care o serie de vocale scurte sunt
lungite arbitrar şi în care, cum bine observă Albeggiani, „la pompa dell'espressione contrasta con la vacuitâ del
contenuto".
12. „Mas ura" (76 |i€Tpov). Această dreaptă măsură, care ' „e Un l°c atât de însemnat în gândirea aristotelică, nu-i o
în ,°,Clre ţj frtozofului: în ordinea etică şi în ordinea estetică, în nă ^'atura mţelepţilor şi în creaţiile artiştilor,
apropiaţi de o comu-Pentru excesele de orice natură, aspiraţia către pro-' UVllnţă - către neTpo v şi irpeirov - e una
din SUfletului £rec' De la»£aw«OTOtOTt
de u' până la tragedia lui EscAil , pătrimea 'toată dq fţjc$ e^cesul urât de zei şi pedepsit de Ufsită; deâ liniile
^ .._•*•*- ?!
201
de
D.M. PIPPIDI
1459 a
austere ale Partenonului până la frontoanele templului l ' 7
Olimpia, aceste imnuri împietri te închinate Legii
s i
s i iiiniic nu oţ>i
deşte cu mai multă constanţă năzuinţele adânci ale cult •• decât măsura turnată în forme şi canoane. Cf ., în aceasr
. ne
î
idei, paginile mereu actuale ale lui Werner Jaeger
& '
p. 410 şi urm. şi, pentru interpretarea sculpturilor de la ni -
^"^ l ^îlD l f4
în special, Ch. Picard, în „Bull. de l'Assoc. Guillaume B d-" 1938, l, pp. 3-24. e"'
19. „La Eschil şi la E u r i p i d e ". Amândouă tragediile la care se face aluzie s-au pierdut.
25. Faţă de:
v€v 8e u' ewv oXiyoc Te KCU oimBavoc icai daicrk (Odis.JX 515), versul:
v€v 8e n' 4wv uiicpdc Te icai doGeviKoc Kai dei8fjc, deşi mai limpede, e mai plat, din pricina adjectivelor comune
folosite.
28. Aceeaşi observaţie despre versul:
Sicjjpov nox6r|p6v icaTaOeic p.iicpdv TC faţă de homericul:
S(4>pov d€iK€\iov icaTaOeic oXiyriv ie (Odis.,XX259).
30. „Ţărmurile vuiesc",I/j'ada,XVII265.
31.Arifrades . -Necunoscut. Poate un autor comic. Greu de spus dacă (aşa cum presupune Rostagni) e vorba de
personaju înfierat de Aristofan în Cavalerii, 1280 şi urm.
5-6.„Cu mult cel mai de preţ... darul metaforelor" (TO |ieTa<t>opiKdv).Lafelşim/2/iet.,III2,1405a4(poae
cu referire tocmai la această afirmaţie): TrXeioTOV 8xjvcaalJ^ ev Troifjaei Kai ev XdyoiQ'... icaGairep eXeyo|iev
ev ^ ^ TToiT)Tiicfic („are o însemnătate deosebită şi în poezie şi ţări... precum am arătat în scrierile despre
poetică )• ^
7. „Fericite predispoziţii" ci-
a 32-33 şi nota respectivă.
202
LA POETICA XXn 1459 a - XXIH1459 a
j-^j^—-------
ti să vezi asemănările" (TO o[ioiov Gewpeiv).
'•" A' rr>OD VI 2, 140 a 10: TrdvTec oi p.€Tac|>€povTec Tot astie1' t .QŢ-nTa |ieTac{)6pouoiv („toţi cei ce
recurg la meta-TlVC^ temeiaţi pe o oarecare asemănare"). )tacjnn trimetrii iambici etc.". Vezi nota la IV 1449
a 25-26.
foreofaci
XXIII
17 Imitaţia în formă de poveste versificată" (SuiYT^cmicTiC icai e|i|i€Tpou niiiT|TiKf|C). Epopeea, pe care forma
narativă o deosebeşte de tragedie şi versul de naraţiunile
în proza.
18.„AceeaŞi alcătuire dramatică". CF. VII 145t)b
24-26.
20„Ca orice organism" (woirep {w o v). Vezi, mai sus, VII 1450 b 35 şi textul din Platon, Phaedr., 264 c reprodus şi
tradus în nota respecţi vă.
21. „Desfătarea care-i e proprie" (TT)V oiicei'av TiSovriv). Cf. VI 1449 b 28; XIII 1453 a 36 şi Introducerea, p. 41
. 2l-22. „Ca a subiectelor istoriei". Vezi, mai sus, nota la IX 145 1 b 4-5.
25. „Cam în aceeaşi vreme". Cf. Herodot, VII 166: Be Kai Tcê Xcyouoi wc auve|3r| Tfjc aviTfic fi|iepT|C ev Ţ)
îK€Xirj FeXwva KQI 0T|puva viicâv 'A|a(Xicav TOV Kai ev 2aXa|iîvi "EXXîivac TOV Oepoiiv („mai The
c^ s"a întâmplat că în aceeaşi zi în care Gelon şi
învins &U mvins ^n Sicilia pe Hamilcar cartaginezul, grecii aulaSalamina pe perşi").
curn am mai spus-o".Cf. VEI 1451 a22şi urm. singură parte a războiului". Mânia lui drePt q xû^' astăzi
încă socoti ta de critica homerică
• nucleul
originar al întregii epopei.
203
D.M. PIPPIDI
1459 b
36. „Catalogul corăbiilor" (vewv
>-ttiada
II 484-780. Cf. Th.W. Allen,77ie Homeric Catalogu of ?A Oxford, 1921 şi Homer,pp. 328-350.
hl^
37. „Un singur personaj". Cf. VIII 1451 a 20 '
1. „A u t or u l C/pr/i /or". Problema paternităţii poem pare să se fi pus foarte de timpuriu, de vreme ce un discuţiei
se întâlneşte în Herodot, care respinge cu hotărâr "H că ar putea fi vorba de o operă homerică: 8r|Xoi OTI o u K. 'Ou
'
T a KxJTrpia eired COTI dXX' aXXou TIVO'C (II 117). Mărtu "l vechi sunt adunate şi discutate de Rzach, în RE
XI, col 2378-2396 O privire asupra chestiunii, şi în Allen, Homcr, pp. 6l-62.
2. „Al Micii Iliade" (rfic [iiKpâc 'IXia'Soc). Atribuită îndeobşte lui Lesches din Lesbos. Mărturiile la Rzach, loc.
laud col. 2410-2422 şi Allen, Homer, pp. 63-64.
5. „Judecata arme7or"("OTrXcjv Kp(oic). Armele lui Ahile, atribuite lui Odiseu în urma morţii eroului. Hotărârea
avea să pricinuiască nebunia şi sinuciderea lui Ai as, întâmplare dramatică pusă în scenă, între alţii, de Sofocle. Vezi,
mai sus, nota la XVIII 1456 al.
5-6. „Fi l o ctet"-e faimosul arcaş (moştenitor al arcului lui Herakles), părăsit de greci pe insula Lemnos, apoi dus cu
sila la Troia pentru a pune capăt asediului. Din numeroasele tragedii cu acest titlu pomenite de texte, ni s-a păstrat
aceea a lui Sofocle.
6.Neoptolem. Feciorul lui Ahile, convins de Odiseu sa vină şi el în ajutorul grecilor, în tragedia abia pomenită a lui
Sofocle rolul lui e să ajute la amăgirea lui Filoctet. ,
6 . E u rypy l o s . Fiul lui Telephos . Pornit să ajute pe troieni, a fost ucis de Neoptolemos . ^
6-7. „Odiseu cerşetor" (Tlraêu*)- Punea î episodul travestirii lui Odiseu pentru a putea pătrunde m
răpit Pali adiul. . ra
7. „Lacedcmonjene/e"(AdKaivai).Pare -an v .^
însoţitoarele spartane ale Elenei , venite cu ea în cetatea iu ,erltă. ajutorul cărora Odiseu săvârşea isprava pomenită în
nota p
204
XXm 1459 b-XXIV 1459 b
Troiei"('l'k\.ov irepaic). Despre tragedii i venimentele povestite în poemul lui Arctinos, vezi,
inSpirnotalaXVIlI1456al2.
*' î toarcerea corăbiilor" (diroTrXoiJc). Despre o " acest titlu n-avem nici o ştire, iar asupra subiectului nu tragedie
^ presupuneri. Pare probabil, oricum, că nu e vorba
se^0t Hnl din cântul al II-lea al fliadei, pomenit şi în cap. XV de epis°au
* 8 " $inon ". Rolul acestui personaj în episodul calului troian us cu toate amănuntele în cartea a Il-a a Eneidci lui
Vergiliu,
versurile 57-l98 şi 233-265.
g Troienele" (TpâB^). Pilde de tragedii înfăţişând
suferinţele femeilor din Troia, după distrugerea patriei lor, ni s-au
păstrat în Troienele şi în Hecuba lui Euripide.
XXIV
8. „Aceleaşi varietăţi". Cf. XVIII 1455 b 32 şi urm. 13. „Fiecare din poemele lui .. ."Cu aceste aprecieri sumare,
compară paginile de pătrunzătoare analiză psihologică şi estetică ale anonimului Tratat despre Sublim, cap. IX, din
care mă mulţumesc să citez încheierea: „... Iliada fiind compusă într-o vreme când spiritul lui Homer se găsea în
culmea puterii toată această operă a căpătat un caracter dramatic şi furtunos , câtă vreme cea mai mare parte a
Odiseei se vădeşte un caracter narativ, care âcel al bătrâneţii. Astfel, în Odiseea, l- am putea compara pe put ^ ^
S0areê â asfmţit, care- şi păstrează măreţia, dar e fără • ntr-adevăr, el nu mai foloseşte aci un ton ca acel din , nici
înălimea de stil mereu susinută si fără
câder
a'tele ' • C1 aceea^ mulUme de patimi ce se revarsă unele după
tente ' • VlolcÛnea ?i vigoarea ca-n discursurile ce îndeamnă la
" ' OlCl K l
adevărat • - ' §ul de imagini luate din lumea lucrurilor
tirea unor' -l-ll- 9*'seea' totu^ rcducându-sc la basm şi la poves-
a aciri de necrezut, vedem că măreţia scade, întocmai
205
D.M. PIPPIDI
cum oceanul se retrage în sine lăsându-şi ţărmuril
acestea, n-am uitat furtunile din Odiseea nici
> *î u
Ciclopul şi alte câteva locuri: vorbesc de bătrâneţe d neţea lui Homer..." (trad. Balmuş, uşor modificată) ^~
1 6. „î i întrece pe t o ţ i ". Dintre mărturiile de entuzi
preţuire a lui Homer din partea celor vechi ne lâna* aSta
' , * ' F ™a
reproduse m nota precedenta, mă mulţumesc să citez iud
Strabon,! l,2:6c(scil/'0|ir|poc)...ev TTJ icaid Tfjv dp€Tf\ TrdvTac VTiepftepXriTai TOIIC iraXai KOI TOIJC uo-u
(„... Homer... care în însuşiri poetice i-a întrecut cu mult pe tot' poeţii, pe cei de altădată ca şi pe cei de astăzi") şi
Quintilian X i 46: „...ut Aratus ab loue incipiendum putat, iţa nos rite coepturj ab Homero uidemur. Hic enim,
quemadmodum ex Oceano dicit ipse omnium fontium cursus initium capere, omnibus eloquentiae partibus
exemplum et ortum dedit. Hune nemo in magnis rebus sublimitate, in paruis proprietate superauerit. Idem laetus ac
pressus , iucundus et grauis , turn copia turn breuitate mirabilis, nec poetica modo, şed oratoria uirtute
eminentissimus" („... aşa cum Arătos se crede obligat să înceapă cu Zeus, şi noi socotim că trebuie sa pornim, după
datină, cu Homer. Căci dacă acesta singur spune despre Ocean că e obârşia tuturor izvoarelor, propria lui operă
constituie începutul şi pilda oricărui soi de elocinţă. Doar nimeni nu l-a întrecut vreodată nici în înălţimea tonului,
când e vorba să povestească întâmplări însemnate, nici în proprietatea termenilor, în lucrurile mărunte. Aci vesel ori
grav, aci semn ori îngândurat, deopotrivă vrednic de admiraţie prin amploare Şi sobrietate, Homer întrece pe fiecine
nu numai prin daruri e
poetice, dar şi prin cele oratorice" .
19. „Cea arătată". Cf.V1449b 12-l5; VII1451a~
XXIII 1459 a 3 l-32.
22. „Durata tragediilor jucate într-o reprezentaţie". Obişnuit, o trilogie sau o trilogie urm dramă satirică. Vezi, mai
sus, nota la VII 1451 a / -
-
olltâ
206
XXIV 1459 b-l460 a
taţii
Restrânsă la cele petrecute pe scenă" ~~7 '"r oKT|vfic). Din această simplă constatare a lui (T(* £1TI reticienii
italieni ai Renaşterii (şi, după ei, cei francezi Aristote ' . j xVII-lea) aveau să scoată faimoasa regulă a uni-^ Vea° tot
atât de puţin aristotelică, în ciuda textelor invo-l ' sula unităţii de timp, elaborată cam în aceeaşi vreme. op. cit., pp.
275-285 şi nota la V 1449 b 12-l3; de lucrarea mai veche a lui E. Jerusalem, Ueber die
Einheiten im Drama, Leipzig, 1885. 28 Dacă sunt legate cu acţiunea principală" , ,uv 5'vTtov). în stare să
contribuie, aşadar, la sporirea unităţii de interes a epopeii, după arătările din cap. XXIII 1459 a 19 şi urm.
28 „Amploarea" (6'yicoc). Amplitudo. Aci cu aplicare la cuprins, în alte întrebuinţări, cu aplicare la stil.
29 „M ar e ţ i a " ([jieyaXoTrpeTreia v). Ca şi oyicoc, califică aci cuprinsul. Mai târziu avea să ajungă termenul
făcut să caracterizeze stilul nobil şi sublim. La Demetrios, bunăoară, De elocut., ISineYaAoTTpeTrric... oepvf]
irepioSoc.Cf.şiDionys.,DeLys., 13.
32.„Rodul experienţei" (diro Tf}C ireipac). Ajutată de natură (cjnjaic), cum s-a spus în cap. IV 1449 a 23-25. Cf. şi
mai departe 1460 a 4.
1.„Pentru danţ".Cf.IV 1449 a2l-23.
l • „P e n t r u a c ţ i u n e ". La fel, Horaţiu: „.. .natum rebus agendis" (Epist. către Pisoni, 83). Cf. Cicero, Orator,
191.
2-Hairemon.Maisus,notalaI 1447 b21.
4- Xum am mai spus-o". Cf. IV 1449 a 23-25 si
'1459 b 32.
. „Poetul e dator să vorbească cât mai
puţ j n ţn
ţătur" nume propriu". Asupra acestui aspect al învă-^flectiT810161106 despre P°ezie> cf- Introducerea, pp. 45-46 şi
sP'rito Ul aSn^' Poesia ed estetica classica, în Classicitâ e mediame0(îerao'Torino' 1939, pp. 82-83: „... ii criterio
supremo i d .^ Aristotele arriva a distinguere cio che e piu 0 che e meno poesia, e che ii poeta deve ii meno
1460 a
207
D.M. PIPPIDI
possibile parlare in nome proprio..., bensi deve far p
i suoi personaggi. Di qui quella raffigurazione . . .. ... ., , .
poesia quasi m forma di piramide; dove m cima -
culmine del T Arte-dominano le forme veramente dram • ^ nel mezzo si raccolgono le forme mişte, drammatico-esn
'' come l'Epopea; abbasso restano - senza piu meritare al ^ trattazione - le forme semplicemente espositive"
a
12. „Elementul miraculos" (jo eaunaoidv) Cf TY 1452 a 4 şi urm.
13. „Iraţionalui" (dXoyov). „L'irrazionalee cio che non puo venir pensato, cio che ii pensiero non puo affermare
come vero; questo termine ha pero nella Poetica un significato assai vasto perche comprende anche l'impossibile (cio
che nella realtâ non succede mai non puo essere affermato come vero dai pensiero); ed oscilla da un'impossibilitâ
psicologica ad un assoluto assurdo" (Albeggiani, pp. LXIV-LXV).
15. „Amănunteie fugăririi lui He c tor ".în I/iada, XXII 131 şi urm. Versul la care Aristotel se referă în chip special e
205:
Xaotoiv 6' dveveue KapfjaTi Bloc 'AxiXXeu'c
(„semne făcea el din cap, şoimanul Ahile, spre oaste").
17. „Miraculosul e plăcut". Cf. Rhet., l 11,1371 a 3l-34: Ktti TO [jiavQdveiv icai TO 6auudêiv fi6u wc eiri TO
iroXij- ev [ikv ydp TW 6au|id(eiv TO €TTi6\jueiv eanv, u ore TO 6axiuaoTov 6TTie\JUTiTov („aînvăţa şi a admira
sunt lucrun îndeobşte plăcute: întrucât admiraţia implică dorinţă, înseamnă ca lucrul pe care-l admirăm e un lucru pe
carc-l şi dorim'). ^
18.„Câţi au de povestit ceva o fac adăugan şi de la e i ".O observaţie asemănătoare face şi Cicero, ^| 8: „fit
plerumque, ut ii qui boni quid uolunt adferre, adfmg aliquid, quo faciant id quod nuntiant laetius". je
19. „Cum să mintă" (4>e-u5f) Xeyew). CalltlC^tâi ia „minciună" pentru născocirile poeţilor se întalneş Hesiod, Op.
et d/'es, 27-28:
208
|ioa-
yT|puoao6ai
'cepem - sunt Muzele care vorbesc - să povestim aidoma lucrurilor întâmplate. Şi mai ştim, de câte ori spunem şi
vorbe adevărate..."). Cf.Odis., XIX 203 şi, 'h pentru capacitatea lui Homer de a imagina situaţii a celor reale, sau
de a zugrăvi realitatea, judecata lui Dion
aS * nr YT 315 De asemeni, S . Aecame, L 'invocazione alia Crisost., (ji-i^^
fia verită" in Omcro e in Esiodo, în „Riv. di Filologia",
MUSâ & *" "
XCU963,PP. 257-281, 385-415.
'26 ,în scena Băii"(To CK TWV NiTirpiov). NiTTTpa numeau cei vechi întregul cânt al XlX-lea al Odiseei, după
episodul băii descrise în versurile 386 şi urm., citat de Aristotel în cap. XVI 1454 b 30. Paralogismul la care se face
aluzie pare a fi cuprins în dialogul dintre Odiseu şi Penelopa (165-248), în cursul căruia eroul - înfăţişat soţiei sub
chipul unui călător cretan - o convinge de adevărul ştirilor mincinoase pe care i le dă despre propria lui soartă,
descriindu-i îmbrăcămintea purtată de Odiseu cu prilejul unei pretinse întâlniri.
27-28. „Decât întâmplări posibile anevoie de crezut" etc.(irpoaipeîo9ai T e 6eî dSuvaTa elicdra nâXXov 1 Suvaia
dirCeava). Cf. Albeggiani, op. cit., p. LXVI: „Nella combinazione delle sue situazioni, nella considerazione dei suoi
personaggi ii poeta puo mettere innanzi situazioni e personaggi ° e nella realtâ e impossibile che si trovino, ed egli
puo anzi far! i agire m condizioni fisiche che contradicono alle leggi dell'espe-v . a' ûesto impossibile pero puo
mantenersi solo quando abbia sco C -l lmmag^ne e non di veritâ scientifica, e sia usato allo puo ° 1 Iendere Piu
evidente la veritâ dell'azione, perche tutto derat ° ar^tri° ^ poeta, mă egli non puo, ove abbia consi-Parlie °
°ndamente un carattere, fare che ii suo personaggio caratter • * ersamente dai modo con cui conviene ad un dato na
âta situazione, determinazioni codeşte che non
209
------
sono invenzione del poeta, mă posizione universale d da cui deriva la veritâ e rumanitâ dell'arte". °
30.„Ca în Oe J/p".Cf.XIV 1453 b31 şiXV 1454h7
31. „în Electr a". Electra lui Sofocle (v. 680-7601 Pedagogul povesteşte Clitemestrei circumstanţele pretin
a lui Oreste la Jocurile Pithice. Absurditatea scenei state' Aristotel, în anacronismul comis de poet. Se ştia doar că înt'
de la Delfi fuseseră înfiinţate în 582 şi că nu se putea vorbi d " ^ în vremea legendară a Pelopizilor. Cf. A. Martin
Le ^ Pythiques d 'apres l 'Electre de Sophocle, în Melanges Weil Pa^* 1898, pp. 273-281.
' 1S>
32. „în Mi s icnii". Drame cu acest titlu se pomenesc printre operele pierdute ale lui Eschil şi Sofocle. Personajul
mut pare să fi fost Telephos, cum se poate deduce din aluziile hazlii ale comediografilor Alexis şi Amphis, în două
fragmente păstrate (Kock, Comic. Atticor. Fragmenta, II,pp. 244,364).
36. „Debarcarea eroului". Odiseea, XIII 75 şi urm., unde transportarea lui Odiseu în patrie de către feaci e povestită
cu amănunte foarte anevoie de crezut. Se spune, anume, că eroul ar fi dormit tot timpul călătoriei şi că nu s-ar fi trezit
decât pe ţărmul natal, alături de bogăţiile primite în dar, după plecarea corăbiei ce-l adusese.
XXV
1460b 6.„Despre probleme" e t c . E vorba de dificultăţile de
interpretare prezentate de textele poeţilor, - ale lui Horner• primul rând, - cu al căror examen se îndeletniciseră de
timp ^ unii filozofi, fie pentru a face din ele pretext de înfierarea p<# ^ (Xenofanes, Heraclit, Platon), fie pentru a le
găsi d^Jam (Theagenes, Anaxagoras şi cei mai mulţi dintre solişti)- ^^
X amintit-o în treacăt în Introducere (p. 15), însuşi Aristote Tfl
\ prilejul sa cerceteze asemenea probleme în scrierea
LA POETICA XXV 1460 b
mpusa în anii petrecuţi la curtea din Pella ca precep-^- Alexandru. Cf. H. Hintenlang, Untersuchungen zu den tor ^ ^
ien des Aristoteles, Diss. Heidelberg, 1961. tfotfC Criteriul corectitudinii nu e acelaşi în
• x ci în poezie" (oiix f) a\j-VT\ 6p6drnc eoriv TT)C iiţjca , Pu , Ka\ Tfjc TToiTiTiKfic). O serie întreagă de
critici au
110 l oQctă nrooozitie ca pe cea dintâi afirmare a autonomiei salutat acelui F ^ ,
• H' istoria esteticii. Mai aproape de realitate mi se pare inter-care vede în ea nu ideea modernă a independenţei
poeziei A 'ce consideraţie cognoscitivă sau morală, ci o protestare împo--va confuziei de criterii dovedite de criticii
înverşunaţi să găsea greşeii" de ordin ştiinţific ori tehnic în autori cărora admiraţia grecilor le statornicise un loc de
frunte în educarea tineretului. ,Contro queste confusioni - observă cu dreptate Albeggiani -Aristotele afferma che ii
diffetto della poesia non consiste nella inesatta corrispondenza del pensiero ad alcuni daţi della realtâ,... mă nella
cattiva imitazione, quando ii poeta non sappia rendere con verosimiglianza e necessitâ i suoi eventi. Si noti pero che
gli errori della politica, della medicina ecc..., che venivano negaţi come errori della poesia, ritornano come errori
accidentali, segno codesto delle difficoltâ della dottrina della poesia come imitazione, pur nella forma datale de
Aristotele" (op. cit., p. 126).
18. „Cum ar fi un cal". De mersul calului se ocupă Anstotel amănunţit în De incessu anim., 14,712 a 24 şi urm.
94 (~* A
^•„âre anume, s-a spus". In cazul poeziei tragice,
Care eP°peea e asimilată şi sub acest raport, impresionarea
sS^tCitatorului: TO €KTr\T]TTeiv (1460 b 25), prin stârnirea
E4l- ^?TmCl°rde milă ?j de frică- Cf. VI 1450 a 30-31; XIV 1454
'Fu§ă
XXlVi^'§rrea lui Hector". Vezi, mai sus, nota la ^v i460 a 15
30-31 o ' - • teŞtesiînrr capnoară n-are c o ar n e ".Observaţi ase ci-
w^-aw7n.,IVll,538bl6.Cf.Plin.]Vaf./3isf.XI128.
211
D.M. PIPPIDI
1461 a
32-33.„Cum trebuia să fie"(iowc sus, 1460 b 11 şi, mai departe, 1461 b 12-l3.
33. „Cum spunea S of oc l e". Nu ştim unde va fi Aristotel această spusă a dramaturgului. După modelul e' ^ fi fost
plăsmuită, alta, asemănătoare, atribuita de Pliniu l ' -^
„uulgoque dicebat (scil. Lys.) ab illis (i.e. ab antimi^ f ^
T */ lactos quales essent hommes, a se quales mderentur esse" (JVar h"
XXXIV 65. Cf. R. Kekule, Ubereinem angcblichen Ausdruckd ' Lysipp,în„Jahrb.deutsch.arch.Instituts". VIII, 1893
pn 39_<sn
37.„Cum credea Xenofan".Careînvăţacădesprezei nu se poate afirma nimic sigur: „Cât priveşte adevărul, nu-i om să-
l fi văzut, nici în stare să-l ştie, fie despre zei, fie despre toate câte sunt aci pomenite; căci şi de s-ar întâmpla cuiva -
mai bine decât oricui - să spună un lucru cu noimă, încă de ştiut nu l-ar şti: căci tuturor le e dată părerea...": icoi TO |
iev ow aac)>ec oiiric TSev ou Se TIC eoTai/eiSwc ducjn Gewv... ei ydp Ta |id TUXOI TeTeXeoêvov/eiTTWv,
auToc 6[iwc oiiic oiSe- SO'KOC 8' eiu Trâoi T e TU K ia i (Sext.Emp., Adu. mathem., VII 49,110 = Diels-
Kranz,Fragin. d. Vors.5,I,p. 137, B 34).
2. „Versul despre arme". Ilîada,X 152-l53:
... eyxea Se ocf)iv 6p6' eiri oaupwTfjpoc eXT|XaTo...
4.„Când e de hotărât dacă un lucru spus ori săvârşit de un personaj e frumos ori ba".Deobser-vat că argumentele de
ordin moral a căror folosire o recoman a Aristotel în acest paragraf menţin discuţia pe un plan incompati ^ cu
pretinsa afirmare a autonomiei artei salutată de cri i rândurile 1460 b 13-l4 (vezi nota). ,-n
4. „Frumos ori ba'k(icaXwc fi H"H KaXuc).Eviden , punct de vedere moral, măcar că exegeţi de talia acordă acestor
cuvinte o semnificaţie exclusiv estetica. ,.p
right or not". Că nu poate fi aşa, o dovedesc, cred, ac^ântluri „aleasă-urâtă" (oTTouSaiov - cj>aO\ov) întrebuinţate
doua
212
pentru calificarea faptei sau vorbei în discuţie, d-eP ,,r va]oare, în Poetica, e înainte de toate morală.
ţntâi catârii" (oupfjac [iev TrpwTov).în Iliada,l43 i"ritor să răzbune insulta adusă lui Chryses, Apollo începe Ş1
lucide catârii aheilor.
1l-l2 ,Slut era la înf aţi sare". J7iac/a,X 316:
'
'V ŞTI T°I
e "H v Kaico'c, dXXd
14 Amestecă-l mai tare ...", Iliada, IX 202 (Ahile
către Patroclu):
fwpoTepov Se Kepaie, Seirac 8' evrui/ov eicaoTut
16 ,Toţi ceilalţi ..." etc. Versurile reproduse se citesc la
începutul cântului al Il-lea al Iliadei:
aXXoi |ie'v pa 6eoi Te K ai dve'pec iTnroicopuoTai
Citând însă din memorie, ca de obicei, Aristotel confundă acest pasaj cu începutul asemănător al cântului X (unde se
spune că numai o parte din greci erau adormiţi), ceea ce-i permite să releve o contradicţie între afirmaţia răspicată
după care „zei şi războinici" erau cufundaţi în somn şi veghea lui Agamemnon, pomenită în versurile 1 l-l3 ale
cântului al X-lea: HTOI 6Y ec TieSiov TO Tpwiicov dGpTJaeic, 6au'na£ev irupd iroXXd, xd icaieTo 'IXid8i irpo,
au\wv oupiyywv T' evoiiTiv 6'uaSoV T' dvGpu-nwv Trad. Murnu:
»,Când se uita la troienii rămaşi înaintea cetăţii
d • ' *
se uimea de mulţimea de focuri ce-ardeau pe câmpie . l de cântarea din fluier şi nai şi de larma de oameni". Odis V
'"Singură n'are parte...". Iliada, XVIII 489 =
Hippj
22 '
u-x P P !
! a s din Tasos. Personaj necunoscut . Singurul
pas A . .
refugiat l A& aCUm atestat ^n prosopografia tasiană e un democrat în 404 d tCna din Pricma luptelor politice din
insulă, executat ollgarhi (Lisias, In Agorat., 54. Cf. J. Pouilloux,
213
D. M. PIPPID1
s sur ] 'histoire ct Ies cultcs de Thasos, l (parjs
)2). ' '' 4X
Recherches pp. 20l-202).
23. „îi îngăduim să dobândească si (SiSonev Se oi eiixoc dpeoGai). în această formă cu o schimbare (TOI în
loc de oi) emistihul se citeşte în cântul \ versul 297 al Iliadei, într-un context fără legătură cu dificult"^' semnalată de
Aristotel. Se presupune, aşadar, că în ediţia de se slujea filozoful (şi care era probabil la fel cu a lui Hippia \ cuvintele
citate s-ar fi găsit la începutul cântului al II-lea în comandările adresate de Zeus Visului trimis să-l amăgească n
Agamemnon (v. 8-l5). în aceste condiţii, făgădui ala de a-i îngădui „să dobândească slavă", în gura Părintelui zeilor,
echivala cu o minciună. Anevoinţa de a admite o asemenea posibilitate îl îndemna pe Hippias să citească (printr-o
simplă deplasare de accent) 8180'nev în loc de 8(8ouev, modificare de pe urma căreia răspunderea amăgirii cădea
asupra Visului. Cf. Egger, Essai3, p. 187 şi, în general, asupra problemelor ridicate de acest capitol,
Margoliouth,The Homer ofAristotle, Oxford, 1923, p. 186 urm.
23-24. „P arte din el" etc. (TO nev oii KaTamj6eTai 6'n^pw). înlocuind pronumele relativ oii cu negaţia oîi, Hippias
obţinea un înţeles atestat până astăzi de ediţiile Iliadei (XXIII 328).
24.„Mulţumită unei bune despărţiri a cuvintelor" (Siaipeoei). Cu alte cuvinte, unei bune punctuaţii.
24-25.„Pe dată făcutu-s-au" etc.Empedocle,fr.35,
versurile 14-l5 Diels:
altjm 8e GVTJT' ec}njovTo, Ta irpiv nd6ov d6dvaT eivou,
(U)pd T€ Ta TTplV CllCpT|Ta... „
26. „Trecură mai bine" etc.în Uiada,X,252-25-,i cursul unei expediţii nocturne, Odiseu spune tovarăşilor.
TrapoCxwKev 8e TrXewv VD^
TWV Sxîo n°lpdwv, TpiTaTT] S1 6Ti no'îpa XeX^111 ^ (în traducerea fidelă a lui Murnu: „... trecură mai bine de
ou^ ^ ale nopţii si numai o parte de-acum mai rămâne").(
a explica în ce fel, după afirmaţia că trecuseră
mai bine
POETICA XXV 1461 a - 1461 b
--- ţii" (cu a^te cuvmte' mai mu^ d£ două treimi) > Odiseu părţi ale • ^ ^. rămânea o parte" , adică ultima
treime.
1 rvrptinde ^" ""*----- *-
PUte g pulpare de cositor". Iliada, XXI 592: Kvr,uic ' "u KaooiTepoio. După cum mixturii de vin şi apă i se ve
°T£ h-snuit „vin", tot astfel aliajului (de cositor şi alt metal) din SPU făcute pulparele i se spune în texte
„cositor". Caf T.O Toarnă vin lui Zeus". Iliada, XX 234:
34 Acolo opritu-s-a" etc. Iliada, XX 272: TTJ ueiXivov (în textul Poeticei : xaXiceov) eyxoc.
36 Glaucon. După o ipoteză a lui Rostagni, ar fi vorba de cunoscutul rapsod şi interpret homeric Glaucos din
Rhegion, pomenit în dialogul platonic Ion, 530 d.
3.1carios.în Odiseea, II 52, Penel opa e înfăţişată ca fiică a acestui Icarios.
5.„La venirea în Lacedemona". Odiscea,IV l şi urm.
9-l0. „î ş i găseşte m o t i v a r e a ". Potrivit arătărilor de mai sus, 1460 b 10 şi urm.
10.„în idealizarea adevărului" (irpoc TO (5eXTiov). Aspiraţia spre „mai bine" caracterizează, după Aristotel,
întreaga viaţă a naturii organice. Cf. De gen. anim., I4717al5:irdv f| <t>uoic TI Sid TO dvayicaLov rroieî fj 8id TO |
3eXTiov; De gen. etcom/pt.,H336b27: ev diraoiv dei TOI) êXTiovoc opeyeoGai ûev TTJV
(j)iJoiv;P/]ys.,VIII7,260b22: TO Se peXriov de\ ôânjîavop.ev ev TTJ (j)\joei iiTrdpxîv, av tj SuvaTo'v...-cu
observaţiile din Introducere, p. 47 si urm.
1 1 s~^. • *
U-„O imposibilitate lesne de crezut e prefe-
rabilă'
etc.Cf.XXIV1460a27.
p 7
sn ls • Despre opera acestui pictor, vezi nota la
û a 26.
»întrucât e verosimil" etc. E părerea lui reprodusă mai sus, XVIII 1456 a 24-25.
^ Ca R
eaL plde de intervenţia lui Aigeus'Mn
'°63 Şi urm.
1461 b
215
D. M. PIPPIDI
21. „D i n Ore s te ".Al aceluiaşi Euripide 1454 a 28. ' '
XXVI
1462 a
28-29. „O artă care nu lasă nimic neimitat grosolană "(T) d'iravTa uinou|ievT] ôprucii). învinuirea (în spiritul
cunoscutelor obiecţii platonice împotriva artei dramatic ^ vizează nu numai natura mimetică a tragediei (n iudaic e
doar orice creaţie literară), dar faptul că - singură între toate varietăţile de poezie - aceasta imită până şi realitatea
fizică a personajelor glasul, boiul, mişcarea.
32. „S ci l a". Cu multă probabilitate un ditiramb al lui Timotheos, despre care vezi mai sus nota la XV 1454 a 30.
34.Mynniskos. Originar din Chalkis în Eubeea, contemporan cu Eschil, acest actor e pomenit ca unul din interpreţii
obişnuiţi ai marelui tragic ( Vita Aesch., 10).
34-35 .Callipides. Actor de mare faimă, contemporan cu Socrate şi cu Alcibiade (Xenoph., Conu., III 1 1).
35 . P i n d a r . Personaj necunoscut.
7.Sosistratos. Rapsod necunoscut din alte ştiri .
S.Mnasitheos din O p u n t . Tot atât de puţin cunoscut
ca precedenţii.
11. „Poezia tragică îşi produce efectul şi fără vreo mişcare". Cum s-a spus şi în cap. VI 1450 b Io-- •
XIV 1453 b 4. de
15. „Până şi de metrul ei". De hexametru. Ci.,
pildă, Soph., Trach., 1009 urm.; Eurip., Troad., 595 urm. . 17. „Darul de a oferi tablouri pline de rfjssof
Perifrază redă grecul evapyec, tradus de Butcher: „vivi
impression"; de Hardy: „La propriete de la vive
Valgimigli: „vivezza rappresentativa".
c
coMggAgJLLLA POETICA XXVI1462 b
Ce e concentrat produce mai multă plă- 1462 b
'
â6potJT€pov 11610 1/). Ideea e dezvoltată cu mai
Oedipul Û'1 S of oc le ".O dată mai mult, referinţa e
o Din multe asemenea părţi". Contrazicerea cu 1459 a 19 urm., e numai aparentă, în realitate, cum se vede • VXIV
1459 b 26 urm., Aristotel nu uită că forma ei narativă * ăduie epopeii o extensiune pe care n-o poate atinge tragedia,
dusă la simpla înfăţişare a întâmplărilor desfăşurate pe scenă.
13-l4. „Ci cum am arătat-o la vreme". In mai multe rânduri. Cf. XXVI 1462 a 1 8 şi Introducerea, p. 41 .
19. „Despre poezia iambică şi comedie". Cuvinte păstrate de un singur manuscris, Riccardianus 46 (cf. C. Landi,„Ri
v. di Filologia", III, 1925, pp. 55 1 -555). Asupra părţii pierdute a Poeticei, în care trebuie să fi fost tratate subiectele
astfel anunţate, vezi Introducerea, pp. 1l-l2 şi, mai departe, Apendicele II, unde, pornind de la o scriere modernă
închinată aşa-numitului Tractatus Coislinianus, se încearcă o reconstituire în linii mari a concepţiei lui Aristotel
despre comedie.
Textul abia amintit ne-a fost păstrat de un manuscris miscelaneu din sec. X (no. 120 al colecţiei De Coislin, astăzi la
Biblioteca Naţională din Paris). Legătura acestuia cu Poetica a fost notată pentru întâia oară de J. A. Cramer (care l-a
şi editat în vo-ul intitulat Anecdota Graeca c codd. manuscriptis Bibliothecae emis' Oxford' 1839' J' PP- 403-406),
dar examenul Bern pe care le Pune începe abia cu studiul lui Jacob
ErS^nzung zii Aristoteles ' Poetik („Rhein. Museum", p' 561 urm-> retipărit în Zwei Abhandlungen iiber die Theorie
des Dram^ PP- 1 33-l86) , urmat la oarecare Ubhdl d Kaibe1' Die Prolegomena ITEPI KfiMftAIAZ 11 4 Berii
GCS' d' WiSS' ZU GottinSen' Phil.-hist. Klasse", N.F., J. Kayser, De veterum arte poetica
^
*
217
D. M. PIPPIDI
Concluziile acestui din urmă studiu, care n-au f ~~~~""~~~~ cate de cercetări mai noi, cum ar fi a lui A.P. McMah
°^^" Second Book of Aristotle 's Poetics and the S ' ° ê Theophrastus' Definition of Tragedy (în , Harvard St c\G °^
Class. Philol.", XXVIII, 1917, pp. l-46), sau de cartea h? * multe rânduri citată a lui Lane Cooper, An Aristotelian Th
^ Comedy..., pot fi formulate precum urmează:
Tratatul cuprinde, fără îndoială, reminiscenţe din învăţăm lui Aristotel despre comedie expusă în cartea a Il-a a
Poeticei cum cuprinde ecouri din scrierile de teorie literară ale' l ' Theofrast, ori din lucrarea TTepi xa'pi/roc a lui
Demetrios din Faleron;
izvorul lui direct n-a fost însă nici Aristotel, nici vreunul din gânditorii abia pomeniţi, ci lucrarea unui autor mai nou,
trăitor în sec. I î.e.n. şi familiar cu operele Stagiritului, ca şi cu ale Peripateticilor îndeobşte.
Aceasta explică în modul cel mai simplu pentru ce, alături de vederi ce pot fi sigur atribuite lui Aristotel (în măsura
în care nu contrazic doctrina lui despre dramă, în general), documentul cuprinde referiri la idei ori realităţi literare
proprii epocii elenistice, cum ar fi includerea printre subdiviziunile genului dramatic a mimului, a cărui apariţie e cel
puţin cu un veac mai nouă decât vremea când a fost compusă Poetica.
Alte amănunte în această privinţă nu-şi au locul în lucrarea de faţă. Ele ar putea forma obiectul unui studiu anume,
care ar înfăţişa în strânsă legătură afirmaţiile Tratatului şi învăţătura lui Aristotel despre comic si comedie. Pentru a
înlesni o conlPara'. în multe privinţe sugestivă şi pentru a pune la îndemâna ci i^ un document anevoie de procurat şi
nu întotdeauna uşor de in. ^^ dau aci o traducere neadnotată a textului în discuţie, după Kaibel, aşa cum figurează la
începutul primului vo u Comicorum Graecorum Fragmenta (Berlin, 1899).
218
MpNTARIU LA POETICA XXVI 1462 b
Fragmentul anonim „Despre comedie"
. tre felurile poeziei, cea neimitativă poate fi istorică sau • w (la rându-i împărţită în didactică şi teoretică), cea U^ • -
narativa sau dramatică, în care personajele sunt 1 ' acţiune şi care îmbrăţişează comedia, tragedia, mimii
-si dramele satirice.
2 Prin compătimire şi teamă, tragedia istoveşte sentimentele "'moaşe ale sufletului; ceea ce urmăreşte e o dreaptă
măsură a
fricii; maica ei e jalea.
3 Comedia e imitarea unei acţiuni hazlii şi neisprăvite, de o oarecare întindere, <în grai împodobit> osebit după
felurile fiecărei părţi a ei, imitaţie închipuită de oameni în acţiune iar nu povestită, şi care - pe calea desfătării si a
râsului - săvârşeşte curăţirea acestor patimi. Părintele ei e râsul.
4. Râsul e stârnit de exprimare sau de situaţii, în primul caz, poate fi prilejuit de o potrivire de vorbe (6 n w w \i ia),
de vorbe având acelaşi înţeles (ou v w vu p ia), de flecăreală, de vorbe formate unele din altele prin adăugirea sau
înlăturarea vreunui sunet, de vorbe dezmierdătoare, de vorbe stâlcite (cu glasul sau ceva asemănător), în sfârşit de
chipul cum se vorbeşte. - Râsul de pe urma situaţiilor poate fi prilejuit de o asemuire (cu ceva mai rău sau cu ceva
mai bun), de o amăgire, de o situaţie fără ieşire, de o situaţie avorabilă rămasă fără urmări, de un efect neaşteptat, de
tendinţa
e a înfăţişa personajele într-o lumină defavorabilă, de un dant nelalocul ini H i-
i " un om "m cei cu autoritate care nesocoteşte
erese însemnate alergând după fleacuri, de o vorbire dezlânată, en-are nici cap nici coadă.
• Comedia se deosebeşte de batjocură. Câtă vreme aceasta
cusururile pe fată, comedia recurge la ceea ce se nu-60 fabulaţie.
ale trunni • emistui urmăreşte să ridiculizeze păcatele sufletului şi
219
D. M. PIPPIDI
7. Aşa cum trebuie să existe o dreaptă măsură a hi '' de tragedii, trebuie să existe şi o dreaptă măsură a râsul *
de comedii. Ul stârnit
8. Elemente ale oricărei comedii sunt: subiect
• j • •^ i ' ^r<*cterp
judecata, grai, muzica, spectacol. >
Subiect comic e cel brodat pe o acţiune hazlie.
Caractere proprii comediei sunt: al bădăranului ai ^ f-n . - , ,^ ,„ , . U1'di preţacu-
tului şi al lăudărosului.
Judecata se arată în doua chipuri: păreri şi dovezi. Dove '] sunt cinci: jurăminte, învoieli, mărturii, cazne, legi.
9. Limba comediilor e cea obştească şi de rând. Autorul de comedii e dator să pună în gura personajelor limba-i
părintească dar făcându-l pe fiecare să vorbească după locu-i de origine. Cântul c ceva ce ţine de arta muzicală: de-
aci se cuvin dar luate legile ce-l călăuzesc. Elementul spectaculos e de o mare utilitate în special în drame, când e
vorba de înrâurit sufletele (citesc: irpoc TT)V t|mxa-yuyiav cu Bernays; TTIV oun^wviav al manuscriselor nu mi se
pare inteligibil). Subiect, vorbire, cânt se întâlnesc în toate comediile; judecată, caractere, element spectaculos -
numai în unele.
K). Părţile comediei sunt patru: prolog, intervenţia corului, episod, exod.
Prologul c partea comediei ce ţine până la intrarea corului. XopiKov, cântul intonat de cor, dacă are o oarecare
întindere.
Episodul e ceea ce e cuprins între două cânturi ale corului.
Exodul este intervenţia finală a corului.
11. Felurile comediei sunt: veche (care exagerează^ nota glumeaţă), nouă (care, lepădându-se de acest element,
înclina spr gravitate), mijlocie (un amestec al amândurora).
220
APENDICI
Variante la ediţia Rostagni

IV VI
IX IX XIII
xv
XV
1447 b 12
1448 b 31 1450 a 13
1451 b 21 1451 b 33
1453 a 30
1454 a 26
1454 b 13
1454b20
1455 a 32
citesc: 6id Tpinerpwv T] <TU>V €Traîy T\ TUV> eXeycîov, cu Gudeman, completare cerută de CTTOTTOIOIJC
din rândul 14. kv oîc icoi To,lecţiuneamss. Riccardianus46 şi Pari sinus 2038, în loc de K ard T d, oferit de
majoritatea mss.
K€XpT]VTai ^^ eîSeaiv wc eiireîv : wc,pentru TOÎC, e o emendaţie a lui Vahlen. Ordinea cuvintelor e sugerată de
versiunea arabă. 'AvGeî, cu Welcker, Bergk, Wilamowitz. dreXwv (pentru dirX w v), conjectura lui Gudeman. eoTiv
[ouoTaoic] f| SiTîXfjv, cu Twining şi Butcher.
iJiroTiGdc (Parisinus 1744). Majoritatea editorilor preferă i/TroreSfi, lecţiunea ms. Riccardianus 46.
oîoi/ roV, cu Bywater şi Butcher.
6e <TrevT€> dvayvwpioewc, cu Gudeman. f) iiaviicou, cu Gudeman şi Else, întemeiaţi pe versiunea arabă. Cf.
Comentariul ^ p. 184 şi, mai departe, Apendicele IV. T) auTwv 6TÎ<Xuaic>, Xu'aic 6' f| diro... cu Gudeman, în
loc de: f) aurtjv, <Xuoic> S' f) diro, cu Rostagni.
223
II
ARISTOTEL ŞI ARISTOFAN In jurul teoriei aristotelice a comediei
Sunt mai bine de patruzeci de ani de când - într-o carte fără îndoială utilă, dar ale cărei merite mi s-au părut
dintotdeauna exagerate1 - profesorul american Lane Cooper a repus în discuţie una din acele probleme pe care
filologii au câteodată tendinţa să le descopere, pentru a-şi acorda plăcerea de a le găsi o soluţie. Vreau să spun:
chestiunea de a şti ce fel de exemple va fi folosit Aristotel pentru a-şi ilustra teoria comicului, în partea pierdută a
Poeticei, sau, ca să mă exprim mai lămurit, ce raport va fi existat între această teorie şi opera lui Aristofan, de pildă?
La această din urmă întrebare, răspunsurile n-au lipsit, de când criticii se trudesc să reconstituie învăţătura lui
Aristote despre comedie. Lane Cooper citează câteva, - în general defavorabile autorului Păsărilor, şi tocmai pentru a
protesta împotn unei judecăţi socotită neîntemeiată îşi dă osteneala să consacr capitol al cărţii la care mă refer
revizuirii opiniilor celor precedat. Propriul său examen - prefer s-o spun din capul o nu mi se parc convingător. De
aceea nu şovăi să revin .
supunându-l câtorva observaţii, cu atât mai bucuros c ' flea. ştiinţa mea, nimenu nu s-a gândit până astăzi să-i ara
e
1 An Aristotelian Thcory ofComedy. With an AduptuM Translatian ot'the „Trac fa fus Coisliniunus", Oxford, 1924.
224
ARISTOTEL ŞI ARISTOFAN
„—-—
are în materie, iată aprecierea pe care Lane Cooper tea reproşa unui critic de talia lui Butcher: „Ne putem crede a v
^ ^^ Aristotel va fi fost conştient de geniul şi de înd01 e imagjnaţie a lui Aristofan"2, şi iată şi o frază spicuită
-puterea ^-era! _ jn Introducerea la Poetica aristotelică a lui
P6 nmvflter Dacă învăţătura sa despre comedie ne-ar fi i aram D]™"-l " '
I -° f j „gsit fără îndoială că se potriveşte mai bine Comediei
aJu ' £t Operei lui Aristofan"3. Abia dacă trebuie să relev că, dacă
II i'ntâi poate întrucâtva da loc la confuzie, în măsura în care
a pune în cauză sensibilitatea artistică a lui Aristotel, mai , ^ă decât vederile-i teoretice asupra comediei, cea de-a
doua e cât se poate de limpede şi de precisă. Aceasta nu-l împiedică pe Lane Cooper s-o înţeleagă ca şi cum ar privi
meritele literare ale comediografului, ceea ce-i creează obligaţia de a lua apărarea lui Aristofan împotriva unei
învinuiri ce i se pare nedreaptă şi care ar fi.într-adevăr, dacă ar avea sensul pe care i-l atribuie învăţatul de peste
Ocean.
Urmarea e că, de-a lungul întregului studiu de care mă ocup, cititorul are impresia că nici unul din argumentele
invocate nu-şi ating ţinta; toate par oarecum străine problemei şi, în realitate, până la sfârşi tul demonstraţiei, legătura
cu subiectul rămâne discutabilă. Nici metoda care consistă în numărarea pasajelor unde numele lui Aristofan se
întâlneşte în scrierile filozofului, pentru a de-
uce §radul de familiaritate al acestuia cu opera comediografului;
101 aêea a înşiruirii de judecăţi favorabile asupra acestei opere, fanând de la critici atât de deosebiţi între ei cât pot
fi PI aton şi sin *ian' ^cero ?* Sf. Ion Gură-de-Aur, - n-au nimic a face cu de gUraAChestiune care ar fi trebuit să
reţină atenţia autorului, aceea ilnct m Ce masură o piesă ca Acharnienii, de pildă, era făcută să
"^lFC7p rt .
Până l ^0ncePţia aristotelică despre comedie? De la începutul s arşitul capitolului, domneşte astfel în el o
permanentă
2, .
Anstotle'«-n, j, 30Xf0rd eory°fpr>etryandFmeArt,Um<lra, 1927,p, 3X0.
ne des r>, - P• IX. Cf. J. Bernays, Zwei Abhandlunxen iiber die aristoldische
SDâ,Berli„,1880,p.l50.
225
D. M. PIPPIDI
confuzie între interesul posibil (şi chiar probabil) al
faţă de creaţiile Comediei vechi şi propria-i teorie a d * °tel
nu-i în funcţie de gustul literar al filozofului si f *™ — ^^ Care
puţin discutată. Autorul pare a fi uitat că admiraţia l ' pentru Homer şi înclinarea-i spre teatru nu l-au împied' nat0n
exercite critica asupra unuia şi a celuilalt4, aşa cum narp - rSă ''
^ ,. • w ,. • . . ,. . ' Fale Să ti njţa,
ca lipsa oricărei menţiuni a poeziei lirice în paginile P0 f vrea să spună nici ea că Aristotel ar fi rămas refractar acest
'' ^ de frumos literar, sau că n-ar fi preţuit după merit pe Safo s ^ Pindar! Singura întrebare pe care ar fi trebuit să şi-o
pună L Cooper e astfel singura pe care nu şi-a pus-o. De aceea, nu fără comprehensibilă sfială, după aceste observaţii
elementare, mă văd silit să trec la o serie de desluşiri tot atât de elementare şi ele.
Oricine a avut prilejul să citească cu oarecare luare-aminte Poetica n-a putut să nu fie izbit de importanţa atribuită -
printre elementele constitutive ale dramei - aceluia pe care Aristotel îl numeşte irpayiidTwv auaraaic sau [ixiSoc:
înlănţuirea faptelor sau subiectul. Această importanţă decurge în mod firesc din concepţia după care orice creaţie
poetică ar fi „imitarea" sau „reprezentarea" realităţii, a unei realităţi posibile potrivit legilor verosimilului şi
necesarului, îndeosebi drama, fiind o imitaţie a vieţii5, iar ţelul fiecărei vieţuiri - ca să folosesc cuvintele autorului
nostru -, „realizarea unei fapte, şi nu a unei calităţi"6, tendinţa de a face din intrigă „începutul" si „sufletul"7 oricărei
tragedii, ca şi
* • ' l Af*
a oricărei comedii, apare firească. Lane Cooper o ştie şi e , vreme ce, într-un alt capitol al cărţii, nu se sfieşte să scrie.
„întocmai ca în poezia tragică sau epică, în comedie Aristo
4Rep.,X595b9:«ziToi. 4,1X10 ye TIC \it
Platone,„Historia", VI, 1932,pp.433-472; VII, 1933,pp.75-l23; D.Bassi, „Dioniso", VIII, 1940, pp. 124-l30; J.
Duchemin, Pluton ct l 'heritage de la l fit. grecques", LXVIII, 1955,pp. 12-37; P. Vicaire, Pluton critique litt<ţraiie,
5 1450 a 16-l7.
61450 a 18-l9.
7 1450 a 38.
226
ARTSTQTEL ŞI ARISTQFAN
• triga sau economia ansamblului ca fiind principalul safis°cotl t-tativ, acel de care toate celelalte depind..."8. Din nt
;U£jicioasă constatare nu-l împiedică sa presupună că - a asa cum fjgura în partea pierdută a Poeticei, trebuie
teoria c° aiuns de elastică" pentru a îmbrăţişa deopotrivă să & . "vechii şi noii comedii9, nici să tragă
concluzia (pe baza roduc, ^ ^ ^^ gândeşte să ne-o spună) că, după toate
pr
C h'l'tătile idealul Stagiritului în materie de comedie trebuie să ^r° n compromis" între calităţile celor mai bune
comedii ale
ţi IO J l »* '1(1
vechiului şi noului repertoriu .
Cu tot respectul cuvenit autorului atâtor studii asupra esteticii lor vechi, nu pot să nu observ că a face o asemenea
afirmaţie înseamnă a uita că, după Aristotel, pentru a ajunge la forma-i evoluată din veacul al IV-lea, comedia (ca şi
tragedia de altminteri) cunoscuse o întreagă evoluţie1 l , pornind de la grosolanele improvizaţii numite „cânturi
falice"12 şi trecând prin transformări pe care, în momentul când îşi scria Poetica, autorul mărturisea a nu le mai
putea reconstitui13. Despre înfăţişarea cea mai nouă a comediei, filozoful nu ne spune - cum o face pentru tragedia
timpului său - dacă-i pare a fi atins ţinta ultimă a schimbărilor ce-i erau hărăzite, acea cţnjoic proprie pe care orice
fiinţă sau lucru aspiră s-o realizeze14. Precizările lui despre dramă în general, ca şi despre legăturile dintre tragedie şi
comedie sunt totuşi suficiente pentru ca- aplicând acesteia din urmă câteva din judecăţile emise asupra ce ei dintâi -
să putem fi siguri că-i interpretăm corect gândul.
, p. 47 (6). La fel, p .53.
txcellen ''^ "We sllou^ expect t rom him a theory elastic enough to cmbrace the io °f each tyP6 of comedy,
both «the old» and «the recent»"
^ of the
U , rer and ê best of the later plays" .
Q
''P-27: »Perhapshis ideal in comedy would bea compromise between the
ţl
Ts
tioXXac
f| rpaywSia eiraxjoaTO, 194a28;Mefaph.,.IV 1015a 10.
227
D. M. PTPP1DI
Bătând
Aşa cum am avut prilejul s-o amintesc
i
că poezia trebuie să fie înainte de toate imitaţia n (TfpdynaTa), şi numai în al doilea rând imitaţia unor sent ^
(Tfden) şi a unor caractere (11671), se poate trase închpJmente , , • w , • fc ulcueierea 05
potrivit modulul sau de a concepe devenirea fenomenelor l't
transformarea acestora s-ar fi produs în sensul unei imn™-t are' ., ,. . . uPur[ante tot
mai mari atribuite subiectului sau conţinutului. Această '
punere e atât de adevărată încât, într-o fraxă de intonaţie gene V nu şovăie să proclame că „plăsmuitorul" care e
poetul cată să f ' mai curând plăsmuitor de subiecte (TWV p.\j6uv) decât de stihu ' (TW v ncipwv), ca unul ce-i poet
întrucât săvârşeşte o imitaţie iar de imitat imită acţiuni (iiorrvnic Kcrrd TTIV |iiim.aiv COTIV |ii|i6ÎTai Se rac TI
pd£ e icI:>). Acelaşi lucru rezultă şi dintr-un pasaj referitor la tragedie, în care, cum se întâmplă deseori, vorbind de
poezia tragică, filozoful are în vedere drama în general. „Tragedia -- sună acest text important16 - nu-i imitarea unor
oameni, ci a unei acţiuni şi a vieţii (uiu-noic COTIV oxfic dv0ptoTTuv dXXd Tîpdêuc K oi (3(ou), iar fericirea şi
nefericirea decurg din fapte, ţelul fiecărei vieţuiri fiind realizarea unei fapte, ci nu a unei calităţi. Aşa se şi face că
oamenii sunt într-un fel sau altul după caracterele lor, dar fericiţi sau nefericiţi după isprăvile fiecăruia. Aşa se şi face
că cei ce săvârşesc imitaţia n-ofac ca să întruchipeze caractere, ci îmbracă cutare sau cutare caracter ca să
săvârşească o fapta sau alta. Faptele şi subiectul se dovedesc a fi astfel rosto tragediei, iar rostul e mai însemnat decât
toate" (TOI iipaYâTa Koi 6 (ruGoc TeXoc; Tf|C TpaywSiac- 16 Se TeXoc ^£Y diravruv).
15 1451 b 27-29. Cf. 1460 a 6-8 şi Platou, Phucd., 61 b:
8eoi..
•" nou u i-z^. La ranuui i /, urmez tiurcn uiiuu»"1"...... ţateî»e •
K.aKo6aiîO!/(a tv Tipări eoi i v, nesocotind conjecturile lui Van ui,' . totel,v.W" Hardy (Paris, 1932). - Pentru
ideea că fericirea e activitate familiară lui. r^ a 16.
U 197b4:r) Se eu6ai|jiovia irpâîc TIC- ţuirpaîa yap... şi f-•' b21.
228
ARISTQTEL ŞI ARISTOFAN
H rile acestea sunt destul de limpezi pentru a nu avea A ornentariu. Rezultă din ele că, potrivit unei concepţii
* ru. • r . • ~ liV . _
e drama se înfăţişa ca forma cea mai înaltă pe care o PentrU, Krăca poezia şi, în dramă chiar, admira realizarea tot
mai â*C * 'ta a unui proces de imitaţie urmărind să reprezinte pe
^6Sa^ /-tiune nosibilădupă legile verosimilului si necesarului, crenă o atuuuv/ ^ ^ ^
l Poeticei era înclinat sa aprecieze m chip deosebit come-
a--i căror structură se apropia mai mult de drama ideală. Altfel
cu cât într-o comedie era mai multa intrigă sau acţiune, cu
f t i'se va fi înfăţişat mai demnă de a sta alături de drama tip, aşa
ura am descris-o, cu atât trebuie să i se fi părut mai perfectă17.
Care era însă, din acest punct de vedere, poziţia lui Aristofan faţade autorii contemporani ai Stagiritului, precursori ai
comediei noi pe cale de constituire? Fără a sta să facem speculaţii asupra structurii comediilor sale pierdute, e
neîndoielnic că, în acea parte a operei care ne-a ajuns - şi care trebuie să fie cea mai reprezentativă-rolul subiectului
în economia fiecărei piese e mai puţin însemnat decât acel al „divertismentelor" care, la fiece pas, întrerup
desfăşurarea intrigii. Aceasta e o constatare asupra căreia cei mai mulţi critici sunt de acord18 şi, dacă Lane Cooper
se crede obligat a se depărta de ceea ce singur numeşte „a common opinion",îmi voi îngădui să nu împărtăşesc
hotărârea cu care proclamă această opinie greşită. „Elementul fundamental al oricărei piese a lui Aristofan - scrie el
în această privinţă - e o mare idee e, care determină detaliile; în mai mare măsură decât risipa imaginaţie cu care o
pune în scenă, aceasta e aceea ce oglindeşte geniului său"19. Afirmaţia e atât de adevărată încât nimănui
IU-lV3 trpp ' • '
ace - ^rm mmte s"° tăgăduiască. Dar - o dată mai mult -e iară legătură cu problema care ne reţine atenţia, şi a
scrie
17 Pe r
18 Cu^lgatextelecitate,cf.şi 1450b3^; 1450 b23-24; 1450 b25-26; 1453b 1l-l3.
^'Pzig, jfloc e exemplu, Th. Zielinski, D/e Gliederung deraltattischen Komoedie, ^ C°nvford' n, 3°~32; J- Denis. Lu
comediegrecque. Paris, 1886,1, p. 275 şi urm., '"^s/arf, A'__. Pri£inoftheAtticComedy,Londrd, 1914,pp. 198-
l99;Q.Cataudella,
'., p. 49.
229
D. M. PIPPIDI
o piesă pornind de la o idee comică nu înseamnă
construi această piesă potrivit exigenţelor unei doctri^''^^^^
pentru ca o comedie să fie socotită buna nu-i rlp o- & Upăca
, nu i uc aiuns QQ ^-i _-...^ • . • ^ ..... Jui»s s d ai hă
pentru intri
igă, ci mai trebuie ca această intrigă sa fie condusă 1 - ° care, în paginile Poeticei, fac obiectul unor prescripţii
d' ^ ^^
minuţioase. Că, la baza Lysistratei sau a Cavalerilor ' * 6ma'
'
ea
comică şi deci un subiect, cine se va gândi s-o ta xd Rămâne însă de văzut dacă acest subiect se numără printr ^
despre care filozoful crede că nici nu încep, nici nu se sfâ
A .* \ 70 • ~ i w, ^ ^ ,^ ' "" *^Şesc la
mtamplarezu şi m legătura cu care, m altă împrejurare, nu uită *
precizeze că, întrucât imită o acţiune, trebuie să fie imitarea u ' acţiuni „unice şi întregi"21.
Se cunoaşte prea bine importanţa acestei reguli, formulată pentru întâia oară în teoria aristotelică a dramei, ca să mai
fie nevoie să stărui asupră-i. Mă mulţumesc să amintesc că priveşte subiectul ca pe un cadru ideal, înăuntrul căruia
acţiunea eroului îşi desfăşoară urmările cu rigoarea unui raţionament. Pe plan estetic, această rigoare echivalează cu
coerenţa, fără de care nu poate fi concepută nici o operă de artă; pe plan logic, cu un silogism particular poeziei22,
analog entimemei retorice şi făcut să exprime-dacă nu adevărul, nici absolutul - acel posibil sau acel probabil
20 1450 b 32-34. Cf. şi 1453 a 12,1453 b 4-6.
21 1451 a 3l-32. Asupra unităţii şi integrităţii subiectului, vezi şi 1451 aj 6-l9 şi 1450 b 27. în aceeaşi ordine de idei,
nu se poate trece cu vederea faptul că recenta descoperire a unei noi piese de Menandru ne-a dat putinţa să urmărim
de aproape ap icare acestor percepte la intriga unei comedii vădit influenţată de învăţătura aristotelica e ^ dramă.
„Dans son schema general - observă Jean-Marie Jacques în Studiul/intrîs1tote ediţia Bude, Paris, 1960, p. 31 - la
construction du Dyscolos reflete Ies ldeeS "ur|es sur Ies pieces comportant Seoic et Xvîoic (PoetiqueXVIU 1455
b 24), W6eStf°n.j^te 'sur ia pieces d'Euripide... Theophraste a pu appliquer â la Comedie Ies idees nôrjedes
peripeţie tragique, et assigner â la peripeţie une place delinie en liaison a c^j/e» /" cinq actes, quand celle-ci a
fait son apparition". Ci. şi T.B.L. e Me/ia/îJer2(196()),p. 175 şi urm. ^ ă
peurnK|elui
22 „Poesis syllogisrnus est compositus ex imaginatiuis" avea sa spu ' \^s Aristotel, Anonimul citat de Margoliouth,
Analecta Orientalia ad Poetican Londra, 1887,p.23,
230
pentru a face credibile întâmplările şi făpturile
la care cârmuieşte caracterele personajelor e aceeaşi - ieste intriga, rezultatul pe care-l urmăreşte e tot vero-cafe °
u necesarul, „aşa fel ca spusele sau faptele fiecăruia să S//I1J ^^te de verosimilitate sau de nevoie si, iarăşi, o faptă
să ^l6 după alta după criteriul verosimilului sau necesarului"24.
» A„\ ini deznodământul intrigii trebuie să se datoreze La ranoui im, „« o
relor eroilor, şi nu unei intervenţii divine Z3, ceea ce revine ne ca, afară de cazuri excepţionale, „în înlănţuirea
faptelor nu ebuie... sa-şi facă loc nici un element iraţional"26.
Stăruinţa cu care Aristotel revine asupra acestei din urmă propoziţii, precizând o dată că locul miraculosului e în
epopee27, altă dată că intrigi de felul acesta nici n-ar trebui luate în consideraţie28, e semnificativă pentru atitudinea
Stagiritului faţă de fantastic, element a cărui înrâurire asupra spectatorului o recunoaşte, dar pe care l-ar vrea lăsat la
o parte de autorii dramatici, până acolo că-i sfătuieşte pe aceştia din urmă să prefere „întâmplărilor posibile, anevoie
de crezut", pe cele „imposibile cu înfăţişarea de a fi adevărate" (TTpoaipeîa6cu re Seî dSu'vaTa e'ucoTa nâXXov r\
SuvaTa dTu6ava)29. In aceste condiţii, ipoteza lui Lane Cooper după care, dintre toate piesele lui Aristofan, Păsările
ar fi avut cele mai multe şanse să placă filozofului30 mi se pare foarte puţin plauzibilă; şi, de bună seamă, nu
argumentul că un zoolog ca ui Datatului Despre mersul animalelor trebuie să se fi arătat
Cf . D . M . Pippidi , Formarea ideilor literare în an tichitate , pp . 99- 1 00 . * 1454 a 33-36.
rfe„ ^ a 37-l454 b 1. Si aici mă depărtez de ediţia Hardy, citind: kt aurou 8d ûGudemanşiRosiagni.
,,. H60a34.
3,^26-27 81)
1)1 toco v ' ' me the lar
P 27' "^ AristoPhanes is both «old» an «new», the Birds might be gest numberof his excellences on either side".
231
D. M. PIPPIDI
sensibil la cunoştinţele ornitologice, desfăşurate d mi-ar putea schimba părerea...31. ^^graf
Chestiunea mai are însă un aspect, pe care nu
pierdem din vedere, dacă ţinem să rezolvăm obi^r^ Ule să~!
îv rvi^T problema ridicată de învăţatul american: e ceea ee s-ar Unta
teoria universalului poetic, aşa cum e expusă în capit ie?nunii Poeticei, şi care, oglindind puţinul interes al lui
Aristotel1 * *' satira individuală, ne dă putinţa să ne închipuim genul d FU spre care i se vor fi îndreptat preferinţele.
După această te ^ formulată, cum se ştie, sub forma unei comparaţii între poez' '"• istorie, - istoricul şi poetul nu s-ar
deosebi între dânşii „prin ace?* că unul se exprimă în proză şi altul în versuri", ei, dimpotrivă „pentru că unul
înfăţişează fapte aievea întâmplate, iar celălalt fapte ee s-ar putea întâmpla" (T6 v |iev Ta yevd(ieva Xeyav TOI/ Se
oia âv ye'voiTo). Ceea ce se desprinde din această primă constatare e că „poezia e mai filozofică şi mai aleasă decât
istoria: pentru că poezia înfăţişează mai mult universalul, câtă vreme istoria mai degrabă particularul" (f] nev ydp
iroirioic (idXXov Ta KaSdXoi', f| S' ioTopia Ta ica6' eicaoTov X ey ei); altfel spus, una va face sa vorbească sau să
făptuiască un personaj dat, înzestrat cu un anume caracter, aşa cum e verosimil sau necesar să vorbească sau să
făptuiască orice om înzestrat cu acelaşi caracter, în aceleaşi împrejurări, câtă vreme cealaltă se mulţumeşte sa
consemneze „ce a făcut ori pătimit Alcibiade"32.
Ceea ce se statorniceşte în aceste rânduri drept materie proprie poeziei sunt - cum am avut prilejul s-o scriu în cartea
mea despre Formarea ideilor literare^ ~ posibilităţile permanente ale firii omeneşti: virtualităţile sufleteşti ale unei
umanităţi exemp are. în bine, ca şi în rău, bărbaţii şi femeile cântaţi de poeţi se ridice la un nivel reprezentativ pentru
întreaga omenire,
31 Op. cit., p. 40: „Could the zoologist Aristotle have overlookcd far-reaching knowledge of ornithology displaycd
in the Birdsl
32 1451 b l-7;10-l1.
33 Pp. 9l-92. Cf. şi mai sus pp. 52-53.
xact and
232
semănători cu fiecare dintre noi, trebuie să ne depă-r • rrnonia trăsăturilor şi prin statura morală. Aceasta e P u
tragedie, ai cărei eroi, în loc sa fie ca toţi oamenii,
su
un c
degrabă aşa cum ar trebui să fie toţi oameniiJ4; aceasta e Uflt ina ' nentru comedie, ale cărei personaje trebuie să
îmbrace
lêVaI / r HP generalitate în stare a le face şi pe ele reprezentative aracter u& 5
- n felul lor.
Fxra a fi stăruit prea mult asupra acestui punct, in partea
u poeticei, Aristotel ne dă totuşi suficiente indicaţii pentru P S tea reconstitui gândul. Astfel, după ce ne spune că la
originile a"noezia s-ar fi împărţit potrivit firii poeţilor (unii - naturile nobile • %ave - imitând faptele oamenilor aleşi,
alţii - sufletele de rând ne ale celor vulgari), lasă să se înţeleagă că primele manifestări ale Muzei comice ar fi fost
nişte „mustrări" (4>o'yoi), cu alte cuvinte atacuri personale prilejuite de gesturi sau de atitudini repre-hensibile din
punctul de vedere al societăţii35. Asemenea atacuri, compuse în versuri iambice ar fi dăinuit până ce un poet de
geniu, autorul poemului eroicomic Margites, avea să arate contemporanilor săi calea viitorului, dându-le posibilitatea
să admire pentru întâia oară anticipaţia unei comedii. Acesta - ni se spune despre el în capitolul IV - „a turnat în
forrne dramatice nu invectiva, ci comicul (oii 4>o'yov ă\\ă T 6 yeXoiov 8paiiaToiroifjoac).într-adevăr, în raport cu
comedia, Margites e ceea ce-s tragediile faţă de ffiadaşideOc/j'seea"36.
Oricare ar fi valoarea acestor informaţii asupra începuturilor teatrului în general şi ale teatrului comic în particular (e
de ajuns spun că Aristotel atribuie paternitatea lui Margites autorului j. ei şi că o bună parte din critică respinge
reconstituirile lui ca e temei ), ele au în orice caz meritul de a ne face cu-e VP.HP«IO filozofului asupra unui
subiect din cele mai
1461 b 12-l3.
36id7Ui4şiurm-
37vTb37-l449a2.
°mentariul, mai sus pp. 133-l35.
233
D. M. PIPPIDI
importante, în special, ne dovedesc cu câtă coere t" Aristotel problema originilor dramei şi cum - teoret' C°nsidera o
făcea să dateze din clipa în care un rudiment de * lStor*c-uu9oc sau un Xdyoc - înlocuiesc simplele recitări al*11116
" Un Pentru a ne restrânge la comedie, onoarea de a fi făcm C°rului-decisiv ar reveni, după autorul nostru, lui
Epiharrn f CCStpas atribuie în chip explicit meritul de a fi compus pentru înr'^ " subiecte: u\j6ouc TTOUÎV), urmat
de aproape de contempora^ 1°^ Formis38. Totuşi simplul fapt de a fi construit intrigi n-ar fi f ^ ajuns pentru a asigura
acestor precursori renumele de n ' ^ comediografi, dacă, alături de acest merit, nu l-ar fi avut si pe
de a fi conferit incidentelor alese pentru a fi aduse ne «n -
FC *cenă caracterul de generalitate propriu creaţiilor poeziei şi care, singur
le deosebeşte de întâmplările vieţii de toate zilele. Din acest punct de vedere, o menţiune specială acordă Aristotel lui
Crates, despre care ne informează că „părăsind invectiva iambică (altfel spus: comedia de atacuri personale), a prins
să trateze teme cu caracter general şi să închege subiecte" (ica9dXou TTOULV n\j'0ouc KCU Xdyouc)39. Se poate
spune însă că această condiţie e subînţeleasă ori de câte ori, în tratatul său, vorbeşte de tragedie sau de comedie, în
aşa măsură că, pentru a ilustra teoria universalului poetic, pomenită mai înainte, nu găseşte exemplu mai bun decât al
celei din urmă, în legătură cu care observă că „autorii (comici) nu dau personajelor numele alese decât după ce şi-au
clădit intriga cu întâmplări verosimile, renunţând să mai compună, ca poeţii iambici..., pe seama unui individ sau
a/fu/'40•
Puţinele preciziuni ce preced sunt de ajuns pentru a ne a putinţa să înţelegem către ce soi de comedie se
îndreaptăinteres lui Aristotel. Ele ne permit să întrevedem şi abisul care, m c cepţia lui, despărţea această comedie de
o operă ca a lui An-pătrunsă toată de atmosfera de criză abătută asupra Atene
38 1449 b 5-6.
39 1449 b 7-9. Cf. Aristofan, Cav., 537-539, citat mai sus p. 144.
40 1451 b 1l-l4.
234
războiului peloponesiac, aspirând toată către o rege-cuiz*)Ucn igpe care nu osteneşte predicând-o, deşi fără nădejde.
jierar6 & . accentul aspru, aproape dureros, care o distinge între ^ ceCâ ° mice ale tuturor timpurilor, e ceea ce face
că, ţâşnită din opere poarta pecetea acestei actualităţi în întreaga-i structură: actuali ^_ preferate sunt întâmplări de-
ale Cetăţii, în anii prăbu-sUîeCi • dintâi Ligi maritime; idealurile pe care le apără oglindesc
l c .., unej bune părţi a societăţii ateniene, îngrozită de presim-tastrofei apropiate; personajele ei se numesc Socrate si
Euripide şi Cleon. E de ajuns să apropiem această din urmă ei'urare de rândurile din Poetica unde se recomandă
comedio-
fului să se deosebească de poeţii iambici ferindu-se să compună
seama unor anumiţi indivizi, pentru ca să înţelegem că, oricât de mare va fi fost admiraţia pe care - în alte privinţe -
Aristotel a putut-o simţi pentru geniul lui Aristofan, între concepţia-i despre comic si aceea a acestuia din urmă
distanţa era prea mare ca să ne mai îndoim încotro îi vor fi mers preferinţele41.
Tocmai această concepţie a comicului, pe care texte citate înainte ne-au permis s-o întrevedem în liniile-i esenţiale,
se găseşte formulată cu o limpezime remarcabilă într-o definiţie care lămureşte definitiv incompatibilitatea dintre
arta „gândită", preconizată de filozof - inspirată de viaţă şi ţintind să dea iluzia vieţii42 - şi ţâşnirea fanteziei
aristofaneşti, făcând din realitate pretextul unor scânteietoare improvizaţii şi deformând-o până la caricatură. Potrivit
acestei definiţii, comedia, care, cum am văzut, e „imitaţia unor oameni neciopliţi", n-ar avea câtuşi de puţin ca scop
imitarea "totalităţii aspectelor oferite de o natură inferioară", ci numai „a
or ce âc din ridicol o parte a urâtului" (oi) neVTO i Kaxa -rrâoav
dul °V> a- ^ T°^ aî°Xpou eoTi TO yeXoîov |idpiov43).Larân-
au' "dicolul e definit de acelaşi text ca fiind „un cusur şi o
41 A înţeies. Ţ aS a nu^ împi£dică pe Lane Cooper sa scrie, - cu câtă dreptate, nu-i greu de
li^,- PP°se that the critic must have condemned trie poet tor insufficient
**£<iHţ)n f\f UN
4214 nis comic material is pure interence..." (Op. cit.,p. 21). 49a 16 Şi urm.; Cf. Phys., 11 194 a 21; Meteor., IV
381 b 6. y ^ 34; în Tândul 32,dXX'd, e citirea lui Castiglioni, urmat de Rostagni. Păstrează dXXd, lecţiunea
manuscriselor.
235
D.M. PIPPIDI
urâţime de un anumit fel, ce n-aduce durere n ^-(dudpTnjJid TI icai aioxoc dvw'Suvov icai oij ce înseamnă că, în
gândul Stagiritului, să sa ţintească nici viciile sau defectele particular de^rave r cărora exista arme mai potrivite), nici
micile mizerii ale Potriva împotriva cărora ar fi deopotrivă crud şi neomenos să^1816-l1^' aspri... Aceasta revine a
spune că, în alegerea şi exploatarea t******1 comice, Aristotel vrea să vadă intervenind acelaşi senii Cmelor omenie
(4>iXdv9pu TTO v), din care în altă parte a Poeticei face ^ ^ diţie esenţială a emoţiei tragice44 şi care, în cazul
special al c ^ diei, trebuie să slujească deopotrivă ca frâu şi justificare a râsuf" pe care-l stârneşte45. Aceasta revine a
spune, mai departe, că (as * cum s-a remarcat cu dreptate) o asemenea îngrădire a ridicolului din partea filozofului
corespunde nu atât stării reale a comediei în zilele când scria Poetica, cât propriilor sale vederi teoretice, sortite să-şi
găsească aplicarea abia cu apariţia Comediei Noi46.
Astfel, din orice punct am privi-o47, mica problemă literară ridicată de Lane Cooper nu pare să comporte alta soluţie
decât aceea împotriva căreia a comis imprudenţa să protesteze: examenul atent al Poeticei nu lasă îndoială asupra
concepţiilor lui Aristotel în materie de comedie, şi aceste concepţii nu sunt favorabile autorului Lysistratei. De va fi
având sau nu dreptate,e o chestiune ce n-are să ne preocupe astăzi. Cel mult s-ar putea adăuga că, şi în acest
domeniu, filozoful a ştiut să fie interpretul lucid al gustului vremii în care trăia şi că evoluţia ulterioară a comediei
avea să confirme justeţea intuiţiei sale.
44 1452 h 38 şi comentariul la traducerea Poeticei, mai sus pp.169-l71, un e s
şi bibliografia subiectului. . unutn.-"
45 Cf. Cic., De or., II 58: „parcendum maxime est (in ridendo) car/fa» no şi observaţiile lui Rostagni, La Poetica di
Aristotele2,p. LIII.
46Rostagni,op. a'f.,pp. 20-21. . ifannupa^
47 La cele ce preced, s-ar putea adăuga că libertatea de limbaj a lui Aris ^ ^.^ să fi plăcut nici ea lui Aristotel,
judecând după distincţia pe care cu un.a'êche ^ „ouă: n între aioxpoXoy ia şi uirovoia, şi pe care o ilustrează cu
pildele.conre u o £TTalS£Uti«v0lP TOU eXcvGepiou iraiSia Sia4>€p€i if)C TO\) dvSpaiToBw'BouC, Kal au T ^
T(J„ Kaivw>'' tcai diraiSexÎToxj- 1601 S av Tic ic ai <k TWV twnuSiwf TWV TiaXaiwv 1°
Tolc nev Y"P T!V YeXolov f) aioxpoXoYia, TOIC 6e nâXXov T) ^
ou (ii^pov TaOra irpoc evoxr|uooxivr|v (Eth. Nicom.,& 14, H-
236
III
ARISTOTEL ŞI TUCIDIDE în marginea cap. IX al Poeticei
între problemele ridicate de interpretarea faimosului capitol IX al Poeticei aristotelice, - închinat unei comparaţii
între poet şi istoric si postulând superioritatea celui dintâi asupra celui de-al doilea, - există una ce nu mi se pare a fi
reţinut de ajuns atenţia cercetătorilor şi al cărei interes nu va scăpa nimănui, când voi fi arătat că e vorba de
posibilitatea de a împăca judecăţile formulate în acel text despre istorie în general cu exemplul concret oferit de
Războiul peloponesiac a\ lui Tucidide; altfel spus, de opinia pe care Stagiritul va fi nutrit-o faţă de o operă ca acea a
fiului lui Oloros.
Abia dacă mai e nevoie să amintesc că, pentru autorul Poeticei, ceea ce deosebeşte pe istoric de poet nu e atât împre-
jurarea că unul se exprimă în proză, iar celălalt în versuri, cât mai es âptul de a povesti, primul, „fapte aievea
întâmplate", iar al 011ea, „fapte ce s-ar putea întâmpla": TO v |iev Ta yevo'neva YSIV, TOV gg Of{a £v y
evoiTO1. în plus, opera istoricului nu are C°P expunerea „unei acţiuni, ci a unei epoci, mai exact a tuturor s
lmentelor petrecute înăuntrul unei epoci în legătură cu unul s- ? rtluê personaje , oricât de întâmplător ar fi
raportul în care <= S1 unul faţă de celelalte"2, ceea ce înseamnă că, în timp ce
aXXr|X«.
237
D.M. PIPPIDI
poezia tinde a înfăţişa - în unitatea organică ce l conformarea la legea verosimilului sau necesarului -" ^
fapte riguros determinate de raţiuni logice şi cauzal 3 n'Ulr^
apare filozofului ca domeniul prin excelenta al rom-- ' °ria ^
' OIu:inSentiiii,- • al accidentalului. ^nruiUlŞl
De aci se poate trage concluzia că Aristotel era st •" concepţia deplinei raţionalităţi a istoriei, în sensul în ca ^
sfârşitul Antichităţii - avea să fie formulată de gândirea ere t^ Pentru creştin, - în ochii căruia Providenţa c factorul
deterrn' al evenimentelor şi îndreptăţirea oricărei existenţe4, - totul * ^ şi faptul întâmplător se poate încadra în
viziunea sintetică a obâr şiei divine, de unde totul purcede şi unde totul aspiră să se întoarcă „Orişice lucru îşi are
înţelesul în Dumnezeu": nihil cauum neque sine signo apud Deum proclamă Ireneu3, şi credinţa aceasta, că totul
îmbracă o semnificaţie transcendentă, se afirmă cu şi mai multă tărie la Augustinus. „Un om a cărui vedere ar fi atât
de scurtă încât sa nu perceapă dintr-un întreg mozaic decât măsura unei singure bucăţi" - putem citi în De ordine -
„ar învinui pe artist că n-a cunoscut simetria şi proporţiile: incapabil de a cuprinde în ansamblu figurile ce alcătuiesc
unitatea unui tablou frumos, ar lua drept dezordine întreaga varietate a pietrelor preţioase. Acelaşi lucru se întâmplă
şi cu unii oameni lipsiţi de cultură, în neputinţa bietei lor minţi de a cuprinde şi înţelege legătura şi armonia lumii, îşi
închipuie - atunci când sunt loviţi de vreun necaz, şi întrucât
3 Cf. X 1452 a 17-21: râura 6e Şei uu'Oou, oj'ore «K i ui v irpoyeyevriuevwv auujkui'eii' fi t^ yîveoOai rauTa.
6ia4>epci ydp TtoXx) yiveoGai ra'Se Sia
Tflo£..-
în opera lui He«ao«-alt prilej,ac reprezintă decât u;ia din explicaţiile propuse de scriitorul din Halicarnas p
si care - în concepţia lui despre lume - nu ocupă desigur Locul cel mai i P
h• * . r ....... __ -7c QO ar Den»"
4 Ideea unei providenţe înţelepte se întâlneşte pentru întâia oară i , ceasi»»-
III 108, unde e numită: TI roi) Oeîov upovoin. Cum am arătat însă cu alt pn ej.a ^^
-^<-<l'
/a philosophie de I 'histoire d 'Herodote, în „Eirene" ,1,1960, pp providenţă în gândirea greacă a sec. al IV-lea, W.
Theiler, teleologischen Naturbelrachtung, Ziirich, 1925. 5 Ac/v.haeres.,IV21.
238
ARISTOTEL ŞI TUCIDIDE
*--—
intă pentru ei o oarecare însemnătate - că faptul ar P. jovada unei mari turburări în univers"6. coflst Stagirit,
dimpotrivă, logica istoriei e mai puţin vădită:
area evenimentelor hazardul joacă un rol considerabil, în des a aiternează nu o dată cu ininteligibilul. De aceea
pentru intelig ^ ^ opusă poeziei, aşa cum e opusă şi ştiinţei. Materia
e^1S are a spune, anticipând asupra unei pagini a lui Schopenhauer7 31161 f mă (eî6oc)> materia ştiinţei,
conceptul. Amândouă se "" e g jn Ceea ce trăieşte veşnic şi veşnic în aceleaşi condiţii, f nimb, obiectul
istoriografiei e faptul izolat în unicitatea şi eterul lui întâmplător, e ceea ce se întâlneşte o dată pentru a nu • reveni
nicicând. De unde concluzia că „poezia e mai filozofică i de un caracter mai ales decât istoria" (4>iXoao<j>u)T€pov
KCU oiTOvSaioTepov iroiTioic iaTopiac eorCv8); de unde, iarăşi, în ordinea de idei ce ne interesează, impresia că
Aristotel înclina să nege istoriografiei capacitatea de a atinge acel universal care constituie o trăsătură distinctivă a
creaţiilor spiritului grec şi pe care ne place a-l recunoaşte într-o măsură superlativă în opera unor Tucidide sau
Polibiu9.
Fără îndoială, ne găsim aci în faţa unei dificultăţi, şi aceasta e sporită de faptul că în momentul când Stagiritul îşi
scria Poetica (între 334 şi 330 î.e.n., după opinia cea mai îndreptăţită10),
6Il,2,citatlaG.Bardy,5a//)rAuûsta4(Paris,1940),p.476.Cf.şi5oW.,I 1,3. D/e Welt ah WHle und Vorstellung, în
Schopenhauers Wcrke, ed. Deussen (Munchen, 1911), I, p. 288 şi urm. Cf. Benedetto Croce, La storia ridotta sotto H
concetto "te.în Primi saggi* (Bari, 1927), pp. 25-26.
JlXl451b6-7.
Thuc d PentrU Tucidide'în special, cf. reflecţiile lui Albert Thibaudet, La campagne avec unit tf • ans' 1922,p.49:
„L'histoire, telle que la propose l'exemple de Thucydide, cxactit SCrVlrl unâ''autredeuxcarat;teres,qui,semble-t-
il,s'excludent: laplusgrande discours C mat"'elle et la plus grande generalite". Şi, în alt loc: „... au-dessus de ces 'îs
sont n • °nces Par 'es personnages de l'histoire, ii y a un discours general dans lequel ^Ve'oD I* aucuu ^'eux ne peut
tenir et que tient l'historien lui-meme: c'est celui que a» - emble de la guerre, celui ou Ies causes ne sont plus
incorporees â des vdus et H CS Pass'ons' a ês discours, mais degagees et formulees au-dessus des io A Res Clt6s'
comme Ies lois de la nature humaine" (pp. 67-68). ostagni, La Poetica di Aristotde2, pp. XXXI-XXXII.
239
D. M. PIPPIDI
Războiul peloponesiac fusese publicat de mai multe E deci aproape sigur că Aristotel îl cunoştea, şi tot atât d ^
SI
semnificaţia profundă a operei, - năzuinţa de
a pune A
§Urcă
ideea de cauză, operaţie în care, după însăşi mărturia aut n?nă fi stat tot preţul istoriei1 1 , - această semnificaţie nu-i
pute " ^- ** scăpa. De ce atunci să refuze istoriografiei putinţa de a **
până la priviri de ansamblu, de ce să-i mărginească preocupă la banalul TI 'AX»ci|3id8T|C eirpo^cv fj TI enaGev ?12
C
Explicaţia mi se pare a sta în confuzia - insuficient relevată - între istoria aşa cum îi apărea filozofului şi istoria aşa
cum o înt legem astăzi, înlesnită de lipsa unei speciale cercetări a problemei în scrierile aristotelice ajunse până la noi
13, ea poate fi totuşi evitată, ţinând seamă de două categorii de consideraţii, unele privind evoluţia istoriografiei
greceşti de la origini până în sec. al IV-lea, celelalte, modul în care - în decursul propriei sale cariere -Aristotel însuşi
a fost adus să scrie istorie.
în ce priveşte istoriografia, informaţiile de care dispunem ne îngăduie sa-i urmărim începuturile din clipa când - ca
urmare a unei lungi activităţi de explorare geografică şi etnografică desfăşurată de cetăţile marinăreşti ale Ionici -
interesul logografilor părăseşte lumea mitului pentru vasta lume înconjurătoare. Ascuţind spiritul de observaţie,
cunoaşterea diversităţii oamenilor m spaţiu pregătea înţelegerea diversităţii lor într-un trecut a cărui imagine
transmisă de legende era din cale afară de confuză, ror-mată sub influenţa acumulării de materiale geografice,
etnografice şi, abia în al treilea rând istorice, în înţelesul curent al termenulUK istoriografia greacă anterioară lui
Aristotel a fost şi avea sară
dtcpo'aoiv i'ouc TO (if| ^6u ^ ^g^y
TO oa1IXT]<'1''1"' V
11 Thuc. l 22,4-5: KOI ec
ârepTreorepov cj>ai/âTai- 6'aoi Se fio\j\T)aoviai TUV re y tai TWI/ neXXd(/iw^ Tiore au6ic icarâ TO
âvuSpaJuii/oi/ eogoQai, wcf)eXi|aa icpiveif aiJTa dpicou'VTWc eêi. .
12 IX 1451 bll.Cf.şi 1451 b 7-8: T] pev yâp TroiTiotC \iâ\ôv TO 5' ioTopîa Ta na& eicaoTov Xeyei...
. ,
13 Pentru înţelesul termenului în corpus-ul aristotelic, ve/i totuşi ioTopîa chct Aristote, „Rev. de Philologic", XXIX,
1955, pp. 39-44.
Ka8o^°u'
240
AR1STOTEL ŞI TUCIDIDE
excepţie a lui Tucidide, probabil - o neîntreruptă S H date, o lacomă înstăpânire asupra lumii înconjurătoare, multe
ori prin explorare directă (nu-i oare acesta ^ leşul iniţial al termenului ioTopia?).
r'nd la rândul său, într-o anumită perioadă a vieţii, consa-" rsanizării de cercetări sistematice în toate ramurile
cunoaş-
cra- Arietotel va simţi nevoia să se intereseze de trecut, rezultatul tern» '
a fie un număr impresionant de contribuţii erudite, colecţii
documente epigrafice sau literare destinate să slujească la ela-h rărea viitoarelor sinteze. Pentru a cita un exemplu
cunoscut, se ştie că înainte de a scrie Politica Stagiritul se ostenise să adune şi să studieze nu mai puţin de 158
constituţii de state greceşti şi barbare, Corpus imens chiar pentru mijloacele noastre de lucru, dus la bun sfârşit cu
ajutorul câtorva dintre cei mai înzestraţi elevi ai lui, astăzi aproape în întregime pierdut. Din alte informaţii îl aflăm
compilând liste de premiaţi la concursurile dramatice şi gim-nice, culegeri de datini şi proverbe, ediţii critice şi
comentarii14. Activitate uimitoare, care dovedeşte nu numai curiozitatea nemărginită a cercetătorului , sau
aptitudinea lui de a folosi materiale atât de felurite, dar - şi aceasta trebuie să ne reţină în chip special luarea aminte -
o concepţie personală a raporturilor dintre investigaţie Şi speculaţie, dintre amănunt şi sinteză.
Că această concepţie avea să culmineze cu elaborarea unei filozofii care nu e decât o ştiinţă universală, e ştiut
îndeobşte. Ceea e pn să subliniez e că, în cadrul fiecăreia din disciplinele în a căror ,ea năzuia să cuprindă întreg
domeniul realului , raportul de subor-e intre particular şi general e păstrat cu o rigoare pe care s Ulrea progresivă a
metodei avea s-o accentueze tot mai mult şi verifică deopotrivă în ştiinţele naturii ca şi în ştiinţele sociale. atât d
"ntrC acestea din urmă, politica deţine, după Aristotel, un loc ^ nsernnat încât - proclamând-o KupioTdTT) KCU
u.dXioTa (scil. TGJ v 6TTiaTT|UGjv) şi apreciind că pune la
rad- 'tal r i ^Cr' Aristotele. Prime linee Ui una storia deliu sua evoluzioue spirituale •
241
D. M. PIPPIDI
contribuţie orice altă ştiinţă specială - domeniul
înglobând fără restricţie domeniile tuturor celorl '! ^^ Ca
laolaltă: YpwuevTic Se TavTTic râie XoiTrmr -n^ ^nnte
, x IW-LS "PttlCTlKQÎ,-
eirioTT|ucjv, eri Se vouoGeTou'oric TI Set irpaiieiv ^^
TO raiJTTic TeXoc 'irepiexoi ăv â Tdîv
Ca o ilustrare a acestei concepţii are a fi socotită nu num • -
• *-* i w t t Âiidi In rr^t*
maţia citata, după care, pe punctul de a-şi redacta Politica fii ar fi desfăşurat o activitate de istoric, adunând şi
coiat'°2<-fUl constituţiile a 158 de state, dar mai ales modul în care, în ca 'rT* I 4 al Retoricei (operă datând din
ultimii săi ani de activit t" oricum posterioară Poeticei16), sunt concepute şi formulate rapo ' turile dintre politică şi
istorie.
Capitolul se ocupă de genul deliberativ al elocinţei şi îndeosebi de subiectele susceptibile să ofere pretext de discuţii
într-o adunare consultativă. Dintre acestea, multe sunt studiate cu de-amănuntul şi cu privire la fiecare din ele
Aristotel arată obligaţia omului politic de a-şi întemeia opiniile pe studiul prealabil al problemei discutate, pe o
documentare privind feluritele aspecte ale vieţii obşteşti nu numai în societăţile contemporane dar şi în lumea
trecutului. „Experienţa finanţelor propriei ţări - avertizează e]17 - nu-i de ajuns pentru a-ţi permite să te înalţi la o
vedere de ansamblu: pentru a da sfaturi autorizate într-o materie ca aceasta e nevoie sa întreprinzi o cercetare
sistematică a procedeelor descoperite de celelalte popoare" (dXX' dvayicaîov icai TUV irapâ TOÎC aXXoic
€\jpT]uevii)V ioTopiKov elvai irpoc TTIV irepi Tourtav auu|3ouXTiv). Şi, în alt loc18: „pentru a-ţi ajunge scopul (e
vorba de competenţa în materia militară) e neapărat necesar s fi făcut un studiu speculativ nu numai al războaielor
purtate ^ propria cetate, dar si al războaielor susţinute de alţii, precum .
' w Xf^nTf? 5*-*
rezultatelor obţinute: căci e normal ca pricini asemănai
l6Cf.Rhet.,l 11,1371 b 33 urm. ,111 2, 1404 b 37 urm.; IU 17 KAef., 14, 1 359 b 30-32. l*Rhet, 14, 1 360 a 2-5.
1419b2unn. '1^1
242
" de fiecare dată urmări asemănătoare" (dTTo yap ^
prinde
asta ultimă propoziţie se cere meditată. Ceea ce se des-H'n ea e convingerea filozofului despre posibilitatea unei
ocietăţilor umane, în stare să abstragă din cunoaşterea ^1D • 'ca a trecutului legile dezvoltării lor viitoare, în ochii lui
teIT1 l această ştiinţă e politica, dar e evident că informaţia pe nresupune şi pe care îşi întemeiază rezultatele e
oferită de o C- ' lina distinctă, care e istoria, în îndoitul înţeles de ştiinţă a utului naţional şi de ştiinţă a neamurilor
străine. Dacă ar mai fi voie de o dovadă în această privinţă, ea e oferită de ultimul para-raf al aceluiaşi capitol, unde,
parcă pentru a sublinia însemnătatea consideraţiilor de până aci, filozoful scrie: „Pentru a întocmi legi, nu-i de ajuns
să stabileşti pe calea unui studiu speculativ al trecutului ce anume constituţie se potriveşte mai bine cetăţii, ci mai tre-
buie să cunoşti constituţiile în vigoare la alte neamuri şi condiţiile favorabile fiecăreia, precum şi pricinile de natură
să contribuie la destrămarea lor - fie că e vorba de pricini interne sau potrivnice". Aşa fiind, e evident că descrierile
de călătorie (yfjc irepioSoi: altfel spus, prima formă de istoriografie cunoscută grecilor) sunt deosebit de folositoare
legislatorului, aşa cum pentru deliberările politice se dovedesc utile cercetările celor ce scriu despre evenimentele de
tot felul: TTpoc 6e Tac TroXiTiKâc auuj3ouXâc ai TWV iT€pi rac Trpax£ac ypacôvTwv ioTopiai19.
In cuvinte ce sunt ale timpului său şi pornind de la o preo-
"Pare caracteristică şi ea unui anumit moment al dezvoltării
lnj greceşti, - căutarea celei mai bune forme de organizare
P° ltjcă şi socială, - Aristotel găseşte mijlocul de a ne face
cunoscută A '
cjes ln aceste pagini soluţia definitivă a unei probleme
r C Care teXtp.le ritatf» H i n T>r\t=tir-a nil np> /Joii cl/*r>Qt i n f/".rt-n o t i i
filai
' 1C C^
textele citate din Poetica nu ne dau decât informaii
saê m materie nu mai erau aceleaşi, fie
* ,
ntl - că terenul pe care se desfăşura discuţia în faimosul
T6 Ka ~3'- Cf. Pol., VI l ,4:

KaTa
Ut
6' «aoTov «UTWV yvwpiêiv rrpo'c
TJI/ «V Ţl<^ ainuv TU'XT) (3ouXo'|jevoc, tal upoc rac 6iop6uîoeic.
243
D.M. PIPPIDI
capitol IX nu-i îngăduia să-şi expună gândul pe de-c
Retorică filozoful lasă să se înţeleasă ca Tmltini;^ V* ~~6UVin
fc P11(-ltatea si H;
sitatea evenimentelor istorice nu-i mai apăreau ca • ulver-
calea dobândirii unui adevăr superior adevărului em Ca în unor concluzii valabile independent de faptele pe
care !?'Sau a iază. Aparenta incoerenţă de care, în paginile Poeticei " ^me~ afectate vicisitudinile societăţilor
omeneşti se reduc în K eau la o multiplicitate îndărătul căreia raţiunea ordonatoare i h "^ să întrevadă legile
dezvoltării viitoare. Cu singura condiţie (^ explică schimbarea-i de atitudine) ca, în vederea acestei operTtH
istoricului să i se substituie gânditorul politic şi ca materialul adunat de unul sa fie interpretat şi pus în valoare de
celălalt
Se lămureşte astfel ceea ce, la prima vedere, s-ar putea lua drept o nesocotire din partea lui Aristotel a semnificaţiei
Războiului peloponcsiac, aşa cum pare să rezulte din judecăţile asupra istoriei formulate în Poetica. Inexplicabilă
altfel, această trecere sub tăcere a unei capodopere înzestrate cu toate calităţile pe care un spirit filozofic putea năzui
să le afle într-o prezentare a trecutului îşi găseşte justificarea în simpla presupunere că, în judecata Stagiritului,
aceasta nu era simpla cronică a unui conflict oricât de important, ci o încercare de filozofie politică întemeiată pe
convingerea, care era şi a lui20, că aceleaşi cauze produc de fiecare dată aceleaşi urmări21.
Procedând astfel, Aristotel putea fi convins că interpretează corect modul de a gândi al lui Tucidide, în a cărui operă
termenii istorie şi istoric nu-s niciodată folosiţi pentru a caracteriza pro pria-i activitate22 şi din a cărui operă nu
lipsesc aluziile P°]e^ la cei ce-l precedaseră într~o ordine de cercetări m c
fiul
20 Cf. Rhet., I 4,1360 a 5, reprodus mai sus p. 242
21 Thuc., I 22,4 citat p. 240. Cf. III 82,2: tccu eirt OTOOIV Taîc TrdXeoi, yiyvo'neva \>kv K.cu alei cooiieva,
22 A.Frenkian,"I0Tu>p, loTupew, ioTOpia, „Rev.dest I, l y 38, p. 470.
TToXXâ icai X c â v îl aOtn
244
si recunoştea precursori. Propriile sale declaraţii de Ol°r°s. în măsura în care putem fi siguri de a le fi înţeles P^nC 23
'ne îndeamnă spre aceleaşi concluzii. Omul care-i c°reC • 'ne logografi că iubesc frazele de efect mai mult decât
înVin, ,. ornui care se mândrea de a fi lăsat posterităţii un KTTJ na '
'ei
^ ' fllC°
curând decât un dywviaiia ec TO - acest om revendica pentru sine mai mult decât meritul
f consemnat cu credinţă episoadele sângeroase ale unui răz-e. fratricid. înscriindu-l printre gânditorii politici,
Stagiritul îi , a un omagiu râvnit; după cum, judecând cu asprime o isto-• grafie care se mulţumea să transmită
viitorimii „ce a făcut ori atimit Alcibiade", nu făcea decât să-şi rezerve preţuirea pentru singura demnă de acest
nume: aceea care - dincolo de mulţimea evenimentelor - aspiră să explice transformările societăţii şi căreia,până-n
zilele noastre, cunoaşterea trecutului n-a încetat să-i insufle nădejdea de a înţelege viitorul.
es nstaiHă. Harald Patzer, Da.s Problem der Geschichtsschreibung des
Und die ftukydideische Frage, Berlin, 1937, pp. 88-97.
245
IV
PROBLEMA INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI (Poetica XVII - Ad Pisones 309)
Dintre locurile controversate ale epistulei lui Horatiu Catr Pisoni, puţine, cred, se învrednicesc de atenţia exegetului
pe măsura binecunoscutului vers 309:
scribcndi recte sapere est et principium etfons. '
în realitate lucrurile se prezintă altfel, şi uniformitatea explicaţiilor propuse de comentatori din toate vremile ne-ar
putea face să credem că interpretarea textului a fost definitiv stabilită, dacă, aşa cum se întâmplă de cele mai multe
ori, însăşi uniformitatea opiniilor exprimate nu ne-ar lăsa să înţelegem că ne găsim înaintea unui loc comun. Cu
aceasta - abia dacă trebuie s-o spun - nu urmăresc totuşi câtuşi de puţin să scad meritul învăţaţilor care, de la Orelli la
Immisch, ca să nu pomenesc decât pe cei mai recenţi, şi-au închinat ostenelile interpretării opusculului horaţian. Mai
curând încerc să fac iertată, - dacă lucrul e într-adevăr necesar, îndrăzneala de a reexamina, după atâtea capete
luminate, un în care nici o taină nu părea abandonată sagacităţii epigonl •
Acestea spuse, să deschidem textul la paragraful care, ^ ^ magistralul studiu al lui Norden1 şi, mai ales, după lumină
de către Jensen a fragmentelor lui Neoptolem
1 D/e Composition und Literaturgattung derHorazischen în „Hermes",XL, 1 905, pp. 48 1 -528.
s
246
INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORAŢIU
__— - - - - ' - >- —
A cartea a V-aTTepi TTOITIUCITUV a epicureului Philodem risiP1 2 e considerat îndeobşte ca punctul de plecare
al ulti-din ^ „ . -^ a Operei , aceea în care Horaţiu , urmând un plan tradi-l1161 A oa problemele tratate în primele
două împărţiri (TT o (TI o ic
^°n / r, Hiioa alţii TO TTO id. v sau ars) începe expunerea chestiu-ciirouiH"' F ; . ,.. , ^^
rivitoare la însuşi creatorul poeziei, TTOITITTIC sau artiiex*.
111 Versul 295, cu care se deschide acest capitol, ne introduce
dreptul în plină polemică. De la primul cuvânt se pune impor-
oroblemă a creaţiei poetice şi , măcar că Horaţiu se fereşte să
lame de îndată propriul său răspuns la eterna întrebare despre
Iul geniului în săvârşirea „actului Muzelor", singur ridicolul cu
care se complace a acoperi excesele unor anumiţi inspiraţi -
ingenium misera quia fortunatius arte credit et excludit sanos Helicone poetas Democritus, bonapars non
unguisponere curat, non barbam, secreta petit loca, balnea uitat4 -
ar fi de ajuns pentru a ne sugera atitudinea spre care se îndreaptă în această controversă. Trebuie spus totuşi că
această atitudine se străduieşte s-o indice în chipul cel mai limpede o sută de rânduri mai jos, în versuri care la prima
vedere par a se mulţumi să repete pe cele reproduse. Parcă pentru a evita orice greşită interpretare a mtenţiilor de
care e însufleţit, Horaţiu procedează de data aceasta
Ne°Pto/emosu/jdHoraz,,,Abhdl.d.Preuss. Akad.der Wiss.", 1919, nr. 14, studiu apendice la ediîia fragmentelor lui
Philodem: Uberdie Gedichte,FUnftes Buch, Textmit Obersetzung un d Erliiuterungen von Christian Jensen, Berlin,
1923, stagm, Filodemo contro ] 'estetica classica, „Riv. di Filologia", I, , 1924, pp. l-28. De asemenea, D. M. Pippidi,
Formarea ideilor .
ilrxi ^ t0tUşi obiecUile lui P. Boyance, Â propos de l 'Artpoetique d 'Horace, în „Rev.
M
rare3'Pp. 1 17-l28
Ûg s' ^: ..Pentru că Democrit socoate talentul mai presus de trudnicul
'"ghiil • "e^con pe poeţii teferi la minte, mulţi nu-si mai dau osteneala să-şi
' arba. umblă prin locuri tainice, se feresc să mai facă baie".
247
D.M. PIPPIDI
didactic, formulând în primul rând problema pe ca s-o rezolve, apoi răspunsul pe care-l socoate potrivit- ~?* Pr°pune
natura fieret lăudabile carmen an arte, quaesitum est: ego nec studium sine diuite uena nec rude quidprosit uideo
ingenium 5
Pentru moment, totuşi, după ce şi-a bătut joc de r tanţii unei învăţături făcute să încurajeze cele mai nesăbuit vaganţe,
trece să explice în felul său care i se pare a f i ' a" profund al bogăţiilor poetice (astfel traduc emistihul: unde
pa™1 tur opes) şi ce anume, după părerea lui, contribuie la formarea s' la desăvârşirea poetului demn de acest nume:
quid alat formetou poetam6. încă un vers exprimă preocupări privind idealul de perfecţie formală care trebuie să fie
al oricărui artist conştiincios: quid deceat, quid non, quid uirtus, quo ferat error1, după care, - punct de pornire al
unui nou şir de idei, unde se străduieşte să-si tină făgăduielile înainte formulate, - versul care ne-a reţinut dintru
început luarea aminte proclamă acest principiu, căruia conciziunea lapidară îi subliniază caracterul de generalitate:
5 Versurile 408-410: „Se întreabă unii: poemele cele desăvârşite se scriu cu dar hărăzit de natură, sau cu meşteşug? -
în ce priveşte, socot că mare folos nu pot aduce nici truda lipsită de o bogată vână de inspiraţie, nici talentul
necioplit".
6 V. 307. Interpretând versul în acest fel, mă depărtez în bună măsură de înţelesid atribuit cuvintelor lui Horaţiu de
Augusto Rostagni (Arte Poetica di Orazio, p. 89), după care accepţia primului emistih ar fi: „donde si provvedano i
mezzi (opyava = instrumenta poetee)", ceea ce, bineînţeles, îi dă putinţa să adauge, în legătură cu cel de-al
doilfafmemn™ al versului: „ossia (giacche e la medesima cosa) come si educhi e formi ii poeta . ne priveşte, ţin s-o
spun de pe acum, nu sunt câtuşi de puţin convins că emistihul „q formetque poetam" nu face decât să repete într-o
altă formă ideea din „unde Vxemr°^ p. între cele două propoziţii mi se pare a surprinde o diferenţă de înţeles, o grada
ie -^ care concizia lui Horaţiu o face anevoie de observat, dar care nu poate n pus ^
7 V. 308. Fireşte, caut să simplific. Amănuntele complete ale Planu^ "egăsesc Horaţiu în această parte a scrierii sale,
în măsura în care au putut li recons i wjcţ, Die în memoriul citat al lui Norden, p. 497 şi urm., precum şi în
lucrările lui êrjne^. Gliederung der rhetorischen rexvr) und die Horazische Epistola ad P'*0"^'^ -s MS LVII,
1922, p. 49 urm.; M. A. Grant & G.C. Fiske, Cicero's Orator and 'InUTlisth. Poetica,„Harvard Studies in Classical
Philology",XXXV, 1924,p.46 şi urm^ . [9^. Horazens Epistel iiber die Dichtkunst („Philologus", Supplbd. XXI\
•>)>
p. 176 şi urm.
248
-
INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL SI HORATIU
-- ! - — - ! - ! — -feudi recte sapere est etprincipium etfons.
suim ciivân
totuşi
e uşor de înţeles, de la prima lectură, obscuritatea ver-- înainte de toate, în anevoinţa de a înţelege corect
l sapere. Bănuiala acestei dificultăţi nu pare să fi încolţit
niintea comentatorilor, care - începând cu Orelli şi u'"v. d cu Immisch, fără a-l uita pe Rostagni - au dat acestui 5 r
'tiv interpretări aproape identice. Astfel, în special pentru istul elveţian, ajuns în acest punct al expunerii sale Horaţiu
f urmărit să exprime necesitatea pentru poet de a cunoaşte cât ai bine lucrurile de care-şi propune să vorbească.
„Verum unde tamen pendent omnia... praecepta inueniendi, componendi, caetera?" se întreabă el, cu privire la versul
309. Pentru a răspunde deîndată: „... a sapiendo. Euoluenda atque exploranda est tota uita humana; nam ex hac una
inuestigatione prodit ueritas poetica, praecipue in genere dramatice", adăugând în acelaşi timp, cu specială privire la
înţelesul termenului sapere: „recte cogitare atque indicare de omnibus rebus: cui hoc deest, quamuis magna sit
praeditus phantasia et inueniendi facultate, numquam tamen euadetpoeta hoc nomine dignus"8.
Cine priveşte lucrurile de aproape nu poate să nu observe că
intre desluşirile lui Orelli acordul nu e întru totul desăvârşit. Ideea
cuprinsă în prima glosă pare a fi obligaţia pentru autorul dramatic
e a poseda o vastă experienţă a sufletului omenesc (înţelepciune
caŞtigataprin studiu sau prin contactul cu viaţa), în timp ce ulti-
e rânduri citate îndreaptă gândul mai curând spre necesitatea
s u P°et de a fi înzestrat cu aptitudinea de a judeca bine, altfel
arul ^născut al unei chibzuieli sănătoase9.
Q.Hora
teniaerne i °ratlus P'accus, recensuit alque interpretatus est Io. Gaspar Orellius, Editio
9 p0 ^3tque aucta curauit Io. Georgius Baiterus. Voi. II (Turici, 1852), p. 757. lermen. ^ ^ P1 Ja 'ui Orelli îl va fi
îndemnat pe Lemaire să scrie în legătură cu acelaşi '"'btisa lrC> Û'^ êceat' qu'd non: 'e b°ii sens" (Q. Iloratius
Flaccus cum uuriis rS"mentis notis ueteribus ac nouis, Parisiis, 1881, II, p. 484).
**,
249
D. M. PIPPIDI
Oricare va fi fost opinia adevărată a învăţatul ' interesant de observat că această dublă orientare - ,amintit e
^ .... âi
urmata şi de comentatorii mai noi. Dintre aceştia c w e
U
decât pe cei mai însemnaţi, Kiessling şi Heinze se apro ' de-a doua interpretare, atunci când înţeleg prin sapere
Vernunftigkeit"10, câtă vreme Rostagni, urmând în aceasT' vinţă o sugestie a lui Jensen, preferă cu hotărâre pe cea d'
P" Asemenea editorului lui Filodem, pentru care - încă din IQi R ^ inspiraţia directă a versului 309 s-ar cuveni
căutată în învătătur" lui Neoptolem despre obligaţia poetului de a poseda cunoştinţe enciclopedice11 , filologul
italian consideră fără şovăire preceptul horaţian ca un ecou al acestei doctrine, întreaga concepţie a celor vechi
despre poezie fiind dominată, crede Rostagni, de ideea conţinutului, iar conţinutul fiind prin natura lui realitate -
istorică morală, naturală -, nevoia de a aprofunda această realitate pentru a extrage din ea materia poetică a putut să
se impună lui Horaţiu aşa cum i se impusese lui Neoptolem12 . Pornind deci de la teza că o serioasă pregătire
ştiinţifică trebuie să-i fi apărut autorului nostru ca o condiţie indispensabilă a oricărei creaţii poetice, Rostagni în-
cearcă a lămuri înţelesul verbului sapere precum urmează: „sapere 'esser saggio' ,tanto nel senso generico di 'aver
senno' quantonel
10 Q. Horatius Flaccus, Briefe. Erklărt von A. Kiessling, Vierte Auflage bearbeitet von R. Heinze, Berlin, 1914, p.
343. După Iramisch (op. cit., p. 176), Pe_lang^ „Lebensweisheit" mai mult sau mai puţin influenţată de Academie,
sapere ar maiinse^ aci şi c|>po'vTiaie, „raţiunea practică" pe care Aristotel şi urmaşii săi se complăcuseră^ deosebi
de „raţiunea teoretică" a lui Platon. într-un sens analog, cf. şi Lotte Lahows 7^ Bthik des Panaitios. Untersuchungcn
zurGe.se/iic/ife des Decorum bei °cef°"" 3Q9ff) Leipzig, 1934,p. 29: „Mit apodiktischer GewiBheit behauptet Horaz
zunachst (vv.^ ^ daB nicht Wahnsinn sondern Verstăndigsein «Ursprung und Quelle des Dic e ^^ ^ «sapere» wird
sodann durch den Hinweis auf die Socraticae chartae in e,ôâ,d\e. ethischen Bildung ausgedeutet: an Stelle der
ausgebreiteten Sachkenntms, a^ <
wie wir wissen Neoptolemos vom Dichter gefordert hatte, verlangt Horaz o^ ^^ Jul
11 Jensen, op. cit., pp. 106 şi 113-l14, care scoate aceste in'to™Fi[oden,urfe Neoptolem dintr-un pasaj al cărţii a V-a
a tratatului FI epi ironmaf wv a ui^ ^ ^^ epicureul combate cu vigoare învăţătura gramaticului-poet (col. 11, ra
12 Arfe Poetica di Orazio, pp. XCIII-XCIV.
250
INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORAŢIU
~ cifico di 'avere un istruzione filosofica' (che e poi sem-s° V - ca e morale, consolazione e
viatico
sen Q
Pre^% ) gneirunsensoenell'altroOraziointendecontraddire
»* ' 'one democriteo-platonica circa l' insaniadei poeţi"13. cieganţa acestui raţionament, a cărui subtilitate se sprijină
•guroasă înţelegere istorică a problemei, nu poate să nu Pe sjoneze. Cu toate acestea, - ca în cazul desluşirilor lui
Orelli,
" cazul altor interpretări recente (care nu fac decât să reproducă
* hipul cel mai fidel tezele lui Rostagni14), suntem îndreptăţiţi
" nunem gloselor abia amintite obiecţia întemeiată că nu ţin sea-
ă de faptul că între versul 309 şi versurile următoare există o demarcaţie indiscutabilă, pe care textul o subliniază şi
pe care o interpretare conştiincioasă n-o poate trece cu vederea. E adevărat că, în afară de Kiessling-Heinze15 , nici
un comentator nu s-a simţit obligat s-o respecte: ea nu se impune totuşi mai puţin, cu condiţia de a urmări cu atenţie
înlănţuirea ideilor în pasajul ce ne interesează.
în această ordine de preocupări, am mai avut prilejul să subliniez planul limpede al secţiunii care începe cu versul
295:
13 Ibid., pp. 89-90. Comentariul continuă precum urmează: „Precisio riscontro
troviarao.e per questo, e per parecchi dei precetti che seguono, nell' Ora tor di Cicerone, 70
sgg: est eloquentiae sicut reliquarum rerum fundamentam sapientia". Apropierea nu mi se
pare convingătoare. Departe de a dovedi ceea ce e presupusă a dovedi, adică influenţa
decisivă exercitată asupra ideilor lui Horaţiu de învăţătura Stagiritului cu privire la
caracterul filozofic al poeziei, fraza lui Cicero despre foloasele unei pregătiri filozofice a
oratorului e atât de puţin caracteristică pentru modul de a gândi al lui Aristotel încât ar putea
'tradusă şi din Platon. Cf. Phaedr., 261 a: „Veniţi, mândre făpturi, şi daţi-i a înţelege lui
K/°S °U C°P" frumoşi, că până ce nu va fi filozofat cât trebuie, nu va fi în stare să
, ° cumtrebuie nici despre cel mai mic lucru: irapire 8rj, Gpe'nuaTa yevvaîa,
i a TE <J>afi6pov TreiGere uc eâv \IT\ 4>iXooo4>fjoTi o06e iicavdc iroTe Xeyeiv
Tai T^Pi otiSevdc...
Of *•
versul '•'intrC a'*"' ^ • ^ • Atkins, Literary Criticism in Antiquity, II, p. 80, care traduce c°rnenr teresează: „The
source and fountain-head ot'good writing is right thinking", 111 f£'ul următor: „by 'right thinking' he (scil. Horace)
means wisdom in its .«« r 'as Weu" as that insight into universal truth which comes f rom a philosophic \A lnaintea
lui Atkins, într-un comentariu care nu se mai citează astăzi decât Je ' Urice Albert înţelegea prin .sapere „avoir des
pensees sages" (Horace, Art 15'êC Un c°mmentaire critique et explicatif..., Paris, 1886, p. 30).
^•CI''-.P.284;cf.p.286.
251
D.M. PIPPIDI
după câteva versuri introductive împotriva adepţilor lui D urmează enunţarea problemelor pe care Horaţiu îşi n
mocrit examineze (vv. 304-308); apoi, începând cu versul 309 ° sistematică a acestor probleme, între cele două părţi
e '' ^ urmare o indiscutabilă corespondenţă şi, de la una la alta " de interpretare nesigură, recursul apare legitim, în
virtutea a distribuţii simetrice e evident că - pentru a surprinde sensul al versului de care ne ocupăm - e de ajuns să
cunoaştem întreb ^ la care acesta răspunde: mai precis, înţelesul emistihului u parcntur opes, a cărui strânsă legătură
cu versul 309 abia dacă m ' trebuie subliniată16. în această privinţă, am mai avut prilejul să-m' spun părerea, şi
anume că unde parentur opes nu poate însemna decât: „care e izvorul bogăţiilor poetice", sau, pentru a folosi termeni
uşor modernizaţi, „care e facultatea sufletului care-si face drum în experienţa poetică"? Răspunsul la această
întrebare ni-l oferă tocmai versul 309 si, chiar fără a stărui pentru moment asupra semnificaţiei lui precise, ordinea de
idei în care se situează e de ajuns pentru a îndreptăţi învinuirea pe care o aducem ingenioasei interpretări a lui
Rostagni, şi anume de a cuprinde într-o singură explicaţie versul 309 si pe cele ce-i urmează, de a nu disocia cele
două poziţii pe care, potrivit unor puncte diferite ale programului său, Horaţiu se străduieşte să le susţină pe rând.
Potrivit interpretării pe care o propun, importantele consideraţii ale învăţatului italian cu privire la pregătirea
filozofică pe care teoreticieni ca Neoptolem o socoteau necesară poetului rămân pe deplin valabile si pentru
interpretarea Epistulci către Pisoni, cu singura rezervă că expresia lor se cuvine căutată abia în versurile 3 ,
următoarele, unde se reia problema pusă de emistihul qui formetque poctam, arătându-se mijloacele potrivite pen
dezvolta si adânci vâna poetică. , ,^n.
Foloasele pe care le prezintă acest mod deâ consi t ' ^
tuirea ideilor lui Horaţiu sunt uşor de înţeles. In prirnu
16 Cf. Norden, op. laud., pp. 498-499.
252
LpMAlNSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORATIU
'Â vadă că întreagă această parte a operei e construită potrivit fac6 . uroase simetrii'7. în al doilea rând, se evită
autorului Artei Ulie • învinuirea de a se fi contrazis în mod lamentabil, la interval
fă de rânduri, oferind soluţii diferite unei probleme de mult je o sui» .., . .. . ' ., ... .
rezolvate
în discuţiile teoreticienilor literari, şi anume în sensul
- t si de el spre sfârşitul opusculului. Oricât de mare ar fi ' i Immisch, mi se pare într-adevăr că singură analogia
Tratatul despre sublim, în cuprinsul căruia menţiunea dualităţii , c __ TexVT] ca o condiţie indispensabilă pentru
perfecţia operei
(nlJQ" ^ t
r t rare revine în doua rânduri, nu e de ajuns pentru a ne convinge " Horatiu, reluând şi el în două locuri discuţia
acestei probleme, -a făcut decât să se conformeze unei tradiţii de şcoală18. Presupunând că o constrângere atât de
bizară s-a putut impune minţii autorului nostru, ceea ce nu mi se pare cu nimic dovedit, rămâne încă nelămurită
raţiunea pentru care, după ce în versul 309 relevase însemnătatea unei „învăţături" pe care Immisch e gata s-o
înţeleagă ca un echivalent pentru ars, ~ şi aceasta până a face din ea „izvorul" oricărei opere de seamă, - începând cu
versul 408 părăseşte această poziţie pentru a adopta, amplificând-o, teoria tradiţională a „geniului" asociat cu
„meşteşugul", sau, ca să folosesc propriii săi termeni, natura completată prin ars.
O interpretare potrivit căreia versul 309 n-ar fi decât răspunsul anticipat la întrebarea natura fieret lăudabile carmen
an arte va duce inevitabil la acest impas19. A o accepta, înseamnă a-i face
Rezultatul nu-i chiar de dispreţuit, daca nu uităm că, după Immisch, tema quid 3^ttonnetquepoetam n-ar fi dezvoltată
decât în versurile 323-332 (op. cit., pp. 180-l81). sj „. rea sa spună că, după ce a pretins poetului o cultură filozofică
în stare să inspire ele neasca °pere cu adevărat mari, Horatiu s-ar fi gândit să-i recomande şi o instrucţie <je Aa> e
n'velul acelor Socraticae chartaemenţionate în versul 310. Ciudăţenia e atât Werd Cat chiar Immisch nu se poate opri
să observe: „Es ist also, wenn mân vorn Philos K- ™oeten ausgeht, ein Riickwiirtsschrciten zu erkennen von
dessen
i»pC Cr Ausbildung zu seinerGesinnungsgrundlage".
j aP-2;36,4.Cf. Immisch,op. cit., p. 174.
^°nnatia atea nu se evită susţinând, aşa cum se încearcă uneori, că sapere ar privi
'"^lălăit Ul> ^r I1U roû' activităţii lui. Distincţie specioasă, câtă vreme într-un caz şi
ui urmărit e acelaşi: înalta ţinută literară a operei, în ce mă priveşte, oricât
253
D. M. PIPPID1
lui Horaţiu o nedreptate cu atât mai marc cu cât eh' seamă de opiniile exprimate în ultima parte a epistul ' le-ar fi
putut găsi la dascălul sau Neoptolem20 - ei' ' nicicând prilejul de a proclama importanţa primordială creaţie poetică a
însuşirilor înnăscute2 { Dar, oare nu e f fie aşa? Şi nu trebuie să ni se pară ciudat mai degrabă f Să dintre criticii
încredinţaţi a fi citit în textul lui că pentru a f ^ poet e de ajuns să ai o serioasă pregătire filozofică, nici anul ^ găsit
cu cale să releve nepotrivirea? "a
Afară numai dacă unei asemenea nedumeriri se cade v • atribuim interpretarea rezervată termenului sapere de unii
come tatori, după care, pe lângă „învăţătură" sau „pregătire filozofică" acest termen ar fi indicat şi o aptitudine
înnăscuta a sufletului,ceva asemănător cu ceea ce numim „judecată" sau „bun simt". Acest
m-aş sil i, nu văd o diferenţă esenţială între recfe .scribere din versul 309 şi lăudabile carmen facere din versul 408.
Cum încerc s-o dovedesc mai departe, în primul text e vorba de facultatea poetică în general, câtă vreme cel de-al
doilea se referă la actul de creaţie izolat. De-aci obligaţia pentru exeget de a căuta lui supere din versul 309 o
interpretare diferită de cele propuse înainte.
20Cf. Philod.,Depoemaf., V, col. 7, r. 17 şi urm. Jensen: ... TO Seîv Se neid TOU eu iToielv KCU TOU irîaSouc
toii) dya6oii TIOIT|TOU... Sexojiai („că, împreună cu o bună versificaţie, adevăratul poet are nevoie şi de pasiune,...
aprob întru totul"); col. 11, r. 5-8: TOV TT|V T€xvr|V IK«I TT)V Su'vlauiv e'xovTa T^v TI o i TI TI K T|v („... pe
cel ce are şi meşteşugul şi darul poetic"), înaintea lui Neoptolem, vorbind de Homer în Poetica, VIII 1451 a 22-24,
Aristotel scrisese şi el: wonep KOI Ta aXXa 6ia4>£pei, ical TOUT' eouce" KaXuc iSeiv, fiToi 6id TEXVTII/ fj Sid
(jjuaiv („ca în atâtea alte privinţe, pare a fi văzut bine şi aci, ajutat fie de o practică artistică deosebită, fie de talentul
lui firesc').
21 încă din Ode, IV 6, 29-30, pare a distinge cu grijă „duhul" de „meşteşugii poetic:
Spiritum Phoebus mihi, Phoebus arfe/n
carminisnomenquededitpoetae. • ni în
Nu trebuie trecute cu vederea nici numeroasele locuri unde vorbeşte de mge ^ ^ ^ accepţia de „talent înnăscut,
aptitudine firească" (acelaşi înţeles la Cicero, e o ^^n cf, Ch.Causeret, ttude, surla langue de Ia rhetorique et de la
critique litterairec ^^^ Paris, 1886, p. 41 şi urm.), ca de o însuşire ce nu poate fi înlocuită cu nimic P-^^^ urm.; II
2,81 şi urm.; Sat., I 3,33-34). în sfârşit, chiar în Epistula către Pis?"'^ dezvăjuiti versul 385: tu nihil inuita dices
faciesue Minerua, a cărui semnificaţie exacta nte ei de o glosă a lui Cicero, De oft'., I 110: „inuita, ut aiunt, Minerua,
ides repugnante natura".
254
LA ARISTQTEL I HORAIU
vedere a fost susţinut în vremea din urmă, după Orelli şi de Rostagni şi Immisch. Nu mă pot totuşi împiedica de
a că, daca, indiscutabil, adevărul trebuie căutat în această 3 • timidul pas pe această cale al învăţaţilor amintiţi e în
vizi-^ ntradicţie cu una din tezele esenţiale ale interpretării lor ^ • ipale". înţeleg pretinsa identitate de înţeles a celor
două
•Umătăţialeversului307:
undep^rentur opes, quid alat formetque poetam
"rorale-ar corespunde, în continuarea expunerii, pretinsa indivi-'bilitate a alineatului care începe cu versul 209 şi
care, după unii autori, ar ţine până la versul 218, după alţii, până la versul 332.
Dacă acceptăm prima din aceste propoziţii, e de la sine înţeles că cea de-a doua se impune ca o consecinţă logică. Tot
atât de evident e însă şi faptul că prin interpretarea versului 307 ca însemnând „donde şi provvedano i mezzi" sau
„come si educhi e formi ii poeta", ca să vorbim ca Rostagni, cel mai eminent reprezentant al acestei tendinţe22, se
renunţă la putinţa de a da termenului sapere din versul 309 orice alt sens decât acela de „învăţătură" sau „pregătire
filozofică". E limpede, într-adevăr, că dacă versul 309 n-are decât rostul de a vesti consideraţiile asupra educaţiei
filozofice expuse în versurile 310-318, de care în acest caz nici n-ar mai putea fi despărţit, faimosul sapere, din care
Horaţiu nu şovăie a face „principiul" şi „sursa" oricărei experienţe poetice, n-ar fi decât motivul de care se leagă
precizările ce urmează. A ace ^n el un dar înnăscut sau o simplă însuşire a minţii, înseamnă rupe - din chiar clipa în
care fusese închegată - unitatea factice ersurilor 309-318, pe care numai o interpretare contestabilă a UI307 poate s-o
justifice şi care rămâne, în orice caz, temeiul r°r interpretărilor pe care am fost adus să le înşir23.
22 n
23 P' C"-'P- 89. Mai sus p. 248 şi n. 6.
Hein^ °mPatibilitatea celor două puncte de vedere a fost bine înţeleasă de Kiessling-56 feresc " ' mtruc^t
socotiseră potrivit să traducă sapere prin „Einsicht, Venninftigkeit", Se versul 309 de grupul de versuri care urmează:
op. cit., p. 284; cf. 286.
255
r
D. M. PIPPÎDI
Astfel, oricum am încerca să eliminăm dificultat poate fi ocolită. Şi nu cred că s-ar putea găsi o soluţie sati P '^ DU
câtă vreme nu ne hotărâm să părăsim anumite teze ne Cat0are, tatea susţinătorilor lor le-a putut impune o vreme dar "
autori" examen atent sfârşeşte prin a le dovedi lipsa de consist ^ U° numărul acestora - am mai avut prilejul s-o spun
- prima m buie înlăturată e iluzia că emistihul unde parcntur opes a ^ exact înţelesul părţii a doua a versului 307: quid
alat form ^ poetam. Din discuţia care precede s-a văzut că o asemenea con l zie era inspirată nu atât de litera textului,
cât de nevoia de a stabT un riguros paralelism între versul 307, de o parte, şi versurile 309-318, de cealaltă. S-a
văzut, de asemenea, că acest mod de a privi înlănţuirea ideilor lui Horaţiu îşi găsea explicaţia în greutatea de a
concepe - cu privire la termenul sapere din versul 309 -o accepţiune care să permită să se considere propoziţia unde
acest verb figurează ca independentă de cele următoare, în realitate, pentru cine-şi dă câtuşi de puţin osteneala să
caute, această accepţiune există. Şi ar fi chiar lesne de descoperit, dacă laconismul lui Horaţiu n-ar fi învăluit-o în
taină şi dacă, mai cu seamă, scurta aluzie la ideile lui Democrit cu privire la inspiraţie n-ar fi dat prilejul unei
neînţelegeri bogate în consecinţe. N-avem decât să ne amintim uniformitatea interpretărilor examinate până aci,
pentru a ne da seama că ceea ce a impresionat îndeosebi pe exegeţi în acest caricatural rezumat al unei doctrine atât
de complexe ca aceea a filozofului din Abdera nu-i altceva decât hotărâtoarea opoziţie jngenium-ars, proclamată de
versul 295.
în schimb, nimeni nu parc a se fi preocupat de faptul ca această frază e neisprăvită. Şi totuşi. c evident că tocmai
propoziţia et exdudit sanos HcUcone poctas Democritus e cea care ^ prilejuit lui Horaţiu ironicul atac împotriva
„inspiraţilor'' din^ ^ şi că, în comparaţie cu această trăsătură caracteristica a t ^ filozofului atomist, - primul care şi-a
dat osteneala sa^ rolul factorului fiziologic în creaţia artistică, ajungând ^ ^. aceasta apanajul unui temperament
anormal, deosebi
256
Bl fiMAjNSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORATIU
motiv24, - o afirmaţie atât de generală ca aceea din versul
Ş1 oc]arnând superioritatea însuşirilor înnăscute asupra expe-
j i sau meşteşugului, nu-i decât un banal loc comun. Ca să-şi
^ 'na cititorii împotriva unei doctrine susceptibile să încurajeze
Pr ,. ta jor de a se bizui prea mult pe talent, Horatiu n-ar fi avut
ie să se lege de Democrit. Dintre cei ce - dintotdeauna - puse-
ă ingenium mai presus de ars, n-avea decât greutatea alegerii.
p ntru un cititor al poeţilor, ca el, ar fi fost poate mai firesc să
• voce într-o asemenea împrejurare maxima lui Hesiod:
OUTOC [izv TravapiaToc, oc airroc iravra vorjaa25, versul lapidar al lui Epiharm:
(fjiiaiv e'xeiv apiorov COTI, 6e"UT€pov Se [piai/GaVeiv]26, sau mândrele cuvinte ale emulului său Pindar:
... OO(j)OC O
TioXXâ elStoc c{>vâ.
|ia6dvT6C 8e Xa[3poi
TrayyXoaia icdpaicec WC
a K pa v ra yapueTwv
Aioc irpoc opvixa Geiov27.
Dacă, în locul acestora, versul 296 citează numele întemeietorului teoriei atomiste, de vină trebuie să fie faptul că în
explicarea fenomenului creaţiei poetice, aşa cum fusese formulată de acesta, intrau fără îndoială elemente împotriva
cărora Horatiu
24 Clement din Alexandria la Dieis-Kranz, Fragm. cier Vorsokr.5, II, B 18, p. 146: 01 o AîîoicpiToc OIIDICJC
'iroiT|Tf)C 8e âoaa \af.v ăv ypdcJ)T|i ner evBouoiaojiou Katêpoij Tn/€u'(iaToc, <a\ă icapra eoriv' („la fel şi
Democrit: «tot ce scrie poetul stăpânit de entuziasm şi de duhul sfânt e într-adevăr frumos»"). Cic., De diuin.,1 38,
80: .v., negat enim sine furore Democritus quemquam poetam magnum esse posse" („Democrit gaduieşte ca poate fi
cineva poet mare fără nebunie"); cf. De ora/., II 46, 194.
Hes, Op. etdies, 293: „Acela e într-adevăr cel mai bun, care singur înţelege totul...
Di
z, Fragm. der Vorsokr., l5, B 40, p. 204: „a avea însuşiri fireşti, e cel
. , .
11131 b>«e; în al doilea rând, a învăţa".
ymP' II 94 urm.: „cu adevărat priceput e cel ce ştie multe din fire; cei ce-au s" r asemenea corbilor flecari, n-au decât
să cârâie spre dumnezeiasca pasăre a lui dat- ' _ ^mP-,IX 100: TO 8e 4>uâ KpanoTov aira v („tot ce vine de la
fire e de fiecare urjjjg. ' "Un ')• Vicisitudinile acestei teme de-a lungul istoriei literelor greceşti au fost Arner h-
U h°rey><t>u'ol;^ MeXeri), 'ETTioTT)|ar|,în „Trans. and Proceedings of the •Phllol.Association",XL, 1909,pp.
185-201.
257
D. M. PIPPIDI
înţelegea să protesteze. Nu-i de mirare de, altminteri
lucid si ponderat care ne-a lăsat moştenire Odele si Fn.w T .- • • .w . ' . ' "JiSr
respins explicaţia mecanicista a transmiterii emoţiilor în h'
de Democrit. Aşa cum a dovedit-o Armând Delatte în irnpo ^^ studiu intitulat Leş conceptions de l'enthousiasme
chez Ies h~ ^ sophes presocratiques, punându-şi în gând să fundamenteze r°~ ţific străvechea teorie a poeziei revelate
(rolul rezervat de filoz f î din Abdera factorului religios în explicarea creaţiei liter continuă a fi considerabil)
Democrit ajunge practic să tăgăduiască puterea de creaţie tuturor celor pe care o alcătuire psihică normală îi oprea să
comunice cu lumea supranaturală28. în aceste condiţii versul et excludit sanos Helicone poetas Democritus, care ar
putea trece drept o glumă, nu-i în realitate decât concluzia firească a unui sistem împotriva căruia Horaţiu se ridică
cu tărie, aşa cum, dacă le-ar fi cunoscut, fără îndoială s-ar fi ridicat împotriva versurilor unde - cu mai puţină
seriozitate şi cu mai puţină sinceritate -exilatul din Tomis relua pe seamă-şi poetica mistică al cărei crainic entuziast
se făcuse peste veacuri autorul Banchetului:
necmea uerba legis, qui sum summotus adHistrum, non bene pacatis flumina pota Getis: ista dei uox est, deus est in
pectore nostro, haec duce praedico uaticinorque deo 29.
Astfel începe să se limpezească mica problemă a cărei dezlegare n-am încetat s-o urmărim. Dacă autorul Cântului
secular învinuieşte doctrina lui Democrit de a face din geniul artistic privilegiul exclusiv al unui număr mai mare sau
mai nuc de psihopaţi, explicaţia nu trebuie oare căutată în împrejurarea ca, pe punctul de a înfăţişa la rându-i ceea ce-
i apărea drept munus şi officium al poetului, intenţia lui era de a expune - în legătura c
28 Paris, 1934,p. 28 şi urm. i-tru râuldin
29 Ex Ponto, ŢII 4,9l-94: „Nu spusele-mi le citeşti, ale celui exilat la îs ale cărui ape beau geţii nedomoliţi: glasul
acesta e al zeului, un zeu e sălăşlui m câte spun şi predic pornesc din îndemnul Iui". Cf. Ars. amat, III 547-3
258
INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL SI HORAŢIU
. p0etica - vederi fundamental diferite? La această întrebare Cf6 ed ca se poate răspunde în două chipuri. Aşa se şi
face de ° f l ca - până Ş* exegeţii cei mai credincioşi interpretării tradi-ie - nu şovăie să vadă în versul 309 primul
element al doctri-' • ne care Horaţiu înţelege s-o opună lui Democrit. Atât doar că . j e punctul unde mă despart
hotărât de predecesorii mei - în "•' n ce aceştia nu se sfiesc să pună în contrast realităţi de un ordin f t de diferit ca
erudiţia şi dezechilibrul psihic, în ce mă priveşte, a socot obligat a-l face pe Horaţiu să vorbească aceeaşi limbă ca
dversarul său. De unde, în ochii mei, nevoia de a circumscrie teoria sa despre „izvorul" poeziei la unicul vers 309; de
unde, iarăşi,îndemnul de a atribui lui sapere o semnificaţie psihologică. Cititorii îşi amintesc, poate, că dintre
comentatorii ale căror păreri le-am invocat de-a lungul paginilor precedente, singuri Kiessling şi Heinze par a fi
înclinat spre acest punct de vedere, de vreme ce propun pentru verbul sapere interpretarea „Einsicht, Vernunftigkeit".
Gata să accept această soluţie, cel puţin cu titlu provizoriu, şi aducând omagiul meritat ascuţimii lor neobişnuite, nu
mă pot opri de a crede, în ce mă priveşte, că se poate merge mai departe pe această cale, precizând în măsura
îngăduită de texte această teorie a raţiunii poetizante pe care Horaţiu se mulţumeşte s-o opună lui Democrit, dar pe
care altcineva înaintea lui îşi dăduse osteneala s-o formuleze cu mai multă rigoare, în acest scop, să-l părăsim un
timp pe prietenul Pisonilor şi pretinsele-i obscurităţi, şi să deschidem Poetica lui Aristotel la capitolul IV, acolo unde
e expusă doctrina filozofului cu privire la originile poeziei. De la pnmele cuvinte, ceea ce se impune atenţiei noastre
cu o forţă pe Care expresia greacă nu face decât s-o accentueze, e afirmaţia obâr-'!ei »naturale" a poeziei, izvorâtă,
cum ni se spune îndată, din exte-Orizarea a două impulsii elementare ale naturii umane, instinctul v aţiei şi acel al
armoniei şi al ritmului: ...eo \Ka o L B€ yevvfjaai
0\QK Tf)V TTOl"nTlKf)V CUTlttl BlJO TIV6C Kai aUTCU
^Kai-.. Şi ceva mai departe: icara cf>\jaiv Se OVTOC r\\nv TO€ oWai Kai Tfjc dp[ioviac KCU TOU pu9p;oij ... kt
259
D. M. PIPPIDî
Trecţ>\JlcdT€C ITpOC CL\)lă [idXlOTa, ICttTd ÎKpOV TTpodv
eyevvTioav TTJV TTOITIOLV eic TWV d\JToox€8iaandTwv3(J *
în simpla enunţare a acestei cauze naturale si sură încă şi mai mare, în stăruinţa cu care se caracterul general-
omenesc al însuşirilor pe care exne ""^ poetică le presupune (cf. 1448 b 5-6: T d Te ydp mu - fl'C
oun4>UTov TOÎC dvGpwTioic cic TfaiSwv COTI ^ mi c» r,
• • •/ *m ^^ pare a
recunoaşte o luare de poziţie din partea lui Aristotel fată d doctrinele întemeiate pe premise diferite sau conducând l
concluzii opuse. Nici nu-i nevoie de prea multă gândire de altminteri pentru a înţelege că, în acţiunea de reabilitare a
Doeziei condamnate de PI aton pentru cauze din care cea mai puţin gravă nu era acea de iraţionalitate; în sforţarea
sistematică de a-i câştiga - în ciuda verdictului Academiei şi mulţumită unei concepţii originale despre [ii|jiT|aic - o
semnificaţie filozofică a cărei expresie strălucită e comparaţia schiţată în cap. IX între poezie si istorie; nu e, zic,
nevoie de multă silinţă pentru a înţelege că în teoria creaţiei poetice formulată de Democrit şi împărtăşită de Platon
erau implicate destule elemente împotriva cărora Aristotel se simţea obligat să-şi îndrepte critica. E neîndoios că
adeziunea lui nu putea fi câştigată unui miracol de felul intervenţiei divine postulate în termeni expliciţi de filozoful
din Abdera şi pe care - fie şi în termeni metaforici - autorul lui Ion nu şovăia, la rându-i, s-o invoce, în frumoasele
cuvinte atribuite luiSocrate: TaOTa 8e o 6eoc e£aipoij|ievoc TOUTCOV (scil. TWV
TTOlT|T(jJv) TOV V0€v TOXITOIC XPTTrai- UTTT|peTCUC KOIl- TOIQ
XpT)0|j.w8oîc Koi TOÎC iidvTeoi TOÎC Oeioic, \.va fineic, o1 dicou'ovTec €l8w|iev cm oiix OIJTOI eioiv oi raOra
XeyovT TroXXoiJ d'£ia, olc voijc IITJ rrdpeoTiv, dXX' 6 6eoc 6 Xeywv, 8id TOUTWV 8e <j)6e'yyeTai irpoc
30 1448 b4_5; 1448 b 20-23. Pentru interpretarea acestor importante texte, vez sus Introducerea, pp. 36-44 şi
Comentariul, pp. 128-l31. . • cape
31 534 c-d: „... tocmai de aceea Zeul, luându-le minţile' şi-i face ^l prezicătorii şi pe ghicitorii cei dumnezeieşti,
pentru ca, ascultandu-i,
260
Bl^MAjNSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORAŢIU
'"" p ê asemenea evident că autorul Poeticei nu putea invoca hilibrul psihic al poetului pentru a explica o activitate
ale ^Z • nade, ca urmare a unei origini morbide, ar fi fost sortite să nască gloria fără pată a creaţiilor raţiunii -,
vrednice în cel nU ' hun caz să trezească în sufletele lacome de simţire patimile 01 • se si zbuciumul neîngrădit din
care se presupunea că-şi trag ţ» cja împotriva unor astfel de exagerări îşi îndrepta Aristotel testul, când stăruia asupra
caracterului normal al experienţei etice; pentru a câştiga produselor acestei facultăţi ceva din estieiul pc care Platon
li-l tăgăduia cu totul, va merge până a face djniu|rnoic un mijl°c de cunoaştere intelectivă32, atribuind, de altă parte,
însemnătatea ştiută procesului de „purificare a patimilor", îndrăzneaţă încercare de a mântui tragedia hulită de
autorul Statului de învinuirea de a întreţine în sufletele spectatorilor „setea de lacrimi" şi „foamea de suferinţă" pe
care înţeleptul e dator să le înăbuşe cât mai adânc în sine33.
Că, în aceste condiţii, un reprezentant al esteticii „mistice" din zilele noastre34 s-a crezut îndreptăţit să-i aducă lui
Aristotel învinuirea că ar fi încercat să întemeieze „cu ajutorul facultăţilor raţionale o filozofie şi o tehnică a
cunoaşterii supraraţionale", lucrul e de înţeles. Se poate face doar observaţia că, stingheritoare poate pentru altul,
acuzaţia n-ar fi avut desigur darul să-l tulbure pe Stagirit. Când însă acelaşi critic socoate a putea adăuga: „fără
potrivesc cuvintele cele frumoase, - câtă vreme nu-s în minţile lor, - ci că Zeul însuşi e cel ce le rosteşte şi prin gura
lor grăieşte către noi". Ci'. Apolog., 22 b-c: Phaedr.,244 a şi urm,;
en.,99 c-d. Atitudinea lui Platou faţă de poezie, în general, şi de problema inspiraţiei, în •P^'al, e discutată amănunţit
în Introducere, p. 36 şi în Comentariu, p. 128, unde se dă şi ' eratura subiectului. La studiile indicate, se poate adăuga
Fr. Balmer, Das Irrationale bei Waton.Diss.Erlangen,1916. • . ^*- H. Parigot, Cujusmodi sit imitatio in illo
Aristotelis libro qui 'de poetica'
SCn6/tor.Parisiis, 1898,în special pp. 98-99, şi mai sus, Introducerea, p. 40. Ka'6 aC''nu âc decât să evoc
problema. Pentru desluşiri mai ample în legătură cu
p ^ cu s°luţia probabilă a milenarei enigme, vezi Introducerea, p. 21 si urm. si
Coriu7,P.l48. '
Henri Bremond, Priere et Poesie, p. 8.
Ti • , r
Ibl<I.,p. 13.
261
D. M. PIPPIDI
îndoială, Aristotel n-a scris un singur rând de unde
^^ POfita
trage concluzia că, respingând opiniile tradiţionale cu n ' inspiraţie, ar fi asemuit cunoaşterea poetică cunoaster"
& nale"35, - atunci e vorba nu numai de o greşeală, dar si de ^ tradicţie. E greu de înţeles, într-adevăr, în ce chip
si-ar T propune întemeietorul Lyceului elaborarea „tehnicii" din a v apărare i se face o vină, dacă de la început n-ar
fi exclus din H meniul inspiraţiei, pe lângă intervenţia divină postulată de un" predecesori, elementul incontrolabil pe
care acceptarea caracte rului iraţional al experienţei poetice nu putea să nu-l introducă în jocul raţionamentelor sale.
De bună seamă, o distincţie se cuvine făcută între convingerile ivite în mintea gânditorului ca elemente ale sistemului
pe care năzuia să-l creeze şi propriile-i observaţii de psiholog. Trebuie notat, într-adevăr, că în mai multe rânduri (şi
cel puţin o dată chiar în textul Poeticei) Aristotel pomeneşte o clasă de poeţi a căror natură exaltată îi apărea condusă
de alte legi decât de ale raţiunii36, în ochii săi, oricum, astfel de „scoşi din fire" n-au putut constitui decât o excepţie
morbidă37, de vreme ce atunci când subiectul îl obligă să aprecieze meritele respective ale poeţilor „lucizi" şi pe ale
celor „extatici", filozoful nu stă la
35Ibid.,p. 13.
36 E vorba de acei pe care-i numeşte eicaraTitcoi şi pe care, într-un pasaj citat mai departe, îi opune aşa-zişilor
€ij4>ueîc. Termenul, care apare aci pentru întâia oară într-un text grec, trebuie înţeles: eicoTaTiKo\ TOU Xoyiouoxi
şi a fost probabil creat de filozoi pen
a indica o anume categorie de „melancolici", cuprinzând şi diverşi artişti ori poe.i-legătură cu vederile lui Aristotel
despre entuziasm şi cauzele lui fiziologice, vezi. Croissant, Aristote et Ies mysteres, p. 41 urm.; în legătură cu
entuziasmul poetic, m spe K. Svoboda, L 'esthetique d'Aristote, p. 51 şi urm. 46-47;
37 E ceea ce rezultă din studiul abia citat al învăţatei belgiene J. Croissant, pp-^ ^^ „La folie est une maladie; le
mysticisme une disposition psychique ^° aucune temperament constant. Mais entre le folie et l'enthousiasme
Aristote n ea ^ ^ difference essentielle. Mysticisme et folie sont le fait d'une intensi e • uite[Uj temperament
melancholique". Nu pot să nu adaug că, dacă Problemele au a ţ**^ ar fi Aristotel, aşa cum caută să ne convingă
autoarea (op. cit., pp- 45^6), a i^ .',jj.-erjte toţi contrazisă de mai multe pasaje din problema XXX l, potrivit cărora
în maûn^ ^£ÎoTOl oamenii ar fi melancolici şi în special poeţii: €Ti Se TU v irepi TTjf TT°
262
LA ARISTOTEL SI HORATIU
'ala sa-şi acorde preferinţa celor dintâi. Preţioasa mărturie 1 fost păstrată de un pasaj al Poeticei multă, vreme
lacunar, pe D singură versiunea arabă ne-a dat putinţa să-l întregim în chip C t'sfacător. E vorba de rândurile din
cap. XVII (1455 a 30 şi ^j ) în care, după ce arată obligaţia pentru autorul dramatic de identifica în cât mai mare
măsură cu personajele sale, ontinuă cu următoarele desluşiri: TTiGavarraToi yap diro
eiaiv, icai
yap
Sio eu<j>uoi)c T) Trorr)TiKT) eon <uâXXov> T] uaviKoii. TOUTWI/ oi H€V etfTrXaoToi oi 6e eicaranKci
eiaiv38. O relatare fie si sumară a discuţiilor prilejuite de aceste câteva rânduri între editorii Poeticei, începând din
sec. al XVI-lea, nu şi-ar avea aci rostul39. Mulţumindu-mă să relev perfecta concordanţă a emendaţiei uâXXov cu
fondul învăţăturii lui Aristotel despre geneza poeziei, cred a fi pus de ajuns în lumină şi firul care-o leagă de versul
309 din Epistula către Pisoni, şi ajutorul pe care ni-I poate da la interpretarea corectă a acestuia. Pentru mine, oricum,
nu încape îndoială că - renunţând la alte dezvoltări şi cu obscuritatea rezultând dintr-o extremă concizie - ceea ce a
vrut să exprime Horaţiu în versul ce ne reţine atenţia nu-i decât preferinţa manifestată altădată de Stagirit pentru
poeţii „armonios
a 27 Klek. Cf. 953 a 10 şi urm.). Până ce problema paternităţii va fi fost pe deplin
a muntâ' focii» să cred că opinia îndeobşte admisă, după care problema XXX l ar fi de
lc* Teofrast, exp];cg maj j,ine pentru ce jn textul ei, alături de idei care ar putea fi
gmtuhij, se citesc altele care contra/ic în chip hotărât opinii a căror autenticitate nu
P08 c fi pusă la îndoială. Cf. Svoboda, op. cit.,, pp. 5l-53.
con' Pentru lraducersa pasajului, vezi mai sus p. 88. Cum s-a arătat la p. 184 şi 223, Qfe ra âôi> e a lui Gudeman,
întemeiat pe cercetările lui Tkatsch, Die arabische austriaTf"^derPoetikdes Aristotehs, I,p. 217; II, pp. 116-l20. în
versiunea învăţatului s"nt DP ' â controversată sună: „et ideo ars poesis est ingenioşi magis quam eorum, qui Cernii
'mente"- Ca înţeles, se poate spune că nu diferă cu nimic de prima traducere Poetjca j ateXtului lui Abu'l Baschar
Matta, publicată de D.S. Margoliouth: „quare est ars
39n?fn'osi magis, quam dementiuri" (The Poetics ofAristotle, p. 277). 4_- • mai sus p. 36 şi urm., 184 şi urm.,
şi, pentru alte amănunte, Gudeman,
ToiT)Tuf)c, pp. 307-309.
263
D.M. PIPPIDI
înzestraţi"40, în raport cu „extaticii" preţuiţi de
' ' ^ceea r>
ne duce la concluzia că, în acest context, sapere trebuie "
un principiu raţional, şi nu ca o trudnică ucenicie TW«; •' fS°a
ucenicia înv o ţătura, e de la sine înţeles că Horaţiu nu se gândeşte să le d'
iască. De ele se ocupă - pentru a le recomanda - începâ H U"
versul 310, asupra lor va reveni din nou o sută de VP™,, • U
v/ * ci ţ» uri mâi
departe. Ca dascălul său grec, a cărui doctrină trebuie să-i f f cunoscută, chiar dacă nu-l urmează până în cele mai
amănunte41, Horaţiu nu comite greşeala de a nesocoti T<EXVT, dun" ce s-a ocupat de 4>xiaic. Chiar această
TexvTj însă, cu care nu o dată s-a căutat să se identifice sapere din versul 309, nu era oare de neconceput din punctul
de vedere al doctrinei despre poezia revelată? Şi, înainte de a ajunge să-i proclame utilitatea incontestabilă, nu era
necesar ca poetul să încerce a face elogiul unei 4>\joic înzestrată în egală măsură cu spontaneitate şi echilibru, în
stare să conceapă, dar să şi înveţe?
A formula întrebarea, înseamnă a-i si răspunde. De altfel, chiar pe altă cale, nu-i greu de dobândit convingerea că -
opunând „delirului" doctrinei tradiţionale principiul unei creaţii lucide, „inspiraţiei" pogorâte din cer, truda subtilă a
inteligenţei - autorul păstra conştiinţa limpede a contrastului între două tipuri de artişti
40 Aşa socot că trebuie redat obscurul eucţnjoGc din text. Dintre traducerile Poeticei consultate în această privinţă,
unele mi se par a spune prea mult, ca a lui Valgimign- „c che ha da natura una versatile genialitâ" (Poetica2, p. 126).
altele prea puţin, ca faimoasa traducere Buteher sau recenta traducere Hardy: „happy gift of nature" (Aristotle s
P<^"^j p. 63) sau „hommes naturellement bien doues" (Aristote, Poetique.p. 54). în ^'T^ o versiune de până aci nu
mi se pare a fi căutat să exprime ideea de echilibru m re ^ sufletului, pe care originalul o sugeră şi care, de bună
seamă, constituie raţiunea opoziţiei stabilite de Aristotel între această categorie de artişti şi contrariulôr,,, .
41 Că Horaţiu trebuie să fi cunoscut, fie si indirect, doctrina literara a Jr
e ceea ce se admite de cei mai mulţi, dintotdeauna; că se va fi şi iasă m neîndoios-unele pasaje ale Artei poetice,
e un lucru admis mai puţin, dar care mi se p -^p.LX; Ct\Rostagni,J/dM>£oaristofeJ/coriepi TTOUVTUV.P. 149;
id., Arte Poetica ^ #orace's J.F. D'Alton, Roman Literary Theory and Criticism, pp. 405-406; W .K- «"
DebttoGreek Literaturo, „Classical Review",XLIX, 1935,p. 113-
264
oplgÎNSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORAŢIU
aror trăsături deosebitoare fuseseră pentru întâia oară fixate
Aristotel. într-adevăr, atât poetul „înzestrat" (altfel spus, artistul
"nan pe mijloacele sale), cât şi poetul „inspirat" apar evocaţi de
tiu într-o scriere anterioară Epistulei către Pisoni, de astă dată
nentru a fi opuşi unul altuia, ci pentru a se indica în ei două
tipuri de artişti deopotrivă întâlnite:
neque enim concludere uersum dixeris esse satis neque, siqui scribat uti nos sermonipropiora, putes hune esse
poetam. ingenium cui sit, cui mens diuinior atque os magna sonaturum, des nominis huius honorem...42.
Că, mai târziu, în condiţiile speciale decurgând din hotărârea de a oferi compatrioţilor săi regulile unei arte a
scrisului, poetul va fi fost adus să accentueze importanţa facultăţilor raţionale în
42 Sat., I 4,40-44: „... doar nu-i destul să ticluieşti orice fel de vers, nici n-ai să socoteşti poet pe cine, ca mine,
potriveşte vorbe asemenea celor de toate zilele. Numai cui are însuşiri deosebite, minte dumnezeiască şi gură făcută
să cânte lucruri măreţe, numai aceluia se cuvine cinstea numelui de poet". Bineînţeles, nu mi-i străin faptul că dintre
numeroşii comentatori ai lui Horaţiu cei mai mulţi preferă să vadă în cele două trăsături distinctive ale poetului demn
de acest nume: ingenium şi mens diuinior, calităţile complementare ale oricărui artist desăvârşit (astfel Paul Lejay,în
ediţia Satirelor, Paris, 1911, P-l02; tot aşa Rostagni în comentariul său, p. 87). Simpla repetare a lui cui ar fi trebuit
să-i prevină totuşi că, în intenţia autorului, e vorba de caracteristicile a două tipuri diferite de poeţi; şi o apropiere fie
si fugară de fraza lui Aristotel reprodusă înainte i-ar fi întărit în această convingere. Pentru mine nu încape îndoială
că în satira I 4 Horaţiu are în vedere cele două categorii de scriitori de care se ocupă şi în epistula Către Pisoni. De
aceea nici nu vad mai bună traducere a expresiilor latine de care se slujeşte decât propriile cuvinte ale
meietorului Lyceului: ev>4>veîc — eicoTcmKoi. în ciuda câtorva deosebiri de amănunt supra cărora nu e locul să
mă opresc, mi se pare că exegeza mea întregeşte şi întăreşte 1entificarea încercată de Armând Delatte (op. cit., p. 33)
între mens diuiniorz lui Horaţiu . cea (Jn/ou; 6ea'£ovoa care, după spusa lui Democrit, l-ar fi caracterizat pe Homer:
IPoc tpuoeuc Xaxuv 6ea£oijoT|C etreuv KOOUOV eTeKTTJvaro -navToicJV (Diels-, nz'^?m-der VorsoAr.5,II,B
21, p. 147). Asupra altor apropieri şi deosebiri între satira
Ş' epistula Către Pisoni, cf. G.L. Hendrickson, Horace, Serm. I 4: A Protest and a
£ranwie,„Amer.Journ. of Philology", XXI, 1900,pp. 12l-l42; D.M.Pippidi, Leş deux lQ.f!9Uesd'Horace,„Rev.
Clasică",XI-XII, 1939-l940, pp. 132-l46; id./Wd., XV,
1943
pp.79-80.
265
D. M. PIPPIDI
paguba tuturor celorlalte; că, pe această cale va fi
*." « i • <-> i T ^ • !*
tăgăduiască celor din urma orice rol m actul creaţiei
ipoteza mi se pare plauzibilă. Dacă mai era nevoie Aristotel ne ajută să înţelegem că elaborarea unui sistem
realizează fără o oarecare nesocotire a faptelor de observaţi 8 a mai vorbi de experienţa personală pe care nu
trebuie s-din vedere când e vorba de un artist si care, la o fire ca a l ' Horaţiu, a putut juca un rol determinant într-o
conversiune ce nu ' poate decât o lentă descoperire a propriilor însuşiri43.
43 Pe punctul de a încheia prezentele consideraţii , mi se pare utilă o ultimă precizare , de natură a contribui la
întărirea interpretării propuse în paginile precedente. Aceea, vreau să spun, că versul 309 nu e singurul loc din
epistula Către Pisoni unde autorul s-a complăcut să pună în contrast pe poetul lucid şi pe cel exaltat. Opoziţia reapare
în versurile 455-456:
uesanum tetigisse timent fugiuntque poetam qui sapiunt: agitant pueri incautique secuntur -
şi acest pasaj, cât se poate de limpede, ar trebui să împrăştie ultimele ezitări pe care vaga terminologie folosită de
Horaţiu le mai lasă să stăruie în mintea cititorului. Că^ntre sape ^ al versului 309 şi qui sapiuntdm versul 456, trebuie
făcută o legătură directă, mi separ^ greu de pus la îndoială, măcar că, după ştiinţa mea, lucrul n-a mai fost relevat e^
^ comentator. Nu-i greu de văzut de altfel că versurile abia reproduse nu otera un ^ ^. satisfăcător decât pornind de la
apropierea sugerată în această notă. - In clipa cai ^^ corecturile acestei lucrări, iau cunoştinţă de articolul lui F. A.
Petrovskij, ^ acj în publicat în „Eirene", II, 1964, pp. 57-69, - prea târziu pentru a- 1 putea ua^ ^^ consideraţie.
Despre contribuţia învăţatului sovietic la lămurirea v. 309 am Pisoni, voi găsi prilejul să mă ocup în alt loc cu răgaz.
266
w
BIBLIOGRAFIE'
ALBEGGIANI ARISTOTELE, La Poetica. Introduzione,
traduzione, commento di F. A., Firenze, 1934. ATKINS J.W.H. ATKINS, Literary Criticism in
Antiquity. A Sketch ofits Development, I-II,
Cambridge,1934. BlGNAMl E. BIGNAMI, La Poetica di Arisfotele e U
concetto dcU'artc presso gli antichi, Firenze,
1932. BRAY RENE BRAY, La formation de la doctrine
classique en France, Paris, 1927. BREAZU M. BREAZU, Cunoaşterea artistică, Bucureşti,
1957. BREMOND H. BREMOND, La poesie pure. A vec un debat
sur la poesie pai~ Robcrt de Souza, Paris, 1926. ~ Prierc e t Poesie, Pari s, 192 6.
~~ Racine et Valery. Notes sur rinitiation
poetiquc,Paris, 1929.
Pentru motive uşor de înţeles, nu se pomenesc aci decât operele cele mai des citate
gmne volumului, si în special în Comentariu, adeseori numai cu numele autorului
- C lnc^caţia paginii. Pentru o bibliografie mai completă a Poeticei, vezi lucrările citate
267
BUTCHER
BYWATER
COOPER
CROISSANT DEL GRANDE
>etry
DlEHL DlELS
EGGER
ELSE FINSLER
GUDEMAN
S.H.BUTCHER.Aristol/e'sTlieoiyofPo
and Fine Art, with a criticai Text
*-î and Translation. Fourth Edition, London 1927
INGRAM BYWATER, Aristot/c onthe ArtOf
Poetry. A revised Text with criticai |ntro,
duction, Translation and Commentary, Oxford
1909.
L ANE COOPER, An Aristotelian Theory of
Comedy. With an Adaptation ofthePoetics and
a Translation of the 'Tractatus Coislinianus'
Oxford, 1924.
JEANNE CROISSANT, Aristote et les
mysteres, Liege-Paris, 1932.
CARLO DEL GRANDE, Intorno alle origini
della tragedia ed altri saggi, Napoli, 1936.
Expressione musicale dei poeţi greci,
Napoli, 1932.
TPAFQAIA. Essenza e genesi della tragedia,
Napoli, 1952 (ed. a Il-a, 1962).
E.DIEHL, Anthologia lyrica Graeca. Editio
altera,Lipsiae, 1936.
Die Fragmente dcr Vorsokratiker, gricchisch
und deutsch von H.Diels, Funfte Auflage
hei sg. von W. Kranz, Berlin, 1934.
EM. EGGER, Essai sur l 'histoire de la critique
chczlcs Grecs. IlI-e 6dition,Paris, 1887.
GERALD F. ELSE, Aristotlc's Poetics: The
Argument, Lciden, 1957.
G. FINSLER, Platon und die aristotelische
Poctik, Leipzig, 1900.
AristofelesTlepi TroinTLKiîc. MitEinleitung. Text und Adnotatio critica, Kommentar, kritischem Anluing und
268
BIBLIOGRAFIE
JENSEN KAIBEL
KAYSER KINKEL KOCK KRANZ
MARGOLIOUTH
nominum, rerum, locorum von A. Gudeman.
Berlin, 1934.
Aristote, Poetique. Texte etabli et traduit par
J. Hardy (Coli. des Universites de France),
Paris, 1932.
WERNER JAEGER, Paideia. Die Formung
des griechischen Menschcn, I2, Berlin, 1936
(=tr.ital.L.Emery,Firenze, 1936).
Aristoteles. Grundlegung einer Geschichte
scincr Entwicklung, Berlin, 1923 (= tr. ital.
G. Calogero, Firenze, 1935).
v.Philodemos.
Comicorum Graecorum Fragmenta (voi. I,
fasc. l),ed.G.Kaibel,Berolini,1899.
J. KAYSER, De veterum arte poetica
quaestiones sejfectee,Diss.Leipzig, 1906.
Epicorum Graecorum Fragmenta, ed.
G.Kinkel,Lipsiae, 1877.
Comicorum Atticorum Fragmenta, ed.
Th.Kock,Lipsiae,1880-l888.
W. KRANZ, Stasimon. Untcrsuchungen zur
Form und Gehalt dcr griechischen Tragodie,
Berlin, 1933.
The Poetics ofAristotle translated from Greek
into English and from Arabic into Latin, with a
revised Text, Introduction, Commcntary,
Glossary and Onomasticon by D. S.
Margoliouth, London, 1911.
The Homer ofAristotle, Oxford, 1923.
Fragmenta Historicorum Graecorum, ed.
C. Mueller,Parisiis, 184l-l870.
Tragicorum Graecorum Fragmenta, ed.
A. Nauck. Ed. altera, Lipsiae, 1899.
269
BIBLIOGRAFIE
PHILODEMOS
PlCKARD-
CAMBRIDGE PIPPIDI
PLEHANOV RE
ROSTAGNI
STEINTHAL
SVOBODA TKATSCH
TOFFANIN UNTERSTEINER
Euripidis perditarum tragoediarum fragme Iterum recensuit A. Nauck, Lipsiae, l9Qg Ober die Gcdichte. Fiinftes
Buch. Griechisch Text mit Ubersetzung und Erlăuterungen von Christian Jensen, Berlin, 1923.
A. W. PICKARD-CAMBRIDGE, bithyramb
Tragedy and Comedy, Oxford, 1927
D.M. PIPPIDI, Formarea ideilor literare în
antichitate,Bucureşti, 1944.
G. V. PLEHANOV, Scrisori fără adresă. Arta
şi viaţa socială, Bucureşti, 1957.
Real-Encyklopădie der klassischcn Alter-
tumswissenschaft hersg. von A. Pauly,
G. Wissowa, W. Kroll, K. Ziegler.
AUG. ROSTAGNI, II verbo di Pitagora,
Torino, 1924.
La poetica di Aristotele, Introduzione, testo e
commcnto, Torino, 1927 (ed. a II-a, 1945).
Arte Poetica di Orazio, Torino, 1930.
H. STEINTHAL, Geschichte der Sprachwis-
scnschaft bei den Griechen und Romern2,
Berlin, 1890.
K. SVOBODA, L 'csthetique d'Aristote, Brno,
1927.
J. TKATSCH, Die Arabische Ubersetzung der
Poetik des Aristoteles und die Gmndlage der
Kritik des griechischen Textes. I-H. Wien"
1928-l932.
G. TOFFANIN, La fine delVUinanesimo.
Torino, 1920.
M. UNTERSTEINER, Le origini della
gedia, Mii ano., 1942. 270
L
BIBLIOGRAFIE
J. VAHLEN, Bei trage zu Aristoteles Poetik.
Neudruck besorgt von H. Schoene, Leipzig,
1914.
Aristotele, Poetica. Introduzione, traduzione,
commento di Mânară Valgiraigli. Sec. ediz.
riveduta,Bari,1934.
I. Indicele
numelor proprii pomenite în textul Poeticei (Cifrele indică paginile)
Agathon:77,85,90
Ahile:85,97,101
Aias: 89
Aigeus: 106 Alcibiade: 77 Alcinou: 86 Alcmeon: 8 1 , 83 Amfiaraos: 87
Antigona: 83 Ares: 94 Argas: 67 Argos: 78 Arifrades: 97 Aristofan: 67 Astydamas: 83
Atenieni:68,7l Aulis; 85
Larfaginezii; 98 CeWaurul: 66
<;le°fon:67,95 L'eon: 93
a: 83
Creon: 83 Cresfonte: 84 Cretanii: 104 Ciclopii: 67 Ciprienii: 86 Cipriile: 99 Ciprioţii: 93
Danaos: 79 Deiliada: 67 Dikaiogenes: 86 Dionysios: 67 Dionysos: 94 Dolon: 104 Dorienii: 67,68
Egist: 82
Electra: 101
Empedocle: 66,94,104
Epihares: 96
Epiharm:68,71
Erifyle: 83
Eschil:70,90,97
Euclide: 96,97
Euripide: 81,83,88,90,97,103,106
Eurypylos: 99
273
Filoctet:97,99 Filoxenos: 67 Fineidele: 87 Forkis: 89 Formis: 71 Ftiotidele: 89
Ganimede: 105 Glaucon: 105
Hades: 89 Hairemon: 66,100 Hector: 101,103 Hegemon: 67 Hdle: 84 Hemon: 83 Henikleida: 76 Herakles: 76
Hermokaikoxanthos: 93 Herodot: 76 Hionides: 68 Hippias: 104 Hoeforele: 86
Homer: 66,67,69,76,85,91,98,99, 100,101,302
Icadios: 105 Icarios: 105 Ifjgenia (în Taurida): 79,84, 86, 87
(înAulis):85,87
(lui Polyidos): 86 lliada: 69,76, 85,89,93,99,107 Ilirii: 103 Ixion: 89
Karkinos: 86,87 Kefalonia: 105
Lacedemona: 105 Lacedemonienele: 99 Laios: 101 Ly;jceu:79,89
Magnes: 68 Maraton: 96 Margites: 69 Massalioţii: 93 Medeea: 83,85 Megarienii: 67 Melanippe: 85 Meleagru: 81
Menelau: 85,106 Merope: 84 Misia: 101 MisieniJ: 101 Mitys: 78 Mnasitheos: 107 Mynniskos: 106
Neoptoleraos: 99 Nikohares: 67 Niobe: 90
Odiseea: 69,76,82,88,99,102,107 Odiseu: 83, 85,86, 87,94,99,105 Oedip: 79,81,82,83,85,87,101,107 Oreste: 79, 81,
82, 83, 85, 86, 87, 88, 106
Parnas: 76 Pauson: 67 Peleu: 89 Peloponez: 68 Pindar: 106 Pitice (jocuri): 101 Polygnotos: 67,73 Polyidos: 86, 88
Poseidon: 88 Prometeu: 89 Protagoras: 91
Salamina: 98 Sc;7a:85,106
Sicilia:68,71,98
274
INDICELE NUMELOR PROPRII
Sinon: 99 Theodoros: 92 Theseida: 16
Sofocle: 67, 70, 83, 85, 86, 87, Tideu: 87 Tieste:81,86

90, 103, 107
Sofron: 66 Sosistratos: 107 Timotheos: 67 Troia:90,99
Sthenelos: 95 Troienele: 99 Tyro: 86
Tegea: 101 Telefos:81

Telegonos: 83 Telemah: 105 Xcnarhos: 66 Xenofan: 103
Teren: 86 Zeus: 105
Theodectes:87,89 Zeuxis:73,105
II. Indicele
termenilor greci folosiţi în Introducere Comentariu şi Apendici
dyaSdv 18,n.21 dSuvciTa eiicora 209,231 ai'viyiia 200 aiperdv l8,n.2l aioxoc 235 aioxpoXoyia 236 aioxpov 235
d'Xoya 188 âXoyov 208 djiapTavu) 171
171,235 18,n. 23,171 d'êrpa 159 dvayicaiov 16,156 dvdyKT] 154 dvayvupîioic 189 dvayvwpiop.oc 165
dvSpiavTOiroiia 130 dvTitjxdvia 115 dîrayyeXia 16 dnaSeia 34, n. 64 dîraOec 176 dTroKOTrfj 201 atrotcpioic 192
ap6pov 192,196 dpôvia 114,149
152, 177 acjxovov 193, 194 167
195 |k'\Tiov215
194
yeXoia 17 yeXoiov233,235
159 197 130
194 6eoicl88,230,n.21
Siaipeaic214 5iaKOj|iw6etv 201 SidXoyoi 1 17 5idvoia 149
127 16,124
136,137 Spdfia 124
276
INDICELE TERMENILOR GRECI (A -A)
6pâv68,124,128
111, 149,151
5uVaTa(diTi6ava)209,231
eî6oc50,239 16,156
O'V 165, 176
JKOTOTIKOI 128,262,n.36,263,265, n. 42
185, 186
&€oc21,146,171,174 190 159
dc 1 85, 257, n. 24 lv6ouoiaoTiKa (neXti) 29 evo'vra 152 îi 192 136
136,137,138 ,137, 140 ov 1 8, n. 21 eireiodSia 144, 164 ani 118
€Tfl€llC€ÎC 169
«TIOTTOUa l 15
etfwGTÎ 16,n. 17
111,151, 189 192
. 16 155 263
,n. 16 «JOVJ'VOTTTOC 155 ia 155
18, 130 129, 262, n. 36, 265, n. 42
39, 185, 186, 262, n. 36,265, n. 42 j 192
1 13
, 44, 1 1 1 , 150, 174,203 •n'6Ti51,149,228 f]0iico'c 120 fi6oc 189,191
193, 194
130 164, 176,208
9, 132 ia(i(5oc 132,141 ioTopia232,239,250,n. 10
ica8apoic22,n.32,23,24,25,26,28,
29,35,41 si n. 88, 143, 148 KaOdXou 160 KaKia 235
KaicoSai|jiovta 228, n. 16 KaXXoc 155 Ka\oV 17, n. 21, 155
K€Kpa(Jl€VOC TXJTTOC 16
KOIVOV (yevoc) 123 icoVnoc 80 Kopu4>aîoc 136 KOOHOC 198 icwnaêiv 128 , 128 128 143
149,191 Xdyoi eic6eSo|jievoi 13 şi n. 8 Xdyoi eôrepiicoi 12, 13 şi n. 8 Xdyoi (|)iXo£ 1 16
277
INDICELE TERMENILOR GRECUA -P)
Xo'yoc 114, 117, 149, 155, 156, 196, 6|auvu|_ua 219
233,234 Xu'aic 188,230,11.21
Hav0av€iv 130, 157,257 liaviKoc 163,263 laeyaXoTrpeireia 207 H€'ye6oc 155, 156
122,149,191 114,116,149 6'Xov 168 165 a 198
165,228
116,130,149,201 145 \ir\xavr\ 178 Hiapo'v 21, 169 IJUKTOV (yevoc) 123
129 130
c 16 şi n. 17, 18,n.23,21,35, 45,113,117,124,174,228,261
124
îl 119,203 164
Ii06ocl8,n.23,149,191,226,228,234 TToieîv 234
vd|ioc 31 , 1 19 vo\ioi 121
200 197
O'YKOC 118,207
cfj 48,n, 115 178 oîo io v 177
o vouă 193, 196, 197 evocară 114
OÛTTjC 195
6p6oTTic211 O'PXTIOIC l 14 o<J)ic95,149, 189,191
Tia6T] 51,228
148 u 29 ndGoc 167 TfaiSid 18,n.23 TfapoSoc 80 rre^dv 118 trei pa 207 irepac 156 TrepioSoc f)Xiou 145
TrepiireTeia 164, 166 TKptoiaaic 21, n. 30 Tri6avoV 162
184
Upo'v 185,257,n.24 noieiv 124 247
i,n.87,113,116,117,124, 160,232,239,247 117 117,124,164,247
TTOITITIKT) l l l ,263
TrpaynaTa51,151,191,228
•apatic 228
irpâîc OTTouSaia 21,151
TTpCXTTeiV 68
TipovoiTi 238, n. 4
TTTtJOlC 196
p-nua 192, 196 pu8iio'c 114,116,149
278
INDICELE TERMENILOR GRECI (S - fi)
oaTupiKOvl39,140,141 „a'TUpoi 137, 140 oadtfc 199
0€|IVOT€POI 18, 130
167
168,207
139
Oo4>ia250,n. K) 0TTou6aiocl7,120, 160 oTrouSîi 1 8, n. 23 ordaip-ov 80 ouXXoyioiidc 130 aunnerpia 34, 155
auînrdâeia 34 oup.4>wvia 1 15,220 ou'vSeonoc 192,195 axjvni6€ia 1 14 ouvwvunia 219 ou'aTaoic TipayuaTcov 226
191
Ta'£icll4, 155 Taiieivdc 199 TcXeia 154 T€\oc41,150,228 T€paTw8ec 174
T€'xvT)47,n. 1 1 1, 48, n. 1 15, 59, n. 150, 1 14, 156, 157, 253, 254,n. 20, 264 TpayiKoc Tpd-noc 112, 127, 140
TpayiKuraToc (TUV TI rpa'yoi 137,140 Tpaya)8ia228 TpaywSoi 137,138
f|pwiKTi'21,n.30
173
u H voi 132
136, 137
TÎ 192
TJTTdvoia 236, n. 47
(t>a\XiKd 138
c})aOXoi 120
<t>iXa'v9puTov 21, 35, 57, 148, 170,
171,236 (jHXooocjna 239
4>0|ÎT|TIKOI 29
4)d|îoc 21, 146, 171,174
4>uaioXdyoc 1 18
(>uoic 47, n. 1 1 1 , 157, 207, 227, 253,
254, n. 20, 257, 264 şi n. 40 4>u)vfj 1 14
193
xopeia 1 15 144
Xopoi rpayiicoi 127 xopov aireiv 143 XOpov Xap.(3dveii/ 143-l44 Xopov OTfjoai 111 Xopdc 136
194
4>o'yoi 131,233
16,23,220
wpiopevov 155
III. Indicele de materii
ACTORI: apariţia primului actor 136; sporirea numărului actorilor 138.
APOCOPĂ: v. SCURTARE.
ARMONIE: 68,129.
ARTA: în esenţa ei imitaţie 16, 65; ţelul artei 41; funcţia cognitivă a artei 43,45; arta şi natura 47 urm.; artele plastice
şi poezia 113.
ARTICOLUL: 193,194.
ASEMĂNAREA (apropierea de natură): 84,177.
ASPIRATE (sunete): 92,194.
ATACURI PERSONALE (în comedie): 69,108,233.
CARACTERE: în tragedie: 66, 72,73,84,150,177,191;în comedie 66, 228 urm., 231 urm.
CHOREG: 144,174.
ClTHARA (cântul cu ~, artă imitativă): 65,112 urm.
CÂNTECE LICENŢIOASE (la originea comediei): 68, 138, 227.
COMEDIA: definiţie 68, 142, 235; origini 69, 142 urm.; evoluţie 69, 143 urm., 161 urm.; Comedia Veche 229 urm.,
234 urm.; Comedia Nouă 162,229,27; concepţia lui Aristotel despre comedie 224-236; definiţia comediei în
Tractatus Coisli-nianus2ll urm.
COMICUL: 133,143.
CONJUNCŢIA: v. PARTICULA DE LEGĂTURĂ.
CORUL: 68,90,137,144,190,
219.
DANSUL: în esenţă imitaţie 65,
66,114. DECORUL SCENIC: 70,72,74,
139,149,153. DEMOCRAŢIE (laMegara): 125.
280
INDICELE DE MATERII
DEZNODĂMÂNT (în dramă):
78,165 urm. DIALOGUL: gen literar 117; în
dramă 70,141. DITIRAMBUL: gen. literar 65,
112; şi originile dramei 69,
136 urm.
ELEMENT IMPRESIONANT (în dramă): 84,176.
ELEMENT PATETIC (în tragedii): 79,167.
ENIGMA: 96,200.
EPISOADE: 70, 77, 142 urm., 164.
EPOPEE: 98,99,203 urm., 205 urm.
EROUL TRAGIC: 81,162 urm.
FEMEIA (în judecata lui
Aristotel): 84,177. FLAUTUL (cântul cu flautul,
artă imitativă): 65,112 urm. FLEXIUNE: 91,196. FRICA (sentiment tragic): 21,
54,146 urm. FRUMOSUL ARTISTIC: 154
urm.
GHICITOARE: v. ENIGMA. GLASUL: 65,114. GRAIUL TRAGEDIEI: 71, 72, 74,149,153,196.
GREŞEALA EROULUI: (în tragedia greacă): 56 urm., 171 urm.
GROAZA (în spectacolele scenice): 82,174.
IMITAŢIA (esenţa activităţii artistice): după Platon 16 urm.; după Aristotel 21, 45 urm., 65,71,113,117,119, 123
urm.; darul imitaţiei 128; limitele imitaţiei artistice 216.
IMPROVIZĂRI (la originile dramei): 69,134 urm.
INSPIRAŢIA POETICĂ: după Hesiod 36; după Democrit 247, 258; după Pindar 257 şi n. 27; după Platon 36, 128,
260-261; după Aristotel 26 urm., 68-69, 184 urm., 260 urm.; după Horaţiu 246-266.
INTERVENŢIA DIVINĂ (soluţie neartistică a conflictului dramei): 85,178.
INTRIGA DRAMATICĂ: 54 urm., 66,78 urm., 80 urm., 88,89,119,150,151,167, 172, 188, 190, 226, 230, 230,n.21.
INVECTIVA IAMBICĂ: 71,108, 234.
281
INDICELE DE MATERII
IRAŢIONALUL: în dramă si epopee: 101,208.
ISTORIOGRAFIA GREACĂ: origini, evoluţie 240; în concepţia lui Aristotel 241 urm.
ISTORIA (comparată cu poezia): 55, 56, n. 139, 76-77, 159 urm., 232 urm., 237-245; în concepţia creştină 238-239.
JUDECATA (însuşire a eroilor dramei): 73,150.
LITERA (sunet simplu): 91,
192-l93. LITERATURA: condamnată de
Platon 19; reabilitată de
Aristotel 19 urm.
MAŞINĂRIA SCENICĂ: v. INTERVENŢIA DIVINĂ.
MĂSURA: 70,130.
MELODIA (în dramă şi ditiramb): 65,90,114,122,191.
METAFORA: 96,198 urm.,202.
MILA (sentiment tragic): 21, 35,54, 81,146 urm.
MIMUL: 65-66,115,116 urm.
MIRACULOSUL (în literatură): 101,208,209.
MODURILE VORBIRII: 91,191.
MONODII (cântece ale actorilor înscena): 80,168.
MUTE (sunete): 9l-92 193 194.
NOIMUL (gen literar): 66, 119 urm.
NUMELE: 91 urm., 92 urm., 196-l97; nume obşteşti 197; provincialisme 197; nume-podoabă 199, termeni străini
200; barbarisme 200-201.
OMENIA (sentiment tragic): 21, 35,57,81, 170 urm.; omenia în comedie 236.
PANTOMIMA: 115. urm.
PARODOS (primul cânt al corului): 80,169.
PARTICIPAREA (spectatorului la acţiunea tragică): 34,43.
PARTICULA DE LEGĂTURĂ: 92, 196.
PASIUNI: condamnate de Platon 19,20; reabilitate de
Aristotel şi de Stoici 21,35.
PLĂCEREA ARTISTICĂ: 41 urm., 44,77, 82,163, urm.,174.
POEMELE HOMERICE: dificultăţi de interpretare 98 urm., 210.
Poetica: starea actuală 11 urm.; data compunerii 15.
INDICELE DE MATERII
POEZIA: imitaţie 65, 66, 100, 111, 117; feluri 111; conţinut 111; lirica absentă din Poetica 46,5l-52,207-208;
comparaţie cu artele plastice 113; origine 128 urm., legătura cu caracterele poeţilor 131; poezia satirică 13l-l32, 139;
poezie şi istorie 159 urm.; poezia iambică 217 urm.
POLITICA (în concepţia lui Aristotel); 241 urm.
PROPOZIŢIA: 93,196.
PROVIDENŢA: după Herodot 238, n. 4; în concepţia creştină 238.
PROZA: 66,116.
PURIFICAREA: tragică 28, 71, 148 urm.; muzicală 28 urm; pricinuită de comedii 35; de elocinţă 22. n. 32; inter-
pretări antice ale 'purificării' 22-23; interpretări moderne 23-36.
RĂSTURNAREA DE SITUAŢII (în dramă): 78,165.
RECUNOAŞTERI (în teatrul grec): 78, 86, 88, 165, 180 urm.,188.
REPREZENTARE: v. IMITAŢIE.
REPULSIA (încercată de spectatori): 80, 169.
RIDICOLUL: 70,143,235. RITMUL: 65,69,114,130. ROBUL (în concepţia lui Aristotel): 84,177.
SCRIERI ACROMATICE: 12-l3. SCRIERI EXOTERICE: 12-l3. SCURTARE: 96,201.
SEMIVOCALE;91,194,195. SILABA: 91,195,196. STASIMON (cânt al corului): 80,
169. STIL: amplu 100, 207; măreţ
207. SUBIECT (v. şi INTRIGA): 65,
77-78,111,164 urm. SUNETE: aspirate-tenue 91,
195; acute, grave, medii
195. Vezi şi Vocale. SEMIVOCALE,MUTE.
TALENT: 76,97,157,202.
TRACTATUS COISLINIANUS: 12,217.
TRAGEDIA GREACĂ: definiţie 28 şi n. 52, 71 urm., 146, 154; origini 69 urm., 124 urm., 126 urm., 133 urm.;
elemente ale tragediei 71, 145-l46; rostul ei 150 urm.; desfătarea pricinuită de tragedie 77,'82, 83, 98, 108, 151, 152
urm.; felurile
283
INDICELE DE MATERII
tragediei 188 urm.; durata unui spectacol 206.
UNITĂŢILE DRAMEI CLASICE: 54 sin. 134,58,145,206.
UNIVERSALUL POETIC şi ISTORIC: după Aristotel 75 urm., 160,161,237-245;în scrisul lui Tucidide 239 urm.,
245.
VERBUL: 92,192,195
VEROSIMILUL şi NECESARUL (legi ale creaţiei artistice)-52 urm., 74,156,226
VERSURI: iambice 70 132 142,202; trohaice 70.
VOCALE: 92,193,194.
Anexă'
J. Triantaphyllopoulos, Le lacune della legge nei diritti greci, in Antologia giuridica romanistica ed antiquarica.
(Univ. di Milano, Pubbl. della Facoltâ di Giurisprudenza, serie II, n. 7) pp.5l-62.
(Arist. Eth. Nicom. 1137 b, 19-24, comparat cu Poet. 1451 a 36 ss).
Romilly, [Jacqueline de], Gorgiasetlepouvoirdelapoesie, JHS, 93,1973 pp. 155-l64.
W.B. Stanford, The Ulysses Theme. A Studyin the Adaptability of a Tradiţional Hero. Oxford, Blackwell, 1963.
M. Spiegel, Ari s totle 's Theory of the Perception ofTragedy, [în:] £05,55,1965, pp. 44-56.
G. Sorbom, Mimesis and Art. Studies in the Origin and Early Development of an Aesthetic Vocabulary, Stockholm,
1966.
Erich Segal, The (puaic ofComedy, Studies in Class. Philology, 77,1973,pp.124-l36.
Paginile anexe (285-294) cuprind trimiteri bibliografice sau sumare note de lectură, ulterioare apariţiei ediţiei din
1965. al căror manuscris a fost descifrat si pus la
H" ' ' '
Qispoziţie editurii de fiul ilustrului profesor, istoricul prof. dr. Andrei Pippidi.
285
D. M. PIPPIDI
R. Sauer, Charakter und tragische Schuld. Untersuchungen zu aristotelischen Poetik unter Beriicksichtigiwg
derPhilo] gischcn Tragodien-Intcrpretationen . Archives Philosophie?
,, n
A u- f DU-I u- o 27, 1964, pp. 17-59. Archiv fur Philosophie? ^^
Ancient Literary Criticism. The principal Texts in new Trans-lations. Ed. by D.A. Russell & M. Winterbottom.
Oxford Univ. Press.
O. W. Reinmuth, The Ephebic Inscriptions ofthc fourth Century B.C.,Leiden,1971.
Aristotelis De arte poetica, Translaţie Guillelmi de Moerbeke. Poetica sive Expositio Averrois, interprete Hermanno
Alemanno. Ed. L. Minio Paluello (Aristoteles Latinus, XXXIII), Leiden, 1968, XXVIII + 129 p.
B. R. Rees, Pathos in the 'Poetics' ofAristotle, Greece & Rome, XIX, 1972, pp. l-l1.
L. Piccirilli, Susarione e la rivendicazione megarese dell 'origine della commedia greca. (Arist. Poet.; 3, p. 1448 a
29-48 b 2), Annali Scuola Normale Pisa, s. III, voi. IV 4, 1974, pp. 1289-l299.
G. Panconcelli-Calzia, Die Phonetik des Aristoteles, Hamburg, 1942.
XXXVI. A. Nicev, PI. u. Dr. iiber die Wirkung der Tragodie, HelikonJV, 1964, pp. 229-252.
Guido Morpurgo-Tagliabue, Linguistica e Stilistica di Aristotele (Filologia & Critica, IV), Roma, f .d., Ed. dell'
Ateneo.
286
___ _ ANEXA _
Guido Morpurgo-Tagliabue, Linguistica e Stilistica di Aristotele, Roma, 1967: l . Introduzione alia linguistica (cap.
XX-XXI, XXII, p. 13).
2. Elementi del linguaggio (29)
3. Logica & linguistica (68)
4. Linguistica e stilistica (143)
5. Dalia Poetica alia retorica (185)
6. 1 caratteri della prosa (201)
7. L'ornato semantico (metafora etc.) (239-332)
8. Conclusione (333).
D. de Montmollin, Le sens du terme îXdvQpîiov dans la Poetique d'Aristote,Phoenix,XIX, 1965,pp. 15-23.
Evangelos Moutsopoulos, La philosophie de la musique dans la dramaturgie antique. Formation et structure. Ed.
Hermes, Athenes, 1975.
Pierre Louis (taropia - e
Rev. Philol., 29, 1955, pp. 39-44.
]. Labarbe, L'Homere de Platon (Bibi. de la Fac. de Philos. & Lettres de Liege, fasc. CXVII), Liege 1949. în special
pp. 395-409: „Platon de vânt F epopee homerique" (nu atinge nicăieri problema atitudinii filos[ofului] faţă de
conţinutul epopeilor, ci numai familiaritatea cu textul).
W.D. Lebek, Der Komiker Nikochares und der Tragiker Me-gakleides, ZPE, XI, 1973, pp. 255-256. Cf. A. Korte
RE, XVII (1937) 345 f.
George Huxley, Aristotle 's Intere st in Biography, GRB Studies 15, 1974, pp. 203-213 (p. 204 ff. relaţia poezie-
filosofic).
287
D. M. PIPPIDI
George Huxley, On Aristotle 's Historical Methods, GRB Studies 13,1972,pp.157-l69.
James C. Hogan, Aristotle's Criticism ofHomerin the Poetics ClassicalPhilology,68 (2), 1973,pp. 95-l08.
Th. Gould: Plato's Hostility to Art: Arion [Austin, Texas], III l 1964,pp.70-91.
[II faut admettre que Ies conclusions de Platon sont fausses, mais qu'il a pose un probleme non resolu jusqu'â ce jour
et auquel Aristote n'afait que donner une solution facile].
K. Gantar, Wohin deuten die IcjKpariKol Xoyoi in Aristoteles' Poetik 1447bll,Hena&s, 92,1964,pp. 126-l28.
Dialogues de Platon, beau compliment; cri ti que de la condition de la poesie.
Leon Golden, îs Tragedy the „Imitation of a Serious Action"? GRB Studies, VI1965, pp. 283-289. [Categ. 8. 10 b 8:
oTrouSaîoc... the adjectival form from cîpeTTi 285/86: Since dpeTTf is the particular excellence of anything or
person, oirouSaîoc... must bear some such meaning as „excellent", „good" or „noble". 287: To replace „serious" in
the context under discussion I should prefer „noble".
Ing[emar] Diiring, Aristoteles,RE Suppl.,XI, 1968, pp. 159-336.
G.F. Else, The Origin and EarlyForm ofGreek Tragedy (Martin Classical Lectures XX), Cambridge Mass., 1965.
REA 1967,385: „Pas plus qu' ii ne remonte au oa TU pi ic d v, pas plus qu'il ne se rattache â quelque antique rituel
dionysiaque ni ne s'est constitue a partir de choeurs ..., le drame tragique n a
288
____________________ANEXA____________________
pour patrie le nord du Peloponnese... La tragedie serai t... historique et visceralement attique... L'idee remonte a 534
et c'est Thespis qui en aurait eu... le merite."
James A. Coulter, rupi "Yôuc and Aristotle 's Theory ofthe Mean,GRE Studies, V, 1964, pp. 197-213.
Joachim Dalfen, Polis undPoiesis. Die Auseinandersetzungmit derDichtung bei Platon und seine Zeitgenossen,
Miinchen, Fink, 1974.
P. Colaclides, Note surla definition du verbe par Aristote, Glotta, 46,1968, pp. 56-58.
Brumius, T., Inspiration and Katharsis. The Interpretation of Aristotle 's Poetics 6,1449 b 26. c.r. Flashar in Gnomon
40,1968.
M. Carrol, Aristotle 's Poetics c. XXV in the Light ofthe Homeric Scholia, Baltimore, 1895. (L. Turner, GreekPapyri,
p. 184, n. 24).
Brumius, T., Inspiration and katharsis. The Interpretation of Aristotle 's Poetics VI1449 b 26.
Acta Univ. Upsal. Laokoon, Swedish Stud. in Aesthetics III, Uppsala, Almquist & Wiksell, 1960, 88 p.
J.M. Bremer, Hamartia. Tragic Errorin the Poetics of Aristotle and in Greek Tragedy, XX - 201 p., Amsterdam,
Hakkert, 1969.
Carlo del Grande, La rpay u 8(a primitiva, Vichiana, 1,1964, 80. Cf. Actes Congres Bude, Aix, pp. 307-310.
289
D. M. PIPPIDI
Paul Vicaire, Plafon critique litteraire, Paris, Klincksieck, 1960
T€p«]>lC -f)8ovil
cf. Robert, Hellenica, XI-XII,p.10, n.l cf. Pelletier, Legatio ad Caium, p. 91, n.4.
D J. Allan, E i8r\ rpay w 6iac in Aristotle 's Poetics, The Classical Quarterly XXII, 1972,pp. 8l-88.
J.P. Vernant, p. 53: Mnemosyne preside, on le sait, â la fonction poetique. Que cette fonction exige une intervention
surna-turelle, cela va de soi pour Ies Grecs. La poesie constitue une des formes typiques de la possesion et du delire
divins, l'etat d'„enthousiasme" au sens etymologique. Possede des Muses, le poete est l'interprete de Mnemosyne,
comme le proprie te, inspire du dieu, l'est d'Apollon.
5: Pindare fr. 32 Puech, IV, p. 213: MavTeuco, Moîoa, TTpocjxiTeimw S'eyw. - „Rends ţes oracles, o Muse,et je
serai ton prophete". Cf. Platon, Ion, 534 e. 7: Sur la poesie comme sophia, cf. J. Duchemin. Pindare poete etprophcte,
Paris, 1955, p. 25 ss. Le poete se designe lui-meme sous le nom de oocj)6c dvrip,deaoct>iaTfjc (Istm. V 28).
Arist.Poet. 1457 a: Massalia.
„L'Ionie au bord du golfe du Lion, pour l'onomastique
comme pour toute la civilisation"; „Ies anthroponymes tires
des noms de fleuves n'evoquent pas le Rhone, mai s l'Hermos
etleCa'ique".
Robert, Journal des Savants, 1968, pp. 197-215; REG 82,
1969,p.537,no.623.
Pantomim: n\j6uv dpxT]aTTÎc;cf. Arist.PoeM.BE, 1976,pp. 567,
721.
290
^_ _ ANEXA _
Numele Hermocaicoxanthos la Massalia, Robert, REG 78, 1965, p. 203.
Democraţia la Megara, Arist. Poet. 1448a 31 .Cf. Asheri, Debiti 15 şi Ledl, Studien zur ălteren athenischen
Verfassungs-geschichte, 1914, p. 92 urm.
Apollonia Pontica, IGB I2. 391: Callatianus quidam (Aisias) honoratur saec. II1/II = CIG 2 add. & corr. 2056.
Arist., Politica V (VIII) 5,6 :
Iarăşi există în ritmuri şi melodii imitaţiuni, foarte apropiate de realitate, ale mâniei şi ale duioşiei, şi apoi de vitejie,
înţelepciune şi contrarele lor, şi îndeobşte ale tuturor sentimentelor, după cum ne arată experienţa. Căci ascultând
acestea ne prefacem sufletul. Şi tot aşa ascultând simple povestiri de felul acesta toate sentimentele se nasc în noi; şi
dacă în faţa unor imitaţiuni suntem pătrunşi de durere, de bucurie, simţim aceleaşi sentimente în faţa realităţii [cf.
Proust!]. Dacă, la vederea unui portret, suntem mişcaţi de plăcere, numai privind forma ce o avem sub ochi, vom fi
desigur fericiţi să contemplăm chiar persoana a cărei imagine ne~a fermecat mai întâi .
lamblichi, De mysteriis,!, 1 1 (38, 14 - 40, 8)
...Ai Suvdneic TWV dvSpwmvwv TraGruidruv TWV kv f\\fiv iravTTJ jaev eipyo(ievai KaGioaavTai aôSpdYepar
eic evepyeiav 6e (îpaxeîc Kal d'xpi TOII oumierpou TTpoaydfievai xaipovoi iierpiwc Kal diroTrXr|po\JVTai, Kal
evreiJGev afTOKaBaiponevai TreiGoî KCU oi) irpoc fitav dTTOTTauovrai. Aid Se TOXJTO ev T€ KwnwSia Kai
TpayioSia dXXoTpia ird6T| 6ewpo€vTec iOTa(iev rd o'iKeîa iraGri KCU jieTpicJTepa aTrepyaôVeGa Kal
diroKaGaipo-H€v- ev re roîc iepoîc 6ed|iaoi TIOI Kal dKoiJO(Aaoi
291
D. M. PIPPIDI
TWV aioxpwv diroXijdueGa TT^C diro TWV epywv ^
aUTWV OU|iTTlTTTOXJOlC [3Xa|3T)C.
... Quand Ies puissances des passions humaines qui sont en nous sont contenues de toutes parts, elles deviennent plus
fortes; mais si on Ies exerce selon une activite breve et dans certaines limites, elles jouissent moderement et se
satisfont' apres quoi purifiees, elles s'apaisent par persuasion ct sans violence. C'est pourquoi, â contempler dans la
comedie et la tragedie Ies passions d'autrui, nous stabilisons Ies notres, Ies moderons et Ies purifions; et au cours des
rites, par le spectacle et l'audition des obscenites, nous nous liberons du tort qu'elles nous causeraient si nous Ies
pratiquions.
Cari A.P. Ruck, The List of the Victors in Comedics at the Dionysia, în: IG II2 2323, EJ. Brill, 1967, X-59 p.
Bibliography of the „Essay on the Sublime", compiled by DemetrioSt.Marin,E.J.Brill, 1967,101 p.
____________________ANEXA____________________
Aristoteles-Literatur Vortrag H. Flashar
W. Jaeger, Aristoteles, Berlin, 1923 (2. Aufl. 1955).
M.Heidegger, Vom Wesen und Begriff dcr Physis. Arist., Phys. III,in: U Pensiero 3 (1958),pp. 13l-l56; 265-289.
I. Diiring, Aristotle in the ancient biographical tradition, Goteborg, 1957.
H.-J. Kramer, Arete bei Platon und Aristoteles, Abhandl. d. Heidelberger Akad. d. Wiss, phil.-hist. Kl. 1959,6.
I. Diiring, Aristoteles, Heidelberg, 1966.
I. Diiring, Aristoteles, RE Suppl. Bd. 9 (1968), pp. 159-336.
H.-J. Gadamer, WahrheitundMcthode,Tubmgen, 1960,31972.
J. Ritter, Metaphysik undPolitik, Frankfurt, 1969.
W. Kullmann, Wissenschaft undMethode, Berlin, 1974.
G.E.M. Anscombe, Aristotle, in: G.E.M. Anscombe u. P.T. Geach (Ed.), ThKePhilosophers,Otford 1961,pp. l-63.
J.M.E. Moravcsik, Aristotle. A collection of criticai essays (New York, 1967; London 1968) [Philosophie
analytique].
K. Ebbinghaus, Ein formales Modell der Syllogistik des Aristoteles, in: Hypomncmata, 9 (Gottingen 1964).
293
D. M. PIPPIDI
L. Bornscheuer, Topik. Zur Struktur der gesellschaftlichen Einbildungskraft,Fiankî\iTt, 1976.
J. Kopperschmidt, Rhetorik. Einfiihrung in die Theorie der persuasiven Kommunikation, Stuttgart, 1973.
H. Flashar - K. Maurer (Ed.), Dramentheorie - Handlungstheorie in: Poetica, 8 (1976), pp. 32l-460.
M. Riedel, Rehabilitierung der praktischen Philosophie, Frciburg
1972.
H.-J. Krămer, Prolegomena zu einer Kategorienlehre desrichtigen Lebens, in: Philos. Jahrb., 83 (1976),pp. 72-97.
G. Bien (Ed.), Die Frage nach dem Gliick, Stuttgart, 1978. B. Crick, In defence ofpolitics,Harmondsworth, 1962.
E. Voegelin, Order an history, Voi. III, Plato and Aristotîe, Lousiana, 1957.
W. Hennis, Politik undpraktische Philosophie, Neuwied, 1963. L. Strauss, Whatispolitica!philosophy?, Glencoe,
1959.
P, Weber-Schaefer, Einfiihrung in die antike politische Theorie, Darmstadt, 1976.
G. Bien, Die Grundlegung der politischen Philosophie bei An'5totde5,Freiburg, 1973.
W. Kullmann, Die Teleologic in der aristotelischen Biologic, Sitzungsber. d. Heidelberger Akademie d. Wiss, phil.-
hist. Kl.,1979.
294
LA EDITURILE IRI SI UNIVERS ENCICLOPEDIC AU APĂRUT:
Bujor T. Rîpeanu, Cristina Corciovescu - Dicţionar de cinema 47.500 lei
îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie 16.000 lei
Larousse - Dicţionar de psihiatrie 46.900 lei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie musulmană 24.900 lei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie egipteană 22.500 lei
Larousse - Dicţionar de psihanaliză 24.900 lei
Larousse - Dicţionarul spaţiului 32.000 lei
Jacques Derrida - Diseminarea 26.900 lei
Brice Parain - Logosul platonician 19.900 lei
Marcel Gauchet - Inconştientul cerebral 14.900 lei
Matila Ghyka- Filosofia şi mistica numărului 27.900 lei
Jeanne Ancelet-Hustache - Meister Eckhart şi mistica renană 17.900 lei
Patricia Hidiroglou - Apa divină 16.900 lei
Georges Dumezil - Uitarea omului şi onoarea zeilor 26.900 lei
Georges Dumezil - Zeii suverani ai indo-europenilor 24.900 lei
Rudolf Steiner - Mistica. Gând uman, gând cosmic 14.900 lei
Rudolf Steiner- Evanghelia după Luca 16.900 lei
Rudolf Steiner - Omul suprasensibil în concepţia antroposofică 18.900 lei
Jeanne Guesne - Corpul spiritual 18.900 lei
William Shakespeare - Regele Lear 16.900 lei
Platon - Dialoguri (tiraj nou) 32.900 lei
Aristotel - Organon (voi. II) 43.000 lei
Alfred Binet - Sufletul şi corpul 7.000 lei
Theodore Ribot - Voinţa şi patologia ei 11.900 lei
Theodore Ribot - Logica sentimentelor 7.000 lei
Karen Horney - Personalitatea nevrotică a epocii noastre 22.900 lei
Frieda Fordham - Introducere în psihologia lui C.G. Jung 19.900 lei
Leonard Gavriliu - Inconştientul în viziunea lui Lucian Blaga 14.900 lei
Vasile Tonoiu - în căutarea unei paradigme a complexităţii 11.900 lei
Golding - Oameni de hârtie 15.900 lei

Aristotel - Poetica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aristotel - Poetica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARISTOTEL (384-322 î.e.n.

c" altfel de porcari..." Odis.,XXI207-227,mai

Variante la ediţia Rostagni

T6 Ka ~3'- Cf. Pol., VI l ,4:

Sofocle: 67, 70, 83, 85, 86, 87, Tideu: 87 Tieste:81,86

Tegea: 101 Telefos:81

S-ar putea să vă placă și