1.

Specificul interviului calitativ

Interviul calitativ este o metoda bazata pe discutie, fondata pe empatia celui care face interviul in raport cu subiectul intervievat(individ/ grup). Interviul calitativ isi propune culegerea de informatii care depind de subiectivitatea proprie celui supsu intervievarii.(pot fi expuse de subiect o serie de puncte de vedere, descrieriale unor situatii asa cum le vede/intelege el).Esenta si specificul Interviului calitativ rezida in atitudinea non-directiva care domina acest tip de metoda, subiectul fiind lasat sa raspunda asa cum a inteles el intrebarea deschisa care i-a fost adresata.Una dintre cerintele fundamentale care trebuie respecate in desfasurarea interviului, este aceea de a fi eviata orice fel de interventie asupra subiectului care sa modifice campul lui de experienta(valori, norme, modele, perceptie, scop).In aceasta situatie s-ar modifica profund raspunsurile pe care le-am fi primit daca nu lam fi influentat. Atitudinea non directiva nu trebuie inteleasa ca una de lejeritate, ea fiin un ansamblu de tehnici de comunicare interpersonala si procedee non-verbale care evidentiaza munca depusa de cel care intervieveaza.Exista o serie de astfel de tehnici :tacerea atenta, incurajarea fara cuvinte, paralimbajul (mimica fetei, tonalitatea vocii), toate concretizandu-se in empatie. De multe ori in interviu apar situatii in care se fac remarcate anumite neintelegeri ale cuvintelor(subiectii pot intelege diferit unul si acelsi cuvant), aceasta fiind una dintre limitele acestui interviu.Aici se face simtit aportul pozitiv al reformularilor care permit intelegerea autentica a celor transmise de interlocutor.Reformularea poate fi:reformulare sinteze, reformulare prin inversiunea figura-fond, clarificare, paralimbaj. Interviul calitativ presupune ca cercetatorul sa aiba discutii total libere cu membrii populatiei studiate, pe una sau mai multe probleme de interes.Exista chiar situatii in care nici macar temele nu sunt prestabilite.De obicei aceste dicutii de profunzime se desfasoara in mai multe intalniri, o intalnire durand mai multe ore.

2. Tipuri de interviu calitativ

Desi Interviul calitativ are un specific care nu poate fi inlaturat (atitudinea nondirectiva) , indiferent de situatie, continutul si forma lui pot sa difere in functie de problema analizata, de caracteristicile celor intervievati.Luandu-se in ca;cul aceste criterii rezulta mai multe tipuri de interviu cu specific non-directiv: 1. Interviul calitativ de tip clasic: este utilizat mai ales in cercetarea etnografica si antropologica, insotiind observatia participativa, fiindu-i co-substanta 2. Studiile de istorie orala: se bazeaza aproape in totalitate pe interviul nestructurat doar ca elementele de noutate care intervin consista in reconstituirea pe cale verbala a unor episoade de viata, intamplari, portrete ale unor oameni cu infuenta in viata economica, educationala, sociala.Aceste studii ajuta la surprinderea biografiilor celor care relateaza faptele centrale si la intelegerea aspectelor din viata cotidiana a oamenilor obisnuiti dar care traiesc in contextul din care face parte populatia studiata. 3. Interviul creativ: are ca punt de plecare interviul nestructurat dar se recomanda atat intervatorului cat si intervievatului sa renunte la o modalitate de gandire/ conduita formala.Interviul creativ se apropie de metoda istorisirii vietii personale. 4. Miscarea postmodernista: este adpeta a prezentarii cat mai crude/ autentice a celor relatate de subiect.Putem vorbi despre: interviul polifonic: isi propune inregistrarea cat mai fidela a spuselor fiecarei persoane, particularitatile fiecareia din perspective celor gandite/ vorbite trebuin sa se regaseasca in raportul de cercetare

interviul interpretativ.se axeaza pe momentele majore din viata indivizilor, momente care le-au schimbat traiectoria vietii. Nici una dintre considerentele specialistilor pe marginea interviului nestructurat nu au in continutul lor nici o referire cu privire la fazele/ regulile de desfasurare, ci doar enunturi cu caracter general.Aceasta deoarece, in viziunea calitativa, interviul nu trebuie sa se supuna sa se supuna unor reguli fixe, ci sa dea dovada de flexibilitate si sa fie usor adaptabil la persoanele cu care se intra in contact.Aplicarea acetei metode pe teren solicita experienta si cunostiintele cercetatorului.