BILET 1; 31; 61; 91; 121 Ce este un audit ; definiti auditul financiar si aratati rolul si obiectivele acestuia ?

Notiunea de audit, n general Audit vine de la cuvntul italian audire", a asculta; cuvnt de origine latina, transformat n timp de practica anglosaxona, semnifica azi, n sens strict, revizia conturilor realizata de experti independenti n vederea exprimarii unei opinii asupra regularitatii si sinceritatii acestora. Prin audit, n general, se ntelege examinarea profesionala a unei informatii n vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate. Obiectivul oricarui tip de audit l constituie mbunatatirea utilizarii informatiei. Se retin elementele principale care definesc auditul, n general, a caror absenta poate pune n discutie daca o activitate este sau nu audit si anume: - examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala: - scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; - opinia exprimata asupra unei informatii trebuie sa fie responsabila si independenta, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare are anumite responsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta; - examinarea trebuie sa se faca nu oricum ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse ntr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate. Conceptul de audit financiar Atunci ce semnificatie are auditul financiar"? Daca este vorba de audit financiar care conduce la certificarea situatiilor financiare", fara nici o ndoiala este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar. Denumirea simpla de audit financiar" poate fi folosita pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu: auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora n situatiile financiare; auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale; auditul financiar asupra situatiei fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor ndoielnice s-a facut de o maniera prudenta etc. Altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitati poate fi calificata ca audit financiar". O misiune de audit financiar poate fi prealabila unei misiuni de audit operational sau unei misiuni de audit de gestiune. Din cele prezentate rezulta ca sintagma audit financiar" este mult mai cuprinzatoare dect cea de audit statutar". Reglementarea europeana (Directiva a VI-a) si reglementarile nationale se refera numai la auditul statutar, adica auditul asupra situatiilor financiare ale entitatii. Din acest punct de vedere, consideram ca folosirea sintagmei audit financiar" n legislatia romneasca n vigoare n locul celei de audit statutar" folosita n legislatia europeana este de natura a crea confuzii. Obiectul si caracteristicile principale ale auditului intern si extern se pot prezenta sintetic astfel: I.Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii

si alte comenzi sau solicitari ale conducerii). ?Face parte din controlul intern al entitatii. ?Se realizeaza de regula prin angajati (servicii, birouri etc.) independenti de celelalte structuri executive. ?Nu are obligatii extra entitate (de regula). ?Independenta e limitata la nivelul ntelegerii conducerii executive. II. Auditul extern Auditul statutar (auditarea situatiilor financiare si alte sarcini sau obiective stabilite de lege) ?Se realizeaza prin persoane fizice sau juridice stabilite de actionari. ?Se respecta normele unui organism profesional. ?Asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor financiare ale entitatii. ?Independenta - principiul de baza pentru credibilitate. Auditul contractual (poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar (n anumite conditii de deontologie, stabilite de organismul profesional) si poate realiza orice misiune de audit) ? Se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate. ? Independenta si responsabilitatea (acoperita prin asigurare) conduce la un nalt grad de credibilitate a situatiilor financiare auditate.

BILET 2; 32; 62; 92; 122 Imaginea fidela, clara si completa a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatul exercitiului obiectiv fundamental al auditarii conturilor anuale, verificarii si certificarii bilanturilor. Explicati elementele pe care se sprijina notiunea de imagine fidela: regularitatea, sinceritatea si cele 6 criterii ce trebuiesc ndeplinite de conturile anuale ale unei entitati economice Conceptul de imagine fidela Notiunea de imagine fidela n audit nu este clar definita; de o maniera generala, nsa, imaginea fidela este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si sinceritatea contabilitatii. REGULARITATEA presupune conformitate la regulile si procedurile contabile, deci la principiile contabile general admise; reglementarile contabile romnesti prevad, de altfel, ca pentru a da o imagine fidela patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile, cum sunt: - principiul prudentei: prudenta presupune o apreciere rezo-nabila a faptelor n scopul evitarii riscului de a transfera n viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele financiare ale ntreprinderii. Potrivit acestui principiu, nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinnd cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior; - principiul permanentei metodelor - care conduce la continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, nregistrarea n contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurnd comparabilitatea

n timp a informatiilor contabile; - principiul continuitatii activitatii - potrivit caruia se presupune ca unitatea patrimoniala si continua n mod normal functionarea ntr-un viitor previzibil, fara a intra n stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii; - principiul independentei exercitiului - care presupune delimitarea n timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera; - principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul de nchidere a exercitiului precedent; - principiul necompensarii - potrivit caruia elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate si nregistrate n contabilitate separat, nefiind admisa compensarea ntre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si ntre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate. SINCERITATEA presupune aplicarea cu buna credinta a regulilor si procedurilor contabile, n functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie sa o aiba despre realitatea si importanta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din ntreprindere. Obiectivul auditarii situatiilor financiare este sa permita auditorului sa exprime o opinie conform careia situatiile financiare au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, n conformitate cu un sistem contabil de referinta identificat. Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va folosi una din urmatoarele doua formule, care sunt echivalente: dau o imagine fidela"; prezinta n mod sincer, n toate aspectele lor semnificative". Desi opinia auditorului ntareste credibilitatea situatiilor financiare, utilizatorul nu poate sa deduca, din acestea, ca ea ofera perenitatea sau gestionarea eficienta si rentabila a entitatii de catre conducerea ei. Criterii de apreciere a imaginii fidele Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborarii situatiilor financiare: ? Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc ntreprinderea sunt nregistrate n contabilitate. Termenul de operatii" cuprinde toate drepturile si activele ntreprinderii ct si toate obligatiile si pasivele sale si, de o maniera generala, orice eveniment sau decizie care antreneaza o modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului financiar al ntreprinderii respective. ? Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile fizic si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflecta valori reale si nu fictive sau care nu privesc ntreprinderea n cauza; altfel spus, toate informatiile prezentate prin situatiile financiare trebuie sa poata fi justificate si verificate. ? Corecta nregistrare n contabilitate si prezentare n situatiile financiare a operatiilor presupune ca aceste operatii trebuie: sa fie contabilizate n perioada corespunzatoare, urmarindu-se deci respectarea independentei exercitiilor; criteriul perioadei corecte: sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci criteriul corectei evaluari; sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; deci criteriul corectei imputarii; sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare; criteriul corectei prezentari in conturile anuale.

BILET 3; 33; 63; 93; 123 Factorii de risc element de referinta n planificarea activitatii de audit; diferitele categorii de riscuri. Riscurile n audit Controlul obiectivelor n cadrul unui audit este planificat n functie de factorii de risc si de importanta relativa a acestora, care difera de la ntreprindere la ntreprindere. Riscurile nu au toate aceeasi posibilitate de a se realiza; din acest punct de vedere se disting, n general, riscuri potentiale riscuri posibile. Riscurile potentiale, adica cele care sunt susceptibil teoretic de a se produce daca nici un control nu este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta si corect erorile care ar putea sa se produca; aceste riscuri sunt comune tuturor ntreprinderilor. Riscurile posibile, adica acele riscuri potentiale mpotriva carora ntreprinderea nu dispune de mijloace pentru a limita; cnd astfel de mijloace lipsesc, exista o mare probabilitate ca anumite erori sa se produca fara sa fie detectate sau corectate de catre ntreprindere. Pe parcursul exercitarii misiunii sale, auditorul cauta sa identifice riscurile posibile n scopul adaptarii controlului si evaluari incidentei erorilor asupra situatiilor financiare. Intr-o ntreprindere, auditorul se confrunta, de regula, cu urmatoarele categorii de riscuri: Riscuri generale, specifice ntreprinderii - sunt riscuri de natura sa influenteze ansamblul operatiilor ntreprinderii. Fiecare ntreprindere, n functie de sectorul n care si desfasoara activitatea, de structura, talie si organizare, poseda caracteristici proprii care fac mai mult sau mai putin probabila concretizarea riscurilor sale potentiale. Pentru a controla o ntreprindere, auditorul trebuie sa identifice deci caracteristicile proprii care o disting de celelalte; pentru aceasta sunt cercetate si analizate informatiile urmatoare: activitatea ntreprinderii si sectorul din care face parte: este esential sa se stie: - obiectul de activitate al ntreprinderii (productie, prestari, comert etc.) caci problemele de evaluare, de exemplu, nu sunt absolut identice; - daca ntreprinderea face parte dintr-un sector n plina expansiune sau n declin (riscurile de ncetare a activitatii fiind diferite); - daca exista reglementari speciale ale sectorului (aprovizionare, vnzari, finantari, formare preturi etc). organizarea si structura ntreprinderii: problemele de control se pun diferit atunci cnd: - o ntreprindere face parte dintr-un grup, fata de una neintegrata; - toate activitatile sunt concentrate sau sunt dispersate n mai multe localitati; - organigrama ntreprinderii este bine stabilita sau responsabilitatile sunt defectuos stabilite etc.; politicile generale ale ntreprinderii: - financiare;

- comerciale; - sociale. perspectivele de dezvoltare ale ntreprinderii: de exemplu daca ntreprinderea prevede o dezvoltare rapida, auditorul trebuie sa acorde atentie mijloacelor materiale si financiare necesare acestui program, iar daca perspectivele ntreprinderii sunt pesimiste, auditorul va acorda atentie aspectelor legate de continuitatea activitatii; organizarea administrativa si contabila: - existenta unui sistem informatic; - existenta unei proceduri administrative si contabile; - existenta unui sistem de control bugetar; - existenta unui sistem de control intern influenteaza modul de organizare si eficienta controlului propriu al auditorului. politicile contabile ale ntreprinderii: chiar nainte de a aborda controlul sau, auditorul trebuie sa se asigure de: - principiile contabile aplicate; fundamentarea alegerii acestora, cel putin pentru posturile principale sau punctele caracteristice ale activitatii. Informatiile de mai sus permit aprecieri cu privire la riscurile generale urmatoare: - riscuri legate de situatia economica a ntreprinderii (elemente susceptibile de a pune n discutie continuitatea activitatii, de exemplu); - riscuri legate de organizarea generala (de exemplu, absenta unor proceduri sau excesul de proceduri); - riscuri legate de atitudinea conducerii (de exemplu, expertul va acorda o anumita atentie n control atunci cnd conducerea manifesta preocupari cu predilectie pentru productie si comercializare si alta atentie cnd conducerea e preocupata de problemele de control intern si de calitatea informatiei financiare). Riscuri legate de natura operatiilor tratate. Conturile anuale reflecta operatiile tratate de catre ntreprindere. Datele prezentate prin contabilitate pot fi mpartite n trei categorii, fiecare fiind purtatoare de riscuri particulare: - date repetitive - sunt cele care rezulta din activitatea obisnuita a ntreprinderii: vnzari, cumparari, salarii etc; acestea se trateaza n mod uniform n functie de sistemul ales; - date punctuale - sunt complementare celor repetitive, dar sunt puse n evidenta la intervale de timp mai mult sau mai putin regulate ca, de exemplu: inventare fizice, evaluare de sfrsit de exercitiu etc. Acestea sunt purtatoare de riscuri semnificative atunci cnd descoperirea lor nu este facuta la timp si deci este necesar ca auditorul sa le cunoasca din timp pentru a-si organiza controalele care se impun; - date exceptionale - rezulta din operatii sau decizii care deriva din activitati curente: reevaluari, fuziuni, restructurari, ntreprinderea nu dispune de criterii prealabile, de elemente comparative, de personal experimentat pentru astfel de operatii, astfel ca riscurile de producere a erorilor si de redactare a acestora sunt foarte importante. Cu ct valoarea (individuala sau cumulata) a unei categorii de operatii (repetitiva, punctuala sau exceptionala) este mai importanta cu att erorile sunt susceptibile de a avea o influenta anume asupra situatiilor financiare. Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor. Conceperea sistemelor de descoperire si de tratare a operatiilor trebuie sa permita prevenirea erorilor sau sa detecteze pe cele care s-au produs pentru a le corija. Riscurile pot fi limitate mai usor n cazul datelor repetitive atunci cnd conceperea sistemelor este fiabila; de exemplu, posibilitatea de descoperire a unor stocuri alterate este mult mai usoara daca sistemul adoptat prevede ca orice iesire din stoc trebuie sa faca obiectul unui document si ca toate aceste documente trebuie sa faca obiectul unei facturari (pentru marfuri). Deseori nsa, chiar daca sistemul conceput este fiabil, el poate prezenta defectiuni n functionare daca controalele interne prevazute nu se efectueaza.

Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului: alegerea de catre auditor a procedurilor, a ntinderii si datei interventiilor antre neaza n mod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sa-l diminueze tot mai mult. Este unanim recunoscut faptul ca nu este posibil, mai ales din motive de costuri si de eficacitate, sa se obtina o asigurare absoluta ca n situatiile financiare nu sunt erori, oricare ar fi sistemul adoptat de ntreprindere si oricare ar fi tehnicile de control adoptate de auditor. Riscul de audit consta n faptul ca erori semnificative exista n situatiile financiare si c auditorul, nedescoperindu-le, formuleaza o opinie eronata. Ele trebuie nsa sa conceapa programul de lucru astfel nct sa obtina o asigurare rezonabila ca nu exista riscuri semnificative n situatiile financiare si sa limiteze astfel riscul de audit la un nivel minim acceptabil. In concluzie, auditorii trebuie sa aiba o buna cunoastere a factorilor de risc potentiali si sa caute n fiecare ntreprindere controlata riscurile posibile care decurg din particularitatile sale si din specificul organizarii acesteia, sistemele adoptate si operatiile tratate. Cunoasterea factorilor de risc va permite auditorului sa acorde atentia cuvenita de-a lungul misiunii sale, erorilor posibile care pot avea o incidenta asupra situatiilor financiare; aceasta cunoastere este nsa foarte importanta n momentul planificarii unor lucrari de audit cu o ct mai mare eficacitate prin orientarea catre zonele unde riscurile de erori sunt cele mai probabile. Prin ntelegerea importantei riscurilor, opinia auditorului asupra situatiilor financiare va fi mai bine ntemeiata, iar aceasta va fi n masura sa dea avize si sfaturi mai utile ntreprinderii pentru a ameliora fiabilitatea organizarii contabile si informatiei financiare furnizate.

BILET 5; 35; 65; 95 Succesiunea lucrarilor intr-o misiune de audit al conturilor anuale si certificarea bilanturilor. Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in 3 (trei) faze si 10 (zece) etape, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel: Faze Etape Faza initiala - Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit - Orientarea si planificarea auditului Faza executarii lucrarilor - Aprecierea controlului intern - Controlul conturilor - Examenul situatiilor financiare Faza finala - Evanimente posterioare inchiderii exercitiului - Utilizarea lucrarilor altor profesionisti - Alte lucrari necesare inchiderii - Raportul de audit - Documentarea lucrarii de audit Planul misiunii Redactarea planului de misiune si pe aceasta baza a programului de munca presupune: - alegerea membrilor echipei in functie de experienta si cunostintele lor in sectorul de activitate al intreprinderii; - repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si spatiu (subunitati, filiale in tara si in strainatate, etc); - utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de alti auditori externi si experti; - coordonarea cu auditorii de la societatile-surori si de la societatea-mama; - solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate in orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic, etc); - calendarul sedintelor AGA si CA; - termenul de depunere a raportului. Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate.

Programul de control In functie de fluxurile de informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul isi stabileste programul de control al conturilor, care poate fi restrans sau extins. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare: a) lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii, aceste controale trebuie sa fie cat mai detaliate. b) intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; c) indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, intrucat calitatea unui control depinde de data la care s- a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor; d) o referinta pentru foaia de lucru; e) probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili rezultatele controalelor. Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante Pe tot parcursul misiunii sale, utilizand diverse procedee si tehnici, auditorul urmareste obtinerea elementelor probante care sa ii permita sa dea certificarea asupra situatiilor financiare. Aceste procedee si tehnici privesc: - controlul asupra pieselor justificative si controlul de verosimilitate; - observarea fizica; - examenul analitic. Tehnici de control folosite pentru obtinerea elementelor probante: a) inspectia fizica si observatia = constau in a examina activele, conturile sau in a observa maniera de aplicare a procedurilor; b) confirmarea externa (directa) = consta in a obtine de la tertii intreprinderii informatii asupra soldurilor conturilor bilaterale sau asupra operatiilor derulate; c) examenul documentelor primite de catre intreprindere, care servesc ca piese justificative sau la controlul operatiilor respective; d) examenul documentelor emise de catre intreprindere: copii, facturi, conturi, balante, etc. e) controlul aritmetic; f) analize, estimari si confruntari intre informatii si documente; g) examen analitic, care consta in: - efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previzionale ale intreprinderii; - analiza abaterilor si tendintelor; - studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile efectuate; h) informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din intreprindere. BILET 6; 36; 66; 96 Acceptarea mandatului; actiuni necesare pentru fundamentarea deciziei de acceptare a mandatului. Acceptarea mandatului: Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii,

si se refera la: - cunoasterea globala a intreprinderii; - examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; - examenul competentei; - contactul cu fostul auditor sau cenzor; - decizia de acceptare a mandatului; - fisa de acceptare a mandatului. Contractarea lucrarilor de audit. Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii. ISA 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o Scrisoare de misiune de audit sau in orice alt tip de contract adecvat. BILET 7; 37 ; 67 ; 97 Fisa de acceptare a mandatului; continut, rol. O astfel de fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii :posibilitatea de a colecta informatiile de baza ptr.identificarea intrep.,a conducerii sale,a obiectului de actvit.,a taliei sale,de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii,de a indica bugetul necesar,de a formaliza procedurile de accptare,de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare. Continut : 1.Informatii asupra intrepr.(sediul ;forma juridica ;obiect de activitate ;filiale ;conducerea,cifra de afaceri in ultimul an incheiat ;efectiv de salariati ;expertul contab.consultant ;cenzori ;consultant juridic) ; 2.Natura misiunii(auditor ;originea mandatului ;lucrari de efectuat cu alti experti ;alte misiuni in aceasta intrepr.) ; 3.Onorarii(barem ;onorarii estimate) ; 4.Decizia si procedura de acceptare(refuz de misiune) ; 5.Repartizarea dosarului(responsabilul lucrarii,responsabili adjuncti) ; 6.Alte proceduri(scrisoare catre cond.unit.,contactul cu auditorul anterior BILET 8 ; 38 ; 68 ; 98 Orientarea si planificarea misiunii de audit; lucrari necesare. In aceasta etapa profesionistul contabil obtine inform.cu privire la particularitatile intr.,zonele sale de risc,domeniile si sistemele semnificative,inf.ca sa-i permita orientarea si planif.controalelor a.i. sa fie prevenite ucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit: culegerea de informatii generale asupra intrep.;identificarea domeniilor si sitemelor semnificative;redactarea planului de misiune(de audit). Stand.Intern.de Audit nr.300 intitulat Planificarea lucrarilor de auditprevede obligatia planif. Activit.de audit ca o masura de asigurare ca aceasta activitate se realizeaza de o maniera eficienta;elaborarea planului de munca(misiune)in care sunt definite natura,calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare.Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit.Poate sa detalieze obiectivele auditului,precum si bugetul de timp ptr.fiecare rubrica si ptr.fiecare procedura de audit folosita. BILET 9; 39; 69; 99

Planul de misiune: continut, rol. Elaborarea planului de munca(misiune)in care sunt definite natura,calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare.Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit.Poate sa detalieze obiectivele auditului,precum si bugetul de timp ptr.fiecare rubrica si ptr.fiecare procedura de audit folosita. Continutul tip al unui Plan de misiune: I Prezentarea intrepr.:-denumirea;sediul social,capital social si actionari;inregistrare;scurt istoric;piata,concurenta. II Informatii contabile: bugete si conturi previzionale; particularitatile sist.contabil; principiile contab.; permanente; comparabilitati plurianuale. III Definirea misiunii: natura misiunii(conturi anuale;conturi consolidate;previziuni); alti auditori,experti sau cenzori cu misiuni in intrepr. IV Sist.si domenii semnificative: prag de semnificatie; functii si conturi semnificative; zone de risc identificate; controale semnificative pe care ne putem sprijini. V Orientarea programului de lucru: aprecierea contr.intern; lucr.deosebite; confirmari de obtinut(interne si externe); inventare fizice; asist.de specialitate necesara(informatica,fiscalitate); docum.de obtinut. VI Echipa si bugetul VII Planificarea repartiz.lucr.; datele interv.pe etape; lista rapoartelor,scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi emise.

BILET 10 ; 40 ; 70 ; 100 Aprecierea controlului intern : lucrari necesare pentru scoaterea n evidenta a celor doua laturi : conceptia sistemului si functionarea sistemului. In aceasta etapa,auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern;cand estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern ptr. a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor,el va verifica functionarea controlului intern.Aprecierea controlului intern este ptr. auditor un mijloc si niciodata un scop. Lucrari necesare: a)intelegerea si descrierea sistemelor semnificative b)confirmarea intelegerii sistemului;testele de conformitate c)evaluarea riscurilor de eroare d)verificarea funct.control.intern e)evaluarea preliminara;teste de permanenta

f)evaluarea finala si incidenta asupra misiunii

BILET

11;

41; 71; 101

Aprecierea controlului intern: intelegerea si descrierea sistemelor semnificative. Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern. Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt: - aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern; - aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern. Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop. Etapele aprecierii controlului intern sunt: - Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor: * narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite; * sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti. - Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa. Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca: - observare directa - confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva; - existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc); - observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa.

BILET

12;

42; 72; 102

Aprecierea controlului intern: confirmarea intelegerii sistemului (testele de conformitate). Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern.

Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt: - aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern; - aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern. Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop. Etapele aprecierii controlului intern sunt: - Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor: - narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite; - sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti. - Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa. Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca: - observare directa - confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva; - existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc); - observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa. BILET 15; 45; 75; 105 Raportul asupra controlului intern: continut, structura Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului intern, oral sau n scris. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea sistemului existent. Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un Raport asupra controlului intern, al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii: prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii; prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale societatii pentru a putea fi usor difuzate; analiza fiecarei probleme n mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor n patru parti: introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe. Nota de introducere si sinteza poate cuprinde: o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate; concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care

detaliaza problema); data si semnatura. Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor principali (conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de concluziile esentiale. Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat n diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate n partea de Detalii, reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate. Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat n Sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii: prezentarea punctelor n ordinea importantei; recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi; o parte poate fi avuta n vedere pentru sfaturi mai putin importante; o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta asupra certificarii (nsa atentie ca aceasta parte sa nu infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare n raportul general); sfaturile date n cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs. Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare: descrierea punctelor slabe constatate; consecinte si incidente asupra situatiilor financiare; sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei. BILET 16; 46; 76; 106 Controlul conturilor: structura, continutul si modul de fundamentare a programului de control. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare: lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie ct mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii; ntinderea esantionului: tinnd seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca n aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avnd n vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor; o referinta pentru foaia de lucru; probleme ntlnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. BILET 17; 47; 77; 107 Controlul conturilor: tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante. Presupune interventia proprie a auditorului n contabilitatea firmei, are drept scop stabilirea elementelor probante adica acele acte, documente, informatii pe baza carora auditorul si va forma opinia. Elementele probante trebuie sa ndeplineasca 2 calitati: -sa fie sufieciente - se det. prin raportarea la nr.total al constatarilor -sa fie juste - se stabilesc n raport cu gradul de adecvare a constatarilor.

Principalele tehnici pt. obtinerea elementelor probante sunt: 1.inspectia fizica si observatia: se folosesc pt. auditul activelor.Inspectia fizica consta n participarea la inventarierea generala a firmei.Participarea presupune interventia auditorului n 3 momente diferite: -naintea inventarierii cnd auditorul studiaza procedurile stabilite pt. efectuarea inventarierii -n timpul inventarierii cnd auditorul face 2 lucrari: observatia asupra modului n care comisiile de inventar respecta procedurile prestabilite si reinventaierea prin sondaj -dupa inventariere cnd verifica modul de evaluare a stocurilor, de stabilire a diferentelor si de regularizare a rezultatelor inventarierii n contabilitate. Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la alta opinie de audit dect cea fara reserve, daca nu a gasit metode alternative prin care sa se convinga de certitudinea stocurilor si soldurilor la 31.12. 2.circularizarea sau confirmarea directa: se foloseste la auditul conturilor de terti.Se trimit la terti de catre firma client sau auditor, o circulara pt. confirmarea soldurilor, raspunsurile se primesc pe adresa firmei client. 3.studiul documentelor intrate si iesite din firma: n auditul activitatii de la sfrsitul exercitiului 4.examenul analitic pt. stabilirea riscului legat de faliment. BILET 18; 48; 78; 108 Sondajul: definitie si rol; decizii prealabile executarii sondajului. Tinnd seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cauta elementele probante pe un esantion adecvat, utiliznd tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei situatii. Sondajul este definit ca o tehnica ce consta n selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530. BILET 19; 49; 79; 109 Executarea sondajelor. Sondajele pe care le realizeaza auditorul n cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite: n unele cazuri, n general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpararilor); sondajele efectuate n astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor; n alte cazuri, n general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor. Auditorul poate folosi n general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din urma, nsa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la ntreaga masa sau multime. Alegerea ntre cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sa l dea concluziilor sale. Oricare ar fi nsa tipul de sondaj, este important sa fie respectate cteva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si parcurgerea unor etape obligatorii.

BILET 20; 50; 80; 110 Observarea fizica mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui active. Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, nsa ea nu aduce dect o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici. Actiunile ntreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca: intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor n conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta n studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci naintea inventarierii propriuzise; aceste mijloace sunt puse n aplicare n mod satisfacator; aceasta faza consta n verificarea faptului ca persoanele nsarcinate cu inventarierea aplica n mod corect procedurile si se situeaza n timpul inventarierii propriu-zise; lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta n a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa. BILET 21; 51; 81; 111 Confirmarea directa procedura de control al conturilor Confirmarea externa (directa) Este o procedura care consta n a cere unui tert avnd legaturi de afaceri cu ntreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si ntinderea acestei proceduri. Procedura se demareaza cu acordul conducerii ntreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi n una din urmatoarele doua situatii: sau considera ca tehnicile compensatorii de control i aduc elemente suficiente de proba; sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea ntreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare. Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri n care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe: confirmarea unor cauze n baza carora s-au realizat unele tranzactii; confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare; confirmarea conturilor de clienti si debitori; confirmarea stocurilor n depozite vamale, n consignatie si alte stocuri la terti; valori mobiliare cumparate prin intermediari financiari; mprumuturi de la terti; confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori. Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cnd tertul solicitat si exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cnd tertului solicitat i se cere sa nu raspunda dect n cazul n care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat.

Auditorul trebuie sa ia n consideratie orice fapt de natura sa puna n discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa). Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, n legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr. 505, aplicabil ncepnd cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001. Este o tehnica ce consta n a solicita unui tert, avnd legaturi de afaceri cu ntreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiunilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si ntinderea acestei proceduri. BILET 22; 52; 82; 112 Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici. Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul si exprima opinia. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare. Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt n acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor n vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de nchidere; faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute. Tehnicile de examinare se bazeaza pe: stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile ntre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; compararea n procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare l constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa: pozitiei financiare intreprinderii; rezultatelor financiare; situatiei financiare. n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul si divizeaza diligentele verificnd si satisfacerea unor reguli generale si particulare. Reguli generale: bilantul contabil este ntocmit conform normelor contabile n vigoare; bilantul contabil este ntocmit sub o forma comparativa; elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii; bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de nchidere al exercitiului precedent. Reguli particulare. Auditorul verifica modul de nregistrare a:

capitalurilor proprii; mprumuturi si datorii asimilate; imobilizari; stocuri si productie n curs de executie; conturile de terti; conturile de provizioane; conturile de trezorerie. n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul : examineaza unele conturi de cheltuieli; examineaza bazele de impozitare stabilite n materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri; examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli. In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analiznd n mod deosebit: evolutia conturilor prezentate de aceste anexe; respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere; metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor. BILET 23; 53; 83; 113 Dosarul exercitiului: continut, rol, structura. Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: mai buna organizare si control ale misiunii; documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; nlesnirea muncii n echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori; justificarea opiniei emise si redactarea raportului. Continut In mod uzual, acest dosar cuprinde: Planificarea misiunii: programul general de lucru; note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de catre altii (auditori interni, diversi specialisti); datele si duratele vizitelor, locurile de interventie; compunerea echipei; data pentru emiterea raportului; buget de timp si realizarea lui; BILET 24; 54; 84; 114 Dosarul permanent: continut, rol, structura. Unele informatii si documente primite sau analizate n cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate n fiecare an. Clasarea lor ntr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi. Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii n fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de cunoastere a ntreprinderii. Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt: fisa de prezentare

scurt istoric al ntreprinderii organigrame persoanele care angajeaza ntreprinderea situatiile financiare ale ultimelor exercitii note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc. note asupra statutului procese verbale ale CA si AG lista actionarilor sau asociatilor structura grupului contracte, asigurari Dosarul permanent se organizeaza n sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportnd un sumar al continutului. Tinerea la zi se efectueaza pe sumar, indicnd data introducerii documentului. Dosarul permanent se subdivide n 7 sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza: PA ( Sectiunea A) intitulata Generalitati cuprinde documente precum: fisa de prezentare a clientului, istoric, organizarea generala, documentatii despre client (brosuri, extrase din presa etc), fisa de acceptare si de mentinere a misiunii etc. PB ( Sectiunea B) intitulata Documente privind controlul intern care cuprinde: rapoarte asupra controlului intern (interne ale ntreprinderii, efectuate de alti experti si ntocmite de auditor), sinteze privind aprecierea (evaluarea) controlului intern etc. PC (Sectiunea C) intitulata Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente contine: situatiile financiare ale exercitiilor precedente, raportari intermediare, programele de control din exercitiile precedente, rapoartele de audit, rapoarte speciale si alte rapoarte privind exercitiile precedente PD (Sectiunea D) intitulata Analize permanente cuprinde diverse lucrari de analiza clasate pe elemente ale situatiilor financiare. PE (Sectiunea E) intitulat Fiscal si social contine declaratii fiscale si alte aspecte fiscale ale ntreprinderii, precum si aspecte sociale (contracte colective, contracte sociale) etc. PF(Sectiunea F) intitulat Juridicecontine documente referitoare la contracte principale, conventii, lista asociatilor, extrase din procese verbale ale AGA sau CA, extrase din actele constitutive ale ntreprinderii etc. PG(Sectiunea G) intitulat Intervenanti externi care contine documente referitoare la alti auditori ai ntreprinderii, avocatii ntreprinderii, expertul contabil care asigura asistenta contabila si fiscala a ntreprinderii etc. Pentru a-si indeplini rolul de informare dosarul permanent trebuie : tinut la zi; sa fie eliminate informatiile perimate; sa nu contina documentele voluminoase ale ntreprinderii (ci numai extrasele necesare). De fiecare data cnd se lucreaza asupra unor posturi din situatiile financiare sau n alte domenii auditorul poate: - corecta daca informatii privind subiectul respectiv se gasesc n dosarul permanent; - prevedea aducerea la zi a dosarului permanent.

BILET 25; 55; 85; 115 Continutul raportului de audit (normele IFAC) Raportul de audit trebuie sa contina:

- relatia contractuala de executare a misiunii de audit; - observatiile reiesite din diverse verificari; - informatiile a caror mentiune n raport este prevazuta expres de lege; - oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare,performantelor si situatiei financiare generale a ntreprinderii; - mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. Din raportul de audit trebuie sa rezulte n mod clar: - mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea ntreprinderii; - descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit; - situatiile care fac sa apara incertitudini; - natura si locul observatiilor n raport. Elementele de baza ale RA intr-o misiune de audit: (a) titlul; (b) destinatarul; (c) paragraful de deschidere sau introductiv (i) identificarea situatiilor financiare auditate; (ii) o declaratie privind responsabilitatea conducerii entitatii, precum si responsabilitatea auditorului. (d) Paragraful referitor la sfera angajamentului (n care se prezinta natura unui audit) (i) o referire la ISA sau la standardele ori practicile nationale de audit relevante; (ii) o prezentare a raportului de audit efectuat; (e) paragraful referitor la opinie, ce contine (i) O trimitere la cadrul general de raportare financiara utilizat pentru ntocmirea situatiilor financiare (inclusiv identificarea tarii de origine a cadrului de raportare financiare atunci cnd cadrul utilizat nu este reprezentat de Standardele Internationale de Contabilitate); si (ii) O exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare; (f) data raportului; (g) adresa auditorului; si (h) semnatura auditorului.

BILET 26; 56; 86; 116 Elementele de baza ale raportului de audit. Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina n mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinznd natura si ntinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, data, adresa si semnatura. 1. Titlul Raportul de audit trebuie sa aiba un titlu corespunzator. Poate fi adecvata utilizarea n titlu a termenului Auditor independent pentru a face o distinctie ntre raportul de audit si alte rapoarte ce ar putea fi elaborate de catre alte persoane, cum ar fi cele ntocmite de catre persoane din conducerea entitatii, Consiliul de Administratie, sau rapoarte ntocmite de catre alti auditori ce nu trebuie sa ndeplineasca aceleasi cerinte etice ca un auditor independent. 2. Cui se adreseaza - destinatarul Raportul de audit trebuie sa fie adresat n conformitate cu conditiile prevazute n angajament si n reglementarile legale.

n general, raportul este adresat fie actionarilor, fie consiliului de administratie al societatii comerciale pentru care se face auditul situatiilor financiare. n cazul unor audituri externe efectuate de institutia suprema de audit Curtea de Conturi a Romniei, raportul de audit se adreseaza Parlamentului, care a solicitat astfel de audituri. 3. Paragraful de deschidere sau introducere Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii care a fost auditata, inclusiv data si perioada acoperita de situatiile financiare. n cadrul raportului de audit trebuie sa fie inclusa o declaratie asupra faptului ca situatiile financiare revin n responsabilitatea conducerii entitatii, precum si o declaratie privind faptul ca responsabilitatea auditorului este de a exprima o opinie asupra situatiilor financiare pe baza auditului. Situatiile financiare constituie declaratii ale conducerii. ntocmirea unor astfel de situatii, impune din partea conducerii efectuarea estimarilor si rationamentelor contabile semnificative, precum si determinarea principiilor si metodelor contabile corespunzatoare utilizate n pregatirea situatiilor financiare. n contrast, responsabilitatea auditorului este de a acredita aceste situatii financiare, cu scopul de a exprima o opinie asupra lor. Exemplu: un model de ilustrare a acestor probleme ntr-un paragraf de deschidere (introductiv), este : am efectuat auditul bilantului anexat la pagina nr.____ al societatii DELTA la data de 31 decembrie 200x, precum si contul de profit si pierdere si situatia fluxurilor de numerar aferente pentru anul ncheiat. Aceste situatii financiare sunt responsabilitatea conducerii societatii. Responsabilitatea noastra consta n exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare pe baza auditului efectuat. 4. Paragraful referitor la aria de aplicabilitate - paragraful cuprinznd natura si ntinderea lucrarilor de audit n acesta se prezinta natura unui audit cu referire la standardele internationale de audit sau la standardele nationale de audit relevante, declarnd ca auditul a fost efectuat n conformitate cu standardele de audit. Aria de aplicabilitate a unui audit se refera la procedurile de audit considerate necesare pentru a atinge obiectivul auditat. Raportul trebuie sa includa o declaratie asupra faptului ca auditul a fost planificat si desfasurat pentru a se obtine o asigurare rezonabila asupra situatiilor financiare si ca acestea nu contin erori semnificative. n raportul de audit trebuie aratat ca auditul efectuat include: examinarea pe baza de teste a probelor pentru sustinerea sumelor din situatiile financiare si a altor informatii prezentate; evaluarea principiilor contabile folosite la ntocmirea situatiilor financiare; evaluarea estimarilor semnificative facute de catre conducere la ntocmirea situatiilor financiare; evaluarea prezentarii generale a situatiilor financiare si sa includa o declaratie a auditorului asupra faptului ca auditul confera o baza rezonabila pentru opinie. O exemplificare a acestei probleme referitoare la aria de aplicabilitate poate fi urmatoarea : Am efectuat acest audit n concordanta cu Standardele Internationale de Audit. Aceste standarde solicita planificarea si efectuarea auditului n vederea obtinerii unei asigurari rezonabile ca situatiile financiare nu contin erori semnificative. Un audit include examinarea, pe baza de teste, a probelor ce sustin sumele din situatiile financiare ti situatiile prezentate. Un audit include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre conducere, precum si evaluarea

prezentarii generale a situatiilor financiare. Consideram ca auditul nostru ofera o baza rezonabila pentru opinia noastra. 5. Paragraful referitor la opinie Raportul de audit trebuie sa contina n mod clar opinia auditorului asupra situatiilor financiare, respectiv daca ofera o imagine fidela sau daca prezinta n mod corect, sub toate aspectele semnificative, conform unui cadru general de raportare financiara si atunci cnd este cazul, conform cerintelor statutare. Termenii folositi pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: ofera o imagine fidela sau prezinta n mod concret, sub toate aspectele semnificative sunt echivalente. n ambele cazuri acesti termeni indica, printre altele, faptul ca auditorul are n vedere acele aspecte ce sunt semnificative n contextul situatiilor financiare. De asemenea, pentru a aviza cititorul asupra contextului n care este exprimata fidelitatea, opinia auditorului trebuie sa indice cadrul general n baza caruia au fost ntocmite situatiile financiare, utiliznd expresia cum ar fi: n concordanta cu (se indica Standardele Internationale de Contabilitate sau standardele nationale relevante). 6. Data raportului O conditie foarte importanta a raportului de audit, o reprezinta datarea acestuia la data cnd s-a ncheiat auditul. Prin aceasta este informat cititorul ca auditorul a analizat efectul asupra situatiilor financiare si asupra raportului privind evenimentele si tranzactiile cunoscute de auditor, si care s-au produs pna la acea data. Deoarece responsabilitatea auditorului este de a ntocmi rapoarte asupra situatiilor financiare intocmite si prezentate de catre conducere, auditorul nu trebuie sa dateze raportul nainte de data la care situatiile financiare sunt semnate sau aprobate de catre conducere. 7. Adresa auditorului este un element de mare importanta, n raport trebuie sa se mentioneze un anumit amplasament care, de regula, este orasul n care se afla biroul auditorului ce are responsabilitatea efectuarii auditului. 8. Semnatura auditorului Raportul de audit este semnat, de regula, n numele firmei de audit, deoarece firma este cea care si asuma responsabilitatea pentru audit. Raportul se semneaza de auditor, n numele firmei, pe fiecare pagina. n raportul auditorului se exprima o opinie fara rezerve, (necalificata) atunci cnd auditorul ajunge la concluzia ca situatiile financiare prezinta o imagine fidela (sau prezinta n mod concret sub toate aspectele semnificative), n concordanta cu cadrul general de raportare financiara stabilit. O opinie fara rezerve indica de asemenea n mod implicit, ca orice modificari ce apar n principiile contabile sau n metodele de aplicare a acestora, precum si efectele acestora, au fost determinate si prezentate corespunzator n situatiile financiare. BILET 27; 57; 87; 117 Modelul raportului de audit; opinie fara rezerve. Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina n mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinznd natura si ntinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, data, adresa si semnatura. Opinia necalificata/favorabila fara rezerve Acest tip de opinie este exprimat de auditor cnd s-a ajuns la concluzia ca:

a) situatiile financiare au fost ntocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile si ofera sub toate aspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii; b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat n conformitate cu prevederile si reglementarile legale n vigoare; c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect mentionate. BILET 28; 58; 88; 118 Modelul raportului de audit; opinie cu rezeve. Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina n mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinznd natura si ntinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, data, adresa si semnatura. Opinia calificata (cu rezerve) Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci cnd : auditorul are ndoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situatiilor financiare care sunt materiale (au importanta semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna ntelegere a situatiilor financiare, acestea exprima o opinie calificata sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprima n termeni care indica un rezultat nesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specificnd clar si precis elementele cu care auditorul nu este de acord sau pe care le considera ndoielnice si care l-au determinat sa exprime o opinie cu rezerve. BILET 29; 59; 89; 119 Modelul raportului de audit: imposibilitatea exprimarii unei opinii. Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina n mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinznd natura si ntinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, data, adresa si semnatura. Refuzul de a formula o opinie (imposibilitatea de a exprima o opinie) Auditul exprima acest tip de opinie atunci cnd se afla n imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare, deoarece exista inexactitati n situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului l mpiedica sa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve. Auditorul trage concluzia ca efectele potentiale care decurg din lipsa probelor sunt att de materiale (semnificative) nct situatiile financiare n ansamblul lor ar putea prezenta eronat pozitia financiara a entitatii auditate. n acest caz, auditorul renunta sa exprime o opinie. n raportul sau, acesta va specifica clar ca se afla n imposibilitatea de a exprima o opinie si va preciza clar toate elementele de incertitudine. Atunci cnd exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii auditorului ce necesita exprimarea unei opinii cu rezerve sau imposibilitatea exprimarii unei opinii, raportul de audit trebuie sa prezinte limitarea si sa indice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar putea fi determinate ca fiind necesare daca nu ar fi existat limitarea. Exemplificam mai jos situatii ce conduc la o opinie, alta dect aceea favorabila necalificata. Dezacordul cu conducerea Auditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi: acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora

sau adecvarea prezentarii informatiilor n situatiile financiare. n cazul n care aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie calificata (cu rezerve) sau o opinie contrara. Exemplu: conducerea refuza sa aplice unele principii si proceduri ale contabilitatii; conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din partea tertilor; conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i sunt necesare. Dezacordurile cu conducerea entitatii pot aparea din . constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor, creantelor,etc; stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori (greseli) n calcularea costurilor; ncalcarea principiului independentei exercitiului; erori n clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca clienti obisnuiti, etc. BILET 30; 60; 90; 120 Modelul raportului de audit : opinie defavorabila. Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina n mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinznd natura si ntinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, data, adresa si semnatura. Opinia contrara (defavorabila) Cnd auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l mpiedica sa formuleze o opinie cu rezerve, acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare. Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme cu standardele si reglementarile aplicabile, nu confera o imagine fidela si reala si va mentiona cu clarita