RELATIA TERAPEUTICA O psihoterapie ofera un spatiu de intalnire si regasire interioara, un spatiu de dialog verbal si nonverbal.

Este un spatiu liber, lipsit de prejudecati, in care toate problemele, ideile, emotiile clientului isi gasesc dreptul la exprimare, analiza si intelegere. In relatie cu terapeutul, clientul isi poate pune intrebarile potrivite, iar raspunsurile se pot transforma in solutii de viata eficiente. In psihoterapia copilului, relatia copil terapeut este decisiva in atingerea suucesului terapeutic. Pentru a fi eficienta, aceasta relatie trebuie s aiba urmatoarele calitati:
y

Rela ia copil terapeut sa fie exclusiva Pentru copil, relatia are o amprenta de exclusivitate daca va trai o relatie unica cu terapeutul, fara intruziuni neasteptate din partea altora (parinti, frati, colegi ai terapeutului, telefoane, solicitari externe etc.). Relatia copil terapeut sa fie siguraPsihoterapeutul creeaza un mediu permisiv, in care copilul sa se simta liber sa actioneze si sa invete sa-si stapaneasca sentimentele in siguranta. Este necesara, insa, o structurare a sesiunilor de terapie in sensul de a da informatii copilului despre durata, continutul si incheierea fiecarei intalniri, precum si fixarea unor limite comportamentale - de exemplu: copilul nu are voie sa se loveasc el insusi, sa il loveasca pe terapeut si sa distruga lucrurile din incapere. In acest fel, copilului ii este permis sa fie el insusi cu putina constrangere. Relatia copil terapeut sa fie autenticaAutenticitatea permite jocul natural, spontan, fara inhibitii, cenzuri sau anxietati, dar si momente de seriozitate, datorita gravitatii problemelor puse in discutie sau intensitatii momentelor implicate. In acest fel, copilul permite ca eul sau adevarat s fie expus, ceea ce conduce la un nivel mai profund de in elegere si incredere. Relatia copil terapeut sa fie confidentiala. La inceputul procesului terapeutic ii spunem copilului ca ceea ce ne spune el noua va fi confiden ial si ca aceasta informatie va fi dezvaluita parintilor sau altor persoane doar cu permisiunea sa. Prevenim copilul ca pot exista momente cand informatia trebuie trecuta mai departe si ii explicam ca, in asemenea momente vom discuta cu el si cum informatia va fi impartasita altora.

Este foarte important pentru copil sa aiba control asupra modului in care informatiile vor fi dezvaluite altora. Relatia copil terapeut sa fie non-intruziva Intrarea abrupta in universul copilului, prin intrebari numeroase si directe il pot speria sau deranja pe copil, determinandu-l sa se retraga in tacere sau sa se angajeze intr-un comportament distractiv. La fel, folosirea unor informatii obtinute fara consimtamantul sau stirea copilului il pot face pe acesta sa se simta amenintat, expus, vulnerabil sau nesigur. Fiecare copil se dezvaluie si evolueaza in propriul sau ritm si noi trebuie sa intelegem si sa acceptam acest lucru. sus

PARINTI SI COPII Meseria de parinte este una foarte importanta, daca nu chiar cea mai importanta din viata noastra si, totusi, putini dintre noi sunt instruiti pentru ea. Dragostea cu care ii inconjuram pe copii nu pare a fi totdeauna suficienta. Chiar daca multi dintre parinti par a sti de la nastere cum se cresc copiii, sunt momente cand propriile raspunsuri sau cele venite de la alti membri ai familiei sau de la cunostinte apropiate nu mai sunt de folos... Majoritatea problemelor privind educatia copilului pot fi rezolvate daca acordati atentie urmatoarelor principii fundamentale si actionati in conformitate cu ele: Incercati Ce sa intelegeti scop motivatia sau comportamentului negativ ce recompensa al copilului. urmareste?

Copiii sunt necooperanti nu in ciuda comportamentului dvs, ci din cauza a ceea ce faceti. Exista patru scopuri pentru care copilul face ceea ce face: y Atentia nelimitata. Exista copii care se simt importanti doar atunci cand sunt in centrul atentiei. Acest lucru poate fi consecinta faptului ca li s-a dat prea multa atentie la o varsta foarte frageda. Neputand trai fara aceasta atentie, modul cel mai sigur si mai direct de a o obtine este comportamentul negativ si necooperant. y Puterea. Ceea ce urmareste copilul dornic de putere este sa castige, nu conteaza ce anume. Se simte important atunci cand ignora ceea ce ii spune parintele sa faca si cand il determina pe acesta sa faca ceea ce vrea el. Daca se poarta la fel si dupa ce a fost corectat, daca parintele se simte frustat si furios in aceasta relatie, atunci copilul a preluat puterea. y Razbunarea. Poate fi urmarea unei lupte de putere in care parintii, ca sa castige, au folosit pedeapsa. y Pretinsa incompetenta. Copilul crede ca nu este mare lucru de capul lui, asa ca n-are rost sa se straduiasca. Pentru a evita sa mai incerce lucruri noi, trebuie sa-i convinga pe toti ca este incompetent. Lasati copilul sa suporte consecintele optiunilor lui.

Faptul ca aproape toate actiunile umane au o consecinta, reprezinta cel mai important atu pentru parinti. y Consecintele naturale. Este vorba de lucruri care se intampla in mod natural, atunci cand copiii fac ceva, fara nici un amestec din partea parintilor. De exemplu: Daca nu mananci dimineata, iti va fi foame toata ziua . y Consecintele logice. Atunci cand consecintele naturale sunt nepotrivite sau periculoase, parintii pot inventa consecinte logice, prin care copiii pot invata care sunt consecintele comportamenelor lor si ca trebuie sa suporte aceste consecinte. De exemplu: Daca faci galagie si scandal in magazin, ne intoarcem imediat acasa . Pentru ca aceste consecinte sa isi atinga scopul, este important: 1. sa fie puse in relatie directa cu comportamentul 2. sa fie oferite alternative 3. sa ii fie oferite copilului sanse de ameliorare 4. atitudinea dvs trebuie sa fie ferma, dar calma. Respect nu pedeapsa. In timp ce consecintele au legatura directa cu comportamentul copilului, pedeapsa este arbitrara. Din ea, copilul invata doar ca nu trebuie sa faca un anumit lucru, insa nu intelege de ce nu trebuie sa il faca. In acelasi timp, pedeapsa este descurajanta si lipsita de respect. Incurajati-va copilul si sustineti-i respectul de sine. Incurajarea ii face pe copii sa aiba sentimente pozitive fata de ei insisi, chiar si atunci cand au gresit. Descurajarea, insa, le da impresia ca, oricum ar proceda, niciodata nu va fi destul de bun. Atentie, insa, granita dintre incurajare si descurajare poate fi extrem de fina si de imperceptibila! (sursa: S. Shapiro, K. Skinulis Cum devenim parinti mai buni ) sus

STIMA DE SINE LA COPII Stima de sine reprezinta modul in care fiecare se vede pe sine si, mai ales, felul in care simte si apreciaza acest lucru. Modelul stimei de sine este insusit foarte devreme, in copilarie, atat prin ceea ce face un copil, dar mai ales prin felul in care raspund cei din jurul lui, in special parintii, la ceea ce face acesta. Din dorinta de a-si proteja copiii si de a-i feri de suferinte, unii parintii sunt hiperprotectori: Nu faci bine, lasa ca stiu eu mai bine sau Esti prea mic / mica, ai timp sa faci asta toata viata . Stima de sine se construieste pe increderea in fortele proprii adica pe capacitatea noastra de a face unele lucruri. Atunci cand un copil reuseste un anumit lucru dupa mai multe esecuri, el va invata importanta lectiei a perseverentei, prin care se construieste atitudinea eu pot face tot ceea ce imi propun . Daca, insa, renunta dupa un esec sau mai multe, acest lucru ar putea sa-i influenteze, in timp, stima de sine. O stima de sine sanatoasa se dezvolta prin echilibrul dintre sentimentul de a fi capabil de a face ceva si sentimentul de a fi iubit si apreciat. Un copil cu stima de sine crescuta se simte bine in grup si se bucura de interactiunea cu ceilalti. El isi cunoaste atat punctele tari, cat si pe cele slabe si le accepta. In fata unui lucru neasteptat, el va raspunde: nu stiu asta , nu inteleg acest lucru , dar va accepta provocarea. Un copil cu stima scazuta evita, in general, sa incerce lucruri noi, renunta usor si are o toleranta scazuta la frustrare. In fata unei provocari, el va spune: nu sunt in stare sa fac asta , nu pot . Gandeste despre sine in termeni de genul: nu voi putea niciodata sa fac asta , sunt un prost sau oricum nimanui nu-i pasa de mine . Cum putem interveni ca parinti: y Sa le oferim copiilor nostri un mediu familial sigur, in care sa se simta iubiti, acceptati si protejati. Copiii care traiesc in familii in care exista conflicte, violente sau abuzuri dezvolta, in timp, o stima de sine scazuta, devenind timizi si negativisti. y Sa fim atenti la modul in care reactionam la rezultatele obtinute de copil. De exemplu, sunt mandru / mandra de nota pe care ai luat-o si nu vezi ca poti, daca vrei (dar asa esti tu lenes / lenesa) . y Sa fim un exemplu pozitiv pentru copil. Un parinte care, la randul sau are o stima de sine scazuta va fi permanent exigent cu el insusi si neincrezator in posibilitatile de reusita ale copilului sau. In schimb, un parinte cu o stima de sine crescuta va fi mai tolerant si echilibrat in reactii, devenind astfel un exemplu

pentru copil. y Sa identificam si sa modificam convingerile exagerate ale copilului, in legatura cu perfectiunea, succesul si reusita. y Sa il laudam de cate ori avem ocazia. In fiecare lucru, chiar gresit, exista ceva bun pentru care copilul merita sa fie laudat. y Sa il incurajam sa nu se teama de experientele noi, din fiecare dintre acestea putand invata ceva nou. De asemenea, activitatile sau jocurile care incurajeaza cooperarea sunt de preferat celor care pun accentul pe competitie. In concluzie, sa nu uitam ca o stima de sine sanatoasa actioneaza ca o armura in fata provocarilor vietii. Ea se construieste in copilarie, dar isi pune amprenta asupra modului in vom reactiona ca adulti. O persoana cu o buna stima de sine este mai rezistenta la presiuni, mai greu de manipulat, mai optimista si dornica sa experimenteze ceea ii ofera mediul. In opozitie, o persoana cu stima de sine scazuta se va simti nesigura in fata provocarilor, reactionand cu anxietate, retragere si frustrare. sus

AGRESIVITATEA LA COPII Traim intr-o lume in care agresivitatea are un caracter tot mai pronuntat. Comportamentul agresiv este tot mai vizibil in jurul nostru, in mijloacele de transport in comun, in trafic, in mediul scolar, in familie, la serviciu. El a devenit, aproape, o obisnuinta in relatiile dintre oameni sau, chiar, un ingredient necesar reusitei in cariera sau in afaceri. La copii, comportamentul agresiv poate avea mai multe cauze si, de aceea, este importanta identificarea corecta a acestora: o schimbare importanta in familie: nasterea unui alt copil, divortul parintilor, un deces un mediu familial tensionat, caracterizat prin conflicte, neglijare sau abuz expunerea la filme, videoclipuri si jocuri cu continut violent un program aglomerat care suprasolicita copilul si il oboseste grupul de prieteni (anturajul). Comportamentul agresiv apare frecvent in copilaria timpurie (intre 1 si 3 ani) si este rezultatul incercarilor copilului de a cunoaste si de a lua in stapanire mediul inconjurator, chiar daca asta se soldeaza cu stricaciuni si mici dezastre: mazgalirea peretilor, dezasamblarea jucariilor, scoaterea hainelor din sifonier sau a cartilor din biblioteca. Mai pot aparea reactii negative in legatura cu somnul, hrana sau igiena corporala. Toate acestea sunt rezultatul incercarilor copilului de a-si afirma personalitatea si propriul punct de vedere, dar si o testare a limitelor impuse de adulti (cu alte cuvinte, cat de departe poate merge fara sa i se intample nimic). Agresivitatea poate fi o modalitate prin care copiii atrag atentia sau isi castiga o identitate proprie. Atunci cand li s-a dat o importanta prea mare de la o varsta frageda, cel mai usor si mai sigur mod de a obtine aceasta atentie nelimitata este agresivitatea sau comportamentul necooperant. Programele tv care contin scene de agresivitate, jocurile violente cresc frecventa gandurilor si a sentimentelor agresive, ducand la cresterea nivelului de activare fiziologica. Se reduce frecventa comportamentelor prosociale (de intrajutorare, solidaritate, altruism). Uneori, agresivitatea este motivata de frica si se amplifica in situatii neprevazute sau neasteptate. Acesti copii nu

se simt in siguranta, nu au incredere in cei din jurul lor, se simt amenintati si incearca sa depaseasca aceste sentimente infricosatoare pentru ei prin comportamente impulsive, de agresivitate sau chiar furie. Metodele educative bazate pe pedepse fizice si corporale intaresc agresivitatea copilului. Acelasi efect il au, insa, si amenintarile vagi si inconsecventa. Conflictele conjugale determina o crestere semnificativa a nivelului de stres in familie si pot conduce la aparitia la copii a unor accese de furie, agresivitate sau ostilitate. De cele mai multe ori, copiii agresivi traiesc in medii caracterizate printr-un status social si economic scazut, in care agresivitatea reprezinta un mod de viata. Copiii cu un comportament agresiv sunt, in general, respinsi de cei de aceeasi varsta cu ei, se integreaza cu dificultate in grupuri si au rezultate scolare scazute. De cele mai multe ori, ei isi gasesc sustinerea printre copii cu manifestari asemanatoare sau in grupuri in care agresivitatea este acceptata si valorizata, intrand, astfel, intr-un cerc vicios din care cu greu mai pot iesi. Comportamentul agresiv are in timp efecte negative si duce la deficiente in modalitatile de rezolvare a unor situatii conflictuale. Copilul agresiv devine un adolescent si apoi un adult agresiv, incapabil sa construiasca relatii durabile si sa se integreze in societate. Comportamentul agresiv al viitorului adult poate fi ameliorat sau anihilat daca parintii urmaresc cu atentie, de foarte devreme, comportamentul copiilor lor si le ofera alternative eficiente atat pentru consumarea energiei specifice, cat si pentru rezolvarea situatiilor frustrante. Agresivitatea nu trebuie inabusita, ci transformata in echilibru interior: Este important sa stabilim reguli clare de comportament, pe care copilul sa le cunoasca, impreuna cu consecintele incalcarii lor. Sa identificam cauzele agresivitatii si sa evitam motivele de criza. La copiii mici, atentia poate fi distrasa relativ usor, prin aratarea unei jucarii preferate, atragerea intr-un joc nou sau prin luare in brate si mangaierea lui. La copiii mai mari da rezultate bune interventia ferma, dar calma a adultului, impreuna cu oferirea unor alternative atragatoare (dar, atentie, sa nu reprezinte, de fapt, mituirea copilului!). Sa invatam si sa exersam impreuna cu copilul modalitati civilizate de obtinere a lucrurilor dorite. Sa laudam si sa incurajam jocurile de cooperare cu alti copii si toate situatiile in care copilul se comporta calm, politicos si generos. Sa evitam etichetarile, de genul copil rau , copil neascultator , copil nepoliticos . Este o greseala foarte

mare sa punem semnul egal intre personalitatea unui copil (adica, ceea ce este el) si comportamentul sau (cea ce face copilul). Consilierea psihologica si psihoterapia poate fi de un real folos, deoarece in cadrul acesteia parintii invata cum sa faciliteze copilului un comportament nou, mai putin agresiv, iar copilul este abordat ca si individualitate. Copilul invata, prin modalitati specifice varstei (mai ales prin terapia prin joc) sa isi transforme impulsurile agresive in actiuni controlate si sa inteleaga impactul negative pe care il are asupra celorlalti). sus

DEPRESIA Ce este depresia? Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unor stari de tristete si de pierdere a sperantei pentru o perioada lunga de timp. Este mai mult decat un simplu episod de tristete, o dispozitie proasta sau o scadere temporara a energiei si, de aceea are un impact semnificativ asupra bucuriei de a trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate, asupra relatiilor cu cei apropiati. Persoanele care sufera de depresie nu pot doar printr-un efort de vointa sa faca fata situatiei si sa se simta bine. Netratate, simptomele pot sa dureze saptamani, luni sau chiar ani si se poate ajunge chiar la episoade dramatice, de suicid. Cauzele depresiei Depresia este de obicei declansata de o combinatie intre predispozitia genetica, evenimente de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea unor medicamente. Acesti factori pot determina un dezechilibru al unor substante chimice din creier (neurotransmitatori), ducand, astfel, la aparitia depresiei. Situatiile si factorii care pot declansa un episod de depresie sunt: y un eveniment de viata stresant (despartirea, divortul, decesul unei persoane apropiate, pierderea locului de munca, somajul, pensionarea); y saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate; y un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie; y consumul de alcol sau droguri; y stresul si oboseala cronica; y nasterea recenta, menopauza; y afectiunile cronice (bolile cardiace, cancerul); y o afectiune severa, descoperita recent; y dezechilibre ale glandelor endocrine (tiroida, glandele suprarenale); y administrarea unor medicamente (narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei

simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit). Unele trasaturi psihologice pot creste vulnerabilitatea fata de depresie. Persoanele care au o parere proasta despre sine, o viziune pesimista asupra lumii au un risc mai mare de a dezvolta o depresie. Semnele depresiei: y Tristete, pesimism, lipsa de speranta, sentimente de zadarnicie; y Sentimente de vinovatie, de neajutorare, parere de sine proasta; y Pierderea placerii pentru activitati care inainte aduceau bucurie si placere; y Cresterea sau diminuarea nevoii de somn; y Pierderea sau crestere in greutate, datorita modificarilor in apetitul alimentar; y Scaderea energiei si dinamismului, oboseala si lentoare in vorbire si miscare; y Ganduri despre moarte, sinucidere si chiar tentative de suicid; y Sentimente de neliniste, neastampar, iritabilitate; y Dificultati de concentrare, memorare si in luarea deciziilor. Unele persoane cu depresie pot prezenta si simptome in plan fizic: dureri de cap, ameteli, disconfort gastric sau toracic, dureri articulare, constipatie sau diaree, perturbari menstruale, scaderea performantelor sexuale. Consultul de specialitate Simptomele depresiei sunt, adesea, subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca aceste simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii. Este foarte importanta recunoasterea din timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectiva sa poata primi un tratament corespunzator cat mai devreme posibil. Persoanele in varsta care prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil. Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau de uitare. De asemenea, depresia reprezinta un factor de risc semnificativ de deces la persoanele varstnice care au afectiuni cardiace. La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite fata de cele aparute la adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificila.

Pentru a diagnostica o depresie, un specialist utilizeaza datele prezentate de persoana in timpul consultatiei, observatiile clinice, precum si datele obtinute de la familie. Testele psihometrice speciale pot fi de asemenea utilizate. Colaborarea cat mai buna face ca diagnosticul sa fie mai rapid si starea de rau poate fi tratata mai repede. Este foarte important ca depresia sa fie privita ca orice alta boala, care se poate trata, dar se si poate agrava, daca este ignorata sau netratata. Cum se trateaza? Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente (antidepresive), psihoterapie sau o combinare a celor doua modalitati de tratament. Psihoterapia poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include atat medicamente antidepresive cat si psihoterapie. Recomandarile specialistilor sunt pentru evitarea unui tratament medicamentos (care creeaza dependent) pentru formele relativ usoare ale bolii, si punerea accentului pe psihoterapie. Tratarea depresiei poate fi un proces lung si frustrant, deoarece rezultatele nu se vad imediat. Optimismul este un efort prea mare pentru cei care sufera de depresie, iar rabdarea un pret prea mare. De aceea, succesul rezida in pasii mici, in gasirea unor motivatii personale si a unor scopuri realizabile, care difera de la persoana la persoana. Cum pot ajuta prietenii si familia? y Cel mai important lucru este sa ajute persoana sa ajunga la un psihiatru, pentru ca astfel va beneficia de un diagnostic si un tratament adecvat. y Pacientii pot fi ajutati si sustinuti sa nu intrerupa medicatia inainte de disparitia simptomelor (acest lucru se intampla uneori dupa cateva saptamani). y Un aspect important este suportul emotional. Acesta consta in intelegerea, rabdarea si caldura cu care este inconjurata persoana de catre cei apropiati. y Nu trebuie ignorate sau minimalizate gandurile de sinucidere, dimpotriva, medicul psihiatru va fi informat imediat.

Pacientul trebuie incurajat sa iasa din casa si sa isi reia activitatile care ii faceau placere: hobby-urile, sportul, muzica, cinematograful, teatrul etc. y Persoanele cu depresie au nevoie de schimbari si companie, dar aparitia de prea multe schimbari pot intari sentimentul de esec, de ratare. y Pacientul depresiv nu trebuie acuzat de faptul ca doar pretinde ca este bolnav din lene, si nu trebuie sa ne asteptam sa-si revina fara ajutor. Cum ne putem ajuta singuri? Afectiunile depresive ne fac sa ne simtim epuizati, inutili, lipsiti de ajutor si de speranta. Astfel de ganduri si sentimente determina tendinta de retragere fata de alti oameni, de evitare. Este important ca persoana sa fie constienta ca astfel de ganduri negative fac parte din depresie si ca ele dispar cand tratamentul incepe sa-si faca efectul. In aceasta perioada se recomanda sa se evite asumarea de prea multe resonsabilitati sau a unor decizii importante (schimbarea locului de munca, casatoria sau despartirea). De asemenea, se recomanda compania altor persoane si activitatile care stimuleaza buna dispozitie (plimbari, cinema, teatru, activitati religioase etc). Frica este inamicul numarul unu al depresivilor: frica de marginalizare si categorisire de catre cei din jur; frica de tratamentul medicamentos si terapia cu un psiholog; frica de a nu suporta consecinte negative in cariera si in viata personala. Pentru toate aceste persoane exista pagini specializate pe internet, forumuri si bloguri ale unor persoane care sufera de depresie. Din toate aceste surse se pot informa si lua cea mai potrivita decizie. Cel ce sufera de depresie are cele mai multe sanse de vindecare contactand un specialist
y

sus

ANXIETATEA In literatura de specialitate, anxietatea este inteleasa ca fiind o teama fara obiect . Cu alte cuvinte, ea functioneaza ca un sistem de alarma de fiecare data cand o persoana simte o amenintare sau un pericol. Fiecare dintre noi a simtit anxietatea in diferite momente ale vietii sale: greutate in stomac inaintea unui interviu important, tensiune resimtita inaintea unui examen, inima care bate mai repede si mainile ce transpira in momentul primei intalniri. Anxietatea are rolul de a ne pregati pentru actiune. Ne ajuta sa facem fata unei confruntari sau unei situatii noi, percepute ca o amenintare. Astfel, invatam temeinic pentru un examen sau pregatim cu seriozitate o prezentare sau un discurs. In general, ne ajuta sa ne adaptam. Acest fel de anxietate se numeste anxietate de moment, si este o reactie la o anumita situatie. Este o reactie normala sa te simti anxios cand situatia este amenintatoare si relaxat cand circumstantele sunt diferite. Exista persoane care au tendinta sa se simta anxioase fara un motiv evident, indiferent de situatie. Este vorba de anxietatea ca trasatura de personalitate. Persoana resimte, permanent, neliniste si teama, manifestate in trei planuri: y corporal: senzatie de nod in gat, dificultati la inghitire, senzatie de gol sau greutate in stomac, transpiratie, tremuraturi ale mainilor si picioarelor, tensiune musculara, respiratie sacadata, ameteala, dureri de cap; y psihologic: teama, neliniste, incordare, iritare, asteptari negative, evaluari pesimiste; y comportamental: evitarea situatiilor care provoaca teama, comportamente de reasigurare Care sunt formele de manifestare? persoana se simte permanent inconfortabil, mai ales in prezenta altor persoane y Anxietatea generalizata sau in situatii noi, isi face tot timpul griji pentru diversele aspect ale vietii sale: sanatate, bani, diferitele responsabilitati din familie sau de la serviciu. Exista o permanenta stare de neliniste, incordare fara motiv, imposibilitatea de a se relaxa chiar si atunci cand totul este in regula. Apar simptome de insomnie, iritabilitate, neliniste, dificultati de concentrare, oboseala permanenta si, cu timpul, viata persoanei este puternic afectata pe toate planurile: personal, social si profesional. y Atacul de panica - este un acces brusc de teama intensa, insotit de simptome fizice (palpitatii, transpiratie,

dificultati de respiratie, greata, ameteli, frisoane sau valuri de caldura) si cognitive (frica de a nu-si pierde controlul, senzatia de moarte iminenta). In mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat de situatii stresante sau poate aparea pe nesteptate. y Fobia sociala este teama de situatiile sociale in care persoana intra in contact cu persoane necunoscute, in care poate fi privita de altii si simte ca va fi pusa in situatii jenante si se va face de rusine. Persoana evita astfel de situatii, desi isi constientizeaza teama ca irationala. y Fobia specifica este o frica puternica, persistenta si recunoscuta de catre persoana in cauza ca fiind irationala si excesiva, fata de anumite obiecte sau situatii: de animale, de inaltime, de spatii inalte, de spatii inchise, de spatii largi etc. Cel mai adesea, situatiile care provoaca teama sunt evitate sau suportate cu greu, ceea ce afecteaza semnificativ viata persoanei. y Tulburarea obsesiv compulsiva - este caracterizata prin ganduri obsesive, comportamente repetitive si diferite grade de anxietate si depresie. Persoana in cauza este asaltata de imagini si ganduri staruitoare, nedorite sau de necesitatea presanta de a se angaja in indeplinirea anumitor ritualuri. y Tulburarea de stres post-traumatic apare in urma unui eveniment socant, traumatizant din viata unei persoane: accident, viol, moarte unei persoane dragi. O persoana este diagnosticata ca suferind de tulburare de stres post traumatic atunci cand simptomele se mentin cel putin o luna dupa producerea evenimentului traumatizant. Cum ne afecteaza viata? Sub orice forma s-ar manifesta ea, anxietatea ne afecteaza modul in care relationam cu ceilalti, evolutia in plan socio-profesional, capacitatea de a ne bucura de propriile noastre realizari. De asemenea, ea ne afecteaza si sanatatea, ducand, in timp, la aparitia unor afectiuni psihosomatice (cardiovasculare, digestive, endocrine hipertensiune arteriala, ulcer gastro-intestinal, obezitate, astm bronsic etc). Ce putem face? Cu totii avem momente in care ne simtim anxiosi, nervosi si tensionati, cand suntem supusi unor situatii stresante sau dificile. Putem face modificari in stilul nostru obisnuit de viata si apela la modalitati de relaxare simple si la indemana tuturor. y Sa petrecem timpul liber in natura, alaturi de cei dragi

Sa facem regulat sport y Sa dormim suficient y Sa mancam rational si sanatos y Sa gandim pozitiv Atunci cand anxietatea resimtita este intensa si de lunga durata si, mai ales, cand constientizam ca face parte din modul nostru de viata, medicul de familie si un specialist in sanatate mentala ne pot ajuta sa delimitam simptomele si sa stabilim un plan de tratament: medicatie sau psihoterapie sau ambele.
y

In general, psihoterapia se combina cu medicatia, atunci cand simptomele sunt foarte intense si suparatoare, impiedicand persoana in cauza sa aiba o viata normala. In psihoterapie, clientul invata sa reduca anxietatea prin exercitii de respiratie si de relaxare si sa actioneze asupra convingerilor irationale care stau la originea tulburarilor de anxietate. Restructurarea convingerilor, insotita de detensionarea corporala si psihica, conduce la descoperirea unui potential nefolosit, ce cele mai multe ori neconstientizat. Din acel moment, prioritatile noastre obisnuite vor fi antrenate intr-un proces de schimbare natural, evolutiv. sus

ANXIETATEA GENERALIZATA Ce este anxietatea generalizata? Este mult mai mult decat anxietatea normala pe care oamenii o traiesc in fiecare zi. Este o ingrijorare si o tensiune exagerata, chiar daca nimic nu pare sa o provoace. Persoana are dificultati in a-si controla anxietatea, care este insotita de: y simptome psihice: neliniste, incordare, iritabilitate, neputinta de a se relaxa, dificultati de concentrare; y simptome somatice: uscaciunea gurii, dificultati la inghitire, nod in gat, palpitatii, vedere incetosata, ameteli, dureri de cap, tensiune musculara. Cum se manifesta? Persoanele cu aceasta tulburare par incapabile sa se relaxeze, anticipeaza mereu dezastrul, se ingrijoreaza frecvent in legatura cu sanatatea, banii, familia sau locul de munca. Uneori sursa ingrijorarii este greu de delimitat. Pur si simplu gandul de a parcuge ziua le provoaca anxietate. Multe persoane cu tulburare de anxietate generalizata devin agitate mai repede decat alte persoane. Tind sa se simta obosite, au probleme sa se concentreze, sau cateodata sufera de depresie. Cum ne influenteaza viata? Anxietatea generalizata face ca persoana afectata sa fie vulnerabila la toate situatiile de viata noi, neobisnuite sau neasteptate, ceea ce duce la stres si risc de depresie. Ea influenteaza modul in care este traita viata, relatiile cu ceilalti si evolutia in plan social si profesional. Atunci cand este severa, anxietatea generalizata poate impiedica persoana sa-si duca la bun sfarsit chiar si cele mai simple indatoriri zilnice. In timp, anxietatea generalizata afecteaza sanatatea, ducand la aparitia unor afectiuni psiho-somatice (cardiovasculare - hipertensiune arteriala sau variatii ale tensiunii arteriale; boli reumatismale; alergii; astm

bronsic; ulcer gastric) Cum se Un tratament eficient include medicatie, nu intotdeauna necesara, si psihoterapie. trateaza?

Medicatia include antidepresive si anxiolitice si poate fi recomandata doar de catre medicul psihiatru, in cazurile in care simptomele sunt foarte intense si suparatoare. In psihoterapie persoana invata managementul anxietatii si tehnici de relaxare. De asemenea, invata sa identifice si sa schimbe schemele de gandire, credintele si comportamentele care declanseaza anxietatea. sus

ATACUL DE PANICA Ce este? Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, cu o durata de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor. Cum se produce? Sistemul nostru nervos are modalitati specifice care ne pregatesc pentru a face fata unor situatii amenintatoare sau periculoase. Atacul de panica survine atunci cand reactia este exagerata sau cand nu este necesara. In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente ingrijoratoare. Cum se manifesta? In cursul atacului de panica, frica si disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute : y Senzatie de sufocare y Senzatia ca nu are aer, ca nu poate respira y Palpitatii si batai puternice si rapide ale inimii (tahicardie) y Disconfort sau durere toracica y Greata sau dureri abdominale y Transpiratii y Ameteli, lesin, nesiguranta y Detasare de sine sau sentimente de irealitate y Valuri de caldura sau senzatie de frig y Amorteli sau furnicaturi y Tremor sau frison y Teama de moarte

Teama de a innebuni sau de a face un lucru necontrolat. Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine. Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesivcompulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice. Diagnosticul de tulburare de panica poate fi stabilit de catre psihiatru sau de psihologul clinician daca au existat mai mult de patru atacuri de panica in patru saptamani sau daca un atac de panica a fost urmat, timp de patru saptamani, de teama persistenta de un alt atac.
y

Cum ne influenteaza viata? Persoanele cu tulburare de panica ajung sa evite situatiile care tind sa induca atacurile. De exemplu, o persoana care a avut un atac de panica in timp ce conducea masina peste un pod, poate ajunge sa evite toate podurile. Evitarile pot conduce la izolare si afecteaza negativ calitatea vietii, la cresterea riscului de depresie, abuz de substante si chiar suicid. Cei care sufera de atacuri de panica in mod regulat, au un risc crescut pentru a dezvolta agorafobie, ceea cee inseamna incapacitatea de a se misca dincolo de limitele confortabile (de exemplu, propria casa) din cauza anxietatii crescute. In ce consta tratamentul? Persoanele care au atacuri de panica au diferite optiuni de tratament. In cele mai multe cazuri, tratamentul eficient consta intr-o combinatie de psihoterapie si medicatie. Psihoterapia poate ajuta la invatarea de noi modalitati de a face fata atacurilor de panica atunci cand acestea au loc. Persoanele invata sa recunoasca semnele unui atac de panica iminent si cum sa foloseasca tehnicile de respiratie si relaxare pentru a reduce simptomele. Invata sa se teama mai putin, ceea ce duce la diminuarea simptomelor si, in consecinta, la o interpretare si mai putin amenintatoare a situatiei. Pot invata cum sa schimbe felul in care gandesc despre atacurile de panica, intr-un mod mai realist, si sa inteleaga ca aceste atacuri sunt inofensive din punct de vedere medical. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antidepresive si anxiolitice si trebuie urmat intocmai dupa indicatiile medicului psihiatru. Un tratament bazat doar pe medicatie nu este eficient, dimpotriva, poate crea dependenta, marind o data n plus starea de dependenta a persoanei.

sus

FOBIILE Ce sunt fobiile? Fobia este frica exagerata si persistenta de un obiect sau situatie care, in mod obisnuit, sunt nepericuloase. Acesta teama determina tendinta de a evita situatiile respective, desi persoana realizeaza caracterul irational al fricii sale. Fobiile se intalnesc sub mai multe forme: y Fobia sociala teama intensa de situatii sociale in care persoana intra in contact cu alte persoane necunoscute sau nefamiliare, in care poate fi privita de altii si simte ca va fi pusa in situatii jenante si se va face de rusine. y Fobia specifica - frica marcata si persistenta, in prezenta (sau la anticiparea) unui obiect sau a unei situatii (ex. animale, insecte, inaltime, zbor, mersul la stomatolog, injectie, vederea sangelui, spatii stramte etc.). y Agorafobia - teama persoanei de a se afla in spatii aglomerate (magazine, piete, cinematografe, etc), de a calatori cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa. Cum ne afecteaza viata? In cazul fobiei specifice, expunerea la stimulul fobic provoaca o reactie anxioasa imediata care poate atinge cotele unui atac de panica. Persoana recunoaste ca frica sa are o baza irationala, cu toate acestea resimte o mare anxietate inainte de confruntarea cu o situatie de care se teme si poate ajunge sa faca orice ca sa o evite. Chiar daca reuseste sa se confrunte cu obiectul fobiei sale, se simte foarte anxioasa inainte de confruntare si extrem de tensionata pe parcurs. Dupa aceea, trairile neplacute pot persista daca se preocupa de cum ar putea fi judecata de catre ceilalti. Persoanele care sufera de fobie sociala au tendinta de a-si exagera propriile greseli si de a crede despre ceilalti ca sunt foarte abili in public, in timp ce ei se simt foarte stangaci. Se pot teme de prezenta unor persoane necunoscute. Sau se simt anxioase cand trebuie sa se adreseze sefului sau unei autoritati. Cea mai cunoscuta fobie sociala este teama de a vorbi in public. Uneori fobia sociala implica si teama generala de situatii sociale cum sunt petrecerile sau alte intalniri publice. Cu toate ca deseori aceasta tulburare este considerata sinonima cu timiditatea, cele doua sunt foarte diferite.

Persoanele timide se pot simti foarte stanjenite in prezenta altora, insa nu resimt anxietate extrema la anticiparea confruntarii cu o situatie sociala si nu evita cu obstinatie circumstantele care ii fac mai constienti de sine. Dimpotriva, cei cu fobie sociala nu sunt in mod obligatoriu si timizi. Acestia se pot simti in general in largul lor alaturi de ceilalti, insa un anumit tip de imprejurare le poate provoca anxietate intensa. Fobia sociala perturba desfasurarea normala a vietii, afectand cariera si relatiile sociale. De exemplu, un angajat poate refuza o promovare din cauza ca nu poate sustine prezentari publice. Teama majora de un eveniment social poate debuta cu cateva saptamani inainte si simptomele ajung sa fie destul de dizabilitante. Atacurile de panica sunt o caracteristica comuna a agorafobiei. Atacul de panica este un atac neasteptat de teama intensa si anxietate. Deoarece atacul de panica poate fi imprevizibil, pacientii se tem ca acesta sa nu apara cand se afla intr-un spatiu public. Astfel persoana poate incepe sa evite orice situatie in care ar putea apare un atac de panica. In cazurile extreme, persoanele cu agorafobie pot deveni incapabile sa paraseasca locuinta daca nu sunt insotite de persoane de incredere. Ce se poate face? Daca obiectul fobiei este usor de evitat, persoanele afectate de fobie specifica pot sa nu resimta nevoia de a urma un tratament. Atunci cand, insa, fobiile perturba viata unei persoane, psihoterapia poate fi foarte utila. In cazul a aproximativ 80% din cei afectati de fobie sociala simptomele sunt inlaturate cu ajutorul tratamentului care consta in psihoterapie sau medicatie sau o combinare a lor. Fara tratament, agorafobia poate dura mai multi ani si se agraveaza in timp. Multi dintre pacientii cu agorafobie pot avea si alte fobii. Agorafobia se trateaza medicamentos si psihoterapeutic. In general, administrarea medicatiei este recomandata doar de catre medicul psihiatru, pentru o perioada scurta de timp. Renuntarea la medicatie se face treptat, pentru a nu exista riscul reaparitiei simptomelor de anxietate, intr-o forma mult mai grava. Prin psihoterapie, clientul invata managementul anxietatii prin exercitii de respiratie si de relaxare si cum sa actioneze asupra convingerilor irationale care stau la originea tulburarilor sale. Invata sa se teama mai putin, ceea ce duce la diminuarea simptomelor si, in consecinta, la o interpretare si mai putin amenintatoare a situatiei.

Daca la inceput totul se desfasoara cu efort constient, dupa un timp de exersare se formeaza un nou automatism prin care care reactioneaza mult mai adecvat fata de situatiile care inainte ii produceau anxietatea, fobia sau atacul de panica. sus

ATENTIA, PRIETEN SAU DUSMAN Cum ar fi sa privim la televizor, o zi intreaga, aceeasi emisiune, reluata mereu si mereu? Suna infricosator! Insa atunci cand suntem suparati pe ceva sau cineva, avem aceeasi imagine in minte ore intregi. Este ca si cum pe ecranul interior al mintii noastre derulam, mereu, acelasi film, cu foarte mici variatii. Rezultatul este la fel de infricosator! Zi de zi, ne concentram atentia mai mult pe aspecte negative: certuri, discutii in contradictoriu, mici nemultumiri care contribuie, treptat, la construirea unei stari de spirit negative. Atentia folosita intr-un mod negativ atrage dupa sine rezultate negative si, prin urmare, ne poate determina sa deprindem obiceiuri negative: criticism, pesimism, atitudini fataliste sau sarcastice. Intram, astfel, intr-un cerc vicios din care cu greu putem iesi. Modul in care ne gestionam propria noastra atentie ne poate aduce succese sau prejudicii. O incercare de definire a atentiei ar suna astfel: atentia este un proces psihic de concentrare si orientare selectiva a energiei nervoase asupra unor obiecte, fenomene, cu scopul de a creste eficienta activitatii psihice. Iata cateva dintre calitatile de baza ale atentiei: 1. Este stabila, permite mentinerea unui timp mai lung a orientarii si concentrarii psihonervoase asupra unui fapt sau a unei activitati. 2. Este limitata, ne putem fixa, simultan, pe 5 7 elemente. 3. Concentrarea atentiei ne permite mobilizarea eforturilor si intereselor noastre intr-o anumita directie . 4. Este distributiva, ne permite sa realizam, in acelasi timp, mai multe activitati. 5. Este flexibila sau mobila, adica o persoana isi poate muta atentia de la un obiect la altul, intr-un interval scurt de timp. De aici, desprindem urmatoarele concluzii: y Avem o capacitate limitata a atentiei pe care o putem irosi sau, dimpotriva, folosi intr-un mod constructiv. y Atentia noastra este captata la maximum de lucrurile pe care le alegem noi insine sa le dam atentie. Atunci cand dam atentie unor aspecte pozitive, se genereaza o stare de productivitate si randament sporit. Cand, dimpotriva, ne concentram atentia asupra unor aspecte negative, se genereaza o

stare de spririt negativa, iar randamentul si productivitatea scad vizibil. y Cu cat acordam mai multa atentie unui anumit aspect, cu atat ne simtim mai atrasi de acesta. Putem reusi sau nu in ceea ce ne propunem. Atentia folosita intr-un mod preponderent pozitiv sau negativ, atrage dupa sine rezultate de acelasi fel si contribuie la formarea unor atitudini pozitive sau negative. y Atentia ne poate face sa avem incredere in propria noastra persoana, prin rolul important pe care il are in construirea unei stari de spirit pozitive. Daca intelegem modul in care functioneaza atentia si care sunt elementele ei de baza, putem folosi toate acestea intr-un mod constructiv: y Sa ne investim atentia in lucruri pozitive, care ne incarca cu energie pozitiva. Rezultatele actiunilor noastre vor fi de exceptie! y Sa invatam sa oprim alunecarea atentiei. Gandurile negre sunt semnale importante ca atentia noastra nu este folosita eficient. Sa constientizam acest lucru sis a ne intoarcem la activitatea noastra de baza. y Sa ne dezvoltam gandirea pozitiva. Gandurile pozitive sunt arme puternice, care trebuie create, insa. In bagajul fiecaruia dintre noi sunt, din pacate, mai multe ganduri negative decat pozitive: nu voi reusi sau n-am nici o sansa . y Sa ne urmarim propriul comportament. Este interesant de vazut modul in care ne distribuim atentia in fiecare zi. Deseori ne lasam atentia atrasa de lucruri aparent fara importanta, dar care sunt negative in esenta. y Sa umplem blank-urile . Acestea sunt momentele in care trecem de la o activitate la alta, in care nu facem nimic. Gandurile negre se pot strecura si capta atentia cu usurinta. Este bine sa observam acest lucru si sa orientam constient atentia asupra unor ganduri sau aspecte pozitive. Prin psihoterapie si consiliere, oamenii invata, mai intai, sa se observe pe ei insisi si sa identifice in propriul lor comportament acele aspecte cu efecte negative. Urmeaza, apoi, etapa schimbarii, cand vechile comportamente sunt inlocuite, treptat, cu comportamente noi, mai eficiente. Ultima etapa este cea a consolidarii noilor atitudini si comportamente. Acum, atentia are un rol important in sesizarea momentelor cand vechile comportamente reapar, dar si a identificarii starii de spirit actuale si a efectelor ei asupra randamentului general. sus