CAPITOLUL 1 - Notiuni fundamentale privind metodele

de calcul ale SSN. Teoreme de reciprocitate

1.1 Introducere

Structura static nedeterminata este o structura care are un numar mai mare de legaturi decat
numarul minim necesar asigurarii invariabilitatii geometrice si fixarii fata de teren.
Cele mai multe structuri sunt de tip static nedeterminat! O structura static nedeterminata
are eforturi si deplasari mai mici decat o structura static determinata.
Calculul structurilor static nedeterminate se face utilizand atat ecuatia de echilibru static
(ca la SSD), cat si conditia de continuitate a deformatei acesteia. Cele doua conditii
caracterizeaza echilibrul unei structuri in pozitia deformata.
Pentru a putea face analiza unui SSN trebuie definiti parametrii independenti care definesc
starea de echilibru elastic a structurii.
Acesti parametrii independenti pot fi fortele din legaturile suplimentare ale structurii sau
deplasarile posibile ale nodurilor acestora.
Metoda care utilizeaza ca necunoscute fortele de legatura suplimentare se numeste metoda
fortelor sau metoda eforturilor.
Numarul necunoscutelor reprezinta gradul de nedeterminare statica a structurii. Ecuatiile
de conditie arata faptul ca deplasarile pe directiile fortelor de legatura suplimentare sunt nule.
Metoda care utilizeaza ca necunoscute deplasarile nodurilor se numeste metoda
deplasarilor.
Numarul necunoscutelor reprezinta gradul de nedeterminare geometrica a structurii.
Ecuatiile de conditie arata faptul ca pe directiile deplasarilor nodurilor fortele de legatura sunt
nule.

1.2 Teoreme de reciprocitate

1.2.1. Teorema reciprocitatii lucrurilor mecanice (teorema Betti)

Se considera o grinda incarcata cu doua forte, P 1 si P 2 . Sub actiunea fortelor, grinda se

deformeaza ca in figura urmatoare (fig. a).

1
 Grinda se considera ca fiind incarcata doar cu forta P 1 (fig. b), apoi incarcata doar cu
forta P 2 (fig. c).

1. Grinda incarcata cu forta P 1

Grinda se va deforma ca in figura b. Lucrul mecanic a fortei P 1 este:

1
𝐿11 = 𝑃1 ∆11
2

1
Observatia 1: Coeficientul 2
apare deoarece forta si deplasarea cresc de la 0 la valoarea
finala.
Se aplica si forta P 2 , grinda deformandu- se in continuare pana in pozitia finala (fig. a),
lucrul mecanic produs de forta P 2 fiind:
1
𝐿12 + 𝐿22 = 𝑃1 ∆11 + 𝑃2 ∆22
2
1
Observatia 2: Coeficientul 2 apare doar la termenul unde este P 2 (explicatia la obs. 1), la
primul termen nemaiaparand deoarece forta P 1 este deja aplicata atunci cand s-a aplicat P 2 .

Lucrul mecanic al ambelor forte este:

2
 1 1
𝐿1 = 𝐿11 + 𝐿12 + 𝐿22 = 𝑃1 ∆11 + 𝑃1 ∆12 + 𝑃2 ∆22
2 2

2. Grinda incarcata cu forta P 2

Se face acelasi rationament, dar se incepe incarcarea grinzii cu forta P 2 (fig.c).

Lucrul mecanic al fortei P 2 este:
1
𝐿22 = 𝑃2 ∆22
2
Se aplica apoi forta P 1 cand P 2 este deja aplicata. Lucrul mecanic al fortei P 1 va fi:
1
𝐿21 + 𝐿11 = 𝑃2 ∆21 + 𝑃1 ∆11
2
Se obtine pentru lucrul mecanic al ambelor forte:
1 1
𝐿2 = 𝐿22 + 𝐿21 + 𝐿11 = 𝑃2 ∆22 + 𝑃2 ∆21 + 𝑃1 ∆11
2 2
Pozitia finala deformata a grinzii este aceiasi in ambele cazuri de mai inainte, deci si cele
doua lucruri mecanice vor fi aceleasi.

⇒ L1 =L2 ⇒L11 +L12 +L22 =L22 +L 21 +L11 ⇒L12 =L21 ⇔P 1∆12= P 2∆21

Cele doua relatii anterioare reprezinta expresia matematica a teoremei reciprocitatii

lucrului mecanic (teorema Betti).
Enunt: Lucrul mecanic al sistemului de forte din starea 1 cu deplasarile din starea 2, este
egal cu lucrul mecanic al sistemului de forte din starea 2 cu deplasarile din starea 1.

1.2.2. Teorema reciprocitatii deplasarilor unitare (teorema Maxwell)

O deplasare unitara δ este deplasarea produsa de o forta unitara:

- δ 12 = deplasarea pe directia 1 produsa de o forta unitara ce actioneaza pe directia 2
- δ 21 = deplasarea pe directia 2 produsa de o forta unitara ce actioneaza pe directia 1
O deplasare oarecare se poate scrie in functie de deplasarea unitara:

∆12 = δ12 ∙ 𝑃2
�
∆21 = δ21 ∙ 𝑃1
∆ δ12 𝑃
⇒ ∆12 = ∙ 𝑃2
21 δ21 1
∆12 𝑃2
Dar 𝑃1 ∆12 = 𝑃2 ∆21 (din cap 1.2.1) ⇒ =
∆21 𝑃1

3
 𝑃 δ12 𝑃2
⇒ 𝑃2 = ∙ ⇒ δ12 = δ21
1 δ21 𝑃1
Relatia anterioara este expresia matematica a teoremei reciprocitatii deplasarilor unitare
(teorema Maxwell).

Enunt: Deplasarea produsa pe directia 1 de forta unitara ce are directia 2, este egala cu
deplasarea produsa pe directia 2 de o forta unitara ce are directia 1.
(Deplasarea unitara se mai numeste si flexibilitate).

1.2.3 Teorema reciprocitatii reactiunilor unitare

O reactiune unitara este acea reactiune ce apare intr-o legatura, atunci cand pe directia
altei legaturi are loc o deplasare unitara.
- r 12 = este reactiunea ce apare in legatura 1, produsa de deplasarea unitara pe directia
legaturii 2.
- r 21 = este reactiunea ce apare in legatura 2, produsa de deplasarea unitara pe directia
legaturii 1.

O grinda static nedeterminata (fig. a) se incarca cu deplasarea ∆1 pe directia reazemului

1, determinandu-se si aparand reactiunile R 11 si R 21 (fig. b).
Aceeasi grinda se incarca cu deplasarea ∆ 2 pe directia reazemului 2, deformandu-se si
R

aparand reactiunile R 12 si R 22 (fig. c).

Conform teoremei lui Betti, lucrurile mecanice sunt egale in cele doua situatii:
R 12∆ 1 = R 21∆ 2
R R

4
 Daca deplasarile se considera unitare ∆ 1 =∆ 2 = 1; se obtine r12 = r21 unde cu r 12, r 21 s-
R R

au notat reactiunile ce apar ca urmare a unei deplasari unitare.

Relatia anterioara reprezinta teorema reciprocitatii reactiunilor unitare.
Enunt: Reactiunea dintr-o legatura 1, rezultata ca urmare a unei deplasari unitare dupa
directia legaturii 2, este egala cu reactiunea din legatura 2 rezultata ca urmare a unei deplasari
unitare dupa directia legaturii 1.
Reactiunea unitara se mai numeste si rigiditate (notata cu k) ⇒ k 12 = k 21 .

5
 CAPITOLUL 2 - METODA FORTELOR

2.1. Principii generale

Structurile static nedeterminate nu pot fi rezolvate doar cu ajutorul ecuatiilor de echilibru

static, fiind necesara si indeplinirea conditiei de continuitate.

2.1.1. Gradul de nedeterminare statica

Gradul de nedeterminare statica reprezinta diferenta dintre numarul total al

necunoscutelor si numarul de ecuatii de echilibru static. Acest grad este egal cu numarul de
legaturi suplimentare pe care le are structura, fata de numarul minim necesar asigurarii
invariabilitatii geometrice.
Nedeterminarea statica poate fi data de un numar mai mare de legaturi intre bare
(nedeterminare interioara), de un numar mai mare de legaturi cu terenul (nedeterminare
exterioara), sau de un numar mai mare atat de legaturi intre bare cat si de legaturi cu terenul
(neterminare mixta).

Gradul de nedeterminare statica se poate stabili prin:

a) Relatia generala (metoda corpurilor) n s = l+r-3c >0 in care:
l = numarul legaturilor simple intre (corpuri) bare
r = numarul legaturilor simple cu terenul
c = numarul barelor (corpurilor)

6
 Exemplu:
n s = 2+6-3*2 = 2
l = 2 (o articulatie simpla) - legatura interioara
r = 6 (1+3+2); 1- reazem simplu, 3- incastrare, 2-
reazem fix
c = 2 bare
unde l=2(n-1), n fiind numarul de bare ce intra in nod

Observatie: Relatia anterioara se aplica doar pentru structuri cu contur interior deschis.
Pentru structuri cu interior inchis se utilizeaza metoda contururilor.

b) Metoda contururilor inchise

Un contur inchis este un contur format numai din bare sau din bare si teren, intre care
sunt numai incastrari.
Un contur inchis este de trei ori static nedeterminat.

ns = 3 ns = 3

O structura cu C contururi va fi de n s = 3C ori static nedeterminata.

Orice contur trebuie sa aduca cel putin o bara noua, care sa nu faca parte din alt contur.
Lipsa unei legaturi simple din contur micsoreaza cu o unitate gradul de nedeterminare
statica, deci o articulatie scade cu o unitate gradul de nedeterminare statica, iar un reazem simplu
scade cu doua unitati gradul de nedeterminare statica.
Se obtine relatia de calcul a gradului de nedeterminare statica:
n s = 3C-A-2S = 3C- L s
C = nr. conturilor inchise
A = nr. de articulatii simple
2S = nr. de reazeme simple
L s = nr. legaturilor simple, Ls =A+2S

7
Observatie: O articulatie simpla leaga 2 bare intre ele.

In cazul in care intr-un nod sunt mai multe bare, numarul articulatiilor simple este
A = (n-1)

A=1 A=2 A=3

Exemplu:
Cu relatia generala
n s = l+r-3c = 0+6-3x1 = 3
Cu metoda contururilor
n s = 3C-A-2S = 3x2-0-0 = 6

ns = 3C-A-2S = 3x4-(3+1)-0 = 12-4 = 8

A=3 A=1

ns = 3C-A-2S = 3x2-2-2x1=2

8
 2.1.2. Alegerea sistemului de baza

Necunoscutele in metoda fortelor sunt chiar fortele ce apar in legaturile suplimentare.

Pentru a le determina, se inlocuiesc legaturile suplimentare cu eforturile corespunzatoare (forta
sau moment), aceste eforturi fiind considerate actiuni exterioare.
Sistemul astfel obtinut se numeste sistem de baza, fiind un sistem static determinat.

Exemplu:

sistemul real
sau
X2
X1
X2
X1

ns = 3x1-1-0 = 2 ns = 3x1-1-2x1 = 0 ns=l+r-3c=0+3-3x1= 0

ns = l+r-3c = 0+5-3x1 = 2 l = 0 (nici o legatura simpla intre
bare, caci e una singura!)
r = 3 (o incastrare)
c = 1 (o bara)
Nu exista contur!

Alegerea sistemului de baza este determinata de legaturile care sunt considerate ca fiind
suplimentare.
Astfel, pentru o structura data, pot fi alese mai multe sisteme de baza, fiind importanta
alegerea judicioasa a unui sistem de baza cat mai avantajos, dar care sa ramana corect din punct
de vedere static.

9
 Exemplu:

ns = 3x2-2-2x0 = 4

ns = 3x2-6-2x0 = 0

ns = 3x2-4-2x1 = 0

ns = 3x2-4-2 = 0

Mecanism
SSN

2.1.3. Sistemul ecuatiilor de conditie

Sub actiunea fortelor date si a necunoscutelor, sistemul de baza trebuie sa se comporte

identic cu structura static nedeterminata.
Sistemul de baza trebuia sa fie in echilibru, iar pentru obtinerea solutiei corecte se
utilizeaza conditia de continuitate a deformatiei, care poate fi interpretata dupa cum urmeaza:
“Marimile si sensurile necunoscutelor trebuie sa rezulte in asa fel incat sistemul de baza
sa se deformeze identic cu structura reala static nedeterminata, distributia de eforturi fiind
aceeasi”.

10
 Aceasta conditie de continuitate se pune acolo unde exista diferente intre sistemul de
baza si structura reala.
Rezulta ca pe sistemul de baza deplasarile totale pe directiile necunoscutelor sunt egale
cu cele reale, adica zero!

a) Sistem o data static nedeterminat

Seconsidera cadrul urmator, o data static nedeterminat.

P2 P2
P1
P1

ns = 3x1-1-2x1 = 0 S.B

X1

Fig. a Fig. b
Structura reala Sistem de baza static determinat
o data static nedeterminata cu incarcari exterioare si necunoscuta X1

Sistemul de baza este ales ca in fig. b, cu incarcarile exterioare si necunoscuta X 1 .

Conditia de continuitate impune ca deplasarea punctului de aplicatie al fortei X 1 sa fie zero.
Se considera actiunea independenta a fortelor date (P 1 si P 2 ), apoi a necunoscutei X 1 ,
deplasarea totala obtinandu-se prin suprapunerea efectelor.

P2
P1

X1=1

∆1f δ11

11
 Deoarece X 1 este necunoscuta se considera o incarcare unitara a acesteia X 1 = 1, efectul
urmand a fi amplificat cu X 1 .
Deplasarea totala fiind nula, se obtine prin suprapunerea efectelor relatia:
δ 11 X 1 + Δ 1 f = 0
δ 11 = deplasarea dupa directia lui X 1 , atunci cand sistemul este incarcat cu X 1 = 1;
Δ 1f = deplasarea dupa directia lui X 1 , atunci cand sistemul este incarcat cu sistemul de
forte real.

b) Sistem de doua ori static nedeterminat

Se considera cadrul urmator, de doua ori static nedeterminat.

P2 P2
P1 P1

ns = 3x1-1= 2 ns = 3x1-1-2x1= 0

X2 X1

Fig. a Fig. b
Structura reala Sistemul de baza

Sistemul de baza (fig. b) trebuie sa se deformeze identic cu structura reala (fig. a), deci
deplasarile totale dupa directiile legaturilor suprimate trebuie sa fie nule:
Δ1 = 0
Δ2 = 0

P2
P1

δ22
δ21
∆2f
X2=1
X1=1

∆1f δ12
δ11

12
 Procedand analog cu cazul a (prin suprapunerea efectelor), se obtine un sistem de doua
ecuatii:
𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + ∆1𝑓 = 0
�
𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑋2 + ∆2𝑓 = 0
in care:
δ 11 = deplasarea dupa directia lui X 1 , atunci cand sistemul de baza este incarcat cu X 1
=1;
δ 22 = deplasarea dupa directia lui X 2 , atunci cand sistemul de baza este incarcat cu X 2
=1;
δ 12 = deplasarea dupa directia lui X 1 , atunci cand sistemul de baza este incarcat cu X 2
=1;
δ 21 = deplasarea dupa directia lui X 2 , atunci cand sistemul de baza este incarcat cu X 1
=1;
Δ 1f = deplasarea dupa directia lui X 1 , atunci cand sistemul de baza este incarcat cu
sarcinile exterioare;
Δ 2f = deplasarea dupa directia lui x 2 , atunci cand sistemul de baza este incarcat cu
sarcinile exterioare.

c) Sistem de n ori static nedeterminat

Pentru o structura de "n" ori static nedeterminata, sistemul de baza se obtine prin
suprimarea a "n" legaturi simple.
Conditia impusa sistemului de baza este ca deplasarile totale pe directiile necunoscutelor
sa fie nule (pe aceste directii sunt legaturi reale!).
Δ 1 = 0 ; Δ 2 = 0 ; …………..; Δ n = 0
Necunoscutele sunt X 1 , X 2 ,……,X n ce actioneaza pe sistemul de baza, deplasarile fiind
produse atat de aceste necunoscute X i , cat si de fortele exterioare ce solicita structura reala.
Prin analogie cu primele doua cazuri, se poate scrie un sistem de ecuatii liniare:

𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + ⋯ + 𝛿1𝑛 𝑥𝑋𝑛 + ∆1𝑓 = 0

⎧
⎪ 𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑥𝑋2 + ⋯ + 𝛿2𝑛 𝑋𝑛 + ∆2𝑓 = 0
.
⎨ .
⎪ .
⎩𝛿𝑛1 𝑋1 + 𝛿𝑛2 𝑋2 + ⋯ + 𝛿𝑛𝑛 𝑋𝑥𝑛 + ∆𝑛𝑓 = 0

in care:

13
 Δ if = deplasarea dupa directia lui X 1 , atunci cand sistemul de baza este incarcat cu fortele
exterioare;
δ ii = deplasarea punctului de aplicatie al fortei X i , dupa directia ei, cand sistemul de baza
este incarcat cu X i =1;
δ ij = deplasarea punctului de aplicatie al fortei X i , dupa directia acesteia, cand sistemul
este incarcat cu X j =1.
Coeficientii necunoscutelor sunt deplasarile unitare pe directiile necunoscutelor X i si se
determina cu relatiile:

mi2 n2i t 2i
⎧ δii = � dx + � dx + � k dx
⎪
⎪ 𝖤І EA GA
mi mj ni nj titj
δij = δji = � dx + � dx + � k dx
⎨ 𝖤І EA GA
⎪
⎪ ∆ = � mi Mf dx + � ni Nf dx + � k t i Tf dx
⎩ 1𝑓 𝖤І EA GA

in care:
m i , n i , t i , sunt eforturile rezultate din incarcarea sistemului de baza cu X i = 1;
m j , n j , t j , sunt eforturile rezultate din incarcarea sistemului de baza cu X j = 1;
M f , N f , T f , sunt eforturile rezultate din incarcarea sistemului de baza cu fortele
exterioare.

In functie de tipul structurii se tine seama doar de efectul unora dintre eforturi.
Pentru structurile in forma de cadre, la care efectul momentului incovoietor este
predominant, coeficientii necunoscutelor devin:

m2i
⎧ δii = � dx
⎪
⎪ 𝖤І
mi mj
δij = δji = � dx
⎨ 𝖤І
⎪ ∆ = � mi Mf dx
⎪
1𝑓
⎩ 𝖤І

δ ij = δ ji in baza reciprocitatii deplasarilor unitare (curs1).

Coeficientii δ ii sunt intotdeauna pozitivi si se numesc coeficienti principali.
Coeficientii δ ij = δ ji pot fi pozitivi, negative sau nuli, numindu-se coeficienti secundari.
Termenii liberi Δ if pot fi pozitivi, negative sau nuli.

14
 Pentru o structura data pe care se considera mai multe situatii de incarcare, singurii
coeficienti care se modifica sunt termenii liberi Δ if , ei fiind singurii ce depind de fortele
exterioare. Coeficientii necunoscutelor (δ ii = δ ij ) depind numai de caracteristicile structurii si de
materialul acesteia.
Matricea coeficientilor necunoscutelor este o matrice simetrica (deoarece δ ij = δ ji ),
determinantul fiind totdeuna diferit de 0 (D > 0). se obtine deci o solutie unica pentru
necunoscutele X i .

2.1.4 Trasarea diagramelor de eforturi si verificarea rezultatelor

a) Trasarea diagramelor

Dupa determinarea necunoscutelor se trece la trasarea diagramelor de eforturi.

Eforturile intr-o sectiune se determina prin suprapunerea efectelor:

𝑀𝑥 = 𝑀𝑓 + 𝑚1 𝑋1 + 𝑚2 𝑋2 + ⋯ + 𝑚𝑖 𝑋𝑖 + ⋯ + 𝑚𝑛 𝑋𝑛
𝑇𝑥 = 𝑇𝑓 + 𝑡1 𝑋1 + 𝑡2 𝑋2 + ⋯ + 𝑡𝑖 𝑋𝑖 + ⋯ + 𝑡𝑛 𝑋𝑛
𝑁𝑥 = 𝑁𝑓 + 𝑛1 𝑋1 + 𝑛2 𝑋2 + ⋯ + 𝑛𝑖 𝑋𝑖 + ⋯ + 𝑛𝑛 𝑥𝑋𝑛

In cazul structurilor solicitate preponderent la incovoiere, eforturile M f si M i sunt

cunoscute (s-au folosit la determinarea necunoscutelor X i ).
Celelalte eforturi T f , T i , N f , N i trebuie calculate, calculul fiind laborios.
Pentru a evita acest calcul, se procedeaza dupa cum urmeaza:

- Pentru diagrama T
Se calculeaza momentele incovoietoare la capetele barelor cu relatia
𝑛

𝑀𝑥 = 𝑀𝑓 + � 𝑚𝑖 𝑥𝑖
𝑖=1
Se izoleaza fiecare bara si de considera incarcata cu fortele exterioare si cu efectul
partilor inlaturate.

15
 M12 M21
N12 N21
1 2

T12 T21

Se analizeaza spre exemplu, bara izolata 12.

Se scriu ecuatiile de momente in raport cu punctele 1 si 2 , determinandu-se T 21 si T 12 ,
putandu-se trasa diagrama T pe bara 1-2.

- Pentru diagrama N
Eforturile axiale N la capete le barei, N 12 si N 21 , se obtin din ecuatia de echilibru static
(proiectia pe axa barei).
Diagrama N se traseaza plecand de la diagrama T, scriind echilibrul nodurilor, cu
precizarea ca se pleaca de la noduri unde sunt doar doua bare cu forte axiale necunoscute.

T21
T12
N12 N21 2
1
T24

T13 N13
N24

Fortele axiale se considera initial ca fiind pozitive. Se scriu doua ecuatii de echilibru
(fortele taietoare sunt cunoscute) pentru fiecare nod, determinandu-se fortele axiale.

b) Verificarea rezultatelor

Verificarea diagramelor se face utilizand cele doua conditii, conditia de echilibru static si
conditia de continuitate.

16
 • Conditia de echilibru static
Se verifica echilibrul nodurilor, facandu-se suma momentelor in aceste noduri:
� 𝑀𝑛𝑜𝑑 = 0
Daca ecuatiile de echilibru static nu sunt indeplinite, inseamna ca diagrama de momente
este gresita.
Daca ecuatiile de echilibru static sunt indeplinite, nu inseamna automat ca diagrama de
moment este corecta, deoarece pot exista erori la calculul termenilor δij sau ∆if , sau la rezolvarea
sistemului de ecuatiilor de conditie.
Conditia de echilibru static asigura ca au fost corect efectuate suprapunerile.
• Conditia de continuitate
Pentru a verifica aceasta conditie, se calculeaza deplasarile pe directia legaturilor
structurii reale, care sunt nule.
Pentru a fi eficienta, verificarea trebuie facuta astfel incat numarul deplasarilor punctuale
calculate sa fie egal cu gradul de nedeterminare static al structurii.

2.1.5. Calculul deplasarilor

Deplasarile punctuale au aceeasi expresie, indiferent de tipul structurii, static determinate

sau static nedeterminata.
In cazul incarcarii cu forte, calculul deplasarilor se face cu relatia Mohr-Maxwell.
Deplasarea pe o directie, produsa de un sistem de forte va fi:

mi Mf ni Nf t i Tf
∆i = � dx + � dx + � k dx
EI EA GA

In cazul in care se tine cont numai de efectul incovoierii, deplasarea devine:

𝑚𝑖 𝑀𝑓
∆𝑖 = � 𝑑𝑥
𝐸𝐼

Diagrama momentului Mf este cunoscuta, in timp ce diagrama mi nu este cunoscuta,

pentru trasarea ei trebuind rezolvata din nou structura static nedeterminata, avand o incarcare
unitara pe directia i. Aceasta presupune un volum mare de lucru.
Deoarece o diagrama de moment incovoietor se obtine prin suprapunere de efecte,
pentru mi se obtine (cap 2.1.4):
𝑚𝑖 = 𝑚𝑖° + 𝑚1 𝑋1′ + 𝑚2 𝑋1′ + ⋯ + 𝑚𝑛 𝑋𝑛′
17
 Se obtine pentru deplasarea ∆i expresia:
𝑚𝑖° 𝑀𝑓 𝑚1 𝑀𝑓 𝑚𝑛 𝑀𝑓
∆𝑖 = � 𝑑𝑥 + 𝑋1′ � 𝑑𝑥 + ⋯ + 𝑋𝑛′ � 𝑑𝑥
𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐸𝐼
m k Mf
In relatia anterioara termenii ∫ dx reprezinta deplasarea pe directia necunoscuta Xk ,
EI
unde k ia valori de 1 la n. Aceste deplasari sunt nule, deoarece sunt deplasari pe directiile unei
legaturi din structura reala.
Se obtine pentru deplasarea ∆i relatia:

𝑚𝑖° 𝑀𝑓
∆𝑖 = � 𝑑𝑥
𝐸𝐼

unde m°i este diagrama obtinuta prin incarcarea cu o forta unitara a sistemului de baza
obtinut din structura reala.
Exemplu:
n s = 3C-A-2S = 3x2-2-2x1 = 2 ns = 2

S.B.

Deplasarile totale pe directiile 𝑥1 si 𝑥2 trebuie sa fie nule (exista legaturi in noduri)

∆ =0 𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + ∆1𝑓 = 0
⇒� 1 ⇔�
∆2 = 0 𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑋2 + ∆2𝑓 = 0

2.2. Posibilitati de simplificare a calculului

In metoda eforturilor, rezolvarea sistemului ecuatiilor de conditie este relativ dificila.
Pentru simplificarea sistemului ecuatiilor de conditie exista mai multe metode:
- alegerea judicioasa a sistemului de baza;

18
 - utilizarea simetriei structurilor;
- folosirea necunoscutelor grupate;
- transformarea necunoscutelor in centrul elastic.

2.2.1 Alegerea judicioasa a sistemului de baza

O structura reala static nedeterminata poate avea mai multe sisteme de baza.
Sistemul de baza trebuie ales dupa o analiza comparativa a mai multor sisteme. Se
doreste ca diagramele unitare sa fie pe cat mai putine bare, deci anularea unor coeficienti
secundari.

Exemplu:
Se considera o structura de 5 ori static nedeterminata
n s = 3C-A-2S = 3x2-1-0=5
a) Se considera sistemul de baza urmator:

19
 In acest caz toti coeficientii secundari sunt diferiti de zero, deoarece toate diagramele
incarcarilor unitare au cel putin o bara comuna.

b) Se considera sistemul de baza urmator:

20
 In acest caz, la care barele sunt articulate in ambele extremitati, diagramele unitare sunt
localizate pe una sau doua bare (cele pe care actioneaza direct necunoscuta), anulandu-se 10
coeficienti secundari din cei 20.

c) Se alege sistemul de baza urmator:

21
 In acest caz din cei 20 de coeficienti secundari se vor anula 14, (cu ultimele doua ecuatii
au o singura valoare).

2.2.2 Utilizarea simetriei structurilor

22
 De multe ori structurile reale prezinta simetrii, acest lucru patand fi folosit pentru
simplificarea sistemului ecuatiilor de conditie.
Se considera un cadru simetric fata de axa verticala AA'.
Acest cadru se sectioneaza dupa axa AA', obtinandu-se sistemul de baza SB.

n s = 3C-A-2S = 3x1-0-0=3

Necunoscutele X 1 si X 2 sunt necunoscute simetrice, iar X 3 este necunoscuta

antisimetrica, deci si diagramele vor fi in consecinta: diagramele m 1 si m 2 vor fi simetrice, iar
diagrama m 3 va fi antisimetrica.
Sistemul ecuatiilor de conditie pentru un sistem de trei ori static nedeterminat este :

𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + 𝛿13 𝑋3 + ∆1𝑓 = 0

�𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑋2 + 𝛿23 𝑋3 + ∆2𝑓 = 0
𝛿31 𝑋1 + 𝛿32 𝑋2 + 𝛿33 𝑋3 + ∆3𝑓 = 0

Coeficientii δ 13 = δ 31 , δ 23 = δ 32 vor fi nuli, ei fiind obtinuti prin integrarea diagramei

simetrice m 1 si m 2 cu diagram asimetrica m 3 .
Sistemul se va simplifica, obtinandu-se:

23
 𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + ∆1𝑓 = 0
�𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑋2 + ∆2𝑓 = 0
𝛿31 𝑋1 + ∆3𝑓 = 0

Sistemul este format din doua sisteme, primul de doua ecuatii cu doua necunoscute, al
doilea fiind o ecuatie cu o necunoscuta (necunoscuta antisimetrica).
Simplificarea anterioara s-a facut doar din simetria structurii. Se mai poate face o
simplificare, tinand cont de incarcarea exterioara a structurii, analizandu-se termenii liberi ∆if .
Incarcarile unei structuri pot fi:
- simetrice;
- antisimetrice;
- oarecare.

O incarcare oarecare poate fi descompusa intr-o incarcare simetrica si una antisimetrica.

Daca incarcarea este simetrica, rezulta ca diagram M f este simetrica, deci ∆3f = 0
∆1f = ∆2f = 0 si X 3 =0, sistemul reducandu-se la primele doua ecuatii.
Daca incarcarea este antisimetrica, rezulta ca diagram M f este antisimetrica, deci
∆1f = ∆2f = 0 si X1 = X2 = 0, sistemul reducandu-se la o ecuatie ce contine necunoscuta
antisimetrica.
Deci:
• Pentru o structura simetrica, incarcata simetric, eforturile antisimetrice sunt nule.
• Pentru o structura simetrica incarcata antisimetric, eforturile simetrice sunt nule.

Plecand de la cele doua observatii anterioare, se poate stabili o procedura de rezolvare a

structurilor simetrice, incarcate simetric si antisimetric.
Procedeul se numeste procedeul semistructurilor.
O semistructura este o structura conventionala, obtinuta prin sectionarea unei structuri
reale de-a lungul axei de simetrie si introducerea in sectiune a unor legaturi ce inlocuiesc efectul
partii inlaturate.
Semistructura se rezolva pentru incarcarea ce ii revine, diagramele pe structura reala
obtinandu-se fie prin simetrie fie prin antisimetrie, in functie de incarcare.
Stabilirea legaturii ce se introduce in axa de simetrie depinde de tipul incarcarii si de
particularitatile structurii in axa de simetrie (axa de simetrie intersecteaza o bara la mijloc, se
suprapune peste axa barei, sau intersecteaza un nod a doua bare ce formeaza un unghi).

24
 a) Structuri simetrice cu incarcare simetrica

Se considera structurile din figura urmatoare, cu incarcare simetrica, avand deformata

simetrica.

Sectiunea de pe axa de simetrie are deplasare doar pe directia axei de simetrie (deplasare
verticala). Deplasarea orizontala si rotirea sunt nule.
In aceasta sectiune, din cele trei eforturi N, T si M, doua sunt diferite de 0 (N si M), iar
cel de-al treilea T, este 0.
Se obtin deci semistructurile din dreapta structurilor reale, legatura fiind o incastrare
glisanta. Incastrarea glisanta este echivalenta mecanic cu o forta orizontala si un moment in
incastrare, permitand doar deplasari verticale (pe directia axei de simetrie).

Pentru structura din figura urmatoare, axa de simetrie trece prin stalpul central (structura
cu stalp central).

25
 Sectiunea de pe axa de simetrie are o deplasare nula dupa directia axei de simetrie
(datorita stalpului central). Asadar toate cele trei deplasari vor fi nule, in axa de simetrie
introducandu-se o incastrare.

b) Structuri (simetrice) cu incarcare antisimetrica

Se considera aceleasi structuri ca in cazul precedent, dar cu incarcare antisimetrica.

Deformata structurii va fi antisimetrii.

26
 Sectiunea din axa de simetrie va avea o deplasare o deplasare orizontala si o rotire, dar
deplasarea verticala va fi nula.
Din cele trei eforturi N, T si M, doua sunt nule (M=0, T=0), iar cea de-a treia este diferita
de 0 (T≠0).
Se obtine semistructura din dreapta, legatura ce se va introduce in sectiunea de simetrie
fiind un reazem simplu (mobil).
La structurile cu stalp central, datorita incarcarii antisimetrice, acesta se va deforma, deci
trebuie sa faca parte din semistructura.

Pentru a obtine semistructura ce echivaleaza structura reala, momentul de inertie al

stalpului central (aflat pe axa de simetrie) se ia pe jumatate fata de cazul structurii reale.
Asadar, daca stalpul central are un moment de inertie І pe structura reala, pe
І
semistructura el va avea un moment de inertie 2.

27
2.3 Aplicarea metodei fortelor la grinzi continue

O grinda continua este o grinda dreapta asezata pe mai multe reazeme, dintre care unul
fix (articulatie sau incastrare) si celelalte mobile (reazeme mobile/simple).
Sunt grinzi des intalnite in constructiile civile, la poduri, in industrie.
Pot fi de mai multe tipuri: cu o deschidere, cu mai multe deschideri, cu sau fara console.
Exemple:

a) Ns=2

b) Ns=4

c) Ns=2

Daca sunt prezente doua incastrari (fig. b), atunci incastrarea din dreapta trebuie sa
permita deplasare axiala.
Gradul de nedeterminare statica se poate determina cu relatiile generale (din cursurile
anterioare) sau direct dupa cum urmeaza:

- Daca grinda are o articulatie si un reazem simplu (fig. a, 1A+3S), gradul de

nedeterminare statica este n-1, deci egal cu numarul de reazeme intermediare.
Pentru fig. a Ns = 2.
- Daca grinda are o incastrare si n reazeme simple, (fig. c, 1I+2S), atunci gradul de
neterminare statica este n, deci egal cu numarul de reazeme simple.
Pentru fig.c Ns = 2.

Rezolvarea problemelor cu grinda continua prin metoda eforturilor are la baza alegerea
judicioasa a sistemului, pentru reducerea volumului de calcul.

28
 p
P

p P

SB1
X1 X2 X3

X1 X2 X3
SB2

m1

1
m2

1
m3

P
p
Mf

In cazul SB1 diagramele unitare se intind pe intreaga grinda, deci volum mare de operatii.
In cazul SB2 (momente unitare in reazemele intermediare), grinda continua devine o
succesiune de grinzi simplu rezemate, diagramele unitare aparand doar pe deschiderile adiacente
reazemului incarcat cu perechea de momente unitare X i = 1.

29
 2.3.1 Ecuatia celor trei momente

Este o metoda de rezolvare elaborata de Clapeyron. Se considera o grinda de n ori static

nedeterminata.

P P p
i-1 i j k k+1
... ...

li-1,i li,j lj,k lk,k+1

X i-1 Xi Xj Xk X k+1
SB

X i=1
mi

1 X j=1
mj

1
X k=1
mk

1
P P
p
Mf

i-1 i j k k+1

Ri-1,i Ri, i-1 Ri, j Rj, i Rj, k Rk, j Rk, k+1 Rk+1,k

30
 Ecuatia de compatibilitate reprezinta conditia ca rotirea relativa intre doua grinzi simplu
rezemate adiacente sa fie nula (grinda reala este o grinda continua).
Deformata pe reazemul j este continua, deci rotirea relativa θ j este nula.
θ j =0.
⇔𝛿𝑗1 𝑋1 + 𝛿𝑗2 𝑋2 + ⋯ + 𝛿𝑗𝑖 𝑋𝑖 + 𝛿𝑗𝑗 𝑋𝑗 + 𝛿𝑗𝑘 𝑋𝑘 + ⋯ + 𝛿𝑗𝑛 𝑋𝑛 + ∆𝑗𝑓 = 0
in care: 𝛿𝑗𝑖 = deplasare pe directia necunoscutei j cand SB este incarcat cu X i = 1.
∆𝑖𝑓 = deplasarea pe directia j cand SB este incarcat cu fortele exterioare.
Diagramele unitare sunt ≠ 0 doar pe doua deschideri adiacente reazemului unde
actioneaza momentele unitare.
Asadar, coeficientii 𝛿𝑗𝑖 ,𝛿𝑗𝑗 ,𝛿𝑗𝑘 sunt diferiti de 0, ceilalti fiind nuli.
Ecuatia anterioara se simplifica, aceasta avand doar trei necunoscute:
𝛿𝑗𝑖 𝑋 + 𝛿𝑗𝑗 𝑋𝑗 + 𝛿𝑗𝑘 𝑋𝑘 + ∆𝑖𝑓 = 0
Ecuatia anterioara poarta numele de ecuatia celor trei momente (necunoscutele sunt
momentele 𝑋𝑖 , 𝑋𝑗 ,𝑋𝑘 , corespunzatoare la trei sectiuni succesive).
Se exprima 𝛿𝑗𝑖 ,𝛿𝑗𝑗 ,𝛿𝑗𝑘 (Veresceaghin), tinand cont ca sectiunea transversala a grinzii este
constanta.
1 1 1 𝑙
⇒ 𝛿𝑖𝑗 = 𝐸𝐼 ∙ �2 ∙ 𝑙𝑖𝑗 ∙ 1� ∙ �3 ∙ 1� = 6𝐸 𝑖𝑗∙ І
𝑖𝑗 𝑖𝑗
1 1 2 1 1 2
𝛿𝑗𝑗 = 𝐸𝐼 ∙ �2 ∙ 𝑙𝑗𝑗 ∙ 1� ∙ �3 ∙ 1� + 𝐸∙І ∙ �2 ∙ 𝑙𝑗𝑘 ∙ 1� ∙ �3 ∙ 1�⇒
𝑗𝑗 𝑗𝑘

𝑖𝑗 𝑖𝑘 𝑙 𝑙
⇒ 𝛿𝑗𝑗 = 3𝐸∙𝐼 + 3𝐸∙𝐼
𝑖𝑗 𝑗𝑘
1 1 1 𝑙
⇒ 𝛿𝑗𝑘 = 3𝐸∙𝐼 ∙ �2 ∙ 𝑙𝑗𝑘 ∙ 1� ∙ �3 ∙ 1� = 6𝐸 𝑗𝑘
𝑗𝑘 ∙І 𝑗𝑘

Coeficientii anteriori se introduc in ecuatia celor trei moment.

𝑙𝑖𝑗 𝑖𝑗 𝑗𝑘 𝑙 𝑙 𝑙
𝑋𝑖 + �3𝐸∙І + 3𝐸∙І � ∙ 𝑋𝑗 + 6𝐸 𝑗𝑘 𝑋𝑘 + ∆𝑗𝑓 = 0
6𝐸∙𝐼𝑖𝑗 𝑖𝑗∙І 𝑗𝑘 𝑗𝑘

Se inmulteste relatia anterioara cu 6І0 , unde І0 este un moment de inertie de comparativ

(ales arbitrar).
І І І І
⇒𝑙𝑖𝑗 І 0 𝑋𝑖 + 2 �𝑙𝑖𝑗 І 0 + 𝑙𝑗𝑘 І 0 � 𝑋𝑗 + 𝑙𝑗𝑘 І 0 𝑋𝑘 + 6𝐸 ∙ І0 ∙ ∆𝑖𝑓 = 0
𝑖𝑗 𝑖𝑗 𝑗𝑘 𝑗𝑘

Se fac notatiile:
І
𝜆𝑖𝑗 = 𝑙𝑖𝑗 І 0
𝑖𝑗
� І
𝜆𝑗𝑘 = 𝑙𝑗𝑘 І 0
𝑗𝑘

λij , λjk sunt lungimile transformate ale deschiderilor ij si jk.

31
 Se obtine:
λij Xi + 2�λij + λjk �Xj + λjk Xk + 6EІ0 ∆jf = 0
Primii termeni ai ecuatiei anterioare depind doar de caracteristicile geometrice ale grinzii
(lungimi, moment, inertie). Ultimul termen se determina din diagrama 𝑀𝑓 rasturnata, prin
determinarea reactiunilor 𝑅𝑖𝑗 si 𝑅𝑗𝑘 .

Xgij X j=1 Xgjk

j
i k

mgij mgjk
1 Ωij si Ωjk sunt
Ωij j Ωjk k suprafetele diagr. Mf
i
G G pe deschiderea ij,
respectiv jk.

i j Diagr. Mf rasturnata
k
Ωij Ωjk transformata in
incarcare pe grinda
Ri, j Rj, i Rj, k Rk, j

Aplicand Veresceaghin se obtine:

1 1 І І
6𝐸І0 ∆𝑗𝑓 =6𝐸 ∙ І0 �𝐸І ∙ Ω𝑖𝑗 ∙ 𝑚𝑔𝑖𝑗 + 𝐸І ∙ Ω ∙ 𝑚𝑔𝑗𝑘 � = 6Ω𝑖𝑗 ∙ 𝑚𝑔𝑖𝑗 ∙ І 0 + 6Ω𝑗𝑘 ∙ 𝑚𝑔𝑗𝑘 ∙ І 0
𝑖𝑗 𝑗𝑘 𝑖𝑗 𝑗𝑘

Din asemanarea triunghiurilor se poate scrie ca:

𝑚𝑔𝑖𝑗 𝑥𝑔𝑖𝑗 𝑚𝑔𝑗𝑘 𝑥𝑔𝑗𝑘

= si =
1 𝑙𝑖𝑗 1 𝑙𝑗𝑘
𝑥𝑔𝑖𝑗 І 𝑥𝑔𝑗𝑘 І
⇒ 6𝐸 ∙ І0 ∙ ∆𝑗𝑓 = 6Ω𝑖𝑗 ∙ ∙ І 0 + 6Ω𝑗𝑘 ∙ ∙ І0
𝑙𝑖𝑗 𝑖𝑗 𝑙𝑗𝑘 𝑗𝑘
І0 І0
⇒6𝐸 ∙ І0 ∙ ∆𝑖𝑓 = 6 ∙ 𝑅𝑗𝑖 ∙ І + 6 ∙ 𝑅𝑗𝑘 ∙ І
𝑖𝑗 𝑗𝑘

𝑅𝑗𝑖 este reactiunea din treazemul j atunci cand grinda este incarcata cu o forta concentrata
Ω𝑖𝑗 , care reprezinta diagrama 𝑀𝑓 rasturnata. Aceste reactiuni sunt reactiuni fictive.

32
 Se obtine pentru ecuatia celor trei momente expresia:

І І
λij Xi + 2�λij + λjk �Xj + λjk Xk + 6R ji І0 + 6R jk І 0 = 0 (*)
ij jk

Ecuatia de mai sus pentru fiecare sectiune unde s-a intrerupt continuitatea (j=1..n),
obtinandu-se un sistem de ecuatii din care se determina 𝑋1, 𝑋2……𝑋𝑛 .
Momentul incovoietor intr-o sectiune se determina prin suprapunerea efectelor:

𝑀𝑥 = 𝑀𝑓 + 𝑚1 𝑋1 + 𝑚2 𝑋2 + ⋯ + 𝑚𝑛 𝑋𝑛 (**)

Forta taietoare se determina prin detasarea fiecarei deschideri a grinzii, considerand-o ca

o grinda simplu rezemata incarcata cu fortele exterioare si cu momentele de capat, obtinute din
diagrama momentelor incovoietoare.
Se determina “reactiunile” 𝑇12 si 𝑇21 , obtinandu-se apoi diagrama fortelor taietoare pe
deschiderea respectiva.
Diagrama finala a fortei taietoare se face prin alipirea diagramelor aferente fiecarei
deschideri.
p

M12 M21
1 2
T12
x T21
l21

Observatie: Reactiunea totala intr-un reazem intermediar se obtine prin sumarea

reactiunilor obtinute pentru deschiderile adiacente.
In cazul in care grinda continua are un capat incastrat, sistemul de baza se alege prin
introducerea unei deschideri fictive adiacente incastrarii, impunand ca lungimea se transformata
sa fie 0. (𝜆01 = 0⇒І01 = ∞).

33
 1 2 3 4
Ns=3

X1 X2 X3
SB 0 1 2 3 4

I0=0, λ01=0
X1=1

m1

1
In cazul grinzii cu consola, momentul pe ultimul reazem va fi diferit de o, utilizandu-se
grinda conjugata.
Efectul incarcarii pe consola intervine in calcul prin reactiunea 𝑅23 din ultimul reazem
intermediar, obtinuta prin considerarea diagramei momentelor incovoietoare din deschiderea 2-3.

p P

0 1 2 3 4

X1 X2
SB

P
p

Mf

Grinda conjugata

R23 R32

34
 Se poate detrmina 𝑅13 prin suprapunere de efecte, considerandu-se numai efectul
diagramei 𝑀𝑓 de pe deschidere nu si de pe consola.
Etape de calcul:
- Se stabileste gradul de nedeterminare static Ns;
- Se alege SB;
- Se traseaza Mf;
- Se calculeaza lungimile transformate λ ;
- Se determina suprafata diagramei de moment incovoietor pe fiecare deschidere, cu
exceptia consolei si se calculeaza reactiunile fictive;
- Se scriu ecuatiiile de conditie (Ns ecuatii de conditie) (rel. *);
- Se rezolva sistemul ecuatiilor de conditie, rezultand valorile pentru X 1 , X 2 , ..., X n ;
- Se traseaza diagram de moment incovoietor (rel. **);
- Se determina fortele taietoare.

2.3.2 Grinzi cu o singura deschidere static nedeterminate

Grinzile static nedeterminate cu o deschidere au mare importanta in rezolvarea sistemelor

static nedeterminate prin metoda deplasarilor.
Se prezinta in continuare doua cazuri, celelalte rezultate fiind fixate intr-un tablel.

a) Grinda incastrata – simplu rezemata

- Se considera moment de inertie al grinzii egal cu І.

- Se alege Io = I.
𝐼0
- Lungimea transformata este λ12 = ∙ 𝑙12 = 𝑙.
𝐼
2 𝑝𝑙2 𝑝𝑙3
- Aria Ω 12 este: Ω12 = 3 𝑙 = 12
8
𝑝𝑙3 𝛺12
- Reactiunile R 12 si R 21 sunt 𝑅12 = 𝑅21 = (= )
24 2
- Ecuatia de conditie:
І 𝑝𝑙3 𝑝𝑙2
2λ𝑋1+6𝑅12 І 0 = 0 ⟺ 2𝑙 ∙ 𝑋1+6 ∙ 1 = 0 ⇒ 𝑋1 = −
12 24 8

35
 p

1 2
I
l

X1
SB 0 1 λ12=λ=l
2
λ01=0
p

1 2
Mf

2∙𝑙 𝑝∙𝑙 2 𝑝∙𝑙 3

Ω12 = ∙ 8 =
3 12 𝑝∙𝑙 2
8

1 2

𝑝∙𝑙 3 𝑝∙𝑙 3
𝑅12 =
𝑝∙𝑙 3 Ω12 = 𝑅21 =
12 24
𝑝∙𝑙 2 24
8

-
M
+
5∙𝑝∙𝑙
8
+
T
- 3∙𝑝∙𝑙
8

- Forta taietoare:
𝑝𝑙2 𝑝𝑙2
𝛴𝑀(2) = 0 ⟺ 𝑇12 𝑙 − − =0
8 2
5𝑝𝑙
⇒ 𝑇12 = 8
𝛴𝑀(1) = 0
𝑙 𝑝𝑙2
−𝑇21 𝑙 + 𝑝𝑙 2 − =0
8

36
 3𝑝𝑙
⇒ 𝑇21 = 8
5𝑝𝑙
𝑇𝑥 = 𝑇12 − 𝑝𝑥 = − 𝑝𝑥
8
5𝑝𝑙
𝑥 = 0 ⇒ 𝑇1 = 8
� 5𝑝𝑙 3𝑝𝑙
𝑥 = 𝑙 ⇒ 𝑇2 = 8
− 𝑝𝑙 = − 8

p
𝑝∙𝑙 2 1 2
8
l
T12 T21

5∙𝑝∙𝑙
8
+
- 3∙𝑝∙𝑙
8

b) Grinda dublu incastrata

1 2
I l Exista deplasare orizontala

Este o grinda de doua ori static nedeterminata, N s =2.

- Momentul de inertie al grinzii este І.
Se alege І0 = І.
- Lungimea transformata:
І0
λ= 𝑙=𝑙
І
𝑝𝑙3
- Aria Ω12 = .
12
- Reactiunile fictive:
Ω12 𝑝𝑙 3
𝑅12 = 𝑅21 = =
2 24

37
 X1=1 X2=1
0 1 2 3
SB

Mf 1 2

Ω12
𝑝∙𝑙 2
8

𝑝∙𝑙 3
𝑝∙𝑙 3 Ω12 = 𝑝∙𝑙 3
𝑅12 = 24
12 𝑅21 =
24

𝑝∙𝑙 2
𝑝∙𝑙 2
12
12

𝑝∙𝑙
2
+
T
-
𝑝∙𝑙
2
p

𝑝∙𝑙 2
𝑝∙𝑙 2
12
12 1 2
T12 T21
𝑝∙𝑙
2

𝑝∙𝑙
2

38
- Sistemul ecuatiilor de conditie:
𝑝𝑙3
2𝑙𝑋1 + 𝑙𝑋2 + 6 =0
24
� 𝑝𝑙3
𝑙𝑋1 + 2𝑙𝑋2 + 6 24
=0
𝑝𝑙 2
⇒ 𝑥1 = −
12
𝑝𝑙 2
⇒ 𝑥2 = −
12
- Forta taietoare
𝛴𝑀(2) = 0
𝑝𝑙2 𝑝𝑙2 1 𝑝𝑙
⟺ - 12 + +𝑇12 𝑙 − 𝑝𝑙 2 = 0 ⇒ 𝑇12 =
12 2
𝑝𝑙
Analog 𝑇21 = 2

39
40
2.4. Grinzi cu zabrele static nedeterminate

In practica, grinzile cu zabrele se intalnesc destul de des. Pentru grinzile cu zabrele se

mentin ipotezele simplificatoare de la structurile static determinate:
- fortele se aplica numai in noduri;
- barele au axa dreapta, fiind centrate in noduri;
- nodurile sunt considerate articulatii perfecte.
Stabilirea gradului de nedeterminare se va face cu relatia:

Ns = b+r-2n

unde: b = numarul barelor

r = numarul legaturilor simple cu terenul
n = numarul nodurilor

In barele grinzilor cu zabrele iau nastere doar eforturi axiale.

Exista trei tipuri de nedeterminate pentru grinda cu zabrele :
- nedeterminare exterioara (a)
- nedeterminare interioara (b)
- nedeterminare mixta (c)

a) Ns=19+4-22=1

b) Ns=21+3-20=4

c) Ns=15+4-16=3
 Sistemul de baza se obţine prin secţionarea de bare şi prin suprimarea de legături cu
terenul, urmarindu-se obtinerea unui sistem static determinat.

a) Ns=19+3-22=0

X1

X1

b) Ns1=7+3-10=0
Ns2=11+3-14=0

In cazul 2, se sectioneaza talpa superioara in dreptul reazemului interimar, rezultand doua

sisteme de grinzi simplu rezemate.
In cazul nedeterminarilor interioare (care sunt static determinate exterior), S.B. trebuie
ales astfel incat efectul necunoscutelor introduse sa fie cat mai restrans, urmarindu-se anularea
unui numar cat mai mare de coeficienti secundari.

a) Numarul de nedeterminare este

egal cu numarul de panouri, adica 4
(panouri cu doua diagonale).
Ns = 21+3-20=4

X1
X1 X1 X1 b) S.B.

X1 X1 X1 X1

X1
X1 c)
 S.B. se obtine prin sectionarea barelor, cate una din fiecare panou (fig. b).

Ns = 17+3-2x10=0

In cazul de mai sus, cand se incarca sistemul de baza cu o necunoscuta X i , apar eforturi
numai in barele panoului I, unde actioneaza necunoscuta (fig. c).
Ecuatia de conditie i (pentru necunoscuta X i ) are forma:

δ i1 X 1 + δ i2 X 2 +... + δ ij X j +...δ in X n + ∆ if = 0

In barele apar numai eforturi axiale, coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi avand
următoarele expresiile:
𝑛𝑟.𝑏𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑖 2
δ ii = ∑𝑘=1 𝐸𝐴 𝐾
𝑛𝑟.𝑏𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑖 𝑛𝑗
δ ij = ∑𝑘=1 ∙ 𝑙𝑘
𝐸𝐴 𝐾

𝑛𝑟.𝑏𝑎𝑟𝑒 𝑖 𝑓 𝑛𝑁
Δ if = ∑𝑘=1 ∙ 𝑙𝑘
𝐸𝐴 𝐾

unde: k = indicele barei curente a sistemului de baza.

Relatiile anterioare se pot multiplica, factorul de multiplicare fiind EA 0 (A 0 este o arie

arbitrara), obtinandu-se:
𝐴
δ ii ∙EA 0 = ∑ 𝐴0 ∙ 𝑛𝑖2 ∙ 𝑙𝑘
𝑘
𝐴0
δ ij ∙ EA 0 = ∑ 𝐴 ∙ 𝑛𝑖 𝑛𝑗 ∙ 𝑙𝑘
𝑘
𝐴0
Δ if ∙EA 0 = ∑ 𝐴 ∙ 𝑛𝑖 𝑁𝑓 ∙ 𝑙𝑘
𝑘

A 0 se poate alege egal cu aria unei bare din structura.

Valorile eforturilor din bare nu depind de materialul barelor (E se simplifica atunci cand
se introduc toti coeficientii in ecuatiile de conditie), ci doar de rapoartele ariilor sectiunilor
barelor.
Dupa calculul coeficientilor necunoscutelor, ai termenilor liberi si dupa rezolvarea
sistemului de ecuatii, se determina eforturile axiale cu relatia:

Nx = N f + n 1 X 1 + n 2 X 2 + ... + n n X n

Calculele se fac sub forma de tabel.

Exemplu (pentru un sistem dublu nedeterminat)

Bara lk Ak Nf n1 n2 𝑛12 𝑙𝑘 𝑛1 𝑛2 𝑙𝑘 𝑛1 𝑁𝑓 𝑙𝑘 Nx
k 𝐸𝐴𝑘 𝐸𝐴𝑘 𝐸𝐴𝑘
1-2 2 A 0 0.6 -0.7 0.72 ... ... …
𝐸𝐴
1-3 3 2A 25 -0.8 0.9 0.86 … … …
𝐸𝐴
2-3 2 A -15 1 0 1 … … …
𝐸𝐴
... ...

P2 P2
2 4 6 P1 2 4 6
P1

X1 X2
S.B.
X1 X2
1 5 1 5
3 3
P2
P1 2 4 6 2 4 6
X1=1

X1=1
1 5 1 5
3 3

Nf n1
V1 V5 0 0

2 4 6
2 4 6
X2=1

X2=1
1 5
3 1 5
3
n2 Nx
0 0
 2.5. Arce stastic nedeterminate
Arcele static nedeterminate se intalnesc in multe situatii, de la conducte pana la
acoperisuri.
Avantajul arcelor fata de o grinda dreapta simplu rezemata este ca, la o aceeasi
deschidere si incarcare, un arc are o diagrama de moment mai redusa decat grinda.
Exista trei tipuri de arce static nedeterminate:
- arc dublu articulate
- arc cu tirant
- arc dublu incastrat

Arcele pot avea sectiunea transversala constanta ( arce cu deschidere mica) sau variabila
(arce cu deschidere mare).
La arce trebuie sa se tina seama atat de efectul momentului incovoietor (ca la cadre), cat
si de efectul fortei axiale.
Pentru calculele integrale se foloseste metota Mohr-Maxwell, nu Veresceaghin, caci
integralele ce apar sunt greu de determinat, datorita faptului ca diagramele unitare sunt curbilinii.

2.5.1. Arc dublu articulate

Un arc dublu articulat este o structura o data static nedeterminata. Sistemul de baza poate
fi un arc simplu rezemat sau un arc cu trei articulatii.
X1

S.B. X1
S.B.

De obicei S.B. este cel cu arc simplu rezemat, incarcarea necunoscuta fiind impingerea
X 1 . Avantajul acestui S.B. este ca se poate neglija deformarea din eforturi axiale fata de
deformarea din eforturi de incovoiere.
In calculul coeficientilor δ 11 si Δ 1f se iau in considerare si eforturile axiale:
 𝑚12 𝑛2
δ 11 = ∫ 𝑑𝑠 + ∫ 𝐸𝐴1 𝑑𝑠
𝐸𝐼
𝑚1 𝑀𝑓 𝑛1 𝑁𝑓
Δ 1f = ∫ 𝑑𝑠 + ∫ 𝑑𝑠
𝐸𝐼 𝐸𝐴

Se considera un arc dublu articulat, avand sistemul de baza un arc simplu rezemat.

y y

x x X1
S.B.

y
H1=1 X1=1
x

Eforturile intr-o sectiune curenta produse de incarcarea unitara X 1 =1 sunt:

𝑦2 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑
⎧
𝛿11 = � 𝑑𝑠 + � 𝑑𝑠
𝑚1 = −𝑦 𝐸𝐼 𝐸𝐴
�n = −cosφ ⇒
1 ⎨ 𝑦 ∙ 𝑀𝑓 𝑐𝑜𝑠𝜑 ∙ 𝑁𝑓
∆1f = − � 𝑑𝑠 − � 𝑑𝑠
⎩ 𝐸𝐼 𝐸𝐴
Semnul "-" apare deoarece fibra intinsa este cea exterioara (la m 1 ), respectiv efortul este
de compresiune (la n 1 ).
Daca sectiunea arcului este variabila, elementele de comparatie sunt ale cheii arcului:
momentul de inertie I 0 si aria sectiunii A 0 de la cheie.
Se obtine:
𝐼0 𝐼0
⎧ 𝛿11 ∙ 𝐸𝐼0 = � ∙ 𝑦 2 ∙ 𝑑𝑠 + � ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑 ∙ 𝑑𝑠
𝐼 𝐴
⎨𝛥 ∙ 𝐸𝐼 = − � 0 𝑦 ∙ 𝑀 ∙ 𝑑𝑠 − � 𝐼0 ∙ 𝑁 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑 ∙ 𝑑𝑠
𝐼
⎩ 1𝑓 0
𝐼 𝑓
𝐴 𝑓
Necunoscuta X 1 se calculeaza cu relatia (δ 11 X 1 +Δ 1f = 0):
𝐼0 𝐼0
𝛥1𝑓 ∫ 𝑦𝑀𝑓 𝐼 𝑑𝑠 + ∫ 𝐴 𝑁𝑓 𝑐𝑜𝑠𝜑 ∙ 𝑑𝑠
𝑋1 = − =
𝛿11 𝐼 𝐼
∫ 𝐼0 𝑦 2 𝑑𝑠 + ∫ 𝐴0 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑 ∙ 𝑑𝑠
Daca fortele ce solocita arcul sunt vertical, al doilea termen de la numerator se poate
neglija(mult mai mic decat primul), deoarece efectul predominant este cel incovoietor.
 Al doilea termen de la numitor este mai mic decat primul, dar nu se neglijaza, pentru
acesta facandu-se anumite aproximari.
Calculele integralei a doua de la numitor din expresia lui X 1 se face in anumite cazuri
particulare, facandu-se aproximatiile:
- aria sectiunii transversal variaza dupa legea A=A 0 ∙ cosφ
- dx =ds ∙ cosφ
𝑙 𝑙
𝐼0 𝐼0 𝑑𝑥 𝐼0
2
⇒ � ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝜑 ∙ 𝑑𝑠 = � 2
∙ 𝑐𝑜𝑠 𝜑 ∙ = � ∙ 𝑑𝑥 = 𝑙 ∙ 𝑖02
𝐴 0 𝐴0 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑 𝑐𝑜𝑠𝜑 0 𝐴0
unde: i 0 este raza de inertie a sectiunii arcului la cheie;
l este deschiderea cercului.

Se obtine pentru necunoscuta X 1 expresia:

𝐼
∫ 𝑦 ∙ 𝑀𝑓 ∙ 𝐼0 ∙ 𝑑𝑠
𝑋1 =
𝐼
∫ 𝐼0 ∙ 𝑦 2 ∙ 𝑑𝑠 + 𝑙 ∙ 𝑖02
Dupa calculul necunoscutei 𝑋1, eforturile se determina cu relatiile:
𝑀𝑥 = 𝑀𝑓 + 𝑚1 ∙ 𝑋1 = 𝑀𝑓 − 𝑦 ∙ 𝑋1
�
𝑁𝑥 = 𝑁𝑓 + 𝑛1 ∙ 𝑋1 = 𝑁𝑓 − 𝑦 ∙ 𝑋1 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑
Termenul M f si yX 1 au cam acelasi ordin de marime, deci necunoscuta X 1 trebuie
calculata precis (cu 2-3 zecimale).
In cazurile simple de incarcare, integralele ce intervin in expresia lui X 1 se pot
determnina analitic, insa in practica ele se rezolva numeric.
Pentru rezolvarea numerica, integralele se transforma in boltari (numar finit de portiuni
avand lungimea Δs). Boltarii pot avea lungimea constanta Δs, sau proiectia lor pe axa orizontala
sa fie constanta.

∆s

∆s
Expresia necunoscutei X 1 va fi:

𝐼0
∑
𝑋1 = 𝐼 ∙ 𝑦 ∙ 𝑀𝑓 ∙ 𝛥𝑠
𝐼0 2
∑ 2
𝐼 ∙ 𝑦 ∙ 𝛥𝑠 + 𝑙 ∙ 𝑖0
∑ 𝑀𝑓 ∙ 𝑦 ∙ 𝑊
⇒ 𝑋1 =
∑ 𝑦 2 ∙ 𝛥𝑠 + 𝑙 ∙ 𝑖02
𝐼0
unde: 𝑊 = ∙ 𝛥𝑠 este lungimea transformata a boltarului.
𝐼

In relatia anterioara y, M f , W se calculeaza pentru sectiunea din central de greutate al

boltarului (mijlocul lui).
Rezolvarea se face sub forma tabelara.
Pentru o buna precizie, trebuie un numar minim de 8-10 boltari, care asigura o exactitate
satisfacatoare a calculului.

2.5.2. Arcul cu tirant

Arcul cu tirant se foloseste atunci cand reazemele arcului nu pot prelua impingerile
orizontale (acoperisuri cu deschideri mari).
Un arc cu tirant este o data static nedeterminat.
Sistemul de baza se obtine prin sectionarea tirantului.

S.B.
X1 X1

Din incarcarea unitara X 1 = 1 apare efort axial si in tirant, tinandu-se cont de acest efort
in calculul coeficientul δ 11 .
𝑚12 𝑛12 𝑛𝑡2
𝛿11 = � 𝑑𝑠 + � 𝑑𝑠 + � 𝑑𝑥
𝐸𝐼 𝐸𝐴 𝐸𝑡 𝐴𝑡
Eforturile produse de incarcarea unitara X 1 =1 sunt:
𝑚1 = −𝑦
� 1 = −cosφ
n
𝑛𝑡 = 1
Inmultind cu E∙I 0 , se obtine:
 𝐼0 2 𝐼0 𝐸 𝐼0
𝑦 ∙ 𝑑𝑠 + � ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑 ∙ 𝑑𝑠 � ∙ ∙ 𝑑𝑥
𝛿11 ∙ 𝐸𝐼0 = �
𝐼 𝐴 𝐸𝑡 𝐴𝑡
Se fac aceleasi aproximatii cu si la arcul dublu articulat (dx > ds ∙ cos y; A= A 0 ∙ cosφ),
obtinandu-se:
𝐼0
𝛿11 ∙ 𝐸𝐼0 = � 𝑦 2 ∙ 𝑑𝑠 + 𝑙 ∙ 𝑖02 + 𝑙 ∙ 𝑖𝑡2
𝐼
𝐸 𝐼0
unde: 𝑖𝑡2 = 𝐸𝑡 𝐴𝑡

E, I0 sunt parametri arcului

E t , A t sunt parametri tirantului

𝛥 1𝑓
Efortul din tirant (necunoscuta X 1 ) va fi (din relatia 𝑋1 = − 𝛿 ):
11

𝐼0
𝑋1 = � 𝐼 ∙ 𝑦 ∙ 𝑀𝑓 ∙ 𝑑𝑠
𝐼0 2 2 2
𝐼 ∙ 𝑦 ∙ 𝑑𝑠 + 𝑙 ∙ (𝑖0 + 𝑖𝑡 )
Eforturile in sectiunea curenta se determina cu aceleasi relatii ca si cele de la arcul dublu
articulat (𝑀𝑥 , 𝑁𝑥 ).

2.5.3. Arcul dublu incastrat

Arcul dublu incastrat este de treiori static nedeterminat. Calculul acestor arce se face
printr-un procedeu special, numit procedeul transformarii necunoscutelor in centrul elastic.
(ortogonalizarea diagramelor unitare)
Prin acest procedeu, sistemul de trei ecuatii cu trei necunoscute devine un sistem de trei
ecuatii, insa fiecare ecuatie are o singura necunoscuta.
 X2
X1

X3
y
S.B.

y'

c
x
X1 X1
X2 X2 y

X3 X3

Sistemul de baza S.B. se obtine prin sectionarea arcului in sectiunea de la cheie.

Sistemul general de ecuatii se scrie:

𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + 𝛿13 𝑋3 + 𝛥1𝑓 = 0

�𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑋2 + 𝛿23 𝑋3 + 𝛥2𝑓 = 0
𝛿31 𝑋1 + 𝛿32 𝑋2 + 𝛿33 𝑋3 + 𝛥3𝑓 = 0

Necunoscutele X 1 si X 2 sunt simetrice, iar necunoscuta X 3 este antisimetrica.

⇒ 𝛿13 = 𝛿31 = 𝛿23 = 𝛿32 = 0
Sistemul de ecuatii se simplifica, devenind:

𝛿11 𝑋1 + 𝛿12 𝑋2 + 𝛥1𝑓 = 0

�𝛿21 𝑋1 + 𝛿22 𝑋2 + 𝛥2𝑓 = 0
𝛿33 𝑋3 + 𝛥3𝑓 = 0

Pentru ca primele doua ecuatii sa aiba fiecare doar o necunoscuta, trebuie ca

𝛿12 = 𝛿21 = 0, deci diagramele m 1 si m 2 trebuie sa fie ortogonalizate, prin procedeul transferarii
necunoscutelor in centrul elastic.
Un sistem asemanator s-a intalnit la cadrele simetrice (daca incarcarea este simetrica
X 3 = 0, iar daca incarcarea este antisimetrica X 1 = X 2 = 0).
Procedeul transferarii necunoscutelor in centrul elastic consta in atasarea unei console
rigide la fiecare jumatate de arc. Necunoscutele X 1 ,X 2 , X 3 se transfera in capatul acestor
console.
 Lungimea consolelor c, se obtine din conditia ca m 1 si m 2 sa fie ortogonale
(𝛿12 = 𝛿21 = 0).
Diagramele unitare sunt prezentate in figura urmatoare:

X1=1 X1=1
m1

X2 X2

m2

X3 X3
m3

Eforturile unitare produse de cele trei necunoscute sunt:

𝑚1 = −𝑦 𝑛1 = −𝑐𝑜𝑠𝜑
𝑚2 = 1 𝑛2 = 0
𝑚3 = 𝑥 𝑛3 = 𝑠𝑖𝑛𝜑
Coeficientul 𝛿12 va fi:
𝐼0 𝐼0
𝛿11 ∙ 𝐸𝐼0 = � ∙ 𝑚1 ∙ 𝑚2 ∙ 𝑑𝑠 = − � 𝑦 ∙ 𝑑𝑠 = 0
𝐼 𝐼
𝐼0
⇒ � ∙ 𝑦 ∙ 𝑑𝑠 = 0
𝐼

Se scrie y = c - y’ (y’ se masoara de la cheie) rezultand:

 𝐼
𝐼0 𝐼0 ∫ 𝐼0 𝑦′𝑑𝑠
∫ 𝐼 𝑐𝑑𝑠 − ∫ 𝐼 𝑦′𝑑𝑠 = 0, deci c = 𝐼
∫ 𝐼0 𝑑𝑠

Sistemul necunoscutelor devine:

𝛿11 𝑋1 + 𝛥1𝑓 = 0
�𝛿22 𝑋2 + 𝛥2𝑓 = 0
𝛿33 𝑋3 + 𝛥3𝑓 = 0

Tinand cont de expresiile eforturilor unitare m 1 ,m 2 , m 3 ,n 1 ,n 2 ,n 3 se obtine:

𝐼0 𝐼0
⎧ 𝛿11 ∙ 𝐸𝐼0 = � ∙ 𝑦 2 𝑑𝑠 + � ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑 𝑑𝑠
⎪ 𝐼 𝐴
⎪ 𝐼0
𝛿22 ∙ 𝐸𝐼0 = � 𝑑𝑠
⎪ 𝐼
⎪ 𝐼0 2 𝐼0
⎪ 𝛿33 ∙ 𝐸𝐼0 = � ∙ 𝑥 𝑑𝑠 + � 𝑠𝑖𝑛2 𝜑 𝑑𝑠
𝐼 𝐴
𝐼 𝐼
⎨𝛥 ∙ 𝐸𝐼 = � 0 ∙ 𝑦 ∙ 𝑀 ∙ 𝑑𝑠 + � 0 ∙ 𝑦 ∙ 𝑁 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑 𝑑𝑠
⎪ 1𝑓 0
𝐴 𝑓
𝐴 𝑓

⎪ 𝐼0
⎪ 𝛥2𝑓 ∙ 𝐸𝐼0 = � ∙ 𝑀𝑓 𝑑𝑠
⎪ 𝐴
⎪ 𝐼0 𝐼0
𝛥3𝑓 ∙ 𝐸𝐼0 = � ∙ 𝑋 ∙ 𝑀𝑓 𝑑𝑠 + � ∙ 𝑦 ∙ 𝑁𝑓 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜑 𝑑𝑠
⎩ 𝐴 𝐴

Pe langa aproximatiile de la arcul dublu articulate se mai introduce doua aproximatii:

𝐼0
⎧ � ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝜑 𝑑𝑠 = 0
𝐼
𝐼
⎨� ∙ 𝑁 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜑 𝑑𝑠 = 0
0
⎩ 𝐴 0

Se obtin urmatoarele expresii pentru necunoscute:

𝐼
⎧ ∫ 𝐼0 ∙ 𝑦 ∙ 𝑀𝑓 𝑑𝑠
⎪𝑋1 = 𝐼0 2
⎪ ∫ 𝐼 ∙ 𝑦 𝑑𝑠 + 𝑙 ∙ 𝑖02
⎪
⎪ 𝐼
∫ 𝐼0 ∙ 𝑀𝑓 𝑑𝑠
𝑋1 =
⎨ 𝐼
∫ 𝐼0 𝑑𝑠
⎪
⎪ 𝐼
⎪ ∫ 𝐼0 ∙ 𝑋 ∙ 𝑀𝑓 𝑑𝑠
⎪ 𝑋1 = 𝐼
⎩ ∫ 𝐼0 ∙ 𝑥 2 𝑑𝑠
Daca incarcarea este simetrica, atunci X 3 = 0.
 Daca incarcarea este antisimetrica, atunci X 1 = X 2 = 0.
Eforturile intr-o sectiune curenta se determina prin suprapunere de efecte:
𝑀𝑥 = 𝑀𝑓 + 𝑚1 𝑋1 + 𝑚2 𝑋2 + 𝑚3 𝑋3 = 𝑀𝑓 − 𝑦 ∙ 𝑋1 + 𝑥 ∙ 𝑋2 + 𝑋3
�
𝑁𝑥 = 𝑁𝑓 + 𝑛1 𝑋1 + 𝑛2 𝑋2 + 𝑛3 𝑋3 = 𝑁𝑓 − 𝑋1 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑 + 𝑋2 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜑

Integralele se pot aproxima numeric, prin utilizarea calculului prin boltari.

∑ 𝑦′𝑊
Pozitia centrului elastic este: c = ∑𝑊
.
Necunoscutele au expresiile :
∑ 𝑦 ∙ 𝑀𝑓 ∙ 𝑊
⎧𝑋1 =
⎪ ∑ 𝑦 2 ∙ 𝑊 + 𝑙 ∙ 𝑖02
⎪
∑ 𝑀𝑓 ∙ 𝑊
𝑋2 =
⎨ ∑𝑊
⎪ ∑
⎪ 𝑋 = 𝑋 ∙ 𝑀𝑓 ∙ 𝑊
⎩ 3 ∑ 𝑋2 ∙ 𝑊
𝐼0
unde : W = 𝛥𝑠.
𝐼
W = lungimea transformata a boltarilor.
 Capitolul 3 - Metoda deplasarilor

3.1. Generalitati

Cadrele alcatuiesc cea mai mare parte a structurilor studiate la disciplina de Statica
Constructiilor, la care solicitarea dominanta este incovoierea.
Un cadru este alcatuit din bare, legate rigid intre ele prin noduri. Deplasarile unui nod
sunt rotirea si translatia acestuia. In cazul unui nod rigid ce apartine unui cadru plan, exista o
rotire si doua translatii, iar un nod articulat are doua translatii.
Se accepta ipoteza simplificatoare a nemodificarii lungimii barelor in urma deformarii
cadrului.
In metoda deplasarilor structurile se impart in:
- cadre cu noduri fixe (nodurile au numai rotiri, deci toate necunoscutele sunt rotiri
de noduri);
- cadre cu noduri deplasabile (nodurile au rotiri si translatii, deci necunoscutele sunt
rotiri de noduri si translatii de noduri).

Observatie: Nod fix si deplasabil se refera la posibilitatea de translatie a acestuia!

Necunoscutele sunt deplasari ale nodurilor, aceasta corespunzand considerarii unei

situatii de nedeterminare geometrica.
Caracterizarea unei structuri se refera la posibilitatea stabilirii unui numar de parametri
inedependenti ce definesc pozitia deformata sub actiunea sarcinilor exterioare.

Cadru nedeformat si forma deformata

 Pozitia deformata a unui cadru este data de rotiri si translatii, in cazul de mai sus fiind
doua rotiri (θ 1 , θ 2 ) si doua translatii (∆ 1 , ∆ 2 ), deci este un cadru cu noduri deplasabile.
Daca nu exista translatii ale nodurilor, cadrul va fi unul cu noduri fixe. In figura de mai
jos pozitia deformata este data de doua rotiri (θ 1 , θ 2 ), deci este un cadru cu noduri fixe.

Pentru a stabili daca un cadru este cu noduri fixe sau cu noduri deplasabile, se parcurg
urmatoarele etape:
a) Cadrul real se transforma intr-un cadru articulat, prin introducerea de articulatii in
nodurile rigide si in incastrarile (cu terenul), obtinandu-se o structura auxiliara.
b) Se determina gradul de “nederminare” cinematica a structurii auxiliare (numarul
gradelor de libertate cinematica).

Numarul gradelor de libertate cinematica se determina cu relatia:

N c = 3B - 2A - S

unde: B = numarul de bare;

A = numarul de articulatii simple;
S = numarul de reazeme simple.

Se disting doua cazuri:

- daca structura auxiliara nu are nici un grad de libertate cinematica (N c = 0), atunci
structura reala este cu noduri fixe;
- daca structura auxiliara are cel putin un grad de libertate (N c > 0), atunci structura
reala este cu noduri deplasabile.
Exemplu: Cadru cu noduri fixe.

1A 2A 1A

Nc = 3▪4-2▪6=0 Structura auxiliara

1A 1A

Exemplu: Cadru cu noduri deplasabile.

1A 2A 1S

Nc = 3▪4-2▪5-1=1 Structura auxiliara

1A 1A

Observatii:
- la cadrele cu tirant nu se ia in considerare tirantul, deoarece acesta are doar valoare de
limitare a deplasarii, nu de impiedicare a acesteia,
- la cadrele cu bara curba se tine seama de faptul ca aceasta introduce un grad de libertate
in plus fata de bara dreapta ce ar inlocui-o.

N'c = 3 Nc = 2 N'c = 0 Nc = 1
3.1.1. Sistemul de baza. Ecuatiile de conditie

Pentru trasarea diagramelor de eforturi este necesara determinarea deformatei structurii,

deci a deplasarilor nodurilor (rotiri si translatii).
Daca pentru o bara se cunosc incarcarile si deplasarile capetelor, se poate determina
complet starea de eforturi in bara.
Necunoscutele vor fi deci deplasarile distincte ale nodurilor, acestea fiind date de gradul
de nedeterminare geometric (n g ):
ng = nr + ne
unde: n r = necunoscute rotiri de noduri, egale cu numarul nodurilor rigide;
n e = necunoscute grade de libertate elastice ale structurii, care caracterizeaza translatiile
nodurilor, egale ca numar cu numarul de libertate cinematica N c al sistemului auxiliar.

Sistemul de baza se obtine prin introducerea de legaturi fictive (legaturi simple) care sa
blocheze deplasarile nodurilor:
- rotirea unui nod se face prin blocaj de nod, care impiedica rotirea nodului dar
permite translatia, echivaland cu o reactiune de tip moment.
- blocarea translatiei se face prin utilizarea unei legaturi de grad de libertate, care
suprima translatia nodului dar permite rotirea, echivaland cu o reactiune de tip forta.

La cadrele cu noduri fixe sistemul de baza se obtine prin introducerea de blocaje de nod.

La cadrele cu noduri deplasabile sistemul de baza se obtine prin blocaje de nod in

nodurile rigide si introducerea de legaturi de grad de libertate pe directia gradelor de libertate
elastice.
 La cadrele cu noduri fixe, numarul necunoscutelor este egal cu numarul de noduri rigide
(doua in cazul de mai sus), iar la cadrele cu noduri delpasabile numarul necunoscutelor este egal
cu numarul nodurilor rigide, plus numarul gradelor de libertate (2 + 1 = 3 in cazul de mai sus).
Prin incarcarea sistemului de baza cu fortele exterioare si cu deplasarile nodurilor, in
legaturile suplimentare vor aparea reactiuni. Aceste reactiuni nu exista pe structura reala, deci
reactiunea totala intr-o legatura suplimentara “i” este zero, expresia ei obtinandu-se prin
suprapunere de efecte:

R i = r i1 Z 1 + r iz Z 2 + …… + r in Z n + R if = 0

unde: r ik este reactiunea din legatura suplimentara “i” cand sistemul de baza este incarcat cu
deplasarea Z k = 1;
Z i sunt deplasarile necunoscute ale nodurilor, care pot fi rotiri sau translatii;
R if este reactiunea din legatura suplimentara “i” cand sistemul de baza este incarcat cu
fortele exterioare.

Dezvoltand dupa cele “n”noduri, se obtine sistemul:

𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + ⋯ + 𝑟1𝑛 𝑍𝑛 + 𝑅1𝑓 = 0

⎧
𝑟21 𝑍1 + 𝑟22 𝑍2 + ⋯ + 𝑟2𝑛 𝑍𝑛 + 𝑅2𝑓 = 0
⎪
⎪ .
.
⎨ .
⎪ 𝑟 𝑍
⎪ 𝑛1 1 + 𝑟 𝑍 + ⋯ + 𝑟𝑛𝑛 𝑍𝑛 + 𝑅𝑛𝑓 = 0
𝑛2 2
⎩

Sistemul anterior poarta numele de sistemul ecuatiilor de conditie in metoda

deplasarilor, numarul necunoscutelor Z n fiind egal cu numarul legaturilor suplimentare.
Eforturile finale se obtin prin suprapunere de efecte:
 M x = M f + m 1 Z1 + m 2 Z2 + … + m n Zn (momentul in sectuinea "x")

unde; M f = momentul incovoietor produs de fortele exterioare pe sistemul de baza;

m i = momentul incovoietor produs de Z i = 1 pe sistemul de baza.

3.1.2 Conventia de semne

In metoda deplasarilor se utilizeaza o conventie de semne diferita de cea din metoda

eforturilor.
Sistemul de baza in metoda deplasarilor este format din doua tipuri de bare:

a) bara dublu incastrata

b) bara incastrata-articulata

Necunoscutele sunt rotiri de noduri si rotiri de bare (translatii de noduri), fiind necesara o
noua conventie de semne, care sa fie aceeasi pentru rotiri si momente la capetele barelor.
Noua conventie pentru metoda deplasarilor considera pozitive momentele si rotirile care
au sens orar.
Sensul pozitiv al unei rotiri de nod θ i este sensul orar, iar sensul pozitiv al unei translatii
∆
de nod (rotire de bara) ∆ i este daca linia reazemelor se roteste in sens orar (ϕ i = 𝑙 are sens orar).

Conventia de semne pentru rotiri

Pentru exemplificarea conventiei de momente, se considera o bara dublu incastrata

incarcata cu forta P. Se izoleaza nodurile si bara se prezinta momentul pe nod si bara.
 In nodul din stanga (1):
- momentul este pozitiv pe nod;
- momentul este negativ pe bara.

In nodul din dreapta (2):

- momentul este pozitiv pe bara;
- momentul este negativ pe nod.

3.1.3. Relatii intre eforturi si deplasari la barele sistemului de baza

Barele unui sistem de baza in metoda deplasarilor pot avea doua tipuri de incarcari:
- la cadrele cu noduri fixe, barele sunt incarcate cu forte exterioare si cu rotiri ale
capetelor barelor;
- la cadrele cu noduri deplasabile, barele pot fi incarcate cu forte exterioare, cu
rotiri ale capetelor barelor si cu rotirea liniei reazemelor (datorata translatiei capatului
barei).

In urma incarcarii cu forte exterioare se determina momentele de incastrare perfecta.

Pentru evaluarea deplasarii nodurilor, se aplica ecuatia fibrei medii deformate.

[Link]. Bara dublu incastrata

Se considera o bara dublu incastrata incarcata cu deplasarile de tip rotire θ i , θ j si de tip
translatie v i , v j .
 Ecuatia fibrei medii deformate este:
𝑑2𝑣 𝑀
2
= −
𝑑𝑥 𝐸𝐼
unde: v = deplasarea verticala in sectiunea "x";
E = modulul de elsticitate longitudinal;
I = moment de inertie al sectiunii transversale;
M = moment de incovoiere in sectiunea "x".

Deplasarea unui punct de abscisa “x” se alege de forma unui polinom de gradul 3,
deoarece momentul are variatie liniara, bara fiind incarcata doar la capete (derivand de doua ori
pe v se obtine pentru M o functie de ordinul 1, liniara).
𝑑𝑣
𝑣 = 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑 ⇒ θ = = 3𝑎𝑥 2 + 2𝑏𝑥 + 𝑐
𝑑𝑥
𝑑2𝑣 𝑀 𝑑2𝑣
= − ⇒ 𝑀 = −𝐸𝐼 = −𝐸𝐼 ∙ (6𝑎𝑥 + 2𝑏)
𝑑𝑥 2 𝐸𝐼 𝑑𝑥 2

Constantele a si b de determina din conditiile la capatul barei:

𝑣 = 𝑣𝑖 𝑑 = 𝑣𝑖
• cand x = 0 ⇒ �𝑑𝑣= θ𝑖 ⇒ � 𝑐 = θ𝑖
𝑑𝑥
𝑣 = 𝑣𝑗 𝑣𝑗 = 𝑣𝑖 + θ𝑖 𝑥 + 𝑏𝑙 2 + 𝑎𝑙 3
• cand x = l ⇒ �𝑑𝑣 ⇒�
𝑑𝑥
= θ𝑗 θ𝑗 = θ𝑖 + 2𝑏𝑙 + 3𝑎𝑙 2
 𝑗 𝑖 𝑖3 �𝑣 −𝑣 �−�2θ +θ �𝑙
𝑗
𝑏=
𝑙2
Rezolvand se obtine: � 2 �𝑣𝑖 −𝑣𝑗 �−�θ𝑖 +θ𝑗 �𝑙
𝑎= 3 𝑙

𝑥2 𝑥3 𝑥 𝑥2 𝑥3 𝑥2 𝑥3 𝑥2 𝑥3
⎧𝑣 = 𝑣𝑖 �1 − 3 𝑙2 + 2 𝑙3 � + θ𝑖 𝑙 � 𝑙 − 2 𝑙2 + 𝑙3 � + 𝑣𝑗 �3 𝑙2 − 2 𝑙3 � − θ𝑗 𝑙 � 𝑙2 − 𝑙3 �
⎪ 𝑥 1 2 𝑥 1 𝑥 1 𝑥
⇒ 𝑀 = −𝐸𝐼 �6𝑣𝑖 �2 𝑙3 − 𝑙2 � − 2θ𝑖 � 𝑙 − 3 𝑙2 � + 6𝑣𝑗 �𝑙2 − 2 𝑙3 � − 2θ𝑗 � 𝑙 − 3 𝑙2 ��
⎨
⎪ 𝑑𝑀 𝑣 θ 𝑣
𝑇 = 𝑑𝑥 = −𝐸𝐼 �12 3𝑖 + 6 2𝑖 − 12 3𝑗 + 6 2𝑗�
θ
⎩ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙

La capetele barei se obtin eforturile:

6𝑣 4θ𝑖 6𝑣𝑗 2θ𝑗

• x = 0 ⇒ 𝑀𝑖𝑗 = 𝐸𝐼 � 𝑙2𝑖 + − + �
𝑙 𝑙2 𝑙
12𝑣𝑖 6θ𝑖 12𝑣𝑗 6θ𝑗
𝑇𝑖𝑗 = 𝐸𝐼 �− − + − �
𝑙3 𝑙2 𝑙3 𝑙2
6𝑣𝑖 2θ𝑖 6𝑣𝑗 4θ𝑗
• x = l ⇒ 𝑀𝑗𝑖 = 𝐸𝐼 �− − + − �
𝑙2 𝑙 𝑙2 𝑙
12𝑣𝑖 6θ𝑖 12𝑣𝑗 6θ𝑗
𝑇𝑗𝑖 = 𝐸𝐼 �− − + − �
𝑙3 𝑙2 𝑙3 𝑙2

In cazul in care o singura deplasare este diferita de zero, celelalte fiind nule, se obtine
𝐸𝐼𝑖𝑗
(notand 𝑖𝑖𝑗 = rigiditatea barei ij):
𝑙𝑖𝑗

𝑀𝑖𝑗 = 4𝑖𝑖𝑗 θ𝑖
θ𝑖 ≠ 0 𝑀𝑗𝑖 = −2𝑖𝑖𝑗 θ𝑖
a) 𝑣𝑖 = 𝑣𝑗 = θ𝑗 = 0 ⇒ � 𝑖
𝑇𝑖𝑗 = 𝑇𝑗𝑖 = −6 𝑖𝑗 θ
𝑙 𝑖
 𝑀𝑖𝑗 = 2𝑖𝑖𝑗 θ𝑗
θ𝑗 ≠ 0
b) ⇒ � 𝑀𝑗𝑖 = −4𝑖𝑖𝑗 θ𝑗
𝑣𝑖 = 𝑣𝑗 = θ𝑖 = 0 𝑖
𝑇𝑖𝑗 = 𝑇𝑗𝑖 = −6 𝑖𝑗 θ
𝑙 𝑗

𝑀𝑖𝑗 = −6𝑖𝑖𝑗 𝜑𝑖𝑗

𝑣𝑗 − 𝑣𝑖 ≠ 0 𝑀𝑗𝑖 = 6𝑖𝑖𝑗 𝜑𝑖𝑗
c) ⇒�
θ𝑖 = θ𝑗 = 0 𝑖𝑖𝑗
𝑇𝑖𝑗 = 𝑇𝑗𝑖 = 12 𝜑𝑖
𝑙

𝛥 𝑣𝑗 −𝑣𝑖
unde: 𝜑𝑖𝑗 = 𝑙
= 𝑙

[Link]. Bara incastrata – articulata

In cazul unei bare incastrata la un cap si articulata la capatul celalalt, momentul este nul
la capatul articulat.
Particularizand cazul anterior (bara dublu incastrata) cu conditia 𝑀𝑗𝑖=0 (capatul din
dreapta j este articulat), se obtine bara incastrata – articulata.
 3𝑣𝑖 θ𝑖 3𝑣𝑗
𝑀𝑗𝑖 = 0 ⇒ θ𝑗 = − − +
2𝑙 2 2𝑙
3𝑣𝑖 3θ𝑖 3𝑣𝑗
⇒ 𝑀𝑖𝑗 = 𝐸𝐼 � 2 + − 2�
𝑙 𝑙 𝑙

Se considera o singura deplasare diferita de zero, obtinandu-se:

θ𝑖 ≠ 0
a) 𝑣𝑖 = 𝑣𝑗 = 0 ⇒ 𝑀𝑖𝑗 = 3𝑖𝑖𝑗 θ𝑖

θ𝑖 = 0
b) 𝑣𝑗 − 𝑣𝑖 ≠ 0 ⇒ 𝑀𝑖𝑗 = −3𝑖𝑖𝑗 𝜑𝑖𝑗

Observatie: Semnele momentelor incovoietoare s-au luat in conformitate cu conventia de la

Rezistenta Materialelor (momentul este pozitiv daca intinde fibra inferioara).
Tabel Centralizator
3.1.4. Valorile momentelor incovoietoare la capetele barelor

Expresiile generale ale momentelor la capetele barelor (momentele pe nod), pentru cele
doua tipuri de cadre (cu noduri fixe si deplasabile), tinandu-se cont si de incarcari si de deplasari,
daca se tine cont de noua conventie de semne, vor fi:

• Cadre cu noduri fixe

- Bara dublu incastrata:
𝑀𝑖𝑗 = M𝑖𝑗 − 4𝑖𝑖𝑗 θ𝑖 − 2𝑖𝑖𝑗 θ𝑗
𝑀𝑗𝑖 = M𝑗𝑖 − 2𝑖𝑖𝑗 θ𝑖 − 4𝑖𝑖𝑗 θ𝑗
unde M𝑖𝑗 sunt momentele de incastrare perfecta.
- Bara incastrat-articulata:
𝑀𝑖𝑗 = M𝑖𝑗 − 3𝑖𝑖𝑗 θ𝑖

• Cadre cu noduri deplasabile

- Bara dublu incastrata:
𝑀𝑖𝑗 = M𝑖𝑗 − 4𝑖𝑖𝑗 θ𝑖 − 2𝑖𝑖𝑗 θ𝑗 + 6𝑖𝑖𝑗 𝜑𝑖𝑗
𝑀𝑗𝑖 = M𝑗𝑖 − 2𝑖𝑖𝑗 θ𝑖 − 4𝑖𝑖𝑗 θ𝑗 + 6𝑖𝑖𝑗 𝜑𝑖𝑗
- Bara incastrat-articulata:
𝑀𝑖𝑗 = M𝑖𝑗 − 3𝑖𝑖𝑗 θ𝑖 + 3𝑖𝑖𝑗 𝜑𝑖𝑗

Momentele de incastrare perfecta M𝑖𝑗 isi contin semnul.

3.2. Structuri cu noduri fixe

O structura cu noduri fixe este o structura care, sub actiunea incarcarilor exterioare, se
deformeaza prin rotirea nodurilor rigide. Numarul necunoscutelor este egal cu numarul nodurilor
rigide. In general, numarul necunoscutelor este mai mic decat in metoda eforturilor.
Translatia nodurilor este in acest caz impiedicata pe directiile cu legaturi reale ale
nodurilor. Nodurile rigide vor fi blocate, astfel incat se introduc legaturi suplimentare care
impiedica rotirea nodurilor. Legaturile suplimentare ce impiedica rotirea actioneaza asupra
nodurilor prin reactiuni de tip moment, notate cu R.

Exemplu: Se considera structura din figura urmatoare.

P=10 kN/m P=10 kN/m

Z1 Z2
5
1 3I 2 I
5m structura
S.B.
reala
I 1,5 I

3 4
6m 3m

structura
auxiliara

Numarul gradelor de libertate cinematica este:

N c = 3B - 2A - S = 3 ▪ 4-2 ▪ 6 – 0 = 0

unde: S=0 reazeme simple; B = 4 bare; A = 6 articulatii simple (4 simple si 1 dubla).

 Deoarece N c =0 vom avea o structura cu noduri fixe.
Sistemul de baza se obtine prin blocarea celor doua noduri rigide, 1 si 2, conditia impusa
acestui sistem de baza fiind R 1 = 0 si R 2 = 0.
Sistemul ecuatiilor de conditie este:

𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + 𝑅1𝑓 = 0

�
𝑟21 𝑍1 + 𝑟22 𝑍2 + 𝑅2𝑓 = 0

Coeficientii necunoscutelor Z 1 si Z 2 sunt reactiuni unitare, ce apar in legaturile

suplimentare atunci cand sistemul de baza este incarcat cu o deplasare unitara.

• 𝑟𝑖𝑖 este reactiunea ce apare in legatura i cand sistemul de baza este incarcat cu 𝑍𝑖 = 1
( 𝑟𝑖𝑖 > 0);
• 𝑟𝑖𝑗 este reactiunea ce apare in legatura i cand sistemul de baza este incarcat cu 𝑍𝑗 = 1
(𝑟𝑖𝑗 > = < 0);
𝑟𝑖𝑗 = 𝑟𝑗𝑖
• 𝑅𝑖𝑓 este rectiunea ce apare in legatura 𝑖 cand sistemul de baza este incarcat cu fortele
exterioare. (𝑅𝑖𝑓 > = < 0).

Prin incarcarea cu forte exterioare ⇒ diagrama 𝑀𝑓 .

Prin incarcarea cu 𝑍1 = 1 ⇒ diagrama 𝑚1 .
Prin incarcarea cu 𝑍2 = 1 ⇒ diagrama 𝑚2 .
 Pentru calculul momentelor incovoietoare produse de rotirile nodurilor, se determina
𝐸𝐼𝑖𝑗
rigiditatile practice ale barelor, prin comparatie cu o rigiditate 𝑖0 , sau 𝑖𝑖𝑗 = 𝑙𝑖𝑗
.

Coeficientii necunoscutelor si termenii liberi se calculeaza din conditia de echilibru static

al nodului blocat.
𝐸𝐼
Se alege, spre exemplu, 𝑖0 = 5
= 0.2𝐸𝐼.
Se obtine:
𝐸 ∙ 𝐼12 𝐸 ∙ 3𝐼
𝑖12 = = = 0.5 ∙ 𝐸𝐼 = 2.5 ∙ 𝑖0
𝑙12 6
 𝐸 ∙ 𝐼13 𝐸 ∙ 𝐼
𝑖13 = = = 0.2 ∙ 𝐸𝐼 = 𝑖0
𝑙13 5
𝐸 ∙ 𝐼24 𝐸 ∙ 1.5𝐼
𝑖24 = = = 0.3 ∙ 𝐸𝐼 = 1.5 ∙ 𝑖0
𝑙24 5
𝐸 ∙ 𝐼25 𝐸 ∙ 𝐼
𝑖25 = = = 0.33 ∙ 𝐸𝐼 = 1.66 ∙ 𝑖0
𝑙25 3

Coeficientii necunoscutelor si termenii liberi se determina prin izolarea nodurilor.

𝑟11 − 4𝑖0 − 10𝑖0 = 0 ⇒ 𝑟11 = 14 𝑖0 , obtinandu-se 𝑟11 = 2,8 𝐸𝐼.

𝑟22 − 5𝑖0 − 6𝑖0 − 10𝑖0 = 0 ⇒ 𝑟22 = 21 𝑖0, obtinandu-se 𝑟22 = 4,2 𝐸𝐼.

𝑟12 − 5𝑖0 = 0 ⇒ 𝑟12 = 5 𝑖0 , obtinandu-se 𝑟12 = 𝐸𝐼.

𝑟21 − 5𝑖0 = 0 ⇒ 𝑟21 = 5 𝑖0
Rezulta 𝑟12 = 𝑟21 = 𝐸𝐼.
 𝑅1𝑓 + 30 = 0 ⇒ 𝑅1𝑓 = −30

𝑅2𝑓 + 11,25 − 30 = 0 ⇒ 𝑅2𝑓 = 18,75

Sistemul ecuatiilor de conditie va fi:

𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + 𝑅1𝑓 = 0

�
𝑟21 𝑍1 + 𝑟22 𝑍2 + 𝑅2𝑓 = 0

14 ∙ 𝑖0 𝑍1 + 5 ∙ 𝑖0 𝑍2 − 30 = 0 2,8 ∙ 𝐸𝐼 ∙ 𝑍1 + 𝐸𝐼 ∙ 𝑍2 = 30
⇔ � sau �
5 ∙ 𝑖0 𝑍1 + 21 ∙ 𝑖0 𝑍2 + 18,75 = 0 𝐸𝐼 ∙ 𝑍1 + 4,2 ∙ 𝐸𝐼 ∙ 𝑍2 = −18,75

Rezulta:
𝑍2 30
𝑍1 + =
2,8 2,8 ∙ 𝐸𝐼
⇒ �
18,75
−𝑍1 − 4,2 ∙ 𝑍2 =
𝐸𝐼
1 30 1 29,46
�−4,2 + � ∙ 𝑍2 = � + 18,75� ∙ ⇒ −3,84 ∙ 𝑍2 =
2,8 2.8 𝐸𝐼 𝐸𝐼
7,67
⇒ 𝑍2 = −
𝐸𝐼
30 𝑍2 30 7,67 37,67
⇒ 𝑍1 = − = + =
2,8 ∙ 𝐸𝐼 2,8 2,8 ∙ 𝐸𝐼 2,8 ∙ 𝐸𝐼 2,8 ∙ 𝐸𝐼
13,45
⇒ 𝑍1 =
𝐸𝐼
13,45
𝑍1 =
⇒� 𝐸𝐼
7,67
𝑍2 = −
𝐸𝐼

Se va obtine:
2.69
𝑍1 = 𝑖
0
� 1.534
𝑍2 = − 𝑖
0
 Momentele incovoietoare finale la capetele barelor vor fi calculate cu relatiile de mai sus.
Trasarea diagramei finale se face prin suprapunerea efectelor:

𝑀𝑥 = 𝑀𝑓 + 𝑚1 𝑍1 + 𝑚2 𝑍2

Se obtine:
• Bara 13 𝑖13 = 2,5 ∙ 𝑖0

13.45
𝑀13 = 𝑀𝑓13 + 𝑚113 𝑍1 + 𝑚13
2 𝑍2 = 0 + 4𝑖13 𝑍1 + 0 = 4 ∙ 0.2𝐸𝐼 ∙ = 10.76
𝐸𝐼
13.45
𝑀31 = 𝑀𝑓31 + 𝑚131 𝑍1 + 𝑚231 𝑍2 = 0 + 2𝑖13 𝑍1 + 0 = 2 ∙ 0.2𝐸𝐼 ∙ = 5.38
𝐸𝐼

• Bara 12 𝑖12 = 2,5 ∙ 𝑖0

𝑀12 = 𝑀𝑓12 + 𝑚112 𝑍1 + 𝑚12

2 𝑍2 = −30 + 4𝑖12 𝑍1 + 2𝑖12 𝑍2 =
2.69 1.534
= −30 + 10𝑖0 ∙ − 5𝑖0 ∙ = −10.77
𝑖0 𝑖0
𝑀21 = 𝑀𝑓21 + 𝑚121 𝑍1 + 𝑚221 𝑍2 = 30 + 2𝑖12 𝑍1 + 4𝑖12 𝑍2 =
2.69 1.534
= 30 + 5𝑖0 ∙ − 10𝑖0 ∙ = 28.11
𝑖0 𝑖0

• Bara 24 𝑖24 = 1,5 ∙ 𝑖0

1.534
𝑀42 = 𝑀𝑓42 + 𝑚142 𝑍1 + 𝑚242 𝑍2 = 0 + 0 + 2𝑖24 𝑍2 = −3𝑖0 ∙ = 4.6
𝑖0
(−1.534)
𝑀24 = 𝑀𝑓24 + 𝑚124 𝑍1 + 𝑚224 𝑍2 = 0 + 0 + 4𝑖12 𝑍2 = 4 ∙ 1.5𝑖0 ∙ = 9.2
𝑖0

• Bara 25 𝑖25 = 1,66 ∙ 𝑖0

𝑀25 = 𝑀𝑓25 + 𝑚125 𝑍1 + 𝑚225 𝑍2 = −11.25 + 0 + 3𝑖25 𝑍2

−1.534
= −11.25 + 3 ∙ 1.66𝑖0 ∙ = −11.25 − 5 ∙ 1.534 = 19.01
𝑖0
𝑀52 = 𝑀𝑓52 + 𝑚152 𝑍1 + 𝑚252 𝑍2 = 0 + 0 + 0 + 0 = 0
Se poate trasa diagrama de momente:
3.3 Structuri cu noduri deplasabile

Pentru cadrele cu noduri deplasabile, trecerea la pozitia deformata se realizeaza prin

rotiri si translatii de noduri.
Pentru a obtine sistemul de baza, se impiedica deplasarile nodurilor, prin introducerea
de introduce legaturi suplimentare. Fiecare nod se va bloca impotriva rotiri, iar pentru
impiedicarea translatiei se introduc blocari pentru fiecare grad de libertate, sub forma de
reazem simplu.
Vor exista deci doua tipuri de blocari:
- blocari de nod, ce impiedica rotirea si care actioneaza asupra nodului prin
reactiuni de tip moment (ca la structurile cu noduri fixe).
- blocari de grad de libertate, care impiedica translatia si care actioneaza asupra
nodului prin introducerea de reactiuni de tip forta.

Numarul necunoscutelor pentru structurile cu noduri deplasabile este egal cu numarul

nodurilor rigide, plus numarul gradelor de libertate elastica.
Calculul structurilor cu noduri deplasabile se face asemanator cu al structurilor cu
noduri fixe, diferenta aparand datorita deplasarilor pe directiile gradelor de libertate
(diagramele deplasarilor unitare elastice pe directia gradelor de libertate elastica).
Structurile cu noduri deplasabile mse impart in doua tipuri generale de cadre:
- cadre cu stalpi verticali si rigle orizontale;
- cadre cu forma oarecare (stalpi inclinati si/sau rigle inclinate).

Intr-un cadru cu noduri deplasabile exista atat ecuatii de nod, cat si ecuatii de grad de
libertate.
O ecuatie de nod reprezinta conditia ca reactiune de tip moment sa fie nula, iar o
ecuatie de grad de libertate reprezinta conditia ca reactiunea de tip forta sa fie nula.
Pentru determinarea reactiunilor din blocajele de nod se utilizeaza ecuatii de echilibru
a momentelor, iar pentru determinarea reactiunilor din legaturile de grad de libertate se
utilizeaza principiul lucrului mecanic virtual sau ecuatii de proiectie, (acestea doar la cadre cu
stalpi verticali).

3.3.1. Cadre cu stalpi verticali

Acest tip particular de structura are particularitatea ca, la actiunea translatiilor pe

directiile gradelor de libertate, riglele vor avea doar translatii, iar stalpii se vor deforma.
Pentru determinarea reactiunilor din legaturile de grad de libertate, se poate scrie
ecuatia de echilibru static, fie prin ecuatii de proiectie pe directia gradului de libertate, fie prin
utilizarea principiului lucrului mecanic.
Exemplu:Se considera structura cu stalpi verticali de mai jos. Sa se traseze diagrama de
momente.

3 1 2
2I 2I

p=10 kN/m
6m 1,5 I
I

4 5
6m 6m

structura
auxiliara

Numarul gradelor de libertate cinematica este ( pentru structura articulata):

Nc = 3B – 2A –S = 3*4-2*5-1=1 ⇒ Nc = 1

unde: B = 4 (patru bare)

A = 5 (3 articulatii simple + 1 multipla = 3+2)
S = 1 un reazem simplu

Avem deci o structura cu noduri deplasabile.

Sistemul de baza se obtine prin blocarea nodului rigid (1) (blocaj de nod) si a legaturii
de grad de libertate in (2) (translatiea riglei).

- 1 nod rigid (rotatia Z 1 );

- 1 grad de libertate (translatia Z 2 ).
 Sistemul ecuatiilor de conditie are forma:

𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + 𝑅1𝑓 = 0

�
𝑟21 𝑍1 + 𝑟22 𝑍2 + 𝑅2𝑓 = 0

Fata de structurile cu noduri fixe, la cele cu noduri deplasabile este necesara trasarea
diagramelor unitare din incarcarea cu deplasari pe directiile gradelor de libertate elastica, dar
si determinarea reactiunilor din legaturile de grad de libertate.
Pentru trasarea diagramelor:

• Se incarca structura cu fortele exterioare ⇒ diagrama 𝑀𝑓 .

• Se incarca structura cu 𝑍1 = 1 ⇒ diagrama 𝑚1 .
• Pentru trasarea diagramei 𝑚2 , data de translatia 𝑧2 = 1 se parcurg etapele:
a) Se traseaza diagrama de deplasari. Fiind o structura cu stalpi verticali, vor
exista deplasari numai pe orizontala.
b) Se traseaza structura deformata, tinand cont de deplasarile nodurilor de la
punctual (a).
c) Se traseaza diagrama de moment incovoietor 𝑚2 .

Dupa trasarea diagramelor unitare de moment, se calculeaza reactiunile.

Acestea se determina prin echilibrul nodului (la blocajul de nod) si prin utilizarea
principiului lucrului mecanic virtual, sau scrierea ecuatiilor de proiectie (pentru legaturile de
grad de libertate).
 𝐸𝐼
Se considera rigiditatea de comparatie 𝑖0 = 6
= 1.

𝐸𝐼
𝑖𝑚𝑛 = 𝑘𝑚𝑛
𝑙𝑚𝑛

unde: mn = intervalul.
k mn este coeficientul rigiditatii pe bara mn.

𝐸𝐼
Rezulta, tinand cont ca 𝑖0 = 6
= 1:

𝐸𝐼
𝑖12 = 2 6
=2
𝐸𝐼
𝑖13 = 2 6
= 2.
𝐸𝐼
𝑖34 = 1 6
= 1.
𝐸𝐼
𝑖45 = 1,5 6
= 1,5.

Diagrama momentului 𝑚1 se traseaza in functie de rigiditatile calculate anterior.

 1
Riglele 1-3 si 1-2 translateaza pe orizontala. 𝜓=ℎ
1
Stalpii 3-4 si 1-5 se rotesc cu unghiul 𝜓 = 6 (𝜓34 = 𝜓15 ).
 Determinarea reactiunilor (𝑟𝑖𝑗 ), coeficientii din sistemul ecuatiilor de conditie.
• Reactiunile din blocajul de nod

ΣM = 0
𝑟11 − 6 − 6 − 6 = 0 ⇒ 𝑟11 = 18
⇒ �𝑟21 + 1,5 = 0 ⇒ 𝑟21 = 𝑟12 = −1,5
𝑅1𝑓 = 0

• Reactiunile din legaturile de grad de libertate

Se utilizeaza principiul lucrului mecanic virtual.

Observatie: Se lucreaza pe structura articulata.

- Structura se incarca cu momentele incovoietoare si cu fortele exterioare (pt.

determinarea lui 𝑅𝑖𝑓 ).
- Se impune o deplasare virtuala pe directia gradului de libertate.
- Se pune conditia ca lucrul mecanic virtual sa fie nul, adica δL=0.

Momentele introduse in aceasta etapa sunt considerate momente de bara (foarte

important pentru sensul acestor momente!)
𝐿 =𝐹∙𝑑
� �
𝐿 =𝑀∙𝛹

δL=0
1 1 1 7
⇒ 𝑟22 ∙ 1 − 0.5 ∙ 6 − 1.5 ∙ 6 − 1.5 ∙ 6 = 0 ⇒ 𝑟22 = 12
δL=0
1 1
⇒ 𝑅2𝑓 ∙ 1 − 45 ∙ 6 + 10 ∙ 6 ∙ 2 = 0 ⇒ 𝑅2𝑓 = −22,5
Sistemul ecuatiilor de conditie se poate scrie, tinand cont de reactiunile calculate
anterior.
𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + 𝑅1𝑓 = 0 18𝑧1 − 1,5𝑍2 = 0
� ⇔� 7
𝑟21 𝑍1 + 𝑟22 𝑍2 + 𝑅2𝑓 = 0 −1,5𝑍1 + 𝑍2 − 22,5 = 0
12
Rezolvarea sistemului ne da:
𝑍 = 4,09
� 1
𝑍2 = 49,09
Diagrama finala M se determina cu relatia urmatoare, particularizata pe intervale:
𝑀 = 𝑀𝑓 + 𝑚1 𝑍1 + 𝑚2 𝑍2
• Intervalul 4-3
𝑀4 = 45 + 4,09 ∗ 0 + 49,09 ∗ 0,5 = 69,54
𝑀3 = 0
• Intervalul 3-1
𝑀3 = 0 + 4,09 ∗ 0 + 49,09 ∗ 0 = 0
𝑀1 = 0 + 4,09 ∗ 0(−6) = −24,54
• Intervalul 1-2
𝑀1 = 0 + 4,09 ∗ 6 = 24,54
𝑀2 = 0
• Intervalul 1-5
𝑀1 = 0 + 4,09 ∗ (−6) + 49,09 ∗ 1,5 = 49,09
𝑀5 = 0 + 4,09 ∗ 3 + 49,09 ∗ (−1,5) = −61,36
 Pentru calculul reactiunilor din legaturile de grad de libertate 𝑟22 , 𝑅2𝑓 , se poate utiliza
ecuatia de proiectie pe orizontala.
- se izoleaza stalpii structurii, care se considera incarcati cu momentele de la
capete si cu eventualele forte pe stalp (unde e cazul).
- se determina fortele taietoare pe stalpi, scriind ecuatiile de echilibru static pe
fiecare stalp.
- fortele taietoare se trec pe rigle, cu semn schimbat.

Pe rigle se pun in evidenta fortele taietoare, reactiunile din legaturile de grad de

libertate si eventualele forte concentrate in nod (daca e cazul).
 𝑟21 = 𝑟12 = −15 (din calculul reactiunilor in blocajul de nod).
1 1 7
 𝑟22 − 12 − 2 = 0, deci 𝑟22 = 12

 𝑅2𝑓 + 22,5 = 0, deci 𝑅2𝑓 = −22,5

3.3.2. Cadre cu stalpi inclinati

Structurile cu stalpi inclinati si rigle inclinate (in doua pante) se calculeaza ca si cele
cu stalpi verticali, cu exceptia calculului reactiunilor din legaturile de grad de libertate, care
nu se mai pot determina prin ecuatii de proiectie pe orizontala, ci numai utilizand principiul
lucrului mecanic virtual.
La acest tip de structura de deformeaza atat stalpii, cat si riglele.
Exemplu: Sa se traseze diagrama de moment pe cadrul din figura urmatoare.

p=20 kN/m

1 2
2I

1,5 I 4m
2I
4

2m
3

6m 3m

structura
auxiliara

Structura auxiliara asociata cadrului acesteia permite determinarea gradului de

libertate cinematica.

Nc = 3B – 2A –S = 3x3-2x4-0=1 ⇒ Nc = 1

Este vorba deci de o structura cu noduri deplasabile, avand un singur grad de libertate
elastic.
In nodurile rigide si introduce blocaj de nod (nodul 1), iar pe directia gradului de
libertate se introduce o legatura (translatie pe orizontala a riglei).

- un nod rigid (rotatia Z 1 );

- un grad de libertate (translatia Z 2 ).
 𝐸𝐼
Se considera rigiditatea de comparatie 𝑖0 = 6
= 1.
𝐸𝐼
Se obtine �𝑖𝑚𝑛 = 𝑘𝑚𝑛 ∙ 𝑙 �:
𝑚𝑛

𝐸𝐼
𝑖12 = 2 ∙ 6
= 2 ∙ 𝑖0 = 2
𝐸𝐼
𝑖13 = 2 ∙ 6
= 2 ∙ 𝑖0 = 2
𝐸𝐼 6 9
𝑖14 = 1,5 ∙ 5
∙ 6 = 5 ∙ 𝑖0 = 1,8

Sistemul ecuatiilor de conditie este:

𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + 𝑅1𝑓 = 0

�
𝑟21 𝑍1 + 𝑟22 𝑍2 + 𝑅2𝑓 = 0

Sistemul de baza se incarca cu fortele exterioare, rezultand diagrama de moment

incovoietor 𝑀𝑓 .
Daca sistemului de baza i se aplica rotirea 𝑍1 = 1, se obtine diagrama de moment
incovoietor 𝑚1 .
 • Trasarea diagramei 𝑚2 incepe prin analiza deplasarii barelor structurii articulate, la o
deplasare 𝑍2 = 1.

Diagrama de deplasari se stabileste dupa ce s-au identificat centrele de rotatie absolute

(pe structura auxiliara). Trasarea diagramei 𝑚2 se face in functie de rigiditatile raportate ale
barelor si de diagrama deplasarilor.
• Calculul reactiunilor in blocajul de nod

∑ 𝑀 (1) = 0 ⇒ 𝑟11 − 6 − 8 = 0 ⇒ 𝑟11 = 14

∑ 𝑀 (1) = 0 ⇒ 𝑟12 − 0,75 + 2 = 0 ⇒ 𝑟12 = 𝑟21 = −1,25

∑ 𝑀 (1) = 0 ⇒ 𝑅1𝑓 + 90 = 0 ⇒ 𝑅1𝑓 = −90

• Calculul reactiunilor in legatura de grad de libertate.

Se utilizeaza principiul lucrului mecanic virtual, lucrandu-se pe structura auxiliara.

δL = 0
1 1 1 0,75 1,35 4
𝑟22 ∙ 1 + 0,75 ∙ �− � − 1,35 ∙ �+ � − (2 + 2) ∙ = 0 ⇒ 𝑟22 = + + ≅ 1,098
8 4 6 8 4 6
⇒ 𝑟22 = 1,098

δL = 0
1 3 1 90 360 270
𝑅2𝑓 ∙ 1 − 20 ∙ 6 ∙ � ∙ � − 90 ∙ �− � = 0 ⇒ 𝑅2𝑓 = − + =
2 4 8 8 8 8
⇒ 𝑅2𝑓 = 33,75
δL = 0
1 1 6 12
𝑟21 ∙ 1 + 6 ∙ �− � + (8 + 4) ∙ = 0 ⇒ 𝑟21 = −
8 6 8 8
⇒ 𝑟21 = 𝑟21 = −1,25

Inlocuind reactiunile in sistemul ecuatiilor de conditie se obtine:

𝑟11 𝑍1 + 𝑟12 𝑍2 + 𝑅1𝑓 = 0 14𝑍1 − 1,25𝑍2 − 90 = 0

� ⇔ �
𝑟21 𝑍1 + 𝑟22 𝑍2 + 𝑅2𝑓 = 0 −1,25𝑍1 + 1,098𝑍2 + 33,75 = 0
𝑍 = 4,1
⇒ � 1
𝑍2 = −26,08

Diagrama momentului incovoietor M se traseaza pe fiecare interval, utilizand relatia:

𝑀 = 𝑀𝑓 + 𝑚1 𝑧1 + 𝑚2 𝑧2 = 𝑀𝑓 + 4,1 ∙ 𝑚1 − 26,08 ∙ 𝑚2
 • Intervalul 3-1

𝑀3 = 0 – 4,1∙4 – 26,08∙2 = –68,56

𝑀1 = – 8∙4,1 – 26,08∙2 = –84,96

• Intervalul 1-2

𝑀1 = 90 + 4,1∙ (–6) –26,08∙ (–0,75) = 84,96

𝑀2 = 0 + 4,1 ∙ 0 – 26,08 ∙ 0 = 0

• Intervalul 2-4

𝑀2 = 0 + 4,1∙0 – 26,08∙0 = 0
𝑀2 = 0 + 4,1 ∙ 0 – 26,08∙1,35 = –35,208

3.3.3 Structuri simetrice

Rezolvarea problemelor prin metoda deplasarilor, ca si in metoda eforturilor, se

simplifica in cazul structurilor simetrice, prin utilizarea procedeului semistructurilor si al
procedeului gruparii necunoscutelor (se reduce numarul de necunoscute).
La ambele proceduri trebuie sa se tina seama de comportamentul barei dublu incastrate
in sistemul de baza, bara intersectata de axa de simetrie la mijloc.
Se considera o bara dublu incastrata, avand la capat rotiri simetrice, respectiv
antisimetrice:
𝜃𝑖 = −𝜃𝑗
�
𝜃𝑖 = 𝜃𝑗
 Se incarca pe rand nodurile i, apoi j, diagrama finala obtinandu-se prin suprapunerea
efectelor.
Pentru incarcarea simetrica se obtine un moment incovoietor constant, egal cu
2𝑖𝜃𝑖 = 2𝑖𝜃𝑗 �𝜃𝑖 = −𝜃𝑗 �.

𝑀𝑖𝑗 = M𝑖𝑗 − 4𝑖𝑖𝑗 𝜃𝑖 − 2𝑖𝑖𝑗 𝜃𝑗 = M𝑖𝑗 − 2𝑖𝑖𝑗 𝜃𝑖

Pentru incarcarea antisimetrica se obtine un moment incovoietor ce variaza liniar,

anulandu-se la mijlocul barei.
Valoarea momentului la capete este 6i𝜃𝑖 .

𝑀𝑖𝑗 = M𝑖𝑗 − 4𝑖𝑖𝑗 𝜃𝑖 − 2𝑖𝑖𝑗 𝜃𝑗 = M𝑖𝑗 − 6𝑖𝑖𝑗 𝜃𝑖

𝑀𝑖𝑗 este momentul de incastrare perfecta, produs de fortele exterioare in sectiunea

"i".
Pentru sectiunea "j" reactiunile sunt asemanatoare:
 𝑀𝑗𝑖 = M𝑗𝑖 − 2𝑖𝑗𝑖 𝜃𝑖
𝑀𝑗𝑖 = M𝑗𝑖 − 6𝑖𝑗𝑖 𝜃𝑖
M𝑖𝑗 = −M𝑗𝑖

In cadrul procedeului semistructurilor, mai intai se identifica semistructura si tipul

structurii, apoi se formeaza sistemul de baza (ca la metoda fortelor).
Calculul se face pe semistructura, diagrama finala de moment obtinandu-se de la
diagrama pe semistructura, tinand cont ca pentru incarcare simetrica diagrama finala este
simetrica, iar pentru incarcare antisimetrica diagrama finala este antisimetrica.

Observatie: In cazul unei incarcari simetrice, cadrele cu noduri deplasabile ce nu au

rigla in doua pante se comporta ca structure in noduri fixe.

In cadrul procedeului gruparii necunoscutelor se lucreaza pe intreaga structura,

sistemul general de ecuatii desfacandu-se in doua sisteme:
- un sistem ce contine necunoscute grupate simetric;
- un sistem ce contine necunoscute grupate antisimetric.

O incarcare oarecare se poate descompune in doua incarcari una simetrica si una

antisimetrica:
• Componenta simetrica a incarcarii va deforma simetric structura, deci
necunoscutele antisimetrice devin nule.
• Componenta antisimetrica a incarcarii va deforma antisimetric structura, deci
necunoscutele simetrice devin nule.

Asadar, daca incarcarea este simetrica se rezolva numai sistemul de ecuatii cu

necunoscute simetrice, iar daca incarcarea este antisimetrica se rezolva numai sistemul de
ecuatii cu necunoscute antisimetrice.
 Capitolul 4 - Calculul structurilor prin aproximatii
successive. Procedeul Cross

Metoda eforturilor (fortelor) si metoda deplasarilor au dezavantajul unor sisteme de

ecuatii complicate, cu multe necunoscute. Cu toate ca numarul de necunoscute este mai mic in
metoda deplasarilor, el ramane important.
O alternativa mai rapida de rezolvare a acestor structuri este de utilizare a metodelor
interactive (aproximatii successive).
Sistemul de ecuatii ce trebuie rezolvat are anumite proprietati, ceea ce permite
utilizarea metodelor interactive pentru rezolvarea lui.
Aceste proprietati sunt:
- matricea coeficientilor necunoscutelor este simetrica fata de diagonala principal;
- determinantul principal este pozitiv (matricea este pozitiv definita).

Aceste conditii asigura convergenta procesului interativ. Pentru a converge rapid,

fiecare ecuatie a sistemului trebuie sa respecte inegalitatea (criteriul Wittmeyer):

𝑟𝑖𝑖 > ∑𝑛𝑗=1�𝑟𝑖𝑗 � , (𝑖 ≠ 𝑗) ;

In cazul structurilor cu noduri fixe acest criteriu este indeplinit.

La structurile cu noduri deplasabile, acest criteriu este indeplinit doar la nivelul
intregului sistem de ecuatii �∑ 𝑟𝑖𝑖 > ∑�𝑟𝑖𝑗 ��, deoarece ecuatiile de grad de libertate nu
indeplinesc acest criteriu (convergenta se realizeaza, insa mai incet).
Din punct de vedere fizic, aceasta metoda a aproximatiilor successive reprezinta o
deblocare treptata a nodurilor din structura de baza, incetul cu incetul acestea
transformandu-se in structura reala.
Calculul structurilor prin metode iterative se face pe o structura asemanatoare cu
structura reala, nemaifiind necesara scrierea sistemului de ecuatii.
Exista mai multe procedee de rezolvare a structurilor prin aproximatii successive.
In continuare se studiaza metoda (procedeul) Cross, procedeul distribuirii si
transmiterii momentelor.
Printre alte metode se pot aminti procedeul Dasek, procedeul Kani, etc.
Procedeul Cross este cel mai utilizat in practica.
El poate fi aplicat intr-o etapa (la structurile cu noduri fixe sau cu noduri deplasabile
doar cu stalpi verticali), sau in doua etape (la structurile cu noduri deplasabile).
4.1 Structuri cu noduri fixe (procedeul Cross intr-o etapa)

Procedeul Cross aplicat structurilor utilizeaza momentele incovoietoare pentru iteratii.

Prin iteratii successive, momentele incovoietoare vor "debloca" nodurile structurii de
baza, unde toate nodurile sunt blocate, ajungandu-se in final la structura deformata reala.

• Procedeul de lucru pentru metoda Cross:

a) Se stabileste tipul structurii (cu noduri fixe sau deplasabile), pe baza structurii
auxiliare (gradul de nedeterminare cinematica N c );
- pentru structuri cu noduri fixe – Cross intr-o etapa.
- pentru structuri cu noduri deplasabile – Cross in doua etape (se poate aplica intr-o
etapa doar la structuri cu stalpi verticali).
b) Se formeaza sistemul de baza, prin blocaje de nod la nodurile rigide.
c) Se determina rigiditatile practice ale barelor i mn , prin raportarea la o rigiditate de
comparativa, (mn este bara, deci 𝑖12 este rigiditatea practica al barei 12 prin raportare
la o rigiditate de comparatie 𝑖0 ). Coeficientii de rigiditate se obtin din caracteristicile
barelor (lungime, momente de inertie);
d) Se determina coeficientii de rigiditate 𝜌𝑚𝑛 , in functie de rigiditatile practice si tipul
legaturii la capetele barei.
𝑖𝑚𝑛
- pentru bara dublu incastrata 𝜌𝑚𝑛 = 𝑖0
3 𝑖𝑚𝑛
- pentru bara incastrat-articulata 𝜌𝑚𝑛 = 4 ∙ 𝑖0

e) Se calculeaza coeficientii de distributie µ𝑖𝑗 , pe baza coeficientilor de rigiditate.

𝜌𝑚𝑛
µ𝑚𝑛 = −
∑ 𝜌𝑚
unde: ∑ 𝜌𝑚 este suma coeficientilor de rigiditate din fiecare nod.
f) Se traseaza diagrama 𝑀𝑝 si se determina valorile momentelor de incastrare perfecta.
g) Se realizeaza schema de operare si se pun momentele de incastrare perfecta si
coeficientii de distributie.
h) Momentele se distribuie in functie de coeficientii de distributie, transmitandu-se la
capetele opuse cu jumatate din valoare (la bare dublu incastrate).

Operatia de distributie se repeta pana se obtine o valoare a momentului distribuit

suficient de mica.
Momentul incovoietor final se obtine prin insumarea momentelor intermediare din
fiecare nod.
Exemplu: Sa se determine momentele incovoietoare pentru structura urmatoare, utilizand
procedeul Cross.

F=80 kN p=20 kN/m

1 2 3
3I 2I

6m I 1,5 I

4 5

3m 3m 4m

structura
auxiliara

Etapele de calcul:
a) Structura auxiliara ne permite determinarea gradului de nedeterminare
cinematica:

Nc= 3B-2A-S = 3*4-2*6-0=0

Este deci o structura cu noduri fixe. Se aplica procedeul Cross intr-o etapa.
b) Sistemul de baza se obtine prin introducerea de blocaje de nod in nodurile
rigide 1 si 2.
 𝐸𝐼
c) Se determina rigiditatile practice 𝑖𝑚𝑛 = 𝑖 ∙ 𝑙 .
𝑚𝑛
𝐸𝐼
Consideram ca rigiditate de comparatie rigiditatea 𝑖0 = 6
.
𝐸𝐼
𝑖12 = 3 ∙ 6
= 3 ∙ 𝑖0
𝐸𝐼 𝐸𝐼 6 𝐸𝛿
𝑖23 = 2 ∙ 4
=2∙ 6
∙4=3∙ 6
= 3 ∙ 𝑖0
𝐸𝐼
𝑖14 = 1 ∙ 6
= 𝑖0
𝐸𝐼
𝑖25 = 1,5 ∙ 6
= 1,5 ∙ 𝑖0
𝑖𝑚𝑛
d) Se determina coeficientii de rigiditate 𝜌𝑚𝑛 = .
𝑖0
𝑖12
𝜌12 = = 3 (bara dublu incastrata)
𝑖0
3 𝑖23 3 9
𝜌23 = 4 ∙ = 4 ∙ 3 = 4 = 2,25 (bara incastrata – articulata)
𝑖0
𝑖14
𝜌14 = = 1 (bara dublu incastrata)
𝑖0
𝑖25
𝜌25 = = 1,5 (bara dublu incastrata)
𝑖0
𝜌
e) Se determina coeficientii de distributie µ𝑚𝑛 = − ∑ 𝑚𝑛
𝜌
.
𝑚

Suma coeficientilor de distributie in nodul 1 si in nodul 2:

∑ 𝜌1 = 𝜌12 + 𝜌14 = 3 + 1 = 4
∑ 𝜌2 = 𝜌23 + 𝜌25 + 𝜌12 = 2,25 + 1,5 + 3 = 6,75
Coeficientul de distributie in nodul 1:

𝜌12 3
µ12 = − ∑ 𝜌1
= − 4
= −0,75
ρ14 1
µ14 = − ∑ ρ1
= − 4
= −0,25

Coeficientul de distributie in nodul 2:

 𝜌21 𝜌12 3
µ12 = − ∑ 𝜌2
=− ∑ 𝜌2
= − 6,75
= −0,444
𝜌23 2,25
µ23 = − ∑ 𝜌2
= − 6,75
= −0,333
𝜌25 1,5
µ25 = − ∑ 𝜌2
= − 6,75
= −0,222
f) Diagrama M p si momentele de incastrare perfecta.

𝐹𝑙 80∙6
𝑀112 = −𝑀212 = 8
= 8
= 60 kNm
𝑝𝑙2 20∙42
𝑀223 = = = 40 kNm
8 8

g) Schema de calcul si momentele de incastrare cu coeficientii de distributie.

Din diagrama M p in nodul 1 exista un moment neechilibrat:

M 1 = 60 KNm = 60.000 N∙m

Acesta se distribuie cu coeficientii – 0,75 si – 0,25, catre nodurile 2 si 4, cu semnul

corespunzator (cu jumatate din valoare la bara dublu incastrata):

𝑀12 = µ12 ∙ 𝑀1 = −0.75 ∙ 60.000 = −45.000 → la nodul 2 : –22.500

𝑀14 = µ14 ∙ 𝑀1 = −0.25 ∙ 60.000 = −15.000 → la nodul 4 : –7.500

Din diagrama M p , in nodul 2 exista momentele neechilibrate:

𝑀212 = −60.000 𝑁 ∙ 𝑚
𝑀223 = +40.000 𝑁 ∙ 𝑚
 Dupa distribuirea momentelor din nodulul 1, acesta se echilibreaza, iar in schema se
trage o linie orizontala.

Schema de calcul

In nodul 2 va rezulta un moment neechilibrat de – 60.000, +40.000, – 22.500.

⇒ 𝑀2 = −42500 𝑁𝑚

Acesta se distribuie cu coeficientii – 0,444; – 0,333; – 0,222.

𝑀12 = µ21 ∙ 𝑀2 = −0.444 ∙ (−42.500) = 18.870 𝑁𝑚

𝑀25 = µ25 ∙ 𝑀2 = −0.222 ∙ (−42.500) = 9.435 𝑁𝑚
𝑀23 = µ23 ∙ 𝑀2 = −0.333 ∙ (−42.500) = 14.152,5 𝑁𝑚

Aceste moment echilibreaza nodul (se trage linie orizontala deasupra, respectiv sub
18.870 9.435
valori), transmitandu-se cu jumatate din valoare catre nodurile 1 � 2
� si 5 � 2
�.
Nodul 3 nu preia moment (articulatie).
Nodul 1 se dezechilibreaza cu momentul transmis de la nodul 2, care se inmulteste
prin coeficientii de distributie.
Se continua interatiile pana cand valoarea reziduala este mica (sub 100 N∙m).
 18.870
𝑀1 = 2
= 9435 𝑁 ∙ 𝑚 este moment neechilibrat.

Se distribuie pe nod:

𝑀12 = µ21 ∙ 9.435 = −0.75 ∙ 9.435 = −7.076,25 𝑁𝑚

𝑀14 = µ14 ∙ 9.435 = −0.25 ∙ 9.435 = −2.358,75 𝑁𝑚

Se transmite catre nodurile 2 si 4 jumatate din valoare:

−7.076,25
Catre nodul 2 se transmite: 2
= −3.538,125 𝑁𝑚
−2.358,75
Catre nodul 4 se transmite: 2
= −1.179,375 𝑁𝑚

Se poate face un tabel cu momentele neechilibrate din cele doua noduri.

Momentele neechilibrate
Nodul 1 +60.000 9.435 785,5 65,4
Nodul 2 –42.500 3.538,125 294,6 24,5

Momentul neechilibrat in nodul 2 este 𝑀2 = –3.538,125 Nm, ce se distribuie, apoi se

transmite prin coeficientii de rigiditate:

𝑀21 = µ21 ∙ 𝑀2 = −0.444(−3.538,125) ≅ 1.571 𝑁𝑚

𝑀25 = µ25 ∙ 𝑀2 = −0.222(−3.538,125) ≅ 785,5 𝑁𝑚
𝑀23 = µ23 ∙ 𝑀2 = −0.333(−3.538,125) ≅ 1.178,2 𝑁𝑚

Nodul 2 se echilibreaza (se trage linie orizontala).

Momentele transmise catre nodurile 1, 3, 5 sunt:

1.571
Catre nodul 1: 2
= 785,55 𝑁𝑚
Catre nodul 3: → 0
785,5
Catre nodul 5 : 2
= 392,75 𝑁𝑚

Nodul 2 este echilibrat.

1.571
In nodul 1 avem un moment neechilibrat de 𝑀1 = 2
= 785,5 𝑁𝑚.
Acest moment se distribuie:
 𝑀12 = µ21 ∙ 𝑀1 = −0.75 ∗ 785,5 = −589,12 𝑁𝑚
𝑀14 = µ14 ∙ 𝑀1 = −0.25 ∗ 785,5 = −196,38 𝑁𝑚

Se transmite catre :

−589,12
Nodul 2: 2
= −294,6 𝑁𝑚
−196,38
Nodul 4: 2
= −98,2 𝑁𝑚

Rezulta ca nodul 1 va fi echilibrat, nodul 2 fiind dezechilibrat cu 𝑀1 = −294,6 𝑁𝑚 .

Se distribuie:

𝑀21 = µ21 ∙ 𝑀2 = −0,444 ∙ (−294,6) ≅ 130,8 𝑁𝑚

𝑀23 = µ23 ∙ 𝑀2 = −0,333 ∙ (−294,6) ≅ 98,1 𝑁𝑚
𝑀25 = µ25 ∙ 𝑀2 = −0,222 ∙ (−294,6) ≅ 65,4 𝑁𝑚

Se transmite catre:

130,8
Nodul 1: 2
= 65,4 𝑁𝑚
Nodul 3: 0
65,4
Nodul 5: 2
= 32,7 𝑁𝑚

Rezulta ca nodul 2 este echilibrat, iar nodul 1 este dezechilibrat cu 𝑀1 = 65,4 𝑁𝑚 .

Se distribuie:

𝑀12 = µ12 ∙ 𝑀1 = −075 ∙ 65,4 ≅ −49 𝑁𝑚

𝑀14 = µ14 ∙ 𝑀1 = −0,253 ∙ 65,4 ≅ −16,4 𝑁𝑚

Nodul 1 echilibrat si transmite catre:

49
Nodul 2: 2
= 24,5 𝑁𝑚
16,4
Nodul 4: 2
= 8,2 𝑁𝑚

Valorile fiind < 100Nm, se opreste iteratia.

Se calculeaza in fiecare nod momentele incovoietoare utilizand schema de calcul (se

face suma fiecarei coloane).
 Momentele pe bara si pe nod

Observatie: Momentele calculate in schema de calcul sunt moment pe nod, iar

diagram se traseaza utilizand momentele pe bara.
 CROSS II

Calcul ȋn 2 etape

Este demonstrat că procedeul distribuţiei şi transmiterii momentului neechilibrat

are convergenţă asigurată numai pentru CNF, el putȃnd fi implicat şi ȋn rezolvarea
CND-urilor numai pentru partea care se referă la analiza sub ȋncărcările exterioare a
CNF. Pentru CND calculul se poate face ȋn 2 etape:
a) etapa I – se rezolvă CNF deblocȃnd SB numai la rotiri de nod prin procedeul
CROSS;
b) etapa a II-a – se deblochează legăturile pe direcţiile gradelor de libertate
elastice utilizȃnd condiţia de echilibru globală a structurii. Exemplificarea
calculului se va face pentru o structură cu 2 grade de libertate elastică.

Gng=nr. noduri rigide+Gl

Gng=3+2=5
Gl=2x7-(6+6)=2

Etapa I: În această etapă se rezolvă CNF (cu cei 2 penduli Δ6x şi Δ7x prezenţi pe
structură) la ȋncărcare cu forţe exterioare şi cedări de reazeme pe direcţiile celor 2
grade de libertate elastice.
 Vor rezulta nişte diagrame de momente pe CNF.

- ȋncărcarea cu cedările de reazem corespunzătoare gradului de libertate

elastică.

Din cedările de reazem unitare apar rotiri de bare care conduc la diagrame de
momente de ȋncastrare perfectă pe SB. Cu aceste momente de ȋncastrare perfectă se
efectuează iteraţii CROSS rezultȃnd diagrame de momente corespunzătoare fiecărui
grad de libertate elastic unitar.

Din rotirile de bară calculate se determină momentele de ȋncastrare perfectă:

3
⃖𝑀 ⃗ 𝑀 ⃖ ⃗ ∙𝑆 ∙𝜓
2

⃖ ⃗
𝑀 𝑆 ∙𝜓
 Dacă s-ar cunoaşte valorile reale ale gradelor de libertate elastică Δ6x şi Δ7x ,
diagrama finală se va obţine adunȃnd cele 3 diagrame pe CNF.

𝑀 𝑀 𝑚 ∙𝛥 𝑚 ∙𝛥

Etapa II – trecerea de la CNF la CND prin determinarea valorilor reale ale gradului
de libertate elestică. Acest lucru se realizează din condiţia ca reacţiile care se
dezvoltă ȋn pendulii de fixare ai gradelor de libertate elastică să fie egale cu zero
pentru că ȋn realitate aceşti penduli nu există. Pentru exprimarea echilibrului se va
apela la p.l.m.v. exprimȃnd că diagrama M finală şi ȋncărcarea exterioară formează
un sistem de forţe ȋn echilibru. Ca deplasări virtuale se vor folosi rotirile de bare şi
deplasările de noduri corespunzătoare gradului de libertate Δ7x=1, respectiv Δ6x=1.
Diagrama M şi cu forţele exterioare se aplică pe mecanismul auxiliar obţinut
din structura reală prin articularea tuturor nodurilor structurii.

- Sistem de forţe ȋn echilibru

 Exprimarea echilibrului principiului lucrului mecanic virtual:
𝑀 𝑀 ∙𝜓 𝑃∙𝛿 0

𝑀 𝑀 ∙𝜓 𝑃∙𝛿 0

𝑀 𝑀 𝑚 ∙∆ 𝑚 ∙∆

𝑀 𝑀 𝑚 ∙∆ 𝑚 ∙∆

∑ 𝑀 𝑚 ∙∆ 𝑚 ∙∆ 𝑀 𝑚 ∙∆ 𝑚 ∙∆ ∙𝜓
∑𝑃 ∙ 𝛿 0 =>
=> ∑ 𝑚 𝑚 ∙𝜓 ∙∆ ∑ 𝑚 𝑚 ∙𝜓 ∙∆ ∑ 𝑀 𝑀 ∙𝜓
∑𝑃 ∙ 𝛿 0

Notăm:
𝑚 𝑚 ∙𝜓 =laa
𝑚 𝑚 ∙ 𝜓 =lab
𝑀 𝑀 ∙ 𝜓 =Lap
∑ 𝑃 ∙ 𝛿 =Lap

=> 𝑙 ∙∆ 𝑙 ∙∆ 𝐿 0 (1)

- laa – lucrul mecanic al momentului de capăt din diagrama ma prin rotirile 𝜓 ;

- lab - lucrul mecanic al momentului de capăt din diagrama mb prin rotirile 𝜓 ;
- Lap - lucrul mecanic al momentului de capăt de bară din diagrama 𝑀 prin
rotirile 𝜓 şi al forţelor exterioare prin deplasarea corespunzătoare din grad de
libertate ∆

𝑙 ∙∆ 𝑙 ∙∆ 𝐿 0 (2)

Din (1) şi (2) rezultă Δ6x şi Δ7x reale

Observaţie: lab= lab – datorită reciprocităţii reacţiunilor unitare

𝑀 𝑀 𝑚 ∙∆ 𝑚 ∙∆
 Linii de influenţă

Trasarea liniilor de influenţă structură static nedeterminată

Indiferent de tipul structurii determinată sau nedeterminată din punct de vedere

static, calculul la ȋncărcări cu forţe mobile se realizează cu ajutorul liniilor de
influenţă. Calculul are 2 etape distincte:

1. Selectarea secţiunii şi a efortului ce urmează a fi determinate, urmată de

trasarea liniei de influenţă pentru efortul respectiv.
2. Linia de influenţă obţinută se ȋncarcă cu convoaie de forţe mobile pentru a
obţine situaţiile cele mai defavorabile pentru efortul selectat ȋn secţiunea
respectivă.

Prin ȋncărcarea liniilor de influenţă se obţin valori maxime pozitive şi negative

pentru efortul dat respectiv. Liniile de influenţă se pot trasa pentru react… eforturi şi
deplasări ȋntr-o secţiune fixă pe structură. Toate se vor numi mărimi statice (N, T, M,
V, H, δ, θ).

Linia de influenţă a unei mărimi statice ȋntr-o secţiune fixă a unei structuri este
o diagramă care reprezintă modul de variaţie al mărimii statice din secţiunea
considerată cȃnd pe linia de ȋncărcare a structurii se deplasează o forţă convenţională
unitară şi direcţie verticală. O ordonată de pe linia de influenţă reprezintă valoarea
mărimii statice pentru care a fost trasată linia de influenţă cȃnd forţa unitară se află pe
linia de ȋncărcare ȋn dreptul ordonatei respective. La structuri static determinate liniile
de influenţă calculate analitic sau pe baza p.l.v.m. rezultau cu variaţii liniare pentru că
structura fiind static determinate prin suprimarea unei legături aceasta devenea
mecanism cu grad de libertate cinematic.

Pentru a vedea care este influenţa nedeterminatei statice asupra formei liniilor
de influenţă şi a modului de determinare a acestora vom determina liniile de influenţă
a unei mărimi statice ȋntr-o secţiune a unei structuri static nedeterminată utilizȃnd
p.l.v.m. Pentru aceasta se suprimă legătura pe direcţia forţei de legătură pentru care
calculăm linii de influenţă, iar ȋn locul ei se introduce forţa de legătură
corespunzătoare.

Dacă initial structura avea Gns=n prin suprimarea unei legături, structura pe
care se va conduce calculul va avea Gns=(n-1).

Sk şi P=1 alcătuiesc un sistem ȋn echilibru care va fi exprimat pe baza plmv

Pentru aceasta se impune structurii o deplasare infinit mică şi compatibilă cu

legătura structurii. Gns devine egală cu (n-1)=4-1=3. Pentru că structura este static
nedetermminată deplasarea impusă este o deformată a structurii. Aplicȃnd plmv δL=0
1∙𝑦
𝑆 ∙∆ 1∙𝑦 0 𝑆
∆

∆ = deplasarea corespunzătoare a efortului Sk

Dacă ∆ 1 𝑆 𝑦 => linia de influenţă pentru mărimea 𝑆 se obţine

din linia elastică (deformata elastică) a elementelor care fac parte din linia de
ȋncărcare dintr-o deplasare unitară impusă ȋn sens invers mărimii Sk.
Concluzii:

1. La structura static nedeterminată liniile de influenţă au variaţii curbe

reprezentȃnd deformate ale liniei de ȋncărcare.
2. Reprezentarea liiniilor de influenţă (trasarea lor) se face numeric prin
ȋmpărţirea fiecărei bare ce aparţine liniei de ȋncărcare ȋntr-un număr de 10÷15
tronsoane, iar P=1 se presupune pe rȃnd că se plasează la limita dintre aceste
tronsoane. Pentru fiecare poziţie a lui P=1se determină ordonata liniilor de
influenţă care se reprezintă grafic. Valorile obţinute se unesc cu linii drepte
rezultȃnd ȋn final o linie poligonală.

3. Pentru trasarea liniilor de influenţă se pot utiliza cele 2 metode generale de

rezolvare a structurii static nedeterminată: MGE şi MGD, dar se ţine cont de
ȋncărcările care nu sunt ȋn poziţie fixă ci variabilă pe linia de ȋncărcare a
structurii. Algoritmul de calcul este la fel ca pentru ȋncărcări fixe: se determină
linii de influenţă ale necunoscutelor după care prin suprapunerea efectelor pe
SB se determină liniile de influenţă pentru eforturi ȋntr-o secţiune curentă a
structurii.

Trasarea liniei de influenţă prin MGE

Pentru calcul manual MGE este o metodă adecvată deşi apelează la un SB

static determinat necesitȃnd ȋn prealabil trasarea liniilor de influenţă pentru
necunoscute. Pe baza lor prin suprapunerea efectelor pe SB se pot trasa linii de
influenţă pentru react… şi eforturi ȋn orice secţiune a structurii. O variantă ce
simplifică calculul este determinarea liniilor de influenţă pentru momente de
ȋnconvoiere la capetele fiecărei bare din structură urmȃnd ca pentru orice secţiune şi
orice efort secţional liniile de influenţă să se determine suprapunȃnd efectele pe o
grindă simplu rezemată corespunzătoare barei unde se află secţiunea. Deşi ȋncadrate
ȋn MGE există mai multe procedee de trasare a liniilor de influenţă, procedeul
utilizării unui sistem de bază (SB) de (n-1) ori static nedeterminat pare cel mai simplu
de utilizat.

Trasarea liniilor de influenţă prin procedeul utilizării unui SB de (n-1) ori static
nedeterminat

Procedeul este adecvat atunci cȃnd se doreşte determinarea directă a liniilor de

influenţă pentru un moment sau o reactiune ȋntr-o secţiune dată.

Gns=3x3-(3x2)=4 (a) Gns=3 (b)

Se consideră suprimată legătura pe direcţia momentului Mk, ȋn locul ei introducȃndu-

se forţa de legătură corespunzătoare.

𝛿 ∙𝑥 ∆ 0

∆ 𝛿 = deplasarea pe direcţia lui x1 din P=1 ȋn poziţie verticală pe linia de

ȋncărcare
𝛿
𝛿 ∙𝑥 𝛿 0 𝑥
𝛿

Conform teoremei de reciprocitate a deplasării unitare 𝛿 este egal cu 𝛿 =

deplasarea pe direcţie verticală (variabilă ȋn funcţie de poziţia forţei P=1) din X1=1
 ∗
𝑥 , notăm 𝛿 ∗ 𝛿 𝑥 ecuaţia liniilor de influenţă pentru x1

𝛿 = constant; deplasarea pe direcţia lui x1 din x1=1

𝛿 ∗ = deformata căii structurii pe direcţia verticală din ȋncărcarea structurii cu x1= -1

Concluzie: linia de influenţă pentru o necunoscută x1 se obţine din linia elastică a căii
structurii din ȋncărcarea x1= -1, toate ordonatele fiind ȋmpărţite la constanta 𝛿 .

Pentru a rezolva structura static nedeterminată de (n-1) ori prin MGE se apelează la
un SB static determinat.

𝛿 ∙𝑦 𝛿 ∙𝑦 𝛿 ∙𝑦 0
𝛿 ∙𝑦 𝛿 ∙𝑦 𝛿 ∙𝑦 0 => y1, y2 şi y3
𝛿 ∙𝑦 𝛿 ∙𝑦 𝛿 ∙𝑦 0

𝑚 ∙𝑚
𝛿 𝑑𝑥 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑑𝑢𝑠
𝐸

- calculul 𝛿 ∗ se poate face prin procedeul …… sau prin procedeul Maxwell- Mohr
 Pentru a determina 𝛿 ∗ prin procedeul Maxwell- Mohr apelăm la calculul redus
al deplasării şi considerăm Fv pe direcţie verticală pe SB static determinat ȋn diferite
poziţii posibile ale forţei P=1.

Trasarea liniilor de influenţă pe eforturi ȋntr-o secţiune curentă

 Se determină liniile de influenţă ale momentelor la capetele barei pe care se
găseşte secţiunea respectivă. În etapa următoare se consideră bara ij izolată din
structura ȋncărcată cu momente la capete şi cu forţa P=1 acţionȃnd pe ea.

𝑥 𝑥
𝑀 𝑀 ∙𝑀 ∙𝑀
𝑒 𝑒

Eforturi maxime: se obţin dacă se cunosc liniile de influenţă a efortului sau a reacţ….
pentru care se cer valori maxime produse de un convoi de forţe mobile care se
deplasează pe structură şi convoiul de forţe mobile compus din mai multe forţe
mobile. Operaţia de determinare a valorii maxime se numeşte ȋncărcarea liniei de
influenţă. În funcţie de forma liniei de influenţă se pot produce efecte maxime
pozitive sau negative. Cele pozitive se obţin prin ȋncercări plasȃnd cȃt mai multe forţe
din convoi pe zonele pozitive pe linia din convoi.

𝐸 𝑃𝜂 ;𝐸 𝑃𝜂

Observaţie: avȃnd calculate liniile de influenţă ale momentelor la capetele barelor se

pot trasa pe baza lor liniile de influenţă ale forţei tăietoare ȋn orice secţiune a
structurii (la fel ca la ȋncărcări fixe), iar prin izolare de noduri şi scrierea echilibrului
acestora se pot determina linii de influenţă pe eforturi axiale.
 Calculul neliniar 1

Calculul geometric neliniar al structurilor elastice

Calculul linear al structurilor cu comportare elastică are la bază două ipoteze

simplificatoare care se ȋncadrează ȋn domeniul poziţiilor deformate cu deplasări mici:

1. exprimarea condiţiei de echilibru static ȋn raport cu poziţia nedeformată a

structurii
2. admiterea proporţionalităţii ȋntre ȋncărcări şi efectele lor (deplasări şi eforturi),
care permite exprimarea efectelor prin relaţii liniare ȋn funcţie de cauze.

Prin adaptarea celor două ipoteze, se elimină orice influenţă a deformării

structurii asupra modului de acţiune a forţelor. În calcule, structura este caracterizată
prin matricile de rigiditate, care sunt constante ale structurii şi independente de
mărimea forţelor aplicate şi a deplasărilor rezultate.

Sunt totuşi situaţii cȃnd influenţa deformării structurii asupra acţiunii forţelor
trebuie luată ȋn considerare, fapt care conduce la un calcul neliniar.

Cauzele principale care conduc la necesitatea unui calcul neliniar, caracterizat

prin raportarea condiţiei de echilibru a forţelor exterioare şi interioare la poziţia
deformată a structurii sunt:

1. prezenţa unor forţe axiale importante ȋn elementele structurii, chiar dacă

deformata se menţine ȋn limitele micilor deplasări
2. structuri la care trecerea ȋn poziţia deformată se caracterizează prin deplasări
mari

În ambele situaţii se va admite o comportare perfect elastică a materialului şi ȋn

consecinţă neliniaritatea are un caracter geometric deoarece provine din considerarea
configuraţiei structurii ȋn poziţie deformată.

Specificul calculului geometric neliniar

Dacă ȋn calcule raportarea forţelor se face la poziţia nedeformată a structurii,

rezultă o independenţă ȋntre acţiunea forţelor axiale şi cea a forţelor transversale, ȋn
sensul că solicitarea axială nu influenţează eforturi sau deplasările datorită
ȋnconvoierii.
 Dacă condiţia de echilbru static este raportată la poziţia deformată, apare o
interacţiune ȋntre cele două categorii de eforturi, care se oglindeşte prin relaţii de
calcul neliniare.

Se consideră cazul unei grinzi simplu rezemate ȋncărcată cu forţe transversale

şi perechea de forţe axiale P.

Dacă raportarea ȋncărcărilor se face la poziţia iniţială rezultă:

𝑀 – diagrama de moment ȋnconvoietor

𝑁 𝑃 – diagrama de forţă axială

Dacă raportarea se face la poziţia deformată, caracterizată prin deplasarea v(x),

perechea de forţe P produce ȋnconvoiere reprezentată prin diagrama 𝑀∗ . Diagrama
totală de moment ȋnconvoiator este:

𝑀 𝑀 𝑀∗ unde 𝑀∗ 𝑃∙𝑣 𝑥

Corecţia diagramei de forţă axială fiind neglijabilă

𝑁 ≅𝑁 𝑃

Din compararea celor doi termini din expresia lui M(x) rezultă:

- Pentru forţe axiale mici şi grindă puţin deformabilă, corecţia 𝑀∗ = neglijabilă şi

𝑀 𝑀 → calculul de ordinul I al structurilor unde diagrama M(x) este

proporţională cu forţele transversale
- Pentru forţe axizle mari şi grindă flexibilă, corecţia de moment ȋnconvoietor M(x)
este aprecibilă şi

𝑀 𝑀 𝑀∗ → calculul de ordinul II care introduce efectul forţelor axiale

asupra deformării din ȋnconvoiere a grinzilor. Diagram
M(x) nu mai este proporţională cu ȋncărcările transversale
datorite lui 𝑀∗

Calculul de ordinul II este mai complicat deoarece intervin deplasările care

caracterizează deformata structurii şi care este iniţial necunoscută. Aceste deplasări
pot fi şi ele exprimate sub forma:

𝑣 𝑣 𝑣∗

unde 𝑣 este proporţională cu ȋncărcările transversale, iar 𝑣 ∗ este surplusul de

deplasare provenit din efectul de ordinul II.

În legătură cu calculul de ordinul II mai trebuie subliniat un aspect important.

Rezultatele experimentale au arătat că dacă forţele axiale cresc, deplasările
transversale se accentuează, astfel că ȋn apropierea unei valori Pcrt, deplasările devin
foarte mari şi structura ȋşi pierde capacitatea portantă (curba I).

Se ajunge astfel la un fenomen asemănător cu flambajul barelor drepte

ȋncărcate numai cu forţe axiale unde pentru P<Pcrt bara rămȃne nedeformată, dar cȃnd
P= Pcrt devin posibile două forme de echilibru, ȋn prima bara se menţine rectilinie
(v(x)=0), iar ȋn a doua bara se deformează (𝑣 0). Această situaţie poartă numele
de bifurcare a echilibrului şi este reprezentată de curba II.

Similar la structuri ȋn cadre poate exista o situaţie de pierdere bruscă de

stabilitate; la cadrele cu noduri deplasabile, simetrice, ȋncărcate simetric, care se
deformează simetric şi unde creşterea ȋncărcărilor peste o anumită limită produce
trecerea bruscă la o deformată antisimetrică.
 În raport cu modul de acţiune a ȋncărcărilor şi schemtizarea fenomenului, se
deosebesc două situaţii de pierdere a stabilităţii:

1. prin trecere bruscă de la poziţia nedeformată la poziţia deformată – flambaj. În

acest caz pe elementele structurii nu acţionează forţe transversale
2. prin accentuarea puternică a deformării, cȃnd pe elementele structurii
acţionează forţe tranversale.

Se poate arăta că pentru aceeaşi structură şi aceeaşi distribuţie de forţe axiale,

valoarea lui Pcrt este aceeaşi ȋn ambele cazuri. În consecinţă, fenomenul de pierdere a
stabilităţii se studiază ȋn absenţa ȋncărcărilor transversale, fapt care simplifică
substanţial calculul.

În concluzie, trebuie subliniată deosebirea esenţială dintre cele două aspect analizate:
calculul de ordinul II şi calculul de stabilitate:

a) În calculul de ordinul II forţele axiale şi transversale sunt cunoscute, urmȃnd să

se determine mărimile eforturilor şi a deplasărilor ce apar cȃnd raportarea
forţelor se face la poziţia deformată
b) În calculul de stabilitate mărimea forţelor axiale nu este cunoscută, urmȃnd să
se determine valoarea Pcrt pentru care intervine fenomenul de pierdere a
stabilităţii prin flambaj

Dacă ȋntr-un calcul de ordinul II, pentru anumite valori ale forţelor axiale,
eforturile sau deplasările devin foarte mari (teoretic tind la infinit), ȋnseamnă că s-a
ajuns la pierderea de stabilitate. Rezultă că pierderea de stabilitate poate fi
interpretată ca o situaţie limită ȋn calculul de ordinul II.

În calculele practice, matricile de rigiditate ale grinzilor puternic solicitate axial

sunt corectate prin introducerea efectului forţelor axiale asupra deformării. Această
corectare este echivalentă cu o modificare a rigidităţii elementelor care alcătuiesc
structura.
Exemplu. Pentru a pune ȋn evidenţă diferenţele dintre calculul de ordinul II şi cel de
ordinul I se prezintă cazul unei grinzi ȋn consolă ȋncărcată cu o forţă transversală Q şi
o forţă axială P.

- grinda ȋn poziţie nedeformată

- poziţia finală a grinzii după deformare

În calculul de ordinul I, momentul ȋnconvoietor ȋntr-o secţiune curentă este:

𝑀 𝑄∙𝑥

În calculul de ordinul II, pe forma deformată a grinzii este:

𝑀 𝑄∙𝑥 𝑃∙𝑣 𝑥

Deplasarea v(x) este necunoscută. Pentru determinarea acesteia se utilizează ecuaţia

fibrei medii deformate:

𝑑 𝑣 𝑥 𝑀 𝑥 𝑄∙𝑥 𝑃∙𝑣 𝑥
𝑑𝑥 𝐸𝑖 𝐸𝑖
şi dezvoltȃnd rezultă:

𝑑 𝑣 𝑥 𝑃 𝑄∙𝑥
∙𝑣 𝑥
𝑑𝑥 𝐸𝑖 𝐸𝑖
şi notȃnd :
𝑃
𝑘
𝐸𝑖
 𝑑 𝑣 𝑥 𝑄∙𝑥
𝑘 ∙𝑣 𝑥
𝑑𝑥 𝐸𝑖
Soluţia acestei ecuaţii este formată din soluţia ecuaţiei omogene 𝑣 𝑥 şi o soluţie
particulară 𝑣 𝑥

𝑣 𝑥 𝑣 𝑥 𝑣 𝑥

unde soluţia ecuaţiei omogene are forma:

𝑣 𝑥 𝑐 𝑠𝑖𝑛𝑘𝑥 𝑐 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑥

Soluţia ecuaţiei particulare se alege de forma termenului liber:

𝑣 𝑥 𝑎𝑥

Constnta “a” se detrermină din condiţia ca soluţia particulară să verifice ecuaaţia

diferenţială:

𝑑𝑣 𝑥 𝑑 𝑣 𝑥
𝑎; 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥

𝑄∙𝑥 𝑄∙𝑥 𝑄
0 𝑘 ∙ 𝑎𝑥 →𝑎
𝐸𝑖 𝑘 𝐸𝑖 𝑃
În final soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este:
𝑄
𝑣𝑥 𝑐 𝑠𝑖𝑛𝑘𝑥 𝑐 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑥 𝑥
𝑃
Constantele c1 şi c2 se determină din condţii de existenţă a formei deformate ca
poziţie de echilibru:

* pentru x=0 → v(0)=0

0=0+c2+0 →c2=0

* pentru x=l → 0 (rotirea =0 ȋn secţiunea de ȋncastrare)

𝑑𝑣 𝑥 𝑄
𝑘𝑐 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑥
𝑑𝑥 𝑃
𝑄 𝑄
𝑥 𝑙 → 0 𝑘𝑐 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 →𝐶
𝑃 𝑃𝑘𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙
Cu aceste expresii ale constantelor, expresia deplasării curente a unei secţiuni este:
𝑄 𝑄 𝑄 𝑠𝑖𝑛𝑘𝑥
𝑣 𝑥 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑘𝑥 ∙𝑥 ∙ 𝑥
𝑃𝑘𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙 𝑃 𝑃 𝑘𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙
Expresia momentului ȋnconvoietor ȋntr-o secţiune curentă este:

𝑑 𝑣 𝑥
𝑀 𝑥 𝐸𝑖 ∙
𝑑𝑥
unde:

𝑑𝑣 𝑥 𝑄 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑥 𝑑 𝑣 𝑥 𝑄 𝑘𝑠𝑖𝑛𝑘𝑥
∙ 𝑥 ş𝑖 ∙
𝑑𝑥 𝑃 𝑘𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙 𝑑𝑥 𝑃 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙
deci:
𝐸𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑘𝑥 𝐸𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑘𝑥 𝑙 𝑠𝑖𝑛𝑘𝑥
𝑀 𝑥 ∙𝑄∙𝑘∙ ∙𝑘∙𝑄∙ ∙ 𝑄∙𝑙∙
𝑃 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙 𝑃 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙 𝑙 𝑘 ∙ 𝑙 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙
În secţiunea de ȋncastrare

𝑥 𝑙
𝑡𝑔𝑘𝑙 𝑡𝑔𝑘𝑙
𝑀 𝑙 𝑄∙𝑙∙ 𝑀 𝑙 ∙
𝑘∙𝑙 𝑘∙𝑙

unde coeficient de corecţie

∙
 Calculul neliniar 2

Caracterul variabil al rigidităţii structurii

În calculul neliniar al structurilor este utilizată cu precădere metoda generală a

deplasărilor, deoarece adoptă ca parametri necunoscuţi deplasările care definesc poziţia
deformată a structurii.

Elementele componente ale structurii (grinzi şi bare), cȃt şi structura ȋn ansamblu,

sunt caracterizate prin matricile lor de rigiditate care trebuiesc corectate pentru a
introduce efectul solicitărilor axiale importante sau efectul unor deplasări mari ale
nodurilor.

În figura 4 se prezintă schematizat relaţia dintre forţele de capăt şi deplasările de

capăt pentru un element din structură, care are forma generală

𝐸 𝑘 𝛿

Relaţia este reprezentată de dreapta OL ȋn cazul calculului linear şi respectiv de

curba ON ȋn cazul calculului neliniar.

În calculul liniar matricea de rigiditate [k] este o constantă a elementului, oricare

ar fi punctul A1 de pe dreapta OL. În calculul neliniar, matricea de rigiditate depinde de
poziţia punctului A pe curba ON, deci de mărimea forţelor sau a deplasărilor de capăt EA
sau δA. Se poate scrie:
 𝐸 𝑘 𝛿 (α)

unde 𝑘 poartă nuele de matrice de rigiditate secantă şi defineşte o rigiditate corectată

a elementului.

Dacă deformata structurii rămȃne ȋn domeniul micilor deplasări. prin matricea

𝑘 se introduce efectul solicitărilor axiale asupra deformării.

Prin asamblarea matricelor 𝑘 corespunzătoare tuturor elementelor structurii se

ajunge la matricea de rigiditate globală şi sistemul ecuaţiilor de condiţie:

𝐾 ∆ 𝑃

unde corelaţia dintre ∆ ş𝑖 𝑃 au forma generala curba din fig. anterioara.

Cȃnd ȋncărcarea creşte, prezenţa elementelor puternic confirmate conduce la o

scădere treptată a rigidităţii structurii, pȃnă se ajunge ca matricea 𝑘 să devină
singulară. La acest stadiu rigiditatea globală a structurii devine zero si structura ajunge
ȋn situaţia de pierdere a stabilităţii (deplasările tind teoretic spre infint).

Dacă deformata structurii prezintă deplasări mari, corectarea matricilor de

rigiditate a elementelor trebuie făcută ȋn funcţie de deplasările nodurilor. Pornind de la
stadiul de ȋncărcare ce corespunde punctului A pe curba ON, se consideră o variaţie a
ȋncărcării care conduce la variaţiile forţelor şi deplasărilor de capăt ale elementului, dEA
şi dδA. Relaţia dintre cele două variaţii poate fi scrisă:

𝑑𝐸 𝑘 𝑑𝛿

unde intervine matricea [kt]A numită matrice de rigiditate tangent. Ea corespunde dreptei
AA’ pe curba ON şi are un caracter aproximativ.

Legătura dintre matricea de rigiditate secantă şi cea tangentă se poate obţine prin
diferenţierea relaţiei (α) ȋn raport cu deplasările:

𝑑𝑘
𝑑𝐸 𝑑𝑘 𝛿 𝑘 𝑑𝛿 𝛿 𝑘 𝛿
𝑑𝛿

de unde rezultă
 𝑑𝑘
𝑘 𝑘 𝛿
𝑑𝛿

şi unde 𝑘 a fost stabilită pentru deplasările 𝛿 .

Pentru a pune ȋn evidenţă corecţia pe care considerarea calculului neliniar o aduce

faţă de calculul liniar, fiecare din matricele 𝑘 sau 𝑘 poate fi pusă sub forma:

𝑘∗ 𝑘 𝑘

unde [k] este matricea de rigiditate care corespunde comportării liniare numită matrice
de rigiditate elastică, iar 𝑘 este matricea de rigiditate geometrică şi pune ȋn evidenţă
efectul raportării echilibrului la poziţia deformată.

Matricea [k] este o constantă a fiecărui element din structură, ȋn timp ce 𝑘

depinde de mărimea forţelor axiale sau a deplasărilor nodurilor.

Matricile de rigiditate 𝑘 sau 𝑘 se stabilesc ȋn sistemul de axe local al

elementului, apoi se face transformarea pentru global de axe al structurii. La structuri cu
deplasări mici, matricile de rotaţie [Ra] se pot constitui considerȃnd poziţiile iniţiale ale
nodurilor şi rămȃnȃnd constant pentru ȋntreg calculul.

La structuri cu deplasări mari, matricile de rotaţie trebuie corectate pentru a ţine

seama de poziţia nodurilor ȋn situaţia deformată a structurii. În aceste condiţii efectuarea
unui calcul raportat la poziţia deformată a structurii implică cunaşterea acesteia pentru a
forma matricile de rigiditate ale elementelor şi apoi matricea de rigiditate globală. Dar
cunoaşterea deformatei prin intermediul deplasărilor nodurilor va rezulta numai după
rezolvarea sistemului ecuaţiilor de condiţie 𝐾 ∆ 𝑃 , unde matricea [K] depinde la
rȃndul ei de deplasările nodurilor.

Se ajunge astfel ca rezolvarea problemelor de calcul neliniar să se facă printr-un

proces iterativ de corectare succesivă a matricilor de rigiditate ȋn funcţie de deplasările
nodurilor.

Matrici de rigiditate la bare puternic comprimate

Pentru un element din structură, matricea de rigiditate realizează corelaţia dintre

eforturile de capăt şi deplasările corespunzătoare acestora.

𝐸 𝑘 𝛿
 Această relaţie prezintă importanţă deosebită ȋn calculul structurilor prin M.G.D. ,
ea reprezentȃnd relaţiile fundamentale care stau la baza metodei.

În general, matricea de rigiditate a elementelor structurii se poate stabili prin două

procedee:

a) Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale de echilibru exprimată ȋn raport cu deplasările

relevante ale elementului. Este un procedeu general şi va fi utilizat ori de cȃte ori
este posibil.
b) Minimizarea unei funcţionale exprimată sub formă integrală. Cea mai cunoscută
formă a funcţionalei este energia potenţială totală a corpului deformabil.

Stabilirea ecuaţiei diferenţiale de echilibru

În cazul elementelor structurale de tip grindă, la care solicitarea predominantă este

ȋnconvoierea, pentru a obţine ecuaţia diferenţială ce exprimă echilibrul se va izola un
element de lungime dx din structura aflată ȋn poziţie deformată.

Secţiunile prin care se izolează elementul şi direcţiile eforturilor pe aceste secţiuni

sunt raportate la poziţia iniţială nedeformată a structurii.

În poziţie deformată structura este ȋn echilibru şi ȋn consecinţă elemental “dx” va

fi ȋn echilibru sub acţiunea forţelor axiale, tăietoare, momentului ȋnconvoietor şi
creşterile acestora, precum şi a componentelor forţelor exterioare pxdx şi pydx
Ecuaţii de echilibru:

a) ∑ 𝑥 0 𝑁 𝑁 𝑑𝑥 𝑝 ∙ 𝑑𝑥 0

şi

𝑝 0

Pentru a exprima ecuaţia de echilibru ȋn raport cu deplasarea axială u se apelează

la relaţiile:
𝑑𝑢 𝑑𝑢
𝜀 ; 𝑁 𝐸𝐴𝜀 → 𝑁 𝐸𝐴
𝑑𝑥 𝑑𝑥
care substituite ȋn ecuaţia de echilibru conduce:

𝑑 𝑢
𝐸𝐴 𝑝 0 𝑒𝑐𝑢ţ𝑖𝑎 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛ţ𝑖𝑎𝑙ă 𝑑𝑒 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑖𝑏𝑟𝑢 ȋ𝑛 𝑟𝑎𝑝𝑜𝑟𝑡 𝑐𝑢 𝑑𝑒𝑝𝑙𝑎𝑠𝑎𝑟𝑒𝑎
𝑑𝑥

b) ∑ 𝑦 0 𝑇 𝑇 𝑝 𝑑𝑥 0

sau:
𝑑𝑇
𝑝 0
𝑑𝑥
c) ∑ 𝑀 0
𝑑𝑀 𝑑𝑁 𝑑𝑇 𝑑𝑥 𝑑𝑣
𝑀 𝑑𝑥 𝑀 𝑁 𝑑𝑥 𝑑𝑣 𝑇 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑝 𝑑𝑥 ∙ 𝑝 𝑑𝑥 ∙ 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥 2 2

După simplificări rezultă:

𝑑𝑀 𝑑𝑣 𝑑𝑁 𝑑𝑣 𝑑𝑇 1 1 𝑑𝑣
𝑇 𝑁 𝑑𝑥 ∙ 𝑝 𝑝 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥 2 2 𝑑𝑥
La limită dx →0 şi rezultă relaţia simplificată:
𝑑𝑀 𝑑𝑣
𝑇 𝑁 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥

Pentru a elimina pe T se diferenţiază ȋn raport cu x şi se ţine seama de relaţia

stabilită la puncul b)

𝑑 𝑀 𝑑𝑇 𝑑 𝑑𝑣
𝑁 0 𝑠𝑎𝑢:
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥

𝑑 𝑀 𝑑 𝑑𝑣
𝑁 𝑝 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥

Ecuaţia diferenţială de echilibru va fi exprimată ȋn raport cu deplasarea v(x) dacă

se ţine seama de:

𝑑 𝑣 𝑥
𝑀 𝐸𝐼
𝑑𝑥
Rezultă ecuaţia diferenţială a grinzii solicitate la ȋncovoiere cu forţă axială:

𝑑 𝑣 𝑥 𝑑 𝑑𝑣
𝐸𝐼 𝑁 𝑝 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥
Cazuri particulare:
1) N=0; py=0

𝑑 𝑣 𝑥
𝐸𝐼 0 𝑒𝑐𝑢𝑎ţ𝑖𝑎 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛ţ𝑖𝑎𝑙ă 𝑎 𝑔𝑟𝑖𝑛𝑧𝑖𝑖 𝑠𝑜𝑙𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡ă 𝑙𝑎 ȋ𝑛𝑐𝑜𝑣𝑜𝑖𝑒𝑟𝑒
𝑑𝑥
1) N=constant; py=0

𝑑 𝑣 𝑑 𝑣
𝐸𝐼 𝑁 0 𝑒𝑐𝑢𝑎ţ𝑖𝑎 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛ţ𝑖𝑎𝑙ă 𝑎 𝑔𝑟𝑖𝑛𝑧𝑖𝑖 𝑠𝑜𝑙𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡ă 𝑙𝑎 ȋ𝑛𝑐𝑜𝑣𝑜𝑖𝑒𝑟𝑒
𝑑𝑥 𝑑𝑥
𝑐𝑢 𝑓𝑜𝑟ţă 𝑎𝑥𝑖𝑎𝑙ă
 Calculul neliniar 3

Matrice de rigiditate pentru elemental de grindă

solicitat la ȋnconvoiere cu forţă axială de compresiune

Cȃt timp ȋn calcule raportarea forţelor şi a ecuaţiilor de echilibru se face la

poziţia nedeformată a structurii, rezultă că solicitarea axială nu influenţează
eforturile şi deplasările din ȋnconvoiere.
Dacă condiţiile de echilibru static se raportează la poziţia deformată, apare o
interacţiune ȋntre cele două categorii de forţe pusă ȋn evidenţă prin relaţii de calcul
neliniare.
În continuare se prezintă un procedeu de a obţine relaţia de rigiditate pentru
un element de grindă neȋncărcat (py=0), solicitat la ȋnconvoiere ȋn prezenţa unei
forţe axiale constantă, de compresiune cu valori semnificative. Ecuaţia diferenţială
de echilibru este:
𝑑 𝑣 𝑑 𝑣 𝑑 𝑣 𝑁 𝑑 𝑣
𝐸𝐼 𝑁 0 𝑠𝑎𝑢 ∙ 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝐸𝐼 𝑑𝑥

Notȃnd: 𝑘
𝑑 𝑣 𝑑 𝑣
𝑘 ∙ 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥

Ecuaţia diferenţială este omogenă, de tip ordinar cu coeficienţi constanţi.

Soluţia ecuaţiei este de forma:
𝑣 𝑥 𝑎 𝑎 𝑥 𝑎 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑥 𝑎 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑥 𝑓 𝑥 𝑎
unde:
𝑓 𝑥 1 𝑥 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑥 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑥
𝑎 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎
Constantele {a} se vor determina ȋn funcţie de deplasările de capăt ale elementului.
Condiţii:
𝑑𝑣 0
𝑥 0 → 𝑣 0 𝑣 ş𝑖 𝜃
𝑑𝑥
𝑑𝑣 𝑙
𝑥 𝑙 → 𝑣 𝑙 𝑣 ş𝑖 𝜃
𝑑𝑥
care pot fi scrise sub forma:

𝑣 1 0 0 1 𝑎
𝜃 0 1 𝑘 0 𝑎
𝑣 𝑎 𝑠𝑎𝑢 𝛿 𝐴 𝑎
1 𝑙 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙
𝜃 0 1 𝑘 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 𝑘 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑎

Prin inversarea relaţiei se obţin valorile constantelor ȋn funcţie de deplasările de

capăt:
𝑎 𝐴 𝛿
Substituind valorile constantelor {a} ȋn expresia deplasării v(x) rezultă:
𝑣 𝑥 𝑓 𝑥 𝐴 𝛿 𝑁 𝑥 𝛿
sau:

𝑣 𝑥 𝑁 𝑥 𝑣 𝑁 𝑥 𝜃 𝑁 𝑥 𝑣 𝑁 𝑥 𝜃
unde Ni(x), i=1,…,4 se numesc funcţii de formă şi au expresiile de forma:
𝑘
𝑁 𝑥 1 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 1 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑥 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑘𝑙 𝑘𝑥 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑥
𝑚
şi similar pentru N2, N3,N4.
Eforturile de capăt se determină pe baza relaţiilor cunosute:
𝑑 𝑣 𝑑 𝑣 𝑑𝑣
𝑥 0 →𝑀 𝐸𝐼 ş𝑖 𝑇 𝐸𝐼 𝑁
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥
 𝑑 𝑣 𝑑 𝑣 𝑑𝑣
𝑥 𝑙 →𝑀 𝐸𝐼 ş𝑖 𝑇 𝐸𝐼 𝑁
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥
După efectuarea derivatelor funcţiei deplasării v(x) şi rearanjarea termenilor
rezultă matricea de rigiditate a elementului de grindă ȋn calculul de ordinul doi:
𝑇 𝑘 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑘 1 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 𝑘 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑘 1 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 𝑣
⎧𝑀 ⎫ ⎡ ⎤ 𝜃
𝐸𝐼𝑘 𝑘 1 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑘𝑙 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 𝑘 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙 1 𝑘𝑙 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙
⎢ ⎥ 𝑣
⎨𝑇 ⎬ 𝑚 ⎢ 𝑘 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑘 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙 1 𝑘 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑘 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙 1 ⎥
⎩𝑀 ⎭ ⎣ 𝑘 1 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 𝑘𝑙 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑘 𝑐𝑜𝑠𝑘𝑙 1 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙 𝑘𝑙 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙⎦ 𝜃

cu: 𝑚 𝑘 2 1 𝑐𝑜𝑠 𝑘𝑙 𝑘𝑙 𝑠𝑖𝑛 𝑘𝑙

şi ȋn formă condensată:
𝐸 𝑘 𝛿
unde matricea de rigiditate 𝑘 include efectul forţei axiale de compresiune
asupra deformaţiilor de ȋncovoiere.
Observaţii
1) În cazul forţelor axiale de ȋntindere soluţia ecuaţiei diferenţiale
cuprinde funcţii trigonometrice hiperbolice:
𝑣 𝑥 𝑎 𝑎 𝑥 𝑎 𝑠ℎ 𝑘𝑥 𝑎 𝑐ℎ 𝑘𝑥
şi ȋn consecinţă ȋn matricea de rigiditate 𝑘 termenii ȋn sin şi ȋn cos
vor fi ȋnlocuiţi cu sh şi respectiv ch.
2) În calculele practice, forma matricilor de rigiditate prezentată mai sus,
este destul de rar utilizată datorită dificultăţilor de calcul numeric ȋn
evaluarea funcţiilor trigonometrice pentru orice argument kx. În
consecinţă, pentru calculele neliniare s-au adoptat formulări
aproximative ale matricilor 𝑘 , prin corectarea matricilor de
rigiditate aferente calculului liniar cu o matrice de rigiditate
geometrică şi care introduce efectul solicitării axiale asupra
deformaţiilor din ȋnconvoiere.

Matrice de rigiditate pentru elementul de grindă

solicitat la ȋnconvoiere cu forţă axială – soluţie aproximativă

Dificultăţile matematice de rezolvare exactă a ecuaţiilor diferenţiale cu

derivate parţiale au condus adoptarea unor procedee de rezolvare aproximativă.
Dintre aceste procedee, cel mai des utilizat la determinarea matricilor de rigiditate
este procedeul rezidurilor ponderate.
Pentru un element de grindă solicitat la ȋnconvoiere cu forţă axială de
compresiune, ecuaţia diferenţială de echilibru ȋn poziţie deformată este:
𝑑 𝑣 𝑑 𝑣
𝐸𝐼 𝑁 0
𝑑𝑥 𝑑𝑥
Se va căuta o soluţie a acestei ecuaţii pe domeniul 0 𝑥 𝑙 care respectă
condiţiile margine:
Pentru:
𝑑𝑣 0
𝑥 0 → 𝑣 0 𝑣 ş𝑖 𝜃
𝑑𝑥
𝑑𝑣 𝑙
𝑥 𝑙 → 𝑣 𝑙 𝑣 ş𝑖 𝜃
𝑑𝑥

Se alege o soluţie aproximativă de forma:

𝑣 𝑥 𝑁 𝑥 𝑣 𝑁 𝑥 𝜃 𝑁 𝑥 𝑣 𝑁 𝑥 𝜃

Întrucȃt expresiile exacte ale funcţiilor de forma Ni, cu i=1,2,3,4 sunt

necunoscute se va alege o formă aproximativă a acestora şi anume pe cele obţinute
ȋn cazul solicitării de ȋnconvoiere:
𝑑 𝑣
0
𝑑𝑥
Rezolvȃnd ecuaţia diferenţială de mai sus rezultă:
𝑥
𝑁 𝜉 1 3𝜉 2𝜉 𝑁 𝜉 𝑙 𝜉 2𝜉 𝜉 𝑐𝑢 𝜉
𝑙
𝑁 𝜉 3𝜉 2𝜉 𝑁 𝜉 𝑙 𝜉 𝜉

Prin alegerea acestor expresii pentru Ni(𝜉 se neglijează efectul forţei axiale
asupra deformaţiilor de ȋnconvoiere. Întrucȃt expresiile funcţiilor de formă
reprezintă o aproximare pentru v(x), prin substituire ȋn ecuaţia diferenţială rezultă
că termenul din dreapta este diferit de zero şi poartă numele de rezidu, R(x).
Cea mai bună aproximare a soluţiei se obţine atunci cȃnd valoarea medie a
rezidului pe ȋntreg domeniul este minimă. Matematic aceasta se exprimă sub
forma:
 𝑅 𝑥 𝑁 𝑥 𝑑𝑥 0 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖 1,2,3,4

Pentru cazul grinzii studiate expresia rezidului este:

𝑑 𝑣 𝑥 𝑑 𝑣 𝑥
𝑅 𝑥 𝐸𝐼 𝑁
𝑑𝑥 𝑑𝑥
Pentru a obţine cea mai bună soluţie aproximativă trebuie ȋndeplinite condiţiile:
𝑑 𝑣 𝑑 𝑣
𝐸𝐼 𝑁 𝑁 𝑥 𝑑𝑥 0 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖 1,2,3,4
𝑑𝑥 𝑑𝑥
Integrȃnd relaţiile de mai sus prin părţi si ţinȃnd seama de expresiile derivatelor
funcţiei deplasării v(x), rezultă următoarele relaţii ȋntre eforturile şi deplasările de
capăt:

𝑇 ⎡ ⎤ 𝑣
⎧𝑀 ⎫ ⎢ ⎥ 𝜃
⎢ ⎥ 𝛽
𝑣
⎨𝑇 ⎬ ⎢ ⎥
⎩𝑀 ⎭ ⎢ ⎥ 𝜃
⎣ ⎦

sau condensat:
𝐸 𝑘 𝛿

Matricea de rigiditatee obţinută reprezintă o aproximare a matricii 𝑘

motiv pentru care este notată 𝑘 . Din analiza matricii 𝑘 se constată că aceasta
poate fi separată ȋn două matrici distincte:
𝐸 𝑘 𝑘 𝛿

𝑘 matrice de rigiditate elastică

𝑘 matricea de rigiditate geometrică ce introduce efectul solicitării axiale aupra
deformaţiilor de ȋnconvoiere

În formă explicită:
 12𝐸𝐼 6𝐸𝐼 12𝐸𝐼 6𝐸𝐼 6 1 6 1
⎡ ⎤ ⎡ ⎤
⎛⎢ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎥ ⎢ 5𝑙 10 5𝑙 10 ⎥⎞
𝑇 6𝐸𝐼 4𝐸𝐼 6𝐸𝐼 2𝐸𝐼 1 2𝑙 1 𝑙
⎧𝑀 ⎫ ⎜⎢ ⎥ ⎢ ⎥⎟
⎜⎢ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎥ 𝑁⎢ 10 15 10 30 ⎥⎟ 𝛿
⎜ 1 ⎥⎟
⎨𝑇 ⎬ ⎜⎢
12𝐸𝐼 6𝐸𝐼 12𝐸𝐼 6𝐸𝐼 ⎥ ⎢ 6 1 6
⎟
⎩𝑀 ⎭ ⎜⎢ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎥ ⎢ 5𝑙 10 5𝑙 10 ⎥⎟
⎢ 6𝐸𝐼 2𝐸𝐼 6𝐸𝐼 4𝐸𝐼 ⎥ ⎢ 1 𝑙 1 2𝑙 ⎥
⎝⎣ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎦ ⎣ 10 30 10 15⎦⎠

Analiza stabilităţii elastice prin metoda generală a deplasărilor

Sub denumirea generică de pierderea stabilităţii se includ o serie de fenomene

care au ȋn comun faptul că se manifestă prin apariţia unor deplasări accentuate ale
structurii, a unor părţi sau elemente din aceasta.
Verificarea de stabilitate prin calcul, se referă la stabilitatea echilibrului de
ansamblu al structurilor care conţin bare puternic comprimate, la care se admite
comportarea ȋn domeniul elastic pȃnă la atingerea ȋncărcării critice.
Obiectul calculului de stabilitate constă ȋn determinarea mărimii critice a
forţelor axiale aplicate pe structură. se consideră că acestea cresc proporţional pȃnă
la pierderea stabilităţii structurii, astfel că unica necunoscută este parametrul critic
λcrt cu care se multiplică forţele axiale la momentul pierderii de stabilitate.
În sistemul ecuaţiilor de condiţie din metoda generală a deplasărilor:
𝑘 ∆ 𝑃 𝑠𝑎𝑢
𝑘 𝑘 ∆ 𝑃
scris pentru o structură care cuprinde şi bare puternic comprimate, matricea de
rigiditate geometrică 𝑘 provine din asamblarea matricilor 𝑘 corespunzătoare
barelor care alcătuiesc structura. Matricea de rigiditate geometrică 𝑘 este dată
de relaţia 𝛽 ȋn funcţie de forţa axială N a barei.
Dacă se admite că forţele axiale ce caracterizează barele puternic
comprimate cresc proporţional, mărimile acestora pot fi exprimate ȋn funcţie de un
parametru care va multiplica matricea globală 𝑘 stabilită pentru un anumit nivel
de referinţă al forţelor axiale (N).
La verificarea de stabilitate, valoarea critică a parametrului este:

𝑁
𝜆
𝑁
şi corespunde stadiului cȃnd structura nu mai poate prelua ȋncărcări {P}, deoarece
rigiditatea acesteia a devenit echivalentă cu zero.

Se ajunge astfel la condiţia:

𝑘 𝜆𝑘 ∆ 0
Pentru ca poziţia deformată a structurii să existe, este necesar ca
necunoscutele deplasării ∆ să fie diferite de zero. Acest lucru este posibil numai
dacă:
|𝑘 𝜆𝑘 | 0
relaţia care reprezintă ecuaţia de stabilitate.
Dezvoltȃnd determinantul se obţine o ecuaţie de gradul ”n” ȋn λ, pentru care
interesează numai λminim care corespunde pierderii de stabilitate a structurii.
Introducȃnd valoarea lui λmin= λcrt ȋn sistemul de ecuaţii omogen se obţin
mărimile relative ale deplasărilor ∆ ∆ ,∆ ,….,∆ care caracterizează
deformata critică a structurii.
Din punct de vedere matematic sistemul de ecuaţii
𝑘 𝜆𝑘 ∆ 0
reprezintă un caz tipic de determinare a valorilor şi vectorilor proprii. În literatura
de specialitate există numeroase procedee pentru determinarea valorilor şi
vectorilor proprii. Pentru problemele de stabilitate a structurilor unde interesează
numai prima valoare proprie şi vectorul propriu asociat acesteia, cea mai largă
utilizare o au procedeele de calcul iterativ. În calculele practice, problema
stabilităţii structurilor elastice se rezolvă utilizȃnd un program de calcul specializat
(de exemplu programul LUSAS), care furnizează valori şi vectori proprii asociaţi
din care se selectează valoarea proprie minimă şi forma deformată asociată, ce
corespund primului nod de pierdere a stabilităţii. Pentru exemplificare : vezi
exemplul de calcul “Analiza Stabilităţii elastice” – aplicaţie rezolvată utilizȃnd
programul de calcul LUSAS.

Stabilitatea domeniului de variaţie al parametrului critic

Dacă o structură cuprinde mai multe bare puternic comprimate, pentru

calculul de stabilitate se alege ca parametru factorul de compresiune corespunzător
uneia dintre bare, la care se raportează factorii de compresiune pentru celelalte
bare.
Factorul de compresiune este o caracteristică mai completă care
caracterizează comportarea barelor comprimate. Pentru o bară i,j din structură
factorul de compresiune are exprsia:
𝑁
𝜈 𝑙
𝐸𝐼
unde: 𝑁 =forţa axială aferentă barei ij
𝑙 =lungimea barei
𝐼 =momentul de inerţie axial al secţiunii barei
E=modul de elasticitate longitudinal al materialului barei

În calculele practice se alege ca parametru cel mai mare dintre factorii de

compresiune 𝜈 ceilalţi factori vor fi raportaţi la acesta:
𝜈 𝜇 𝜈 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑏𝑎𝑟ă 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐
𝑐𝑜𝑚𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎𝑡ă 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑢𝑟ă
Forţele axiale din barele structurii se consideră constante şi egale cu valorile
acestora determinate printr-un calcul de ordinul I. În consecinţă factorii de
compresiune 𝜈 se consideră constante ale barelor puternic comprimate.
Simplificat, forţele axiale din bare Nij se pot detremina direct, fără
rezolvarea structurii prin una din metodele cunoscute, prin izolarea nodurilor şi
exprimarea echilibrului acestora.
 𝑃 𝑃
𝜈 ℎ 0,707ℎ 0,707𝜈
2𝐸𝐼 𝐸𝐼

2𝑃 𝑃
𝜈 ℎ ℎ 𝜈
2𝐸𝐼 𝐸𝐼

Dacă se cunoaşte factorul de compresiune 𝜈 , forţa axială de pierdere a

stabilităţii elastice are expresia:

𝜈 𝑙
𝑁 𝐸𝐼, 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝜈 𝜋
𝑙 𝑙
Pentru bare cu legături perfecte la capete, valorile lui 𝜈 ȋn funcţie de
lungimea de flambaj sunt prezentate ȋn tabelul de mai jos:

Tip
bară

lf 2l l 0,7l l 𝑙
2
𝜈 𝜋 𝜋 4,49 𝜋 2𝜋
2

În funcţie de tipul structurii şi a distribuţiei forţelor axiale se poate aprecia

calitativ forma deformată a structurii ȋn momentul pierderii stabilităţii elastice. Prin
ipoteze făcute asupra legăturilor de la capetele barei căreia ȋi corespunde factorul
de compresiune maxim, se pot determina cu aproximaţie limitele domeniului de
variaţie al factorului de compresiune şi implicit a parametrului critic.
Structura ȋn cadru prezentată mai sus este un C.N.D. la care deformata de
pierdere a stabilităţii are caracter antisimetric. În ipoteza existenţei unei rigle
orizontale cu rigiditate mare 𝐼 ∞, secţiunea de capăt a barei 2-4 suferă o
translaţie fără rotire:

rezultă că bara respectivă poate fi considerată ca bară ȋncastrată – ghidaj la care

𝜈 𝜋.
În ipoteza riglei foarte flexibile, rigiditatea la ȋnconvoiere a acesteia este
neglijabilă Ir=0, secţiunea de capăt a barei 2-4 poate fi considerată ca articulaţie.

şi rezultă că bara respectivă poate fi considerată ca o consolă, pentru care 𝜈 .

În concluzie, limitele domeniului de variaţie a factorului de compresiune
este 𝜋 . Pe baza acestor limite se stabileşte domeniul de variţie al lui Ncrt şi
apoi a parametrului critic 𝜆 .
 Calculul neliniar 4

Matrici de rigiditate corectate pentru bare puternic comprimate

Procedee pentru determinarea matricilor de rigiditate

Pentru un element din structură, de exemplu un element de grindă, matricea

de rigiditate realizează legătura dintre eforturile de capăt şi deplasările
corespunzătoare:

𝐸 𝑘 𝛿

Această realaţie prezintă o importanţă deosebită ȋn rezolvarea structurilor prin

M.G.D., ea reprezentȃnd relaţiile fundamentale care stau la baza metodei.

În M.G.D. structura este divizată ȋntr-un număr finit de elemente discrete

(grinzi/bare), ce sunt interconectate ȋntre ele numai ȋntr-un număr finit de puncte
modale.

Caracteristicile de rigiditate ale ȋntregii structuri, se determină prin evaluarea

matricilor caracteristice ale elementelor de grindă individuale, urmată de
asamblarea acestora pe baza condiţiilor de echilibru static şi de compatibilitate
geometrică.

Pe acestă cale, definirea caracteristicilor de rigiditate ale oricărei structuri se

reduce, ȋn principal, la evaluarea matricilor de rigiditate ale fiecărui element din
structură.

În general, pentru orice element structural, componentele matricei de

rigiditate se pot determina utilizȃnd unul dintre următoarele procedee:

a) Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale de echilibru exprimată ȋn raport cu

deplasările relevante ale elementului. Acest procedeu are un caracter
general şi va fi utilizat ori de cȃte ori este posibil. Dacă ecuaţiile
diferenţiale sunt ordinare, ele pot fi rezolvate exact. Este cazul
elementelor de tip unidimensional (1D) precum elementele de grindă
sau bară.
 b) Minimizarea unei funcţionale exprimată sub formă integrală. Cea mai
cunoscută formă a funcţionalei este energia potenţială totală a corpului
deformabil.
c) Exprimarea echilibrului elastic al unui corp deformabil pe baza
principiului lucrului mecanic virtual.
d) În cazul elementelor de grindă sau bară se pot utiliza procedeele staticii
construcţiilor şi relaţiile de definire directă a termenilor matricei de
rigiditate.

În continuare se va utiliza principiul lucrului mecanic virtual aplicat

corpurilor deformbile pentru a determina atȃt elementele matricei de rigiditate
elastică 𝑘 cȃt şi pe cele ale matricei geometrice corespunzătoare unei solicitări
axiale importante.

Matrice de rigiditate elastică

pentru un element de grindă solicitat la ȋnconvoiere

Pentru elementul de grindă solicitat la ȋnconvoiere, componentele matricei de

rigiditate au fost determinate ȋn capitolele anterioare apelȃnd la procedeele staticii
construcţiilor şi la relaţiile de definiţie ale acestora.

Prin definiţie, coeficienţii de rigiditate pentru un element reprezintă valorile

forţelor nodale obţinute dintr-o deplasare nodală egală cu unu, toate celelalte
deplasări nodale fiind egale cu zero.

Se consideră un element de grindă, solicitat la ȋnconvoiere, conectat la

nodurile i şi j ale unei structuri plane. Forţele şi deplasările nodale sunt prezentate
ȋn figura de mai jos:

Forte nodale
 Deplasari nodale
𝑇 𝑘 𝑘 𝑘 𝑘 𝑣
⎧𝑀 ⎫ 𝜃
𝑘 𝑘 𝑘 𝑘
𝑣
⎨𝑇 ⎬ 𝑘 𝑘 𝑘 𝑘
⎩𝑀 ⎭ 𝑘 𝑘 𝑘 𝑘 𝜃

Elementele fiecărei coloane din matricea de rigiditate corespunde unei

deplasări nodale egală cu unu şi reprezintă forţele nodale ce se dezvoltă ca urmare
a aplicării acestei deplasări. De exemplu, coloana 2 din matricea de rigiditate
reprezintă forţele nodale ce rezultă prin aplicarea unei rotiri 𝜃 1, celelalte
deplasări fiind menţinute egale cu zero:

Formele deformate v(x), ce rezultă prin impunerea unei deplasări nodale egală
cu unu se vor determina prin integrarea ecuaţiei diferenţiale de echilibru, exprimată
ȋn raport cu deplasarea relevantă v(x).

𝑑 𝑣
𝐸𝐼 0
𝑑𝑥
Această ecuaţie diferenţială corespunde unui element de grindă, fără ȋncărcări
ȋn lungul său şi solicitată la ȋnconvoiere.

Soluţia ecuaţiei diferenţiale ordinare, omogenă şi cu coeficienţi constant este

de forma:
 𝑣 𝑥 𝑎 𝑎 𝑥 𝑎 𝑥 𝑎 𝑥 𝑓 𝑥 𝑎

unde:

𝑓 𝑥 1 𝑥 𝑥 𝑥 ş𝑖 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎

Constantele 𝑎 se vor detremina ȋn funcţie de valorile deplasărilor de capăt

ale elementului:
𝑑𝑣 0
𝑥 0 → 𝑣 0 𝑣 ş𝑖 𝜃
𝑑𝑥
𝑑𝑣 𝑙
𝑥 𝑙 → 𝑣 𝑙 𝑣 ş𝑖 𝜃
𝑑𝑥
Aceste condiţii pot fi scrise:
𝑣 1 0 0 1 𝑎
𝜃 0 1 0 0 𝑎
𝑣 𝑎 𝐴 𝑎 → 𝛿 𝐴 𝑎
1 𝑙 𝑙 𝑙
𝜃 0 1 2𝑙 3𝑙 𝑎
Rezolvȃnd ȋn raport cu 𝑎 , rezultă:

𝑎 𝐴 𝛿

unde:
1 0 0 0
⎡ 0 1 0 0 ⎤
⎢ 3 2 3 1 ⎥
𝐴 ⎢ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙⎥
⎢ 2 1 2 1 ⎥
⎣ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎦

Substituind valorile constantelor 𝑎 ȋn expresia deplasării v(x), se obţine:

𝑣 𝑥 𝑓 𝑥 𝐴 𝛿 𝑁 𝑥 𝛿

sau:

𝑣 𝑥 𝑁 𝑥 𝑣 𝑁 𝑥 𝜃 𝑁 𝑥 𝑣 𝑁 𝑥 𝜃
unde: N1(x)÷N4(x) sunt denumite funcţii de formă şi descriu forma deformată a
elementului de grindă pentru deplasări unitare ale capătului acestuia:

Expresiile analitice ale funcţiilor de formă sunt:

𝑥 𝑥
𝑁 𝑥 1 3 2
𝑙 𝑙
𝑥 𝑥 𝑥
𝑁 𝑥 𝑙 2
𝑙 𝑙 𝑙
𝑥 𝑥
𝑁 𝑥 3 2
𝑙 𝑙
𝑥 𝑥
𝑁 𝑥 𝑙
𝑙 𝑙
Forţele nodale asociate cu oricare dintre deplasările nodale pot fi
determinate utilizȃnd principiul lucrului mecanic virtual aplicat la corpuri
deformabile. Conform acestui principiu, pentru orice deplasare virtuală infinit
mică, comparabilă cu deplasările sistemului, lucrul mehanic al forţelor exterioare
este egal cu lucrul mecanic al eforturilor:

Lex=Lef

Pentru exemplificare se va determina coeficientul de rigiditate k12=forţa

normală dezvoltată la capătul “i” al grinzii, obţinută dintr-o rotire unitară impusă la
acel capăt.

𝑣 𝑥 𝑁 ∙𝜃 𝑁 𝑥
 𝑀 𝑥 𝐸𝐼 ∙ ∙ 𝐸𝐼

deplasarea virtuală

- curbura 𝜒̅ 𝑥 ∙𝑣

Lucrul mecanic al forţelor exterioare

𝐿 𝑘 ∙𝑣

Lucrul mecanic al eforturilor pe ȋntreaga grindă:

𝑑 𝑁 𝑥 𝑑 𝑁 𝑥
𝐿 𝑀 𝑥 ∙ 𝜒̅ 𝑥 𝑑𝑥 𝑣 𝐸𝐼 ∙ 𝑑𝑥
𝑑𝑥 𝑑𝑥
şi ȋn cazul elementului de grindă cu secţiune constantă:

𝑑 𝑁 𝑥 𝑑 𝑁 𝑥
𝑘 𝐸𝐼 ∙ 𝑑𝑥
𝑑𝑥 𝑑𝑥

Introducȃnd expresiile derivatelor de ordinul doi ale funcţiilor de formă şi

efectuȃnd integrala pe lungimea grinzii rezultă expresia coeficientului de rigiditate:

𝑑 𝑁 𝑥 6 12𝑥 𝑑 𝑁 𝑥 4 6𝑥
;
𝑑𝑥 𝑙 𝑙 𝑑𝑥 𝑙 𝑙
 6 12𝑥 4 6𝑥
𝑘 ∙ ∙ 𝐸𝐼 ∙ 𝑑𝑥
𝑙 𝑙 𝑙 𝑙
24 48𝑥 36 72𝑥 24 24 18 24 6𝐸𝐼
𝐸𝐼 ∙ 𝑑𝑥 𝐸𝐼
𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙

Procedȃnd ȋntr-o manieră similară se pot determina toţi coeficienţi de

rigiditate din matricea de rigiditate a elementului de grindă:

𝑙 𝑑2 𝑁 𝑥 2
𝑑 𝑁𝑖 𝑥
𝑗
𝑘 𝐸𝐼 ∙ 𝑑𝑥
0 𝑑𝑥2 𝑑𝑥2

şi rezultă:
12𝐸𝐼 6𝐸𝐼 12𝐸𝐼 6𝐸𝐼
⎡ ⎤
⎢ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎥
6𝐸𝐼 4𝐸𝐼 6𝐸𝐼 2𝐸𝐼
⎢ ⎥
𝑘 ⎢ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎥
⎢ 12𝐸𝐼 6𝐸𝐼 12𝐸𝐼 6𝐸𝐼 ⎥
⎢ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎥
⎢ 6𝐸𝐼 2𝐸𝐼 6𝐸𝐼 4𝐸𝐼 ⎥
⎣ 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 ⎦
sau ȋn formă compactă:

𝐸 𝑘 𝛿

unde [k] cuprinde numai termenii corespunzători solicitării de ȋnconvoiere.

Matrice de rigiditate pentru un element de grindă

solicitat la ȋnconvoiere cu forţă axială – soluţie aproximativă

Dacă ȋn calcule raportarea forţelor şi a ecuaţiilor de echilibru se face la poziţia

nedeformată, rezultă că solicitarea axială nu influenţează eforturile şi deplasările
datorate ȋnconvoierii.

De ȋndată ce condiţia de echilibru static este raportată la poziţia deformată,

apare o interacţiune ȋntre cele două solicitări, pusă ȋn evidenţă prin relaţii de calcul
care nu mai sunt liniare. Se ajunge astfel la un calcul de ordinul II care introduce
efectul forţelor axiale asupra deformării la ȋnconvoiere a grinzilor.

În continuare se prezintă un procedeu de a obţine matricea de rigiditate

geometrică pentru un element de grindă care pune ȋn evidenţă efectul raportării
echilibrului la forma deformată. Procedeul are la bază principiul lucrului mecanic
virtual şi are un caracter aproximativ ȋntrucȃt ȋn expresiile funcţiilor de forma Ni(x)
se va neglija efectul forţei axiale asupra deformaţiilor din ȋnconvoiere.

În expresia matricei de rigiditate geometrică se va considera numai efectul

forţei axiale de compresiune asupra ȋnconvoierii prin raportarea acesteia la pozitia
deformată.

Pentru exemplificare se va determina coeficientul de rigiditate 𝑘 din

matricea de rigiditate geometrică şi care conţine suplimentul de moment
ȋnconvoietor prin raportarea forţei axiale la poziţia deformată.

Se consideră un element de grindă solicitat la ȋnconvoiere ȋn prezenţa unei

forţe axiale importantă, cu distribuţie arbitrară.

Pentru a obţine elementele coloanei doi din matricea de rigiditate se impune

o rotire unitară a capătului “i” al grinzii:
N(x) se consideră ȋn raport cu forma deformată

Deplasarea virtuală, infinit mică şi compatibilă cu legăturile grinzii.

Lucrul mecanic al forţelor exterioare:

𝐿 𝑘 ∙𝑣

Lucrul mecanic al eforturilor va fi reprezentat de lucrul mecanic al forţei

axiale N(x) prin deplasarea virtuală corespunzătoare. Pentru a obţine expresia
acestuia se va considera un element diferenţial dx din grindă ȋn poziţie deformată:

Lucrul mecanic al forţei N(x) prin deplasarea virtuală corespunzătoare este:

𝑑𝐿 𝑁 𝑥 ∙ 𝑑𝑢
unde 𝑑𝑢 reprezintă deplasarea axială raportată la poziţia nedeformată.

Din asemănarea triunghiurilor rezultă:

𝑑𝑣 𝑑𝑣 𝑑𝑣̅
𝑑𝑢 ∙ 𝑑𝑣 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑢 ∙ 𝑑𝑥
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥
şi
𝑑𝑣 𝑑𝑣̅
𝑑𝐿 𝑁 𝑥 ∙ ∙ 𝑑𝑥
𝑑𝑥 𝑑𝑥

dar : ; ∙𝑣

Rezultă expresia lucrului mecanic al eforturilor:

𝑑𝑁 𝑥 𝑑𝑁 𝑥
𝐿 𝑣 𝑁 𝑥 ∙ 𝑑𝑥
𝑑𝑥 𝑑𝑥

Conform principiului lucrului mecanic virtual:

𝐿 𝐿

𝑑𝑁 𝑥 𝑑𝑁 𝑥
𝑘 ∙𝑣 𝑣 𝑁 𝑥 ∙ 𝑑𝑥
𝑑𝑥 𝑑𝑥

şi
𝑑𝑁 𝑥 𝑑𝑁 𝑥
𝑘 𝑁 𝑥 ∙ 𝑑𝑥
𝑑𝑥 𝑑𝑥

În ipoteza forţei axiale constante ȋn lungul grinzii N(x)=N, introducȃnd

expresiile derivatelor de ordinul I ale funcţiilor de formă şi efectuȃnd integrala
rezultă:
𝑁
𝑘
10
Procedȃnd ȋntr-o manieră similară se pot determina toţi coeficienţii din
matricea de rigiditate geometrică a elementului de grindă
 𝑑𝑁 𝑥 𝑑𝑁 𝑥
𝑘 𝑁 ∙ 𝑑𝑥
𝑑𝑥 𝑑𝑥

şi rezultă:
6 1 6 1
⎡ ⎤
⎢ 5𝑙 10 5𝑙 10 ⎥
1 2𝑙 1 𝑙
⎢ ⎥
𝑘 𝑁⎢ 10 15 10 30 ⎥
⎢ 6 1 6 1 ⎥
⎢ 5𝑙 10 5𝑙 10 ⎥
⎢ 1 𝑙 1 2𝑙 ⎥
⎣ 10 30 10 15⎦
Matricea de rigiditate a elementului de grindă ȋn calculul de ordinul II va
cuprinde matricea de rigiditate liniară şi corecţia datorată prezenţei forţei axiale
puternice raportată la poziţia deformată:

𝑘 𝑘 𝑘

unde: 𝑘 şi 𝑘 au expresiile prezentate mai sus.