NOTIUNI INTRODUCTIVE

1

1. INTRODUCERE

Dupa cum si denumirea sugereaza, mecanica fluidelor este una din cele trei ramuri ale
Mecanicii, cea mai veche dintre stiintele fundamentale ale naturii:
1. Mecanica generala studiaza legile universale ale mecanicii si aplicatiile lor la studiul
corpurilor solide rigide;
2. Mecanica solidelor
deformabile
studiaza legile universale ale deformatiilor pe care le sufera corpurile
solide datorita fortelor care actioneaza asupra lor;
3. Mecanica fluidelor are ca obiect studiul fluidelor, precum si interactiunea dintre acestea si
solidele cu care vin n contact.
La rndul ei, mecanica fluidelor se mparte, conventional, n trei mari parti, dupa cum
urmeaza:
3.1 Statica fluidelor studiaza repausul fluidelor si actiunile exercitate de acestea asupra
corpurilor solide cu care vin n contact.
3.2 Cinematica
fluidelor
studiaza miscarea fluidelor, fara a lua n considerare fortele care
determina, sau modifica, starea de miscare.
3.3 Dinamica fluidelor studiaza miscare fluidelor lund n considerare si fortele care
determina sau modifica starea de miscare, precum si transformarile
energetice produse n timpul miscarii.

2. APLICATII ALE MECANICII FLUIDELOR

Principalele aplicatii ale staticii fluidelor constau n:
studierea instrumentelor de masurare a presiunii fluidelor;
studierea fortelor hidrostatice cu care fluidele actioneaza asupra corpurilor solide cu
care vin n contact;
studiul corpurilor plutitoare;
studiul atmosferei, considerata n repaus.
n general, aplicatiile dinamicii fluidelor se clasifica dupa conditiile la frontiera impuse
miscarii. Astfel, se disting doua mari categorii de aplicatii:
Dinamica fluidelor, externa: studiul curgerii fluidelor n jurul unor corpuri solide, considerate
izolate n interiorul fluidului. Din aceasta categorie fac parte:
studiul constructiilor supuse actiunii vntului;
curgerea aerului n jurul vehiculelor aflate n miscare
(trenuri, automobile, avioane etc.);
- Fenomene aerodinamice
MECANICA FLUIDELOR

2
curgerea apei n jurul vehiculelor aflate n miscare n
interiorul acesteia (submarine, vehicule amfibii etc.);
- Fenomene hidrodinamice
La aceste fenomene se studiaza puterea necesara nvingerii fortelor de rezistenta la
naintare, iar n cazul fenomenelor aerodinamice si forta de sustentatie generata, precum n
exemplul urmator:
G forta de greutate;
P forta de sustentatie (de portanta)
generata de aripa avionului;
T forta de tractiune;

R forta de rezistenta la naintare.
Fig. 1 Principalele forte care actioneaza asupra unui avion n timpul zborului

n cazul miscarilor uniforme, puterea consumata pentru nvingerea fortei de rezistenta la
naintare se poate calcula cu relatia:

aer R
v R
t
x R
t
L
P

(1.1)

Dinamica fluidelor, interna: miscarea fluidelor este delimitata de frontiere solide: canalizari
nchise, conducte, ai caror pereti sunt n general imobili. Se disting:
miscarea gazelor n canalizari, conducte;
miscarea gazelor n masini pneumatice;
- Fenomene gazodinamice
miscarea lichidelor n canalizari, conducte;
miscarea lichidelor n masini hidraulice;
- Fenomene hidraulice




Fig. 2 Aspectul curgerii printr-o conducta de sectiune variabila

Observatie: Pentru toate aceste cazuri se studiaza, nu numai transportul propriu-zis al fluidelor,
ci n special transportul de energie:
- hidraulica, n cazul lichidelor,
NOTIUNI INTRODUCTIVE



3
- pneumatica, n cazul gazelor,
deoarece, exceptie facnd
energia nucleara, aproape toata energia utilizata de omenire este, la un moment
dat, transportata de fluide n miscare:
energia mecanica a apei, a aerului comprimat sau a vaporilor;
energia termica a apei calde sau a aburului;
energia chimica a petrolului (si a derivatelor sale), sau a gazelor combustibile
etc.

3. DEFINITIA FLUIDULUI. PARTICULA FLUIDA

Fizica distinge pentru corpurile materiale, n conditii obisnuite, trei stari, numite si stari de
agregare: solida, lichida, gazoasa.

Observatie: n conditii speciale exista si o a patra stare, numita plasma. Plasma este o substanta
gazoasa, puternic sau complet ionizata, ale carei proprietati sunt determinate de existenta
ionilor si electronilor n stare libera.

Mecanica distinge doua mari categorii de corpuri:
Solide - rigide;
- deformabile;
Fluide - lichide;
- gaze.
Daca un corp solid, n conditii obisnuite, are forma si volum fix, adica distantele dintre
punctele sale puncte ramn constante (sau se modifica foarte putin) sub actiunea unei forte
exterioare, fluidele (lichidele si gazele) pot capata deformatii orict de mari sub actiunea unor forte
relativ mici. Acest lucru este posibil datorita fortelor mici de coeziune dintre moleculele fluidelor.
Astfel:
- lichidele iau forma vaselor care le contin(ca si gazele de altfel), deci nu au forma
proprie, dar au volum constant, ct V
lichide
deci si densitate constanta ct
lichide
;
datorita acestui fapt lichidele se considera ca fiind fluide incompresibile;
- gazele ocupa ntregul volum al recipientelor ce le contin, deci nu au un volum constant,
ct V
gaze
, n consecinta si densitatea lor este variabila ct
gaze
. Asadar pot fi
comprimate. Astfel, gazele se considera ca fiind fluide compresibile.
Aceste proprietati, enuntate anterior, definesc fluiditatea lichidelor si gazelor, adica usurinta
de deplasare a particulelor din care sunt formate, de unde si denumirea generala de fluide.

MECANICA FLUIDELOR

4
3.1 CONCEPTUL DE MEDIU CONTINUU

n mecanica fluidele sunt considerate si analizate ca fiind medii continue, adica ocupa un
spatiu n care distributia marimilor fizice ce le caracterizeaza (presiune, densitate, temperatura
etc.) este continua, cu exceptia unor puncte, linii sau suprafete, numite si de discontinuitate.
Un astfel de exemplu, de suprafata de discontinuitate, este prezentat n exemplul urmator:
formarea undelor de soc pe aripa unui avion care zboara cu o viteza mai mica dect cea a
sunetului, dar apropiata de aceasta.


Pe suprafata undei de soc viteza particulelor de aer
atinge viteza sunetului: c v
aer
(celeritate);
Fenomenul se numeste de trecere a barierei
sonice.
km/h 1228 c (341.1 m/s) la nivelul marii
( mmHg 760 p
aer
) si temperatura C 15 t
aer
.
Fig. 3 Formarea undei de soc (suprafata de discontinuitate) pe o aripa de avion

Ipoteza generala a continuitatii unui fluid se exprima prin faptul ca n fiecare punct
apartinnd fluidului ) z , y , x ( P , la orice moment dat t , se pot determina:
- presiune p definita de functia ) t , z , y , x ( p p ,
- densitate definita de functia ) t , z , y , x ( ,
- temperatura T definita de functia ) t , z , y , x ( T T ,
- viteza v definita de functia ) t , z , y , x ( v v
si aceste functii sunt continue, deci derivabile.
Practic, cu ct liberul parcurs al moleculelor ce formeaza un fluid (distanta medie dintre
doua ciocniri consecutive intre particulele mediului) este mai mic (numar ct mai mare de molecule
n unitatea de volum), cu att fluidul poate fi considerat un mediu continuu.

NOTIUNI INTRODUCTIVE



5
Exemplu: Marimea liberului parcurs al moleculelor de aer n functie de altitudine:
Tab. 1.1
H - Altitudine [km] 0 50 100 120 160 180 220
- Liberul parcurs [m] 8,610
-8
7,810
-5
9,510
-2
1.3 36 100 870

Pentru a aprecia daca un mediu fluid poate fi considerat continuu se calculeaza numarul
Knudsen, Kn (dupa numele fizicianului danez Martin Knudsen, 18711949):
x
P
P L
Kn

, (1.2)

unde: liberul parcurs al particulelor mediului;
L o dimensiune caracteristica fenomenului studiat;
P parametru caracteristic fenomenului studiat;

x
1
P
P

variatia relativa a parametrului studiat pe unitatea de lungime.

Astfel, se considera ca pentru:
1
kn
<< (practic 01 . 0
kn
< ) mediul este continuu si n studiul acestuia se folosesc principiile
mediilor continue.
1
kn
>> mediul este considerat rarefiat; se folosete teoria cinetico-
moleculara.
1
kn
mediul mai pastreaza din caracteristicile mediului continuu, nsa n
anumite regiuni propietatea se pierde (zone de discontinuitate).
Exemplu:
La curgerea aerului atmosferic n jurul unei aripi de avion, vezi figura 4, lungimea
caracteristica L depinde de viteza cu care se deplaseaza avionul (sau viteza aerului, relativa la
aeronava):
t
t
x
t v L
aer

(1.3)

unde: t intervalul (mediu) de timp n care aripa ntlneste particule de aer, la o viteza
de zbor data; n acest caz t reprezinta parametrul caracteristic fenomenului
de curgere a aerului peste o structura aeromecanica.

Astfel, pentru o aripa de coarda m 1 c (distanta dintre punctele extreme ale profilului aripii), care
se deplaseaza cu viteza s / m 50 v
avion
, n functie de lungimea caracteristica pe unitatea de timp,
aerul poate fi considerat:
MECANICA FLUIDELOR

6
mediu omogen daca altitudinea de zbor este km 100 H < ;
mediu neomogen pentru altitudini km 100 H > (vezi tabelul 1.1).




Fig. 4 Curgerea aerului n jurul unei aripi de avion

3.2 CONCEPTUL DE MEDIU OMOGEN
Un mediu fluid continuu este considerat si omogen daca la o temperatura si presiune,
constante, densitatea sa este constanta.
ct ct T , p .


3.2 CONCEPTUL DE MEDIU IZOTROP

Un mediu fluid este considerat izotrop daca prezinta aceleasi proprietati n toate directiile
din jurul unui punct.
Sintetiznd cele enuntate anterior, se poate da urmatoarea definitie pentru fluide:

Definitie: Fluidul se considera ca fiind un mediu continuu, omogen si izotrop, lipsit de forma
proprie, n care, n stare de repaus, pe suprafetele de contact ale diferitelor
particule, se exercita numai eforturi normale*.

* Asupra starii de eforturi ce actioneaza asupra fluidelor se va reveni ulterior (vezi Proprietatile
fluidelor Vscozitatea).

Definitie: Particula fluida este o portiune de fluid, de forma oarecare si de dimensiuni arbitrar
de mici, care pastreaza caracteristicile de mediu continuu si n raport cu care se
studiaza repausul sau miscarea fluidului.

Limita inferioara a dimensiunilor particulei este impusa de conditia neglijarii influentei
miscarilor proprii ale moleculelor, sau a miscarii brown-iene.
Aceasta trebuie sa fie mai mare dect lungimea liberului parcurs molecular.
Limita superioara este determinata de conditiile aplicarii calculului infinitezimal.

Observatie: Omogenitatea si izotropia unui fluid permit ca relatiile stabilite pentru o particula sa
fie valabile pentru ntregul fluid .


NOTIUNI INTRODUCTIVE



7
4. MODELE DE FLUID

Definitie: Prin model de fluid se ntelege o schema simplificata de fluid, acesta fiind
considerat un mediu continuu, caruia i se atribuie principalele proprietati
macroscopice (masurabile) ale fluidului real (compresibil si vscos).

Necesitatea elaborarii unor modele simplificate de studiu ale fenomenelor naturale (reale)
se datoreaza complexitatii miscarii fluidelor. Neglijnd anumite procese secundare fenomenului
real, deci simplificndu-l, devine posibila construirea unui model. Astfel, se pot acceptat modele de
fluid, precum:
- fluid usor: se neglijeaza greutatea proprie; este valabil pentru gaze;
- fluid ideal: lipsit de vscozitate; se neglijeaza efectul fortelor de frecare ce apar
ntre straturile de fluid modelul Euler;
- fluid incompresibil: modelul de fluid la care volumul unei mase determinate nu se
modifica odata cu variatia presiunii; valabil pentru lichide modelul
Pascal;
- fluid newtonian: fluide care se supun legilor mecanicii clasice, newtoniene;
- fluid ne-newtonian: fluide a caror comportament nu se supune legilor mecanicii
newtoniene, precum solutiile coloidale (uleiul de ungere recirculat n
masini contine impuritati n stare de suspensie), materialele
plastice macromoleculare n stare lichida etc.
Comportamentul fluidelor ne-newtoniene constituie obiectul de studiu al stiintei reologiei.

5. METODE DE STUDIU N MECANICA FLUIDELOR

Fiind o stiinta a naturii, mecanica fluidelor foloseste n cercetare att metode teoretice, ct
si metode experimentale, de cele mai multe ori in strnsa colaborare.
Metodele teoretice constau n aplicarea principiilor, legilor si teoremelor mecanicii generale
la studiul repausului si miscarii fluidelor. Acest lucru este posibil prin reprezentarea fluidului ca
mediu continuu.
Metodele experimentale se aplica, fie n scopul stabilirii unor legi generale ale unor
fenomene, a verificarii unor concluzii teoretice, fie ca metoda de rezolvare directa a unor probleme
complexe, ce nu pot fi solutionate pe cale teoretica.
Metodele mixte rezulta prin mbinarea primelor doua.
8
MECANICA FLUIDELOR



PARAMETRII SI PROPRIETATILE CARE DEFINESC
STAREA UNUI FLUID

1. Proprietati fizice comune lichidelor si gazelor
2. Proprietati fizice specifice lichidelor
3. Proprietati fizice specifice gazelor


Definitie O proprietate este o caracteristica a unei materii care este invarianta (constanta)
atunci cnd respectiva materie se afla intr-o anumita stare de echilibru. Conditiile
care determina aceasta stare sunt unice si descrise (caracterizate) de proprietatile
materiei.

1. PROPRIETATI FIZICE COMUNE LICHIDELOR SI GAZELOR

1.1 PRESIUNEA, p
Presiunea este unul din cei mai importanti parametri ce caracterizeaza starea unui fluid.
Prin definitie, presiunea ntr-un fluid n repaus este raportul dintre forta normala si aria suprafetei
pe care se exercita aceasta forta.

ntr-un punct dintr-un fluid n repaus, se defineste ca fiind limita reportului dintre forta
normala si aria suprafetei pe care se exercita aceasta forta, cnd aria tinde catre zero, n jurul
punctului respectiv. Matematic se exprima conform relatiei:
dA
dF
A
F
lim p
0 A

, (2.1)

n forma diferentiala, sau simplu:
A
F
p (2.2)

Observatie: Daca forta nu ar fi normala (perpendiculara) pe suprafata pe care actioneaza, ar
trebui sa admitem ipoteza existentei unor eforturi tangentiale n fluid, ceea ce ar
contrazice faptul ca acesta este considerat n repaus. De asemenea, ntr-un fluid n
echilibru, presiunea este functie de punctul n care se determina, ) z , y , x ( M M , cu
alte cuvinte este o marime scalara.
) t , z , y , x ( f p
) z , y , x ( M M
) t , M ( f p
M
M

9

Totodata, pentru un fluid, presiunea poate fi interpretata ca o masura a energiei acestuia pe
unitatea de volum:
Volum
(Energie) mecanic Lucru L
d A
d F
A
F
p

V
(2.3)

Unitatea de masura n Sistemul International este
2
m / N , denumita ncepnd cu 1971 si
Pascal Pa , dupa numele omului de stiinta Blaise Pascal, matematician, fizician, filozof, de origine
franceza (1623 1662).
2
m
N
1 Pa 1 . (2.4)

Deoarece aceasta este o unitate foarte mica n comparatie cu presiunile uzuale ntlnite n
instalatiile industriale, sau chiar cu presiunea atmosferica din zonele locuite ale Pamntului, se
folosesc multiplii pascalului:
kilopascalul, Pa 10 kPa 1
3
, denumit si piez si
megapascalul, Pa 10 MPa 1
6
.
Des utilizat, cu precadere n aplicatiile tehnice, este barul, prescurtat bar . Aceasta unitate,
desi nu apartine Sistemului International, este tolerata datorita utilizarii ei ntr-un numar nsemnat
de tari, printre care si a noastra: Pa 10 bar 1
5
.
O alta unitate de masura utilizata n tehnica este atmosfera tehnica, prescurtata at , definita
de raportul:
Pa 10 80665 . 9
cm
f kg
1 at 1
4
2

(2.5)

Pentru definirea starii fizice normale se utilizeaza atmosfera fizica, prescurtata At , sau
atm. A fost pusa n evidenta si calculata pentru prima data de E. Torricelli, vezi figura 1 (presiunea
hidrostatica exercitata de coloana de mercur la baza ei pe aria sectiunii S este egala cu presiunea
atmosferica de pe suprafata libera a mercurului).
(torr) mmHg At 760 1

Presiunea atmosferica este n acelasi loc o marime variabila n timp. De
asemenea variaza de la un loc la altul, functie si de valoarea acceleratiei
gravitationale locale. Astfel se defineste:

presiunea fizica normala
0
p ca fiind cea exercitata de o coloana de
mercur de 760 mm la nivelul marii.

Rezolutia 4 a celei de a X-a Conferinte Generale de Masuri si Unitati,
1954, stabileste ca, valoric, presiunea fizica normala este egala cu:

(torr) mmHg Pa At 760 101325 1



10
n practica, pentru masurarea unor presiuni mici se utilizeaza aparate a caror functionare
se bazeaza pe principiul determinarii presiunii hidrostatice exercitate de o coloana de lichid (vezi
figura 2). Astfel, se utilizeaza frecvent unitati de masura ce reprezinta naltimi ale unor coloane de
lichid, precum:

2
3
2 3
3
2
m
N
81 . 9 m 10
s
m
81 . 9
m
kg
10 O mmH 1





2
3
2 3
m
N
875 . 7 m 10
s
m
81 . 9
m
kg
803 alc mm 1




] lp [mm h g p p
lp 0
,
(2.6)

unde:
lp
densitatea lichidului piezometric.

Cele mentionate anterior, referitor la unitatile de masura utilizate si a
bazei lor de calcul, ne dau posibilitatea definirii a doua tipuri de presiuni. Astfel,
n functie de valoarea presiunii utilizata ca baza de masurare (de referinta), se
disting:

presiunea absoluta: presiunea care are ca nivel de referinta presiunea vidului absolut,
zero; astfel, ca marime absoluta presiunea este o marime ntotdeauna pozitiva;

presiunea relativa: presiunea care are ca nivel de referinta pe cea atmosferica n locul n
care se efectueaza masurarea.

Relatia de legatura dintre cele doua presiuni este:
rel 0 abs
p p p + (2.7)


n cazul n care
0 abs
p p < presiunea relativa se mai numeste si vacuummetrica, dupa
numele aparatului utilizat la masurarea ei. Se mai numeste si depresiune iar ca valoare este
negativa, fapt evidentiat si de aparatul de masura (vacuummetru).

n cazul n care
0 abs
p p presiunea relativa se mai numeste si manometrica, caz n care
este o suprapresiune si are o valoare pozitiva. Manometrele industriale se gradeaza avnd ca zero
presiunea atmosferica normala.

Observatie: Deoarece n problemele tehnice curente fortele care se dezvolta in instalatiile
hidraulice (pneumatice) sunt rezultatul diferentei dintre presiunea (absoluta) din
interiorul instalatiei si presiunea atmosferica exterioara, n Mecanica Fluidelor se
utilizeaza, n general, presiunea relativa.
Pentru un curent de fluid, presiunea ntr-un punct din interiorul acestuia este rezultatul
actiunii presiunii statice si a presiunii dinamice:

din st tot
p p p + (2.8)




11
unde:
tot
p presiunea totala;
st
p presiunea statica (presiunea care se exercita n planul de separatie a doua mase de
fluid); n general, presiunea statica nu variaza n sectiunea unui curent, exceptie
facnd cazurile n care liniile de curent sunt curbate;

din
p presiunea dinamica; se calculeaza cu relatia:
2
v
p
2
din

(2.9)

unde: v viteza curentului de fluid (n punctul de masurare).
densitatea fluidului.

1.2 DENSITATEA,

Definitie: Densitatea ntr-un punct din interiorul unui fluid se defineste ca fiind limita
raportului dintre masa m a unui element de volum din jurul punctului considerat si
volumul elementului V , cnd acesta tinde catre zero:
V V V d
dm m
lim
0
P

(2.10)

n cazul unui fluid omogen, densitatea este egala raportul dintre masa unui volum
determinat de fluid si respectivul volum (masa unitatii de volum) si are aceeasi valoare n orice
punct al fluidului:
V
m

(2.11)

Relatia anterioara este utilizata si n cazul definirii densitatii medii a unui fluid. Termenii
sinonimi ai densitatii sunt: masa specifica, sau masa volumica. Unitatea de masura n Sistemul
International este:
3
SI
m
kg
] [
] m [
] [
V



Inversul densitatii, volumul ocupat de unitatea de masa, se numeste volum specific:

1
v
1
1
]
1

kg
m
3

(2.12)

Observatie: n general, densitatea unui fluid este functie de pozitia punctului de masurare, de
presiunea p si de temperatura t [C] la momentul efectuarii masuratorii.
Aceasta observatie este valabila cu precadere n cazul gazelor (fluide compresibile), a
caror densitate depinde de temperatura si presiune; se poate determina din ecuatia de stare,
aplicata pentru doua stari, dintre care una cunoscuta:
12
T
T
p
p
0
0
0
,

(2.13)

unde: termenii cu indice " 0 " sunt parametrii gazului n starea de referinta.

Pentru lichide se poate considera ca densitatea nu depinde de presiune, ea variind
nesemnificativ n functie de temperatura (fluide de densitate constanta, incompresibile).
Densitatea definita conform relatiei (2.11) se numeste si densitate absoluta. n practica,
pentru a usura masurarea densitatii fluidelor se utilizeaza uneori densitatea relativa, definita de
raportul dintre densitatea fluidului considerat si densitatea unui fluid de referinta n conditii
standard:
. ref
fluid
r fluid
) (

(2.14)

Pentru gaze, fluidul de referinta este aerul n stare normala:
3
aer 0
kg/m 293 . 1 , la
presiunea atmosferica normala
2
aer 0
N/m 101325 p ( mmHg 760 p
aer 0
) si temperatura
C 0 t
aer 0
, ( K 15 . 273 T
aer 0
). Pentru lichide, fluidul de referinta este apa distilata:
3
apa
kg/m 1000 la presiunea atmosferica normala si temperatura C 4 t
apa
.

1.3 Greutatea specifica,

Legat de densitatea unui fluid se defineste greutatea specifica (greutatea unitatii de volum).


Definitie: Greutatea specifica ntr-un punct din interiorul unui fluid se defineste ca fiind
limita raportului dintre greutatea G a unui element de volum din jurul punctului
considerat si volumul elementului V , cnd acesta tinde catre zero:
V V V d
dG G
lim
0
P

(2.15)

n cazul unui fluid omogen, greutatea specifica este egala raportul dintre greutatea unui
volum determinat de fluid si respectivul volum (masa unitatii de volum) si are aceeasi valoare n
orice punct al fluidului:
V
G
(2.16)

Termenul sinonim al greutatii specifice este greutate volumica. Unitatea de masura n
Sistemul International este:
3
SI
m
N
] [
] G [
] [
V



Greutatea specifica este legata de densitate prin relatia:
g
(2.17)



13
1.4 Compresibilitatea izoterma,

Definitie: Compresibilitatea izoterma este proprietatea unui fluid de a-si modifica volumul sub
actiunea variatiei de presiune, la o temperatura constanta.

Dupa cum se observa din figura 3, variatia de volum V a fluidului din cilindru este
proportionala cu variatia p a presiunii acestuia. Relatia care exprima aceasta dependenta este:










Fig. 3 Variatia presiunii ntr-un cilindru la modificarea volumului

p

V
V
(2.18)

unde: V volumul initial al fluidului;
V V variatia relativa a volumului;
coeficientul de evaluare cantitativa a compresibilitatii fluidului; poarta
denumirea de modul de compresibilitate izoterma, notat si cu k .

Observatie: Semnul ,,- din relatia anterioara arata faptul ca unei cresteri de presiune i
corespunde o scadere de volum.

Pentru variatii infinitezimale, relatia anterioara se rescrie astfel:
dp
d

V
V
(2.19)

Unitatea de masura n Sistemul International pentru modulul de compresibilitate este:
N
m
] p [
1
] [
2
SI


Inversul modulului de compresibilitate este modulul de elasticitate, notat cu .

1
[N/m
2
]
(2.20)

Ca si n cazul densitatii, valorile si depind de temperatura si nu depind practic de
valoarea presiunii. Tinnd cont ca masa unui fluid este constanta, prin diferentierea relatiei
ct m V obtinem:

14

d d
d d 0 d d dm +
V
V
V V V V
(2.21)

Din relatiile (2.19) si (2.21) rezulta ca:

'

d
dp
dp
d 1
d
dp
(2.22)

Pentru fluidele grele (lichidele) raportul 0 ) dp d ( , asadar 0 (sunt practic
incompresibile). Pentru gazele comune, precum oxigenul, modulul de elasticitate depinde de
natura procesului. Astfel:
p , pentru procese izotermice;
(2.23)

p pentru procese adiabatice;
(2.24)
unde:
v p
c / c exponentul adiabatic; raportul dintre caldurile specifice la presiune
constanta si la volum constant;
p presiunea absoluta.

Legat de acesti doi parametri care definesc starea unui fluid se poate defini un altul si
anume celeritatea.

1.5 Celeritatea, c

Celeritatea sau viteza de propagare a sunetului reprezinta unul dintre parametrii care
descriu propagarea sunetului printr-un mediu. Aceasta viteza depinde de proprietatile mediului de
propagare, n particular de elasticitatea si densitatea acestuia. ntr-un mediu fluid este definita de
relatia lui Newton:

1
d
dp
c [m/s]. (2.25)

n aer si alte gaze viteza sunetului depinde n primul rnd de temperatura. Presiunea are un
efect mic, iar umiditatea nu are aproape nici un efect asupra vitezei. De exemplu:
la C 0 t m/s 331,5 c
la C 0 2 t m/s 343,4 c

n lichide viteza de propagare a sunetului este mai mare dect n gaze, pentru ca, desi
densitatea este mai mare (ceea ce ar nsemna o inertie mai mare, deci o viteza inferioara),
compresibilitatea lichidelor este mult mai mica dect a gazelor, ceea ce face ca o perturbatie a
presiunii ntr-un punct sa se propage rapid la punctele vecine. Astfel, n apa viteza de propagare a
sunetului este de 1400-1500 m/s. Cunoasterea precisa a vitezei sunetului n apa este importanta


15
ntr-o serie de domenii precum cartografierea acustica a fundului oceanic, aplicatii ale sonarului
subacvatic, comunicatii etc.

1.6 Numarul Mach, M

Numarul Mach (dupa numele fizicianului austriac Ernst Mach) este o unitate de masura
folosita pentru a exprima viteza unui corp care se deplaseaza ntr-un fluid.
c
v
Ma [-] (2.26)

unde: v viteza (relativa) de miscare a fluidului.

Astfel, numarul lui Mach este o marime adimensionala care arata de cte ori este mai mare
viteza unui mobil dect viteza sunetului n acel mediu. Pentru Mach 1, viteza este egala cu viteza
sunetului n fluidul respectiv. n conditiile atmosferei standard, pentru Mach 1, viteza (relativa) a
aerului este egala cu 1228 km/h. Valorile subunitare ale numarului lui Mach nseamna viteze
subsonice (mai mici dect viteza sunetului), iar valorile supraunitare nseamna viteze supersonice.
O clasificare mai detaliata defineste urmatoarele regimuri de miscare a fluidelor:

- pentru 25 . 0 Ma < : miscarea este subsonica, incompresibila;
- pentru 8 . 0 Ma 25 . 0 < : miscarea este subsonica, compresibila;
- pentru 2 . 1 Ma 8 . 0 < : miscarea este transonica; are loc formarea undelor de soc;
- pentru 1 Ma : miscarea este sonica;
- pentru 5 Ma 2 . 1 : miscarea supersonica; are loc stabilizarea undelor de soc
formate anterior;
- pentru 5 Ma : miscare hipersonica.

1.7 Adeziunea la suprafetele solide

Este un fenomen de aceeasi natura cu coeziunea care se
manifesta prin aparitia fortelor de atractie dintre particulele vecine,
ale unui fluid si ale unui solid aflate n contact .
Forta de adeziune depinde de natura suprafetei, de natura
fluidului, de temperatura. S-a dovedit experimental ca n jurul
corpurilor solide aflate n contact cu fluide exista un strat de fluid
aderent, numit si strat limita, a carui grosime este de ordinul
2
10

mm. n stratul limita se manifesta intens fortele de frecare vscoasa
care determina o modificare a profilului de viteze a particulelor de
fluid (variatia gradientului de viteza pe directia normala curgerii
dy / dv , vezi figura 4).

Fig. 4 - Profilul de viteze n
startul limita
16
1.7 Vscozitatea - , .

Vscozitatea reprezinta proprietatea fluidelor de a se opune deformatiilor atunci cnd sunt
supuse la lunecare relativa a straturilor suprapuse (de a opune rezistenta la schimbarea formei).
Aceasta proprietate se manifesta numai la fluidele n miscare prin aparitia unor eforturi tangentiale
datorita frecarii dintre straturile alaturate de fluid care se deplaseaza unele fata de altele.

Sta la baza mecanismului de transmitere a miscarii ntr-un fluid.

Constatarea a fost facuta de Newton (1687) pe baza experimentului ilustrat n figura 5. Tot
el a stabilit si expresia efortului tangential unitar de vscozitate.










Fig 5 Descrierea mecanismului de curgere a unui fluid ntre doua placi plane

Astfel, miscarea unui lichid ntre doua placi plane, paralele, dintre care una fixa si cealalta
mobila poate fi caracterizata conform urmatorului mecanism: presupunem ca volumul de lichid
dintre cele doua placi este format din mai multe straturi paralele; primul strat adera la placa mobila
si se va deplasa cu aceeasi viteza ca a placii, v ; dupa un scurt interval de timp se va pune n
miscare si cel de al doilea strat, dar cu o viteza mai mica, dv v , ; ultimul strat de fluid, aderent
la placa fixa, va avea viteza egala cu zero.
Astfel, ntre straturile de fluid se dezvolta eforturi tangentiale definite de relatia:
A
F
[N/m
2
], (2.27)

unde: A aria placii mobile;
F forta care actioneaza asupra placii mobile.

Experimental s-a constatat ca valoarea eforturilor tangentiale care se exercita ntre
straturile de fluid este direct proportionala cu viteza de deplasare a placii mobile si invers
proportionala cu distanta dintre placi, prin intermediul unui coeficient de proportionalitate, conform
relatiei:

h
v
sau
y

v
(Legea lui Newton),
(2.28)

unde:
y
v

gradientul vitezei dupa directia y (variatia vitezei pe unitatea de lungime a
normalei la directia de miscare a fluidului).




17
Marimea caracterizeaza proprietatea de vscozitate a fluidului. Se numeste coeficient de
vscozitate dinamica, sau vscozitate dinamica. Sensul fizic al acestei marimi este acela de
tensiune tangentiala care se dezvolta n interiorul unui fluid omogen cnd gradientul vitezei este
unitar. Unitatea de masura a vscozitatii dinamice n sistemul international este [Ns/m
2
] sau
[kg/ms].
Pentru a lega vscozitatea de natura fluidului s-a introdus notiunea de vscozitate
cinematica, , definita de relatia:

,
(2.29)

unde:

densitatea fluidului.

Unitatea de masura a vscozitatii cinematice n sistemul international este [m
2
/s]. n
sistemul tehnic, unitatile de masura ale celor doua tipuri de vscozitate se exprima astfel:

) poise ( P 1
] s cm [
] gram [
1 ] [
ST

,


(Stokes) St 1
] [
] [
] [
s
cm
ST
2
1 .

Vscozitatile dinamica si cinematica depind de parametrii de stare ai mediului. Astfel,
vscozitatea dinamica depind numai de temperatura si nu depinde de presiune, n timp ce
vscozitatea cinematica depinde si de presiune. La cresterea temperaturii se mareste vscozitatea
gazelor si vaporilor, iar vscozitatea lichidelor se micsoreaza.
Dependenta vscozitatii gazelor de temperatura poate fi exprimata cu o buna aproximatie
utiliznd formula lui Sutherland:

,
_

,
_

+
+

2
3
0
0
0
T
T
C T
C T

1
]
1

s m
kg
,
(2.30)

unde:
0
vscozitatea dinamica n conditii fizice normale de presiune si temperatura:
0
p , respectiv
0
T ;
C constanta de variatie a vscozitatii dinamice cu temperatura pentru gaze.

Pentru aer s kg/m 1,71210
-5
aer 0
, respectiv K 111 C .
Pentru apa, vscozitatea cinematica se poate calcula cu relatia lui Poiseuille:
2
6
t 00022 . 0 t 0337 . 0 1
10 78 . 1
+ +

1
1
]
1

s
m
2
,
(2.31)

unde: t temperatura apei n grade Celsius.

n functie de dependenta

,
_

dy
dv
, materialele se pot clasifica astfel (vezi figura 6):
18

1- fluide ideale (lipsite de vscozitate), deci 0 ;
2- solide rigide (nu exista deplasari ntre diferitele puncte care
definesc solidul, sub actiunea unor eforturi tangentiale, sau
normale);
3- fluide newtoniene (valoarea tensiunilor tangentiale este
proportionala cu gradientul de viteza);
4- fluidele dilatante (suspensiile foarte concentrate, n care faza
lichida ocupa practic doar spatiul dintre particulele solide; fluide
nenewtoniene;
5- materiale pseudoplastice;
6- materiale plastice de tip Bingham ideale (fluide vscoplastice; au prag de curgere).

Pentru fluidele nenewtoiene, legea de variatie a tensiunilor tangentiale de frecare are expresia:
R
dy
dv
dy
dv
k
dy
dv
k
a
1

,
_

,
_

(2.32)

unde: k indice de consistenta al fluidului;
index de comportare al curgerii.

a
vscozitate dinamica aparenta.

3. PROPRIETATI FIZICE SPECIFICE GAZELOR

Proprietatile fizice specifice gazelor se pot clasifica n proprietati mecanice si proprietati
termice. Cele mecanice sunt legate de comportarea acestora ca fluide usoare si compresibile.
Gazele si vaporii sunt denumite si fluide usoare deoarece n majoritatea cazurilor greutatea
acestora poate fi neglijata n raport cu fortele uzuale de presiune cu care acestea actioneaza
asupra solidelor cu care vin n contact. De asemenea, variatiile de volum pe care le sufera acestea
sub actiunea fortelor de presiune sunt nsemnate valoric.

De mare importanta n studiul fluidelor usoare sunt proprietatile termodinamice, acestea
tinnd cont de faptul ca miscarea gazelor este nsotita inevitabil de procese termice. Marimile de
stare ale unui gaz: presiunea p, densitatea , si temperatura T sunt interdependente. Ecuatia
care defineste aceasta interdependenta, pentru gazele perfecte, este Ecuatia de stare denumita si
Ecuatia Clapeyron-Mendeleev:
T
M
R p
T R
p
T R m V p
M



(2.36)

unde: [J/kgK] R constanta caracteristica a gazului studiat;
J/kmolK 8314.3 R
M
constanta universala a gazelor;
] kg [ m masa gazului;



19
[kg/kmol] M masa molara a gazului.

n studiul repausului sau miscarii unui gaz perfect (fara frecari sau soc) se deosebesc urmatoarele
legi de variatie a densitatii n functie de presiune:

3.1.1 Variatie izocora (la volum constant):
0
ct . (2.37)

3.1.2 Variatie izoterma (la temperatura constanta):
0
0
p
ct
p

.
(2.38)

3.1.3 Variatie adiabatica (fara schimb de caldura cu mediul exterior):
k
0
0
p
ct
p

. (2.39)

unde: exponentul transformarii adiabatice (exponentul adiabatic).

3.1.4 Variatie politropica (transformare generala):
n
0
n
0
n
p
ct
p


(2.40)

unde: n exponentul transformarii politropice (exponentul politropic).

3.2 Caldura specifica, c
Pentru o substanta (omogena) caldura specifica reprezinta caldura necesara unitatii de masa din
acea substanta pentru a-si mari temperatura cu un grad, fara modificarea starii fizice sau chimice.
Se determina experimental sau poate fi calculata utiliznd teoria cinetico-moleculara (n cazul
gazelor).

,
_

dT
dQ
m
1
c [J/kg K]. (2.41)

Pentru gaze si vapori, caldura specifica depinde natura procesului termodinamic. Astfel se
definesc:
V
c caldura specifica la volum constant (proces izocor, sau izodens)
p
c caldura specifica la presiune constanta (proces izobar)
Legatura dintre
V
c si
p
c este data relatia (R. Mayer):
R c c
v p
+ [J/kg K].
(2.42)

unde:
R [J/kg K]: constanta caracteristica a gazului studiat;

20
Raportul dintre
p
c si
V
c defineste exponentul adiabatic :

v
p
c
c
. (2.43)

Astfel:
R
1
c
p

;
1
R
c
v

. (2.44)

3.3 Energia interna specifica, u

Energia interna specifica este energia termica a unui substante, raportata la unitatea de masa.
Pentru gazele perfecte se calculeaza cu relatia:
dT c du
v
[J/kg]. (2.45)

3.4 Entalpia specifica, h

Reprezinta suma dintre energia interna specifica si energia potentiala de presiune specifica
(unitatii de masa):

p
u h + [J/kg].
(2.46)

Pentru un gaz perfect entalpia depinde doar de temperatura si se calculeaza cu relatia:
dT c
p
u d dh
p

,
_

. (2.47)


21

5. DINAMICA FLUIDELOR IDEALE


5.1 NOTIUNI GENERALE DE CINEMATICA FLUIDELOR


Cinematica fluidelor studiaza miscarea acestora fara a lua n considerare:
fortele care determina, sau modifica, starea de miscare,
transformarile energetice care nsotesc miscarea fluidelor.
Astfel, deoarece sunt luate n calcul doar proprietatile geometrice ale miscarii fluidelor, rezultatele
cinematicii fluidelor sunt valabile att pentru fluide ideale, ct si pentru fluidele reale.

5.1.1 METODE DE STUDIU ALE MISCARII FLUIDELOR

Exista doua metode de studiu ale miscarii fluidelor (determinarii traiectoriilor, vitezelor si
acceleratiilor): metoda Lagrange, respectiv metoda Euler.

Metoda Lagrange studiaza miscarea unei particule de fluid n aceeasi maniera ca la miscarea unui
punct material n mecanica clasica. Lund ca referinta pozitia particulei, ) , , (
0 0 0 0
z y x r
v
, la momentul
initial,
0
t , miscarea ei (ecuatiile traiectoriei) este cunoscuta daca se stabilesc legile de variatie n
timp ale coordonatelor de pozitie ale particulei

'

.
,
,
0 0 0
0 0 0
0 0 0
, t) , z , y z (x z
, t) , z , y y (x y
, t) , z , y x (x x
(5.1)

Necunoscutele sistemului (5.1), coordonatele z y x , , , sunt functii de variabilele independente
0 0 0
, , z y x (variabilele lui Lagrange). Din ecuatiile traiectoriei se deduc componentele vitezei,
) , , ( v v
z y x
v v v
r r
, corespunzator momentelor
i
t , dupa cum este ilustrat n figura 5.1,

,
d
d
,
d
d
,
d
d
t
z
v
t
y
v
t
x
v
z y x
(5.2)

si componentele acceleratiei ) , , ( a a
z y x
a a a
r r


2
2
2
2
2
2
d
d
d
d
,
d
d
d
d
,
d
d
d
d
t
z
t
v
v
t
y
t
v
v
t
x
t
v
a
z
z
y
y
x
x
. (5.3)

Pentru a descrie miscarea a n particule ce alcatuiesc o masa de fluid sunt necesare n sisteme de
ecuatii ale miscarii, cu solutii care necesita un timp ndelungat de rezolvare si resurse de calcul
semnificative. Din punct de vedere practic, mult mai comoda este utilizarea celei de a doua
metode.

22


Fig. 5.1 Descrierea miscarii particulelor unui fluid prin metoda Lagrange

Metoda Euler studiaza cmpul de viteze n puncte fixe ale spatiului ocupat de fluid. Practic, se
determina la momentele
j
t componentele vitezei n puncte n care se amplaseaza sonde de
viteza. Astfel, cunoscnd componentele vitezei ca functii de coordonate si timp,

) ( v v
) (
) (
) (
x, y, z, t
x, y, z, t v v
x, y, z, t v v
x, y, z, t v v
z z
y y
x x
r r

, (5.4)

se determina traiectoriile prin integrarea sistemului de ecuatii (5.2), respectiv, se determina
componentele acceleratiei, derivnd componentele vitezei, ecuatiile (5.3). Metoda este ilustrata n
figura 5.2.



Fig. 5.2 Descrierea miscarii unui fluid prin metoda Euler

5.1.2 CALCULUL ACCELERATIEI UNEI PARTICULE FLUIDE

Conform relatiilor (5.4), componentele vitezei sunt functii de coordonate si timp, coordonatele fiind
la rndul lor functii de timp. n consecinta, diferentiala totala a componentei vitezei dupa directia x
se exprima conform relatiei
z
z
v
y
y
v
x
x
v
t
t
v
v
x x x x
x
d d d d d

,
(5.5)


23
iar componenta dupa directia x a acceleratiei, relatia (5.3), devine:

z
x
y
x
x
x x x x x x x
v
z
v
v
y
v
v
x
v
t
v
t
z v
t
y v
t
x v
t
t
t
v
t
v
a

d
d
z d
d
y d
d
x d
d
d
d
x

(5.6)

Similar, componentele acceleratiei dupa directiile x , respectiv y , sunt

z
y
y
y
x
y y
v
z
v
v
y
v
v
x
v
t
v
a

y
,
z
z
y
z
x
z z
v
z
v
v
y
v
v
x
v
t
v
a

z
. (5.7)

Astfel,

z y x
v v v
t
k a j a i a
z
v
y
v
x
v v
a
z y x

+ +
r r r r
r r r
r
.
(5.8)

Din relatia anterioara se constata ca acceleratia are doua componente:
acceleratia locala, ) t v (
r
, ce rezulta din variatia n timp a vitezei n diferitele puncte ale
spatiului ocupat de fluid si
acceleratia convectiva (sau de antrenare),
z y x
v
z
v
y
v
x

v v v
r r r
, rezultat al vitezelor diferite
n punctele fluidului.

Observatii:
1. Miscarile fluidelor pentru care 0
v

t
r
se numesc permanente: ntr-un punct din interiorul spatiului
ocupat de fluid, viteza este constanta n timp. Cele pentru care 0
v

t
r
se numesc nepermanente: n
acelasi punct, viteza variaza (fluctueaza, n jurul unei valori medii) n timp.
2. Acceleratia convectiva este nula n cazurile cmpurilor de viteza omogene, n care viteza este
aceeasi n toate punctele mediului fluid: miscare uniforma.
3. Utiliznd teoria cmpurilor, relatia (5.11) poate fi pusa si sub forma:

( ) +

,
_

v v
v
v
v v r r
r
r
r r
r
t
v
z
v
y
v
x t dt
d
a
z y x


v v rot
2
v
grad
v
v v
2
v v
2 2
r r
r
r r
r
r
+ +

+ +

t t
a (5.9)

n relatia (5.12) s-a pus n evidenta partea potentiala a acceleratiei convective,
2
v
grad
2

,
_

2
v

2
sau , precum si partea rotationala a acesteia, v v rot
r r
( ) v v
r r
sau . Miscarile pentru care
0 v rot
r
se numesc irotationale.


24
5.1.3 REPREZENTAREA GRAFICA A MISCARII UNUI FLUID.
MARIMI CARACTERISTICE MISCARII FLUIDELOR

O metoda utilizata n studiul fenomenelor de dinamica fluidelor este aceea a reprezentarii grafice a
miscarii particulelor. Se definesc urmatoarele notiuni/marimi referitoare la miscarea fluidelor:

Curentul de fluid reprezinta o masa de fluid aflata n miscare.

Linia de curent este curba tangenta la vectorii viteza ai particulelor care la un moment, t , se
gasesc pe aceasta curba (figura 5.3). n general, forma linilor de curent se modifica n timp: cazul
miscarilor nepermanente, n care parametrii fluidului variaza n timp, n acelasi punct. Ele si
pastreaza forma n cazul miscarilor permanente.



Fig. 5.3 Liniile de curent n jurul unui profil aerodinamic

Prezinta doua proprietati importante si anume:

liniile de curent nu se intersecteaza, cu exceptia unor puncte, numite puncte critice, n
care viteza este nula sau infinita (printr-un punct al spatiului ocupat de un fluid nu poate
trece la un moment dat dect o singura linie de curent, deoarece ntru-un punct nu pot
exista simultan mai multe particule cu viteze diferite; n consecinta, o particula printr-un
tub de curent se misca pe o aceeasi linie de curent;
liniile de curent umplu n ntregime spatiul ocupat de curentul de fluid.

Ecuatia diferentiala a liniilor de curent, sub forma vectoriala, se obtine din conditia de tangenta a
vitezei la linia de curent, caz n care vectorul viteza ) v , v , v (
z y x
v
r
are aceeasi directie cu variatia
vectorului de pozitie ) d , d , d ( d z y x r
r
(pentru variatii mici ale r
r
d ). Astfel, r ||
r r
d v , sau:
0 r
r r
d v (5.10)

La momentul t sistemul ecuatiilor diferentiale al liniilor de curent este:
) , , , (
d
) , , , (
d
) , , , (
d
t z y x v
z
t z y x v
y
t z y x v
x
z y x

(5.11)


Traiectoria unei particule de fluid reprezinta drumul parcurs de aceasta n miscarea sa.
Traiectoriile pot fi vizualizata experimental, dupa cum este prezentat n figura 5.4. n cazul

25
miscarilor permanente traiectoria coincide cu linia de curent, lucru care nu mai este valabil n cazul
miscarilor nepermanente.










Fig. 5.4 Vizualizarea curgerii n jurul unui profil aerodinamic

Ecuatia diferentiala a traiectoriei este data de relatia:

t r d v d
r r
. (5.12)

La momentul t , raportnd miscarea la sistemul triortogonal de axe xOyz , relatia anterioara este
echivalenta cu sistemul:

t
t z y x v
z
t z y x v
y
t z y x v
x
z y x
d
) , , , (
d
) , , , (
d
) , , , (
d

(5.13)

Suprafata de curent este suprafata formata din toate liniile de curent care se sprijina la un
moment dat pe o curba de forma oarecare. Daca respectiva curba este una nchisa, simpla, atunci
suprafata de curent este una tubulara, formnd un tub de curent (figura 5.5).


Fig. 5.5 Tub de curent

Observatie Deoarece viteza este tangenta la peretii tubului de curent, rezulta ca prin suprafata acestuia
nu se face schimb da masa.

Un tub de curent de sectiune suficient de mica, astfel nct sa putem admite pe ea o distributie
uniforma a parametrilor da stare ai fluidului (viteze si presiuni), poarta denumirea de tub
elementar de curent (figura 5.8).

Fluidul din interiorul unui tub elementar de curent formeaza un fir de fluid. Daca sectiunea
transversala a tubului elementar de curent tinde catre zero, n jurul unui punct, atunci firul de
curent reprezinta materializarea liniei de curent care trece prin acel punct.



26
Sectiunea transversala a unui tub de curent, numita si sectiune vie, reprezinta suprafata
normala pe liniile de curent care o strabat. Este o suprafata plana daca liniile de curent sunt
paralele,
1
S si
3
S n figura 5.6, sau curba n caz contrar, precum
2
S .


Fig. 5.6 Sectiuni vii ntr-un tub de curent

Perimetrul udat,
u
P , reprezinta lungimea conturului sectiunii transversale a unui tub de curent,
marginita de pereti solizi. Raza hidraulica,
h
r , reprezinta raportul dintre aria sectiunii curentului si
perimetrul udat. Diametrul hidraulic,
h
d , sau echivalent hidraulic, reprezinta un parametru
utilizat n cazurile n care sectiunea de curgere nu este circulara. Se determina cu relatia

udat Perimetrul
curentului sectiunii Aria
4
P
A
4 r 4 d
u
sc
h h
[m].
(5.14)

n figura 5.7 sunt prezentate doua situatii de calcul ale diametrului hidraulic, frecvent ntlnite n
practica. Astfel, pentru cazul curgerii unui fluid printr-o conducta circulara sub presiune (fluidul
ocupa ntreg spatiul interior al conductei), figura 5.7(a), perimetrul udat este d P
u
, iar diametrul
hidraulic d d
h
. Asadar, n cazul conductelor circulare diametrul hidraulic coincide cu diametrul
geometric.



Fig. 5.7 Perimetrul udat si diametrul hidraulic pentru cazul curgerii unui fluid printr-o conducta
circulara sub presiune, respectiv printr-un canal dreptunghiular

n cazul curgerii unui lichid printr-un canal dreptunghiular de latime b , figura 5.7(b), perimetrul udat
si diametrul hidraulic sunt h 2 b P
u
+ , respectiv
h 2 b
bh
4 d
h
+
, unde h reprezinta cota de
adncime a lichidului n canal.


27
Debitul unui curent de fluid reprezinta cantitatea de fluid care trece printr-o sectiune n unitatea de
timp. n functie de modul de exprimare al cantitatii de fluid, poate fi:
debit volumic (sau volumetric),
V
Q (sau simplu Q ), reprezinta volumul de fluid care trece
printr-o sectiune transversala n unitatea de timp,
t
Q
t

V
V
0
lim ] /s [m
3
;
(5.15)

debit masic,
m
Q (sau m& ), reprezinta masa de fluid corespunzatoare debitului volumic
V
Q ;
pentru un fluid omogen (de densitate constanta, . ct ),
V
Q Q
m
. [kg/s] ;
(5.16)

debit gravific (sau gravimetric),
G
Q (sau G
&
), reprezinta greutatea corespunzatoare
debitului volumic
V
Q ; pentru un fluid omogen
V V
Q gQ Q
G
. [kg/s] .
(5.17)

n forma integrala, debitul unui curent de fluid printr-o suprafata S reprezinta fluxul vectorului
viteza v
r
prin respectiva suprafata

S
S v d n Q
r r
V
,

S
G
S v d n Q
r r
,
(5.18)

unde n
r
este versorul normalei la suprafata elementara S d .
Prin definitie, fluxul printr-o suprafata reprezinta cantitatea de materie (fluid) care trece n unitatea
de timp prin respectiva suprafata.

Vrtejul, sau turbionul unei particule de fluid este vectorul
r
, definit de relatia (5.19) si reprezinta
viteza unghiulara medie de rotatie a particulei n jurul unei axe ce trece prin centrul ei de greutate.


r
r r
2
1
2
1
v rot
(5.19)

unde
r
este vectorul ce defineste rotorul vitezei,

k
y
v
x
v
j
x
v
z
v
i
z
v
y
v
v v v
z y x
k j i
x
y
z x
y
z
z y x
r r r
r r r
r r
r

,
_

+
,
_

,
_

v v rot . (5.20)

Datorita modului asemanator de definire vectorilor
r
si
r
si pentru
r
se mai utilizeaza, uneori,
tot denumirea de vrtej (turbion). Componentele scalare ale vrtejului sunt

,
_

z
v
y
v y
z
x
2
1
,
,
_

x
v
z
v
z x
y
2
1
,

,
_

y
v
x
v
x
y
z
2
1
. (5.21)

Linia de vrtej, suprafata de vrtej si tubul de vrtej sunt definite similar ca linia de curent,
suprafata de curent, respectiv tubul de curent.

28
Astfel, linia de vrtej reprezinta curba tangenta la vectorii vrtej ai particulelor care la un moment
dat se gasesc n punctele de pe aceasta curba. Ecuatiile diferentiale ale liniilor de vrtej se obtin
tinnd cont de faptul ca, pentru variatii mici ale vectorului de pozitie, vectorii r
r
d si
r
sunt coliniari,
deci
r r
|| r d , sau:
0
r r
r d , (5.22)

n forma vectoriala, sau n forma scalara:

y
v
x
v
z
x
v
z
v
y
z
v
y
v
x z y x
x
y z x y
z z y x

d d d d d d

.
(5.23)

Suprafata de vrtej este suprafata formata de liniile de vrtej care la un moment dat se sprijina pe
o curba oarecare. n cazul n care curba este una nchisa simpla, atunci suprafata de vrtej
formeaza un tub de vrtej. Fluidul din interiorul unui tub elementar de vrtej se numeste fir de
vrtej si reprezinta materializarea liniei de vrtej ce trece printr-un punct, atunci cnd sectiunea
transversala tinde spre zero n jurul punctului.
Prin definitie, intensitatea unui tub de vrtej este fluxul de vrtejuri care traverseaza sectiunea
unui tub de vrtej:

S
S nd
r
r
,
(5.24)

unde n
r
este versorul normalei la suprafata elementara S d a sectiunii tubului de vrtej;



5.2 ECUATIILE DE MISCARE ALE FLUIDELOR
5.2.1 ECUATIA DE CONTINUITATE (DE CONSERVARE A MASEI)

Dupa cum am precizat anterior, din definitia liniilor de curent rezulta ca particulele de fluid nu pot
traversa suprafetele de curent. Daca densitatea este invarianta n timp, atunci masa de fluid nu se
concentreaza n diferite puncte, deci:

Variatia masei n timp (debitul masic) este constanta n orice sectiune a unui tub de curent.

Aceasta este formularea principiului continuitatii, sau de conservare a masei aplicata unui fluid
dintr-un tub de curent. Pentru un tub elementar de curent, precum n figura 5.8, volumul de fluid ce
traverseaza sectiunea de arie A d , n timpul t d , se poate exprima cu relatia:


Fig. 5.8 Tub elementar de curent

A t A l d d v d d d V . (5.25)

29
unde v este viteza fluidului (constanta la nivelul unei sectiuni normale a tubului de curent).
Astfel, masa elementara de fluid este
A t m d d v d d V ,
(5.26)

iar variatia acesteia n timp t m Q
m
d d d :
A Q
m
d v d . (5.27)

Debitul masic instantaneu, n fiecare sectiune de curgere, se obtine prin integrare
A A Q
A
m
v d v

,
(5.28)

unde A este aria sectiunii vii de curgere (pe directia normala la curentul de fluid).

Tinnd cont de principiul conservarii masei,
n m
A A A Q ) v ( ... ) v ( ) v ( constant
2 1
. (5.29)

Pentru fluide incompresibile, . ct , se utilizeaza cu precadere debitul volumic, Q , iar ecuatia
continuitatii devine:
constant v ... v v
2 2 1 1

n n
A A A Q . (5.30)

unde
n 2 1
v ..., , v , v sunt vitezele medii ale fluidului n sectiunile
n 2 1
A ..., , A , A . Astfel, viteza medie
ntr-o sectiune de curgere este definita de ecuatia
A
Q
v . (5.31)

Relatiile (5.29) si (5.30) sunt forme particulare ale ecuatiei continuitatii. Ele exprima principiul
conservarii unei mase de fluid omogen n miscare permanenta, prin tuburi de curent cu forma fixa
(pereti rigizi), precum n multe dintre cazurile de interes tehnic de curgere a fluidelor ce se
realizeaza n tuburi de curent, simple sau ramificate: conducte.

Pentru miscari nepermanente, n care densitatea fluidului si forma (sectiunile) tubului de curent
variaza n timp, ecuatia continuitatii are forma
0

l t
S S) v ( ) (
. (5.32)

Forma generala a ecuatiei de continuitate pentru un volum oarecare de fluid se poate deduce
pornind de la un volum de control, V, fix n raport cu sistemul de referinta, delimitat de o suprafata,
S , perfect permeabila, figura 5.9.


Fig. 5.9 Volum de control


30
Astfel, variatia n unitatea de timp a masei de fluid continuta n volumul de control este egala cu
masa care traverseaza suprafata acestuia
S n
t
d d

S
v
r r

V
V
,
(5.33)

sau, transformnd integrala dubla (de suprafata) ntr-una tripla (de volum), formula Gauss-
Ostrogradski,
0 +

V
V V
d v
r

t
.
(5.34)

n cazul unui volum care tinde catre zero, 0 V ,

0 +

v
r

t
. (5.35)

Pentru miscari permanente, primul termen este nul, deci

0 v
r
, (5.36)

iar pentru fluide incompresibile, . ct ,

0 0

z
v
y
v
x
v
z
y
x
v
r
. (5.37)


5.2.2 ECUATIA LUI EULER DE MISCARE A FLUIDELOR. CONSERVAREA ENERGIEI

Ecuatia de miscare a fluidelor ideale se determina din legea fundamentala a Mecanicii, aplicata
unei mase de fluid m si volum V, marginit de suprafata S , precum n figura 5.9:
p m ext
F F F a m
r r r
r
+

. (5.38)

unde:

ext
F
r
reprezinta suma fortelor exterioare ce actioneaza asupra masei de fluid,
respectiv fortele masice
m
F
r
si de presiune
p
F
r
.

Pentru o masa elementara de fluid:

V
V V V d
v d
a d
d
v d
d a d a
dt
m
t
m
r
r
r
r r

(5.39)

V
V V d d d d f F f m f F
m m m m m
r r r r r

(5.40)



V
V d d d d p S n p F S n p F
S
p p
r
r
r
r

(5.41)

unde:
m
f
r
este forta masica unitara; are dimensiunea unei acceleratii si se exprima sub
forma:
k f j f i f f
z m m y x m m
r r r r

+ + . (5.42)

31
n general:
x
U
f
m x

;
y
U
f
m y

;
z
U
f
m z

U f
m
grad
r


U este potentialul fortelor masice. ntr-un punct, reprezinta energia potentiala masica a fluidului.
Cnd
m x
f ,
m y
f si
m z
f sunt cunoscute:
( ) dz f dy f dx f U(x, y, z)
m z m y m x
+ +
(5.43)

nlocuind (5.39), (5.40) si (5.341) n ecuatia (5.38), aceasta devine:


V V V
V V V p d d f d
dt
d
?
m

r
r
v

(5.44)

n cazul unui volum care tinde catre zero, 0 V , relatia (5.44) se poate scrie sub forma:
p f
t
p f
t
m m

1
d
v d
d
v d

r
r
r
r

(5.45)


Ecuatia (5.45) este Ecuatia lui Euler de miscare a fluidelor ideale, n forma vectoriala si exprima
faptul ca un fluid n miscare se afla n echilibru sub actiunea fortelor inertiale ) v t d d (-
r
, masice
m
f
r

si de presiune / ) p ( .

Tinnd cont de expresia (5.9) a acceleratiei unei mase de fluid, ecuatia anterioara devine
(formulare H. Helmholtz):
p f
t
m
grad rot grad

1
2
2
+ +

r
r r
r
v v
v v
(5.46)

n cazul fluidelor pentru care:
fortele masice deriva dintr-un potential U f
m
grad
r
,
densitatea este o functie cunoscuta de presiune

dp
grad p grad
1

ecuatia (5.46) se rescrie n forma:
0
2
2
2
2
+

,
_

+ + +

+ +

v v
v v
v v
v v
r r
r
r r
r
U
dp
t
p
U rot
t
rot grad
d
grad grad grad

(5.47)

Aceasta este ecuatia de miscare a fluidelor ideale (formulare I. S. Gromeka si H. Lamb).

5.2.3 Ecuatia lui Bernoulli

Rezolvarea ecuatiei de miscare (5.47) depinde de conditiile concrete de integrare. Astfel:
pentru curgeri permanente, termenul tranzitoriu este nul 0
t
v

r
,
daca miscarea este irotationala, sau pe o linie de curent v v
r r
rot ,
atunci:

32
0
2
v
grad
2

,
_

+ +

U
dp

(5.48)

Termenii din interiorul parantezelor au dimensiuni de energii specifice unitatii de masa. Suma lor
se noteaza cu e si exprima faptul ca energia unitatii de masa reprezinta suma dintre energia
cinetica, energia potentiala de presiune si energia potentiala de pozitie. Expresia:
e U
dp v
+ +

2
2


se numeste functia lui Bernoulli.

nmultind ecuatia (5.48) cu deplasarea elementara r
r
d , atunci:

,
_

+ +

,
_

+ +

0
2
0
2
2 2
U
p
r U
p

d
d d
d
grad
v v r



.
v
ct U
p
+ +

d
2
2
(5.49)

5.2.3.1 Ecuatia lui Bernoulli pentru fluide incompresibile
Pentru:
fluide incompresibile, . ct , lichide si gaze n domeniul subsonic incompresibil
(conventional, gaze a caror viteza medie nu depaseste m/s 50 )
n cmp gravitational, 0
m y m x
f f
r r
, g f
m z

r
, deci:
ct g z z -g z f U
m z
+

d d ,

ecuatia (5.49) devine:
. ct z g
p
2
v
2
+ +

(5.50)

Aceasta este ecuatia lui Bernoulli. Pentru doua puncte de pe o linie de curent aceasta se scrie:
. z g
p
2
v
z g
p
2
v
2
2
2
2
1
1
2
1
+ + + +

(5.50)

n aceasta forma, toti termenii reprezinta energii specifice unitatii de masa:

energie cinetica
2
v
2
1
;
energie potentiala de presiune

p
;
energie potentiala de pozitie z g .

Ecuatia lui Bernoulli se poate exprima si sub alte doua forme. Daca termenii din ecuatia (5.50) se
mpart cu g :
[ ] m H z
g
p
g 2
v
z
g
p
g 2
v
2
2
2
2
1
1
2
1
+ + + +

(5.51)

33

Se observa ca fiecare dintre termeni are dimensiunea unei lungimi. Acest fapt permite urmatoarea
reprezentare grafica a ntregii expresii, pe o linie de curent (vezi figura 5.10):
cota (naltime) de pozitie z ,
cota (naltime) piezometrica

p
g
p
,
cota (naltime) cinetica
g 2
v
2
.



















Fig. 5.10 Reprezentarea grafica a ecuatiei lui Bernoulli

Pe o linie de curent, parametrii unui fluid variaza astfel nct nivelul energetic H ramne constant.

A treia forma a ecuatie lui Bernoulli se obtine daca nmultim termenii ecuatiei (5.50) cu :
2 2
2
2
1 1
2
1
z g p
2
v
z g p
2
v

+ + + +
1
]
1

2
m
N
(5.52)

In aceasta forma termenii au dimensiuni de presiune:
presiune dinamica
2
v
2

;
presiune statica p;
presiune de pozitie z g .

Suma dintre presiunea statica si cea dinamica reprezinta presiunea totala a unui fluid,
t
p :

. p
2
v
p
2
t
+

(5.53)






34
5.2.3.2 Ecuatia lui Bernoulli pentru fluide compresibile
Pentru fluide compresibile, . ct (gaze a caror viteza medie depaseste m/s 50 ), n cmp
gravitational, rezolvarea ecuatiei (5.49) depinde de caracterul transformarii pe care o sufera fluidul:
izoterma, adiabatica, politropica.
Astfel, pentru o transformare generala . ct
p
n

cu exponentul politropic n , potentialul fortelor de

presiune pentru doua stari succesive este:

,
_

1
1
2
2
2
1
p p
1 n
n dp

,
(5.54)

iar ecuatia lui Bernoulli:
2
2
2
2
1
1
2
1
z g
p
1 n
n
2
v
z g
p
1 n
n
2
v
+

+ +

+

. (5.55)

Pentru transformarea adiabatica . ct
p

, ecuatia lui Bernoulli are o forma similara cu (5.55), n

care exponentul adiabatic n se nlocuieste cu cel politropic . n cazul unui proces izoterm
. ct
p

, ecuatia lui Bernoulli devine:

2 2
2
2
2
2
1 1
1
1
2
1
z g p ln
p
2
v
z g p ln
p
2
v
+ + + +

. (5.56)

5.2.4 TEOREMA IMPULSULUI

n Mecanica generala impulsul unui punct material de masa m care se deplaseaza cu viteza ?
r
se
defineste ca fiind produsul v m
r
. Pentru un sistem de puncte materiale, impulsul total are expresia:

i i
v m I
r
r
. (5.57)

Teorema Impulsului:


ext i i
F v m
dt
d
r
r
(5.58)

exprima faptul ca derivata n raport cu timpul
a impulsului unui sistem de puncte materiale
este egala cu rezultanta fortelor exterioare
care actioneaza asupra respectivului sistem.

Pentru a transpune aceasta teorema n
domeniul Mecanicii Fluidelor, se considera
un fluid incompresibil de densitate n
miscare permanenta printr-un tub de curent,
care la un moment dat ocupa un volum



Fig. 5.11


35
(numit volum de control) marginit de o suprafata
ABCD
S (vezi figura 5.11). Sectiunile laterale
1
S ,
2
S sunt perpendiculare pe directia de curgere. Masa de fluid continuta n aceasta suprafata va
ocupa la doua momente succesive
1
t si
2
t pozitiile ABCD, respectiv ABCD. Variatia I d
r
a
impulsului n intervalul de timp dt se poate exprima prin diferenta impulsului masei de fluid la cele
doua momente
1
t si
2
t :
1 2
I I I d
r r r
.
Deoarece am considerat ca miscarea este permanenta, impulsul masei de fluid continuta ntre
sectiunile AB si CD ramne constant n timp. Asadar, variatia impulsului n intervalul dt este data
de diferenta dintre impulsul masei de fluid continuta n suprafata
' A ' ABB
S si impulsul masei de fluid
continuta n suprafata
' C ' CDD
S :

1 1 1 2 2 2 1 1 2 2 1 1 2 2 1 2
v dt v S v dt v S v V v V v m v m I I I d
r r r r r r
r r r


) v v Q(
dt
I d
1 2
r r
r



ext
F ) v v Q(
r
r r
1 2
(5.59)

unde: Q[m
3
/s] debitul de fluid;

2 1,
v [ m/s ] vitezele medii ale fluidului prin cele doua sectiuni de calcul
1
S ,
2
S .

ext
F
r
reprezinta suma fortelor exterioare care actioneaza asupra masei de fluid din volumul de
control considerat:
sl
f
sl
p 2 p 1 p ext
F F F F G F
r r r r r r
+ + + +

(5.60)

unde:
G
r

forta de greutate exercitata de masa de fluid din volumul de control;

2 p 1 p
F , F
r r

fortele de presiune cu care fluidul ramas n tubul de curent, n afara volumului
de control, actioneaza asupra fluidului din interiorul acestuia prin intermediul
suprafetei de intrare
1
S , respectiv al suprafetei de iesire
2
S (normale pe
aceste suprafete si orientate spre fluidul din interiorul volumului de control);

sl
p
F
r

forta cu care peretele tubului de curent care face parte din suprafata de
control actioneaza asupra fluidului din interiorul acesteia;

sl
f
F
r

forta de frecare care se exercita ntre fluid si suprafata laterala interioara a
tubului de curent

nlocuind relatia (5.50) n (5.59) se obtine:
sl
f
sl
p p p
F F F F G ) v v Q(
r r r r r
r r
+ + + +
2 1 1 2
(5.61)

Observatii: 1 Pentru aplicarea Teoremei Impulsului este suficienta cunoasterea fenomenelor
care au loc pe suprafata de control, nu si a celor care se petrec n interiorul ei.
Concret, este vorba de cunoasterea presiunilor si vitezelor pe aceasta
suprafata.
2 Pentru aplicatiile practice, rezolvarea ecuatiei vectoriale (5.61) implica
raportarea sistemului studiat la un reper triortogonal drept, convenabil ales.



36
4. CONSECINTE SI APLICATII ALE TEOREMEI
CONSERVARII ENERGIEI


4.1 Parametrii frnati ai fluidelor
4.2 Aparate de masura a vitezelor si debitelor bazate pe ecuatia lui Bernoulli

4.1. PARAMETRII FRNATI AI FLUIDELOR

Fie un corp solid (considerat fix) plasat ntr-un curent de fluid (vezi figura 4.1), miscarea acestuia
fiind una permanenta (stationara), irotationala:







Fig. 4.1

Parametrii fluidului la o distanta suficient de mare de solid, unde curgerea nu este influentata
(perturbata) de prezenta acestuia (teoretic la infinit) se noteaza cu indice si se numesc
parametri neperturbati:

v ,

p ,

T ,

. Cei care definesc fluidul n punctul de stagnare, unde

viteza particulelor este nula, se numesc parametri frnati. Fie acestia notati cu indice : 0 v* ,
* p , * T , * .

n procesul de curgere a fluidului peste solid liniile de curent vor ocoli corpul cu exceptia uneia care
se va opri ntr-un punct, denumit punct de impact, sau de stagnare. Este punctul pentru care
valoarea * p este maxima:
stagnare max
p p * p . Ecuatia conservarii energiei ntre si are
urmatoarea forma ( ct z ):
0
dp
2
v
d
2

1
]
1

,
_

(4.1)

Relatia (4.1) se mai numeste si ecuatia de frnare a fluidului iar rezolvarea ei depinde de
caracterul procesului de frnare (izodens, izoterm, adiabatic etc.) adica de dependenta dintre
presiunea si densitatea fluidului: ) p ( .




37
4.1.1 Frnare izodensa
n acest caz densitatea fluidului este constanta ct

: lichide si gaze a caror viteza
(conventional) nu depaseste valoarea 50

v m/s. Relatia (4.1) devine:

2
v
p p 0
dp
2
v
2 2

+ +

(4.2)


din
2
p
2
v

reprezinta presiunea dinamica a fluidului neperturbat;

st
p p

reprezinta presiunea statica a fluidului neperturbat;

tot
p p

reprezinta presiunea totala a fluidului.

4.1.2 Frnare izoterma
n cazul fluidelor compresibile (a gazelor a caror viteza depaseste valoarea de 50 m/s) frnarea se
poate face n doua moduri:

adiabatic 0 dQ , este o frnare rapida n care particulele de fluid nu au timp sa
schimbe energie cu exteriorul, iar energia cinetica a acestora eliberata prin frnare
duce la modificarea adiabatica a presiunii, densitatii si temperaturii;
izotermic ct T T T

, procesul de frnare este unul lent iar energia cinetica
eliberata modifica doar presiunea si densitatea fluidului; n acest caz:
T R ct
p p

,
,
_

p
T R
1

(4.3)

iar ecuatia (4.1) devine:
+

,
_

1
1
]
1

,
_

0
p
dp
T R
1
2
v
d 0
?
dp
2
v
d
2 2



a
2
e p p 0 p ln
T R
1
2
v

+ , unde
T 2R
v
a
2

(4.4)

Asadar presiunea frnata variaza exponential cu viteza neperturbata.
Observatie:
Similar, se calculeaza presiunea fluidului frnat n conditii adiabatice, pentru care:
ct
p p
k k

(4.5)


38
4.2. APARATE DE MASURA A VITEZELOR SI DEBITELOR
BAZATE PE ECUATIA LUI BERNOULLI

4.2.1 Tuburi piezometrice
Sunt dispozitive cu ajutorul carora se pot determina (masura) presiuni statice
st
p (presiuni care se
exercita la nivelul planului de separatie a doua straturi de fluid n miscare) de valori relativ mici.
Sunt tuburi deschise la unul din capete, celalalt fiind racordat la conducta (recipientul) n care se
masoara presiunea (vezi figura 4.2). Racordarea se face prin intermediul unei prize de presiune
statica.
st lp st
h p
(4.6)

Indicele lp din relatia anterioara se refera la lichidul piezometric (utilizat la masurarea presiunii). La
determinarea presiunilor n lichide, lichidul piezometric poate fi tocmai cel a carui presiune statica
urmeaza a fi determinata, caz n care
lp
iar tubul se numeste piezometric direct.
4.2.2 Tuburi Pitt (sonde de presiune totala)
Sunt dispozitive cu ajutorul carora se pot determina (masura) presiuni totale
tot
p (presiuni la
nivelul punctelor de stagnare). Poarta denumirea celui care le-a inventat. Cel mai adesea sunt
tuburi n forma de L cu unul din capete plasat in lungul curentului de fluid, ca n figura 4.2, celalalt
fiind racordat la un piezometru.







Fig. 4.2

tot lp tot lp tot
h h g p
(4.7)

4.2.3 Sonde de presiune dinamica. Tubul Pitt Prandtl. Tubul Venturi
Sunt dispozitive cu ajutorul carora se pot determina (masura) presiuni dinamice
din
p obtinute prin
cuplarea unei sonde de presiune statica cu una de presiune totala la acelasi piezometru
(diferential).
din lp din lp st tot din
h h g p p p
(4.8)

Avnd n vedere relatia de calcul a
din
p , se observa ca sondele de presiune dinamica pot fi
utilizate la determinarea vitezei locale a unui fluid de densitate cunoscuta.



39

Aparatele construite special pentru determinarea vitezelor locale a fluidelor poarta de numirea de
tuburi Pitt Prandtl, dupa numele celor care au avut o contributie decisiva la realizarea lor.
Schema constructiva a unui astfel de aparat este prezentat n figura 4.3. Este compus din doua
tuburi concentrice n forma de L , avnd aceeasi priza de presiune totala. La nivelul tubului exterior
se gasesc prizele de presiune statica, pozitionate, pe axa tuburilor, la o distanta fata de priza de
presiune totala de d ) 6 4 ( .













Fig. 4.3

h 1 g 2 v h g p
2
v
lp
lp din
2

,
_

(4.9)

Pentru determinarea vitezei medii a unui fluid incompresibil printr-o conducta, implicit si a debitului
acestuia, se pot utiliza tuburile Venturi (vezi figura 4.4).










Fig. 4.4




40

Sunt alcatuite dintr-un ansamblu de tuburi conice, primul convergent (confuzor) urmat de unul
divergent (difuzor) racordat la conducta pe care urmeaza a se efectua masuratori. Este prevazut
cu prize de presiune n zona de sectiune maxima
1
S (sectiunea de intrare n confuzor, egala cu
sectiunea conductei) si zona de sectiune minima
2
S . Notnd cu
1
v ,
2
v vitezele medii ale fluidului
n cele doua sectiuni, scriind relatia lui Bernoulli ntre sectiunile 1 si 2 obtinem:

2
2
2 1
2
1
p
2g
v p
2g
v
+ + (4.10)

Dar conform ecuatiei continuitatii:
1
2
1
2 2 2 1 1
v
S
S
v S v S v ct Q
(4.11)

nlocuind relatia (4.11) n (4.10) se obtine urmatoarea relatie de calcul a vitezei medii a fluidului n
conducta de sectiune
1
S :

2 1
2
1
2
1
2
2
2
1
2
1 1
2
1
p p
1
S
S
2g
v
p
S
S
2g
v p
2g
v

,
_

,
_

+
(4.12)

Avnd n vedere ca practic:
h
p p
2 1

si notnd cu K (constanta aparatului):
1
S
S
g 2
K
2
1
2

,
_

(4.13)

Relatia (4.12) se poate rescrie sub forma:
h K v
1
(4.14)

Astfel de aparate, cu strangulare controlata a sectiunii curentului sunt utilizate frecvent la
determinarea debitelor pe conducte. Dispozitivele similare ca principiu tubului Venturi sunt
diafragma, utilizata pentru determinarea debitelor pe conducte a caror diametru interior este mai
mare de 50 mm si ajutajul, figura 4.6.
Principiul de lucru al acestora se poate observa n figura 4.5. La strangularea sectiunii curentului
apare o diferenta de presiune ntre sectiunea din amonte si cea din aval de diafragma, care
depinde de viteza medie a curentului, deci si de debit. Astfel, debitul se poate exprima n functie de
aceasta diferenta de presiune (cadere de presiune pe diafragma). Relatia de calcul a debitului
masurat cu ajutorul diafragmelor, conform normelor n vigoare, STAS 7347-83, este:


41
( )
II I
2
p p
2
4
d p
a e Q

(4.15)

unde:
4
d p
S
e
2
2

raportul dintre aria sectiunii minime a curentului si aria sectiunii diafragmei,
numit si coeficient de contractie;
coeficientul de debit al diafragmei.




















Fig. 4.5 - Diafragma











Fig. 4.6 Ajutajul

4.3. EJECTOARE SUBSONICE
Ejectoarele sunt aparate hidraulice statice utilizate pentru antrenarea fluidelor (fluide antrenate sau
secundare) folosind energia unui curent de fluid (fluid motor sau primar). Din acest punct de
vedere ejectoarele pot fi considerate pompe cu jet.

n tehnica ejectoarele se folosesc la evacuarea apelor aflate la cote joase, la amorsarea pompelor,
depresionarea conductelor de evacuare a turbinelor, ca trompa de vid, la vopsire etc.
Schema de principiu a unui ejector este prezentat n figura 4.7. Din punct de vedere functional se
disting trei zone:





42
a
p
d
l
o
l
c
l
m
p
a
m
p
a
v
m
v a
m
v
2 3 4
Qm
Qa
Q
am
Fig. 47
1

zona (convergenta) de destindere a
fluidelor motor si antrenat (ntre
punctele 1 si 2), caracterizata de
lungimea
d
l ; pe aceasta portiune,
datorita micsorarii sectiunii de curgere,
viteza fluidului motor
m
v creste iar
presiunea
m
p scade, ceea ce
determina o destindere a fluidului
antrenat, deci o scadere a presiunii
a
p
pna la o valoare egala cu cea a
fluidului motor n punctul 1 si implicit o
crestere a vitezei
a
v ;
zona de omogenizare a amestecului de
fluide (ntre punctele 2 si 3), de lungime
o
l ; aceasta parte este necesara pentru anularea
diferentelor de viteze ce pot aparea pe prima portiune si realizarea unui amestec cu parametri
omogeni n toata masa;
zona (divergenta) de conversie a energiei cinetice a amestecului n energie potentiala de
presiune (ntre punctele 3 si 4), de lungime
c
l ; valoarea presiunii amestecului de fluide
am
p
este superioara fluidului antrenat, dar mai mica ca a fluidului motor.

Ecuatiile de calcul ale ejectoarelor sunt cele ale amestecului de fluide. Astfel:

bilantul masic al amestecului este:
am m a m m m
) Q ( ) Q ( ) Q ( + (4.16)

unde:
m
Q debitul masic al amestecului, fluidului motor, respectiv al celui antrenat.

bilantul energetic (de putere) se obtine prin aplicarea ecuatiei lui Bernoulli; este functie de
natura fluidelor si modul de amestecare; pentru fluide incompresibile:
am
2
m
a
2
m
m
2
m
z g
p
2
v
Q z g
p
2
v
Q z g
p
2
v
Q

,
_

,
_

+ +

,
_

,
_

+ + +

,
_

,
_

+ +


(4.17)

Prin raportare la
m m
) Q ( , ecuatia anterioara se poate rescrie astfel:
am
2
a
2
m
2
z g
p
2
v
) u 1 ( z g
p
2
v
u z g
p
2
v

,
_

+ + +

,
_

+ + +

,
_

+ +


(4.18)

unde: u coeficientul de amestec al ejectorului, definit de raportul dintre debitul fluidului
antrenat si debitul fluidului motor:



43
m m
a m
) Q (
) Q (
u
(4.19)

Randamentul ejectorului se defineste ca raport ntre puterea curentului antrenat
a
P si puterea
curentului motor
m
P ;
m
a
P
P

(4.20)

5. APLICATII ALE PRIMEI TEOREME A IMPULSULUI
5.1 Forte aero- hidrodinamice pe suprafete plane
Una din aplicatiile primei teoreme a impulsului se refera la calculul fortelor cu care curentii de fluid
actioneaza asupra suprafetelor solide cu care vin n contact, numite si forte de impact, sau simplu
forte hidrodinamice. n exemplul urmator este prezentat cazul actiunii dinamice a unui jet de fluid
de sectiune circulara asupra unei placi plane. Se considera ca jetul loveste placa sub unghiul si
de asemenea, ca suprafata placii este mult mai mare ca cea a sectiunii jetului.










Fig. 5.1 Actiunea unui jet asupra unei suprafete plane de mari dimensiuni

Dupa cum se poate observa si din figura 7.1, jetul este deflectat radial de suprafata plana, fata de
punctul de impact. Neglijnd efectele gravitationale se poate considera ca sectiunea de iesire este
una cilindrica. Pentru a aplica prima teorema a impulsului, se alege un volum de control delimitat
de sectiunile 1 1 (intrare) si 2 2 (iesire) astfel nct n sectiunea de intrare curgerea jetului nu
este perturbata de prezenta placii ( ct v
1
), iar n sectiunea de iesire traiectoriile particulelor de
fluid devin paralele cu suprafata placii ( ct v
2
). Pentru fluidul din volumul de control considerat,
prima teorema a impulsului se scrie astfel:

Deoarece actiunea are loc ntr-un mediu avnd presiunea constanta n toate punctele (n
atmosfera), rezultanta fortelor de presiune ce actioneaza asupra fluidul din volumul de control
considerat este nula. De asemenea, rezultanta fortelor de frecare dintre jet si suprafata placii este
nula, datorita dezvoltarii radiale a jetului, cu ct v
2
. Astfel, pentru acest caz, prima teorema a
impulsului se scrie astfel:



44
h 1 2
F G ) v v ( Q
r r
r v
(5.1)

unde: densitatea fluidului;
Q debitul de fluid;

2 1
v , v vitezele jetului n sectiunile de intrare, respectiv de iesire, ale volumului de control;
G greutatea fluidului din volumul de control;

h
F forta cu care jetul actioneaza asupra placii;
Forta hidrodinamica
h
F se determina proiectnd aceasta relatie pe axele unui sistem de referinta,
convenabil ales. Neglijnd greutatea fluidului din volumul de control, situatie valabila pentru jeturi
de fluide usoare, de mici dimensiuni, pentru cazul prezentat n figura 5.1 rezulta ca:
sin v Q F
1 h
. (5.2)

Exprimnd debitul de fluid n functie de viteza initiala a jetului si de aria sectiunii jetului,
1
2
v
4
d
Q

, (5.3)

se obtine:

sin v
4
2
1
2
d F
h
, sau

sin
4
2
2

d
Q
F
h
. (5.4)

Daca aria sectiunii jetului este comparabila cu cea a placii, situatia prezentata n figura 5.2, forta
hidrodinamica se calculeaza cu relatia:
) cos 1 (
4
2 2

v d F
h
. (5.5)

unde este unghiul sub care este deviat jetul.







Fig. 5.2 - Actiunea unui jet asupra unei suprafete plane de mici dimensiuni

Ecuatia (5.5) este valabila si pentru alte tipuri de suprafete, plane sau curbe.




45
5.2 Forte hidrodinamice n ajutaje
Se considera cazul unui fluid care parcurge un ajutaj convergent, precum este prezentat n figura
5.3. Datorita contractiei, fluidul va actiona asupra ajutajului cu o forta hidrodinamica
h
F . Orice
sistem sau persoana (de exemplu un pompier) care fixeaza ajutajul trebuie sa fie suficient de
robust ca sa echilibreze aceasta forta.






Fig. 5.3

Pentru aplicarea primei teoreme a impulsului, se alege un volum de control raportat la un sistem
de referinta, precum n figura precedenta. Pentru acest caz, prima teorema a impulsului se scrie
astfel:
h 1 1 2
F G ) v v ( Q
r v r v
r r
+ +
pl
f p
F F (5.6)

unde:
1 p
F
v
forta de presiune n sectiunea 1 1 ;

1 p
F
v
forta de presiune n sectiunea.
Neglijnd greutatea fluidului din volumul de control si forta de frecare dintre fluid si ajutaj, prima
teorema a impulsului se scrie pe axa ox :
h
1
p 1 2
F F ) v (v Q
(5.7)

Astfel, forta indusa n ajutaj se calculeaza cu relatia:

,
_

1 2
2
1 1 1 2
1
p h
S
1
S
1
Q S p ) v (v Q F F . (5.8)

Presiunea (relativa)
1
p se poate exprima din relatia lui Bernoulli aplicata ntre sectiunile 1 1 si
2 2 :
+
g 2
v
?
p
g 2
v
2
2 1
2
1
(5.9)

( )

,
_

2
1
2
2
2
2
1
2
2 2
S
1
S
1
2
Q
v v
2
p

. (5.10)
n final:

,
_

,
_

1 2
2
2
1
2
2
1
2
h
S
1
S
1
Q
S
1
S
1

2
S Q
F

(5.11)

x
y
S , v
o
1 1
S , v
2 2


46

6. DINAMICA FLUIDELOR REALE

n dinamica fluidelor reale intervine proprietatea de vscozitate, care se manifesta prin aparitia
unor eforturi tangentiale de frecare ntre straturile alaturate de fluid, precum si ntre fluid si
suprafetele solide cu care acesta vine n contact.
Astfel, existenta eforturilor tangentiale din interiorul fluidelor reale are ca efect modificarea
mobilitatii particulelor si implicit a profilului de viteze.









Fig. 6.1 Profilul de viteze la curgerea unui fluid peste o suprafata solida









Fig. 6.2 Profilul de viteze ntr-un fluid ideal

6.1. CURGERI LAMINARE SI TURBULENTE. EXPERIMENTELE LUI REYNOLDS

Curgerea fluidelor reale se poate produce n doua regimuri distincte de miscare din punctul de
vedere al structurii fizice a acestora. Existenta acestor doua regimuri a fost pusa n evidenta de
fizicianul O. Reynolds, cu ajutorul instalatiei experimentale prezentata n figura 6.3.











Fig. 6.3 Aparatul Reynolds

Aparatul lui Reynolds consta dintr-un rezervor de nivel constant caruia i se ataseaza o conducta
orizontala de golire, din sticla, prevazuta cu un robinet.




47
n conducta de golire este introdus tub subtire prin care curge un lichid colorat, dintr-un recipient
aflat n partea superioara.
Experimentele au relevat faptul ca;
- la viteze mici de golire, curgerea firului de lichid colorat nu este perturbata de curgerea
lichidului din rezervor (figura 4) curgere laminara
- la viteze mari cele doua lichide se amesteca turbulent (figura 5) curgere turbulenta








Fig. 6.4 Curgere laminara Fig. 6.5 Curgere turbulenta

Trecerea de la un regim de curgere la altul se face pentru aceeasi valoare a raportului:
Re
d v
d v

,
(6.1)

denumit numarul Reynolds, unde:
este densitatea lichidului;
este vscozitatea dinamica a lichidului;
este vscozitatea cinematica a lichidului;
v este viteza de curgere;
d este diametrul conductei de golire.

Pentru 2320 Re < regimul este unul laminar.
Pentru 2320 Re > regimul este turbulent.

Pentru numere Reynolds n intervalul 2320 si 5000 regimul de curgere este unul de tranzitie.
Pentru valori mai mari de 5000, curgerea este turbulenta complet dezvoltata

6.2. PROFILUL VITEZELOR N MISCARE LAMINARA SI TURBULENTA

Pentru miscarile laminare profilul vitezelor (legea de repartitie a vitezelor) este unul parabolic, ca n
figura 6.6. Viteza ntr-un punct din interiorul unei conducte de raza R este, la distanta r de axa
conductei, data de relatia:
1
1
]
1

,
_

2
max
R
r
1 v v , (6.2)

Unde
max
v este viteza maxima, n axa conductei. Ca valoare, viteza medie v reprezinta jumatate
din valoarea vitezei maxime.
2
v
v
max
,


48











Fig. 6.6 Profilul de viteze n miscare laminara

n miscarea turbulenta profilul de viteze se aplatiseaza odata cu cresterea numarului Reynolds,
dupa cum este prezentat n figura 6.7.











Fig. 6.7 - Profilul de viteze n miscare turbulenta

Profilul de viteze este, aproximativ, unul logaritmic. Pe baza unor determinari experimentale,
Ludwig Prandl si Johann Nikuradze au stabilit ca profilul de viteze ntr-o conducta poate fi
determinat cu relatia:
n
1
max
R
y
v v
,
_

,
(6.3)

unde y este distanta pe directie radiala, masurata de la perete (vezi figura 8).
Pentru exponentul n s-au determinat diferite valori, care depind de numarul Reynolds. Pentru
domeniul
4
10 5 Re < Nikuradze a indicat 7 n , motiv pentru care relatia (6.3) mai este
cunoscuta si ca legea unu pe sapte. Pentru
5 4
10 2 Re 10 5 < < a fost determinata valoarea
8 n , iar pentru
5
10 2 Re > 10 n . n prima aproximatie, se poate considera ca viteza medie
ntr-un regim de curgere turbulenta reprezinta 0.84 din valoarea vitezei maxime.

Viteza medie n timp, ntr-un punct, este data de media vitezelor instantanee. Marimea acestor
fluctuatii dupa cele trei directii ale sistemului de referinta , v , v , v
'
z
'
y
'
x
ale vitezei medii, este
caracterizata de gradul de turbulenta al fluidului T , definit de relatia:
v
' v
100
3
' v ' v ' v
v
100
T
2
2
z
2
y
2
x

+ +
[%].
(6.4)



49











Fig. 6.8 Variatiile locale n timp ale vitezei










Fig. 6.9 Variatia n timp a vitezei instantanee


6.3. PIERDERI ENERGETICE LA CURGEREA
FORTATA A FLUIDELOR N REGIM PERMANENT

6.3.1. NOTIUNI TEORETICE
Ca orice fenomen fizic real si transportul fluidelor prin conducte se realizeaza cu pierderi de
energie, n acest caz fiind vorba de energie hidraulica. Calculul acestor pierderi se face pornind de
la ecuatia conservarii energiei n cazul miscarii permanente a fluidelor incompresibile, n cmp
gravitational, scrisa pentru doua sectiuni de calcul:
> + + +

+ +

2
1
2
2
2
2
1
1
2
1
2
v
2
v
r
h z
p
g
z
p
g

(6.5)

2 1
2 1
2
2
2
1
2
1
2
v v
z z
p p
g
h
r
+

[m col. fluid], (6.6)

unde:
2 1
v , v
vitezele medii ale fluidului prin sectiunile de calcul;

2 1
,p p presiunile statice ale fluidului pentru aceleasi sectiuni;

2 1
z , z cotele de nivel ale celor doua sectiuni de calcul fata de un plan de referinta.

Termenul

2
1
r
h din ecuatia anterioara reprezinta tocmai pierderile energetice (denumite si pierderi
hidraulice sau pierderi de sarcina), care apar la curgerea fluidului ntre sectiunile 1 si 2 .



50
Desi din punct de vedere fizic, pierderile hidraulice n orice element al unei retele sunt indivizibile,
pentru usurinta calculelor, acestea sunt adesea mpartite, conventional, pentru aceeasi sectiune de
calcul, n:
pierderi liniare, numite si distribuite,
lin
h ;
pierderi locale,
loc
h .
Ambele tipuri de pierderi se nsumeaza dupa principiul suprapunerii pierderilor, pentru care se ia
suma aritmetica a pierderilor distribuite si a pierderilor locale:
loc lin r
h h h + [m col. fluid]. (6.7)

Practic, valoarea
lin
h trebuie luata n considerare numai pentru componentele de lungime relativ
mare sau atunci cnd este apropiata ca valoare de
loc
h .
n calculele moderne ale retelelor hidraulice se opereaza cu coeficienti adimensionali ai
rezistentelor hidraulice. Este mult mai convenabil, deoarece n curentii dinamic asemenea,
pentru care se respecta asemanarea geometrica a sectoarelor si egalitatea numerelor
Reynolds (si a altor criterii de similitudine, daca ele sunt importante), valoarea acestor
coeficienti este independenta de natura fluidului, de viteza curentului, precum si de
dimensiunile sectoarelor calculate. n general pierderile de energie hidraulica se exprima n
raport cu termenul cinetic, utiliznd viteza medie pe sectiune, sub forma generala:
g
v
h
r
2
2
[m col. fluid], (6.8)

unde: [-] coeficientul pierderilor energetice (denumit si coeficientul pierderilor
hidraulice, coeficientul pierderilor de sarcina sau coeficient de rezistenta
hidraulica).

n functie de coeficientii adimensionali caracteristici, relatia (6.7) se poate scrie astfel:
g 2
v
g 2
v
) ( h
2
tot
2
loc lin r
+ [m col. fluid], (6.9)

unde:
lin
[-] coeficientul de rezistenta liniara;

loc
[-] coeficientul de rezistenta locala.

Observatie Principiul nsumarii pierderilor se aplica nu numai la calculul unui element separat al
unei retele hidraulice, dar si la calculul hidraulic al ntregului ansamblu, adica suma aritmetica a
pierderilor n diferitele elemente de pe traseu da rezistenta totala a retelei. n acest caz se iau n
considerare influentele reciproce ale elementelor ce compun reteaua hidraulica, situate la distante
mici unele fata de altele.


51
6.3.2 Pierderile liniare (distribuite) de sarcina
Pierderile distribuite sunt provocate de vscozitatea (att moleculara, ct si turbulenta) fluidului de
lucru si constituie rezultatul schimbului de cantitate de miscare ntre molecule (n cazul miscarii
laminare), precum si ntre particulele aflate n straturi nvecinate ale fluidului, care se misca cu
viteze diferite (n cazul miscarii turbulente). Valoarea acestora este proportionala cu lungimea
traseului parcurs. Conform H. P. G. Darcy, relatia de calcul a acestor pierderi este:
g
v
d
l
h
H
lin
2
2
[m col. fluid], (6.10)

unde: [ - ] coeficientul Darcy-Weissbach de frecare vscoasa;
l [m] lungimea traseului parcurs ntre sectiunile 1 si 2 ;

H
d [m] diametrul hidraulic;

udat Perimetrul
curentului a vii sectiunii Aria
4
P
A
4 R 4 d
u
sc
H H
[m].
(6.11)

n figura 6.10 sunt prezentate doua situatii de calcul ale diametrului hidraulic, frecvent ntlnite n
practica. Dupa cum se observa, n cazul conductelor circulare diametrul hidraulic coincide cu
diametrul geometric.





Fig. 6.10 Situatii de calcul ale diametrului hidraulic

Coeficientul rezistentei distribuite pentru un element considerat se exprima n functie de
coeficientul lui Darcy, dupa cum urmeaza:
H
lin
d
l
[-].
(6.12)

Cnd raportul
H
d l este constant si fluidul este incompresibil, coeficientii de rezistenta ,
respectiv
lin
depind de numarul Re si de rugozitatea relativa k a peretilor elementului calculat:
H
d
k
k [-],
(6.13)


52
unde:
k
rugozitatea peretilor elementului hidraulic calculat, definita conform figurii 6.11.






Fig. 6.11 Definirea rugozitatii

Inversul rugozitatii se numeste netezime.

6.3.3 Pierderile locale de sarcina
Pierderile locale de presiune apar pe portiuni scurte ale curgerii (numite singularitati) unde are loc
o perturbare a curgerii normale (o variatie a vectorului viteza medie, ca modul si/sau directie).
Apar n locurile cu schimbari ale configuratiei traseului (difuzoare, confuzoare, coturi, filtre, armaturi
etc.), la ntlnirea si ocolirea obstacolelor sau la desprinderea curentului de peretii retelei.
Formarea vrtejurilor si amestecarea turbulenta intensiva a curentului intensifica schimbul de
cantitate de miscare (eforturile tangentiale de frnare), marind disiparea de energie. Relatia de
calcul a acestora este de forma:
g
v
h
loc

2
2
[m col. fluid], (6.14)

unde: [ - ] coeficientul pierderilor locale; se determina n majoritatea cazurilor pe cale
experimentala.

Coeficientul rezistentei locale
loc
depinde n special de caracteristicile geometrice ale elementului
considerat, precum si de ctiva parametri ai miscarii, precum:
Caracterul distributiei vitezei la intrarea fluidului n elementul examinat; la rndul ei,
distributia de viteze depinde de regimul de curgere, de forma intrarii n element, de
lungimea portiunii drepte ce precede intrarea, de distanta pna la diferitele parti
prelucrate ale tronsonului sau obstacole etc.;
Numarul Reynolds:
Numarul Mach M (pentru curgeri cu variatii ale densitatii).

6.3.4 Calculul coeficientului lui Darcy

1. Pentru curgeri laminare, Re < 2300, se calculeaza cu relatia lui Stokes (determinata
analitic), si este functie doar de numarul Reynolds:


53
Re
64
[-] (6.15)
2. Pentru curgeri turbulente netede, Re > 5000 neinfluentate de rugozitatea relativa a conductei
00008 . 0 k < , se calculeaza cu relatia lui Blasius:
25 . 0
Re
3164 . 0
[-]
(6.16)

3. Pentru curgeri turbulente complet dezvoltate 5000 Re > , n conducte rugoase
0125 . 0 k 00008 . 0 < < , se poate calcula cu una din relatiile:
25 . 0
H
Re
68
d
k
11 . 0

,
_

+ [-] (stabilita de Idelcik) (6.17)

2
H
k
d
lg 2 74 . 1
1
1
]
1

+
[-] (stabilita de Nikuradze)
(6.18)

Valoarea numarului Reynolds,
k
Re , de la care rugozitatea ncepe sa influenteze curgerea, deci si
valoarea , se poate aproxima cu relatia lui Pecornik:

,
_

k
d
1 . 0 lg
k
d
Re
H H
k
. (6.19)

4. Pentru regimurile de tranzitie se poate utiliza relatia lui Moody:
k
d
Re
260
H
[-]. (6.20)


























54
Fig. 6.12 Diagrama Colebrooke White
n figura 6.12 sunt prezentate grafic situatiile de calcul ale , reprezentare cunoscuta si sub
denumirea de diagrama Colebrooke White.


6.4 MISCARI NEPERMANENTE N CONDUCTE SUB PRESIUNE.
LOVITURA DE BERBEC

Regimurile nepermanente de miscare ale fluidelor (caracterizate de existenta variatiilor locale ale
vitezei si implicit ale presiunii) sunt cazuri frecvent ntlnite n functionarea instalatiilor hidraulice.
Apar la pornirea sau oprirea instalatiilor, la schimbarea regimului de functionare datorita modificarii
unor factori externi precum necesarul de fluid de lucru sau de energie, sau la aparitia unei avarii.

Miscarile nepermanente ale fluidelor n conducte se pot realiza n conducte sub presiune, ca de
exemplu lovitura de berbec, sau n conducte cu suprafata la capatul superior, precum oscilatiile
ntr-un castel de echilibru. Dintre miscarile nepermanente n conducte sub presiune cele mai
importante din punctul de vedere al aplicatiilor practice sunt miscarile nepermanente ale apei.

Dintre miscarile nepermanente n conducte sub presiune, mai importante sunt lovitura de berbec,
oscilatiile n masa si miscarile sonice.

Lovitura de berbec este un fenomen de miscare rapid variabil, caracterizat prin aparitia si
propagarea sub forma de unde a unor variatii mari de presiune n conductele prin care curg lichide,
ca rezultat al manevrarii organelor de nchidere si care impune luarea n considerare a
compresibilitatii lichidului. Astfel, n cazul nchiderii complete sau partiale a unei conducte fortate
(sub presiune) se produce mai nti o suprapresiune urmata de o depresiune si apoi o serie de
suprapresiuni si depresiuni care se propaga n lungul conductei, solicitnd-o asemenea unor
lovituri puternice, de unde si denumirea). Acest fenomen poate fi observat si pe conducta de
refulare a unei pompe. Astfel, n momentul n care se opreste pompa sau se micsoreaza turatia ei,
se produce mai nti o depresiune urmata apoi de o serie de suprapresiuni si depresiuni care se
propaga n lungul conductei.

Viteza a de propagare a loviturii de berbec se determina cu ecuatia lui Allievi:

a
d
E
1
c
a
+
;

,
_

d
E
1
a
,
(6.21)
unde: d diametrul interior al conductei;
grosimea peretelui conductei;
E modulul (Young) de elasticitate al materialului conductei

c viteza de propagare a sunetului n fluid

modulul de elasticitate al fluidului;

55
a
modulul de elasticitate aparent al fluidului (care ia n considerare si
elasticitatea conductei);
densitatea fluidului.

n cazul apei se poate utiliza formula lui Jukovski:

d
E
1
1425
a
+

(6.22)
n aplicatiile practice, saltul de presiune (pentru o nchidere partiala a vanei de debit) se poate
calcula cu relatia lui Jukovski:
) v v ( a p p p
2 1 1 2
. (6.23)
unde:
2 1
v , v vitezele fluidului la nainte si dupa nchiderea vanei de debit.

Presiunea maxima se obtine pentru 0 v
2
(la nchiderea completa a vanei de debit):
1 max
v a p . (6.24)

O aplicatie importanta referitoare la miscarea nepermanenta n conducte o reprezinta castelul de
echilibru utilizat n cadrul uzinelor hidroelectrice, prezentat schematic n figura 6.13.








Acesta mpiedica
patrunderea undelor de
presiune din conducta
fortata n conducta de
aductiune. Astfel, n
castel apar o serie de
oscilatii, ca masura de
protectie mpotriva
fenomenului loviturii de
berbec.





Fig. 6.13 Schema unei amenajari hidroelectrice cu conducta fortata lunga si castel de echilibru



56
7. STRATUL LIMITA
Se numeste strat limita stratul de fluid care se formeaza la nivelul suprafetelor corpurilor solide
aflate n miscare relativa fata de un fluid cu o viteza de referinta

v si n interiorul caruia viteza

fluidului
x
v creste de la zero (pe suprafata solidului) la valoarea corespunzatoare curentului de
fluid, neperturbat de prezenta corpului,

v . ntruct este greu de stabilit punctul n care viteza din

stratul limita atinge valoarea

v , s-a convenit sa se defineasca drept grosime a stratului limita

distanta de la perete pentru care viteza din stratul limita difera cu % 1 de viteza curentului
neperturbat.

7.1 NOTIUNI TEORETICE
Modul n care se dezvolta si se formeaza stratul limita pe o suprafata plana este prezentat n
figura 7.1.






Fig. 7.1 - Evolutia stratului limita pe placa plana

La nivelul suprafetei placii, curgerea fluidului, cu viteza neperturbata constanta

v ,
debuteaza cu formarea unui strat limita laminar de grosime
l
, din care ulterior se dezvolta
unul turbulent de grosime
t
. n aceasta zona stratul laminara este redus la o grosime
lt

foarte mica. Trecerea se face printr-o zona de tranzitie scurta.
n studiile de aerodinamica industriala prezinta importanta stratul limita turbulent, cel laminar
fiind un deziderat al aplicatiilor din aviatie. Relatia de calcul a grosimii stratului limita
turbulent, dependenta de distanta x fata de originea sa, este:

2 . 0
x
t
Re
x
37 . 0 ) x (
(7.1)

Viteza
x
v n stratul limita turbulent se poate calcula cu relatia (legea unu pe sapte):

7
1
t
x
y
v v

,
_

(7.2)

n unele calcule referitoare la stratul limita se mai utilizeaza nca doua marimi caracteristice
ale acestuia si anume grosimea de deplasare
*
(sau grosimea deficitului de debit produs
prin frnare), definita de relatia (7.3), respectiv grosimea de impuls , definita de relatia
(7.4).
y

8
v
x
d
strat limit
laminar

x

8
v
v
l
d
l
t
d
t

8
v
zon
tranzit
de
ie
strat limit
turbulent

57
( )

0
x
dy v v ? * d ? v ( )

0
x
dy v v
v
1
*

,
_

0
x
dy
v
v
1 * d
(7.3)

Din ecuatia (7.3) rezulta ca semnificatia lui
*
este aceea a distantei pe directia normala la
suprafata pentru care debitul de fluid este anulat prin prezenta stratului limita (grosimea unui
strat imaginar de viteza

v si debit masic egal cu deficitul de debit datorita prezentei

stratului limita).












Fig. 7.2 Reprezentarea grafica a grosimii de deplasare d*

( )

0
2 2
dy v v v v
x x

,
_

0
x x
dy
v
v
1
v
v

(7.4)

Similar, semnificatia celei de a doua marimi este aceea a distantei pe directia normala la
suprafata pentru care impulsul de fluid este anulat datorita frecarilor din stratul limita. Pentru
calculul celor doua marimi se pot utiliza relatiile:

8
1
*
;
72
7
(7.5)


Ecuatiile anterioare reprezinta aproximari ale curgeri bidimensionale la presiune constanta.

ngrosarea stratului limita la nivelul suprafetelor solide, chiar si pentru un gradient de
presiune nul, se datoreaza componentei verticale induse
i
v (pozitiva, orientata nspre
exteriorul stratului limita) a vitezei curentului neperturbat

v (vezi figura 7.3).

Fig. 7.3 - Principalele marimi caracteristice ale statului limita

Calculul componentei induse se face conform relatiei:
) x ( v
dx
) x ( dv
) x (
dx
) x ( d
) x ( v ) x ( v
w
x *
*
x i
+ +

; (7.6)

v (x)
a
d*(x)
d (x)
y
v (x,y)
x
v ( , x) d
i
-v (x)
w
v
i
v
x
x
x

( )

0
x
dy v v
y
v
0.99 v

8

8
d
*
d
Aria = ( )

0
x
dy v v

58
n cazurile n care se realizeaza (experimental) un control al stratului limita la nivelul
suprafetelor solide,
w
v este componenta normala a vitezei prin aceste suprafete
(considerate permeabile), negativa n cazul aspiratiei, pozitiva n cazul n care controlul
stratului limita se face prin ejectie.

Unghiul , pe care tangenta la suprafata stratului limita l face cu orizontala (datorat
componentei induse
i
v ) se calculeaza cu relatia:
) x ( v
) x ( v
tg arc
x
i
;
(7.7)

Pentru cazurile frecvente, n care suprafetele sunt impermeabili componenta ) x ( v
w
este
nula, valorile
i
v si pot fi evaluate substituind n ecuatiile (7.6) si (7.7) valorile si
*

definite de relatiile (7.1) si (7.5).

n figura 7.4 este prezentat modul n care evolueaza distributia de viteze n stratul limita la
curgerea pe o suprafata pna la desprinderea acestuia si formarea turbioanelor.


Astfel, la curgerea unui fluid pe o suprafata solida apar zone n care variatia presiunilor n
sensul curgerii ) x / p ( poate sa fie pozitiva sau negativa, dupa cum vitezele scad sau
cresc. Zonele pentru care 0 ) x / p ( < sunt cele pentru care distributia de viteze are un
aspect normal (zona B A conform figurii 7.4), iar cele pentru care 0 ) x / p ( > se numesc
zone de inversare a sensului de curgere (de la B la C ). n punctul n care 0
x
p
y
v
x

(punctul B conform figurii 7.4) se produce fenomenul de detasare a stratului limita, acesta
numindu-se punct de desprindere. Linia D B se numeste linia de desprindere, iar linia
E B este linia nucleelor de vrtej.








Fig. 7.4 Evolutia distributiei de viteze n stratul limita

7.2 PROPRIETATILE STRATULUI LIMITA

1. Viteza la perete este nula 0 v pentru 0 y .
2. Viteza este maxima la frontiera stratului limita

v v pentru y .
0
y
v
x
>

0
y
v
x

0
y
v
x
<

0
x
p
>

0
x
p

0
x
p
<

y
x

8
v
frontier
strat limit

8
v

8
v

8
v
8
v
0
y
v
x
>

0
y
v
x

0
y
v
x
<

A B C
E
D
0
x
p
>

0
x
p

0
x
p
<

59
3. Gradientul vitezei este nul la frontiera stratului limita 0
dy
dv
pentru y .
4. Gradientul vitezei este constant la perete . ct
dy
dv
pentru 0 y .
5. Din (4) rezulta ca: 0
dy
v d
2
2
pentru 0 y .
Aplicatie
Sa se calculeze grosimea de deplasare * a stratului limita laminar descris de ecuatia:

,
_

2
y
sin v v .
Solutie:

364 . 0
2
2
y
cos
2
y
dy
2
y
sin dy dy
2
y
sin 1 dy
v
v
1 *
0
0
0 0 0 0

,
_

+
1
]
1

,
_

1
]
1

,
_

,
_

.

7.3 ECUATIILE DE MISCARE ALE FLUIDELOR VSCOASE INCOMPRESIBILE
Deoarece n interiorul stratului limita se manifesta intens fortele de frecare acesta se mai numeste
si strat de frecare. Teoria generala a frecarii dintre straturile alaturate de fluid arata ca schimbarea
formei elementelor fluide conduce la aparitia unor tensiuni de natura celor care se ntlnesc n
corpurile elastice, cu specificatia ca aceste tensiuni nu sunt proportionale cu deformatia, ci cu
viteza de deformatie. Sub forma vectoriala, expresia fortelor de natura vscoasa este:
) v ( v f
r r
r
+

,
(7.8)

unde:
v
f
r

ansamblul tensiunilor de frecare care actioneaza asupra unitatii de volum
de fluid;


vscozitatea dinamica a fluidului;


densitatea fluidului;
operatorul diferential de ordinul doi (operatorul lui Laplace);
v
r
viteza particulelor de fluid.

Astfel, tinnd cont si de fortele de frecare vscoasa, ecuatia de miscare a fluidelor reale, sub forma
vectoriala, se exprima astfel:

f p
1
f
dt
v d
m
r r
r
+
(7.9)

unde:
a
dt
v d
r
r
acceleratia particulelor de fluid;

p
presiunea n interiorul fluidului;

60

m
f
r

ansamblul fortelor masice exterioare ce actioneaza asupra unitatii de
volum.
Introducnd relatia (7.8) n (7.9) si proiectnd relatia obtinuta pe axele reperului triortogonal drept
Oxyz , se obtine urmatorul sistem de ecuatii:

,
_

,
_

y
w
y x
u
x
z
u
y
u
x
u
x
p 1
f
z
u
w
y
u
x
u
u
t
u
2
2
2
2
2
2
mx

(7.9
1
)

,
_

,
_

y
w
y x
u
y
z y x
y
p 1
f
z
w
y x
u
t
2
2
2
2
2
2
my

(7.9
2
)

,
_

,
_

y
w
y x
u
z
z
w
y
w
x
w
z
p 1
f
z
w
w
y
w
x
w
u
t
w
2
2
2
2
2
2
mz

(7.9
3
)

unde:
w , , u
componentele vitezei n sistemul triortogonal de referinta;
vscozitatea cinematica;

Pentru fluidele incompresibile ( . ct , din ecuatiei continuitatii 0 v
r
,) sistemul de ecuatii (7.9)
se poate scrie sub forma simplificata:
u
x
p 1
f
dt
du
mx

(7.10
1
)

y
p 1
f
dt
d
my
+

(7.10
2
)

w
z
p 1
f
dt
dw
mz

(7.10
3
)

Ecuatiile (7.10) poarta denumirea de ecuatiile Navier-Stokes, sau ecuatiile de miscare ale fluidelor
vscoase incompresibile. Integrarea acestor ecuatii este dificila si posibila doar n unele cazuri
particulare, n care comportamentul fluidului din punct de vedere vscoelastic este unul de tip
newtonian (miscari laminare). Ecuatiile de miscare ale fluidelor reale se rezolva cel mai adesea
numeric cu ajutorul tehnicilor CFD (Computational Fluid Dynamics). n figura 7.5 sunt prezentate
rezultatele referitoare la o astfel de analiza, la curgerea aerului n jurul unei caroserii de automobil
(variatia coeficientului de presiune pe caroserie si trena de vrtejuri n spatele acesteia).










Fig. 7.5