Echilibrul este definit si ca procesul complex ce intereseaza receptia si organizarea inputului senzorial, ca si programul si executia miscarilor, elemente ce asigura

postura dreapta, adica mentinerea permanenta a centrului de greutate n cadrul bazei de sustinere". Sau, mai pe scurt: echilibrul este abilitatea de a mentine sau a mobiliza corpul fara a cadea". Controlul permanent al posturii este o caracteristica a unui sistem nervos sanatos permitand stabilitate si initierea miscarilor dorite. Orice perturbare n echilibru, n controlul postural altereaza serios eficacitatea actiunilor noastre (Sbenghe, 2002).

Realizarea echilibrului solicita ndeplinirea anumitor conditii si anume: activarea muschilor posturali sa se faca adecvat fiecarei situatii; selectia unor raspunsuri strategice posturale sa fie corecte si prompte; informatiile senzoriale de detectare a pozitiei si miscarilor sa fie intacte. n realitate, dupa cum se poate usor deduce, statica si dinamica exercitiilor fizice nu sunt despartite printr-o linie stricta. Pozitiile statice trec n miscare. n timpul miscarii omului, multe parti ale corpului pastreaza pozitii statice relative una fata de alta. Prin conventie, s-au extrapolat termenii de echilibru static" sau dinamic" ce caracterizeaza, de fapt, starea echilibrului n conditii statice (ex.: pozitia ortostatica) sau dinamice (n miscare). CONFIRMARI EXPERIMENTALE PRIVIND TRANSFERUL CAPACITATII DE CONTROL AL ECHILIBRULUI DINAMIC Ing.M.D. ANABELA HANI, Asist.cercet. LAVINIA VADUVA Institutul National de Cercetare pentru Sport, Bucuresti Cuvinte cheie: capacitate de control, transfer, echilibru dinamic, pozitia flamingo"
ARTICOL CONFERINTA 2003 http://www.sportscience.ro/html/reviste_2003_35-2.html

Ipoteza Prin antrenarea unui membru inferior pentru echilibru n pozitia flamingo" care consta n deplasarea voluntara a proiectiei centrului de masa pe pozitii programate se obtine un transfer al capacitatii de control al echilibrului dinamic pe celalalt membru inferior neantrenat. Subiecti Studiul a fost realizat pe doua sportive din lotul olimpic de judo care au participat la un stagiu de pregatire speciala n perioada februarie-martie 2003. Cele doua sportive nu au putut executa programul de antrenament complet, fiecare dintre ele avand la unul din membrele inferioare probleme n articulatia genunchiului. Sportiva I.D. a efectuat antrenamentul preponderent pe piciorul stang, dreptul fiind accidentat. Sportiva N.M. a efectuat antrenamentul numai pe piciorul drept, stangul fiind afectat. n primul caz, s-au putut nregistra mai multe evolutii pe membrul inferior invalid, iar n cel de-al doilea s-a efectuat numai testul final pe membrul inferior afectat datorita instabilitatii unipodale la nceputul perioadei de pregatire. Metoda si aparate Conform protocolului, s-au facut determinari initiale pentru fiecare picior separat, acolo unde si cand a fost posibil. A urmat o perioada de antrenament ce viza mbunatatirea controlului rezolvarii sarcinii la membrul inferior sanatos. Antrenamentul a constat n efectuarea de catre fiecare subiect, de regula, a cate 2 serii zilnic pe toata perioada de pregatire. Testarea finala a cuprins o serie de executii n conditii echivalente testarii initiale. Testarea aptitudinilor de control al echilibrului s-a realizat cu ajutorul unei platforme cu traductori tensometrici, realizata n cadrul INCS, cuplata cu calculatorul. Cu ajutorul programelor de achizitie si prelucrare se realizeaza vizualizarea n timp real pe ecranul monitorului a unui spot indicator, care se misca n functie de deplasarile proiectiei centrului de masa.

Un rol important n realizarea controlului echilibrului dinamic i revine si feedback-ului vizual, deoarece subiectul primeste n permanenta informatii asupra pozitiei proiectiei centrului sau de masa, pozitie raportata la centrul virtual al platformei.

Descrierea exercitiului

Subiectul este asezat pe platforma, n pozitia flamingo", asigurandu-se centrarea pozitiei centrului de masa cat mai aproape de centrul platformei, pentru eliminarea eventualelor asezari excentrice.

Proba debuteaza prin aparitia pe ecranul monitorului a unui marcaj sub forma de cruce n pozitie superioara centrului virtual al platformei. n momentul cand subiectul este pregatit, se demareaza executia si pe ecranul monitorului apare un spot luminos ce marcheaza proiectia centrului de masa al subiectului. Acesta are ca sarcina sa deplaseze si sa mentina timp de 3 secunde spotul luminos n centrul marcajului. n continuare, din 3 n 3 secunde, marcajul se muta succesiv n pozitie inferioara (corespunzator unor deplasari napoi, spre calcai) si superioara (corespunzator unor deplasari nainte, pe talpa, spre varful degetelor). O serie dureaza 36 de secunde, fiind vorba de 12 schimbari alternative de pozitie. Prescurtat, exercitiul va fi numit codificat CM 2.

Prezentarea si interpretarea rezultatelor

Evaluarea s-a facut prin transpunerea n note a valorii medii a razei vectoare raportata la centrul marcajului, pentru fiecare din cele 12 pozitii succesive. Pentru o serie integrala s-a acordat o nota finala reprezentand media celor 12 note intermediare. n interpretarea rezultatelor se va tine seama si de valoarea coeficientului de variabilitate (Cv%), care reprezinta gradul de variabilitate n rezolvarea sarcinii de grupare si stabilizare a proiectiei centrului de masa n jurul fiecaruia dintre repere n cele 12 pozitii. Cu cat nota obtinuta este mai mare si coeficientul de variabilitate este mai mic, cu atat executia a fost mai buna.

Rezultatele si evolutia lor sunt prezentate n tabelele si graficele de mai jos.

constatarea ca rezultatele obtinute privind evolutia executiilor pe piciorul drept se situeaza la un nivel superior celor obtinute pe piciorul antrenat (stang) se explica, probabil, prin faptul ca subiectul prezinta lateralitate dominanta dreapta;

scaderea coeficientilor de variabilitate de la aprox 25% (care reprezinta de la nceput un coeficient bun) la 17-20%, spre finalul pregatirii, s-a realizat prin obtinerea notelor apropiate ca valoare n cadrul seriei, datorita gruparii uniforme n jurul fiecarui reper a pozitiilor proiectiei centrului de masa.

n cazul sportivei N.M., se pot face urmatoarele observatii:

 evolutia notelor obtinute n urma antrenamentului pe piciorul drept (antrenat) prezinta un grad mare de variabilitate (cresteri si descresteri fata de valoarea initiala);

cresterea valorii maxime obtinute fata de cea initiala pe piciorul antrenat este de 15%;

este interesant de retinut faptul ca valoarea finala a notei obtinute pentru piciorul complet neantrenat (fara posibilitatea de testare initiala) este buna, ca si coeficientul de variabilitate (25%);

constatarea ca rezultatele obtinute privind evolutia executiilor pe piciorul drept se situeaza la un nivel superior celor obtinute pe piciorul antrenat (stang) se explica, probabil, prin faptul ca subiectul prezinta lateralitate dominanta dreapta;

scaderea coeficientul de variabilitate pentru executiile pe piciorul antrenat, spre finalul perioadei de pregatire, este importanta, de la 45-50% la aprox 25%.

Concluzii generale

Metoda de lucru aplicata n acest experiment poate servi la ameliorarea capacitatii de control proprioceptiv privind diferentierea si discriminarea parametrilor dinamici, spatiali si temporali ai miscarii.

 n demersul de mbunatatire a controlului neuromotor a diferitelor tipuri de miscari voluntare din sport prin conditii tehnologice si metodologice adecvate, un sportiv va putea mult mai usor ca prin transfer" sa utilizeze experienta astfel dobandita n perfectionarea controlului miscarilor solicitate de tehnica specifica, adecvata ramurii sportive.

Rezultatele testului final aplicat fiecarei sportive conduc la concluzia ca se poate obtine un transfer al capacitatii de control al echilibrului dinamic de la membrul inferior antrenat la cel neantrenat.

De asemenea, se confirma concluziile studiului efectuat n anul 2000 de Stupineanu I. si Popa E., care au demonstrat aparitia unei relatii de transfer a unor programe de actiune, perfectionate prin antrenament, la unul din membrele inferioare, care mbunatatesc prestatia si n cazul executarii sarcinii cu celalalt membru inferior neantrenat. Avantaje si directii de cercetare Apreciem ca aceasta proprietate a sistemului nervos, a transferului de programe senzorial-motrice se poate exploata, obtinand rezultate foarte bune n recuperarea neuromotorie. De exemplu, n situatia de imobilizare a unui membru inferior sau superior si de expunere a acestora la risc de atrofiere musculara, se pot antrena membrele sanatoase, n speranta obtinerii unei stari de antrenament a grupelor musculare simetrice n vederea mentinerii tonusului (antrenament virtual). Aceasta metoda se poate folosi si n cazul unor hemiplegii, n care este bine sa se antreneze ambele membre, n ideea ca antrenamentul pe membrul sanatos va contribui la recuperarea mai rapida a membrului bolnav.

 Propunem ca cercetarile ulterioare sa verifice urmatoarele ipoteze care decurg din posibilitatea de exploatare a capacitatii de transfer: obtinerea unor modificari de natura energetica (ex.: tonus muscular, hipertrofie musculara; cresteri de forta la grupele musculare neantrenate; cresterea vitezei de executie n rezolvarea unor sarcini motrice la sportivi cu probleme de recuperare fata de situatia de neantrenare); obtinerea unor modificari de natura informationala care sa conduca la optimizarea procesului de nvatare senzorial-motrica prin transferul de programe de actiune de la un tip de miscare la altul; proportia n care se face transferul de la membrul ndemanatic la celalalt si invers.

Abstract

This paper has as a goal the experimental confirmation regarding the transfer of the control capacity for the dynamic balance, from the inferior limb trained for balance in the "flamingo" position to the untrained limb. The experiment is the result of the special trainings on February March, 2003, in the case of two female athlets from the judo olympic lot, who, because of some affections in the knee joint of one of the inferior limbs, could not perform the complete training program. The results of the experiment confirm the conclusions of the vast study performed on 11 subjects in 2000, who demonstrated the existence of a transfer relation for some action programs, perfected by training, for one of the inferior limbs, which improve the performance in the case of exercising with the other untrained inferior limb as well.

Bibliografie

Donskoi, d. d., biomecanica exercitiilor fizice. Bucuresti, Ed. Tineretului (Cultura fizica si sport), 1959 Epuran, M., Psihologia educatiei fizice. Bucuresti, Ed. Sport-Turism, 1976 Epuran, M. Holdevici, I., Psihologie. Compendiu. Bucuresti, ANEFS, 1983 Franke, J., Transfer de capacits senso-motrice ou transfer de scheme senzoriomotrice. In: Revue de lEducation Physique, Paris, 13 (4), 1973 Larrousse, Dictionar de medicina. Bucuresti, Ed. Univers Enciclopedic, 1998 6. Sbenghe, T., Kinesiologie. Stiinta miscarii. Bucuresti, Ed. Medicala, 2002 7. Stupineanu, I.; Popa, E., Cercetari privind modelarea controlului proprioceptiv al miscarilor corporale n selectie si antrenament Sinteza (Lucrare nepublicata). Centrul de Cercetari pentru Probleme de Sport, Bucuresti, 2000