PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

ÎN DIABETUL ZAHARAT
 Definiţie

Diabetul zaharat este un sindrom

caracterizat printr-un grup heterogen de
tulburări care pot avea etiologie diferită,
dar care au în comun hiperglicemia
asociată cu modificări lipidice şi proteice.
Hiperglicemia este consecinţa unei
insuficienţe absolute sau relative a
secreţiei de insulină.
 Clasificarea diabetului zaharat:
DIABET ZAHARAT
• insulino-dependent
• insulino-independent: - cu obezitate
- fără obezitate
• asociat malnutriţiei
• asociat cu unele sindroame sau condiţii (boli pancreatice,
tulburări induse de medicamente).

TOLERANŢĂ ALTERATĂ LA GLUCOZĂ

• fără obezitate
• cu obezitate
• asociată cu unele condiţii sau sindroame.
DIABETUL ZAHARAT GESTAŢIONAL
 Simptomatologie

• Poliurie
• Polifagie
• Polidipsie
 Complicaţii acute
Coma hiperglicemică – intervenţii de nursing
• Se administrează insulină în doza recomandată
de medic (iv sau sc)
• Se recoltează sânge periodic pentru
determinare glicemiei, a rezervei alcaline şi
urină pentru glicozurie
• se supraveghează TA, pulsul, respiraţia,
revenirea conştienţei
• Se administrează soluţiile perfuzabile indicate
• Îngrijirea tegumentelor şi mucoaselor
 Complicaţii acute
Coma hipoglicemică – intervenţii de nursing
• Se administrează soluţiile perfuzabile indicate (glucoză
hipertonă)
• Educaţia pacientului pentru prevenirea acestor
complicaţii
• Învaţă pacientul insulinodependent cum să-şi dozeze
medicamentul, cum să-şi facă injecţia, cum să respecte
regulile de asepsi, cum să alterneze locul de injecţie,
cum să păstreze şi cum să mănânce la 15 – 30 minute
după administrare
• Îngrijirea tegumentelor şi mucoaselor.
PRINCIPIILE DIETEI ÎN DIABETUL
ZAHARAT
• Dieta este elementul terapeutic cal mai constant
al diabetului zaharat. În unele cazuri este singurul
element terapeutic.
• Dieta trebuie individualizată în funcţie de:
– vârstă
– sex
– activitate fizică
– preferinţe alimentare
– disponibilităţi financiare
– caracteristicile biologice ale diabeticului (prezenţa sau
nu a obezităţii, HTA, dislipidemiei, afectării renale sau a
altor tulburări ce necesită o ajustare terapeutică
precisă).
Recomandări nutriţionale:
• calorii: dietă: - normocalorică la normoponderali,
- hipocalorică la hiperponderali,
- hipercalorică la subponderali.
• glucide: - 50-55% din aportul caloric,
- se evită glucidele simple cu absorbţie rapidă şi produsele rafinate
(zahărul şi derivatele), sunt permise între 5-10% din
aportul energetic, 10-20 g/zi numai în DZ tip 1 bine echilibrat.
• fibrele alimentare (30-35 g) – legume, leguminoase, cereale, fructe.
• lipide: - 30% din calorii: - 10% grăsimi saturate,
- 10% grăsimi monosaturate,
- 10% grăsimi polisaturate.
- aport de colesterol sub 300 mg/zi.
• proteine: - 12-15 % din calorii (0,9 g/kg corp/zi),
- în caz de afectare renală sub 0,8 g/kg corp/zi.
• aportul de sodiu: sub 7g NaCl/zi, la hipertensivi sub 3g NaCl/zi.
• alcoolul nu este interzis, trebuie evitat în cazul HTA, obezităţii şi
hipertrigliceridemiei.
• edulcorantele: - necalorice (zaharină, aspartam, ciclamat) sunt permise
cu moderaţie,
- calorice (sorbitol, fructoză) trebuie incluse în calculul
energetic.
Calculul numărului de calorii se face ţinând cont de:
• vârstă
• sex
• gradul de activitate fizică.
• Activitatea sedentară necesită o cheltuială
energetică de 25-30 Kcal/kg corp/zi.
Distribuţia caloriilor pe cele trei principii energetice
trebuie să fie de:
• 50-60 % glucide
• 25-35 % lipide (1/3 animale, 2/3 vegetale)
• 12-15 % proteine (1/2 animale, 1/2 vegetale).
Tipuri de alimente în funcţie de conţinutul glucidic:
• alimente cu conţinut mare glucidic, interzise
diabeticului:
– zahăr, miere, smochine, dulceţuri, curmale uscate, prune
uscate, gem de prune, marmeladă, biscuiţi, prăjituri de
cofetărie, lapte condensat, îndulcit.
• alimente cu conţinut glucidic mediu, permise limitat
diabeticului:
– pâine albă şi graham, cartofi, orez, paste făinoase, fasole şi
mazăre boabe, fructe proaspete, sucuri de fructe.
• alimente permise pacientului diabeticului, fără
restricţie:
– morcovi, ţelină, sfeclă, ardei, varză, ceapă uscată, usturoi, roşii,
vinete, praz, bere, lapte şi derivate, carne, peşte şi derivatele
lor.
 TIPURI DE INSULINĂ, MOD DE
ADMINISTRARE
Preparatele insulinice pot fi:
• insuline convenţionale:
– sunt obţinute din pancreasul de porc (diferă de insulina umană
printr-un aminoacid), din pancreasul de bovine (diferă de
insulina umană prin 3 aminoacizi),
– posedă o purificare incompletă de aceea sunt antigenice
(produc anticorpi insulinici în organism).
• insuline monocomponent au aceeaşi sursă şi origine, se
obţin printr-un proces de purificare cromatografică,
evitându-se apariţia anticorpilor antiinsulinici şi a
reacţiilor locale.
• insuline umane au structura moleculei hormonului
secretat de celulele β pancreatice ale omului, dar care
sunt obţinute fie semisintetic din insulina de porc, fie
prin inginerie genetică.
Din punct de vedere al farmacodinamiei insulinele pot fi cu acţiune:
• rapidă (8 ore),
• medie sau intermitentă (12-14 ore),
• prelungită sau lentă (24 ore).
Insuline rapide:
• Insulină cristalină (bovină),
• Actrapid (porcină),
• Humulin HM (umană),
• Iletin I, II (bovină, porcină).
Insuline medii:
• Semilente MC (porcină),
• Humulin N (umană),
• Insulatard NPH (umană).
Insuline lente:
• Monotard MC (porcină),
• Lente MC (porcină),
• Humulin L (umană),
• Lente Iletin I, II (porcină),
• Ultralente MC (porcină).
Amestecuri:
• Humulin M 1-5 (umană),
• Mixtard 1-5.
Prezentarea insulinelor:

• la noi în ţară sunt folosite numai flacoanele de 40 Ui/ml,

• flacoane de 10 ml cu 40 UI/ml sau 100 UI/ml,
• pot exista cartuşe cu 100 Ui/ml sub formă de stilou sau pen,
• pompele de insulină cu regim preprogamat sau programabil nu s-au
dovedit friabile, fiind costisitoare, incomode şi susceptibile la defecţiuni,
• injectarea insulinei prin jet transcutanat folosind dispozitive de tip „pistol”
nu sunt recomandate având o eficienţă variabilă datorită grosimii diferite a
tegumentului de la individ la individ.
Tratamentul insulinic se face prin injecţii subcutanate (acul de 1-1,5 cm
lungime poate fi introdus perpendicular sau oblic la 45o). Regiunile în care
se pot face injecţiile sunt:
• peretele abdominal,
• periombilical,
• braţe (regiunea deltoidiană),
• coapse şi regiunile fesiere.
Cea mai rapidă cale de acţiune a insulinei este cea intravenoasă (timp de
înjumătăţire de 7-10 minute, epuizarea efectului în 2 ore), apoi cea
intramusculară (remanenţă 4 ore), subcutanată (intrare în acţiune în 30
minute, epuizarea efectului în 7-8 ore).
Singura insulină care poate fi administrată intravenos este insulina cristalină,
care se prezintă sub forma unei soluţii limpezi. Insulinele medii sau lente
care se află în suspensie (sunt opalescente) nu se administrează niciodată
intravenos.
 Reguli privind insulinoterapia:
• Insulina se păstrează la 5 grade, vara trebuie ţinută la frigider, dar nu în congelator, iar iarna
între ferestre.
• Fiecare flacon are înscris data expirării care trebuie respectată.
• Insulinele cu acţiune rapidă şi lentă pot fi amestecate în aceeaşi seringă, dar în acest caz se
trage mai întâi insulina rapidă apoi cea lentă.
• Locul injecţiei trebuie schimbat permanent cu 2-3 cm, menţinându-se aceeaşi zonă; curba de
absorbţie este diferită şi anume cea mai rapidă din peretele abdominal, cea mai lentă din
regiunea deltoidiană.
• Insulinele se administrează înaintea meselor; dacă la testare glicemia este sub 120 mg %
pacientul poate mânca imediat, iar dacă glicemia este mai mare masa trebuie întârziată cu 30-
60 minute. Când testarea nu este posibilă, insulina va fi administrată înaintea meselor astfel: cu
15-30 minute pentru cele rapide, cu 45 minute pentru cele intermediare şi cu 60 minute pentru
cele lente.
• Fiecare pacient, după vârsta de 10-12 ani trebuie să-şi facă singur injecţia cu insulină; pacientul
nu trebuie să părăsească spitalul până când medicul nu asistă la modul în care pacientul îşi
administrează insulina, fără nici un sprijin sau îndrumare.
• Seringa de unică folosinţă poate fi folosită de mai multe ori numai de aceeaşi persoană, seringa
nu trebuie ţinută sau spălată cu alcool, pentru că resturile de alcool inactivează insulina de la
administrarea anterioară, spălarea se face cu ser fiziologic steril, numai dopul de cauciuc al
flaconului şi suprafaţa pielii unde se face injecţia se şterg cu alcool, după ştergerea pielii se
aşteaptă un minut până când aceasta se usucă.
• Înainte de administrare flaconul de insulină se ţine între palme, iar insulinele intermediare se
agită pentru omogenizare, se introduce aer în flacon câte unităţi de insulină vor fi extrase.
• Injectarea trebuie făcută strict subcutanat, la 1-1,5 cm adâncime, injectarea intradermică
întârzie absorbţia, iar cea intramusculară sau intravenoasă precipită intrarea în acţiune a
insulinei.
• Injectarea insulinei trebuie să fie nedureroasă, durerea poate fi produsă de:
– folosirea unei insuline prea reci,
– ac uzat,
– resturi de alcool rămase în seringă sau pe piele,
– injectare intradermică.
 Efectele secundare ale
insulinoterapiei:
• alergia la insulină (rară pentru că se folosesc insulinele umane sau
monocomponent),
• lipodistrofia (remanierea ţesutului adipos cu înlocuirea cu ţesut
fibros, asociată cu procese de hipertrofie de tip nodular),
• abcesele la locul injecţiei când nu se respectă regulile de asepsie,
• „edemul insulinic” mai frecvent la membrele inferioare, prin
retenţia se sodiu şi apă mediat prin sistemul renină-angiotensină,
• „neuropatia dureroasă” se datorează scăderii rapide a glicemiei cu
repercusiuni pe ţesutul nervos,
• „înceţoşarea vederii” datorită unor tulburări de refracţie secundare
fluctuaţiilor glicemice,
• „rezistenţa la insulină” (rară),
• producţia excesivă de anticorpi,
• hipoglicemia este principalul efect secundar,
• hipoglicemii nocturne.
PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN
ARTRITĂ REUMATOIDĂ
 DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING
NURSING

Deficit de cunoştinţe - pacientul să înţeleagă - se va evalua cunoştinţele pacientului despre afecţiune şi

referitor la: simptomatologia bolii şi tratament,
- afecţiune, tratamentul - se vor da informaţii pacientului despre boală (este o afecţiune
- tratament, inflamatorie cronică, de cauză necunoscută, cu afectare
- investigaţii articulară şi extraarticulară, cu perioade de remisiune şi
paraclinice activitate) şi despre investigaţiile la care urmează să fie supus

Durere articulară - ameliorarea durerii, - se evaluează:

legată de: - pacientul să fie capabil semnele de inflamaţie articulară (eritem, tumefacţie, scăderea
- inflamaţie, de auto-îngrijire mobilităţii articulare, calor),
- modificările caracteristicile durerii,
degenerative impactul afecţiunii asupra stilului de viaţă,
secundare inflamaţiei - pacientul va fi informat asupra dozelor şi modului de
administrare a medicaţiei antiinflamatorii,
- la nevoie se pot utiliza analgezice non-narcotice,
- se evită poziţiile vicioase ale articulaţiilor afectate,
- se va instrui pacientul să:
nu folosească perne pentru sprijinul genunchilor,
folosească o pernă mică pentru sprijinul capului,
- se utilizează:
perne electrice sau pungi cu gheaţă la nivelul articulaţiilor
inflamate şi dureroase,
mijloace auxiliare (cârje, bastoane) dacă durerea este
accentuată,
metode alternative de control a durerii (relaxare, yoga,
meditaţie)
Reducerea - restabilirea - se solicită pacientului să descrie rigiditatea
mobilităţii mobilităţii articulară:
articulare articulare, localizare,
legată de: - pacientul să fie momentul apariţiei (dimineaţa, seara, în
- inflamaţie, capabil de auto- cursul zilei),
- modificările îngrijire durata,
degenerative relaţia cu activitatea (o reduce sau o
secundare accentuează),
inflamaţiei condiţii de ameliorare,
- se evaluează impactul bolii asupra stilului
de viaţă,
- pacientul va fi încurajat să facă mişcări,
duşuri calde,
- se acordă pacientului timp suficient pentru
efectuarea diferitelor activităţi,
- se evită eforturile fizice excesive,
- pacientul va fi instruit să ia medicamentele
dimineaţa şi nu pe stomacul gol,
- se vor evita perioadele lungi de inactivitate.
Scăderea toleranţei - menţinerea unui nivel - se solicită pacientului să descrie fatigabilitatea:
la efort legată de: optim al activităţii, momentul apariţiei (după masa, în cursul zilei),
- perioada de - refacerea necesarului relaţia cu efortul fizic,
activitate a bolii, energetic al factorii agravanţi / de ameliorare,
- anemia secundară organismului, - se asigură un program de somn,
bolii şi medicaţiei - corectarea anemiei - se determină dacă există o legătură între fatigabilitate şi
factorii psihologici (stres, depresie),
- se asigură perioade de repaus, se alternează perioadele de
activitate cu cele de repaus,
- se pot face duşuri calde sau băi înainte de culcare,
- se evită:
poziţiile vicioase în timpul somnului (capul şi genunchi
ridicaţi),
consumul de cafea sau eforturile fizice înainte de culcare,
- se schimbă frecvent poziţia în cursul nopţii,
- se vor administra antiinflamatorii şi analgezice cu timp de
acţiune prelungit înainte de culcare,
- se vor efectua exerciţii fizice după baie/duş,
- pacientul va fi încurajat să participe la programul de
recuperare şi fizioterapie,
- se vor utiliza tehnici de relaxare musculară
Alterarea capacităţii - pacientul să-şi - se solicită pacientului să descrie tipul de mişcări care
de deplasare legată efectueze îngrijirile determină durere; condiţiile de ameliorare şi impactul asupra
de: igienice, stilului de viaţă,
- durere, - refacerea capacităţii de - se observă:
- fatigabilitate, mobilizare modul de deplasare al pacientului, mobilitatea articulară,
- rigiditate articulară, capacitatea pacientului de a mânca, spăla, îmbrăca şi
- scăderea forţei dezbrăca,
musculare, - se va evalua:
- scăderea necesitatea administrării de analgezice înainte de activitatea
funcţionalităţii fizică,
articulaţiei, impactul deficienţelor de auto-îngrijire asupra stilului de
- factori psiho-sociali viaţă,
- se acordă un timp suficient pentru desfăşurarea unor
activităţi,
- pacientul va fi educat să poarte o încălţăminte adecvată care
asigură un bun sprijin, fără tocuri şi să evite papucii de casă,
- se evită eforturile fizice excesive în perioada de activitate,
- pacientul este informat să evite poziţiile vicioase în timpul
mersului, ortostatismul, clinostatismul sau poziţia şezândă
timp îndelungat,
- pacientul va fi inclus într-un program de recuperare
(fizioterapie),
- familia va fi implicată în procesul de îngrijire prin:
supravegherea pacientului,
participare la programul de recuperare,
sprijin în efectuarea diferitelor activităţi
- monitorizarea pulsului, TA, frecvenţei respiratorii şi
temperaturii
PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN LUPUS
ERITEMATOS SISTEMIC
 DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING
NURSING
Deficit de cunoştinţe - pacientul să înţeleagă - se evaluează cunoştinţele pacientului despre lupus şi
referitor la: în ce constă afecţiunea şi tratamentul său:
- diagnostic, care este tratamentul - se oferă informaţii despre:
- tratament boală (etiologia este necunoscută, afecţiune cronică, cu
perioade de remisiune şi exacerbare),
tratamentul medicamentos (doze, durată, efecte secundare),
- se informează pacientul despre necesitatea monitorizării
temperaturii,
- pacientul va fi informat despre posibilitatea apariţiei de
manifestări:
renale – pacientul va fi avertizat că orice modificare a
aspectului, cantităţii urinei; prezenţa edemelor, creşteri ale
valorilor TA sau creşterea rapidă în greutate trebuie imediat
raportată medicului;
cutanate – sindrom Raynaud (expunerea la frig determină
modificări de culoare la nivelul degetelor de la mâini/picioare
ce evoluează în trei faze: paloare - faza albă, cianoză - faza
albastră, eritem - faza roşie),
- pacientul va fi instruit să evite expunerea la frig; să poarte
mănuşi în timpul iernii şi îmbrăcăminte din fibre naturale
(mătase, lână, bumbac),
- pacientul va fi avertizat să evite consumul de alcool şi
fumatul; stresul,
cerebrale (cefalee, convulsii de tip grand mal, dizartrie,
modificări de comportament, dezorientare, scăderea atenţiei,
halucinaţii.
Alterarea integrităţii - menţinerea in- - se evaluează:
tegumentare legată tegrităţii tegumentare integritatea tegumentelor,
de: (absenţa leziunilor tegu- rash-ul cu localizare la nivelul feţei, gâtului sau
- inflamaţie, mentare) extremităţilor,
- vasoconstric-ţie fotosensibilitatea,
- se solicită pacientului să descrie durerea,
- pacientul va fi instruit să-şi menţină tegumentele curate,
uscate; să folosească apă călduţă, nu fierbinte; să evite
parfumurile,
- se menţine un status nutriţional şi lichidian corespunzător,
- se folosesc colaci de cauciuc sau perne pentru a reduce
presiunea la nivelul zonelor expuse escarelor,
- se instruieşte pacientul să evite contactul cu detergenţi şi să
poarte mănuşi de cauciuc în timpul spălatului rufelor,
- pacientul va fi instruit să:
evite expunerea la radiaţii ultraviolete sau soare,
să folosească creme protectoare împotriva radiaţiilor
ultraviolete,
vara să folosească umbrela şi ochelarii de soare,
- se administrează hidroxiclorochină care poate reduce rash-
ul; efectul apare după 8-12 săptămâni,
- în cazul ulceraţiilor orale pacientul va fi instruit:
să evite alimentele iritante care pot produce fisuri/ulceraţii
ale mucoasei (ex. citrice sau condimente),
să facă gargară cu soluţii antiseptice,
să păstreze ulceraţiile curate şi uscate,
- se administrează vitamina A şi E (sub formă de preparate
topice).
Alopecia legată de: - pacientul să identifice - se evaluează:
- inflamaţie, metodele de substituire localizarea, întinderea alopeciei,
- dozele crescute de ale alopeciei, prezenţa unor simptome asociate care pot duce la modificarea
cortizon, - prezenţa alopeciei să nu stilului de viaţă sau a imaginii corporale,
- exacerbarea devină o problemă pen- - pacientul va fi instruit:
afecţiunii, tru pacient să evite vopsirea părului şi folosirea soluţiei de permanent,
- utilizarea de să folosească foarte rar şamponul,
imunosupresoare că alopecia apare în perioadele de activitate ale bolii,
că alopecia poate fi cauzată şi de dozele crescute de
corticosteroizi şi/sau imunosupresoare,
- pacientul va fi informat că refacerea părului este modificată
(părul va fi mai subţire, mai friabil),
- pacientul va fi încurajat să folosească perucă, pălărie sau bască
pentru a ascunde acest defect.
Dureri articulare - ameliorarea durerii - se evaluează:
legate de prezenţa prezenţa semnelor inflamatorii la nivelul articulaţiei (rubor,
procesului inflamator calor, dolor şi tumor),
mobilitatea articulară (apare diminuarea amplitudinii miş-
cărilor),
caracteristicile durerii şi condiţiile de ameliorare,
impactul asupra vieţii sociale, profesionale şi a relaţiilor inter-
umane,
- pacientul va fi instruit să ia tratamentul antiinflamator cât mai
devreme dimineaţa, după micul dejun,
- la nevoie se poate recurge la analgezice non-narcotice,
- se evită poziţiile vicioase şi susţinerea membrelor inferioare pe
perne,
- la nevoie se pot utiliza bastoane, cârje, cadru metalic sau se
imobilizează membrul afectat cu atelă,
- se folosesc şi alte metode de control ale durerii: tehnici de
relaxare, radio, TV.
Rigiditate articulară - reducerea rigidităţii - se evaluează caracteristicile rigidităţii articulare:
legată de prezenţa articulare localizare: generalizată sau localizată la o singură articulaţie,
inflamaţiei - menţinerea mobilităţii durată,
articulare şi a capa- condiţiile de ameliorare,
cităţii de efectuare a relaţia cu activitatea fizică,
activităţilor zilnice impactul asupra vieţii sociale, profesionale şi a relaţiilor
interumane,
- pacientul va fi încurajat să:
facă băi calde,
efectueze mişcări active la nivelul tuturor articulaţiilor,
- pentru fiecare activitate se asigură un timp suficient,
- se administrează medicaţia antiinflamatorie,
- se evită perioadele de inactivitate
Intoleranţă la efort - creşterea toleranţei la - se solicită pacientului să descrie fatigabilitatea:
legată de: efort durată (toată ziua sau după masa),
- prezenţa anemiei relaţia cu activitatea fizică,
factorii declanşatori şi condiţiile de ameliorare,
- se evaluează ritmul somn-veghe, durata perioadei de somn,
- se determină dacă fatigabilitatea are legătură cu factorii
psihologici (depresie, stres),
- pentru conservarea energiei:
se alternează perioadele de activitate cu cele de repaus,
se asigură perioade de repaus cu durată mai mare,
se stabileşte un program de activităţi fizice,
- dacă fatigabilitatea este o cauză a insomniei pacientul va fi
încurajat:
să facă duşuri calde înainte de culcare,
să facă exerciţii fizice după baie sau duş,
să doarmă într-o poziţie care să nu determine apariţia
poziţiilor vicioase,
să-şi schimbe frecvent poziţia în timpul nopţii,
să folosească tehnici de relaxare musculară,
- pacientul va fi instruit să nu consume cafea sau alţi excitanţi
înainte de culcare,
- se administrează antiinflamatoare cu acţiune prelungită,
dacă este nevoie
- monitorizarea pulsului, TA, frecvenţei respiratorii şi
temperaturii.
PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN
OSTEOPOROZĂ
 DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING
NURSING

Deficit de cunoştinţe - pacientul să înţeleagă - se evaluează:

referitor la lipsa măsurile de prevenire; în ce cunoştinţele pacientei despre afecţiune şi tratament
informaţilor despre: constă afecţiunea şi trata- conţinutul dietei, în special a aportului de calciu,
- prevenirea afecţiunii, mentul ei. antecedentele fiziologice (ciclu menstrual) şi patologice (intervenţii
- diagnostic precoce, chirurgicale în sfera genitală – histerestomie cu anexectomie bilaterală),
- tratamentul consumul de alcool, fumatul şi activitatea fizică depusă,
medicamentos, consumul de medicamente care scad absorbţia calciului: corticosteroizi,
- factorii de risc antiacide, tetraciclină şi laxative,
- se recoltează sânge pentru determinarea nivelului seric al calciului,
- se informează pacienta despre cauzele şi factorii de risc ai osteoporozei:
cauze: deficitul de estrogeni (premenopauză, menopauză),
factorii de risc: fumat, consum de alcool, vârsta - peste 45 ani, afecţiuni
endocrine, dietă săracă în calciu, antecedente familiale de osteoporoză, păr
blond sau roşcat, sedentarism,
- se efectuează investigaţii paraclinice:
măsurarea densităţii osoase,
recoltarea de sânge pentru determinarea calcemiei, fosfatazei alcaline
serice sau determinări hormonale (calcitonină, PTH),
efectuare de radiografii osoase şi tomografii computerizate,
- se furnizează informaţii pacientei despre alimentele bogate în calciu şi
necesarul zilnic de calciu; alimentele cu conţinut crescut de calciu sunt:
iaurt, lapte, boabe de cereale, legume verzi, migdale şi alune,
- se suplimentează aportul de calciu dacă este necesar,
- se informează pacienta despre activităţile fizice pe care le poate desfăşura,
- se protejează pacienta de accidente,
- se oferă informaţii despre terapia medicamentoasă cu:
estrogeni (pilule, plasture),
calcitonină (parenteral sau spray) la pacientele care nu urmează tratament
cu estrogeni,
bifosfonaţii se asociază cu calcitonina (ex. Fosamax au alendronat),
fluor,
modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni, hormoni paratiroidieni,
metaboliţi ai vitaminei D; alte preparate de bifosfonaţi
Risc de alterare a - pacienta să-şi - se solicită pacientei să descrie factorii agravanţi şi
capacităţii de păstrează capacitatea favorizanţi care determină durere şi rigiditate
deplasare legată de de deplasare, articulară,
prezenţa: - asigurarea unui - se observă capacitatea de mobilizare a pacientei,
- deformărilor mediu de siguranţă - se asigură un mediu de siguranţă,
osoase, acasă şi la locul de - pacienta va fi implicată în programe de fizioterapie, se
- fracturii, muncă pentru a evita efectuează exerciţii fizice de tipul mers pe jos, pe
- durerii accidentele bicicletă, dans timp de 30 minute de 3 ori pe săptămână,
- se recomandă pacientelor să poarte încălţăminte
confortabilă,
- se asigură mijloace auxiliare (cârje, bastoane),
- pacienta va fi învăţată să-şi creeze un mediu de
siguranţă acasă: instalarea de bare metalice la toaletă, se
evită ridicarea de greutăţi, purtarea de încălţăminte cu
tocuri,
- dacă pacienta este internată se asigură un mediu de
siguranţă (luminozitate adecvată; montarea de bare
metalice în toaletă; folosirea de mijloace auxiliare (cârje,
bastoane); telefon; sonerie
Alterarea imaginii - pacienta să accepte - se evaluează percepţia pacientei:
corporale legată de spijinul şi să nu aibe sen- la modificările survenite (structurale şi funcţionale),
prezenţa: timente negative legate legată de modificările apărute, capacitatea de efectuare a
- deformărilor osoase, de altera-rea imaginii activităţilor zilnice şi impactul asupra vieţii personale,
- fracturilor corporale - se sprijină pacientul pentru a accepta noua situaţie; să nu
apară complexe de inferioritate,
- pacienta va fi informată că tulburările survenite pot fi
ameliorate, reduse sau controlate prin tratament,
- se asigură un timp suficient pentru îngrijirile personale,
- pacienta va fi implicată în programe de recuperare
fizioterapeutică,
- se facilitează întâlniri cu alţi pacienţi cu aceeaşi afecţiune.

Risc de durere legat de - ameliorarea durerii - se solicită pacientei să descrie durerea,

prezenţa: - se evaluează răspunsul pacientei la terapia administrată,
- deformărilor osoase, - se determină în ce măsură durerea este un factor care limitează
- fracturii capacitatea de mobilizare,
- se administrează analgezice prescrise de medic,
- se aplică agenţi fizici (căldură sau gheaţă),
- se încurajează pacientul să folosească mijloace auxiliare (cârje,
bastoane)
- monitorizarea pulsului, TA, frecvenţei respiratorii şi
temperaturii.