Adaptarea la stress a sistemului

endocrin i patologia asociat

expunerii la stress

Conf. Dr. Diana Pun

Institutul Naional de Endocrinologie C.I.Parhon
 STRESSUL - DEFINIIE
Supravieuirea organismelor vii este rezultatul
meninerii unui echilibru dinamic al organismului
aflat sub influena unor fore adverse extrinseci
sau intrinseci cunoscute ca stressori.

Stressul este definit ca o ameninare a

homeostaziei organismului, ca un rspuns
nespecific al acestuia la o varietate de stimuli
percepui ca un pericol pentru constana mediului
intern sau pentru adaptarea la mediul extern.
 Reacia comportamental care
nsoete stressul, simplificat de
Cannon la ipoteza de fug sau
lupt este foarte difereniat la
om iar intensitatea manifestrilor
ei nu este ntotdeauna paralel cu
intensitatea reaciilor endocrine
care caracterizeaz stessul.
Hormonii de stress
Hormonii de stress sunt reprezentai de:
-catecolamine
-axa CRH-ACTH-glucocorticoizi
-hormonul de cretere i prolactina
-vasopresina i opioidele endogene.
Reaciile comportamentale induse de descrcarea
acestora dup modelul fug sau lupt este
difereniat de la un organism la altul.
intele efectorilor endocrini mobilizai n condiii de
stress sunt: creierul, tiroida i axa reproductiv,
creterea, metabolismele, sistemul imun, tractul
gastrointestinal i cardiorespirator.
 1.CATECOLAMINELE
sintetizate in glanda
medulosuprarenala (MSR)

EPINEFRINA (adrenalina) - 80-85% din productia MSR

- este si neurotransmitator SNC

NOREPINEFRINA (noradrenalina) - este si neurotransmitator

periferic si in SNC

DOPAMINA - produsa si in SNC (ganglionii bazali), ganglioni

simpatici, glomusul carotidian

Depozitarea catecolaminelor se face in vezicule

din care sunt eliberate sub actiunea influxului nervos.
Efectele catecolaminelor in stress:

Efecte globale care sustin reactia organismului in

stress:
- cresterea perfuziei miocardice, cerebrale, a muschilor
striati
- stimularea cordului (cresterea fortei de contractie, a
frecventei cardiace, a conducerii etc)
- furnizarea de substrat energogenetic:
gluconeogeneza si glicogenoliza hepatica, lipoliza
adipocitara
- bronhodilatatie, incetinirea tranzitului intestinal,
scaderea diurezei
- cresterea secretiei de T4 (care este si el un hormon
de stress)
 2. CORTIZOLUL

Sintetizat in glanda corticosuprarenala zona fasciculata.

Reglarea secretiei se face prin 3 mecanisme:

1. Axa hipotalamo-hipofizara: CRH ACTH

2. Ritmul circadian indus de un pace-maker hipotalamic: valori

crescute dimineata si in prima parte a zilei si scazute dupa-
amiaza, seara si in prima parte a noptii (valori maxime cu 1 ora
inainte si 1 ora dupa trezire)

3. Stressul: stimuleaza axa hipotalamo-hipofizo-adrenala (in stress

cortizolul creste de 10 ori).
 Actiunile cortizolului:

- Efect hiperglicemiant (gluconeogeneza, cresterea

absorbtiei intestinale a glucozei)
- Efect lipolitic direct si prin facilitarea actiunii
catecolaminelor, GH-ului
- Creste catabolismul proteinelor musculare dar creste
sinteza proteica la nivel hepatic
- Stimuleaza eritropoeza
- Creste TA
- Controleaza secretia de catecolamine in MSR (activitatea
PNMT este reglata de cortizol)
- Efecte asupra SNC: doze moderate produc stare de bine,
euforie, cresc foamea
 3. GH
secretat de glanda hipofiza
Secretia de GH e stimulata de:
- catecolamine (agonisti , adrenergici si dopaminergici)
- stress (traumatic, chirurgical, psihic, inflamator)
- hipoglicemie acuta
Desi rolul sau principal este in crestere si dezvoltare (prin
intermediul IGF1 al carui sinteza hepatica o stimuleaza), secretia
GH persista toata viata si este:
anabolizant proteic (stimuleaza captarea aminoacizilor

in celula si sinteza de proteine, scade catabolismul proteic

prin mobilizarea grasimilor ca sursa de energie)
lipolitic (actiune pentru care necesita prezenta

catecolaminelor)
hiperglicemiant (gluconeogeneza, scaderea utilizarii

periferice a glucozei, cresterea insulinorezistentei)

 4. ADH (vasopresina)

Secretat de neuronii din nucleii supraoptic si paraventricular ai hipotalamusului,

ai caror axoni formeaza tractul hipotalamo-hipofizar prin care ADH este
transportat si depozitat in neurohipofiza.
Factorii principali care regleaza secretia de ADH sunt osmolaritatea, volumul si
presiunea plasmatica dar secretia este crescuta in stress si prin administrare
de agonisti -adrenergici.
Actioneaza pe receptori:
V1 - la nivelul fibrelor musculare netede din peretele vascular
- determina vasoconstrictie si cresterea TA
V2 - la nivelul tubului contort distal si colector
- creste permeabilitatea acquaporinelor determinand reabsorbtia apei
libere fara electroliti (efect antidiuretic)
V3 - localizati in hipofiza
- stimuleaza secretia de GH si ACTH (potenteaza efectul CRH asupra ACTH)
Rspunsul la stress

Un rspuns adecvat la stress este

crucial pentru starea de bine a
organismului, asigurarea unor performane
i a unor interaciuni sociale pozitive.
Un rspuns inadecvat la stress poate
afecta creterea, masa corporal i poate
genera o serie de boli endocrine,
metabolice, autoimune, alergice i psihice.
 Rspunsul la stress

Apariia acestor condiii i

gradul lor de severitate depind
de vulnerabilitatea genetic a
individului, de expunerea
repetat la factori agresori din
mediu, precum i de durata i
intensitatea factorilor stresori.
 Stressul acut
Modelul clasic al reaciei organismului la
stessul acut a fost dat de Hans Selye, care a
descris 3 stadii:
Al reaciei de alarm n care se activeaz
mecanismele necesare supravieuirii
Stadiul de rezisten al reaciilor adaptative
care pot fi urmate uneori de
Stadiul de epuizare n care capacitatea de
adaptare a organismului este depit.
 Adaptarea la stressul cronic (1):
Reactiile endocrine care caracterizeaza stressul tind sa
dispara daca stresorul actioneaza cronic, repetitiv si daca nu
reprezinta un pericol vital.

In primul rind, in 3-6 saptamni, dispare reactia cortizolica -

imediat ce stressorul si-a pierdut caracterul de noutate si
neprevazut, el nu mai activeaza secretia axei corticosuprarenale.
Reactia catecolaminergica persista mai mult timp: raspunsul
epinefrinic va dispare atunci cind imprejurarile se schimba de la
incertitudinea anxioasa la stapinirea situatiei.
Adaptarea secretiei vasopresinei si a hormonului de crestere la
stresul cronic au fost mai putin studiate, din cauza dificultatilor de
dozare a vasopresinei circulante si de surprindere a secretiei
episodice a hormonului de crestere, insa reactia lor pare sa se
adapteze similar reactiei cortizolice si catecolaminice.
 Adaptarea la stressul cronic (2):
Concluzie: stingerea raspunsului endocrin la
repetarea cronica a unui stresor prin adaptarea
organismelor la noua situatiei, cu pierderea calitatii
stresante a stimulului.

Aceasta regula este valabila numai cu doua exceptii:

stressul nu dispare in cazuri extreme, care pun in
pericol viata sau creeaza situatii prelungite pline de
noutate si neprevazut.
subiectul adaptat la un stress cronic , deci care nu
raspunde endocrin la repetarea agentului stresant, este
diferit de subiectul care nu a fost supus niciodata
stressului cronic: el are o reactivitate modificata la
actiunea altor agenti stresanti sau prezinta reactii de
disprotectie.
 Patogenia bolilor endocrine
generate de stress:
Expunerea cronica la stimuli stressanti,
creste riscul imbolnavirilor si duce la
cresterea mortalitatii prin accidente de
circulatie si sinucideri, ceea ce arata o
tulburare a functiilor psihosociale.
Problema are doua aspecte:
favorizarea imbolnavirilor de catre stressul cronic
si
generarea stressului de catre prezenta bolii.
Mecanismele neuroendocrine ale
stressului care pot genera boli:

Sunt de doua tipuri:

- persistenta sau exagerarea (in

amplitudine sau in durata) a

reactiilor endocrine de
angajare in stresul acut

- exagerarea reactiilor de evitare

ale stressului cronic, care
creeaza o stare de disprotectie
(falsa protectie).
 A, Amplificarea reactiilor
de angajare in stress:

Stressuri cronice severe, care

provoaca o amplificare progresiva a
raspunsului endocrin la reaparitia
agentului stressant, determina boli
caracteristice sistemului endocrin
afectat.
Riscul bolilor cardiovasculare si a
hipertensiunii arteriale, creste.
A, Amplificarea reactiilor
de angajare in stress:
In stresurile cronice, care mentin scaderea
secretiilor hormonale caracteristice formei
acute a stressului, apar sindroame endocrine
de tipul:
amenoreei psihogene,
disfunciei erectile a barbatului stresat
Euthyroid Sick Syndrome
Antecedentele de expunere la o situatie care
pune viata in pericol, creeaza un stress cronic
cu tulburarea functiilor psihosociale ce explica
mortalitatea crescuta prin sinucideri.
 1, Tulburari ale axei hipotalamo-
hipofizo-gonadice

In stressul cronic apare o crestere moderata si

persistenta a prolactinei.

Efectul: perturbarea pulsatilitatii GnRH si

consecutiv LH/FSH.

Vor aparea:
anovulatie infertilitate

amenoree secundara

scaderea libidoului

disfunctie erectila
 2. Sindromul bolii eutiroidiene
(Euthyroid Sick Syndrome)
Apare in stressul cauzat de boli acute sau cronice, restrictie
calorica, malnutritie, anorexie nervoasa.

Inhibarea conversiei T4 in T3, cu scaderea nivelului de T3

plasmatic si cresterea revers-T3.
T3 este hormonul tiroidian activ, T4 este convertit periferic in T3 sub
actiunea 5`-deiodazei. I
n mod normal doar o mica parte din T4 este convertit in revers-T3 (forma
inactiva) sub actiunea altei enzime: 5-deiodazei.

Consecinta este scaderea consumului de energie al

organismului cu scopul adaptarii la restrictia calorica.

Patogenie: citokine, TNF (secretate de celulele inflamatorii)

care inhiba 5`-deiodaza.
B, Disprotectia (1)

Reaciile de disprotecie reprezint

rspunsurile de evitare a stressului
cronic, caracterizate prin:
scaderea productiei hormonale a glandelor
endocrine initial stimulate, sub nivelul bazal
al organismului nestresat
modificarile ritmurilor endocrine circadiene
si a secretiei hormonale din timpul
somnului.
 B, Disprotectia (2)
Ele reprezinta, aparent, o modificare
adaptativ, in sensul dezangajarii
hormonilor solicitati initial, daca se repeta
actiunea stimulului cu care s-a
familiarizat.
Stressorul repetat cronic si-a pierdut
in aparenta capacitatea stresanta. De
fapt, insa, scazind productia hormonala a
axelor endocrine vitale, cum este axa
cortizolului, sau modificnd ritmurile
biologice endocrine endogene, se creeaza
conditii pentru tulburarea echilibrului cu
mediul, pana la aparitia de sindroame
patologice.
 Sindroame patologice generate de
reactiile de disprotectie

Nanismul psihosocial apare pe fondul unui

stress afectiv cronic - lipsa grijii materne
raspunsul GH la variati stressori este

diminuat,
este scazuta si reactia GH la hipoglicemia

insulinica
dispare virful secretiei GH din cursul

somnului cu unde lente

 Hipocorticismul secundar
apare la unii subieci dupa stressuri cronice

are caracterele unei insuficiente endocrine de tip

hipotalamic
hipofiza si corticosuprarenala au rezerve functionale

normale la testele de stimulare

cortizolemia si CLU urinar au valori bazale scazute

valorile CLU ramin scazute in conditiile vietii obisnuite,

daca subiectul desfasoara programul obisnuit de munca.

Deci, corticosuprarenala nu reactioneaza la evenimentele
obisnuite de viata, mimind o adaptare de tipul
disprotectiei;
hipocorticismul cronic se traduce prin astenia,

fatigabilitatea si scaderea capacitatii de munca

caracteristice.
DECI - reactia de disprotectie este o
pseudoadaptare, care poate genera un sindrom
clinic patologic.
 CONCLUZIE:

Stressul cronic este caracterizat prin reactii

neuroendocrine, care pot avea rol adaptiv sau pot
genera boli endocrine sau boli sistemice. Acestea,
la rindul lor, pot deveni sursa unor noi stressuri.
Sindroamele endocrine de stress sint generate de
amplificarea reactiei endocrine de stres
(insuficientele sexuale, euthyroid sick syndrome,
hipertensiunea arteriala).
Altele se datoreaza mecanismelor de evitare a
reactiei la stress, disprotectie, cum este nanismul
psihosocial si hipocorticismul central.