Lorelei

de Heinrich Heine
 Lorelei
de Heinrich Heine

Eu nu neleg ce-i cu mine,

m trage tristeea-n abis.
O veche poveste se ine
de sufletul meu i n vis.
E sear. i Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima raz sub soare
adast pe stnc un pic.
i cnt acolo o fat,
pe vrful lucind de scntei,
n aur e dnsa-mbrcat,
de aur e pieptenul ei.
i mngie prul ce-n unde
ca apa se vlur lin,
iar cntecul ei ptrunde,
cci plin e de-un farmec strin.
Vslaul se pierde prin cea,
De-un dor fr nume cuprins,
i stnca n-o vede n fa
el vrfu-l privete aprins.
Iar rul furia s-i vin
pe loc l trimite n rai.
Ah, tu eti,
doar tu eti de vin
cu cntecul tu,
Lorelei
Lorelei. M.G. Balanescu