Conf. Dr.

Radu NECHITA
RaduNechita@gmail.com
1. Argumente pentru o politică industrială (+nuanțare)
2. O politică industrială națională sau europeană?
3. Instrumente ale politicii industriale (după
Maastricht)
4. Politici sectoriale mai puține și tot mai dificile
5. Politici UE (Jap, USA) în domeniul tehnologiei
1. Argumente de tip protecționist (intern și extern)
2. Argumente economice
3. Argumente instituționale
 Protecționism extern: protejarea sectoarelor
emergente/strategice/tradiționale/etc. de
concurența străinilor
 Protecționism intern: protejarea sectoarelor ...
inclusiv de concurența internă (motive sociale, etc.)
 De fapt, adesea se suprapun și toate acestea
înseamnă protejarea producătorilor în dauna
consumatorilor și a sectoarelor nerentabile în dauna
celor rentabile
 Întotdeauna, ele sunt pe logica parodiată de Bastiat
în “La pétition des marchands de chandelles”
 „Eșecuri ale pieței” (vezi curs micro)
1. Dimensiunea firmei
2. Externalitățile
3. Imperfecțiunile pieței de capital
4. Asimetriile informaționale și calitatea
5. Reducerea costurilor de ajustare
 Schumpeter, Galbraith, Servan-Schreiber: progresul
tehnic (doar) în firme mari, firmele US, apoi Jap, sunt
mai mari decât cele europene, deci este nevoie de
„champions nationaux/européens” (anii 1950-1970)
 Se invocă uneori argumenul „monopolului natural”
sau pur și simplu argumentul costurilor fixe prea
mari pentru a justifica o subvenție inițială
 Pb teoretică fără soluție practică: Ce produs? Ce
piață? Ce subvenție? Cât timp? Cum oprim? Cum
evităm subvenționarea erorilor/eșecurilor?
 Keiretsu: integrarea verticală strictă (imposibilă în
UE, legea concurenței) permite economii de scară și
proces rapid de învățare (Soluția UE: Politici anti-
dumping. Atenție, concept problematic!)
 Boeing-Airbus: Subvenții mascate la un nivel
necunoscut și de necunoscut (Atenție: Fokker
penalizat indirect)
 Practic, cel mai probabil, câștigătorii sunt toate
celelalte țări și călătorii cu avionul din întreaga lume
 Cursa subvențiilor, rent seeking.
 Vezi definiție + exemple curs micro
 Ex: C&D generează externalități pozitive, deci
nivelul cheltuielilor private de C&D va fi mai mic
decât optimul social, deci este nevoie de subvenții
 Pb practică: cine și cum alege domeniul și nivelul
optim?
 Ex: Formarea profesională (ucenicie în Germania)
 Pb practică: greu de extins și transpus în altă parte
 Pb practică bis: cum prevenim rent seeking și
„disiparea” subvențiilor în acest proces?
 Finanțarea se poate face prin fonduri proprii (emisiune
de acțiuni) sau prin împrumuturi (credite sau emisiune
de obligațiuni)
 A invoca „1.2.3.” pentru politica industrială (=subvenții)
înseamnă să consideri că membrii guvernului (sau ai
Comisiei Europene) sunt investitori mai competenți ȘI
mai motivați decât acționarii, investitorii (actuali sau
potențiali) și/sau decât angajații băncilor
 Atenție la reglementările bursiere și bancare!!!
 Transparență, takeover, corporate governance...
 Bănci specializate sau universale?
 Ideea: încurajarea furnizării de produse de calitate
 OK, dar cum?
 Standarde minime?
 Impuse de UE?
 Voluntare?
 Doar etichetare? (Dar medicamentele?)
 Atenție: și calitatea „excesivă” poate fi dăunătoare
Exemple: electricienii și accidentele, catalizatorul,
dispozitive de securitate pe mașini, medicamente ...
 Invocate în cazul industriilor în criză (temporară?)
sau declin iremediabil (dar, adesea, nerecunoscut ca
atare)
 Combinate cu argumente de ordin social, moral etc.
 Atenție: „Reducerea costurilor de ajustare” se poate
transforma de fapt în „blocarea ajustării”
 Piața nu funcționează, mentalitățile nu sunt potrivite
= eșec instituțional, care trebuie corectat cu P.I.
 Atenție: Pot fi invocate și împotriva P.I. Exemplu:
Stigler și „capturarea” autorităților de reglementare
de către industria sau marile firme reglementate
 Argumentele economice anterioare, chiar dacă ar fi
toate adevărate, tot nu sunt suficiente pentru a
justifica o P.I.: Ar mai trebui demonstrat că o PI
(realizată într-un sistem politic imperfect) nu ar duce
la rezultate mai grave decât o piață imperfectă...
 Suprapuneri cu politicile comercială, concurenței, etc.
 Termenul PI nu apare nici în TdeC, nici în Actul
Unic, iar în T de la Maastricht doar un articol
(130v/157n) face referire la „condițiile necesare
competitivității industriei comunitare”, iar alte articole
interzic explicit măsuri esențiale ale PI (diverse
măsuri dirijiste, distorsionarea pieței, selecția
„campionilor” etc)
 Subsidiaritate?
 UE
Specifice Politica comercială
Subvenții
Orizontale Politici în domeniul concurenței
• Comportamentul firmei
• Ajutoare de stat
Politici ale pieței factorilor
Subvenții
Standarde de calitate
Național
Achiziții publice
Proprietate de stat
Subvenții
Ajutor condiționat pentru dezvoltare
Politici ale pieței factorilor
Subvenții
Standarde de calitate
Cf. Pelkmans (2003, p. 279)
 Orientarea către piaţă
 Politicã neutrã - crearea unui mediu de afaceri stimulativ, fãrã sã fie
favorizatã o anumitã activitate, unitate economicã sau industrie
(ajutoarele de stat?;

Obiective specifice:
1. Crearea şi consolidarea unui mediu de afaceri favorizant;
2. Adoptarea unei abordãri pozitive în vederea ajustãrii, prin evitarea
apelãrii la politicile industriale defensive sau protecţioniste
3. Deschiderea pieţelor în faţa concurenţei, atât în interiorul, cât şi din
exteriorul comunitãþii.
 Coordonarea politicilor industriale pentru atingerea
obiectivelor de competitivitate globală;
 Îmbunătăţirea cadrului de reglementare – de-
reglementare?
 Creşterea calităţii – evitarea excesului de
standardizare;
 Protecţia mediului – orientare spre prevenţie;
 Susţinerea IMM-urilor.
 - În 1979, ponderea industriei în PIB - 39,2%;
- În 2001, ponderea industriei în PIB - 27,8%.

- In 2009, ponderea industriei în PIB - 25,2%!

 S-a renunțat (după 1990) la promovarea politicilor
sectoriale selective
 Rămân însă multe: construcții aeronave (mai exact,
Airbus...) și alte sectoare în dificultate din anii 1990
(textile, încălțăminte, construcții navale, oțel, ...)
 Îmbracă forme mai puțin directe: informația,
standarde, recalificare, cooperări transfrontaliere
 Ajutoare de stat: mai complicate
 Carteluri de criză: condiții foarte stricte
 Politca comercială: rol tot mai restrâns (OMC)
 Eșec în domeniul televiziunii (NTSC, SECAM,
PAL, ..., HDTV
 Amânări în domeniul telefoniei mobile
(întârziere USA, Reușită UE)
 Pelkmans (2001/2003), IE, cap. 14
 EU Parliament (2015), EU Industrial Policy:
Assessment of Recent Developments and
Recommendations for Future Policies,
http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes
/STUD/2015/536320/IPOL_STU(2015)536320_EN
.pdf
 Commission of the European Communities (1990),
Communication of the European Commission to
the Council and European Parliament: "Industrial
Policy in an Open and Competitive Environment:
Guidelines for a Community Approach, COM(90)
556 final, Brussels, 16 November 1990.
 Owen, Geoffrey (2012), Industrial Policy in
Europe since the Second World War: What Has
Been Learnt?, ECIPE Occasional Paper, No.
1/2012,
http://www.ecipe.org/app/uploads/2014/12
/OCC12012-revised.pdf
 15% of the value added
 14% of employment
 32 million direct jobs
 +20 million jobs in related sectors
 +15% productivity (value added) than in service
 65% R&D
 49% innovation investment
 57% of exports
“any type of intervention or government policy
that attempts to improve the business
environment or to alter the structure of economic
activity towards sectors, technologies or tasks
that are expected to offer better prospects for
economic growth or societal welfare than would
occur in the absence of such intervention”
(OECD)
 “Industrial policy can be defined as all the
measures taken by governments to bring about
industrial outcomes different from those that
would result if markets were allowed free rein.”

 Owen, Geoffrey (2012), Industrial Policy in

Europe since the Second World War: What Has
Been Learnt?, ECIPE Occasional Paper, No.
1/2012,
http://www.ecipe.org/app/uploads/2014/12/O
CC12012-revised.pdf
1. ECSC 1951: First attempts. Shortages  Oversupply
2. EEC 1957: “French Industrial Policy”
3. 1990: (+ Maastricht 173.1) CEC 1990, principles:
 Openness of markets
 Horizontal approach
 Subsidiarity
4. ≈ 2000-2001 Renewed interest in industrial policy
5. 2010 Explicit links to macroeconomic goals
 “Old” approach:
 Top-down initiatives
 Clearly defined (sectoral) priorities
 “New industrial policy”
 Process of trial and error
 Institutionalised dialogue between public authorities
and private agents
 Pragmatic public–private partnerships
 Ability of policymakers to learn from mistakes
 Need of monitoring and evaluating
 fostering competitiveness;
 encouraging innovation by supporting actions related
to innovation and research;
 promoting businesses that produce in a sustainable
and socially responsible way;
 working to ensure that enterprise and industry has
access to resources, including finance, skilled labour,
energy, and raw materials;
 a well-functioning internal market;
 promoting a business friendly environment;
 supporting the internationalisation of EU enterprise
and industrial goods and services;
 providing support for the protection of intellectual
property rights
 Cohesion Policy,
 Horizon 2020,
 Connecting Europe Facility
 COSME
 Total ≈€200 billion.
 Two recurring priorities
 SMEs
 Innovation
 EU exercises regulatory power in many fields:
 Competition
 Internal market
 Business environment
 Intellectual property rights
 Trade and energy

 “2020” strategy for an “industrial renaissance”

 Objective: EU industry 20% of EU GDP by 2020
 Investment plan +€300 billion in 2015-2018
 Industry relative decline, high share of exports and R&D
 Industry declined worldwide and in some EU countries
 ≠ in competitiveness and industry size: inter & intra
 “An industrial policy could in principle deal with negative
trends in industrial employment and output”
 International practices: many objectives & instruments
 A new paradigm of industrial policy:
 Public-private partnership
 Blurs old dichotomies such as the opposition between:
 horizontal and vertical
 sectoral industrial policies,
 top-down and bottom-up policy designs,
 and manufacturing vs. broader targets.
EU 2015, p. 12
 Cf. EU 2015
 Economic signals and incentives
 Scientific and technological innovation
 Learning and improving technological capabilities
 Selective industry support
 Selection mechanisms
 Distribution of information
 Improving productivity of firms & entrepreneurs
 Intellectual property rights
 Price regulation
 Exchange rate policy (e.g. under-evaluation)
 Monetary (interest rate) policy
 Countercyclical fiscal policy
 Tax breaks
 Scientific policies
 High-tech lead projects
 Funding university research
 Establishment of research centres
 R&D subsidies and/or tax credits
 Education and training policies
 Foresight exercises (to identify national
research priorities)
 Labour training subsidies and/or tax breaks
 Skill formation and upgrading schemes
 International educational and research
collaboration
 Incentives for foreign direct investment
 Impose import tariffs and/or quotas
 Provide export subsidies/credit/support
 Establish special economic zones
 Use of state-owned enterprises/privatisation
 Create public utilities providing inputs (e.g.,
electricity)
 Directed finance/subsidies
 Provide public guarantee
 Direct state procurement policy
 Entry and exit regulations for firms
 “live and let die” principle (political will to end
support to failing
 firms)
 Anti-trust and competition policy
 Support national trading companies
 Preferential access to finance
 Long-term development finance
 Collective action mechanisms
 Promotion of standards
 Use of consultative forums
 Use of business chambers
 Encouraging firms’ cooperation/links
 Marketing of export industries
 Dissemination of successful experience
 Providing or subsidising management training
 Firm (SME) monitoring and assistance
 Infrastructure, funding and management for
incubators and cluster formation
 Promotion of public-private partnerships
 Location marketing and enhancement
 Upgrading of economic infrastructure
 Creation of venture capital funds
Source: EU 2015