Sansu Ramona

 Epilepsia este o tulburare neurologică comună

care se datorează unor factori care interferează
cu impulsurile electrice la nivelul creierului.
Sistemul nervos produce descarcari electrice
bruște, excesive și dezorganizate, care duc la
apariția convulsiilor. Convulsiile interferează
temporar cu controlul musculaturii, controlul
defecației (eliminarea de fecale), vorbirea,
vederea și constiența bolnavului.
 Un medicament antiepileptic ideal ar trebui să
întrunească următoarele calităţi: să fie activ
împotriva tuturor tipurilor de crize, să realizeze
controlul crizelor, să nu determine efectele
idiosincrasice (inclusiv de tip alergic), să nu
determine efecte teratogene, să fie administrabil
oral, să fie eliminat (inactivat metabolic şi excretat),
să fie larg accesibil prin preţ. În realitate, un
asemenea medicament ideal nu există, diferitele
medicamente folosite îndeplinind numai în parte
aceste condiţii. Unele sunt foarte active împotriva
anumitor tipuri de crize, dar reduc puţin, nu reduc
sau chiar cresc frecvenţa altor tipuri de crize.
 Medicamentele antiepileptice sunt eficiente
doar atunci când nivelul seric adecvat al
medicamentelor este menţinut constant.
Medicul are în vedere acest fapt, recomandând
o schemă specifică fiecarui medicament în
parte (un anumit dozaj, o anumită schema de
adminsitrare etc). Neadministrarea unei doze
compromite întreg tratamentul.
A. În funcţie de structura chimică:

 Barbiturice sunt o clasă de medicamente derivate din acidul

barbituric (maloniluree), sunt sedative hipnotice care
deprimă activităţile SNC ului. ( ex: Phenydan, Fenobarbital,
Gardenal, Mysoline, Primidon )
 Hidantoine
 Carboxamide ( Carbamazepina, Timonil, Neurotop, Tegral )
 Oxazolidindione Succinimide ( ex: Petinidan, Suxinutin,
Petinimid, Fenitoin )
 Aciluree
 Dibenzazepine
 Benzodiazepine ( ex: Antelepsin, Conazepam, Clonotril,
Rivotril )
B. în funcţie de eficienţă

 a. medicamente de linia I (de ordinul I) –

preparate care administrate singure asigură
prevenireaa pariţiei unuia sau mai multor tipuri
de crize epileptice şi cu efecte secundare reduse.
 b. medicamente de linia a II-a (ordinul II) –
preparate care administrate numai împreună cu
cele de linia I asigură prevenirea apariţiei unuia
sau mai multor tipuri de criză
 Medicamentele antiepileptice acţionează
simptomatic prin modularea canalelor de sodiu
voltaj-dependente, prin modularea canalelor de
calciu, prin creşterea inhibiţiei mediate de GABA (
acidul gamma-aminobutiric- considerat a fi unul
dintre cei mai importanți mediatori inhibitori
centrali) şi prin inhibiţia efectului acţiunii amino-
acizilor excitatori asupra receptorilor NMDA
(canal ionic ligant dependent implicat in efectele
toxice ale glutamatului excesiv ) şi AMPA ( acid α-
amino- 3 hidroxi- 5 metil- 4- izoxazol- propionic )
În funcție de eficiență medicația antiepileptică poate fi
clasificată în:
a. medicament de linie I
- lamotrigina – LTG (Lamictal);
– clobazam – CB (Frisium, Urbanil);
– sultiam – ST (Ospolot);
– pregabalin – PGB (Lyrica)
– gabapentin – GBP (Neurontin);
– topiramat – TPM (Topamax);
– tiagabin – TGB (Gabitril);
– vigabatrin – VGT (Sabril);
– levetiracetam – LTM; Lmictal, Plexo
– zonisamid – ZND Yonegram
b. medicamente de linia a II-a (ordinul II)
– acidul valproic, valproatul de sodiu – VPA (Convulex,
Orfiril, Depakine, Ergenyl, Petilin);
– carbamazepina – CBZ (Timonil, Neurotop, Tegretol,
Finlepsin, Taver );
– difenilhidantoin – PHT (Fenitoin, Phenhydan, Dilantin,
Epanutin);
– fenobarbital – PB (Fenobarbital, Gardenal, Luminal);
– etosuximida – ETM (Suxilep, Zarontin, Petinimid etc);
– primidona – PRM (Mysolin);
– clonazepamul – CZ (Rivotril, Antelepsin);
 Produsele fitoterapice se adimistrează în
tratamentul epilepsiei ca adjuvante
 Sovârful (Origanum vulgare) sau busuiocul de
pădure. Unul din efectele binecunoscute ale
plantei este efectul sedativ, produs de uleiurile
volatile, iar prezenţa substantelor amare şi
tanoizilor favorizează o acţiune tonic amară, de
stimulare tonică generală. Pentru sprijinirea
sistemului nervos, dieta persoanelor afectate
trebuie să conţina multe vitamine şi
microelemente.
 Frasinel Dictamnus albus. Datorita
conținutului de ulei esential, saponina,
cictamina, colina si alte substante, frasinelul
este considerat cu proprietăți tonice,
antispasmodice, antiepileptice, sudorifice,
tranchilizante și sedative. În epilepsie se
utilizează sub formă de infuzie astfel se
prepară dintr-un gram de plantă la 100 ml apă.
 Drăgaica (Galium verum), numita si sanziana,
"floarea Sfintului Ion În cazul unei serii de boli
grave ale sistemului nervos, precum dementa
Alzheimer, Parkinsonul sau epilepsia, s-a
observat ca tratamentul pe baza de sanziene
ajuta la atenuarea simptomelor. In astfel de
cazuri, se va folosi maceratul la rece de
sanziene care se prepara foarte simplu.
O lingura de planta uscata se macereaza opt-
zece ore intr-o cana cu apa rece.
Se administreaza cate trei cani pe zi, iar
rezultatele apar dupa trei luni.
 Arnica (Arnica Montana) Arnica este cunoscuta,
mai ales in homeopatie, ca planta "antisoc".
Aceasta intrucat ea absoarbe socurile aparute in
urma unor traumatisme fizice sau emotionale, mai
ales daca este administrata la scurt timp dupa
producerea socului. Este bogată in ulei esential,
flavonoide, carotenoizi, acizi organici, taninuri,
fitosteroli si acizi organici. Contine de asemenea
saruri minerale si vitaminele B1, B2, C si E. În
depresii, epilepsii şi insomnii se combină cu
tinctura de angelică în proporţii egale. Se ia o
linguriţă din acest amestec în jumătate de pahar de
apă, de trei ori pe zi în cure de lungă durată.
 Cimbrul (Satureja hortensis) antiseptic
antiinfectios, antibacterian, calmant.
Stimuleaza ecuarea atat a toxinelor cat si a
secrețiilor interne fiind util chiar in amenoree.
Ajuta la expulzarea fatului in timpul nasterii.
Tonic de exceptie invioreaza intreg organismul
și-l revigorează. Distruge stafilococul si
streptococii. Ajuta chiar si celor care au cancer
in diferite localizari. Carminativ, antiseptic,
expectorant si astringent.
 Apiterapia este o metodă de tratare şi prevenire
a îmbolnăvirilor prin utilizarea produselor
apicole. Prin utilizarea sa, beneficiem indirect şi
de efectele plantelor polenifere şi nectarifere,
efectul unui produs apicol fiind diferit în
funcţie de sursa de la care provine.
 Se amesteca ulei de masline cu ceara si fagure
de albine topite. Se unge cu acest preparat o
bucata de panza si se aplica sub forma de
compresa pe coloana vertebrala.
