Cadrul

institutional si
legal
2010
 Obiective
 
· Înţelegerea bazelor legislaţiei naţionale şi
internaţionale;
· Familiarizarea delegaţilor sindicali la nivel
de întreprindere cu reglementările legate
de sindicat;
· Să arate delegaţilor sindicali cum să lucreze
cu membrii de sindicat.
 Institutiile

• Internaţionale – OIM, CES

• Naţionale – confederaţii, federaţii,

filiale, sindicate
 Pluralism
• Confederaţia

• Federaţia

• Sindicatul

• Filiala
 O.I.M.

• cea mai veche şi mai vastă instituţie

specializată din sistemul O.N.U.

• a luat fiinţă în 11 aprilie 1919 prin

Tratatul de la Versailles.
 ONU

• Drepturile fundamentale ale omului

sunt acele drepturi care aparţin
fiecărui individ – bărbat sau femeie,
fată sau băiat, copil sau vârstnic – pur
şi simplu pentru că acesta este o
fiinţă umană.
 Trăsături caracteristice ale
drepturilor omului:

• universale

• inalienabile

• indivizibile

• interdependente
 Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului
• “Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente
tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor
lor egale şi inalienabile constituie fundamentul
libertăţii şi păcii în lume, considerând că ignorarea
şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de
barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că
făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor
bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi
vor fi eliberate de teamă şi mizerie, a fost
proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a omului,
considerând că este esenţial ca drepturile omului
să fie protejate de un sistem de drept pentru ca
omul să nu fie constrâns, ca mijloc suprem, la
revoltă împotriva tiraniei şi a asupririi” (Preambul, par.
1,2,3.).
 Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului
• “Adunarea Generală proclamă prezenta Declaraţie
Universală a Drepturilor Omului ca ideal comun
către care trebuie să tindă toate popoarele şi
toate naţiunile pentru ca toate persoanele şi toate
organele societăţii, având în vedere permanent
această declaraţie, să se străduiască, prin
învăţătură şi educaţie, să dezvolte respectul
pentru aceste drepturi si libertăţi şi să asigure,
prin măsuri progresive de ordin naţional şi
internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor
universală şi efectivă atât în cadrul statelor
membre înseşi cât şi în teritoriile aflate sub
jurisdicţia lor”
 Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului

• Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

cuprinde drepturile si libertăţile fundamentale pe
care le poate pretinde orice cetăţean din lume
• Egalitatea oamenilor şi nediscriminarea în aplicarea
drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale sunt
enunţate în Declaraţie ca fiind principii de bază
• Declaraţia Universală precizează că omul are şi
îndatoriri şi responsabilităţi faţă de comunitatea
în care trăieşte
 Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului

• Declaraţia Universală a drepturilor omului are un

caracter de recomandare pentru statele membre
ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, cum de altfel,
prevede Carta ONU (art. 13 pct. 1)

• S-a impus necesitatea ca prevederile Declaraţiei

Universale să fie incluse în tratate internaţionale,
în convenţii care să le transforme în obligaţii
juridice, pentru statele participante la aceste
acte
DREPTURILE FUNDAMENTALE
ALE OMULUI

- toate fiinţele se nasc libere şi egale în drepturi;

- nimeni nu va fi ţinut în sclavie sau robie;
- toţi oamenii sunt egali în faţa legii;
- orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la
securitatea sa;
- nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante;
- accesul la justiţie este liber;
- prezumţia de nevinovăţie;
- legea dispune pentru viitor;
 DREPTURILE FUNDAMENTALE
ALE OMULUI
q   orice persoană are dreptul să circule liber şi să-şi
aleagă reşedinţa;
q orice individ are dreptul la o cetăţenie;
q   bărbatul şi femeia au dreptul să se căsătorească şi să
întemeieze o familie;
q   orice persoană are dreptul la proprietate;
q   libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei;
q   libertatea de opinie şi de exprimare;
q   libertatea de întrunire şi de asociere paşnică;
q   dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la ocrotire
împotriva şomajului;
q   dreptul la odihnă şi la timp liber, precum şi la concedii
periodice plătite;
q   dreptul la educaţie.
 O.I.M.

Ø   este singura instituţie internaţională care

funcţionează pe principiul tripartitismului,
politica şi programele sale fiind formulate
de reprezentanţii patronatelor, ale
sindicatelor şi ai guvernelor.
 
 Ø   în 1919 au devenit membre 42 de state,
iar în 2000 numărul de state membre a
ajuns la 162.
 Scopurile şi principiile
fundamentale ale OIM
(dezvoltate în 1944)
•  munca nu este o marfă;
•  libertatea de expresie şi de asociere este o
condiţie indispensabilă a unui progres susţinut;
• sărăcia, oriunde ea există, constituie un pericol
pentru prosperitatea tuturor;
•  toate fiinţele umane fără deosebire de rasă,
credinţă sau sex au dreptul de a-şi urmări
progresul lor material şi dezvoltarea lor spirituală
în libertate şi demnitate, în securitatea economică
şi cu şanse egale.
 Declaraţia de la
Philadelphia
Lupta împotriva lipsurilor trebuie dusă …
printr-un efort internaţional … concertat,
prin care reprezentanţi ai lucrătorilor şi
patronilor, cooperând pe picior de egalitate
cu cei guvernamentali, participă la discuţii
libere şi la decizii cu caracter democratic,
în vederea promovării bunăstării comune.
 Declaraţia privind principiile şi
drepturile fundamentale

Adoptată în 1998:
• Libertatea de asociere şi recunoaşterea
efectiva a dreptului de negociere;
• Eliminarea oricărei forme de muncă forţată
sau obligatorie;
• Abolirea muncii copiilor;
• Eliminarea discriminării în materie de
angajare şi profesie.
 Tripartitism: forţa O.I.M.

“Sistemul tripartit ” al O.I.M. permite :

reprezentanţilor lucrătorilor şi patronilor
să participe pe picior de egalitate alături
de reprezentanţii guvernamentali la
discuţii şi luarea deciziilor în cadrul
O.I.M.
Tripartitism: forţa O.I.M.

OIM
Guverne

Angajatori Lucrători

OIM
 Tripartitism: mod de
functionare
Interacţiune
activă în vederea
căutării de soluţii

Parteneri dornici de a
încheia şi respecta Parteneri
întelegerile angajaţi,
competenţi şi
activi
 Tripartitism: mod de
funcţionare
• Conferinţa Internaţională a Muncii

• Consiliul de Administraţie

• Biroul Internaţională al Muncii

 Conferinţa Internaţională
a Muncii
• Elaborează şi adoptă normele
internaţionale ale muncii;
• Este organul suprem al OIM;
• Decide admiterea de noi membrii;
• Delegaţie tripartită 2/1/1;
• Alege Consiliul de Administraţie;
• Votează bugetul organizaţiei.
 Consiliul de Administraţie
Braţ executiv al C.I.M. şi conduce activitatea
acestuia între două conferinţe;
– Compoziţie tripartită: 28 (g), 14 (l şi p);
– Ţine evidenţa actelor adoptate şi ia măsuri
pentru aplicarea lor;
– Numeşte directorul BIT
– Controlează aplicarea NIM
– Întocmeşte ordinea de zi a Conferinţei
 Biroul Internaţional al
Muncii
• Este secretariatul permanent al
O.I.M. şi are sediul la Geneva.

• Structură: director general, 3

directori generali adjuncţi, 7
subdirectori generali, departamente
de specialitate.
 Biroul Internaţional al
Muncii
• Elaborează documentele şi rapoartele
pentru conferinţe;
• Recrutează experţi în cooperarea tehnică
şi stabileşte directive pentru programele
de cooperare tehnică;
• Desfăşoară activităţi de cercetare,
educare, informare şi consultanţă;
• Organizează diverse manifestări.
 Mijloace de acţiune

• Elaborarea standardelor
• Acţiuni de cooperare tehnică
• Cercetări şi studii
• Diseminarea informaţiei
• Întâlniri şi seminarii
 
Confederaţia Europeană a
Sindicatelor
• 82 confederaţii naţionale din 36 de
ţări;
• 12 federaţii industriale europene;
• 3 organizaţii observator.
 Confederaţia Europeană a
Sindicatelor
•     Evidenţierea şi consolidarea libertăţii politice şi
democratice;
• Respectare drepturilor omului şi a celor sindicale;    
•    Eliminarea oricărui tip de discriminare bazată pe sex,
vârstă, rasă, naţionalitate, convingeri politice sau
religioase;
• Promovarea egalităţii de tratament între bărbaţi şi
femei;
 Confederaţia Europeană a
Sindicatelor
• Dezvoltarea economică şi socială echilibrată
din punct de vedere geografic şi preocupări
pentru protecţia mediului înconjurător;
• Locuri de muncă pentru toţi liber alese;
• Dezvoltarea, înbunătăţirea, valorificarea
educării şi formării;
• Democratizarea economiei;
• Progresul condiţiilor de muncă şi de trai; 
• O societate fără marginalizări, bazată pe
principiul libertăţii, justiţiei şi solidarităţii.
 Confederaţia
Internaţională a
Sindicatelor
• noiembrie 2006 CMT şi CISL
• 168 milioane de lucrători din 155 ţări
• are 311 membrii, confederaţii
naţionale.
 Confederaţia
Internaţională a
Sindicatelor
• apărarea drepturilor sindicale şi umane;
• promovarea locurilor de muncă decente şi a
drepturilor economice şi sociale;
• promovarea egalităţii de şanse şi a
nediscriminării;
• realizarea unei solidarităţi internaţionale.
 Legislaţie internaţională

a. Libertatea sindicală şi protecţia dreptului

sindical (Convenţia 87/1948).

b.  Dreptul de organizare şi negociere colectivă

(Convenţia 98/1949).

c.  Reprezentanţii lucrătorilor
(Convenţia nr. 135/1971).
 CNS Cartel ALFA

• 42 filiale
• 50 organizatii afiliate din care 4
sindicate nationale
• 3 organizatii asociate
 CNS "Cartel ALFA”
Congres

Federaţii Membrii de
Sindicate
profesionale sindicat
Consiliul
General
Filiale Membrii de
Sindicate
Judeţene sindicat
Comitetul
Confederal
Membrii Organizaţii de
asociaţi pensionari,
Biroul
studenţi, şomeri
Executiv

Departamente
 Legislaţie internă

Constituţia României, în articolul 37, cu

privire la dreptul de asociere, care
precizează că: “cetăţenii se pot asocia
liber în partide politice, în sindicate şi în
alte forme de asociere”.
 Legislaţie internă
Legea 54/2003 defineşte sindicatele ca fiind:
“organizaţii independente faţă de autorităţile
publice, de partidele politice şi de patronate,
constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute
în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi
convenţiile internaţionale la care România este
parte, precum şi în contractele colective de muncă
şi promovării intereselor profesionale, economice,
sociale, culturale şi sportive ale membrilor.”
 Legislaţie internă

Libertatea sindicală se manifestă în

plan individual prin recunoaşterea
dreptului individual de a adera liber la
un sindicat, de a se retrage atunci
când doreşte sau de a nu adera. (Art.
2; al. 3), singura condiţie este să facă
parte dintr-un singur sindicat.
 Legislaţie internă
Libertatea sindicală se manifestă în
plan colectiv prin independenţa faţă
de stat, partide politice sau alte
organizaţii (Art.2), precum şi prin
libertatea de a-şi alege
reprezentanţii, de a se organiza
(statute proprii) şi a-şi formula
programele de acţiune (Art.7; al. 1).
 Legislaţie internă

Legea 54 prevede că îngrădirea

libertăţii sindicale constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă
 Sunt considerate infracţiuni
următoarele fapte:
-împiedicarea exercitării dreptului la libera
organizare sau asociere sindicală ;
-condiţionarea sau constrângerea membrilor aleşi în
organele de conducere ale sindicatelor, în orice
mod, având ca scop limitarea exercitării
atribuţiilor funcţiei pe care o îndeplinesc
-furnizarea de date neconforme cu realitatea la
dobândirea personalităţii juridice dar şi în timpul
fiinţării acesteia. (art. 53).
 Categoriile de persoane
care se pot sindicaliza
- persoanele care au calitatea de salariat,
inclusiv salariaţii minori;
-  funcţionarii publici;
- persoanele care exercită legal o meserie sau
o profesie în mod individual sau sunt
asociate în cooperative;
- persoanele în curs de calificare (art. 2;
alin.1 şi art. 3 din legea 54/03).
 Legislaţie internă

Legea 54/2003 la art.5 stabileşte că modul de

constituire, funcţionare şi dizolvare a unui sindicat
se reglementează prin statutul adoptat de către
membri săi, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Pentru constituirea unui sindicat legea cere minim 15

persoane din acceşi ramură sau profesie, chiar
dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori
diferiţi, care vor fi, de fapt, membrii fondatori ai
sindicatului.
 Legea 54/2003 - art.6 al.1,
statut de sindicat:
a) denumirea, sediul şi scopul constituirii sindicatului;
b) modul în care dobândeşte şi încetează calitatea de membru
de sindicat;
c) drepturile şi îndatoririle membrilor;
d) nivelul cotizaţiilor şi modul lor de încasare;
e) organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere
şi revocare, durata mandatului şi atribuţiile lor;
f)   mărimea şi compunerea patrimoniului iniţial;
g)condiţiile şi normele de deliberare pentru modificarea
statutului şi adoptarea hotărârilor;
h) divizarea, comasarea, dizolvarea sindicatului şi transmiterea
sau lichidarea patrimoniului;
 Statutul şi procesul verbal de constituire vor fi semnate
de către membrii fondatori.

Judecatoria este obligată ca în termen de cel mult 5 zile

de la primirea cererii să examineze dacă sunt depuse toate
actele şi dacă sunt conforme cu prevederile legale în vigoare
(art.15, Legea 54/2003).

După soluţionarea cererii şi pronunţarea hotărârii motivate

în termen de maxim 15 zile de la pronunţare aceasta trebuie
comunicată sindicatului (art.15, Legea 54/2003.

Hotărârea pronunţată este supusă recursului în termen de

15 zile de la pronunţare pentru procuror şi în termen de 15
zile de la comunicare pentru sindicat (art.16, Legea
54/2003).
 Legislaţie internă

Legea 54/2003 în art.20, al. 1 obligă

sindicatul să aducă la cunoştiinţa
judecătoriei orice modificare intervenită
în cadrul statutului sau în cadrul
organelor de conducere în 30 de zile de
când aceasta a intervenit.
Înregistrarea modificărilor

• Procesul verbal al Adunării Generale prin care s-au

hotărât modificările intervenite, precum şi aceste
modificări;
• Noua formă a statutului cu modificările intervenite
(dacă este cazul);
• Noua componenţă a organelor de conducere (dacă
este cazul);
• Cererea prin care se solicită să se ia act de
modificările intervenite.
 ATENŢIE!
• Trebuie reţinut că toate cererile şi actele de
procedură ale organizaţiilor sindicale în faţa
instanţelor judecătoreşti sau actele de procedură
întocmite pentru acestea sunt scutite de taxe de
timbru. (art.54, Legea 54/2003).
• Trebuiesc însă plătite taxele pentru definitivarea
sau legalizarea actelor (timbrele fiscale şi
judiciare).
• Aceste acte se vor ataşa la dosarul de fond
(dosarul prin care s-a înfiinţat sindicatul).
Organizare