PANICA

Tulburarea de panică este una din

formele anxietății clinice, care apare
cam la 2-5% din oameni și debutează de
regulă după vârsta de 20 de ani.
Vorbim de panică atunci când o
persoană are episoade recurente de
frică (anxietate/neliniște/agitație) foarte
intense, care apar brusc și neașteptat,
“ca din senin”.
Aceste episoade, numite atacuri de
panică, pot dura câteva minute sau
câteva zeci de minute, dar de
regulă ating intensitatea maximă în
primele 10 minute.
Atacurile de panică pot apărea din
când în când sau, dimpotrivă, foarte
frecvent și de multe ori nu pot fi
prezise .
Atacul de panică singular nu este un diagnostic
în sine. De fapt, multor persoane li se întâmplă ca de-a
lungul vieții să treacă printr-un atac de panică (sau
chiar prin mai multe) și nu dezvoltă o tulburare clinică.
Un diagnostic de tulburare de panică este pus atunci
când o persoană trece în mod recurent prin atacuri de
panică și este copleșită de îngrijorări sau de frică cu
privire la acestea.
De exemplu, persoana este preocupată în mod
exagerat de implicațiile pe care atacurile de panică le
vor avea asupra vieții sale. “Dacă într-o zi chiar o să
mor? Dacă voi înnebuni? Dacă n-o să mai pot munci?
Dacă n-o să mă mai pot bucura de viață?”
Simptomele atacului de panică pot fi foarte
diverse, dar întotdeauna sunt foarte
neplăcute, iar persoana este convinsă că
sănătatea sa (fizică sau mentală) este pusă în
pericol de acestea:
Simptome cardiovasculare:
•Palpitaţii, ritm cardiac accelerat (senzaţia că
inima bate “nebuneşte”)
•Transpiraţii
•Dureri în piept
Simptome respiratorii:
•Senzaţie de sufocare, respiraţie neregulată
Simptome gastrointestinale:
•Senzaţie de greaţă, vomă sau dureri de
burtă
Simptome neurovegetative:
•Ameţeli, pierderea echilibrului, senzaţie de leşin
•Senzaţia că pacientul se îneacă
•Tremurături
•Senzaţia de amorţeală sau furnicături
•Frisoane sau puseuri de căldură
Simptome psihologice:
•Sentimentul că lumea nu e reală sau sentimentul
de detaşare de sine
•Teamă de a nu pierde controlul sau a înnebuni
•Teamă de a nu muri, teama de a nu face un atac
de cord, atac cerebral etc.
 Toate aceste simptome pot avea la bază o
condiție medicală

 Vorbim de atac de panică atunci când nu poate

fi identificată nicio cauză somatică pentru
simptomele recurente de panică.

 un diagnostic clinic este luat în vizor atunci când

persoana are mari dificultăți de a-și desfășura
activitățile cotidiene, când viața socială sau
activitatea profesională este puternic deteriorată
sau când calitatea vieții per total scade
considerabil.
Diagnosticul de atac de panică se poate pune dacă nu există
o explicaţie somatică pentru simptomele fizice şi dacă apar
cel puţin una dintre următoarele caracteristici:
1.îngrijorare persistentă în legătură cu apariţia unui nou
atac, numită anxietate anticipatorie;
2.îngrijorare despre implicaţiile atacului de panică/
consecinţele lui (o consecinţă medicală catastrofică – voi
face un atac de cord, voi muri, sau o consecinţă mentală
catastrofică – îmi voi pierde minţile);
3.modificări semnificative în comportament din cauza
atacurilor de panică – evitarea unor situatii sau locuri,
folosirea unor strategii de siguranta sau de asigurare ca nimic
rau sa nu se intample sau ca in caz de ceva, sa existe o
salvare imediata.
Atacul de panică. Cauze
Nu se cunoaște cauza exactă pentru atacul de
panică, dar următorii factori pot contribui la apariția
sa:
 ereditatea
 temperamentul (o persoană poate fi mai
sensibilă la stres sau mai înclinată spre
emoții negative)
 stresul
 anumite modificări la nivelul funcțiilor
cerebrale.
Atacul de panică. Factori de risc
Atacul de panică apare mai des la femei decât la
bărbați. Factorii care pot crește riscul acestei
afecțiuni sunt:
 istoricul familial
 un factor major de stres (de exemplu, decesul
unei persoane apropiate)
 un eveniment traumatic (de exemplu, un asalt
sexual sau un accident de mașină)
 o schimbare majoră în viață (de exemplu,
nașterea unui copil)
 abuz fizic sau sexual survenit în copilărie
 fumatul
 consumul în exces de cofeină
Stabilirea diagnosticului pentru atacul de panică
 examen fizic și analize de sânge pentru a
elimina orice cauză fiziologică (de exemplu,
afecțiuni tiroidiene, hipoglicemie)
 evaluare psihologică
Tratament pentru atacul de panică
Primul gest
 prezintă-te la medic pentru stabilirea
diagnosticului și recomandarea tratamentului
optim pentru atacul de panică
Tratament clasic pentru atacul de panică
 psihoterapie
 antidepresive
 Tratament naturist pentru atacul de
panică
 Inositol:
 stimulează producția de serotonină
 Practicarea sportului
 Tehnici de relaxare
 Evitarea consumului de alcool și cafea
 Renunțarea la fumat
 Odihnă
Dacă această tulburare nu este tratată,
simptomele pot lua o formă cronică.
Tulburarea de panică poate constitui un
risc pentru dezvoltarea altor tulburări
precum depresia, alte tulburări de
anxietate, abuzul de substanţe, distres
marital.
Toate aceste probleme de sănătate
mentală afectează funcţionarea
individului în diverse domenii cum ar fi:
cel social, profesional, familial.
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE