Sunteți pe pagina 1din 31

Comunicarea nonverbală

Definiţie

 Comunicarea nonverbală este reprezentată de toate


sistemele de comunicare ce nu presupun folosirea cuvintelor.
Ori de câte ori alţi stimuli decât cuvintele creează un sens în
mintea emiţătorului sau a receptorului, vorbim despre
comunicare nonverbală.

Page  2
Trăsături

 combină mai multe coduri (gest, privire, poziţia corpului,


plasarea în spaţiu, mişcare, miros, culori etc.);
 semnificaţiile sale pot fi universale (zâmbetul este în orice
cultură semnul confortului interior), dar pot să şi depindă de
normele culturale (percepţia asupra distanţei interpersonale);

Page  3
Sunt furioasă!

Page  4
Eu!

Page  5
Îmi cer scuze!

Page  6
Trăsături

 este un tip de comunicare imediată, naturală, continuă, are un rol


deosebit de important în formarea primei impresii (în literatura
de specialitate se vorbeşte de faptul că primele 30 de secunde
din întâlnirea cu o persoană sunt decisive în evoluţia
interacţiunii cu aceasta);
 este cel mai bun mijloc de transmitere a emoţiilor.

Page  7
“Transmiţători” în comunicarea nonverbală

 Mişcările corpului şi gesturile


Tipuri de gesturi
cu un corespondent verbal imediat;
semnale sociale;
gesturi care exprimă emoţii;
universale;
dependente de contextul cultural

Page  8
furie

Page  9
Ipostază
medidativă

Page  10
Page  11
Salutul în cultura japoneză

Page  12
Preşedintele B. Obama şi
Împăratul şi Împărăteasa Japoniei

Page  13
“Transmiţători” în comunicarea nonverbală

 Mimica (în care se includ şi mişcările ochilor) este un alt


element important în comunicarea nonverbală pentru a
intensifica, masca sau neutraliza anumite emoţii. În termenii
semioticii, expresia feţei este un index, întrucât se află în
legătură directă cu starea emoţională.
 Cercetările în acest domeniu, întreprinse de Paul Ekman, au
pus în evidenţă existenţa unei categorii speciale de expresii
faciale, microexpresia. Aceasta este un fragment al unei
expresii, aproape imperceptibil (cu durata între 1/15 şi 1/20
dintr-o secundă), care poate oferi informaţii preţioase despre
starea de spirit a interlocutorului.

Page  14
dezgust

Page  15
spaimă

Page  16
furie

Page  17
bucurie

Page  18
bucurie

Page  19
tristeţe

Page  20
Aplicaţie 1

Alex: Salut!
Ana: Salut!
Alex: Vii la petrecerea de mâine seară?
Ana: Nu, probabil nu.
Alex: Oo......

Page  21
Aplicaţie 2

Alex: Salut!
Ana: Salut!
Alex: Vii la petrecerea de mâine seară?
Ana: Nu, probabil nu.
Alex: Oo......

Page  22
Observaţie la aplicaţiile anterioare

 Elementele paraverbale, suprapuse aceluiaşi mesaj verbal, pot schimba


radical sensul conversaţiei

Page  23
“Transmiţători” în comunicarea nonverbală

Paralimbajul (intonaţia, pauzele, tonul, frecvenţa


vorbirii) este un alt indicator felului în care se
desfăşoară o comunicare. În egală măsură tăcerea
devine un aspect semnificativ şi poate fi interpretată
în moduri diferite (teamă, emoţie, reţinere, confuzie
etc.);

Page  24
“Transmiţători” în comunicarea nonverbală

 Timpul şi spaţiul sunt de asemenea purtătoare de


informaţie. Valoarea pe care o dăm timpului şi felul în care îl
folosim reprezintă indicatori importanţi despre fiecare dintre
noi. La nivel cultural, există diferenţe în felul în care este
perceput timpul (aceste diferenţe se reflectă şi în limbă, prin
felul în care se exprimă gramatical timpul).

Page  25
“Transmiţători” în comunicarea nonverbală

 Felul în care este perceput spaţiul este o variabilă culturală.


Comunicarea faţă-în-faţă este asociată de cele mai multe ori
cu un conţinut emoţional puternic (pozitiv sau negativ).
Distanţa dintre emiţător şi receptor în asemenea tipuri de
conversaţii variază considerabil de la o societate la alta. În
ţările mediteraneene este permisă (chiar privilegiată)
apropierea, în timp ce o cultură asiatică valorizează distanţa.

Page  26
Braşov, Strada Sforii
New York
Page  27
Distanţă personală

Distanţă intimă

Page  28
Concluzii
Comunicarea nonverbală:
repetă comunicarea verbală (ex. a indica o direcţie, atunci
când dai explicaţii);
întăreşte comunicarea verbală (ex. accentuarea unui
cuvânt într-un enunţ pentru a atrage atenţia asupra sa);
completează comunicarea verbală sau o contrazic;
reglează interacţiunea verbală;
poate substitui mesajele verbale;
este relevantă în situaţii de comunicare interculturale.

Page  29
Faptele grăiesc mai apăsat decât cuvintele.
Actions speak louder than words.

Page  30
Bibliografie
 Mihai Dinu, Comunicarea. Repere fundamentale, Ed. Orizonturi, Bucureşti, 2007
 Mihaela Stroe – Excelenţa în comunicarea nonverbală, audiosfera 2009

Page  31