MEDICAȚIA ANTIARITMICĂ

PREOTEASA I. BIANCA ELENA

 CAPITOLUL I

•
1.1 Inima
Inima este organul central al apartului cardiovascular, a cărui funcționare asigură circulația sângelui
interstițial. Este așezată în cutia toracică, în etajul inferior al mediastinului, între cei doi plămâni,
deasupra diafragmului. Are forma unui con turtit antero-posterior, mărimea estea cea a pumnului unui
adult și cântărește aproximativ 300 g. Capacitatea medie este de 500 cm3.
Inima este un organ musculo-cavitar cu rol de pompă aspiro-respingătoare. Este invelită într-un sac fibro-
seros numit pericard.
1.2. Vascularizația și inervația inimii
Inima este irigată de cele două artere coronare (stânga și dreapta), cu originea in aorta ascendentă.
Coronara stângă după un traiect scurt, se împarte în două ramuri:
- artera interventriculara anterioara;
- artera circumflexă, care străbate șantul coronar stâng.
Artera coronară dreapta se angajeaza în șantul coronar drept și apoi coboara prin santul interventricular
posterior.
1.3.Funcţiile inimii:
- transportă sângele în sens unic prin inimă şi vasele de sânge,
- transportă sânge, substanțe nutritive la organe si țesuturi,
transportă produse de metabolism de la țesuturi la organe catre organele de excreție,
- generează presiunea sângelui prin contracţiile inimii și mişcă asfel sângele prin vase,
- reglează cantitatea de sânge necesară organelor şi ţesuturilor diferite în funcție de repaos,
activitate fizică sau poziţia corpului, prin schimări în frecvenţa şi forţa contracţiilor.
 CAPITOLUL II
AFECTIUNILE INIMII

TULBURĂRILE RITMULUI CARDIAC (ARITMIILE)

2.1. Generalități:
Aritmiile cardiace se caracterizează prin modificări ale ritmului normal al inimii, ori
în raportul frecvenţei cardiace, ori în cel al regularităţii, ritmicităţii frecvenţei cardiace, sau
sub ambele aspecte.
Astfel, aritmiile cardiace cuprind orice anomalie sau perturbaţie în succesiunea normală de
activare a miocardului.
Aritmiile cardiace sunt adesea inofensive. Cei mai mulţi oameni au ocazional bătăi neregulate
ale inimii care se pot simţi ca fâlfâială sau trap.
2.2. TIPURI DE ARITMII
Există mai multe tipuri de aritmii:
• Atriale: bradicardie sinusală, tahicardie sinusală, extrasistole atriale, fibrilaţia şi flutterul atrial,
tahicardie paroxistică atrială, bloc sinoatrial sau atrioventricular;
• Ventriculare: extrasistole ventriculare, fibrilaţia şi flutterul ventricular, tahicardia paroxistică
ventriculară, blocurile de ramură;
2.3. Factorii de risc care cresc riscul apariţiei aritmiei cardiace:
• Boala arterială coronariană, alte afecţiuni cardiace sau inetrvenţii chirurgicale cardiace în
antecedente; • Boli cardiace congenitale;
• Tulburările tiroidiene
• Hipertensiunea arterială; • Anumite medicamente şi suplimente;
• Obezitatea; • Dezechilibrele electrolitice (calciu, sodiu, potasiu sau magneziu);
• Abuzul de alcool; • Diabetul zaharat; Apnea de somn obstructivă
• Consumul de cafea sau tutun.
 CAPITOLUL III - ANTIARITMICE

•
• 3.1. Generalități
Reprezintă o clasă de medicamente capabile să oprească o aritmie, să convertească o aritmie intr-un
ritm sinusal.
Medicația aritmică cuprinde:
1. medicamentele antiaritmice propriu-zise;
2.medicamentele utilizate în tratamentul aritmiilor.

Antiaritmicele înlătură dereglările de automatism si pe cele de perioada refractară și de conducere a

impulsurilor care generează cele 2 tipuri de aritmii:
- aritmii prin automatism ectopic
- aritmii prin reintrare
Aritmiile influenteaza proprietatile electrofiziologice ale fibrelor miocardice.
Functia miocardului este caracterizata printr-o secventa de modificari ale potentialului transmembranar care
corespunde unei secvente de miscari ionice din mediul intra si extra celular.
Curentii ionici se activeaza si se inactiveaza astfel:
- curentul de Na si Ca realizeaza depolarizarea iar
- curentii de K sunt repolarizanti.
de Na, K si Ca.
 CLASIFICARE

I. Blocante ale canalelor de sodiu

I.A: Cresc durata potenţialului de acţiune:CHINIDINA, PROCAINAMIDA, DISOPIRAMIDA

I.B: Scad durata potenţialului de acţiune: LIDOCAINA, FENITOINA

I.C: Nu influenţează durata potenţialului de acţiune: PROPAFENONA

FLECAINIDA

II. Blocantele beta – adrenergice (beta – blocantele)

• III. Blocantele canalelor de potasiu- AMIODARONA, SOTALOL, BRETILIU

•
IV. Blocantele canalelor de calciu
 I.BLOCANTELE CANALELOR DE Na
I.A. CHINIDINA

Este un alcaloid care se extrage din arborele Cincona si este izomerul dextrogir al
chininei (un antimalariC). Ca atare, chinidina este insolubila in apa, in schimb sarurile, cum
sunt: sulfatul, gluconatul si lactatul sunt foarte solubile.
Farmacocinetica. Se absoarbe bine dupa administrarea orala, se distribuie larg in tot
organismul, realizeaza concentratii crescute la nivelul inimii. Se fixeaza putin de proteinele
plasmatice, concentratia plasmatica eficace se situeaza intre 2-6-8 mcg/ml. Peste 8 mcg/ml
apar reactii adverse toxice. Se metabolizeaza in ficat si se elimina pe cale renala; in proportie
de 10-20 % se elimina ca atare, nemodificata, prin secretie tubulara si resorbtie tubulara. Se
administreaza de regula, pe cale orala, mai rar, pe cale injectabila, intravenoasa.
 DISPOMIRAMIDA

• Este un compus de sinteza cu efecte electrofiziologice asemanatoare

cu ale chinidinei si procainamidei. Efectul antiaritmic este
antagonizat in mare parte de actiunea M-colinolitica marcata,
puternica. Este indicata in tratamentul unor aritmii atriale si
ventriculare, mai ales la pacientii care nu suporta chinidina si
procainamida.
Efectele adverse sunt de tip atropinic si constau in uscaciunea gurii,
agravarea glaucomului, dificultati in mictiune. Are si efect inotrop-
negativ marcat si de aceea este contraindicata la cei
cu insuficienta cardiaca. Se prezinta sub forma de comprimate de
100 mg, fosfat de disopiramida; dozele sunt de 400-600 mg/zi, in 4
prize.
 PROCAINAMIDA

Procainamida,este un antiaritmic cu proprietati similare

chinidinei. Fiind antagonista sulfamidelor, administrarea
concomitenta cu acestea este contraindicata. Ca reactii
adverse se semnaleaza: rareori intoleranta, uneori
tulburari gastrointestinale, febra, frisoale, artralgii, eruptii
cutanate, unori lupusul eritematos, care dispar la
suprimarea drogului. Este comercializata sub denumirea
de Pronestyl, sub forma de tablete
 ANTIARITMICE CLASA IB
LIDOCAINA

• Este un anestezic local cu structura amidica si care are un efect antiaritmic

marcat, numai in administrare intravenoasa - fie in injectii iv unice, fie in perfuzie
iv. Deprima marcat depolarizarea sistolica (F0), incetineste conducerea si deprima
automatismul in sistemul His-Purkinje si in miocardul ventricular. Repolarizarea
este scurtata. Lidocaina nu se foloseste in aritmiile supraventriculare Este indicata
numai in aritmiile ventriculare: extrasistole ventriculare polimorfe si politope,
tahicardie ventriculara. Lidocaina se utilizeaza frecvent in aritmiile din IMA.
Efecte adverse: la doze obisnuite apare o stare de somnolenta, dezorientare,
hipoacuzie; la doze mari, apar secuse musculare, nistagmus (semn precoce de
intoxicatiE), convulsii, coma, paralizia respiratiei; in doze excesive, Ia cele amintite
se adauga deprimarea cordului si scaderea marcata a tensiunii arteriale.
Preparatul comercial se numeste Xilina pentru uz cardiologic fiole 1% si care
contin 50 mg/5 ml. Se administreaza in bolus iv 1 mg/kg initial, dupa care se
continua cu o perfuzie iv in ritm de 3 mg/minut.
 ANTIARITMICE CLASA IB
FENITOINA

Se mai numește difenilhidantoină, este o hidantoină

aniepileptică cu efecte antiaritmice asemănătoare cu ale
lidocainei. La doze terapeutice scade durata PA și a PRE la
nivelul sistemului His-Purkinje. Este un antiaritmic cu spectru
îngust, fiind indicat, în principal, în aritmiile prin supradozaj
digitalic: tahiaritmii supraventriculare cu BAV, extrasistole
ventriculare și tahicardie ventriculară. Se administrează iv
lent și diluat 50-100 mg, repetat la 5-10 min până la
rezolvarea aritmiei sau aparitia efectelor toxice. Doza
maximă pe 24 de ore este de 1 g in prima zi si 0,5 g in a doua
zi. Se poate administra si pe cale orala, 600-1000 mg in prima
zi, apoi cate 400 mg/zi in administrare indelungata
 III.BLOCANTELE CANALELOR DE POTASIU

• Cresc durata potenţialului de acţiune şi a perioadei

refractare, mai ales la nivelul sistemului His –
Purkinje şi al miocardului ventricular.
 AMIODARONA
•

Este un compus care are iod in structura si care are proprietati

antiaritmice cu spectru larg. Mecanismul prin care prelungeste
repolarizarea nu este precizat - este posibil ca inhiba efluxul de K+ in faza
3. Amiodarona deprima automatismul NSA si a NAV, prelugeste durata
potentialului de actiune si intervalul QT, incetineste conducerea
in fibrelePurkinje si in miocardul ventricular. Amiodarona este indicata in
tratamentul curativ si profilactic al aritmiilor supraventriculare si
ventriculare. Este si un antianginos eficace, este coronarodilatator si prin
aceasta, scade consumul de oxigen al miocardului.
Efecte adverse: amiodarona se depoziteaza si se acumuleaza in organism,
persista timp indelungat. Produce depuneri de pigmenti
in cornee cu tulburari de vedere, modificari de culoare ale pielii
(albastruiE), fotosensibilitate, fibroza retroperitoneala. Ia administrarea
indelungata, perturbari ale functiei tiroidiene. Amiodarona este rezervata
pentru tratamentul aritmiilor supraventriculare si ventriculare rezistente
la alte medicamente.
 SOTALOL

Sotalol este un medicament antiaritmic din clasa III

(medicament pentru tulburările ritmului inimii) cu acţiune importantă de
blocare beta-adrenergică (betablocant).
Sotalol AL este utilizat pentru:
- Tulburări grave ale ritmului inimii caracterizate prin bătăi anormal de
rapide ale inimii cu originea în compartimentele inferioare ale inimii
(tahiaritmii ventriculare simptomatice grave)
- Tulburări ale ritmului inimii caracterizate prin bătăi anormal de rapide ale
inimii cu originea în compartimentele superioare ale inimii şi care necesită
tratament (tahiaritmii supraventriculare simptomatice care necesită
tratament) cum sunt:
- Prevenirea ritmului inimii neregulat cronic datorat unei creşteri anormale
a excitaţiei compartimentelor superioare ale inimii (prevenirea fibrilaţiei
atriale cronice) după cardioconversie
- Prevenirea ritmului inimii neregulat care apare în diferite situaţii şi se
datorează unei creşteri anormale a excitaţiei compartimentelor superioare
ale inimii (prevenirea fibrilaţiei atriale paroxistice)
 BRETILIU

• Este un derivat de amoniu cuaternar de sinteză cu efect

neurosimpaticolitic - împiedică eliberarea de catecolamine din
formațiunile adrenergice și consecutiv se produce o scădere a tensiuni
arteriale. Inițial a fost folosit ca antihipertensiv. Actualmente este utilizat
ca antiaritmic (creste durata potențialului de actiune si a perioadei
refractare efectivE). Crește in mod caracteristic pragul
pentru fibrilația ventriculară. Este indicat în caz de aritmii ventriculare
grave, recidivante și rezistente la alte medicamente: tahicardii
ventriculare si fibrilație ventriculară. Se administrează în injecții iv 5
mg/kg in bolus, urmat de o perfuzie iv 1-2 mg/minut. Principalele reactii
adverse constau în greață, vomă și hipotensiune arterială, care uneori
poate fi severă.