Creşterea forţei musculare

 Evaluarea musculară-F, R, T,
inervaţie, integritatea anatomică

-subiectiv: de către pacient

-obiectiv: inspecţie, palpare, mobilizare

pasivă (sindr. piramidal, extrapiramidal),
testing m.
 Creşterea forţei musculare
 Cauze de scădere a FM:
1. scăderea utilizării unui grup sau mai multor grupuri
musculare, până la blocarea totală a activităţii
musculare.
 Imobilizare - fie a unui segment (dureri, inflamaţie, traumatisme,
infecţie etc),
- fie generală (b.CV:IC, stări postoperatorii, BPCO, anemii , stări
caşectice)
 Sedentarismul
 Vîrstnicii - decondiţionarea musculară, însă cu potenţial de a
fi refăcută.
 Creşterea forţei musculare

 Cauze de scădere a FM:

2. comanda centrală de activare musculară nu mai

pleacă în mod normal. (afecţiuni cerebrale sau medulare)

3. comanda centrală există , dar căile de conducere a

acesteia spre muşchi sunt afectate, muşchiul neprimind
influxul nervos.

4. metabolismul local muscular nu mai poate asigura o

contracţie musculară normală-(miopatii)
Tipuri de contracţii
 Exerciţiul rezistiv

-este o formă a exerciţiului activ în care o contracţie dinamică

sau statică trebuie să lupte cu o forţă externă care i se opune.
-forţa externă- manuală sau mecanică

a. rezistenţa manuală poate fi aplicată de FKT/bolnav, având o

serie de avantaje:
*utilă mai ales în primele etape ale creşterii FM, când
musculatura este foarte slabă
* indicată când amplitudinea de mişcare trebuie atent
controlată pentru a nu crea leziuni articulare sau ale ţesutului
moale
* realizează o bună complianţă cu pacientul
 Exerciţiul rezistiv

a. rezistenţa manuală

Dezavantaje:

- necesită prezenţa unor specialişti

-rezistenţa aplicată este limitată de forţa FKT
- crează dependenţa pacientului faţă de prezenţa unei alte
persoane, situaţie ce se poate prelungi săptămâni sau chiar
luni.
 Exerciţiul rezistiv

b. rezistenţa mecanică
 implică utilizarea unor echipamente ce permit atât aprecierea
valorii rezistenţei aplicate, cât şi progresia gradată şi calculată a
rezistenţei.
 se pot aplica orice valori ale rezistenţei
 modalitate agreată de pacient, pt că le oferă o mai bună
concentrare
Contraindicaţiile ER:

-inflamaţia articulară sau /şi musculară

-durerea articulară şi /sau musculară

Precauţii în cazul folosirii ER:

-afecţiuni CV- fenomenul Valsava
-oboseala
-supraantrenamentul
-apariţia durerilor
-osteoporoza
Contracţia izometrică
 muşchiul lucrează contra unei R=F sa maximă,
 lg. fibrei= ct
 se realizează fără deplasarea segmentelor
 trebuie să realizeze peste 35% din tensiunea
maximă musculară
 Durata= 5-6 sec, în grupaje de 3-5 contracţii, cu
pauză de 2 minute
 S-a constatat că în poziţia „lungă” a muşchiului
contracţia izometrică dă rezultatele cele mai bune
 determină hipertrofia muşchiului
 pot fi executate pe toate grupele musculare.
Avantajele contracţiei izometrice:

√Simplitate în execuţie, nu necesită

dotări speciale
√ Nu determină dureri articulare
√ Necesită durată scurtă de execuţie
√ Nu este obositoare
√ Randament crescut
 Dezavantajele contracţiei izometrice:

 Nu ameliorează supleţea articulară

 Creşte munca VS, creşterea TA, creşterea perioadei de

preejecţie
 Nu ameliorează coordonarea inervaţiei musculare
 Nu se poate stabili cu precizie şi urmări evoluţia
antrenamentului izometric (doar cu aparatură specială
de tipul dinamometrului)
Contracţia izotonică

 Se produce cu modificarea lg muşchiului

 Tensiunea = ct
 Dacă se realizează fără încărcare nu reuşeşte
să realizeze creşterea forţei musculare
 Realizată contra unei rezistenţe determină
creşterea FM
 Se poate realiza în 2 moduri
Contracţia izotonică

 Concentrică- muşchiul învinge

continuu o rezistenţă cu puţin
mai mică decât forţa maximă
musculară, lungimea lui
scăzând treptat

 Excentrică -muşchiul
contrează continuu o rezistenţă
exterioară care are vectorul
centrifug ce tinde, cu toată
tensiunea dezvoltată de
muşchi, să lungească fibrele
acestuia.
Contractia concentrica si excentrica
D.p.d.v al capacităţii de a genera şi dezvolta F:

C.excentrică  C.izometrică  C.concentrică



!!! cu ce consum se realizează contracţia, adică η

fiecărui tip de contracţie.
η izometric η excentric  η concentric

!!! P.i.a creată de aceste contracţii

C. izometrică  C.concentrică  C.excentrică
 In recuperarea forţei musculare, de preferat, este
utilizarea contracţiei izometrice.
Contracţia isokinetică
 Tehnică de evaluare a travaliului muscular
 Se realizează prin contracţie excentrică sau
concentrică
 Viteza de execuţie poate fi modificată, dar
rămâne constantă pe tot parcursul mişcării
 Este singura modalitate prin care muşchiul se
contractă dinamic la cap. lui max. în fiecare
pct. pe întreaga amplitudine de mişcare
Caracteristicile contracţiilor izokinetice:

 Cresc mult Tmax şi F , deteminând hipertrofie

musculară
 Dezvoltă F= pe toată lg muşchiului (A)
 Dezvoltă feed-back-ul senzaţiei kinestezice (A)
 Poate creşte amplitudinea articulară
 Ameliorează coordonarea inervaţiei musculare (A)
 Necesită consum energetic mai mare decât izometria
(D)
 Necesită ajutorul unei alte persoane (D)
 CONTRACTIA IZOMETRICA

A. Exerciţii unice scurte izometrice zilnice (EUSIZ): o

contracţie de 6s/zi.

B. Exerciţii repetitive scurte izometrice zilnice (ERSIZ): 20 de

contracţii a 6 s cu pauză de 20 s între ele,o şedinţă /zi.

C. Grupajul de trei contracţii a 6 s,cu pauză de 30-60 s,2-3

ori/zi.
II. Exerciţii dinamice cu rezistenţă

A. Exerciţiul maximal scurt (EMS) D.L.Rose:

 se testează progresiv greutatea maximă care poate fi
ridicată şi menţinută 5 secunde=1RM
 se realizează o ridicare/zi sau 3 ridicări cu pauze de 1-2
minute între ele.
B. Exerciţiul maximal cu repetiţie (EMR):
 se testează greutatea care poate fi ridicată de 10 ori =
10RM
 după ce s-a gasit greutatea (rezistenţa)care permite 10
RM se vor executa zilnic exerciţiile
 la 5-7 zile se retestează noua rezistenţă pentru 10 RM.

*Varianta McQueen: 4 seturi de 10 RM/zi, 3 ori /săptămână.

II. Exerciţii dinamice cu rezistenţă

C. Tehnica „fracţionată” de Lorme-Watkins

 Compusă din 3 seturi:

 setul1: 10 ridicări cu 50% din 10 RM
 setul2: 10 ridicări cu 75% din 10 RM
 setul3: 10 ridicări cu 100% din 10 RM.

 Între seturi se intercalează 2-4 minute pauză. Se

execută o dată pe zi, de 4 ori/săptămână.

 În ziua a 5-a se retestează 10 RM, apoi în zilele

următoare se reîncep cele 3 serii la noile valori ale
rezistenţei.
II. Exerciţii dinamice cu rezistenţă

D. Tehnica Oxford (ER regresive)

 Compusă din:
-setul1:10 ridicări cu 100% din 10 RM
-setul2:10 ridicări cu 90% din 10 RM
-setul3:10 ridicări cu 80% din 10 RM
-setul4:10 ridicări cu 70% din 10 RM
-----------------------
-setul 10:10 ridicări cu 10% din 10 RM
Se retestează 10 RM la 5-7 zile.
E. Repetiţii cu 10 rm (repetiţii minime)
 Indicat în cazul în care muşchiul este prea slab
pentru a ridica de 10 ori propria greutate a
segmentului.
 Se testează care este ajutorul (asistarea minimă
necesară) pentru a se realiza cele 10 ridicări, cu
ajutorul scripetelui cu contragreutate.
 Schema este:
-seria 1:10 ridicări cu 2x10 rm
-seria 2:10 ridicări cu 1,5x10 rm
-seria 3:10 ridicări cu 10 rm
F. Exerciţii culturiste („body-building”)

 Exerciţii analitice executate cu încărcare

progresivă:
numărul de repetări creşte treptat şi viteza de execuţie în raport cu

ceilalţi parametri.

 Se utilizează exerciţii izometrice şi exerciţii

combinate (dinamice cu rezistenţă + izometrice).

 De bază sunt exerciţiile dinamice cu rezistenţă (haltere,

arcuri etc.).
1. greutăţi mici 30-50% din 1RM-15 repetări
2. greutăţi mijlocii 50-70% din 1RM-6-9 repetări
3. greutăţi mari 70-100% din 1RM-1-3 repetări
Reguli:

 Se execută treptat tot mai multe reprize pe acelaşi

grup muscular,cu pauze de 1-3 minute între ele.
 Durata este de 50-120 minute pentru toate grupele
musculare, 3-7 şedinţe/săptămână.
 Se execută o scurtă încălzire generală, iar între
exerciţii se fac respiraţii ample.
 Exerciţiul în sine este compus din mişcarea completă
a segmentului încărcat cu o greutate, pe parcursul
mişcării se fac 1-2 opriri de 3-4 s şi la „ducerea” şi la
„întoarcerea” mişcării, iar viteza de execuţie a mişcării
este lentă-important în culturism.
Creşterea rezistenţei musculare

Definitie:
=capacitatea fiziologică necesară organismului de a
performa activităţi motorii repetitive în timpul zilei.
=capacitatea muşchiului de a menţine starea de tensiune
musculară şi de a executa un efort pe o perioadă de
timp prelungită.
Este dependentă de:
o Forţa musculară
o Circulaţia şi metabolismul muscular local
o Starea de sănătate sau boală a pacientului
o Motivaţia pacientului
o Echilibrul neurovegetativ şi endocrin.
 În kinetoterapia de recuperare, pe lângă testarea forţei
musculare, este necesară şi testarea rezistenţei musculare.

 Testarea se face de obicei cu greutăţi între 15-40% din forţa

maximă, cronometrând timpul menţinerii contracţiei sau
executându-se o activitate simplă, calculând numărul de
repetări la încărcarea respectivă şi într-un anumit ritm.

 Pentru realizarea acestui obiectiv , principiul metodologic

este de a creşte durata exerciţiului, la intensităşi joase de
efort.

 Se folosesc exerciţii dinamice cu rezistenţă, urmărindu-se

atingerea oboselii prin creşterea duratei exerciţiului.

 O eficienţă similară cu a acestor exerciţii este cea dată de

sporturile terapeutice şi terapia ocupaţională.
Oboseala, inversul rezistenţei, apare în corelaţie cu
solicitările la care a fost supus sistemul
neuromuscular.
Oboseala ce apare la performarea unui efort dovedeşte
că a existat sau a apărut o defecţiune în ciclul:
comanda şi conducerea motorie prin
SNC→activarea motoneuronilor→ propagarea
neuro-musculară→ cuplarea excitaţie -
contracţie→ substrat energetic disponibil→
acţiunea aparatului contractil→ circulaţie
locală sangvină