FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN

ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. EDUCATION

SPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL
GENERALIST”
FILIALA DOROHOI

PROIECT DE ABSOLVIRE

Îndrumător, Candidat:
Asistent Med. Principal: Cusîn Dorina-
Martin Elena- Monica Gabriela
 Argument
Prezenţa în familie a aşa zisei boli AMIGDALITA , cât
şi dorinţa de a cunoaşte mai multe lucruri despre boală pentru a
putea acorda primul ajutor copiilor mei şi apoi, în folosul
apropiaţilor, m-a determinat să aleg această temă a lucrării de
diplomă.
În condiţii normale de adaptare, între organism şi mediu se
stabileşte o stare de echilibru biologic care se poate aprecia
subiectiv şi obiectiv prin starea de sănătate.
Unii factori de mediu (intern, extern) pot perturba această
stare de echilibru, ajungându-se astfel la starea de boală.
CAPITOLUL I
Anatomia şi fiziologia aparatului respirator
Aparatul respirator cuprinde căile respiratorii şi plămânii. Căile
respiratorii sunt reprezentate de cavitatea nazală, faringe, laringe,
trahee şi bronhii.
 1.Cavitatea nazală:
Reprezintă primul segment al căilor respiratorii. Ea este situată sub baza craniului
şi deasupra cavităţii bucale, şi este despărţită de septul nazal în două cavităţi
simetrice ( fosele nazale ) orientate anteroposterior.

2.Faringele:
Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului până în dreptul
vertebrei C6 şi este divizat în trei etaje: naso- faringe, buco- faringe şi laringo- faringe.

3.Laringele:
Este format din cartilagii legate între ele prin ligamente şi articulaţii şi are formă
triunghiulară. Baza laringelui este în sus şi prin intermediul ei comunică cu laringo-
faringele printr-un orificiu care anterior este delimitat de epiglată şi posterior de
cartilagiile aritenoidei.

4.Traheea:
Este un tub cilindric de 10-20 cm care continuă laringele şi este format din 15-20
inele cartilaginoase incomplete posterior. Se întinde de la vertebra C6 până la vertebra
T4 unde se împarte în cele două bronhii principale.
 5.Bronhiile:
La nivelul T4 traheea se divide în două bronhii principale (dreapta
şi stânga) care pătrund în hilul pulmonar unde se ramifică formând
arborele bronşic.

6.Plămânii:
Reprezintă principalele organe ale respiraţiei.
Sunt în număr de doi, ocupă cavitatea toracică şi sunt acoperiţi
fiecare de pleura viscerală. Are o formă de jumătate de con, sunt aşezaţi
simetric în cavitatea toracică de o parte şi alta a mediastinului şi au o
culoare ce variază în funcţie de vârstă şi de substanţele depuse în ţesutul
conjunctiv (cenuşiu- negricioasă la fumători, roz la copil).
Structura plămânilor: Plămânii sunt construiţi din: arborele bronşic, lobuli,
ramificaţiile vaselor pulmonare limfatice şi nervii, toate cuprinse în ţesutul
conjunctiv.
Arborele bronşic: Bronhia principală se împarte în plămâni în bronhii lombare, în
număr de trei pentru plămânul drept şi două pentru plămânul stâng.

Vascularizaţia plămânului: Plămânul are o dublă vascularizaţie: vascularizaţia

nutritivă şi vascularizaţia funcţională.
Pleura: Este formată din două foiţe seroase: pleura parietală şi pleura
viscerală.
 CAPITOLUL II
Prezentarea fiziologiei bolii
AMIGDALITA ( ACUTĂ  )

Amigdalita este o infecţie sau inflamaţie a

amigdalitelor palatine. Amigdalitele sunt mase
de ţesut limfatic situate de o parte şi de alta a
gâtului, deasupra şi în spatele limbii, făcând
parte din sistemul imun al organismului.
Cauze
Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale şi bacteriene. Bacteria
cel mai des implicată în producerea amigdalitelor este streptococul
beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea şi angina
streptococică.
Perioada de
contagiozitate:
Pacienţii cu faringită
Cale de transmitere: streptococică sunt consideraţi
Streptococul beta-hemolitic grup contagioşi în primele 24h după
A se transmite prin contact administrarea antibioticului. În
direct între persoane, prin cazul copiilor este recomandat
intermediul picăturilor Pflluge să nu se întoarcă în
sau al secreţiilor nazale, de aceea colectivitate/şcoală până în
riscul de îmbolnăvire este mai momentul în care temperatura
mare în colectivităţi şi familie. nu scade la normal şi nu au
trecut cel puţin 24h de la
începerea tratamentului
antibiotic.
 Simptome şi semne
Principalul simptom al
amigdalitelor este prezenţa
gâtului inflamat şi dureros la
care se mai adaugă alte
simptome adiţionale. Pot să fie
prezente toate sau câteva din
Factori de următoarele simptome: febră,
risc respiraţie urât mirositoare,
Principalul
congestie nazală şi guturai,
factor de risc
noduli limfatici imflamaţi,
pentru
amigdalite amigdale roşii şi inflamate
este acoperite total sau parţial cu
contactul puroi, dificultăţi la înghiţire,
apropiat cu o cefalee (dureri de cap), dureri
persoană abdominale, suprafeţe
infectată. sângerânde pe suprafaţa
amigdalelor, prezenţa culturilor
bacteriene pe suprafaţa
amigdalelor.
Tratament

 Amigdalitele, au cel mai frecvent o

etiologie virală, având o evoluţie
favorabilă în lipsa tratamentului,
infecţia rezolvându-se de la sine.
 În cazul în care etiologia amigdalitelor
este streptococică este necesar
instituirea tratamentului antibiotic.
 Complicaţii
Amigdalitele de cauză streptococică necorespunzător
tratate cu antibioterapie, pot evolua spre complicaţii :
- infectarea urechii şi sinusurilor ;
- zone de inflamaţie localizate în jurul amigdalelor
(abces periamigdalian) ;
- reumatismul articular acut ( R.A. ).
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN
ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU
AFECŢIUNI RESPIRATORII
PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
Asigurarea condiţiilor de mediu
Saloanele în care sunt internaţi bolnavii trebuie să aibă o
luminozitate intensă şi permanentă, fără acţiunea directă a razelor solare,
să fie încălzite moderat. De asemenea, saloanele trebuie să aibă şi o
ventilaţie bună, mobilierul să fie cât mai simplu şi să nu reţină
praful.Curăţenia zilnică şi generală a saloanelor trebuie făcută cu
aspiratoare pentru a evita ridicarea prafului care conţin germenii
patogeni.
Supravegherea stării psihice
Realizarea unei poziţii comode
Bolile aparatului respirator în
care să uşureze respiraţia
general, cauzează multiple tulburări
În majoritatea afecţiunilor respiratorii
psihice, determinate de deficitul de poziţia este cea semişezândă. Alegerea poziţiei
oxigenare a creierului şi de trebuie lăsată la discuţia bolnavului, având grijă
sentimentul anxios. să schimbe poziţia cât mai frecvent pentru a
evita complicaţiile hipostatice.
 Asigurarea igienei corporale
Toaleta bolnavului se va face în funcţie de starea lui, ferindu-l de curenţii
de aer rece, fără a-l expune la efort prelungit.
Regimul dietetic adaptat evoluţiei bolii
Dieta trebuie să fie alcătuită din alimente uşor digerabile, bogate în
vitamine şi aport cantitativ de lichide (ceai, zeamă de compot, lapte, supe
călduţe ) în perioada febrilă.
Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
Asistentul medical trebuie să supravegheze respiraţia, să
observe culoarea tegumentelor şi a mucoaselor, starea psihică a
bolnavului.
Educaţia pentru sănătate
Asistentul medical va efectua :
-educaţie pentru sănătate, bolnavii vor fi educaţi să nu înghită
saliva, să nu facă mişcări de deglutiţie, copiii să nu plângă pentru a nu
se accentua sângerarea ;
-examinează secreţia care se scurge în tăviţa renală şi informează
medicul în cazul hemoragiilor mari pentru a se reinterveni chirurgical.
Recoltarea exsudatului faringian
Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces
inflamator faringian.
1.Pregătirea materialelor:
4.Pregătirea
• de protecţie
produsului pentru
• sterile laborator :
-se transportă
• nesterile
produsul la laborator,
2.Pregătirea psihică a pacientului: evitând
• se anunţă şi i se explică tehnica. suprainfectarea;
3.Pregătirea fizică a pacientului: -dacă nu este
• se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă; posibilă
însămânţarea la
• să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas;
patul bolnavului,
• să nu facă gargară; tamponul se
• se aşează pacientul pe un scaun. umezeşte în
prealabil cu ser
fiziologic sau
glicerină 15%.
OXIGENOTERAPIA
Scop:
Asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen în ţesuturi prin
combaterea hipoxiei.

Surse de oxigen:
-staţie centrală de
oxigen;
-microstaţie;
-butelie cu oxigen.
Metode de administrare a
oxigenului:
a) prin sondă nazală ,
b) prin mască ,
c) ochelari pentru oxigen ,
d) cortul de oxigen .
CAPITOLUL IV
Acordarea de îngrijiri specifice
Amigdalectomia
Amigdalectomia reprezintă îndepărtarea
chirurgicală a amigdalelor.

Amigdalita cronică
Este o boală inflamatorie cronică
manifestată prin dureri sau jenă dureroasă
faringiană, acutizări repetate (inclusiv
flegmoane), manifestări la distanţă prin
mecanism imunologic (renale, articulare,
cardiace).
 CAPITOLUL V
PREGATIREA PREOPERATORIE SI
INGRIJIREA POSTOPERATORIE
1.Pregătirea generală preoperatorie
Pregătirea generală preoperatorie constă în examenul clinic şi paraclinic,
pregătirea psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativă,
precum şi observarea schimbării stării bolnavului şi regimul dietetic
preoperator.
2.Pregătirea din preziua operaţiei
A. Pregătirea generală
- Asigurarea repausului fizic, psihic şi intelectual;
- La prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
- Asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
- Evacuarea intestinului, clisma ( dacă nu sunt contra-indicaţii );
- Asigurarea igienei corporale - se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.
B. Pregătirea locală
Se curăţă pielea pe regiuni.
Pielea păroasă se rade cu grijă, evităndu-se să se producă
mici tăieturi (poarta de intrare pentru infecţie, dureroasă la
efectuarea dezinfecţiei) etc.
3. Pregătirea specială a bolnavilor cu risc
operator (târăţi)
Îngrijirile acordate acestora urmăresc să
corecteze deficienţele organismului şi să
restabilească echilibrul fiziologic pentru a
suporta actul operator şi pentru a evita
complicaţiile ce se pot produce, atât în timpul
intervenţiei cât şi după aceasta.
4. Îngrijirile postoperatorii sunt:
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi
durează pănă la vindecarea completă a
bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se acordă
pentru restabilirea funcţiilor organismului,
asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi
prevenirea complicaţiilor.
 CAPITOLUL VI
CAZURI CLINICE - PLANURI DE
ÎNGRIJIRE
CULEGEREA DATELOR:
Pacientul: NP, în vârstă de 1an/10 luni, se internează în secţia Pedriatrie, la
data de 12.01.2011 .
Istoricul bolii:
De aproximativ 2 săptămâni copilul face febră, a primit la recomandarea
medicului de familie Klabax emulsie, Nurofen supozitoare, Paracetamol, dar
fără ca evoluţia să fie favorabilă.
Motivul internării:
Bolnavul este internat la secţia Pediatrie Dorohoi cu diagnosticul
amigdalită acută pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
Prezintă următoarele manifestări de dependenţă: alterarea respiraţiei,
alimentaţie insuficientă, tuse uscată chinuitoare, lipsă de confort fizic,
somn agitat, oboseală, febră, durere, rinoree.
S-a efectuat investigaţii clinice şi paraclinice şi s-a instituit tratament
medicamentos corespunzător.
 Îi sunt afectate următoarele nevoi fundamentale:
-nevoia de a avea o bună circulaţie;
-nevoia de a bea şi a mânca;
-nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură;
-nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca;
-nevoia de a evita pericolele;

Plan de îngrijire

Probleme de dependenţă:
-ritm respirator alterat;
-dispnee de tip respirator;
-senzaţie de lipsă de aer;
Asigură condiţii de mediu, temperatura deviată, umiditate, salon
aerisit, măsor temperatura, respiraţia, pulsul şi valorile le notez
în foaia de observaţie.
Recoltez sânge pentru laborator, administrez medicamentele
prescrise de medic.
Evaluare

S-a efectuat intervenţii clinice şi

paraclinice şi s-a instituit tratament
medicamentos corespunzător. Evoluţia a
fost favorabilă fără complicaţii, iar pacienta
a fost externată cu stare generală
ameliorată, subfebrilă, tuse neproductivă.