Delicventa juvenila este o forma a comportamentului deviant. La nivelul cunostintei
comune, comportamentul deviant rezida in formele de conduita aflate in discordanta cu valorile si normele unui anumit sistem socio-uman. Delicventa formeaza una din speciile fenomenului de devianta cu mari implicatii pentru individ si colectivitate. Dreptul penal da o definitie clara actului delincvential (infractiuni) punand accent pe caracterul socialmente periculos al faptei si pe vinovatie in savarsirea ei. Infractiunea este o fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si incriminata de legea penala. Raportarea la norme reprezinta mai mult un criteriu de „clasare”,intrucat nu expliciteaza cauzele comportamentului deviant, ci doar il discrimineaza de comportamentul normal, socialmente accepta. În viata de zi cu si, in general, cand se vorbeste despre copii, se vorbeste cu caldura si cu dragoste despre inocenta si frumusetea lor. Dar, din nefericire exista si situatii care impun un altfel de limaj si anume atunci cand este vorba de copii care fura, fug de acasa, abandobeaza scoala sau chiar isi bat parintii. La aceasta categorie de copii se face referire atunci cand se vorbeste despre delicventa juvenila. Acest termen desemneaza ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale, sanctionate juridic, savarsite de minorii de pana la 18 ani. Cauzalitatea delicventei juvenile tine cont de doua categorii de factori si anume: - Factori interni sau individuali - Factori externi sau sociali Factorii interni includ prticularitatile si structura neuropsihica, partiularitati ale persoanei in formare, incluzand aici si frustrarea. Dintre factorii externi, cei mai importanti ar fi: factorii socio-culturali, economici, socio-afectivi si factorii educationali din grupurile umane in care se incadreaza copilul, incepand cu familia. Raportul dintre cele doua categorii de factori este o problema controversata, psihologii accentuand asupra factorilor psihici iar sociologii asupra factorilor socio-culturali. Violenta exista peste tot în lume: pe strada în scoala, în mass-media, în inimile noastre este din ce în ce mai mediatizata; atrage si îndeparteaza deopotriva. Pornind de la etimolgia cuvântului constatam ca verbul "violare " înseamna "a profana" , "a transgresa" adica a depasi limitele impuse de lege. In dictionare, cuvântul violenta trimite la ceea ce se efectueaza cu o "forta intensâ", brutala si adesea distructiva, la abuzul de forta pentru a constrânge pe cineva la ceva. Etimologia latina si greaca a cuvântului violenta vine în sprijinul celor care, dupa exemplul câtorva biologi si psihologi, estimeaza ca violenta este o data substantiala vietii si naturii biologice umane, în sensul aproape instinctiv de dorinta de putere si dorinta de a trai. Potrivit tezelor lui Freud asupra frustrarii s-a constatat ca violenta este totdeauna urmarea unei frustrari si ca o frustrare antreneaza totdeauna un comportament violent Din punct de vedere clinic o definiţie larg acceptată a violenţei domestice este aceea formulată de Stark si Flitcraft: ”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie”. Chiar daca este o problema delicata, stapânirea acestui fenomen nu se poate face decât daca îi sunt cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare si posibilitatile de prevenire. Asumarea cu seriozitate si responsabilitate de catre scoala a ghidarii educative a elevilor presupune confruntarea noastra, a cadrelor didactice cu problemele cotidiene ale comportamentelor agresive si violente ale elevilor, generate de cauze concrete precum anturaj, familii dezorganizate, carente educationale, consum de alcool sau droguri. Din aceasta cauza se impune afectarea unui timp special identificarii si solutionarii problemelor fiecarui elev în parte sau ale grupului de elevi si îmbunatatirea parteneriatului scoala-familie-institutii implicate în procesul educational ( biserica, politia, etc.)