ISTORIA HIV/SIDA

 1932: Considerat anul apariţiei infecţiei cu HIV, originară din Africa.

 1981: În Franţa sunt diagnosticate 17 cazuri de maladii necunoscute.

 1982: Boala este denumită SIDA.

 1984: Prima dată au fost folosite teste de sânge pentru detectarea virusului HIV

 1987: Este aprobat primul medicament împotriva SIDA.

 1988 1 decembrie: Ziua Mondială de luptă anti SIDA

 1994: Administrarea medicamentului femeilor gravide pentru a preveni

transmiterea infecţiei la făt.
 Statistici HIV/SIDA la nivel mondial

 40.000.000 - persoane din toată lumea sunt infectate cu HIV;

 23.000.000 - persoane au murit din cauze legate de SIDA;
 Zilnic se infectează 17.000 de persoane;
 50% dintre persoanele infectate au vârste cuprinse între 15 şi
24 de ani;
 50% dintre acestea sunt femei şi circa 80% dintre acestea sunt
la vârstă fertilă;
 2/3 din persoanele infectate cu HIV nu știu că au această boală;
 SIDA ucide o persoană la fiecare 11 secunde;
 La fiecare 6 secunde o nouă persoană se infectează cu HIV;
 În fiecare zi se nasc 1600 copii infectați HIV din mame
seropozitive HIV.
 Statistici HIV/SIDA
în MOLDOVA

 1987 primele cazuri de infectare cu HIV

 2011 înregistrați 7050 persoane cu HIV dintre care 2268 –

stânga Nistrului

 2016 la finele anului, înregistrați 11.043 de infectați cu HIV;

 Pe parcursul ultimilor trei ani, peste 800 de persoane află anual

că s-au infectat cu HIV.

 Vârstele cele mai afectate de HIV în Moldova sunt: 15-19 ani

(6,21 %); 20-24 ani (22,28 %); 25-29 ani (24,08%); 30-34 ani
(18,92 %)
 Ce este HIV?
HIV – (virusul imunodeficienței umane) este un virus care ataca
și distruge sistemul imunitar , iar organismul nu mai poate face
față agresorilor de orice natura (virusuri, bacterii,ciuperci,
celule canceroase).

Evoluția infecției acoperă în medie o perioadă de peste 10 ani.

persoana infectata cu HIV nu inseamna

ca are SIDA. Aceasta poate arata si se
poate simti bine o perioada lunga de
timp, dar in acest timp poate sa
transmita virusul.
 Ce este SIDA?
SIDA– sindromul imunodeficienței dobândite.

este ultima fază a infectiei cu HIV, când sistemul imunitar este

foarte afectat de virus, iar organismul nu mai poate face față
infecțiilor, ducând la deces.
 TRANSMITEREA INFECŢIEI HIV

Nr.
crt. Căi de Produse biologice implicate în
transmitere transmitere

1. Sexual Spermă, secreţii vaginale

Sânge sau produse biologice ce conţin

2. Parenteral
sânge

3. Vertical Lapte matern

 TRANSMITEREA PE CALE SEXUALĂ

 Este cea mai frecventă modalitate de răspândire a

infecţiei;

 Toate practicile sexuale neprotejate sunt potenţial

infectante;

 Riscul de transmitere este diferit în funcţie de

practicile sexuale utilizate, varietatea partenerilor,
precum şi de sexul persoanei infectate.
TRANSMITEREA PE CALE PARENTERALĂ

Se poate face prin:

 transfuzie de sânge sau derivate sanguine;

 folosirea unor seringi sau a unui instrumentar

medical nesteril, mai ales de către consumatorii de
droguri injectabile;

 rănirea, penetrarea pielii sau a mucoaselor, cu

instrumente nesterile. Riscul în aceste cazuri este
apropiat de 0,3%.
TRANSMITEREA PE CALE VERTICALĂ

HIV poate fi transmis de la mamă la făt prin 3

modalităţi:

infecţia directă poate să se producă in utero;

transmiterea poate să se producă în timpul
travaliului şi în timpul expulziei
după naştere, prin alăptare la sân
 CUM NU SE TRANSMITE HIV?

 Tuse sau strănut, deci prin aer;

 Atingere, sărut, îmbrăţisare;
 Folosirea grupurilor sanitare în condiţii igienice;
 Utilizarea veselei în comun;
 Înţepături de ţânţar sau alte insecte;
 Animale, muşcături de animale;
 Băi, bazine cu apă;
 Prosoape, clanţe de uşi, telefon, computer;
 Contacte interumane;
 Convieţuirea cu o persoană infectată HIV.
PRODUSE BIOLOGICE CARE NU SUNT
IMPLICATE ÎN TRANSMITERE:
 Secreţii nazale
 Spută
 Lacrimi
 Transpiraţii
 Fecale
 Urină
 Lichid de vărsătură
RISCUL DE
TRANSMITERE A
HIV ÎN EXTREM DE MIC
COLECTIVITAŢILE
ŞCOLARE
Se iau în discuţie:
 Muşcături
 Zgârieturi
 Tăieturi accidentale
 TESTAREA HIV
Este o metodă serologică de evidenţiere a
anticorpilor anti-HIV.

Tipuri de teste:

 ELISA (Enzime–Linked–Immunosorbent–Assay);
 RIF (Reacţie de imuno-fluorescenţă);
 WB (Western Blot);
 alternative (salivă, urină).
Tipuri de testare:
 confidenţială
 anonimă
 Prevenţia răspândirii infecţiei cu HIV

Exista două niveluri distincte de prevenţie in infecţia HIV/SIDA:

1. Prevenţia primară - pune accentul pe stoparea transmiterii

infecţiei HIV. Acest lucru se realizează în principal prin programe de
informare şi educare corectă a comunităţii despre HIV/SIDA, despre
cum se transmite, dar mai ales, cum nu se transmite virusul.
În cadrul acestui tip de prevenţie un rol important îl are
consilierea, care la rândul său poate fi de două feluri:
- pre test
- post test
2. Prevenţia secundară - constă în oferirea de servicii
medicale şi sociale gratuite, atât pentru persoanele seropozitive, cât
şi pentru familiile acestora, în vederea încetinirii efectelor bolii şi
transmiterea acesteia cu bună ştiinţă.
 CINE AR TREBUI SĂ FACĂ UN TEST HIV?

 Persoanele care au primit transfuzii de sânge şi produse

de sânge;

 Hemofilicii, trataţi substitutiv cu factori antihemolitici;

 Utilizatorii de droguri administrate intravenos;

 Homosexualii / bisexualii;

 Copiii şi adolescenţii născuţi în perioada 1987–1992;

 Tinerii, în special cei care nu beneficiază de şcolarizare,

educaţie şi acces la informaţie privind infecţia cu HIV;
 CINE AR TREBUI SĂ FACĂ UN TEST HIV?

 Persoanele considerate defavorizate şi vulnerabile: rromi,

emigranţi, copiii străzii, prostituate, persoane cu relaţii
sexuale întâmplătoare şi neprotejate;

 Categorii profesionale din domeniul îngrijirii medicale, care

intră în contact cu sânge şi/sau produse biologice care pot
conţine HIV;

 Persoane care au relaţii sexuale cu categoriile mai sus

menţionate;

 Deţinuţi, persoane cu TBC, BTS-uri, şoferi de cursă lungă,

marinari, persoane care lucrează în străinătate peste 6 luni
sau care au lipsit din ţară peste 6 luni.
 Expresii care trebuie evitate:

1. SIDA: deseori folosită pentru a desemna întreaga manifestare a HIV.

Termen recomandat: infecţie HIV

2. Test SIDA: Nu există teste pentru SIDA. Testul detectează prezenţa

anticorpilor produşi în sânge ca reacţie la infecţia cu HIV. Termen
recomandat: test pentru anticorpi HIV.

3. Victime SIDA: Multor oameni bolnavi de SIDA nu le place să fie

văzuţi ca victime. Termen recomandat: Persoane bolnave de SIDA.

4. Virusul SIDA: HIV este retrovirusul care provoacă SIDA. Termen

recomandat: HIV

5. Virusul HIV: Litera “V” din HIV vine de la “virus”. Termen

recomandat: HIV.

6. Purtator SIDA: O persoană nu poarta SIDA, ci HIV – virusul care

cauzează SIDA. Termeni recomandaţi: Persoana seropozitivă sau
persoana bolnavă de SIDA.
 Expresii care trebuie evitate:

7. SIDA propriu-zisă: Termen folosit de obicei pentru a desemna o persoană într-un

stadiu avansat al infecţiei cu HIV. Este vag şi redundant. Termen recomandat: SIDA.

8. Fluide corporale: Acest termen nu ar trebui folosit fară a se preciza care fluide
conţin destul virus încât să provoace o infecţie. Termeni recomandaţi: sânge,
spermă, lichide vaginale, lapte matern.

9. Grupuri cu risc crescut: Nu ceea ce eşti, ci ceea ce faci poate fi riscant. Acest
termen creează frică inutilă sau o lipsă de griji nemotivată. Termen recomandat:
Comportament cu grad crescut de risc.

10. Parteneri multipli / promiscuitate: Termen vag şi tendenţios. Termen

recomandat: mai mult de un partener sexual.

11. Act sexual: Mulţi oameni cred că acest lucru se referă doar la sexul normal
(vaginal). Termeni recomandaţi: sex oral, anal sau vaginal.

12. Preferinţe sexuale: A prefera înseamnă a alege, iar oamenii nu aleg să fie
heterosexuali, homosexuali sau bisexuali. Termen recomandat: orientare sexuală.

13. Infestat HIV: termenul medical corect este persoana infectată HIV.