Clasa de elevi, grup social educativ

Student: Sale Patricia

Facultatea de Litere
Specializarea: Limbi și Literaturi,
Română-Engleză, Anul III, Grupa II
Bibliografie
• https://edict.ro/comunicarea-profesor-elev-si-
efectele-sale/
• file:///E:/Descarcari%20Internet/ghidul-
formatorului.pdf
• http://www.crips.ro/doc/meactin.pdf
• file:///E:/Descarcari%20Internet/Introducere_i
n_consiliere.pdf
Problema 6
Sunteți profesor diriginte la clasa a
IX-a și observați că unul dintre elevi
are brusc rezultate slabe la învățătură,
a devenit timid, retras și comunică cu
dificultate.
1. Ce presupuneți că s-a întâmplat cu elevul
respectiv?
 Probleme în familie, elevul nu este înțeles acasă, este
deseori criticat, mustrat;
Probleme în cercul de prieteni, în clasă;
Probleme în viața de adolescent ( este îndrăgostit și nu
i se împărtășește acest sentiment );
A trecut printr-o experiență neplăcută acasă (ex. Deces
în familie);
Unul dintre părinți, sau ambii sunt plecați în
străinătate să lucreze.
Părinții acestuia divorțează;
2.Ce metode veți aplica în procesul de consiliere?
• Înainte de a aplica orice metodă, stabilesc următoarele
puncte-cheie:
• Gradul de severitate al problemei elevului;
• Natura problemelor cu care se confruntă elevul;
• Scopul consilierii.
Etapele consilierii
• ASCULTAREA ACTIVĂ - receptarea activă oferă suportul unei
bune comunicări între consilier şi elev. Ea contribuie la
încurajarea acestuia în direcţia comunicării.
• OBSERVAREA - Observarea comportamentului permite o
înţelegere mai reală a mesajului transmis, a stării afective a
interlocutorului. Observarea are doi indicatori importanţi:
• Comportamentul nonverbal, ce reprezintă aproximativ 85% din
comunicarea elevului, şi care este oferit printr-o diversitate de
semne legate de postură, mişcare, gesturi, mimică;
• Comportamentul verbal reprezentat prin elemente semnificative:
cuvinte-cheie, construcţii-cheie, particularităţi ale modului de
gândire (optimist, pesimist), stil verbal de a percepe lumea
(“simt că se întâmplă ceva…”).
• Clarificarea şi reflectarea sentimentelor elevului;
• Căutarea gândurilor ascunse sau neexprimate;
• Identificarea factorilor de menţinere şi activare a
problemei ;
• Se poate spune că personalul didactic, prin contactul
direct cu elevii şi familiile lor, este cel care înţelege
cel mai bine toate transformările care s-au petrecut în
structura familiei în ultimii ani (referitoare la
ocupaţiile membrilor familiei, nivelul de trai al
acestora, la nivelul valorilor, practicilor şi proiecţiilor
lor de viaţă). Totodată cadrele didactice sunt martorele
faptului că unii dintre elevi şi familiile lor sunt
victimele marginalizării ş/sau discriminării din cauza
satutului lor socio-economic sau al apartenenţei la un
grup etnic minoritar, şansele lor de a reuşi în viaţa
socială şi profesională depinzând în mare măsură şi de
cât de multă voinţă şi interes există din partea
comunităţii pentru a-i sprijini.
• În activitatea sa, profesorul nu se raportează doar la
activitatea pur ştiinţifică, ci şi la cea educaţională.
Dirigintele este managerul activităţii educaţionale.
Această calitate se subsumează celei de manager al
actului educaţional în ansamblul său, care cuprinde şi
statutul de manager al actului didactic. În calitate de
diriginte profesorul are o serie de aşteptări de la elevii
săi. Aşteaptă o comunicare deplină cu elevii în tot ce
a ce întreprinde în plan educativ dar şi un feed-back
pozitiv din partea lor. În acelaşi timp, aşteaptă să fie
respectat în calitatea pe care o are. Elevii doresc ca
dirigintele să fie un adevărat părinte şi prieten, în care
să aibă încredere şi căruia să i se adreseze în orice
situaţie.
• Totodată, aşteaptă ca dirigintele să le ofere o evaluare
corectă, nepărtinitoare a tot ce au ei bun sau mai puţin
bun şi să fie sprijiniţi în relaţiile lor cu colegii de clasă
sau de şcoală, sau chiar cu alţi profesori.
• În calitate de profesor, dar mai ales de diriginte, se
realizează şi o comunicare cu familiile elevilor. Astfel,
dirigintele aşteaptă ca părinţii să colaboreze şi să se
implice activ în actul educaţional, cerând şi să i se
recunoască rolul pe care îl are în educaţia copiilor.
Părinţii aşteaptă de la diriginte o evaluare corectă a
propriului copil dar şi un spijin în formarea acestuia.
Atunci când colaborarea dintre profesor şi diriginte, pe
de o parte, respectiv elev şi părinte, pe de altă parte, se
realizează pe baza unei comunicări eficiente toţi factorii
implicaţi au de câştigat.
• Etapa 12-20 ani (adolescența) Criza: Identitate de sine
versus confuzie de rol În această perioadă, adolescentul
caută să-şi formeze şi să-şi dezvolte o identitate personală
şi vocaţională, încearcă să se identifice cu un rol
profesional. În acelaşi timp, se formează comportamente
specifice rolului sexual (este o perioadă de tatonare a
comportamentului sexual în care băieţii, de exemplu, se
dau cu gel, îşi fac ţepi, iar fetele se machiază şi încearcă să
se pună în evidenţă printr-o vestimentaţie cât mai sumară).
Pentru a ajunge la un simţ clar şi coerent al identităţii,
adolescenţii se implică în diverse roluri, fără a se antrena
concret în vreunul. În această etapă, apare confuzia de
roluri şi întrebarea frecventă a adolescentului: „cine sunt
eu?”. Adolescentul manifestă totodată şi un comportament
indezirabil, prin însuşi conflictul interior prin care trece:
„să am iniţiativa să fac cutare lucru?”.
• Pe de o parte, îşi doreşte să aibă iniţiativă într-o acţiune, pe
de altă parte, este inhibat de părinţii care-i dirijează şi
limitează fiecare acţiune. Eşecul în dobândirea unei
identităţi clare, durabile are ca rezultat confuzia dintre ceea
ce este şi ceea ce doreşte să fie. Scopul educaţional în
aceasta etapă este de formare a copilului autonom prin
acordarea unei anumite independenţe, discret controlată de
părinţi. Părintele care şi la aceasta vârstă îşi însoţeşte
copilul la examen şi-l aşteaptă în curtea liceului sau a
facultăţii, creează şi întreţine dependenţa acestuia. Adler
spunea că „orice copil problemă este un părinte problemă”.
Majoritatea psihologilor consideră că adolescenţa reprezintă
criza centrală a întregii dezvoltări. Criza de identitate este
considerată ca fiind singurul conflict puternic pe care o
persoană îl are de înfruntat în această viaţă, iar depăşirea
într-un mod satisfăcător se poate realiza în condiţiile în care
şi celelalte stadii au avut o rezolvare pozitivă.
Care sunt nevoile fireşti ale
adolescentului?
• Adolescentul are nevoie să-şi consolideze încrederea în el:
Adultul trebuie să îi ofere ocazia tot mai des să îşi asume
responsabilităţi pe masura puterilor sale, să îl valorizeze pentru
reuşite şi să îl susţină în situaţia eşecului. Atitudinea suportivă
a adultului îi consolidează încrederea în sine. Dacă imaginea
returnată de către adult este deficitară şi critică, apariţia
conflictelor şi a frustrărilor este frecventă, refuzând autoritatea
impusă. Elevul are nevoie să-şi exprime opiniile şi să simtă că
se ţine cont de părerile lui: Adultul trebuie să îl consulte în
toate hotărârile care îl privesc, dar nu numai. Este important
pentru el să simtă că opinia sa este importantă şi în hotărârile
care privesc viaţa familiei / serviciului rezidenţial.
Adolescentul are nevoie să simtă încrederea persoanelor de
referinţă: Nu trebuie să se simtă controlat (de exemplu verificat
în ghiozdan sau prin buzunare). O relaţie de încredere
determină la adolescent o atitudine deschisă.
• Acesta are nevoie de a avea secrete (pe care le împarte
cu egalii de vârstă, cu prietenii), are nevoie să-i fie
satisfacute curiozităţile referitoare la viaţa sexuală
Atitudinea deschisă a adultului îl încurajează pe copil
să fie cooperant şi să îl consulte ori de câte ori are
nevoie. Tânărul are nevoie de un spaţiu care să-i
permită manifestarea aptitudinilor şi a preferinţelor,
pentru a reuşi să îşi identifice potenţialul şi vocaţiile.
Acesta are nevoie de intimitate şi viată personală
(inclusiv viaţă sexuală). Orice încercare neargumentată
şi nenegociată a adultului de a interveni în viaţa sa,
este percepută de adolescent ca o incălcare a
intimităţii, riscând să ducă la perturbarea profundă a
relaţiei cu adultul.
3. Ce informații v-ar determina să dați cazul
psihopedagogului școlar?

• Informațiile delicate, de exemplu detalii intime

în care nu mi-aș dori să intru pentru că acest
lucru ar însemna să mă implic mai mult decât
este necesar.
• Situația în care acesta nu dorește să se deschidă
în fața dirigintelui pentru a îi putea oferi ajutor.
• Este agresiv, agasant, obositor.
4. În ce condiții ați apela la un specialist din exterior?
Care ar fi acesta? Ce instituții v-ar putea ajuta în acest
sens?
• Dorințe de sinucidere;
• Depresie severă;
• Protecția copilului;
• Asistență socială;
• Consilier familiar;
• Organizația Nonguvernamentală Salvați Copiii;
• Psihiatru.