Prof. univ. dr.

Vasilica Negruţ
 Analiza unitară a dreptului administrativ impune clarificarea unor noţiuni
şi concepte cum sunt: statul, administraţia, administraţia publică şi altele.
 Apariţia administraţiei este legată de geneza statului.
 În opinia unui renumit profesor de drept constituţional, statul, cea mai
importantă instituţie a societăţii, are două accepţiuni.
 Într-o accepţiune lărgită, statul este constituit din trei elemente: teritoriul;
populaţia (naţiunea); suveranitatea (în sensul puterii organizate statal).
Într-o accepţiune restrânsă, prin stat se înţelege forma organizată a
puterii poporului, mai exact mecanismul sau aparatul statal.
 Strict juridic, statul este un ansamblu sistematizat de
organe de stat (autorităţi), ce cuprinde parlamente,
guverne şi alte autorităţi executive, organe
judecătoreşti, armata, poliţie şi închisori.
 Articolul 1 alin. (3) din Constituţia României prevede
că „România este stat de drept, democratic şi social,
în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţi umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme în spiritul tradiţiilor democratice ale
poporului român şi idealurilor Revoluţiei din
decembrie 1989 şi sunt garantate”.
 Statul de drept nu se confundă cu principiul
legalităţii, el fiind mai mult decât atât.
 În statul de drept activitatea este determinată şi
limitată de drept.
 El este constituit dintr-un sistem de garanţii (inclusiv
juridice) care asigură reala încadrare a autorităţilor
publice în coordonatele dreptului.
 Se consideră că suntem în prezenţa unui stat de
drept atunci când:
- conţinutul acestui drept valorifică la dimensiunile
reale drepturile şi libertăţile fundamentale;
- se realizează echilibrul, colaborarea şi controlul
reciproc al puterilor publice (autorităţilor publice);
- se realizează accesul liber la justiţie.
 Demersul privind semnificaţia conceptului de
administraţie trebuie să ţină seama de etimologia
acestui cuvânt.
 Cuvântul „administraţie” provine din limba latină,
fiind compus din prepoziţia „ad”, însemnând „la”,
„către” şi „minister”, traducându-se prin servitor,
supus.
 Se poate aprecia că la origini, prin această noţiune
s-a avut în vedere o activitate subordonată, la
comandă, pusă în slujba cuiva.
 În limbajul curent, termenul de „administraţie” este utilizat în
mai multe sensuri:
- conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului;
- sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea
executivă;
- conducerea unui agent economic sau instituţii social
culturale;
- un compartiment (direcţie, secţie, serviciu, birou) din unităţile
direct productive sau instituţii social-culturale, care nu
desfăşoară, nemijlocit o activitate direct productivă.
 Dintre multiplele sensuri ale termenului de administraţie,
preocupările teoretice s-au axat, în principal, pe clarificarea
noţiunii de administraţie publică.
 Pentru a înţelege mai bine această noţiune, sunt necesare
câteva precizări cu privire la faptul administrativ.
 În doctrină a fost subliniat în mod constant caracterul oricărei
activităţi de natură administrativă de a constitui un fapt
administrativ, un fenomen administrativ înţeles ca specie a
fenomenului social.
 Având o natură complexă, social-politică şi juridică, faptul
administrativ este abordat, în vederea cunoaşterii sale, atât de
ştiinţele juridice, cât şi de alte ramuri ale ştiinţelor despre
societate, cum sunt ştiinţele economice, sociologia,
politologia.
 Faptul administrativ este un fapt social, care nu
poate exista decât în cadrul unei colectivităţi sociale
organizate, stabile.
 Acesta reprezintă acţiunea unor oameni în raport cu
alţi oameni, acţiune care se desfăşoară în cadrul unei
colectivităţi organizate şi prin care se urmăreşte
atingerea unui scop care justifică şi determină
organizarea colectivităţii respective.
 Mediul social, se arată în literatura de specialitate,
exercită o influenţă considerabilă asupra structurilor,
asupra fenomenelor şi a conţinutului activităţilor
organelor administraţiei publice, asupra psihologiei şi
comportamentelor individuale şi colective ale
personalului administraţiei.
 Caracterul grupării sociale în care se realizează faptul
administrativ determină caracterul acestuia.
 Dacă gruparea are caracter privat şi urmăreşte realizarea
unor interese particulare, administraţia respectivă va fi o
administraţie privată.
 Administraţia va fi publică dacă gruparea se constituie după
criterii politice şi urmăreşte satisfacerea unor interese
generale ale societăţii.
 Pentru a stabili deosebirea dintre administraţia publică şi
administraţia privată trebuie să pornim de la conceptul de
„public”.
 Este „public” ceea ce priveşte comunitatea în ansamblul său.
 Ne aflăm în faţa „interesului public” atunci când acesta este o
consecinţă a acţiunii organizate în vederea satisfacerii unor
nevoi sociale recunoscute tuturor.
 În timp ce raporturile particularilor se bazează pe egalitatea
juridică şi pe acordul de voinţe, administraţia publică trebuie
să dispună de mijloacele juridice necesare pentru a apăra
interesul public.
 Datorită acestui fapt, administraţia publică îşi desfăşoară
activitatea în regim de putere publică.
 Noţiunea de putere publică desemnează ansamblul prero-
gativelor acordate autorităţilor publice, care le permite
acestora să acţioneze pentru prevalarea interesului public,
atunci când acesta se află în conflict cu interese particulare.
 Administraţia publică poate fi:
- o administraţie a statului, „administraţie de stat”, situaţie în
care interesul realizat de cei ce înfăptuiesc administraţia este
un interes general al statului
sau
- o administraţie a unităţilor administrativ-teritoriale –
„administraţie publică locală”. În acest caz, interesul realizat
este al unei colectivităţi locale, recunoscută ca atare de stat.
 Specific faptului administrativ este şi modul în care acesta
satisface interesele.
 Este vorba de interese care nu îi aparţin, care îi sunt
superioare şi exterioare şi care sunt stabilite prin decizii emise
de autorităţi care deţin puterea politică la un moment dat.
 Totodată, faptul administrativ se caracterizează prin orga-
nizarea (cu ajutorul mijloacelor materiale, umane, financiare)
unor acţiuni care conduc la îndeplinirea intereselor.
 Noţiunea de administraţie publică are două accepţiuni:
formal-organică şi material – funcţională.
 În sens formal - organic, noţiunea de administraţie publică
desemnează autorităţile publice care acţionează, în regim de
putere publică, pentru satisfacerea intereselor publice,
 În sens funcţional - material, termenul evocă activităţile pe
care trebuie să le realizeze aceste autorităţi publice.
 În acepţiunea formal – organică, noţiunea de administraţie
publică are în vedere următoarele autorităţi publice:
Preşedintele României; Guvernul; ministerele şi alte organe
centrale de specialitate subordonate Guvernului; autorităţi
ale administraţiei centrale de specialitate autonome;
instituţii subordonate ministerelor şi autorităţilor centrale
autonome; prefectul; serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate,
conduse de prefect; autorităţile autonome locale (consiliul
judeţean; consiliul local, primarul) şi instituţiile
subordonate acestora.
 Atunci când defineşte anumiţi termeni şi unele expresii,
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,
republicată, în art. 1 alin. (2) face referire la:
 autorităţi deliberative;
 autorităţi executive;
 organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate
publică de interes local sau judeţean.
 Autorităţile deliberative sunt consiliul local, consiliul
judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-
teritoriale ale municipiilor.
 Autorităţile executive cuprind: primarii comunelor,
oraşelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-
teritoriale ale municipiilor, primarul general al
municipiului Bucureşti şi preşedintele consiliului
judeţean.
 Denumirea generică de organisme prestatoare de servicii
publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean
include: instituţii publice şi servicii publice înfiinţate şi
organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite
instituţii şi servicii publice de interes local sau judeţean; societăţi
comerciale şi regii autonome înfiinţate sau reorganizate prin
hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite societăţi
comerciale şi regii autonome de interes local sau judeţean;
asociaţii de dezvoltare intercomunitară; furnizori de servicii
sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în
condiţiile prevăzute de lege; asociaţii, fundaţii şi federaţii
recunoscute ca fiind de utilitate publică, în condiţiile legii;
operatori de servicii comunitare de utilităţi publice locale sau
judeţene.
 Putem defini administraţia publică ca ansamblul activităţilor
desfăşurate de către autorităţile publice centrale, locale,
precum şi de către alte structuri prevăzute de lege care, în
regim de putere publică, organizează şi execută în concret
legea, în vedeea satisfacerii interesului public.
 Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate
autorităţilor publice şi persoanele juridice de drept privat
care, potrivit legii au obţinut statut de utilitate publică sau
sunt autorizate să presteze un serviciu public.