Tulburarea de panică

Anxietate
* Tulburarea de panică este o problemă de tip anxios în care
persoana are episoade de frică sau anxietate foarte intense care
apar brusc şi neaşteptat „ca din senin”.
* Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura câteva
minute sau câteva ore, pot să apară din când în când sau
frecvent. De multe ori cauza sau elementul declanşator al acestor
atacuri este necunoscut.
* Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine. Un
diagnostic de tulburarea de panică este pus atunci când
persoana a avut cel puţin două atacuri de panică apărute brusc şi
neaşteptat şi care au fost apoi urmate de cel puţin o lună de
îngrijorări şi frica că un alt atac s-ar putea să aibă loc.
* Tulburarea de panică apare rar independent de alte tulburări.
Adesea apare împreună cu: fobii specifice, fobie socială, distimie,
tulburarea de anxietate generalizată, episod depresiv major sau
abuzul de substanţe.
Un atac de panică se manifestă printr-o serie de simptome fizice şi cognitive:
* Palpitaţii, bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii
* Transpiraţii
* Valuri de căldură sau de frig
* Amorţeală, furnicături în corp
* Tremurături sau frisoane
* Senzaţie de sufocare sau de nod în gât
* Respiraţie îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei
* Presiune, disconfort sau durere în piept
* Greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
* Senzaţie de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin
* Senzaţie de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzaţia că ceea ce se petrece este ciudat,
neobişnuit
* Teama de a muri
* Teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
Durata unui atac de panică este de aproximativ 20-30 minute iar intensitatea sa creşte treptat şi
atinge un nivel maxim în aproximativ 10 minute.
Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare de panică,
trebuie să existe atacuri de panică repetate, dintre care cel puţin
unul să fie urmat, timp de minimum o lună, de unul sau mai multe
dintre următoarele simptome:
 teamă persistentă de un potenţial nou atac;
 îngrijorări privind consecinţele atacului (ex. infarct miocardic,
pierderea controlului, existenţa unei boli psihice grave);
 o modificare semnificativă a comportamentului în legătură cu
atacurile – evitarea situaţiilor aparent asociate cu atacurile de
panică, a nu sta singur, vizite repetate la medic etc.).
Pentru a explica apariţia unui atac de panică, dimensiunile anxietăţii
sunt grupate în trei mari categorii: fizice, cognitive şi
comportamentale. Componentele fizice cuprind modificările
organismului (neurologice, hormonale, cardiovasculare) însoţite de
senzaţiile lor somatice (respiraţia tăiată, palpitaţii, durere în piept,
etc). Componenta cognitivă se referă la gândurile, imaginile care
acompaniază frica (de exemplu gândurile legate de moarte, imagini
legate de pierderea controlului). Componenta comportamentală se
referă la acele comportamente asociate cu anxietatea (de exemplu a
purta un obiect sau pur şi simplu evitarea sau evaziunea din situaţie).
Aceste trei componente sunt descrise ca interacţionând unele cu
altele, adesea cu rezultatul ridicării anxietăţii.
Ca multe alte tulburări de sănătate mentală, tulburarea de panică
este rezultatul unei interacţiuni complexe între factori sociali, biologici
şi psihologici.
 Psihofarmacoterapie
 benzodiazepin (clonazepam, alprazolam,) - pentru cîteva săptămîni
(potenţial pentru abuz, dezvoltare a toleranţei şi a dependenţei)
 buşpiron - potenţial abuziv redus, în special TAG, nu este eficient în
cazul tulburării de panică, este necesară utilizarea de lungă durată
 medicamente de beta-blocare - pentru tratament de scurtă durată a
performanţei de anxietate, mai ales a simptomelor somatice, cum ar fi
tremorul
 antihistaminice
 diferite tipuri de antidepresive - Inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (clomipramină, citalopram, fluoxetină, fluvoxamină,
paroxetitle, sertralină), Inhibitori al monoaminooxidazei (tranilcipromifle),
inhibitor reversibil al monoaminooxidazei A (moclobemidă) şi inhibitor a
recaptării serotoninei-noradrenalinei (venlafaxină); bine tolerate, nu
prezentă potenţial abuziv
 Recomandare: de a începe tratamentul cu un curs scurt de
benzodiazepine, precum şi cu antidepresive pentru o perioadă mai lungă
şi de a combina tratamentul medicamentos cu diferite tipuri de
psihoterapie.
Medicaţia pentru tulburările de panică este folosită pentru
ţinerea sub control a simptomelor atacului de panică,
reducerea severităţii şi frecvenţei acestora, reducerea
anxietăţii şi fricii asociate cu apariţia unui nou atac.
 Tehnici psihoterapeutice variate:
 terapie cognitiv-comportamentală (TCC)
 abordări psihodinamice
O serie de dovezi sugerează faptul că dacă această
tulburare nu este tratată, simptomele pot lua o formă
cronică. De asemenea, tulburarea de panică poate
constitui un risc pentru dezvoltarea altor tulburări precum
depresia, alte tulburări de anxietate, abuzul de substanţe,
distres marital. Toate aceste probleme de sănătate
mentală afectează funcţionarea individului în diverse
domenii cum ar fi: cel social, profesional, familial.
În agorafobie, fobii sociale şi specifice, anxietatea este evocată
în principal de anumite situaţii sau obiecte bine definite, care
sunt exterioare individului şi nu sunt în prezent periculoase. Ca
urmare, aceste situaţii sau obiecte sunt evitate sau,
caracteristic, îndurate cu groază. Anxietatea fobică fluctuează
de la nelinişte uşoară pînă la teroare. Preocuparea individului
se poate concentra asupra simptomelor individuale, cum ar fi
palpitaţiile sau senzaţie de leşin şi este adesea asociată cu
temerile secundare de moarte, pierdere a controlului sau
înnebunire. Anxietatea nu este exonerată de cunoaşterea că
alţi oameni nu au în vedere situaţia în cauză ca fiind
periculoasă sau ameninţătoară.
*Fobia socială
*Fobia specifică
*Nevroza obsesiv-compulsive
*Anxietatea generalizată
*Tulburarea de stres
posttraumatic
Sindromul de Anxietatecu tot registrul de tulburări anxioase este
diagnosticat prin interviul clinic și observarea comportamentului în
situații clinice, teste și chestionare completate de către persoana
suferindă.
În diagnosticarea sindromului de anxietate se folosesc interviuri
clinice structurate sau semi-structurate,cuprinzătoare, care
evaluează criteriile de diagnostic așa cum sunt ele descrise în DSM-
IV-TR, pentru toate tulburările anxioase. Astfel psihiatrul poate apela
la ghiduri de interviu ca SCID, ADIS sau MINI.
Cele mai frecvente teste și chestionare folosite pentru în screening și
diagnosticul anxietății sunt:
Hospital Anxiety and Depression Scale (HADS)
Scala de depresie și anxietate Hamilton cunoscută sub denumirea
scala HADS.
* Agitaţie şi nerăbdare
* Senzaţia de nod în gât
* Oboseală, stare de slăbiciune
* Dificultăţi în concentrare, senzaţia de „cap gol” sau de „vid
mintal”
* Stare de nervozitate sau iritabilitate
* Tensiune musculară sau stare de încordare
* Tulburări de somn (dificultăţi în a adormi, trezit în mijlocul
nopţii, trezit devreme dimineaţa, somn excesiv) sau somn
neodihnitor
* Preocupare exagerată pentru lucruri cotidiene, obişnuite
sau pentru subiecte minore
Principalele două forme de tratament pentru anxietatea generalizată sunt
medicaţia şi psihoterapia; ele pot fi aplicate individual sau în combinaţie.
Există mai multe tipuri de medicamente care pot fi utilizate pentru reducerea
simptomelor anxietăţii generalizate:
Anxiolitice. Benzodiazepinele sunt sedative care au avantajul de a reduce
anxietatea foarte rapid, în aproximativ 30-90 minute. Dezavantajul este că
luate mai mult de câteva săptămâni, crează dependenţă. Tocmai de aceea
ele sunt prescrise doar pentru perioade scurte de timp, pentru a trece mai
uşor peste anumite probleme dificile. Cele mai cunoscute tipuri sunt
alprazolam (Xanax), diazepam, bromazepam (Lexotanil), medazepam
(Rudotel) şi clordiazepoxid (Napoton).
Antidepresive. Cu toate că indicaţia principală a antidepresivelor este
tratamentul depresiei, aceste substanţe şi-au dovedit utilitatea şi in tratarea
tulburărilor de anxietate, inclusiv anxietatea generalizată. Există mai multe
tipuri de antidepresive, dintre acestea cele mai indicate fiind antidepresivele
tetraciclice şi Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) -
Fluoxetina(Prozac), Fluvoxamina(Fevarin), Sertralina(Zoloft),
Paroxetina(Seroxat), Citalopram(Cipramil), Escitalopram(Cipralex).
Mulțumesc !!!