CONFLICTUL – COSECINŢĂ NATURALĂ

A DIVERSITĂŢII

Coordonator ştiinţific: Conf.univ.dr.Emilia Albu

Absolvent : Danciu Carmen-Angela

CUPRINS
Motivaţia
1. ASPECTE TEORETICE REFERITOARE LA
ABORDAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE
SPECIALITATE
2. TIPURI DE CONFLICTE ÎN CADRUL
GRUPULUI
3. STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR
ÎN CADRUL GRUPULUI
4. PERSPECTIVE DE REZOLVARE A
CONFLICTELOR ÎN GRUPUL ŞCOLAR
Bibliografie
 MOTIVAŢIA
 Înfruntarea propriilor noastre conflicte este o etapă esenţială în soluţionarea
lor .Căutarea de soluţii la probleme reprezintă un indicator al maturităţii,
puterii şi „libertăţii personale”.K.Horney vorbea de necesitatea de a deveni
„căpitanul corabiei noastre”.Fiecare persoană are de câştigat din cunoaşterea
informaţiilor şi stăpânirea abilităţilor practice pentru preîntâmpinarea, reducera
conflictelor sale şi pentru eliminarea lor .Eliberat de trăirile negative, individul
se poate concentra asupra muncii ,se îmbunătăţesc relaţiile de muncă şi diferiţi
colaboratori; scade stresul cu toate consecinţele sale şi creşte sentimentul
general de bunăstare psihică(Stoica-Constantin.A.,2004,p.14.).
 Astfel individul devine un baraj în calea „perverşilor sociali”,cum îi numeşte
Andre Sirota(Neculau A., 2003, p.65.) pe cei care provoacă conflicte din
plăcerea de a semăna ura, mânaţi de nevoia de a dărâma construcţiile altora.
 Conflictul poate reprezenta atât un pericol, cât şi o oportunitate. Conflictul
este o realitate a vieţii sociale şi a propriei vieţi, este un ingredient cotidian al
experienţei noastre de viaţă.
 În conflict se intră uşor şi repede , dar mult mai greu este să refaci relaţiile de
comunicare rupte de creşterea conflictului.
 Conflictul este inevitabil ,dar controlat poate îmbunătăţii implicarea cursanţilor
, motivaţia pentru învăţare şi eficiente. Conflictul poate cerşte coeziunea şi
încrederea .Crează oportunitatea de a măsura puterea şi viabilitatea relaţionării
cu ceilalţi.
 Cap.1. ASPECTE TEORETICE REFERITOARE
LA ABORDAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE
SPECIALITATE
Termenul de „conflict’’ provine din latinescul conflictus, desemnând
„lovirea împreună cu forţă’’ şi implicând „dezacorduri şi fricţiuni
între membrii grupului, interacţiune în vorbire, emoţii şi
afectivitate’’

neinţelegere dezacord de interese

ceartă diferend
CONFLICT
dispută discuţie
(violenţă)
confruntare
înfruntare antagonism
 Un conflict începe atunci când o parte percepe pe alta că a fost
frustrată în stări de echilibru, a cărei rupere conduce la conflict.
Conflictul apare în mintea oamenilor, (şi războiul începe în mintea
oamenilor) indică necesitatea de a examina:
 Motivele
 Emoţiile
 Principiile
 Atitudinile
Perspectivele de analiză a conflictelor pleacă de la :
 Condiţiile anterioare
 Stările afective :
negative- reacţionăm conflictual
pozitive- prmeabilitate la conflict
 Stările şi stilurile cognitive
 Existenţa comportamentului conflictual
 Atunci când activităţi incompatibile se întâlnesc este generat
conflictul,însă în grup conflictul oferă oportunitatea dezvoltării
individuale si de grup.
Astfel putem optimiza la elevi strategii de evitare şi stingere a
conflictelor , promovând în acelaşi timp strategii de provocare a
conflictelor.
Conflictul ca factor al comunicării are mai multe funcţii:
 reducerea sau chiar eliminarea probabilitaţii altor conflicte, mai
puternice în viitor;
 poate creşte inovaţia, sprijină găsirea unor noi modalitaţi de a
privi lucrurile, noi modalitaţi de a gândi şi noi comportamente;
 conflictul poate dezvolta sensul coeziunii , al fiinţării împreună
prin creşterea încrederii;
 conflictul ne poate oferi o oportunitate excelentă pentru a măsura
puterea şi viabilitatea relaţionărilor noastre cu ceilalti.
Cap.2. TIPURI DE CONFLICTE ÎN CADRUL
GRUPULUI
Este foarte important să se cunoască care sunt tipurile de conflicte, sursele care le
generează pentru a se putea aplica strategiile şi tacticile adecvate fiecarui tip de
conflict. Există o gamă foarte largă de conflicte care se clasifică după mai multe
criterii şi după părerea diferiţilor specialişti în domeniu, astfel: după relaţiile de
comunicare ;după esenţa conflictului; subiecţii implicaţi; evoluţie; efecte .
2.1. SURSELE DE CONFLICT
Sursa de conflict principală este lipsa comunicării, comunicarea defectuoasă.
În schimb cooperarea duce la schimbul de informaţii ce vor elimina confuzia ţi neînţelegerea.
Situaţii declanşatoare de conflict:
1. diferenţele de opinii
2. diferenţele de valori
3. dezacordurile privind calitatea dovezilor utilizate
4. loialitatea / prietenia
5. neîntelegerea intenţiilor, obiectivelor sau scopurilor negociate de membrii grupului.
6. închiderea la perceperea recompenselor în urma participarii la activitatea de grup.
7. prejudecăţi personale.
8. ambiţia,motivaţia sau conducerea unuia sau mai multor membrii ai grupului,
percepute ca o potenţială ameninţare.
9. înfăţişarea fizică sau atractivitatea unei persoane şi favorurile oferite ei .
10. stilul personal.
Apar blocaje în echipa de lucru dacă:

 problema este definită neclar

 obiectivele şi responsabilitaţile neclare;
 lipsa de motivaţie sau de aptitudini a celor implicaţi;
 informare defectuoasă;
 planificare slabă;
 proces consultativ indecvat;
 modalităţi de adaptare a deciziilor neadecvate ;
 comportament agresiv sau discriminator;
 lipsa de încredere în obiectul acţiunii, competenţa
colegilor în sine ;
 teama de angajament ( teama de succes/eşec );
 lipsa de perspectivă sau de continuitate .
2.2.CLASIFICAREA CONFILCTELOR

Varietatea surselor de conflict generează o gamă foarte largă de criterii de

clasificare a conflictelor.
În relaţiile de comunicare în grup se identifică trei tipuri de conflicte :
 Conflictul de resurse – atunci când două sau mai multe persoane doresc în
acelaşi timp ceva aflat în cantitate limitata.
 Conflictul de nevoi - Oamenii au nevoie de încredere, prieteni, putere,
succes,etc. .
 Conflictul de valori/credinţe/scopuri - apare atunci când simţim că ne sunt
ameninţate valorile reacţionăm cu o promptitudine şi o tenecitate sporite
fată de cazurile precedente.
Din punct de vedere al efectelor avem conflicte:
 distructive generate de erori, neîncredere , acţiuni de constrângere ce vor
duce la diminuarea şanselor de cooperare , astfel fiind greu de a se ajunge
la o înţelegere.În acest caz comunicarea este nedemnă de
încredere,capacitatea de a observa şi răspunde este afectată, are efecte
negative în realizarea obiectivelor şi o stare de nemulţumire permanentă.
 benefice generat de cauze multiple face ca cei din grup sa fie creativi şi
productivi, elimină tensiunile şi facilitează schimbările.Comunicarea devine
intensă şi demnă; cresc mizele,efortul pentru soluţionare; creşte coeziunea
şi loialitatea
 Tipologia conflictelor în situaţii educaţionale

 Conflict predare-formare-pune sub semnul întrebării rolul profesorului de simplu transmiţător

de informaţii, în condiţiile în care ar trebui să devină un partener de formare a personalităţii
elevului:
 Conflict predare-învăţare-construit pe schema pasivităţii cunoaşterii după viziunea pedagogica
tradiţională, profesorul fiind mijlocitor, al cărui rol se afirmă mai ales în domeniul instruirii
metodei sau stilului de învăţare dar nu al procesului învăţării propriu-zise;
 Conflictul profesor-elev- ca urmare a angajării profesorului în cursa de parcurgere a programei,
acesta ajunge să-i streseze pe elevi cu probleme care depăşesc putera lor de asimilare şi
admise ;
 Conflictul profesor-cunoaştere- generat de nevoia parcurgerii programei într-un timp
determinat, simultan cu aprofundarea sau aplicarea-extinderea unor teme ce prezintă
interes concret pentru elevi; profesorul constrâns de programă este pus în postura de a
trata oarecum interese de cunoaştere ale elevilor sau a propune un alt tip de cunoaştere
şcolara, mai selectivă;
 Conflictul elev-elev-generat de sistemul concurenţial, care marginalizează elevii cu capacitaţi
medii pe plan intelectual dar care pot fi dotaţi în alte domenii; competiţia intelectuală tinde
să anuleze cooperarea pentru alte valori: artistice, sportive;
 Conflicte profesor-profesor- ca urmare a concurenţei care ierarhizează profesorii după
performanţele obţinute de elevi în competiţiile şcolare, se pun în situaţie de inferioritate
profesorii din mediile şcolare defavorizate, al căror efort nu obţine nici un fel de
recunoaştere oficială;
 Conflictul cunoaştere-cunoaştere- generat de supraîncărcarea programelor, pe care profesorii
trebuie să le transmită integral, punând pe profesor în dificultatea prelucrării didactice
selective; supraîncărcarea elevilor cu informaţii teoretice îi depărtează pe aceştia de firul
real al cunoaşterii din viată, instalând bariera artificială între cele două tipuri de cunoaştere:
cunoaşterea din şcoală şi cea din viaţă.
 Însuşi cuvântul chinezesc pentru conflict sau criză este un exemplu
surprinzător: el constă din 2 simboluri, unul însemnând pericol, iar celălalt
oportunitate.
 Conflictele negative produc: emoţii şi sentimente negative: furie, anxietate,
teamă, suferinţă şi agresiune, resentimente, tristeţe, stress,singurătate ;
imbolnăviri psihice şi organice (cardiace, gastrice, etc.); confuzie afectivă şi
cognitivă; duşmani; distrug relaţiile, grupurile, blochează comunicarea şi
obstrucţionează rezolvarea problemelor ; conflictele nerezolvate limitează
autoanaliza critică şi împiedică dezvoltarea personală ; pot distruge
coeziunea şi identitatea grupului; duc la activităţi neterminate, fundături;
neîndeplinirea îndatoririlor ; pierderi de vieţi omeneşti ; pagube materiale ;
risipă de timp, energie ; privarea de libertate.

 Conflictele pozitive au ca efecte : combate stagnarea; sursă a schimbării,

dezvoltării, dinamismului şi vitalităţii ; stimulează interesul şi curiozitatea ;
consolidează încrederea în sine şi stima de sine ; contribuie la dobîndirea
experienţei ; eficientizează activitatea ; contribuie la dezvoltarea personală -
îl incită pe individ, încurajează reflecţia autocritică ; poate promova
coeziunea şi identitatea de grup ; duce la o mai mare adeziune la soluţii, o
mai bună calitate a deciziilor ; poate stabiliza şi integra relaţiile, ajutând la
scăderea tensiunilor ; poate încuraja comunicarea interpersonală ;
intercunoaşterea: explorarea şi conştientizarea sentimentelor, nevoilor şi
opiniilor altora ; încurajează examinarea problemelor şi motivarea
rezolvării acestora ; ar trebui să încurajeze creativitatea şi inovarea.
Cap.3. STRATEGII DE REZOLVARE A
CONFLICTELOR ÎN CADRUL GRUPULUI

Strategiile folosite în soluţionarea conflictelor sunt diverse

deoarece si conflictele sunt foarte variate, cum spuneam la
început că ne însoţesc pas cu pas în viaţa de zi cu zi, precum
firele de nisip.Strategiile de rezolvare a conflictelor se aplică
în funcţie de factorii care le generează si tipul de conflict
corespunzător.
Stagiile procesului conflictului:
 Incompatibilitatea
 Cunoaşterea şi personalizarea
 Intenţile
 Comportamentul
 Rezultatele
In clasa de elevi conflictele pot izbucnii din următoarele
cauze:exacerbarea spiritului competitiv; atmosfera de
intoleranţă; slaba comunicare dintre elevi şi dintre aceştia şi
profesori; exprimarea greşită a emoţiilor; absenţa capacităţii
de rezolvare a diferendelor; manifestarea greşită a autorităţii
profesorului.
3.3. STRATEGII DE PERVENIRE A
CONFLICTULUI
Strategiile de prevenire a conflictului conţin:
 focalizarea pe obiective, încercându-se evitarea
conflictelor pe obiective.
 producerea unor sarcini stabile;
 facilitarea comunicărilor;
 evitarea situaţiilor câştig-pierdere;
 utilizarea de către cadrele didactice
/formatori/lideri, a unor elemente aparţinând
strategiilor de moderare a activităţilor.
3.4. STRATEGII DE REDUCERE A CONFLICTULUI

Un conflict va fi diminuat dacă: persoanele implicate sunt

imparţiale şi de încredere; cealaltă parte nu este etichetată; părţile
sunt capabile să se concentreze mai degrabă asupra problemelor
decât asupra lor însele; ameninţările sunt retrase, se renunţă la ele
sau sunt reduse; persoanele implicate au cooperat anterior disputei
şi sunt dispuse să continue relaţia; interesele sunt văzute ca fiind de
negociat, deoarece nu implică principii fundamentale; persoanele
implicate primesc ajutor pentru rezolvarea problemelor şi tehnici
de rezolvare a conflictului .
Reducerea sau limitarea conflictului presupune strategii pe
termen scurt precum:arbitrarea,persuasiunea, constrângerea,
confruntarea şi strategii pe termen lung precum: separarea, medierea,
apelul, înfruntarea
Dacă s-a reuşit cel puţin măcar o dată ca un conflict sa fie
diminuat, este sigur că se va reuşi din nou.
3.5. STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTULUI

 Indiferent de metoda concretă de soluţionare a conflictelor la

creşterea şanselor de reuşită sunt de remarcat trei acţiuni
preliminare:
 definirea precisă a subiectului disputei;
 îngustarea termenului de dispută;
 lărgirea spectrului posibilităţilor de rezolvare.
Conflictele nu pot fi total distructive sau creative. O discuţie
despre alegerea modului de rezolvare poate duce la o relaţie mai
solidă, mulţumită comunicării mai bune şi înţelegerii fiecărei părţi de
către cealaltă; sau, invers, poate duce la întreruperea comunicării,
separare şi durere pentru ambii parteneri; în cazuri extreme, chiar
la violenţă.
Alegerea strategiei optime de rezolvare a conflictului
trebuie să aibă în vedere următorii factori: – seriozitatea
conflictului; – chestiunea timpului (dacă trebuie rezolvat urgent
sau nu); – rezultatul considerat adecvat; – puterea de care
beneficiază managerul; – preferinţele personale; – atuurile şi
slăbiciunile pe care le manifestă în abordarea conflictului.
 După gradul de satisfacere, atât a propriilor interese cât şi ale grupului
advers, se identifică cinci metode de soluţionare a conflictelor cărora le
corespund anumite situatii contextuale :
 evitarea
 colaborarea
 competiţia
 compromisul
 acomodarea

Modalităţile de a răspunde la o situaţie conflictuală sunt :

 strategia relaxării limitate
 ignorarea conflictului
 tolerarea conflictului
 retragerea
 aplanarea
 forţarea
 confruntarea
 abandonul
 reprimarea
 stilul victorie- înfrângere
 stilul câştig – câştig
Pentru rezolvarea cu succes a conflictelor trebuie să se realizeze
următorii paşi :
 identificarea surselor de conflict ;
 se va cere fiecăruia o scurtă declaratie cu privire la rezultatele
ce se vor obţine după ce conflictul va fi sfârşit ;
 căutarea unor fundamente comune între poziţiile părţilor
implicate în conflict ;
 dacă acestea nu pot fi stabilite se va trece la următorul item al
problemei aflate în discuţie;
Aceşti paşi nu sunt „bătuţi în cuie” în rezolvarea
conflictelor deoarece diversitatea situaţiilor educaţionale ne
oferă un repertoriu foarte vast şi de nuanţat al problematicii
referitoare la conflict.
Strategiile de rezolvare a conflictului presupun ca cei
implicaţi să ajungă în mod voit la un acord
Cap.4. PERSPECTIVE DE REOLVARE A
CONFLICTELOR ÎN GRUPUL ŞCOLAR
 Şcoala este un sistem compus din unităţi diferite, care trebuie
să-i pregătească pe elevi pentru viaţa în diversitate.
Acceptarea diferenţelor şi valorificarea lor în şcoală este o
condiţie a succesului şcolar.
 Transformarea conflictelor, prin natura lor negative şi distructive,
în oportunităţi, şanse de progres se poate realiza prin convertirea,
reorientarea energiei conflictului în direcţii acceptate şi utile social
sau, după manifestarea acestuia, prin valorificarea lui ca
experienţă de viaţă, ca act de învăţare cu beneficii cum să
evităm repeterea lui sau aprofundăm înţelegerea celuilalt, a
noastră înşine, a fenomenelor psihosociale). Vom învăţa, deci,
să înlocuim exclamaţia „Vai, un conflict!" cu „Un conflict! Ah,
ce ocazie!".
 Rezolvarea conflictelor se face fară ca demnitatea cuiva să fie
atinsa. Chiar dacă rezultatul nu este ideal, se ajunge la o
îmbunătăţire a situaţiei iar amplificarea conflictului nu mai este
posibilă.
 Rezolvarea conflictelor din cadrul grupului şcolar trebuie să
urmeze urmatorii paşi:
 infiinţarea unui consiliu de coordonare care să supervizeze
implementarea programului;
 stabilirea nevoilor şi resurselor necesare implementării programului;
 stabilirea strategiei pe baza căreia să se implementeze programul;
 asigurarea ca există suportul persoanelor avizate, inclusive donaţii şi
suport financiar;
 identificarea unui curriculum al rezolvării conflictelor sau
colaborarea cu o organizaţie specializată în acest sens din cadrul
comunitaţii respective;
 începerea activitaţii- informarea asupra ei şi punerea în practică;
 dezvoltarea programului;
 monitorizarea şi evaluarea rezultatelor;
Medeierea în şcoli îi ajută pe cei implicaţi în conflict să
ngăsească singuri o soluţie a problemei.
Medierea bine implementată duce la rezolvarea broblemei în
mod amiabil.
Medierea adult - elev este importantă atunci când medierea elev –
elev este bine implementată.
Şcolile în care sunt programe de mediere, problemele de
disciplină au scăzut cu 70-80% iar elevii învaţă că îsi pot rezolva
singuri problemele.
 Aspecte cu privire la manifestarea şi
rezolvarea violenţei în cadrul grupului şcolar

Violenţa în şcoală este o formă de conduită de devianţă şcolară

cu o diversitate de forme de manifestare, ea presupune confruntarea
vizuală, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea, lovirea cu diferite
obiecte, pălmuirea şi ajungând la forme de intensitate crescută ale
violenţei cum ar fi înjunghierea şi împuşcarea.

Violenţa în şcoli a devenit în ultima perioadă o problemă majoră,

iar părerea unanimă a elevilor şi a cadrelor didactice este că aceasta e
un fenomen care riscă să ia amploare în câmpul educaţiei formale.

Şcoala are un rol foarte important în procesul socializării elevilor,

astfel sunt direct responsabili de comportamentul elevilor.

Conflictele minore ,ignorate nesoluţionate pot duce la apariţia

incidentelor majore.
 Măsurile care ar trebui luate după părerea:
 Profesorilor: emiterea unor regulamente cu baza
legală de către ministere valabile pentru intregul sistem
de invătământ; paza permanentă asigurată de agenţi
de pază precum şi contactul regulat cu autoritatile
locale.
 Elevilor:doresc angajarea unor agenţi de pază,
vizita cu regularitate a politiştilor în şcoală, mai
multă întelegere şi implicare a profesorilor în viaţa
elevilor, mai puţină discriminare între elevi.
Baza rezolvării in perspectivă a oricărui tip de
conflict in cadrul grupului şcolar o reprezintă o
buna comunicare între cadrele didactice şi elevi,
cadrele didactice şi părinţi, şcoală - autorităţile
locale .Astfel vor putea fi evitate, reduse si rezolvate
conflictele de orice fel din cadrul grupului şcolar.
Comunicarea –perspectiva rezolvării conflictului
 Abilitatea de a comunica presupune şi abilitatea de
a rezolva conflictele de comunicare. Comunicarea nu
presupune în mod obligatoriu aspecte negative
(cearta,tensiune),deci comunicarea eficientă nu
înseamnă camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat
ca o parte firească a procesului de comunicare.
 Rezolvarea problemelor este numai partea vizibilă
a aisbergului: cooperarea, comunicarea şi
dobândirea încrederii sunt, în esenţă, pilonii ascunşi
pe care se sprijină succesul rezolvării conflictelor.
 Comunicarea deschisă onestă , cu încredere reciprocă
se realizează într-un mediu de competiţie ,prin
cooperarea partenerilor intr-un grup de
lucru.Partenerii se susţin reciproc, îşi facilitează
rezolvarea problemelor şi dezvoltarea personală.
 Conflictul face parte din existenţa noastră, mai mult
decât ne place să acceptăm.„Conflictul este o parte
inevitabilă a mediului....”.Colectivitatea umană este o
veritabilă „cutie a Pandorei”,(Milcu M.,2005,p.26)
stimulatoare a tensiunilor şi conflictelor şi în virtutea
acestora , a creativităţii sociale şi a progresului.
 Absenţa conflictului limitează oportunităţile de
evoluţie, indiferent de domeniu. O persoana pe
deplin satisfacută,ancorat doar în momentul prezent
este lipsit de orice motivaţie de schimbare şi evoluţie.
 Conflictele nu pot dispărea din viaţa noastră,
dar acestea sunt instrumente simple şi eficiente de a
genera soluţii şi relaţii interpersonale puternice,
autentice. Astfel Evans(Milcu,2005.p.198) conflictul ca
un „stimulator al vieţii şi un energizator
alcaracterizeză mediului social .Propriu-zis ,îl
putem face să lucreze pentru noi”.
STUDIU DE CAZ
REZOLVAREA UNUI CONFLICT
1.Identificarea cazului
Conflict: - părinte nemulţumit de rezultatele testului de evaluare semestrială la sfârşitul clasei a-V-a, la
disciplina l.română.
- cadru didactic.
2.Analiza –sinteza cazului
În urma desfăşurării testului de evaluare semestrială –l.română, unul dintre părinţi a fost nemulţumit de
rezultatele testului.
Acesta a intrat supărat în sala de curs, în timpul activităţilor, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la
rezultatele evaluării testului. A afirmat că rezultatul testului nu confirmă realitatea, deoarece „ copilul
său este foarte bun şi lucrează pe calculator.”.
3.Stabilirea alternativelor de rezolvare a cazului
Profesoara discută cu părintele nemulţumit , ascultându-i argumentele aduse.
Analizează situaţia, exprimându-şi dorinţa de cooperare pentru rezolvarea conflictului.
Parintele are impresia că, fiul său este cel mai bun şi nici un copil nu este la nivelul standardelor sale.
Renuntă la căutarea soluţiilor, lamentându-se că, profesoara l-a nedreptăţit.
Se foloseşte de orice pretext, de orice lucru cât de mic şi făra nici o legătură pentru a se dezlănţui.
Se identifică cauzele :
 absentarea de la unele ore de l.română pe diferite motive;
 sosirea uneori a acestuia după ce profesoara a intrat la oră;
 neatenţia elevului, datorită stării de visare în care se afla la ore;
 nu manifestă interes de cunoaştere;
 renunţă uşor la activitatea în grupele de lucru şi nu duce la bun sfârşit sarcina pe care o are de
îndeplinit;
Profesoara pune întrebări, iar părintele este nevoit să răspundă. Profesoara încearcă să particularizeze
situaţia, centrându-se pe latura afectivă, pentru a-l împiedica pe părinte să generalizeze.
4.Optimizarea soluţiei finale pentru rezolvarea cazului
 participarea părintelui la unele activitaţi de peredare în clasă ;
 acceptarea programului de recuperare, sosirea acestuia la timp la ore ,
eliminarea zilelor în care acesta să lipsească de la şcoală, participarea elevului
în fiecare săptămână de doua ori după programul de curs la cosultaţii;
 stabilirea unui timp în programul zilnic al elevului, în care acesta este la
calculator;
 stabilirea unui program de vizionare la calculator;
 stabilirea orei de culcare, nu mai târziu de ora 22.;
 atragera acestuia în activităţi prin metode interactive şi stimularea acestuia în
vederea rezolvării sarcinilor primite;
 realizarea unui program de a citi cărţile propuse în lista de lecturi suplimentare;
 compromis între părinte şi profesoară pentru acceptarea rezultatelor minime
obţinute la test.

5. Stabilirea unor concluzii

Conflictul s-a creat din cauza comunicării ineficiente între cadru didactic şi
părinte.
Elevul frecventează şcoala dar părintele nu s-a arătat interesat de modul
în care acesta îşi îndeplineşte sarcinile, profesoara nu a putut lua la timp
legatura cu parintele, dar nici acesta nu a răspuns mereu invitaţiilor adresate de
catre profesoară prin corespondenţă .
BIBLIOGRAFIE
 Abric, J.C.,Psihologia comunicării, Ed.Polirom, Iaşi, 2002.
 Bourhis R.Y., Leyens I.F., Stereotipuri, discriminare şi relaţii intergrupuri, Ed.Polirom, Iaşi, 1997.
 Cândea M.R.,Cândea D., Comunicarea managerială,Ed.Expert,Bucureşti,1996
 Chiru, I., Comunicarea interpersonală, Ed.Tritonic, Bucureşti, 2002
 Cornelius A, Faire S.,Ştiinţa rezolvării conflictelor, Ed.Stiintifică şi tehnică,Bucureşti, 1996.
 Gavrieliuc A.,De la relaţiile interpersonale la comunicarea socială, Ed.Polirom,Iaşi,2006.
 Hayes,N. , Intoducere in psihologie, Ed.All, Bucureşti, 2003
 Horney,Karen ,Conflictele noastre interioare, Ed.IRI, Bucureşti, 1998.
 Ionescu I., Sociologia şcolii,Ed.Polirom, Iaşi, 1997.
 Iucu B.R.,Managementul clasei de elevi,Ed.Polirom,Iaşi,2003
 Manolescu A.,Managementul resurselor umane,Ed.Economică, Buc.,2001
 Mihăilescu I.,Sociologie generală, Ed.Polirom, Iasi, 2003
 Milcu Marius, Psihologia relaţilor interpersonale, Ed.Polirom, Iasi, 2005
 Monteil I.M., Educaţie şi formare, Ed.Polirom, Iaşi, 1997.
 Moscovici,S., Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt,Ed.Polirom, Iaşi, 1998
 Moscovici,S.,Psihologia socială sau maşina de fabricat zei , Ed.Polirom, Iaşi, 1997.
 Mucchelli A.,Arta de a influenţa,Ed.Polirom, Iaşi, 2002.
 Neculau,A.,Cunoaşte-te pe tine însuţi, Ed.Plorirom, Iaşi, 2003.
 Neculau,A., Psihologia socială.Aspecte contemporane, Ed.Polirom, Iaşi,2003
 Orţan Florica, Managementul educaţional, Ed.Univ.Oradea, 2003
 Pănişoară,I.O., Comunicarea eficientă , Ed.Polirom, Iaşi, 2006
 Pastor,Petelean, Managementul resurselor umane, Ed. Risoprint,Cj.Napoca ,2006
 Steve Duck, Relaţiile interpersonale, Ed.Polirom, Iasi, 2000
 Stoica,Constantin,Neculau, Psihologia rezolvării conflictului, Ed.Polirom, Iasi,1966.
 Stoica A. –Constantin,Conflictul interprsonal, Ed.Polirom, Iaşi, 2004.
 Zlate Mielu, Tratat de psihologie organizaţionala şi managerială, Ed.Polirom, Iaşi
 Zlate Mielu, Eul şi personalitatea, Ed.Trei, 1997
 Zlate M.(coord.), Psihologia vieţii cotidiene, Ed.Polirom, Iaşi, 1997.
 Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate,Ghidul tutorelui,autor :Ivan Mytkytyn.