STĂRI FIZIOLOGICE ANORMALE

DATORATE ALIMENTAŢIEI
Sonia Cristina STAN,

Universitatea Politehnica
Bucureşti
• Stările anormale create de o alimentaţie necorespunzătoare sunt:

1. Subalimentaţia sau denutriţia – (anorexia);

2. Supraalimentaţia – (bulimie, obezitate, consum de anumite structuri
alimentare);
3. Malnutriţia (boala Kwashiorkor).
4. Mericismul (voma);
5. Stări toxice (consum accidental, alcool, fumat);
6. Alergii;
7. Boli alimentare;
8. Ortorexia.
2. SUPRAALIMENTAŢIA
2. A. Bulimia nervosa
• Bulimia înseamnă etimologic “foame de bou”. Boala a fost descrisă în 1979 de
G.F.M. Russel şi rapid recunoscută de Asociaţia Americană de Psihiatrie.

• Bulimia se diagnostichează după cinci criterii:

• 1. Episoade recurente de exces alimentar (binge – eating). Pacientul consumă în

timp scurt o mare cantitate de alimente (de 3, 4 ori mai mare decât ar mânca o
persoană obişnuită).

• 2. Sentimentul de a fi pierdut controlul comportamentului alimentar în timpul

episodului de bulimie.

• 3. Episoade repetate în care subiectul îşi provoacă voma, ia laxative sau diuretice,
practică un regim strict de foame sau face exerciţii fizice importante pentru a preveni
orice creştere ponderală.

• 4. Cel puţin două episoade bulimice pe săptămână timp de cel puţin trei luni.

• 5. Preocuparea excesivă şi permanentă privind greutatea şi conformaţia corporală.

• Explicaţiile psihologice ale bulimiei

• Bulimia înseamnă o ingestie alimentară excesivă, e forma prin care este exemplificată de
obicei lăcomia în viaţă. Lăcomia este imaginea biblică a păcatului originar şi unul din cele
şapte păcate capitale.

• În forma sa clinică, bulimia apare ca o căutare a unei satisfacţii imposibile, un chin, o

suferinţă, o boală.

• Bulimia este O PATOLOGIE A EXCESULUI care prin repetare, devine izvor de nelinişte şi
cauză a alienării.

• Prevalenţă
• Fie că este vorba de bulimici propriu-zişi, fie că este vorba de mâncăi dominaţi de o pornire
compulsivă (Binge eaters), forma minoră se întâlneşte în special la femei al căror spectru
de vârstă se întinde între 20 – 25 ani spre 50 – 60 de ani.

• Sunt femei care găsesc cu dificultate un rol care să le mulţumească în viaţa familială,
socială şi individuală. Îşi caută un rost, sunt într-o continuă încercare de schimbare pe
planurile citate.

• Deseori este vorba despre femei de 40 – 50 de ani, femei singure, fie celibatare, fie
divorţate, care nu îşi mai pot suporta singurătatea. Alte femei, deşi căsătorite, trăind în
cuplu, au un sentiment de inutilitate, de pierdere a rolului după ce copiii le-au crescut şi
au părăsit casa.
• Din perspectivă psihanalitică, ele sunt nişte “ronţăitoare” care îşi adorm angoasele în
ritmul permanent de mişcare al fălcilor.

• În puseele de frenezie alimentară ingeră cantităţi mari de alimente cu înalt conţinut

caloric (deseori fie dulci, fie sărate), fără să aibă o foame propriu – zisă şi fără să se
instaleze saţietatea.

• Vomă autoprovocată, laxative, diuretice. Faptul de a recurge la aceste metode îi

deprimă şi mai mult şi îşi găsesc alinarea tot în mâncare.

• Pacientul evadează din stări psihologice neplăcute sau de nesuportat – depresia,

mânia, plictiseala sau stările conflictuale. O funcţie similară pot avea drogurile, alcoolul
sau autoagresiunea nonletală.
Cum se desfăşoară concret o asemenea criză de ingestie ?
• În mai puţin de o oră sunt consumate 3.000 – 6.000 de kilocalorii, rapid, deseori fără ca
pacientul să simtă, să recepţioneze gustul mâncării, având sentimentul clar că a “scăpat
frâiele” şi că nu se mai poate opri. De obicei sunt zaharuri, grăsimi, alimente intens sărate.

• După ce a ingerat, subiectul nu se mai simte bine ci mai rău din punct de vedere psihic:
este disforic, îl apucă ruşinea şi regretele. În bulimie au fost descrise anomalii ale
concentraţiei cerebrale în serotonină şi adrenalină.
• 2. B. Obezitatea

• Obezitatea este o boală cronică care a afectat întreaga omenire. În lume există 1,2
miliarde de supraponderali şi 250 milioane de obezi.

• În ritmul actual, când prevalenţa obezităţii creşte cu 10 – 40 % în ultimii 10 ani,

putem vorbi de un aspect epidemic. O epidemie de dimensiuni mondiale.

• În 2025 vor fi aproximativ 300 milioane de obezi. În ritmul actual de creştere a

afecţiunii în anul 2030, 100 % dintre americani vor fi obezi sau supraponderali.

• În Franţa (studiu INSEREM şi al Institutului Roche) între 1998 – 2001 persoanele

supraponderale au crescut într-un ritm îngrijorător, afectată fiind 40 % din populaţia
adultă.

• Obezitatea afectează 10 % dintre copii.

• Peste vârsta de 15 ani se înregistrează o creştere de 5,7 % pe an.

• În societăţile dezvoltate, apare noţiunea de obezitate colectivă ca rezultat al opţiunilor
indivizilor şi al părinţilor cum precizează comisarul european pentru sănătate Markos
Kiprianou.

• Unul din cinci copii din Germania este supraponderal; două treimi dintre aceştia au cel
puţin unul din părinţi supraponderali. De vină este regimul excesiv în glucide, grăsimi, lipsa
de exerciţii fizice, excesul de stat în faţa televizorului sau a calculatorului.

• De asemenea, unele studii au evidenţiat faptul că în cadrul unor minorităţi procentajul

persoanelor supraponderale, este superior mediei naţionale.
• Obezitatea este definită ca o greutate corporală depăşind cu 20% greutatea ideală sau,
raportată la suprafaţa corporală, ca un index de masă corporală depăşind 30 (kg/m2).

Obezitatea se măsoară cu ajutorul indicelui de masă corporală (IMC) definit prin raportarea
greutăţii (în kg) la înălţimea la pătrat (în metri):

• IMC 25 – 29,9 exces ponderal

• IMC ≥ 30 obezitate

• Obezitatea poate fi de clasa:

• I (IMC 30 – 34,9),
• II (IMC 35 – 39,9)
• III (IMC > 40).

• IMC este valoarea cea mai bine corelată cu cantitatea de grăsime a organismului.

• Omul este un animal grijuliu; principala funcţie a grăsimii noastre este de a servi de depozit.
Omul este unul din cele mai grase animale.
• Prevalenţă
Obezitatea este distribuită neuniform în cadrul populaţiei umane.

•  Există diferenţe legate de sex privind prevalenţa obezităţii şi în distribuţia grăsimii pe

suprafaţa corpului; Femeile au o mai ridicată prevalenţă a obezităţii, acesta fiind un
element esenţial al biologiei umane. Iar ca zonă, femeile depun periferic grăsimea mai ales
la nivelul membrelor inferioare şi a şoldurilor.

•  Există grupuri etnice cu o incidenţă ridicată a obezităţii; Obezitatea este strict corelată
cu modernizarea economică. O dată cu modernizarea economică, obezitatea este prima
dintre “bolile civilizaţiei” ce îşi face apariţia.

•  Modernizarea societăţii a dus la creşterea indicelui obezităţii; Modificările culturale

în cadrul modernizării economice înseamnă acelaşi model – creşte ingestia de grăsimi şi
zahăr, scade consumul de fibre alimentare, concomitent cu scăderea consumului caloric
legat de efortul necesar pentru a munci.

•  Există corelări complexe între apartenenţa la o clasă socială şi obezitate. De

exemplu americanii din SUA de origine mexicană, portoricanii, ţiganii şi populaţiile din
insulele Pacificului ajunşi în condiţiile economice din SUA.

•  Scăderea efortului minim duce la obezitate.

• Excesul de greutate „este o reacţie normală la un mediu anormal” a stabilit al XI lea
Congres European de Obezitate (Viena, 2001).
• Condiţiile anormale se referă la scăderea efortului fizic minim şi la excesul de aport
alimentar:

•  Factorul genetic
•  Valorile mici ale metabolismului de bază în repaus (MBR) predispun la obezitate.
•  Factorul social uneori prezenţa unor persoane poate influenţa cantitatea şi calitatea
alimentelor consumate. Sau traiul în colectivităţi.

• Există o serie de metode de reducere a supraconsumului de alimente şi implicit a obezităţii:

• Intervenţii fiziologice
•  Chirurgia gastrică – se reduce volumul stomacului în două părţi (partea superioară şi
partea inferioară, partea superioară este legată direct la intestin)
•  Alte tipuri de intervenţii chirurgicale / intervenţii mecanice. Acestea constau în
comprimarea stomacului, blocarea maxilarului cu posibilitatea consumului de lichide,
inserţia unui balon în stomac.

• Intervenţii farmacologice (amfetamina influenţează asupra apetitului) pierderea în

greutate este numai temporară.
Exerciţiile
• Diete hipo – calorice. Au existat diete care au generat moartea prin tahicardie şi fibrilaţii.
Important este sa existe in subconştient că „pierderea în greutate nu este o magie”.
• Intervenţii psihoterapeutice (grupuri), terapie psihodinamică, terapia comportamentului.

2. C. Supraconsumul unor anumite structuri alimentare

• Este cazul consumului peste limitele normale ale unor alimente cu un conţinut ridicat de
glucide, lipide etc.
3. MALNUTRIŢIA
• Malnutriţia decurge dintr-o structurare greşită a aportului de alimente. Carenţele în anumite
principii alimentare pot duce la influenţe de lungă durată asupra organismului.

• O manifestare particulară a malnutriţiei este boala Kwashiorkor (malnutriţia proteino-

calorică).

• La africani alăptarea este de obicei mai îndelungată. Termenul kwashiorkor se referă la

boala copilului separat de mamă la naşterea copilului următor şi la condiţiile psihologice ale
copilului în momentul sevrajului (înţărcării).

• Primul copil îl consideră pe noul venit pe lume un rival care vrea să-i uzurpeze moştenirea –
hrana şi afecţiunea părinţilor.

• Refuzul alimentar devine o “moarte simbolică” o reacţie de răspuns la abandon.

Elemente diagnostice pentru boala Kwashiorkor
• Deşi la baza apariţiei sale stau factori nutriţionali (o alimentaţie bazată pe alimente ce conţin
amidon precum cartoful dulce, bananele şi casava) realitatea sa este complexă, având o
etiologie multifactorială în care intervin atât factori psihologici cât şi geografici, climatici,
educaţionali, culturali, economici alături de factorii nutriţionali citaţi.

• Ca atare prevenirea bolii nu poate fi realizată numai prin factori medicali sau nutriţionali. În
termeni oarecum pretenţioşi dar reali putem vorbi de un „management al înţărcării”.
4. MERICISMUL
• Mericismul este voma, provocată şi controlată, implicând mecanisme motorii complexe,
şi urmată de rumegare. Acest comportament alimentar a fost descris la sugari,
adolescenţi şi adulţi.

• Controlul activ al bolului alimentar produce sentimentul iluzoriu al dezrobirii de pasivitate.

• Una din funcţiile acestui autoerotism este de a menţine un „obiect” de necesitate

fiziologică la graniţa corporală între “afară” şi “înăuntru” ca şi cum ar viza delimitarea
acestora.

• Se pare că tulburarea este o compensare pentru o lipsă de aport narcisic din partea
mamei.

• Astfel este perturbată individualizarea şi relaţia între Eul psihic şi Eul corporal.
5. STĂRI ANORMALE DATORATE CONSUMULUI UNOR STRUCTURI ALIMENTARE

• Aceste stări pot fi produse de acţiunea unor substanţe organice sau anorganice care
provoacă tulburări profunde ale metabolismului celular şi duc la îmbolnăvirea
organismului uneori cu deznodământ fatal.

• Cea mai mare parte a substanţelor toxice pătrund accidental sau nu în organism prin
traiectul digestiv.

• În această categorie sunt incluse substanţele cu efect imediat, dar şi cele care
acţionează în timp.

• Din această ultimă categorie, reperezntanţii marcanţi sunt:

• a) Consumul de alcool;
• b) Fumatul;
• c) Consumul exagerat de alimente condimentate.
a) Consumul excesiv de alcool
• Constă într-un consum exagerat şi
sistematic de produse bogate în alcool.

• Alcoolul absorbit se distribuie diferenţiat în

toate ţesuturile şi lichidele organismului.
• Concentraţia de alcool pur ce se consumă determină absorbţii diferite.
• Eliminarea efectelor alcoolului are loc ca urmare a transformărilor chimice pe care
acesta le suferă şi este completă după aproximativ 24 de ore de la ingestie.

• Care sunt consecinţele consumului excesiv de alcool?

• 1. Creşterea riscului de accidente auto.
• 2. Agravarea altor afecţiuni deja existente (de exemplu accentuarea ulcerului).
• 3. Reducerea posibilităţii de a detecta alte afecţiuni (de exemplu afecţiuni care se
manifestă cu dureri de cap).
• 4. O probabilitate crescută de sinucidere sau crimă.
• 5. Moarte datorită ingerării cantităţilor ridicate de alcool (comă alcoolică), în special
asociată cu medicamente, droguri etc.
• 6. Moarte datorată alcoolismului cronic (ciroza).
Nu există criterii clare ce deosebesc un alcoolic de un non alcoolic.

Asociaţia Americană a Psihiatrilor împarte alcoolicii în trei tipuri:

• 1. Cei care consumă regulat, zilnic cantităţi mari de alcool;
• 2. Cei care beau regulat în week end.
• 3. Cei care după lungi perioade de abstinenţă încep să consume cantităţi mari şi pe
termen lung.

Efectele consumului de alcool se reflectă în o serie de reacţii psihologice, agresivitate,

pierderi de memorie, modificarea obiceiurilor alimentare, dispoziţii variabile.

Cauze ale consumului de alcool

• Cauze genetice – Sindromul Korsakoff (modificări genetice, cu deficienţă a tiaminei
duc la deficienţe de memorie caracteristice acestui sindrom).
• Factor sociali.
b) Fumatul
• Fumatul este extrem de dăunător şi creează dependenţă. Influenţează sistemul nervos
vegetativ şi SNC. Influenţează preferinţele alimentare

c) Consumul exagerat de alimente condimentate.

• Este datorat unor preferinţe accentuate pentru anumite structuri alimentare. Excesul în
anumite condimente poate genera efecte nedorite pe planul sănătăţii.
• Condimentele utilizate pentru accentuarea unor proprietăţi senzoriale ale alimentelor,
adăugate constant în cantităţi excesive pot genera afecţiuni ireversibile la nivelul tubului
digestiv.
6. ALERGIILE ALIMENTARE
• Alergiile alimentare sau hipersensibilitatea la anumite alimente sau
intoleranţa la unele mâncăruri, se datoresc unor deficienţe
imunologice, produse printr-o reacţie exagerată a orgasnismului la
anumiţi componenţi ai unor alimente, dând naştere unei boli cu
aspecte multiple.

• Clasificarea alergiilor alimentare:

• I. Hipersensibilitate imediată, dependentă de IgE
- Reacţii gastro-intestinale, ce apar imediat după consumare
(greţuri, crampe abdominale, vomismente, diaree mâncărimi etc.
Pot apărea erupţii pe piele sau edeme laringiale).
• - Astm, rinite sau reacţii anafilactice.
• II. Hipersensibilitate întârziată, imunocomplexă
• - Enteropatie sensibilă la gluten
• - Sindrom enterocolitic la proteinele din alimente.

• Alimentele care produc frecvent reacţii alergice sunt:

• - Nuci, alune, peşti, fructe de mare – la adulţi.
• - Ouă, lapte, nuci, peşti, produse din soia sau grâu – la copii.

• Ca frecvenţă se admit proteinele din carne (42%), din ouă, lapte

(21%), nuci, produse soia, boabe fasole (6%), legume (5%).
7. ORTOREXIA
• Ortorexia este o tulburare de comportament alimentar descrisă în deceniul nouă al secolului trecut de
către Steven Bratman, afectat el însuşi de această anomalie. Se caracterizează printr-un comportament
obsesiv privitor la “alimentaţia sănătoasă”.

• Este un puritanism alimentar, cu caracter patologic, care „reflectă nebunia societăţii noastre, avidă de
perfecţiune şi viaţă veşnică”.

• Acest comportament obsesiv este evaluat conform unei grile:

• Petreceţi peste trei ore pe zi gândind la regimul alimentar pe care îl urmaţi ?
• Vă planificaţi mesele cu câteva zile înainte ?
• Valoarea nutriţională a mesei dumneavoastră este mai importantă decât plăcerea de a o degusta ?
• Calitatea vieţii dumneavoastră s-a deteriorat în timp ce calitatea alimentaţiei s-a ameliorat ?
• Aţi devenit recent mai exigent faţă de propria persoană ?
• Amorul propriu vă este întărit de dorinţa de a mânca sănătos ?
• Aţi renunţat la alimentele pe care le doriţi şi preferaţi în favoarea alimentelor sănătoase ?
• Regimul alimentar pe care îl practicaţi va afectează viaţa socială, îndepărtându-vă de familie şi
prieteni ?
• Aveţi un sentiment de vinovăţie de fiecare dată când vă încălcaţi regimul alimentar ?
• Sunteţi convins că vă controlaţi atunci când mâncaţi sănătos ?

• Un răspuns pozitiv la 4 – 5 din cele 10 „puncte” semnifică o tendinţă ortorexică.

• Un răspuns pozitiv la peste 5 puncte încadrează pe respondent în ortorexie. [Rioux – Millot S.].