CITOSCHELETUL

CITOSCHELETUL
DEFINIŢIE
• Reţea complexă de filamente proteice
răspândite în toată citoplasma:
microfilamentele de actină (MFA), filamentele
intermediare (FI) şi microtubulii (MT)
• Structură dinamică care răspunde mediului
înconjurător celulei
• Oferă posibilitatea deplasării organitelor
citoplasmatice
• Favorizează segregarea cromozomilor
• Responsabil de contracţia musculară
CELULA EUCARIOTĂ ŞI PROCARIOTĂ
CITOSCHELETUL ASPECT GENERAL
MICROFILAMENTELE DE ACTINĂ (MFA)

• Provin din polimerizarea actinei G

• Există trei tipuri de actină: α în fibrele
musculare striate şi netede, β şi γ în celulele
non-musculare
• Forma de stocaj este forma G, proteină cu GM
42 kDa, cu un acid aminat rar, 3-metil-histidina
• Polimerizerea actinei G formează actina F, un
filament cu diametrul de 7 nm
 Polimerizarea şi depolimerizarea actinei F
numai în celulele non-musculare

• Polimerizarea depinde de prezenţa şi

concentraţia ionilor de Mg++ şi K+, de ATP şi
de actina G
• Debutul se produce printr-o fază de nucleaţie,
când trei molecule de actină se asamblează
pentru a forma un trimer
• Urmează asocierea reversibilă a moleculelor de
actină G
• Nucleaţia, polimerizarea, poziţia şi lungimea
filamentelor de actină depind de o serie de
proteine de legătură şi de hidroliza ATP-ului
MICROFILAMENTELE DE ACTINĂ (MFA)
• Citochalasinele, extracte de ciuperci
microscopice, sunt inhibitori ai polimerizării
actinei G
• Phaloidele (Amanita phalloides) sunt inhibitori
ai depolimerizării şi provoacă intoxicaţii
mortale
• Microfilamentele au o extremitate pozitivă a
cărei creştere este mai rapidă decât
extremitatea negativă.
• Diferenţa vitezei de creştere depinde de
schimbarea conformaţiei moleculei de actină G
MFA – FORMA CELULARĂ ŞI
FAGOCITOZĂ
MFA
 MFA CELULELOR NON-MUSCULARE

• Instabilitate dinamică şi durată scurtă de viaţă

• Actina G - polimerizare şi depolimerizare
• Actina F - reticulare şi de dereticulare,
fasciculată şi defasciculată
• Cea mai bine reprezentată proteină (5% din
totalul proteinelor) în celulele eucariote
• Repartizată în întreaga citoplasmă, mai ales
perinuclear, dispoziţie sub formă de coş
• La periferia celulei animale, sub membrana
plasmatică, dispunere în fascicole sau în reţele
tridimensionale, formând cortexul celular
PROTEINELE DE LEGĂTURĂ ALE ACTINEI

• ABP - actin binding protein - se asociază actinei

G sau MFA
• Intervenind în polimerizarea/depolimerizarea
MFA, în stabilizare, organizare în
fascicole/reţea, fragmentare, fixare la faţa
internă a membranei plasmatice
• În asociere cu MFA, constituie un citoschelet
cortical (forma celulei )
PROTEINELE DE LEGĂTURĂ ALE ACTINEI

• Proteine de sechestrare de monomeri (profilină,

depactină) reglează polimerizarea actinei G
• Proteine de blocaj ale extremităţilor -
controlează lungimea MFA
• Proteine de stabilizare (tropomiozină) care
menţin structura MFA
• Tropomiozina are numeroase situsuri de fixare
la actină
 CITOSCHELETUL ŞI
INTERACŢIUNILE SUBCELULARE
 CITOSCHELETUL ŞI
INTERACŢIUNILE SUBCELULARE
CITOSCHELETUL ŞI ADAPTĂRI ALE
SUPRAFEŢEI CELULARE
CITOSCHELETUL ŞI FORMA
CELULARĂ
FASCICULE CONTRACTILE
• Sunt constituite din MFA asociate cu molecule de miozină
II
• Se inseră de membrana plasmatică în puncte focale de
contact (placă de adezivitate, placă de aderenţă) conţin
integrine
• Constituie inele contractile
• Se asociază cu joncţiuni intermediare (centuri de
adezivitate)
• În fasciculele contractile, miofilamentele de actină se găsesc
la distanţă de 30-60 nm unele de altele
• Molecule de miozină II au o coadă şi două capete globulare
• Favorizează glisarea celor doua filamente de actină,
determinând contracţie fără modificarea lungimii
MFA ŞI PUNCTELE FOCALE DE CONTACT

• - ancorarea celulelor la substrat

• - controlul locomoţiei celulare
• - controlul formei celulare
• - stabilitatea legăturii intercelulare
• - răspunsul citoplasmatic la factorii de creştere
sau la alţi stimuli.
• Fasciculele contractile se pot organiza în inele
contractile sau centuri de adezivitate
 FASCICULELE STRÂNSE

• MFA paralele, legate prin proteine de asociere

(fimbrina sau vilina), la distanţă de 10-20 nm
unele de altele
• Aceste fascicule nu sunt contractile
• Expansiunile filiforme (filopode, lamelipode) -
în deplasarea fibroblaştilor sau în
microvilozităţi
 MFA ŞI MIOZINA I
DEPLASAREA ORGANITELOR
• Miozina I care are un singur cap şi o
coadă, este responsabilă de mişcarea de
deplasare de-a lungul MFA
• Miozina se fixează prin coada sa pe
organit şi prin capul său de un MFA care
este ancorat la membrana plasmatică
• Migrarea de la extremitatea negativă la
extremitatea pozitivă a MFA
 REŢELE DE MICROFILAMENTE

• Microfilamentele controlează vâscozitatea

citoplasmei organizându-se în reţele
• Filamina, un dimer din 2 subunităţi de 270
kDa, este un factor gelificator al citoplasmei
• Gelsolina, în prezenţa calciului, fragmentează
microfilamentele şi transformă un gel
citoplasmatic într-un sol (rol fundamental în
exocitoză sau endocitoză)
 MICROFILAMENTELE ŞI FORMA CELULARĂ
Hematia - celulă rotundă cu 2 feţe biconcave

• Interacţiunea dintre spectrină şi microfilamente,

proteinele de legătură sau proteinele membranare
• Proteina de banda 4.1 conectează complexele
joncţionale cu domeniile transmembranare ale
glicoforinelor
• Ankrina, care este principala proteină de
legătură a eritrocitelor, leagă tetramerii spectrinei
de proteina membranară de bandă 3
MFA ŞI MIOZINA CELULELOR MUSCULARE
STRIATE

• În FMS actina F se găseşte sub formă stabilă

în structuri contractile, miofibrilele
• Miofibrilele - structuri diferenţiate, asocierea
MFA şi miozină
• Formate din filamente de titină care menţin
miofilamentele de miozină pe loc şi din
filamente de nebulină care reglează
asamblarea miofilamentelor de actină
 SARCOMERELE

• FMS are mai multe mii de miofibrile cu

diametrul între 1 şi 2 μm, care parcurg
longitudinal fibra musculară de la un
capăt la altul, despărţite de o cantitate
scăzută de sarcoplasmă
• Miofibrilele constituie partea esenţială a
muşchiului, aproximativ 100 de
milioane /cm² de muşchi uman
INTERACŢIUNEA MFA MIOZINĂ 1
 SARCOMERELE
• Structură heterogenă (alternanţe de zone sau discuri)
• - discurile A (anizotrope în lumină polarizată) întunecate, cu o
lungime de 1,5 μm: ele sunt împărţite în două semidiscuri
printr-o zonă clară H (Hensen) care prezintă în mijloc o linie
întunecată, linia M (Mittelmembran)
• - discurile I (Isotrope), cu o grosime de 0,8 μm, prezentând pe
mijloc o striaţie Z (Zwichenscheibe) - desmină
• Fiecare segment de miofibrilă cuprins între două striaţii Z
constituie un sarcomer.
• Un sarcomer are două semidiscuri I şi un disc A.
• Repetarea acestor unităţi dispuse cap la cap constituie o
miofibrilă.
• Sarcomerele tuturor miofibrilelor unei fibre sunt situate la
acelaşi nivel -aspect striat miocitelor
ORGANIZAREA MIOFILAMENTELOR
ÎN MIOFIBRILE
• Miofibrilele asocierea a două tipuri principale de
microfilamente
• Filamentele de miozină (miozina II) au un
diametru de 10 nm şi o lungime de 1,5 μm şi
extremităţi conice
• MFA au un diametru de 5-7 nm şi în jur de 1μ
lungime şi se inseră pe striaţiile Z
• Aceste două tipuri principale de miofilamente se
asociază cu titina care este una dintre cele mai
voluminoase molecule fibrilare cunoscute astăzi
(3000 kDa) şi cu filamente de nebulină
 ORGANIZAREA MIOFILAMENTELOR
ÎN MIOFIBRILE
• Filamentele de miozină şi MFA sunt paralele între ele şi
longitudinale
• Filamentele de miozină ocupă în totalitate discul A
• MFA din fiecare sarcomer pleacă de la striaţia Z, la marginea
discului H.
• Semidiscurile I ale fiecărui sarcomer nu conţin decât MFA
• Semidiscurile A situate de o parte şi de alta a discului H conţine
atât microfilamente de actină cât şi filamente de miozină.
• Discul H are în partea mediană filament de miozină, uşor umflat
la mijloc.
• Linia M corespunde ansamblului tuturor acestor umflături ale
miozinei.
• Două specii moleculare ale miozinei: miozina de tip I, absentă în
celulele musculare şi care are rol în motilitatea celulară şi
miozina II
 FILAMENTELE DE MIOZINĂ II
• Sunt bipolare, GM de 450 kDa şi este alcătuită din 6 lanţuri
polipeptidice : 2 lanţuri grele şi 2 perechi de lanţuri uşoare
• Lanţurile grele sunt identice – o regiune α helicoidală cu o
lungime de 30 nm, numită coadă şi o regiune globulară carboxi-
terminală, cu diametrul de 4 nm numită cap.
• Miozina poate fi scindată la nivelul punctelor de flexiune sub
acţiunea unor enzime proteolitice
• Chimiotripsina scindează miozina în două domenii
• Primul domeniu, meromiozina grea (HMM), conţine capul bilobat
şi un segment din coada lanţurilor grele,
• Al doilea domeniu, meromiozina uşoară (LMM), cuprinde
segmentul aminoterminal al cozii
• Prin tratarea domeniului HMM cu papaină, segmentul de coadă
este eliberat şi rezultă fragmentele S1, ce conţin câte un cap
globular şi perechea de lanţuri asociate acestuia.
• Fragmentele S1 prezintă activitate ATP-azică
 FILAMENTELE INTERMEDIARE (FI)

• Molecule fibrilare stabile, cu un diametru de 8-10 nm,

intermediar între cel al MFA şi cel al MT, în
nucleoplasma şi citoplasma tuturor celulelor animale
• În celulele epiteliale se dispun în jurul nucleului şi sub
membrana plasmatică.
• Se inseră de proteinele membranare cu ajutorul
proteinelor extrinseci citoplasmatice
• În celulele epiteliale se fixează de placa citoplasmatică a
desmozomilor şi au rol mecanic
• În axonii celulelor nervoase formează o armătură
• In FMS unifică faţa internă a membranei cu
miofibrilele - transmiterea forţei în cursul contracţiei
 FILAMENTELE INTERMEDIARE (FI)

• FI (polimeri stabili) pot fi:

• Homopolimeri : vimentina, desmina, GFA sau GFAP,
periferina
• Heteropolimeri: citocheratinele, neurofilamentele.
• Unitatea de bază - un monomer cu o parte centrală
(identică pentru mai multe tipuri) şi două extremităţi
carboxy- şi amino-terminale diferite
• Partea centrală cuprinde 310 resturi de acizi aminaţi
dispuşi în dublu helix cu trei regiuni în care dispoziţia
acestor reziduuri nu este helicoidală
 FILAMENTELE INTERMEDIARE
Tipul I şi tipul II - cheratinele
• Tipul I - cheratinelor acide
• Tipul II familiile de cheratine neutre şi bazice
• Proteine fibrilare produse de cheratinocite sau celule
epiteliale
• MARKER EPITELIAL CITOPLASMATIC
• În cheratinocite sub formă de fascicule ancorate în plăcile
dense desmozomale
• Citocheratinele CK5 şi CK14 - stratul bazal
• CK1, CK6, CK10, CK16, - corpul mucos Malpighi
• CK9 - stratul granular.
• În epiderm CK unesc desmozomii între ei
• CK se inseră de molecule de pacoglobulină - o placă densă
vecină şi paralelă cu membrana plasmatică
• Moleculele de pacoglobulină se lipesc de caderinele
desmozomale transmembranare
 FI – CITOCHERATINA
IMUNOFLUORESCENŢĂ
 FI – CITOCHERATINA
IMUNOHISTOCHIMIE (IHC)
 FILAMENTELE INTERMEDIARE
Tipul III - Vimentina, Desmina, GFAP şi Periferina
• Vimentina (54 kDa) - MARKER al celulelor
mezenchimatoase
• Seroasa pleurală, pericardică, peritoneală
• În celulele endoteliale vasculare
• În fibroblaşti, fibrocite, condrocite
• În cursul embriogenezei, neuroblaştii (neuroni imaturi)
conţin VIM
• Absenţa vimentinei în citoscheletul celulelor suşă
vimentină modifică morfologia nucleului
• În adipocite VIM formează un fel de cuşcă în jurul
grăsimii
• Menţine pe loc nucleul şi ansamblul organitelor celulare
VIMENTINA - IHC
 FILAMENTELE INTERMEDIARE
Tipul III - Vimentina, Desmina, GFAP şi Periferina

• Desmina (53 kDa) MARKER al FMN sau FMS

• FMS cursul miogenezei sau în cursul regenerării conţin o
mare cantitate de DES
• În FMS adulte DES leagă striaţiile Z vecine unele de
altele şi de membrana plasmatică
• GFAP (50 kDa) MARKER al celulelor de origine
neuroectodermică -nevroglia sistemului nervos central
(astrocite şi microglie) şi a sistemului nervos periferic
(celule Schwann ale fibrelor amielinice)
• Periferina (57 kDa) MARKER al neuronilor în cursul
dezvoltării embrionare şi în cursul regenerării
• PER este indispensabilă regenerării neuronale
FI – DESMINA – IMUNOFLUORESCENŢĂ ŞI IHC
GFAP - IMUNOFLURESCENŢĂ
GFAP - IHC
 FILAMENTELE INTERMEDIARE
Tipul IV - neurofilamentele

• NF - localizate în neuroni şi se asociază MT axonilor

• 3 tipuri: NF-L (light), NF-M (medium), NF-H (heavy)
• Reprezintă 25% dintre proteinele axonului şi intervin
împreună cu neurotubulii în transportul intra-axonal
(flux axonal)
• Menţin rigidităţii şi rezistenţei axonului precum
• Prin fosforilarea NF-H şi a NF-M se adaugă la
microfilamente grupări fosfat (sarcina negativă)
• Forţele de respingere, generate prin creşterea sarcinilor
negative, asigură un diametru axonal constant.
NF - IMUNOFLUORESCENŢĂ
NF – Schemă şi IHC
 FILAMENTELE INTERMEDIARE
Tipul V - laminine nucleare
• Lamininele constituie citoscheletul nucleului
• Se cunosc 2 tipuri: laminine de tip I (cu subtipurile A şi C),
laminine de tip II (cu subtipurile B1, B2)
• Formează o reţea tridimensională care acoperă complet, cu
excepţia porilor, faţa internă a învelişului nuclear
• Microfilamentele de tip A şi C menţin forma nucleului şi
servesc drept loc de ancorare pentru moleculele de ADN
• Laminina B nu are afinitate pentru nucleotide
• Intervin în mitoză - lamininele A şi C se fixează pe siturile
specifice de legătură ale cromozomilor mitotici
• Lamininele intervin în momentul reconstrucţiei nucleului şi al
învelişului nuclear
 MICROTUBULII (MT)
• MT sunt polimeri instabili lungi şi rigizi de
heterodimeri α-β de tubulină
• Au o extremitate pozitivă distală (apropiată de
membrana celulară) şi o extremitate negativă aproape
de centrul celular
• Au forma unor tubi cu diametrul în jur de 25 nm, a
căror polimerizare şi depolimerizare depind de
hidroliza GTP
• Se găsesc la vertebratele superioare, în toate tipurile
celulare (cu excepţia hematiei)
• Sunt mai numeroşi în neuronii cerebrali unde
reprezintă în jur de 20 % dintre proteinele solubile.
MICROTUBULI
Microtubuli - Ultrastructura cilului
 CENTROZOMUL - MTOC
• MT se dispun radiar în jurul centrosomului - MTOC
(microtubule organizing center)
• MTOC - doi centrioli şi o masă granulo-filamentoasă
pericentriolară
• MT cresc plecând din centrozom - extremitatea lor negativă
pătrunde în masa pericentriolară, dar nu intră niciodată în
contact cu centriolii .
• Organizare moleculară a MT
• MT au un diametru extern uniform, perete dens, îngroşat, de
5 nm şi o cavitate axială de 14 nm lărgime
• Lungimea de mai mulţi microni
• MT nu se ramifică
• Peretele are 13 protofilamente, alternanţă de tubuline α şi β
de 5 nm diametru, paralele şi având aceeaşi polaritate, legate
lateral unele de altele
CICLUL CELULAR – MTOC – FUSUL DE
DIVIZIUNE
 FUNCŢIILE MICROTUBULILOR

• Dinamica mediului extracelular

• Deplasarea celulelor
• Morfogeneza celulei şi menţinerea formei celulare
• Polaritatea celulară
• Menţinerea structurii membranei celulare
• Migrarea vacuolelor de endocitoză
• Eliberarea granulelor de secreţie
• Integritatea aparatului Golgi
• Mişcarea cromozomilor în cursul mitozei şi a meiozei
• Transportul dirijat al ARN-m în citoplasmă
• Transportul substanţelor şi al materialului intracelular
CITOSCHELETUL – IMUNOFLUORESCENŢĂ
CITOSCHELETUL ŞI MEMBRANA
PLASMATICĂ
CITOSCHELETUL ŞI TRANSPORTUL
TRANSMEMBRANAR
CITOSCHELETUL