Boala artrozică

Dr. Florina Ligia Popa

 Definiţia artrozei

Artroza este o afecţiune articulară datorată

degenerării cartilajului articular şi modificării
consecutive a osului subcondral, cu consecinţe
la nivelul întregii articulaţii.
 Boala artrozică – prevalenţă crescută
Cea mai frecventă afecţiune articulară
– 40% din persoanele >65 ani au modificări artrozice evidenţiabile
radiologic 6
Costuri directe (UK, 2000)4
– 3,02 milioane de consultaţii pentru boala artrozică
– 114 628 internări pentru boala artrozică (1999-2000)
Costuri indirecte (1999-2000)
– Pierderea a 36 milioane de zile de muncă, echivalente cu 3197 miliarde
lire sterline

4. Arthritis Research Campaign. Arthritis: the big picture. Available at http://www.arc.org.uk/about_arth/BigPic.pdf

6. Oliveria SA et al. Arthritis Rheum 1995:38;1134-1141.
 Boala artrozică - prevalenţă

Prevalenţa bolii creşte cu vârsta şi există diferenţe legate de

sex:
 până la 50 ani suferă mai frecvent bărbaţii;
 după 50 ani femeile suferă mai frecvent de artroză digitală
şi de gonartroză;
 coxartroza este mai frecventă la bărbaţi, indiferent de vârstă;
 între 30-65 de ani prevalenţa bolii creşte de 2-10 ori.
 Clasificarea bolii artrozice
Topografic:
- pe articulaţii portante sau neportante
- pe articulaţii periferice sau vertebrale
Etiopatogenic:
1. Artroza primitivă:
a) difuză
b) localizată
2. Artroze secundare:
a) displazii şi dismorfisme
b) traumatisme
c) supraîncărcarea funcţională profesională, sportivă, din
obezitate, scolioză, dismetria membrelor inferioare
d) artrite
 Clasificarea bolii artrozice

2. Artroze secundare:
e) boli ereditare ale ţesutului conjunctiv: sindrom Marfan,
sindrom Morquio, mucopolizaharidoze
f) condropatii primitive: condromatoza articulară,
osteocondrita disecantă
g) condropatii endocrino-metabolice: diabet zaharat,
condrocalcinoză, ocronoză
h) osteopatii: boala Paget, osteonecroze aseptice
3. Degenerescenţa discului intervertebral (discartroză)
4. Hiperostoza scheletală difuză idiopatică
 Factorii de risc în artoză

Factori generali Factori locali

Ereditatea Obezitatea
Vârsta Traumatisme
Nutriţia Boli congenitale
Statusul hormonal Laxitate şi malalinieri
Boli cu răsunet secundar Solicitarea profesională
asupra cartilajului: infecţioa- Activităţile sportive
se, inflamatorii, metabolice,
neurologice, endocrine
Slăbirea musculaturii
Mecanismul patogenic în artroză
Factorii de risc

Apoptoză şi depopulare condrocitară

Dezechilibru între condroliză şi condroformare,

eşecul procesului reparator

Generare de enzime condrolitice şi eliberare de

citokine proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNFα)

Alterări structurale, autoîntreţinerea procesului

degenerativ

Pierderea calităţilor şi funcţiilor cartilajului

Osul subcondral reacţionează adaptativ

 Tabloul clinic
I. Simptome
1. Durerea
a) de tip mecanic
- prezentă în numai 20% din cazuri
b) de repaus sau nocturnă
- apare în 50% din cazuri
- la 1/3 orarul este nocturn
- se explică prin: - staza venoasă
- creşterea presiunii în osul subcondral
- ridicarea periostului de către condrofite/osteofite
c) brusc instalată, însoţită de fenomene celsiene  puseu de
activare  artroza “reacţionată” sau “încălzită”  substrat:
sinovită prin: - suprafeţe articulare neregulate (abraziune)
- microcristale (hidroxiapatită)
- exces de citokine proinflamatorii
- proces imunologic local
 Tabloul clinic

I.Simptome
2. Redoarea – senzaţia de înţepenire şi dificultate de a iniţia
mişcarea după o perioadă de repaus:
a) dimineaţa = redoare matinală < 30 minute
b) în timpul zilei = redoare de inactivitate
Cauza: îngroşarea capsulei şi membranei sinoviale
3. Limitarea mobilităţii articulare
Cauza:- îngroşarea capsulei
- intervenţia condrofitelor/osteofitelor marginale
4. Instabilitatea articulară
Cauza: - slăbirea aparatului capsulo-ligamentar
- slăbirea forţei musculare
 Tabloul clinic
II.Semnele clinice:
 sensibilitatea pe linia articulară
 tumefierea duro-elastică (“osoasă”)
- hipertrofia capetelor osoase
- osteofite marginale
 hidrartroza
 chisturi mucoide
 crepitaţii şi cracmente - frecarea supraf. articulare neregulate
sau denudate de cartilaj
 limitarea mobilităţii articulare
 blocarea mişcării prin corpi reziduali intraarticulari
(“şoareci articulari” – fragmente de menisc, condrofite)
 dezaxarea (remodelarea capetelor osoase, slăbirea ap.capsulo-
ligamentar)
 Investigaţii complementare

1. Probe de laborator
a) probele de inflamaţie nespecifică
- uşor crescute în puseurile de activare
b) lichidul sinovial este de tip “neinflamator” sau “mecanic”
- vâscos, filant, cu cheg de mucină dens la testul Ropes
- leucocite < 5000/mmc
- predominenţa mononuclearelor (<25% polinucleare)
- eventual cristale de hidroxiapatită sau pirofosfat de Ca
 Investigaţii complementare
2. Examenul radiologic
Rgr.simplă: - cel mai util mijloc imagistic în artroză
 diagnostic
 urmărirea evoluţiei
A. Aspecte radiologice principale:
Aspectul Substratul morfologic

Îngustarea spaţiului articular Pierdere de cartilaj

Scleroză subcondrală Îngroşare osoasă reparativă

Osteofitoză marginală Proliferare os şi cartilaj

Pseudochisturi sau geode Microfracturi subcondrale şi irupere

de lichid sinovial
 Investigaţii complementare

Rgr.simplă
B. Alte semne radiologice
a) adiţionale:
 subluxaţii
 condrocalcinoză
 corpi reziduali
 metaplazie condroidă sinovială
b) negative:
 lipsa osteoporozei
 absenţa eroziunilor
 Forme clinice topografice de artroză

Pe articulaţii periferice: coxartroza, gonartroza, omartroza,

rizartroza, etc.

Pe articulaţii vertebrale: discartroza, uncartroza, artroza

articulaţiilor interapofizare posterioare.
 Artroza mâinii

Adesea clasificată ca primară, din cauza caracterului ereditar şi

lipsei oricărei cauze aparente.
Ereditatea are pondere de 70%.
Mai frecventă la femei în vârstă.
Afectează cu predominanţă articulaţiile IFD (noduli Heberden)
sau/şi IFP (noduli Bouchard) sau MCF I (rizartroza policelui), de
cele mai multe ori simetric.
Durere, redoare, dar cu conservarea îndelungată a funcţiei,
inclusiv a dexterităţii.
Formele erozive constituie variante diferite şi mai puţin
frecvente.
 Artoza şoldului (coxartroza)

Forme etiologice:
 primară, întâlnită la femei între 40-60 ani, cu tendinţă de a
afecta mai frecvent şoldul drept (ereditatea - pondere 50%);
 secundară: malalinierea şoldului, artrite, osteonecroza
aseptică a capului femural, etc.
Coxalgie de tip “mecanic” sau “inflamator”, cu iradiere în
coapsă (anterolateral), fesă sau genunchi.
Gonalgia poate fi singura manifestare subiectivă.
Limitare funcţională: - tulburări de mers;
- scăderea distanţei parcurse;
- dificultate la urcatul scărilor.
Atitudine vicioasă în semiflexie şi rotaţie externă.
Contractură musculară.
Coxartroza
 Artroza genunchiului (gonartroza)

Primară sau secundară.

Durere anteromediană, agravată de mers şi de coborârea
scărilor.
Durerea în călcâi poate fi singura manifestare.
Episoade de blocaj articular.
Hidartroză (semnul şocului rotulian).
Frecvente puseuri de activare.
Durere la mobilizarea rotulei, mai ales în sus.
Instabilitate articulară prin afectarea ligamentelor colaterale sau
încrucişate (semnul “sertarului”).
Limitarea flexiei: călcâiul nu poate atinge fesa, cu bolnavul în
decubit dorsal.
Semne clinice caracteristice gonartrozei
 Profilaxia bolii artrozice

Controlul sănătăţii
Informarea pacientului
Poziţie corectă în timpul zilei şi în somn
Cură de slăbire
Poziţii corecte în timpul eforturilor mari
Controlul menopauzei
Activitate fizică
 Tratament

Obiective:
- controlul durerii
- reducerea inflamaţiei
- încetinirea progresiei distrucţiei articulare
- ameliorarea funcţiei articulare
- creşterea/menţinerea calităţii vieţii;
 Tratament
Tratament igienodietetic:
- informare şi educare
- program de autoîngrijire
- scădere în greutate (la obezi)
- regim alimentar bogat în vitamine (C şi D) şi minerale;
Tratament medicamentos:
1. Simptomatice cu acţiune rapidă:
a) analgezice - acetaminofen
b) antiinflamatoare nesteroidiene
c) glucocorticoizi intraarticular
2. Simptomatice cu acţiune lentă
3. Medicamente modificatoare de boală
 Tratament
Tratamentul medicamentos

2. Simptomatice cu acţiune lentă

 săruri de glucozamină
 sulfat de condroitină
 extras nesaponificabil de avocado şi soia
 acid hialuronic intraarticular (vâscosuplimentare)

3. Medicamente modificatoare de boală

- indicate în artroza erozivă ?
- tratament imunosupresor şi antiinflamator: metotrexat;
- tratament biologic: antagonistul receptorilor IL-1, anti TNF-α
 Tratament
Tratament fizical:
a. Electroterapie
b. Hidrotermoterapie
c. Kinetoterapie:
Obiective: creşterea mobilităţii, stabilităţii şi abilităţii articulare;
 Hidrokinetoterapia
- preferată pentru efectele favorabile ale apei calde;
 Terapia ocupaţională
 Ortezare (protecţie articulară)
Tratament balnear:
- în afara puseurilor de acutizare;
- apele sulfuroase.
 Tratament

Tratamentul chirurgical
1. Tratamentul ortopedico-chirurgical
 osteotomie de corecţie
 debridare artroscopică
 artrodeză
 artroplastie
2. Chirurgia “biologică”
 grefă osteocondrală
 “inginerie tisulară” prin transplant de condrocite
autologe sau de celule mezenchimale nediferenţiate
(mozaicoplastie)