Sunteți pe pagina 1din 46

Modelul de educatie interactiva a

pacientului
.
• 1.Problemele de sanatate ale societatii
contemporane.
• 2.Mentinerea starii de sanatate, furnizarea
de ingrijiri de sanatate.
• 3.Rolul medicului in reducerea factorilor de
risc; barierele in implicarea medicului in
reducerea factorilor de risc.
1.Problemele de sanatate ale
societatii
• stilul de viata contribuie semnificativ la
jumatate din decese in SUA
• Avand in vedere ca bolile cardiovasculare
si in special boala coronariana este cauza
majora de mortalitate, exista o concentrare
a atentiei asupra factorilor de risc cv dar si
asupra abordarilor medicinei
comportamentale pentru modificarea
acestora
2.Mentinerea starii de sanatate,
furnizarea de ingrijiri de sanatate
• 1.PROMOVAREA SANATATII SI
STRATEGII PREVENTIVE Conceptul de
profilaxie, desi este un concept foarte
vechi ( de peste doua milenii) a cunoscut
in ultimele decenii o reactualizare,
devenind o preocupare dominanta a
multor societati si guverne din tarile
dezvoltate
Factorii ce au dus la aceasta
reactualizare au fost:
• Observatia ca tehnologiile medicale noi, de varf, dezvoltarea unei
medicini supraspecializate nu au avut efectul scontat in
imbunatatirea starii de sanatate a populatiei.
• Cheltuielile pentru ocrotirea sanatatii au crescut mult, intr-un ritm
mai mare decat produsul national brut al tarilor , iar rezultatele in
domeniul sanatatii nu au fost pe masura investitiilor. Tarile nu mai
puteau face fata cresterii cheltuielilor datorate imbatranirii populatiei,
cresterii supravietuirii bolnavilor cu afectiuni cornice, factori care au
dus la cresterea volumului ingrijirilor medicale care au devenit si mai
costisitoare.
• Unele ameliorari ale starii de sanatate au aparut inainte de
introducerea in practica a unor tehnologii foarte scumpe( rolul altor
factori decat cei sanitari in ameliorarea starii de sanatate).
• Inechitati ale starii de sanatate intre diferite populatii definite
geografic sau socioeconomic, medicina moderna neavand o
influenta satisfacatoare.
profilaxie
• Prin profilaxie se intelege ansamblul masurilor luate de
individ, familie, societate si stat (ca putere) care are
drept scopuri:
• sa promoveze sanatatea;
• sa ocroteasca sanatatea;
• sa previna bolile;
• sa reduca consecintele acestora (incapacitatea,
invaliditatea);
• sa evite decesele premature.
• Conceptul de profilaxie este aplicabil atat in medicina
clinica (intalnit si sub numele de medicina preventiva),
cat si in sanatatea publica
Obiectivele principale in
medicina preventiva
• Ernest Winder defineste drept obiectiv principal al medicinii
preventive: “sa faci populatia sa decedeze cat mai tarziu posibil,
dar valida”
• R.Doll defineste doua obiective:
-prelungirea vietii prin cresterea longevitatii (a duratei medii a vietii);
-scaderea incapacitatii.
• O varianta a celor doua obiective enuntate mai sus intalnim in
strategia europeana privind “Sanatatea pentru toti pana in anul
2000” si anume sunt formulate trei obiective:
– A da viata anilor (prin masuri de control al morbiditatii si incapacitatii);
– A da sanatate vietii (prin promovarea sanatatii);
– A da ani vietii (prin reducerea numarului deceselor premature si prin
cresterea duratei medii a vietii).
medicina preventiva
• Modificarile sociale inregistrate in ultimul secol in tarile dezvoltate
(schimbari in domeniul nutritiei, in dimensiunea familiei, cresterea
nivelului de educatie, asimilarea de catre populatie a unor
cunostinte stiintifice in domeniul medicinii) si aplicarea unor masuri
preventive in practica au condus la inregistrarea unor succese
importante in promovarea sanatatii, succese marcate prin scaderea
mortalitatii la tineri (sub 45 ani), ca de exemplu in Anglia, unde
ponderea deceselor inregistrate la varste mai mici de 45 ani a
scazut de la 48% la 4-6% sau prin excesul mortalitatii la varste mai
mari de 75 ani.
• In conditiile cunostintelor actuale, medicina isi poate propune
cresterea duratei medii a vietii pana in jurul varstei de 85 de ani prin
reducerea deceselor la varste cuprinse intre 55-74 ani.
2.Reducerea incapacitatii
• al doilea obiectiv principal al strategiilor
preventive
• este importanta pentru ca ea va face sa
scada povara sarcinilor pe care le are
societatea in conditiile cresterii longevitatii,
deoarece cresterea longevitatii duce si la
cresterea diferitelor grade de incapacitate.
-Rezulta necesitatea dezvoltarii unor
servicii noi.
• 3.Rolul medicului in reducerea factorilor de
risc; barierele in implicarea medicului in
reducerea factorilor de risc.
.
• A devenit evident faptul ca medicii au posibilitatea de a
juca un rol deosebit in domeniul preventiei si al
promovarii sanatatii, si in mod specific al reducerii
factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare,
mentinerea unei stari de sanatate a populatiei.
.
• Mai mult de 75% din populatie contacteaza un doctor cel putin o
data in fiecare an;
• Mai mult de 95% cel putin o data la fiecare 5 ani;
• =>medicii au oportunitatea de a interveni asupra vastei majoritati de
indivizi care sunt la risc pentru boli cardiovasculare si alte boli
• Pacientii considera ca doctorii ar avea o considerabila influenta
asupra lor in ceea ce priveste comportamentul lor de preventie.
• Educatia furnizata de medic pacientului si consilierea acestuia pot
conduce la imbunatatirea aderentei la regimul de tratament(Inui,
Yourtee,Williamson,1976; Mullen, Green, Persinger, 1985)
• Doar un procent relativ mic de doctori isi sfatuiesc pacientii despre
interventiile de reducere a factorilor de risc pentru
imbolnavire(Mullen,1985)
Barierele in implicarea doctorilor in
reducerea factorilor de risc
• 1.Bariere legate de doctor
-deficit de cunoastere, cunostinte medicale
-deficit al abilitatilor, aptitudinilor
-convingeri si atitudini
• 2.bariere legate de practica medicala/ organizatorice
• Utilizare redusa, limitata a sistemelor ramase, tracking
logs
• Little or no remunerare redusa sau absenta pentru
serviciile de preventie
• Coordonare slaba cu programele de auto-ajutorare si de
tratamente comportamentale.
• Implicare redusa sau absenta a staff-ului programelor de
tratament.
4. modelul de educatie interactiva a
pacientului
• Nivelul de educatie al pacientului/ interactiunea doctor-pacient
• 1. nivelul cognitiv assess awareness, knowledge,
information concepts. Explain facts, clarify,
provide information.
-2.nivelul atitudinal evaluezi attitudes, beliefs,
beliefs,intentions readiness for change.
pregatit, gata de schimbare Acknowledge feelings, build
commitment.

3. Nivelul instrumental Assess instrumental skills


Instrumental skills instruct and practice necessary s skills

-4. nivelul comportamental Assess behavioral cues,


comportamentul de coping consequences and conditions;
Coping skills assess coping skills
Find incentives, reinforcements
and rewards; teach behavioral skills

-5.Social level Assess social support, resources


Social support mobilize support, resources
Self-Change Model(Prochaska,
DiClemente, 1986)
• Precontemplare->Contemplare->
->Actiune->Mentinere->
->Terminare sau \->Recadere

….->Contemplare
Stadiile schimbarii
comportamentului riscant
• Precontemplarea= stadiul lipsei constiintei riscului pe
care il prezinta un comportament sau denegarea
problemei sau situatiei
• Contemplarea=stadiul de ambivalenta, cand
argumentele pro sau contra pentru schimbare sunt
cantarite fara un angajament clar de a intra in actiune,
de a lua o masura anume.
• Actiune=individul s-a angajat sa schimbe
comportamentul si in mod activ incearca sa isi schimbe
comportamentul.
• Mentinere=individul a reusit cu succes sa-si schimbe
comportamentul dar totusi mai necesita monitorizarea
comportamentului pentru a preveni alunecarile sau
recaderile.
O abordare centrata pe pacient de
a interveni asupra factorilor de risc
• Assessment
1.Provide information about risk
2.Assess awareness and build commitment
-Intervention
3.Give advice and instruction
4.Negotiate implementation plan
-Follow-up
5.Arrange follow-up
CONTEXTUL SOCIAL SI POLITIC
AL PSIHIATRIEI
• Marcus Tulius Cicero(106-43 I.C.) definea sase greseli ale omului:
• Iluzia de a considera castigul personal ca fiind realizat prin strivirea altora
( ‘’exploatarea”).
• tendinta de a se ingrijora de lucruri ce nu pot fii schimbate sau corectate.
• insistarea asupra imposibilitatii unui lucru deoarece noi insine n-am putut sa-l ducem
la indeplinire, sa-l rezolvam.(sa-l vedem , pricepem, intelege, ...).
• Refuzul de a accepta ca avem ( pune deoparte, pastra) preferinte triviale.
• neglijarea dezvoltarii rafinamentului mintii si neachizitionarea obiceiului cititului si
studiului.
• incercarea de a obliga pe altii sa creada si sa traiasca asa cum facem noi.
• Aceste atentionari erau valabile pe timpul lui Cicero si sunt valabile si astazi, acum.le
observ in special in impunerea vointei programelor de ingrijire manageriata a
furnizorilor de ingrijiri de sanatate si a consumatorilor de ingrijiri de sanatate.
• Peter Zachar, Philadelphia, John Benjamins Publishing Co., 2000, 326 pp
• Precum spunea arhitectul World Trade Center-ului, Minoru Yamasaki, ar trebui sa
incepem toti cu sfarsitul in minte. Yamasaki a scris ca acele cladiri ar fi trebuit sa fie
o « reprezentare a credintei omului in umanitate, a nevoii sale de demnitate
individuala, a credintei in cooperare interumana si prin intermediul cooperarii,
abilitatea de a-si gasi maretia
Furnizarea de ingrijire
• Peste tot in lume familia ramane piatra de temelie a ingrijirii persoanelor in varsta
care si-au pierdut capacitatea de trai independent, fie ca rezultat al dementei, fie al
altor tulburari mentale. Oricum, exista o gramada de stereotipuri care au un potential
de a induce in eroare
• Astfel, in tarile dezvoltate cu sistemele lor de ingrijire de sanatate si sociale
cuprinzatoare, rolul vital de ingrijire al familiilor si nevoia lor de suport este adesea
supraestimata. Acest fapt este un adevar, de exemplu, in Marea Britanie, unde, in
pofida structurii nucleare a familiei si contrar acestei supozitii, exista o traditie
puternica ce persista si astazi pentru copiii din regiune sa asigure suportul parintilor
lor infirmi.
• In schimb, in tarile in curs de dezvoltare, veridicitatea si universalitatea sistemului de
ingrijire a familiei este adesea supraestimat. Persoanele in varsta sunt printre cele
mai vulnerabile grupuri in tarile in curs de dezvoltare, in parte datorita continarii
mitului legat de locul lor in societate. Este adesea presupus ca starea lor de bine este
asigurata de existenta familiei extinse. Discutabil, cel mai mare obstacol pentru
obtinerea unui suport efectiv si o ingrijire pentru persoanele varstnice este lipsa
constientizarii problemei printre cei ce dezvolta politici de sanatate, furnizorii de
ingrijiri de sanatate si comunitate. Mitologizarea rolului de ingrijitor al familiei, in mod
evident, duce la riscuri ale perpetuarii unei autolinistiri false
Bazele biologice ale invatarii
• ..
Ipoteza deficitului colinergic in
amnezia din boala Alzheimer si alte
demente
• - deficienta in functionarea colinergica 
deficienta de memorie, /in special memoria
de scurta durata.
• De exemplu, blocantii receptorilor colinergici
muscarinici (cum este scopolamina) poate
produce o perturbare a memoriei la voluntari
umani normali, asemanator cu perturbarile
de memorie din boala Alzheimer.
Ipoteza deficitului colinergic in
amnezia din boala Alzheimer si alte
demente
• Imbunatatirea neurotransmisiei
colinergice cu ajutorul inhibitorilor de
colinesteraze nu numai ca rezolva
tulburarile de memorie induse de
scopolamina la voluntarii sanatosi dar
si imbunatatesc functionarea memoriei
la pacientii cu boala Alzheimer.

Ipoteza deficitului colinergic in
amnezia din boala Alzheimer si alte
demente
• Atat studiile pe animale cat si pe om au
demonstrat ca nucleul bazal al lui Meynert
este centrul major din creier pentru neuronii
colinergici care proiecteaza in intreg
cortexul.-rolul principal in medierea formarii
memoriei. -tulburarile memoriei de scurta
durata a pacientilor cu boala Alzheimer este
determinata de degenerescenta in mod
particular a acestor neuroni colinergici.
• Alti neuroni colinergici , din striatum si
din aria tegmentala laterala nu sunt
implicati in tulburarile de memorie din
boala Alzheimer
Interviul motivational
Autor: Janet Treasure
• Interviul motivational este o forma de
consiliere avansata, centrata pe pacient,
avand ca scop facilitarea schimbarii in
comportamentul cu implicare in sanatate.
Principiul de baza fundamental al acestei
abordari este negocierea mai degraba
decat conflictul.
• Interviul motivational a fost conceput cand Bill Miller, un psiholog din
SUA, in timp ce statea cu colegii din Norvegia descria ce fel de
abordari terapeutice functioneaza pentru oamenii cu probleme cu
alcoolul. Procesul de descoperire a fost asemanator cu tehnica
insasi: un proces gradat de ascultare reflectand verificarea
intelegerii si clarificarea. Odata ce forma a fost cristalizata, ea a fost
subiectul unei analize academice detailate. Intrebarile referitoare la
care, cum, cand, de ce si pentru cine au fost studiate. Abordarea a
fost masurata comparativ cu diferitele modele teoretice legate de
procesele interpersonale si schimbarea de comportament. Tehnica
rezultata a fost descrisa intr-o carte scrisa in asociere cu Steve
Rollnick, un psiholog sud-african ce lucra in Wales (Miller si Rollnick,
1991). Antrenarea internationala a avut ca scop larga diseminare si
evaluare in diferite locuri.
• Ce este interviul motivational?
• Interviul motivational este un stil de
consiliere directiv, centrat pe pacient care are ca
scop sa ajute pacientii sa exploreze si sa rezolve
propria ambivalenta legata de schimbarea
comportamentului. Aceasta combina elemente
de stil (caldura si empatie) cu tehnici (de ex.:
ascultare reflexiva focusata si dezvoltarea
discrepantei).
• Un principiu de baza al tehnicii este acela ca
motivatia pacientului pentru schimbare este
amplificata daca exista un proces bland de
negociere in care pacientul si nu terapeutul
exprima beneficiile si costurile implicate.
• Un alt principiu important al acestei abordari
este acela ca situatia de conflict este
nefolositoare si ca o relatie de colaborare intre
terapeut si pacient este esentiala, in care
acestia ataca problema impreuna, incercand sa
o rezolve
• Cele 4 principii centrale ale interviului motivational sunt
descrise mai jos.
• Cele 4 principii centrale ale interviului motivational:
• -1.Exprima empatia utilizand ascultarea
reflexiva pentru a trasmite intelegerea asupra punctului
de vedere al pacientului si al pulsiunilor acestuia
subdiacente.
• -2.Dezvolta discrepanta intre valorile cele mai
profunde pe care pacientul le detine si comportamentul
curent al acestuia (de ex.: ironizeaza, necajeste sau
cauta cai de a necaji, de a ironiza, de a tachina prin
care comportamentele nesanatoase obisnuite se afla in
conflict cu dorinta de a fii bine – sau sa fie vazut ca fiind
bun).
• -3.Depasirea rezistentei prin raspunsul
prin empatie si intelegere mai degraba
decat confruntarea.
• -4.Sprijina autoeficienta prin
construirea increderii pacientului ca
schimbarea este posibila.
• Rollnick si Miller, 1995, au definit
comportamentele specifice care pot fii
invatate de catre terapeuti, pe care ei le-
au simtit ca a condus la o mai buna alianta
terapeutica si un rezultat mai bun. Acestea
au fost rezumate dupa cum urmeaza :
• Abilitatile unui bun terapeut motivational.
• -1.Intelegerea cadrului de referinta al altei persoane.
• -2.a.Filtreaza gandurile altei persoane in asa fel incat
afirmatiile sau enunturile care incurajeaza schimbarea sunt amplificate, iar
cele care reflecta starea actuala sunt date la o parte.
• b.Extrage din enunturile pacientului pe acelea care
incurajeaza schimbarea cum sunt: expresiile de recunoastere a problemei,
ingrijorare, dorinta, intentie de a schimba si abilitate de a schimba.
• c.Potriveste, pune in practica tehnicile utilizate in teorie cu
stadiile corespunzatoare ale schimbarii.
• d.Asigura-te ca acestea nu vor trece nebagate in seama
de pacient.
• e.Exprima acceptare si afirmare.
• f.Afirma libertatea de a alege a pacientului si de
autodirectionare.

• Primii 4 itemi exploreaza motivele ce sustin
comportamentul si au ca scop ajutarea schimbarii
pacientului in balansul decizional dintre elementele pro
si contra in directia schimbarii. Ultimii 2 itemi din lista
cuprind aspectele interpersonale ale relatiei. Terapeutul
furnizeaza caldura si optimism si ia o pozitie de
subordonare nonputere ce subliniaza autonomia
pacientului si dreptul de a alege daca sa accepte si sa
se foloseasca de cunostintele si abilitatile terapeutului. In
loc sa incerce sa rezolve problema de sanatate a
pacientului prin instructiuni de forta, terapeutul e nevoie
sa utilizeze caldura si respectul pentru a impinge prin
persuasiune pacientul sa vrea schimbarea.
Figura1.Cum functioneaza terapia
motivationala
• Cresterea importantei schimbarii
• Terapeutul tine o oglinda ce reflecta
discrepantele clientului intre ce exista in
mod obisnuit si ideal si incita la discutii
despre schimbare
• Clientii castiga abilitatea de a se vedea pe
sine asa cum ei ar dori sa fie vazuti de
ceilalti.
Sprijinirea increderii in schimbare
• Terapeutul tine imaginea pozitiva a eficientei clientului si
a stimei sale.
• Acesta este aratat de empatie, acceptare, interes,
reducerea ostilitatii.
• Aceasta pozitiveaza:
• -sprijina autonomia clientului
• -ofera feedback
• -ingrijeste autoreflectarea
• ofera alternative
• -reimprospateaza implicarea in schimbare
• -incurajeaza pasii mici
• Scopul este dublu: sa creasca importanta
necesitatii schimbarii si sa sprijine
increderea pacientului in posibilitatea
schimbarii, increderea ca schimbarea
poate avea loc.
• Terapeutii motivationali trebuie sa fie capabili sa suprime orice
propensiune pe care o pot avea pentru a arata “reflexele de
corectare”. De exemplu sa incerce sa rezolve problema si sa
aranjeze treburile (acest lucru nu este usor deoarece profesionistii in
sanatate sunt pusi intr-o incurcatura, deoarece ei doresc in mod
activ sa-i ajute pe ceilalti). Terapeutii motivationali trebuie sa fie
flexibili si sa fie capabili sa aiba o balanta adecvata intre acceptare
si pulsiunea de schimbare. Intervievarea motivationala ajuta la
schimbarea pattern-urilor de comportament care au devenit
obiceiuri. Actioneaza in doze reduse pentru a produce un efect larg.
Pare sa actioneze prin reducerea comportamentelor pacientului ce
interfera cu terapia. Atributele pacientilor recunoscute ca markeri ai
unui prognostic prost, cum sunt: furia si motivatia scazuta sunt
obstacole mai putin grele in interviul motivational.
• Dovezile clinice.
• Miller si grupul sau de la CENTRUL PENTRU
ALCOOLISM, ABUZ DE SUBSTANTE SI ADICTII (CASA
A) din ALBUQUERQUE au demonstrat ca stilul
interactiunii terapeutului este o componenta
semnificativa in facilitarea schimbarii (pentru o trecere in
revista a acestei literaturi vezi Miller, 1995). Asteptarile
terapeutilor relativ la schimbarea in pacientii lor
influenteaza aderenta si rezultatele pacientilor. Rata de
rezistenta a pacientilor variaza ca raspuns la stilul
terapeutic: confruntarea produce nivele inalte de
rezistenta in timp ce abordarea centrata pe pacient
reduce opozitia.
• Miller a dezvoltat o interventie de scurta durata
(verificarea consumatorului) care face
operationala o parte din factorii care sunt gasiti
ca fiind de folos in cresterea motivatiei. Feed-
back-ul motivational utilizand acest instrument a
fost comparat cu feed-back-ul utilizat in
abordarea bazata pe confruntare standard.
Rezultatul in termeni de bautura un an mai tarziu
a fost mai scazut in grupul pacientilor care au
primit feed-back confruntational (Miller et al,
1993).
• Intr-un studiu urmator s-a gasit ca, daca feed-back-ul
motivational al Verificarii Bautorului (The Drinker’s
Check-up) a fost efectuat inainte, ca interventie initiala,
inaintea admiterii intr-o clinica cu pacienti internati,
atunci rezultatele au fost imbunatatite (rata abstinentei la
3 luni dupa externare s-a dublat la 57%, comparativ cu
29%, fara interventie). Terapeutii (care nu sunt constienti
de repartitia grupului) au raportat ca pacientii, datorita
acestei interventii, au participat mai complet in tratament
in tratament si au aparut a fi mult mai motivati (Bien et
al., 1993; Brown & Miller, 1993). Abordarea a fost
modificata pentru femeile insarcinate care beau.
• O interventie similara, dezvoltata pentru
politoxicomanie a fost gasita ca fiind eficienta in
studiile pilot. Cu toate acestea, acest rezultat nu
a fost replicat intr-un studiu complet ulterior.
Explicarea acestui fapt a fost evidenta din
analizele transcrierilor sesiunilor. Nevoia
finalizarii procesului de implicare spre schimbare
in cursul unei sesiuni a interferat cu dezvoltarea
motivatiei pacientului, si unii terapeuti s-au
grabit, comparativ cu pacientul, in incercarea
finalizarii protocolului (Miller et al., 2003).
Proiectul MATCH: utilizarea
inadecvata a alcoolului.
• Interviul motivational a fost dezvoltat intr-o
interventie terapeutica gandita in 4 sesiuni,
care a fost numita terapie de crestere a
motivatiei pentru probleme determinate de
consumul de alcool (Miller et al., 1994).
Acesta a fost utilizat pentru interventia de
interviu motivational in proiectul MATCH,
Box 3, cel mai mare trial clinic care a fost
condus vreodata pentru studiul metodelor
de tratament ale alcoolismului.
• In acest studiu in colaborare, implicand 9 sit-uri clinice
din USA, 1726 de pacienti au fost repartizati in mod
aleator pentru una din cele 3 tipuri de interventie: 12
sesiuni a cate 12 trepte de terapie de facilitare, sau 4
sesiuni de terapie de crestere motivationala, sau 12
sesiuni de antrenament al abilitatilor cognitiv-
comportamental. 5 sit-uri au tratat pacienti in ambulator,
in timp ce alte 5 au furnizat tratament intensiv
intraspitalicesc. In concluzie, cele 3 modalitati de
tratament au furnizat rezultate substantiale si echivalente
pe o perioada mai mare de 1 an ce a urmat tratamentului
(Grupul de cercetare al proiectului MATCH, 1998).
• Scopul primar al acestui proiect a fost acela de a
examina daca este de ajutor sa potrivesti
pacientii unei anumite forme specifice de
interventie. In decursul a 3 ani a perioadei de
urmarire s-a descoperit ca pacientii cu niveluri
crescute de furie, atat ca stare ori trasatura, au
raspuns mai bine terapiei de crestere
motivationala (Grupul de cercetare al proiectului
MATCH, 1997). Proiectul a concluzionat ca
interviul motivational este o tehnica cost
eficienta ce faciliteaza schimbarea in pacientii ce
pot fi rezistenti la tratament.
• Alte comportamente problema.
• Terapia de crestere motivationala este valabila deasemenea
pentrul uzul de canabis, politoxicomanii (Miller, 2003) si bulimia
nervoasa (Treasure and Schmidt, 1997). Interviul motivational a fost
gasit ca fiind eficient pentru forme variate de schimbari de
comportament (pentru detalii complete trecerea in revista a lui
DUNN et al., 2001 si Burke et al., 2003).
• Adaptari ale interviului motivational au fost gasite eficiente la
persoanele ale caror probleme implica -alcoolul, -drogurile, -
diabetul, -diagnosticul dual si -bulimia.
• Rezultate ambigui au fost gasite in legatura cu eficienta pentru
fumat.
• O bibliografie up – data-ta cu regularitate, detailata, referitoare
la aplicarea interviului motivational pentru variate conditii clinice pot
fi gasite la http://www .motivationalinterview.org.
• In conditiile actuale este aplicata mult mai frecvent in
psihiatrie pentru cazurile de -aderenta scazuta la
tratament in conditii cum este psihoza (HEALEY et al.,
1998), -tulburarile de alimentatie (Treasure & Schmidt,
1997) si -comorbitati cu droguri si -consum de alcool
(Barrowclough et al., 2001). Poate fi deasemenea
utilizata pentru imbunatatirea starii de sanatate generala
a pacientilor cu tulburari psihiatrice prin focalizarea pe
elementele maladaptive ale stilului lor de viata, de ex.:
fumat, crestere in greutate si un program de exercitii
fizice inadecvat.