Perspectiva transpersonală

Stanislav Grof, John Welwood,

Ken Wilber
 SISTEME COEX ȘI MATRICE PERINATALE
FUNDAMENTALE
• Sistemul COEX este compus din amintiri ale experiențelor cu încărcătură
emoţională din diferite perioade ale vieţii, asemănătoare d.p.d.v. al calităţii
emoţiei sau senzaţiei fizice şi care au o temă comună.
• Intensitatea şi relevanţa emoţională a unei experienţe sunt cele care
stabilesc dacă amintirea ce rămâne în urma ei va fi inclusă într-un anumit
sistem COEX.
• Fiecare sistem COEX se organizează ca o constelaţie ce pare să fie
suprapusă şi ancorată într-un aspect al traumei naşterii (una dintre cele
mai proeminente experienţe din viaţa unui om) – o matrice perinatală
fundamentală.
• Experienţa naşterii biologice este atât de complexă şi de bogată în emoţii
şi senzaţii fizice, care nu sunt conştientizate sau exprimate, încât conţine în
formă de prototip temele elementare ale celor mai obişnuite sisteme
COEX.
• Rădăcinile cele mai profunde ale sistemelor COEX constau în diferite
forme de fenomene transpersonale (exprimate sub forma temelor
dominante ale fiecărui sistem).
• Între sistemele COEX (condensate la nivel intraindividual) şi
lumea exterioară există interacţiune dinamică:
– Anumite evenimente / situaţii /circumstanţe de viaţă pot activa sistemul
COEX corespondent pe baza miezului afectiv comun (de exemplu, o
ruptură relațională, o perioadă stresantă la serviciu, un accident ce pune
viața în pericol etc.),
– Sistemul COEX activ la un moment dat poate face omul să perceapă
realitatea şi să se comporte astfel încât să recreeze temele esenţiale în
viaţa sa conform acelui sistem.
• Experienţa naşterii presupune emoţii şi senzaţii puternice de
intensitate extremă, neconştientizate, astfel că omul păstrează
o reprezentare a acestora, în jurul temei naşterii şi morţii, care
constituie inconştientul perinatal (denumit astfel datorită
asocierii cu experienţele imediat de dinaintea şi din timpul
naşterii). Dincolo de voinţa persoanei ele vor relua temele
fundamentale şi influenţa coloratura afectivă specifică a
sistemului COEX corespunzător.
Matrice perinatale fundamentale
• Experienţele care îşi au originea la nivelul perinatal al
inconştientului se prezintă sub forma a patru tipare
distincte, fiecare caracterizat de emoţii, senzaţii şi
imagerie simbolică (fantasme, prelucrări conceptuale)
specifică.
• Tiparele sunt strâns legate de experienţele fătului înainte
de începerea naşterii şi în timpul celor trei stadii
consecutive ale naşterii biologice.
• Acestea se constituie în seturi specifice numite Matrice
Perinatale Fundamentale (MPF).
• Deoarece fătul este complet izolat în timpul naşterii şi nu
are cum să-şi exprime emoţiile extreme şi să reacţioneze
la senzaţiile fizice intense, amintirea acestui eveniment
rămâne puternic neasimilată.
• MPF au legături fixe cu anumite categorii de experienţe
postnatale ordonate în sisteme COEX.
 MPF I (uniunea primară cu mama)
• Existenţa intrauterină înainte de travaliul naşterii. Fetusul nu
are conştiinţa limitelor şi nu face deosebire între interior şi
exterior.
• Experienţa nucleu este aceea a unor spaţii fără limite sau
graniţe, identificare cu galaxiile, spaţiul interstelar sau întregul
Cosmos.
• Episoadele de tulburări intrauterine sunt retrăite cu un
sentiment de ameninţare întunecată şi sinistră, exprimată prin
imagini de apă poluată, sentimentul de rău omniprezent,
viziuni ale unor entităţi demonice înspăimântătoare.
• Se asociază ulterior, în măsura în care au existat tulburări, ca
simdrom psihopatologic cu schizofrenia paranoidă sau
tulburarea hipocondriacă.
• Se mai adaugă amintiri (pozitive) ale satisfacerii unor nevoi
importante, clipele fericite din pruncie şi copilărie (îngrijire
bună din partea mamei, jocul cu egalii etc.) dragoste
împlinită, romantism, experienţe estetice, înotul în ocean sau
lacuri limpezi.
MPF II (absorbţia cosmică fără ieşire sau Iadul)
• Corespunde începutului naşterii biologice, când senzaţia este aceea de a
fi supt de un vârtej gigantic sau înghiţit de o fiară mitică. Contracţiile
uterine apasă fetusul şi cervixul nu este încă deschis. Fiecare contracţie
produce compresia arterelor uterine şi fetusul este ameninţat de lipsa de
oxigen.
• Experienţa nucleu este a unui monstruos coşmar claustrofobic, a unei
dureri emoţionale şi fizice agonizante, însoţite de un sentiment de totală
neajutorare sau deznădejde.
• Se asociază ulterior, ca sindrom psihopatologic cu schizofrenie, alcoolism
şi dependenţă de droguri, psoriazis, ulcer peptic.
• Se adaugă amintirea situaţiilor în care este pusă în pericol supravieţuirea
şi integritatea corpului (război, accidente, răniri, operaţii, boli dureroase,
situaţii de înec, episoade de sufocare, încarcerare, abuz fizic) traume
psihologice grave (privare emoţională, respingere, situaţii
ameninţătoare, atmosferă familială opresivă, ridiculizare şi umilire) trăite
cu sentimentul că nu se vor sfârşi, al lipsei de scăpare.
• Se vorbeşte de triada experienţială alcătuită din sentimentul de moarte
iminentă, nebunie şi imposibilitatea întoarcerii.
MPF III (Lupta moarte – renaştere)
• Corespunde propulsării prin canalul naşterii, după
deschiderea cervixului, când capul coboară în pelvis. Se
experimentează presiuni mecanice zdrobitoare, dureri şi,
deseori, un grad mare de anoxie şi sufocare. Trăirea este
de anxietate puternică.
• Se asociază ulterior, ca simdrom psihopatologic, în
măsura în care au existat tulburări, cu schizofrenia (cu
elemente sado-masochiste, comportament sexual
anormal), depresia agitată, devieri sexuale, nevroză
obsesiv-compulsivă sau astm psihogenic, ticuri şi
balbism, isterie de conversie şi anxietate, frigiditate,
impotenţă, neurastenie, nevroze traumatice, organice,
migrene.
• Se adaugă experienţe de lupte, certuri, activităţi
aventuroase, amintiri foarte senzuale (carnavaluri,
parcuri de distracţii, orgii sexuale), naşterea propriilor
copii, a asista la actul sexual al părinţilor.
MPF IV (Experienţa moarte – renaştere)
• Este legată de cel de-al treilea stadiu al naşterii clinice, de expulzare
finală din canalul naşterii şi tăiere a cordonului ombilical. Se
realizează eliberarea explozivă şi ieşirea la lumină.
• Deşi un singur pas desparte omul de eliberarea radicală, are
sentimentul unei anxietăţi omniprezente şi al unei catastrofe
iminente.
• Eul fals moare, însă, deoarece a fost confundat cu Eul real,
întâmpină o frică enormă. Depăşirea acestei temeri se face prin a
lăsa lucrurile să se întâmple şi astfel anihilarea este trăită la toate
nivelurile: distrugere fizică, dezastru emoţional, înfrângere
intelectuală şi filosofică, eşec moral total şi chiar damnarea
spirituală. Toate reperele par să fie distruse. Această experienţă este
urmată de cea a renaşterii psihospirituale, asociată cu un val de
trăiri pozitive faţă de sine.
• Această experienţă vindecătoare, capabilă ă schimbe viaţa, are loc
atunci când naşterea nu a fost prea epuizantă sau afectată de o
cantitate mare de anestezice.
• În acest ultim caz, perioada imediat următoare lasă impresia unei
recuperări lente după o boală grea sau a trezirii din beţie.
• Se asociază ulterior, ca simdrom psihopatologic, cu
psihoze schizofrenice (pe teme de moarte – renaştere,
salvării, identificării cu Christos), simptomatologie
maniacală, exhibiţionism.
• Se adaugă amintirea evadării din nişte situaţii
periculoase (din război, sau supravieţuirea după o
operaţie), depăşirea unor obstacole grele printr-un mare
efort, episoade de luptă grea şi încordată care se
termină printr-un succes remarcabil, scene naturale
(curcubeu, răsăritul soarelui, încheierea furtunii,
începutul primăverii).
Trecerea boală – sănătate şi invers
• Anumite elemente ale experienţei prezente pot face ca
persoana să treacă de sub influenţa unui sistem COEX
sub influenţa altuia.
• În acest mod, atât apariţia bolii, cât revenirea la starea
de sănătate poate fi surprinzătoare pentru individ şi
pentru cei din jurul său.
• Atunci când persoana intră sub influenţa unui sistem
COEX care conţine experienţe traumatice, acesta va
“colora” (cu posibilitatea de a determina schimbări
semnificative):
– viaţa afectivă,
– fanteziile,
– gândurile (modurile de interpretare),
– acţiunile.
• Reunite, acestea pot constitui întreg tabloul clinic al unei
tulburări.
Revenirea la starea de sănătate
• Implică retrăirea experienţei nucleu a sistemului
COEX corespunzător, însă într-o ambianţă
suportivă, în care individul primeşte sprijinul de
care are nevoie pentru a o parcurge în mod
corespunzător.
• Sprijinul este concret, corporal, fizic, astfel încât
experienţa să poată fi asimilată corespunzător,
într-un mediu controlat.
Wilber, Welwood
• Boala corespunde blocării accesului la palierele
transpersonale ale experienţei umane
(capacitate de conştiinţă, bunătate,
generozitate, umor, etc.).
• Blocajul se constituie din experienţe traumatice
care afectează funcţionarea normală a
persoanei, care pot fi reasimilate şi depăşite cu
sprijinul necesar. (de exemplu, mâhnirea,
ranchiuna, furia pot bloca accesul la bunătatea
fundamentală ceea ce caracterizează depresia,
Welwood).
Perspectiva transculturală
• Reprezentările culturale ale bolii mediază relaţia dintre
cultură şi comportament.
• Cultura generează modele de sănătate şi boală care,
apoi, conectează o anumită boală cu comportamentul de
solicitare de ajutor.
• Diferenţele de cultură şi clasă socială ale modelelor
conceptuale corespunzătoare bolilor mentale, cancerului,
hipertensiunii şi altor boli afectează acest comportament
(Karasz, 2005).
• Problematica este cu atât mai interesantă cu cât s-a
constatat că, chiar dacă circulă din ce în ce mai multe
informaţii medicale, aceasta nu a dus în mod necesar la
îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei.
În realitate
• Relaţia dintre modelele conceptuale şi
comportamentul propriu-zis depinde de modele
culturale nearticulate de sănătate şi boală. Ele
nu sunt logice, ci sunt cel mai bine reprezentate
vizual, sub formă de “anatomii”.
• Ele vizează relaţia dintre corp, lumea materială şi
cea socială.
• Sunt foarte rezistente la schimbare.
• Nu apar ca urmare a unor dovezi, ci determină
persoana să caute dovezi în favoarea lor.
Factori sociali şi Căutarea
culturali: tratamentului şi
sănătăţii
Constrângeri
structurale Reprezentări
Resurse culturale despre:
Sisteme de
sănătate Anatomie, Modele individuale
Roluri sociale şi Sănătate şi ale cauzei şi Diagnostic
familiale boală, tratamentului
Valori morale Minte şi corp,
Corp şi lume
socială. Tratament

Efectele
tratamentului

Cultură, reprezentări și comportament legat de boală

Concluziile unui studiu realizat de
Karasz şi Dempsey (2008)
• În urma comparaţiei dintre un lot de femei provenind din
Asia de Sud şi un altul de femei americane-europene au
fost că deşi practicile care vizau îmbunătăţirea stării de
sănătate erau aceleaşi, scopurile şi logica cu care erau
folosite erau diferite.
• Americancele – europene urmăreau creşterea energiei şi
creativităţii, în timp ce acelea care emigraseră din Asia
de Sud urmăreau economisirea forţelor prin consum
crescut şi cheltuieli scăzute.
• Primele idealizau imaginea unităţii corp-minte şi s-au
angajat în practici vizând această unificare, interesându-
le nu atât aspectul consumului, cât cel al productivităţii.
• Un alt exemplu al influenţelor culturale este
acela al medicaţiei antidepresive.
• Deşi aceasta este destul de puţin folosită de
populaţia din clinică, unde depresia este foarte
des întâlnită, ea este vândută în cantităţi mari
unor persoane care nu au depresie, care fac
parte din clasa de mijloc.
• Se vorbeşte astfel de “psihofarmacologie
cosmetică”.
Evoluţia societăţii în general
• A influenţat modalităţile de manifestare a stării
de boală. De exemplu, dezvoltarea comunicării
pe internet:
– Suicidul pe net: două sau mai multe persoane din
regiuni geografice foarte îndepărtate (continente
diferite) care s-au cunoscut prin intermediul
internetului, care nu s-au văzut niciodată, se pun de
acord să comită suicidul în absolut aceeaşi manieră.
Specialiştilor le-au atras atenţia abia când numărul lor
a devenit foarte mare, de ordinul miilor şi chiar zecilor
de mii (ex. cineva din Anglia şi cineva din Japonia în
manieră absolut identică)
– Suicidul anunţat pe internet
• A favorizat mutarea dintr-o cultură în alta, fără a
fi luată în considerare dificultatea adaptării la
noua cultură.
• Comunicarea este afectată profund, inclusiv
capacitatea de a comunica dificultăţile, de a
solicita ajutor sau de a primi suport. De multe
ori se asociază cu depresie sau cu exacerbarea
modelor de rol prescrise de tradiţiile culturii din
care provine individul, ceea ce nu face decât să-l
înstrăineze şi mai mult de cercul social actual.
• Pătrunderea într-o nouă cultură poate forţa
individul la redefinire de sine în manieră
traumatică.
Perspectiva transgeneraţională
• Priveşte boala ca “moştenire” familială dincolo de
mecanismele genetice.
• Boala, fizică sau psihică, are o semnificaţie aparte în
cadrul istoriei de familie.
• Folosind conceptele de “criptă” şi “fantomă” se explică
maniera în care persoane excluse din istora de familie
revin în manieră simbolică pentru a-şi ocupa locul
cuvenit. Secretele de familie, faptele îndoielnice,
condamnate de ceilalţi membrii ai familiei, sau cele care
nu au mai putut fi comunicate sunt ”mărturisite”
generaţiilor următoare sub forma simptomelor.
• De multe ori, boala apare ca
– tentativă de reunire a familiei, în care relaţiile sunt
prea reci sau agresive,
– Pentru a arăta apartenenţa persoanei la familia sa
(prin integrare în istoria de familie) atunci când
relaţiile nu sunt suficient de strânse,
– Pentru a împiedica persoana să dezbine familia
(asemenea unui organism, are tendinţa de a se
autoproteja în faţa destrămării),
– Pentru a confrunta membrii familiei cu provocările
necesare pentru a se dezvolta.
• Mecanisme transgeneraţionale sunt implicate în
transmiterea tulburărilor anxioase,
dispoziţionale, sau de comportament.
• Antecesorii şi fraţii sau surorile (familia nucleară
şi cea extinsă) creează un mediu specific, care
încurajează la individul bolnav dezvoltarea unui
tip de tulburare ca răspuns. Mecanisme
coercitive sau unele iniţial concepute ca fiind
protectoare funcţionează în astfel de familii.
• În acest cadru, recuperarea stării de sănătate
necesită alterarea interacţiunilor familiale.
• Scenariul de viaţă personal se întreţese cu cel familial,
prin ceea ce, în abordarea transgeraţională este numit
“umbra familială”, prin identificare sau contra-identificare
cu antecesorii.
• Exemple: pentru că părinţii m-au neglijat când eram mic,
consider că am fost lipsit de îngrijirea necesară pentru ca
eu, la rândul meu, să acord sprijinul cuvenit copiilor mei,
– Adolescentul devine alcoolic la fel cum tatăl său fusese alcoolic
la vârsta sa, chiar dacă episodul respectiv fusese ţinut secret.

• Boala ca “soft de autodistrugere” sau simptomul ca fiind

“cel mai bun prieten al bolnavului la momentul
respectiv”. Revenirea la starea de sănătate se realizează
prin integrarea conştientă a mesajului transmis de
“simptom”. Se urmăreşte sensul său personal şi familial.