LEGEA 372/2005 PRIVIND PERFORMANŢA ENERGETICĂ A

CLĂDIRILOR

Legea 372/2005 stabileşte condiţii cu privire la:

 cadrul general al metodologiei de calcul privind performanţa
energetică a clădirilor;
 aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică la
clădirile noi;
 aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică la
clădirile existente, supuse unor lucrari de modernizare;
 certificarea energetică a clădirilor;
 verificarea tehnică periodică a cazanelor şi inspectarea
sistemelor/instalaţiilor de climatizare din clădiri şi, în plus,
evaluarea instalaţiilor de încălzire la care cazanele sunt mai
vechi de 15 ani.
 Noţiuni fundamentale introduse de Legea 372/2005
 Performanţa energetică a cladirii - energia efectiv consumată sau
estimată pentru a răspunde necesităţilor legate de utilizarea normală a
clădirii: încălzirea, prepararea apei calde de consum, răcirea, ventilarea şi
iluminatul.
 Certificatul de performanţă energetică - document tehnic care are caracter
informativ şi care atestă performanţa energetică a unei clădiri (este eliberat
proprietarului şi este valabil 10 ani), pentru clădirile care se construiesc, sunt
vândute sau închiriate.
 Expertizarea tehnică a instalaţiilor de încălzire - este inspecţia totală a
ansamblului instalaţiilor de încălzire.
 Lucrări de renovare - lucrări de modernizare efectuate asupra anvelopei clădirii
şi/sau a instalaţiilor de încălzire, apă caldă de consum, electrice şi iluminat, gaze
naturale, ventilaţie şi climatizare, ale căror costuri depăşesc 25% din valoarea de
impozitare a clădirii, sau lucrări de modernizare efectuate la mai mult de 25% din
anvelopa clădirii.
 Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor - stabileşte
cerinţele minime de performanţă energetică a clădirilor şi se aplică diferenţiat
pentru diferite categorii de clădiri, atât pentru clădirile noi cât şi pentru clădirile
existente, în funcţie de destinaţia acestora: locuinţe unifamiliale, blocuri de
locuinţe, birouri, clădiri de învăţământ, spitale, hoteluri şi restaurante, săli de sport,
clădiri pentru servicii de comerţ, alte tipuri de clădiri consumatoare de energie.
 Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor cuprinde
următoarele elemente de bază:

 caracteristicile termotehnice ale elementelor ce alcătuiesc anvelopa clădirii,

compartimentarea interioară, inclusiv etanşeitatea la aer;
 instalaţiile de încălzire şi de alimentare cu apă caldă de consum, inclusiv
caracteristicile în ceea ce priveşte izolarea acestora;
 instalaţia de climatizare;

 ventilaţia;
 instalaţia de iluminat integrată a clădirii, în principal sectorul nerezidenţial;
 poziţia şi orientarea clădirilor, inclusiv parametrii climatici exteriori;
 sistemele solare pasive şi de protecţie solară;

 ventilaţia naturală;
 condiţiile de climat interior, inclusiv cele prevăzute prin proiect.

Cerinţele stabilite în metodologie nu se aplică la următoarele categorii de clădiri:

• clădiri şi monumente protejate;
• clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios;
• clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone
industriale, ateliere şi clădiri nerezidenţiale din domeniul agricol care necesită un
consum redus de energie;
• clădiri rezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de 4 luni pe an;
• clădiri independente, cu o suprafaţă utilă mai mică de 50 m2.
 Prevederi specifice pentru clădiri noi
Certificatul enegetic se elaborează prin grija investitorului/ proprietarului şi
trebuie să respecte cerinţele stabilite în Metodologie.

Pentru clădirilor noi cu S>1000 m2, autorităţile locale, prin Certificatul de

Urbanism, solicită întocmirea unui studiu de fezabilitate tehnico-economic
şi de mediu privind posibilitatea utilizării unor soluţii alternative de
producere a energiei, ca de exemplu:

a) sisteme descentralizate de alimentare cu energie, bazate pe surse de energie

regenerabilă (panouri solare, pompe de căldură, turbine eoliene, etc.);
b) producere combinată de căldura şi electricitate – PCCE (transformarea simultană
a combustibililor primari în energie mecanică sau electrică şi energie termică,
denumită cogenerare, cu respectarea anumitor criterii de calitate privind eficienţa
energetică – un astfel de sistem este implementat în sistemul de termoficare a
cartierului Gheorgheni din Cluj-Napoca);
c) sisteme de încălzire sau de răcire de cartier ori de bloc;
d) pompe de caldură (dispozitiv sau instalaţie care extrage căldura la temperatură
scăzută din aer, apă sau sol, o prelucrează şi o furnizează unei clădiri).
Prevederi specifice pentru clădirile existente :
La clădirile existente, cu o SU >1000 m2, la care se execută lucrări de renovare,
performanţa energetică a acestora trebuie îmbunătăţita pentru a satisface cerinţele
stabilite în metodologie, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere
tehnic, funcţional şi economic .
 Inspecţia cazanelor şi expertizarea tehnică a centralelor termice
şi a instalaţiilor de încălzire are ca scop reducerea consumului de
energie şi limitarea emisiilor de dioxid de carbon şi constă în parcurgerea
următoarelor etape:

- inspecţie periodică la intervale de 5 ani, pentru cazane cu putere nominală de

20-100 kW şi care utilizează combustibil lichid sau solid regenerabil, precum şi
pentru cazane care utilizează alte tipuri de combustibil;
- inspecţie periodică la cel puţin 2 ani pentru cazane cu putere nominală mai
mare de 100 kW, iar pentru centrale cu combustibil gazos, perioada poate fi
extinsă la 4 ani;
- expertizarea tehnică a instalaţiilor de încălzire echipate cu cazane cu putere
nominală mai mare de 20 kW şi cu o vechime mai mare de 15 ani;
- inspecţie la cazanele care utilizează combustibil lichid cu putere nominală de
20-100 kW la 5 ani, peste 100 kW la 2 ani, cu posibilitate de extindere la 4 ani.

Inspecţia sistemelor de climatizare cu puterea nominală de peste 12 kW, la

intervale de 5 ani, în scopul reducerii consumului de energie şi al limitării emisiilor de
CO2. Include evaluarea randamentului acestor instalaţii şi dimensionarea lor în raport
cu necesităţile de climatizare ale clădirii.
 Inspecţia energetică a centralelor termice şi a instalaţiilor de
încălzire va avea în vedere:

 sistemul de încălzire adoptat, puterea termică instalată, suprafaţa de încălzire,

datele privind caracteristicile constructive ale clădirii - structură, anvelopă,
materiale, tipul de folosinţă al clădirii (rezidenţial/nerezidenţial), etc.;

 determinarea eficienţei energetice a sistemului de încălzire, prin colectarea

datelor privind diagrama de funcţionare a sistemului de încălzire, modul de
exploatare a sistemului de încălzire proiectat şi cel utilizat, tipul de control al
sistemului de încălzire;

 analiza capabilităţii sistemului de încălzire de a satisface serviciile prevăzute în

proiectul instalaţiei, menţionarea diferenţelor dintre prevederile proiectului şi
situaţia constatată, consemnarea cazurilor de nefuncţionare;

 colectarea de date privind contorizarea sistemului de încălzire la sursă şi la

consumator, existenţa înregistratoarelor şi a robinetelor termostatice la corpurile
de încălzire;

 stadiul fizic de conservare/degradare a termoizolaţiei cazanului şi a conductelor

de transport al agentului termic.
 Procedura de inspecţie energetică a cazanelor cuprinde prevederi
referitoare la:

 identificarea cazanelor prin colectarea de date tehnice referitoare la caracteristicile

tehnice, felul combustibilului, puterea minimă şi maximă, data fabricaţiei, clasa
cazanului, date privind emisiile de CO2 şi alte emisii poluante, felul arzătoarelor,
modularea puterii acestora, etc.;
 colectarea de date privind: instrucţiuni de exploatare, rapoarte de inspecţii
anterioare si de exploatare, facturi de combustibil, diagrame de funcţionare,
stabilirea consumului de energie, stabilirea pierderilor de căldură a cazanului etc.;
 analiza modului de exploatare a cazanului de către personal calificat şi/sau
autorizat, cu menţionarea oricărui caz de nefuncţionare;
 verificarea aparatelor de măsură şi control, a senzorilor şi aparatelor indicatoare ale
cazanului, precum şi a sistemului de automatizare a funcţionării cazanului;
 estimarea performanţei energetice a cazanelor în momentul inspecţiei;
 recomandări privind posibilitatea de creştere a performanţei energetice a
cazanelor.
 NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE A LEGII 372/2005
- cerinţele de performanţă energetică a clădirilor;
- auditul energetic şi certificatul de performanţă energetică a clădirii;
- inspecţia energetică a cazanelor, a centralelor termice şi instalaţiilor de
încălzire;
- inspecţia energetică a instalaţiilor de climatizare

Cerinţele de performanţă energetic a clădirilor

Sunt obligatorii pentru realizarea confortului termic şi fiziologic în spaţiile interioare

ale clădirilor, sunt stabilite prin Metodologia de calcul a performanţei energetice a
clădirilor Mc 001 şi se referă la:

 asigurara rezistenţelor termice corectate, minime admisibile, ale elementelor

clădirii;
 asigurara temperaturilor minime pe suprafaţa interioară a elemetelor de
construcţie, pentru evitarea riscului de condens în masă;
 asigurarea valorilor normate pentru iluminatul interior natural/artificial;
 asigurarea temperaturilor interioare şi a debitului minim de aer proaspăt;
 utilizarea de cazane şi de aparate de condiţionare a aerului, inclusiv instalaţiilor
de încălzire aferente clădirilor, cu încadrarea în valorile minime admisibile şi cu
respectarea condiţiilor de mediu privind emisiile.
 Auditul energetic al clădirii se realizează pe baza datelor extrase din
Cartea Tehnică a Construcţiei, sau în baza releveului clădirii, având ca scop
obţinerea datelor privind:
- profilul consumului energetic al clădirii;
- identificara măsurilor pentru realizarea unor economii de energie;
- raportarea rezultatelor.
Auditul clădirii cuprinde:
 analiza termică şi energetică a clădirii pe baza căreia se elaborează certificatul de
performanţă energetică a clădirii;
 stabilirea măsurilor în vederea creşterii performanţei energetice a clădirii, cu
estimarea costurilor, a economiei de energie şi a duratei de recuperare a investiţiei;
 raportul de audit energetic al clădirii.

Certificatul energetic se întocmeşte de către Auditori Energetici pentru Clădiri,

atestaţi de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei.

În funcţie de activitatea pe care o desfăşoară auditorii sunt atestaţi după cum

urmează:
 auditori grad I – care pot realiza auditul energetic al clădirilor, precum şi
elaborarea certificatului energetic pentru toate tipurile de clădiri;
 auditori grad II – care pot elabora certificatul energetic pentru clădirile
unifamiliale şi apartamentele din blocurile de locuinţe.
 OUG 18/2009 stabileşte lucrările de intervenţie pentru:
 izolarea termică a blocurilor de locuinţe construite după proiecte
elaborate în perioada 1950—1990,
 etapele necesare realizării lucrărilor,
 modul de finanţare a acestora,
 obligaţiile şi răspunderile autorităţilor administraţiei publice şi ale
asociaţiilor de proprietari.

Lucrările de intervenţie la anvelopa blocului de locuinţe sunt:

 izolarea termică a pereţilor exteriori;

 înlocuirea ferestrelor şi uşilor exterioare, inclusiv tâmplăria aferentă
accesului în blocuri, cu tâmplărie performantă din punct de vedere
energetic;
 termo-hidroizolarea terasei sau termoizolarea planşeului peste ultimul etaj
în cazul existenţei şarpantei;
 izolarea termică a planşeului peste subsol – dacă exista apartamente la
parterul blocului;
 demontare şi remontare a instalaţiilor şi echipamentelor montate pe
suprafaţa exterioară a blocului;
 refacerea finisajului anvelopei.
 Finanţarea lucrărilor de
reabilitare

- subvenţionarea de 80% (50% din bugetul de Stat si 30% din bugetele

locale) a lucrărilor la anvelopa clădirii, dar şi alte lucrări cum ar fi: termo-
hidroizolarea planşeului blocului, dacă exista şarpantă, termo-hidroizolarea
planşeului peste subsol, tâmplăria de la intrarea în blocul de locuinţe;
- 20% se suportă de către Asociaţia de Proprietari/Locatari.

Proiectarea lucrărilor de intervenţie presupun:

 expertiza tehnică (analiza structurii de rezistenţă a blocului de locuinţe pentru
asigurarea cerinţei esentiale "rezistenţă mecanică şi stabilitate“), auditul
energetic şi elaborarea documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţie;

 elaborarea documentaţiei tehnice pentru autorizarea executării lucrărilor de

intervenţie şi obţinerea autorizaţiei de construire;
 elaborarea proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie, precum şi a documentaţiei
de achiziţie pentru contractarea executării lucrărilor de intervenţie.
 NOTIUNI SI MARIMI UTILIZATE IN PROIECTAREA HIGROTERMICA
SI IN CERTIFICAREA ENERGETICA A CLADIRILOR

Energia

Surse de energie:
 Energia solară, ca rezultat al reacţiilor nucleare prin care se produce heliu din hidrogen.
 Energia primară a pământului, care constă în: combustibili fosili (solizi, lichizi, gazosi), căderi de
ape, vânt, radiaţia solară, combustibili nucleari, ape geotermale.
Sursele epuizabile sunt constituite din combustibilii fosili.
Surse inepuizabile (regenerabile): apa, vântul, energia solară etc.
Rezerva surselor de energie se măsoară în tonă combustibil convenţional (tcc) = 7.000 kcal

Căldura reprezintă variaţia energiei unui sistem când acesta suferă o transformare de fază.
Căldura este o formă a energiei şi se propagă între medii sau zone ale unor medii cu temperaturi
diferite. Căldura se măsoară în Jouli [J], sau Watt secundă [Ws] şi poate fi:
 căldură latentă, când transformarea se realizează la temperatură şi presiune constantă
(căldură de: adsorbţie, amestec, diluţie, sublimare, topire, udare, vaporizare etc.);
 căldură sensibilă, când transformarea se realizează la temperatură variabilă si rezultă
căldură adsorbită sau cedată de un sistem a cărui temperatură variază (căldură: atomică, de
ardere, de combustie, de hidratare, de neutralizare, specifica, molară, etc.).
 Temperatura

Temperatura este o mărime de stare, care indică gradul de încălzire

sau de răcire al unui mediu material.

În proiectarea higrotermică:
 mediul interior are Ti , în ºC sau K;
 mediul exterior are Te , în ºC sau K;
 mediul interior neîncălzit notat Tu , în ºC sau K.
Valorile de calcul sunt convenţionale şi sunt stabilite în codurile de proiectare. Astfel:
 pentru mediul interior, valorile temperaturii Ti şi Tu sunt stabilite prin STAS
1907/2-97, în funcţie de destinaţia clădirilor şi a încăperilor din clădiri.
Moduri de transfer de căldură în clădiri:

Conducţia termică Convecţia termică Radiaţia termică

  ( t p1  t p 2 )S
Conducţia termică
 
Q  qS  ( t p1  t p 2 )S  , [ W]
 Rt

Rt = Rsi + Rs + Rse, [m2K/W] reprezintă rezistenţa termică a peretelui

1
R si  , [m 2 K / W ]
i
1
R se  , [m 2 K / W ]
e
n
di
Rs  
i 0 i

Permeanţa termică Rezistenţa la

(sau transmitanţa): permeabilitate termică:

u= [W/m2K] d 1
d R=  [m2K/W]
 u
 Convecţia termică este proprie transferului de căldură între
suprafaţa unui corp şi un fluid şi are loc prin acţiunea combinată a
conducţiei termice şi transportului de masă determinant de forţele
ascensionale sau de cele exterioare.

Q c   c  ATs  Tf   t, [Ws]
Radiaţia termică presupune transportul de căldură de la un corp la altul prin
intermediul undelor electromagnetice, cu condiţia ca mediul ce le separă să fie
transparent pentru radiaţiile termice şi constă în transformarea unei părţi a
energiei interne a corpului în energie radiantă, care se propagă sub formă de
unde electromagnetice în spaţiu şi care întâlnind celălalt corp, se retransformă în
energie termică la zona de contact cu el.
 T1  4  T2  4 
Q R  c R  A       t, [ Ws]
 100   100  
QR=  R  A1   2   t , [Ws]

Q   AT1  T2 
Fluxul termic :   , [J / s sau W]
t d
   T1  T2 
Densitatea de flux termic (fluxul termic unitar): q  , [W / m 2 ]
A d
 Coeficientul de cuplaj termic al unei suprafeţe este
fluxul termic care se propagă printr-un element de
construcţie de arie A şi rezistenta termica: A
L= , [W/K]
R
 Coeficientul liniar de transfer termic Ψ care ţine seama de influenţa unei
punţi termice liniare, faţă de un calcul unidirecţional al coeficientului de transfer
termic.
 Coeficientul punctual de transfer termic χ, care ţine seama de influenţa
unei punţi termice punctuale faţă de un calcul unidirecţional al coeficientului de
transfer termic.
 Coeficientul punctual de transfer termic χ, care ţine seama de influenţa
unei punţi termice punctuale faţă de un calcul unidirecţional al coeficientului de
transfer termic
 Cantitatea de căldură necesară pentru încălzirea unui metru cub din
volumul încălzit al clădirii, pe durata de încălzire dintr-un an
an
Qinc  1000
24 i
 G  C  N12  Qi  Qs 
 Coeficientul global de izolare termică a clădirii G, în [W/m3K], are două
componente:
G = G1 + G2 , [W/(m3K)]
G1 - se numeşte componenta energetică a G2 - componenta de calitate a aerului a
coeficientului global de izolare termică coeficientului global de izolare termică
 Mărimi caracteristice transferului de căldură în regim nestaţionar

2    c  
s , [ W / m 2 K]
 Coeficientul de asimilare termică a unui material : t
AQ
 Coeficientul de asimilare termică a unei suprafeţe: sj  , [ W / m K] 2

A Ts

 Difuzivitatea termică a unui material: a  , [m 2 / s sau [m 2 / h ]
c
4  a
 Viteza de propagare a căldurii în material: v , [m / s, sau m / h ]
t
 Timpul necesar undei de temperatură să parcurgă o adâncime x într-un
material: x
t x  , [s, sau h ]
v
 Indicele inerţiei termice: D  R  s , []
24

 Coeficientul de defazaj: ε = F ( D, Rsi, Rse, Si, Se ) , [h]

 Mărimi utilizate în calculul difuziei vaporilorde apă prin

elementele de construcţie în regim staţionar

 Umiditatea absolută Ua, în [g/m3], indică masa vaporilor de apă continuţi la un moment
dat şi la o temperatură dată, într-un m3 de aer.
 Umiditatea de saturaţie Uas, în [g/m3] reprezintă masa maximă de vapori de apă, pe
care o poate retine 1 m3 de aer la o temperatură dată.
 Umiditatea relativă , în [%], indică gradul de încărcare al aerului cu vapori de apă, în
raport cu situaţia limită de saturaţie:
 Ua   U as
  100, [%]  U a  , [ g / m3 ]
U as 100
 Presiune parţială a vaporilor de apă p, în [Pa], este presiunea pe care ar avea-o
vaporii de apă conţinuţi într-un m3 de aer, dacă ar ocupa numai ei acest volum.
 Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă ps, în [Pa], este presiunea pe care ar avea-
o vaporii de apă conţinuţi într-un m3 de aer, care şi-a atins concentraţia de saturaţie.


Ua p   pz
 100  100, [%]  p  , [Pa ]
U as pz 100
Temperatura de condens (temperatura de rouă) r, în [0C], este
temperatura până la care un volum de aer, cu o umiditate şi o
temperatură dată, trebuie răcit pentru a atinge nivelul de saturaţie.
Rezistenţa la permeabilitate la vapori Rv, în [m/s],
a unui element de construcţie stratificat

Rv = Rv1 + Rv2 + … +Rvn =  Rvj   d j  Dj  M , [m/s]

n n

j 1 j 1

 Cantitatea de vapori, care străbate un element al anvelopei de arie A, cu

rezistenţa la permeabilitate la vapori Rv, ce separă două ambianţe de presiune a
vaporilor p1 şi p2 , în timpul t este dată de relaţia:
A p1  p 2  t
Qv  , [kg, litri]
Rv

 Fluxul de vapori este cantitatea de vapori care difuzează prin elementul de

construcţie în unitatea de timp şi este dat de relaţia:

 v  Qtv  A pR1 v p2  , [kg / h, l / h ]

 Fluxul unitar de vapori (densitatea fluxului de vapori), defineşte fluxul

schimbat prin unitatea de suprafaţă :

v p1  p 2
qv  A  Rv , [kg / m 2 h, l / m 2 h ]