Ce este osteoporoza?

• Osteoporoza este o afecțiune caracterizată printr-o scădere a

densitații osoase. Până nu demult considerată o stare normală a
vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală,
caracterizată prin reducerea densității minerale osoase,
asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea
ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică
intensitate sau chiar în lipsa acestuia.
Osteoporoza este cea mai frecventă afecțiune metabolică osoasă,
cu potențial crescut de morbiditate și mortalitate, în special prin
prezența fracturilor vertebrale, a celor de la nivelul articulației
pumnului și a celor de sold, numite fracturi osteoporotice.

Boala afectează şi calitatea oaselor maxilare producând leziuni cu

pierderea substanţei osoase. Mucoasele din cavitatea bucală sunt
foarte sensibile la starea de sănătate a organismului astfel că o
serie de boli grave pot fi depistate de timpuriu la un control
stomatologic atent.
 Cauzele osteoporozei
• Cauza principală a osteoporozei este lipsa anumitor hormoni, în special
estrogeni la femei și androgeni la barbați. Femeile, în special cele cu
vârsta mai mare de 60 de ani, sunt frecvent diagnosticate cu această
boală. Menopauza este însoțită de un nivel mai scazut al estrogenului și
crește riscul de a dezvolta osteoporoză.

• Alți factori care pot contribui la pierderea osoasă la această grupă de

vârstă includ consumul insuficient de calciu și vitamina D, lipsa
exercițiului de greutate și alte modificari endocrine legate de vârstă.

• Alte afecțiuni care pot duce la osteoporoză includ utilizarea excesivă a

corticosteroizilor (sindromul Cushing), problemele tiroidiene, lipsa
utilizarii musculare, cancerul osos, anumite tulburări genetice, utilizarea
anumitor medicamente și probleme precum calciul scăzut în dietă.
 Simptomele osteoporozei

• Etapele timpurii ale osteoporozei nu cauzează simptome sau

semne de avertizare. Dacă apar simptome, unele dintre cele
mai timpurii pot include: putere de prindere slabă, unghii slabe
și fragile. Fără un tratament adecvat, osteoporoza se poate
agrava. Pe măsură ce oasele devin mai subțiri și mai fragile,
riscul de fractura crește.

• Mai târziu, în cursul bolii, pot aparea brusc dureri ascuțite.

Aceasta poate fi agravată de o activitate care pune greutate în
zona afectată, poate fi însoțită de sensibilitate și, în general,
începe sa scadă într-o săptămână. Dar, există cazuri în care
durerea poate dura mai mult de trei luni.
 Stabilirea diagnosticului
de osteoporoză
• Pentru a verifica prezența osteoporozei, medicul va analiza
istoricul medical și va efectua un examen fizic. De asemenea,
se pot efectua teste ale sângelui și urinei pentru a verifica
condițiile care pot provoca pierderea osoasă.

• În cazul în care medicul consideră că este posibil ca pacientul

să prezinte osteoporoză sau dacă există riscul de a dezvolta
osteoporoză, acesta poate sugera efectuarea unui test de
densitate osoasă.

• Acest test se numeste densitometrie osoasă sau absorbție cu

raze X cu energie duală.
 Factori de risc pentru
osteoporoză
• Femeile sunt supuse la un risc mai mare decât barbații, în
special femeile de vârstă înaintată.

• Femeile, în special cele cu un membru al familiei cu

osteoporoză, prezintă un risc mai mare de a dezvolta
osteoporoză decât alte femei.

• Femeile care sunt la menopauză, inclusiv cele care au provocat

menopauza precoce sau chirurgicală, prezintă un risc mai
mare.
• Fumatul, tulburările de alimentație,
cum ar fi anorexia nervoasă sau
bulimia, cantitați scăzute de calciu în
dietă, consumul de alcool, stilul de
viață inactiv și utilizarea anumitor
medicamente, cum ar fi
corticosteroizii și anticonvulsivanții,
sunt de asemenea factori de risc.

• Artrita reumatoidă în sine este un

factor de risc pentru osteoporoză.

• Antecedentele familiale de
osteoporoză reprezintă, de asemenea,
un factor de risc pentru descendenți.
 Tratamentul medicamentos pentru osteoporoză

Medicamentele sunt folosite atât pentru prevenirea cât și pentru

tratarea osteoporozei. Unele medicamente încetinesc rata
pierderii osoase, în timp ce altele cresc densitatea osoasă.
 Medicamentele care ajută la tratarea și
prevenirea pierderii osoase
• Bifosfonați. Aceștia includ alendronat (Fosamax), ibandronat
(Boniva), risedronat (Actonel) și acid zoledronic (Reclast).

• Calcitonina (Calcimar sau Miacalcin). Acesta este un hormon

natural care ajută la reglarea nivelului de calciu în organism.
Calcitonina ameliorează, de asemenea, durerea cauzată de fracturile
de compresie ale coloanei vertebrale.

• Denosumab (Prolia). Se utilizează pentru a trata persoanele care

prezintă un risc crescut de fracturi osoase legate de scăderea
densitații osoase.

• Raloxifen (Evista). Acest medicament este un modulator selectiv al

receptorilor de estrogen.
• Din cauza medicaţiei cu bifosfonaţi, pacienții care prezintă
afecțiuni dentare au interdicţie pentru intervenţiile
stomatologice pe os de tipul extracţiilor dentare sau al
detartrajelor mai puternice.

• Tratamentul osteoporozei le revine medicilor endocrinologi, şi

constă în asocierea calciului cu vitamina D3 şi a bifosfonaţilor.
Din punct de vedere stomatologic, osteoporoza afectează
calitatea oaselor maxilare, mai ales mandibula, producând
leziuni cu pierderea substanţei osoase.

• Tratamentul acestei afecţiuni deşi aduce multe beneficii

pacienţilor are şi multe contraindicaţii pe care pacienţii ar fi
bine să le cunoască.
• Când se pune un astfel de diagnostic, pacientul este îndrumat
către medicul stomatolog pentru a îşi rezolva toate problemele,
înainte de a începe tratamentul cu bifosfonaţi. Este de dorit ca
odată început acest tratament, pacientul să fie într-o stare de
sănătate oro-dentară bună.

• Pacienţii ar fi de dorit să nu ajungă să necesite intervenţii pe

os, de exemplu: extracţii dentare, chiuretaje în câmp deschis,
deoarece acestea provoacă zone de necroză.
Colaborare între endocrinolog şi
stomatolog
• Un pacient cu osteoporoza trebuie să informeze medicul stomatolog
de tratamentul pe care îl urmează, de durata acestuia, de tipul de
substanţe administrate şi să îl pună în legătură cu medicul său
endocrinolog.

• Durata unui tratament cu bifosfonaţi este foarte importantă,

deoarece substanţele se asimilează în timp, până se ajunge la doza
maximă, de obicei după 5 ani de tratament susţinut.

• Dacă pacientul urmează să înceapă un astfel de tratament, medicul

stomatolog trebuie să facă un examen oral complet, să explice şi să
informeze asupra riscurilor şi efectelor secundare, să facă toate
extracţiile necesare şi toate lucrările protetice de care are nevoie
pacientul.
• În cazul în care pacientul a început deja un tratament cu
bifosfonaţi, acesta trebuie să informeze medicul stomatolog cu
privire la data la care a început tratamentul, tipul de medicaţie,
şi să îl pună în legatură pe acesta cu medicul său endocrinolog.

• Medicul stomatolog şi medicul endocrinolog vor colabora

pentru a stabili, în primul rând, nivelul de absorbţie al
bifosfonaţilor. În funcţie de acest nivel se vor rezolva urgenţele
stomatologice şi se vor face celelalte intervenţii.

• Dacă tratamentul este avansat, de multe ori aceste urgenţe se

rezolvă cu riscuri mari de apariţii a unor efecte secundare, ceea
ce nu este de dorit nici pentru medic şi nici pentru pacient.
 Ce servicii stomatologice se
potrivesc?
• Un astfel de pacient trebuie să evite orice fel de intervenţii
sângeroase pe os, adică să prevină extracţiile dentare, acestea
fiind de preferat să fie realizate înainte de a începe
administrarea medicaţiei.

• Nu sunt indicate nici detartrajele ample subgingivale, cu

atingerea osului, şi în nici un caz detartrajele în câmp deschis,
adică detartraje chirurgicale.

• Vindecarea în cazul celor afectaţi de osteoporoză se realizează

mult mai greu decât la persoanele sănătoase. Pe langă
disconfortul creat de întârzierea vindecării, riscul infecţiilor
este mai mare.
• De aceea aceşti pacienţi trebuie să meargă periodic la
cabinetul stomatologic, să facă regulat igienizări dentare şi să
fie supravegheaţi îndeaproape.

• Anumite proceduri sunt interzise, de exemplu implanturile

dentare. Alte proceduri necesită un alt protocol decât cel
normal. Protezele trebuie adaptatate periodic, deoarece are
loc o remodelare osoasă permanentă, în alt ritm decât la
pacientul obişnuit.
 Reguli de igienă dentară

• Necroza înseamnă moartea unui ţesut, a unei bucaţi de os în

acest caz, prin lipsa alimentării cu sânge a acelei porţiuni
osoase. Această încetare a alimentării cu sânge se datorează
bifosfonaţilor, care schimbă morfologia ţesuturilor, adică
schimbă compoziţia oaselor.

• Alimentarea cu sânge este esenţială pentru existenţa

ţesuturilor vii. Lipsa ei duce la necroză, adică la apariţia unor
lacune în interiorul osului, în special la nivelul celui
mandibular. Aceste zone afectate nu stagnează, ci dimpotrivă
cresc ca dimensiune în timp, procesul fiind ireversibil.
• Regulile de igienă dentară pentru aceşti pacienţi nu sunt
deosebite, doar că trebuie respectate cu strictețe şi trebuie
însoţite de vizite periodice la cabinetul stomatologic.
• Din păcate, pacienţii nu cunosc regulile de bază ale igienei
dentare şi nici importanţa unei igiene dentare riguroase.
Problemele cele mai mari sunt cauzate de lipsa de informare a
pacienţilor, nu de puţine ori aceştia declarând la completarea
fişei dentare că iau suplimente minerale, nicidecum tratamente
cu bifosfonaţi.
 Proceduri chirurgicale pentru
osteoporoză
• Vertebroplastia este o procedura minim invazivă utilizată
pentru întărirea vertebrelor cu fracturi de compresie, care sunt
frecvente la pacienții cu osteoporoză. Vertebroplastia implică
injectarea unui compus acrilic în vertebrele colaterale pentru a
stabiliza osul slăbit.

• Kiphoplastia este o procedură minim invazivă utilizată pentru

a restabili înălțimea vertebrelor și pentru a stabiliza osul slăbit.
Kiphoplastia nu poate corecta deformările coloanei vertebrale
și este utilizată la pacienții care au prezentat fracturi recente (în
decurs de 2-4 luni).
 Tratament naturist pentru osteoporoză

• Aplicarea de uleiuri esențiale în zonele

dureroase, pot ajuta la mărirea densității
osoase precum și aroma-terapia.

• Deasemenea, pot fi luate în considerare,

pentru a îmbunătăți densitatea osoasă,
exercițiul de greutate și expunerea la soare.

• Exercițiile de greutate de 3 ori pe săptămână

timp de 30 de minute și 20 de minute de
expunere la soare zilnic, pot ajuta în
ameliorarea durerilor cauzate de osteoporoză.
Suplimentele naturale sunt, de asemenea, recomandate:

• Magneziu (500 mg zilnic) - Magneziul este necesar pentru un

metabolism adecvat al calciului.
• Calciu (1000 mg zilnic) - Citratul de calciu este cel mai bine
absorbit.
• Vitamina D3 (5 000 IU pe zi) - Vitamina D ajută la
îmbunătățirea absorbției calciului.
• Vitamina K2 (100 mg pe zi) – Cu rol în transportul calciului în
sistemul osos, alături de vitamina D3.
• Stronțiu (680 mg zilnic) - Poate ajuta la îmbunătățirea
densitații osoase.
 Alimentația în osteoporoză
Cele mai importante elemente nutritive pentru persoanele cu
osteoporoza sunt calciul și vitamina D. Se recomandă consumul
unor mese care includ o mare varietate de alimente din cele patru
grupe principale. Acestea sunt:
• fructe și legume;
• carbohidrați, cum ar fi pâine, cartofi, paste făinoase și cereale;
• produse lactate și alternative;
• fasole, pește, ouă, carne și alte proteine.
 Prevenirea osteoporozei printr-un stil
de viața sănătos
Greutatea corporală - Subponderabilitatea crește șansele de
pierdere osoasă și fracturi. Astfel, menținerea unei greutați
corporale adecvate este benefică pentru oase, la fel și pentru
sănătate, în general.

Calciul – Barbații și femeile cu vârsta între 18 si 50 de ani au

nevoie de 1000 mg de calciu pe zi. Sursele bune de calciu includ:
• Produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi
• Legume cu frunze verzi
• Conserve de somon sau sardine cu oase
• Produse din soia, cum ar fi tofu
• Cereale fortificate cu calciu și suc de portocale
Alimentația – Obținerea suficientă de calciu și de vitamina D este
unul din primii pași pentru prevenirea sau reducerea efectelor
osteoporozei. Vitamina D ajută organismul să absoarbă calciul.
Calciu se găsește în multe alimente, inclusiv produse lactate
precum lapte și iaurt.

Exercițiile fizice - joacă un rol important în construirea și

menținerea forței osoase și a muschilor. De asemenea, ajută la
reducerea căderilor prin îmbunătățirea echilibrului și ajută la
reabilitarea fracturilor.
Vitamina D - este esențială pentru dezvoltarea și menținerea osului, atât
pentru rolul său în asistarea absorbției calciului din alimentele din
intestin, cât și pentru asigurarea reînnoirii și mineralizării corecte a
țesutului osos.

Surse de vitamina D
Vitamina D este produsă în piele atunci când este expusă la raze
ultraviolete - la copii și adulți, expunerea mîinilor, a feței și a brațelor la
soare timp de 10 până la 15 minute pe zi.
Vitamina D poate fi, de asemenea, obținută din alimente și suplimente
alimentare. Sursele alimentare sunt destul de limitate și includ pește
uleios, cum ar fi somonul, sardinele și macroul, ouăle, ficatul, lactatele
și cerealele.
Va mulțumesc!