CLONORCHIS SINENSIS

SZUHAI DENISA RALUCA

MASTER BIOLOGIE
APLICATA AN II
xonomie

Regnul Animal
Subregnul Bilateria
Încrengătura Platyhelminthes
Subîncrengătura Neodermata
Clasa Trematoda
Ordinul Opisthorchiata
Familia Opisthorchiidae
Genul Clonorchis.
 Introducere
„Clonorchis sinensis” este un parazit
care trăiește în ficatul oameniilor și se
găsește în conducta biliară comună și în
vezica biliară, hrănindu-se din bilă.
Infecția cu acest parazit este
denumită CLONORCHOZĂ și apare în
general ca icter, indigestie, inflamație
biliară, obstrucție a ductului biliar,
cholangiocarcinom biliar, carcinom
hepatic, chiar și ciroză hepatică.
Clonorochis sinensis a fost descoperit
pentru prima dată de McConnell în
1875.
Este al treilea vierme parazit din lume, endemic pentru Japonia, China,
Taiwan și Asia de Sus-Est, infectând în prezent aproximativ 30,000.000
de persoane. Aproximativ 85% din cazuri se regăsesc în China.

Studii recente au demonstrat ca este un

agent determinant al cancerului în ficat și
al ductului biliar, iar din acest motiv,
Agenția Internațională pentru Cercetare
în domeniul Cancerului a clasificat acest
parazit, ca fiind un agent carcinogen
biologic din anul 2009.
 Clonorchoza a fost raportată și în
zone non-endemice (inclusiv Statele
Unite).

În astfel de cazuri, infecția a fost găsită la

imigranții asiatici sau la persoanele care au
ingerat pești de apă dulce cu conținut de moluște
care conțin metacercarie importate din zone
endemice.
Vectorul melc de apă dulce nu se găsește în
Statele Unite.
Prima gazdă intermediară: Melcul de
apă dulce (Parafossarulus
manchouricus)
A doua gazdă intermediară: Peștele
Gazdă definitivă: Oameni, porci, câini,
pisici, șobolani,
Miracidium - Această etapă larvară
este ciliată și ușor ovală. Are 2
Morfologie
vase simple și papile laterale care
ies în afară și servesc ca organe
senzoriale.

Sporociștii seamănă cu un sac gol

și simplu.

Redia - păstrează o structură de

vierme foarte simplu. În unele
privințe ea încă seamănă cu un sac,
are faringe dar nu și esofag sau
intestin.
Cercaria- în această etapă Clonorchis sinensis seamănă cu un adult mic care
prezintă o coadă, pe care o pierde în urma penetrării celei de a doua gazdă
intermediară. Coada are aripioare dorsale și ventrale pentru a ajuta la locomoție.
Spre deosebire de adult, larva are 2 ochiuri, glande de penetrare și un stilet la
capătul anterior.
Metacercaria- în acestă formă parazitul a pierdut
organele larvare cum sunt ochiurile, stiletul și coada.
Viermele adult este transparent, plat și alungit. Are formă lanceolată, ovală
cu o lungime de 1-2,5 cm și o lățime de 2-5 mm. Prezintă la exterior o
cuticulă și 2 ventuze, o ventuză bucală situată anterior terminal și o
ventuză mai mică ventrală situată mai jos în jumătatea anterioară.
Aparatul digestiv pornește de la ventuza bucală
și se continuă cu faringe,esofag care se bifurcă
în 2 cecuri intestinale neraminificate. Aparatul
reproducător este de tip hermafrodit și este
alcătuit din 2 testicole ramificate care ocupă
jumătatea posterioară a viermelui, un ovar
trilobat situat median, 2 glande vitelogene care
ocupă porțiunea mediană a câmpurilor laterale
și un por genital localizat în apropierea ventuzei
ventrale.
 Ouăle au formă ovoidală cu lungimea de 25-
30 µm , învelite la exterior de o coajă groasă
de culoare galben-brun. Fiecare ou prezintă un
opercul convex care acoperă capătul anterior
cu o margine vizibilă care iese din părțile
laterale ale acestuia.

Pe partea posterioară, fiecare ou

are o mică proeminență sau nod.
Acestea sunt embrionate în
momentul eliminării.
Ciclu de viață
Un melc este întotdeauna prima gazdă
intermediară, un pește de apă dulce
este în mod normal cea de a doua
gazdă și există o gamă largă de gazde
definitive. Ouăle sunt eliminate prin
fecalele gazdei definitive. Un ou nu se
va deschide până când nu este ingerat
de o primă gazdă intermediară
adecvată.
După ingerarea acestuia în canalul
alimentar din ou va ieși un miriacid,
care va rămâne în acestă etapă numai
timp de 4 ore, după care devine un
sporochist.
Sporochistul este situat în peretele primului intestin al gazdei intermediare, se găsesc și în alte
organe. În următoarele 20 de zile, celulele germinale din sporochist suferă o reproducere
asexuată pentru a produce o nouă „generație”. Fiecare organism nou este o redie, care conține
celule germinale care se reproduc tot asexuat, din care rezultă cercaria.

Cercaria părăsește melcul gazdă după infectarea

acestuia cu ouă. Apare după un anumit tip de
stimul, de exemplu: lumină, temperatură,
umiditate, pH. Stimulul specific încă nu este
cunoscut. La contactul cu cea de a doua gazdă,
parazitul se atașează cu ventuză sa bucală și
pătrunde în gazdă. În timpul acestui proces de
penetrare își pierde coada. Metacercaria rămâne
încadrată în diferite țesuturi până când gazda a
doua este ingerată de o vertebrată, iar excesiunea
are loc în duoden.
 Un adult minor ajunge în canalele biliare în timp de 4-7 ore de la
ingestia gazdei intermediare. Din duoden penetrează peretele intestinal și
este transportat către sistemul biliar. După o lună se maturizează suficient
pentru a produce ouă
 Tablou clinic și simptomatologie
Acestea depind de intensitatea și durata infecției, gradul leziunilor
hepatice, și dacă în istoricul pacientului există o suferință hepatică
anterioară. Este dominat per asamblu de hepatosplenomegalie, diaree
cornică și fenomene generale infecțioase.
Bolnavul poate fi asimptomatic sau poate prezenta inapetență, dureri
abdominale, febră, dar se poate ajunge și la leucocitoză și eozinofilie.
La simptomatologia inițială se mai poate adăuga scădere în greutate,
anemie și edeme.
Clinic se poate constata hepatomegalie, splenomegalie sau icter.
Formele mai grave pot evolua cu febră însoțită de frisoane, tulburări
cardiovasculare, manifestări psihonevrotice și vertijii.
 Diagnostic
Diagnosticul parazitologic se bazează pe coprocultură, metodă de depistare a ouălor
caracteristice în fecale sau drenaj biliar. Trebuie acordată mare atenție din cauza dimensiunilor
mici a ouălor acestei specii, pentru a nu fii confundate cu ouăle altor Opisthorchiide care pot fi
prezente în aceeași zonă.
Metoda frotiului direct de recuperare a ouălor din
fecale poate fi aplicat doar în cazul infecțiilor grave,
în cazul infecțiilor mai ușoare ouăle nu pot fi văzute
prin acestă metodă.
La pacienții cu obstrucție biliară, ouăle nu sunt
transmise în fecale, dar pot fi găsite în ductul biliar.
Dacă pacientul suferă o intervenție chirugicală
viermii adulți și ouăle acestora se găsesc în sistemul
biliar sau ductul pancreatic. Metoda ELISA s-a
dovedit utilă ca test de screening.
Pentru CLONORCHOZĂ sunt utilizate și teste imunologice cum ar fi testul
de anticorpi fluorescenți, testul enzimatic imunosorbant, testul de
hematiglunare indirectă și contra-imunoelectroforeză.

La cholagiogramele trahepatice ale canalelor

intrahepatice mari și mijlocii, viemii apar ca
defecte de umplere curbate în interiorul
conductelor biliare dilatate sau ca movile
atașate la pereții conductei.
Ultrasonografia este de mare folos pentru
diagnosticul de clonorchioză, permițând
determinarea parazițiilor din conductele
biliare.
 Evoluție și complicații
 

Evoluția poate fi trenantă sau cronică. Infecția poate persista până la

25-30 de ani în organismul uman, cu perioade de remisie și exacerbare.
Evoluția prelungită poate duce la fibroză, colangită pancreatică și
ciroză.
Poate să apară și complicații cum ar fii: suprainfecția cu germeni
Gram negativi, producerea de calculi biliari, colangiocarcinom,
adenocarcinom hepatocelular.
 Tratament
Triclabenzol, praziquantel, bitionol, albendazol,
mebendazol
Tratamentul preferat este cel cu Praziquantel.
Praziquantel este un anthelmintic care modifică fluxul
de ioni de-a lungul membranei viermelui. Această
schimbare determină viermele să aibă spasme
musculare și paralizie, ajutând atacul sistemului
imunitar și expulzând viermele. Când se administrează
la doza de 25 mg / kg corp de trei ori pe zi timp de una
sau două zile, rata de vindecare este de aproximativ
100% . Albendazolul este, de asemenea, la fel de
eficace când este administrat la 10 mg / kg corp de două
ori pe zi timp de șapte zile.
 Prevenire

►Tratarea animalelor parazitate

►Inactivarea dejectelor umane
►Tratarea apelor cu sulfat de amoniu sau de cupru împotriva moluștelor
►Evitarea consumului de pește sau crustacee insuficient preparate termic
sau crude
►Educația sanitară a populației.
 Știați că…?

Fiecare adult produce zilnic 4000 de ouă timp de cel puțin 6 luni, care sunt
produse prin fertilizare încrucișată.
Viermii pot trăi până la 8 ani în om.
O persoană infectată poate trece ouă viabile până la 30 de ani.
Redia este prima etapă care se hrănește de fapt. Se hrănește activ pe
țesuturile primei gazde intermediare, în mod normal, în sistemele digestive
și reproductive.
O gazdă umană cu infecție medie poate avea 2-3 duzini de viermii, iar
persoanele cu infecții grave sau puternic infectați pot avea și în jur de
20,000 de viermi.
 Bibliografie
Eckroad, E. and H. Lee. 2001. "Clonorchis sinensis" (On-line), Animal Diversity Web. Accessed October
07, 2006 at <http://animaldiversity.ummz.umich.edu/site/accounts/information/Clonorchis_sinensis.html>
Brusca, R., G. Brusca. 1990. Invertebrates. Sunderland, Massachusetts: Sunauer Associates, Inc..
Buchsbaum, M., R. Buchsbaum, V. Pearse, J. Pearse. 1987. Living Invertebrates. Boston, Massachusetts:
Blackwell Scientific Publications.
Chappell, L. 1979. Physiology of Parasites. New York: John Wiley and Sons.
Clay, T., M. Rothschild. 1952. Fleas, Flukes and Cuckoos. New York: The MacMillan Company.
Swellengrebel, N., M. Sterman. 1961. Animal Parasites in Man. Princeton: D. Van Nostrand Company, Inc..
von Brand, T. 1952. Endoparasitic Animals. New York: Academic Press Inc., Publishers.
Roberts, Larry S., Gerald D. Schmidt, and John Janovy. Gerald D. Schmidt & Larry S. Roberts' Foundations
of Parasitology. Boston: McGraw-Hill Higher Education, 2009.
www.dpd.cdc.gov/dpdx/HTML/Frames/A-F/Clonorchiasis
www.cdc.gov/nvidod/eid/vol3no3/hotez.htm
http://www.dpd.cdc.gov/dpdx/HTML/Clonorchiasis.htm
http://clonorchiasis.blogspot.com/
http://tmcr.usuhs.mil/tmcr/chapter21/epidemiology.htm
http://www.kstate.edu/parasitology/625tutorials/Clonor01.html