RECUPERARE KINETICĂ ÎN CHIRURGIA

ABDOMINALĂ SUPERIOARĂ
 Intervenţii chirurgicale şi diagnostice la nivelul etajului
superior abdominal, care pot necesita recuperare
kinetoterapeutică:

stomac: ulcer gastric, cancer gastric

duoden: ulcer duodenal
splină: splenectomie
pancreas: pancreatită cronică
ficat: hepatectomie
colecist: litiază biliară
 În intervenţiile chirurgicale de la nivelul
abdomenului superior, se produc disfuncţii
ventilatorii importante, scăzând volumul
pulmonar rezultând astfel scăderea capacităţii
de efort a pacientului (influenţând alcătuirea
programului de KT).
Cauzele apariţiei disfuncţiei ventilatorii
Prezenţa dureii care determină pe bolnav să
limiteze mişcările abdominale => blocarea
respiraţiei abdominale => incapacitatea unei
respiraţii complete (inspir, expir).
Orice intervenţie chirurgicală induce
postoperator (datorită anesteziei), încărcare
bronşică facilitată, prezenţa durerii care produce
schimbări în respiraţie.
 În mod normal, deficitele ventilatorii
pulmonare durează 5-6 zile postoperator, dar
în cazul secţiunii musculatorii abdominale
(transvers, oblic şi drept abdominal) se
prelungesc datorită lipsei mobilizării precoce şi
a protejarii excesive de către pacienţi a plăgii.
Etapele recuperării kinetice în chirurgia
abdominală

• Faza I
1. Preoperator
2. Postoperator imediat
3. Postoperator precoce
4. Postoperator tardiv
• Faza II – convalescenţă
• Faza III – de întreţinere
 Faza I
Obiective:
1. PREOPERATOR
1. Prezentarea unor informaţii generale în recuperare:
- locul şi rolul kinetoterapeutului în recuperare
- pregătirea psihologică a pacientului
- întocmirea unei fişe de recuperare

2. Evaluarea aparatului respirator:

Materiale necesare: centimetru, spirometru, foaie de observaţie
Examen subiectiv Examen obiectiv
- resp. costală - perimetru toracal
- resp. diafragmală - volum pulmonar
- resp. abdominală - elasticitatea cutiei
toracice (diferenţa dintre vol.
inspirator şi vol. expirator)
 1. PREOPERATOR

Obiective:
3. Informarea pacientului şi învăţarea acestuia a unor
metode de relaxare (psihică şi fizică):
- Jacobson
- Schultz
4. Educarea tusei protective (cu relaxarea musculaturii
abdominale)
5. Evaluarea capacităţii de efort (testul Ruffier, mers,
bicicletă ergonomică, covor rulant etc.)
 2. POSTOPERATOR IMEDIAT
prima zi când pacientul se trezeşte

OBIECTIVE:
1. Dezobstrucţie bronhică (din 3 în 3 ore)
- posturi relaxate şi facilitatoare a respiraţiei din decubit
dorsal, decubit lateral, tapotament pt drenaj bronhic
2. Calmarea durerilor prin posturări antialgice: 5-6x/zi
3. Corectarea staticii vertebrale prin repoziţionări în pat: 2-3x/zi
 2. POSTOPERATOR IMEDIAT
OBIECTIVE:
4. Ameliorarea circulaţiei de întoarcere venoasă şi prevenirea
tromboflebitelor postoperator:
- masaj (în talpă şi în gambă – masaj clasic, drenaj limfatic)
- mobilizări active 5-6x/oră: mişcări în toate axele de
libertate ale art. gleznei, genunchiului , şoldului
- posturări: pacientul cu MI ridicate deasupra nivelului
cordului,
5. Refacerea capacităţii de efort
- trecerea din clinostatism în ortostatism, mers susţinut de
către kt, mers independent
 3. POSTOPERATOR PRECOCE
precoce=24ore
OBIECTIVE:
1. Profilaxia complicaţiilor de decubit:
- tulburări circulatorii, hipotonie musculară (pacientul trebuie
repoziţionat odată la 30 de min.)
2. Recuperarea deficitului respirator
• ex. de control si coordonare a respiraţiei:
- să sufle într-un balon
- să sufle cu ajutorul unui pai într-un pahar cu apă
- să inspire profund realizând o EXP controlată prin vocalize
- să sufle diferite obiecte şi materiale pe o masă
 3. POSTOPERATOR PRECOCE
2. Recuperarea deficitului respirator
• antrenarea resp. toracale inferioare si abdominale
– dozarea exerciţiilor de la un nr limitat de execuţii pana la realizarea
unui set complet de ex.
• educarea tusei de tip "huffing“ (=tuse prin expiraţie cu glota deschisă,
consecutiv unei inspiraţii abdomino-diafragmatice lente şi profunde)
• ex de respiraţie realizate din decubit dorsal, stand la marginea patului,
ortostatism, mers cu coordonarea ritmului respiraţiei
- din DD (clinostatism), ducerea braţelor lateral INSP, revenire EXPIRAŢIE
- din stând departat (ortostatism), INSPIR profund, controlul EXP printr-o
vocaliză
- mers cu ducerea braţelor lat INSP, revenire EXP
 3. POSTOPERATOR PRECOCE
3. Tonifierea musculaturii abdominale prin program de KT din decubit, aşezat şi
ortostatism
- din DD, contracţie izometrică a musculaturii abdominale
- din DD, cu gen indoiţi, ridicarea trunchiului cu revenire
- din DD, pedalare înainte – înapoi a MI (bicicletă)
- din asezat pe scaun, ridicarea alternativă a gen la piept
- din stand departat cu faţa la scara fixă, de şipcă la nivelul şoldului apucat,
ridicarea alternativă a gen sus
- din stând lateral faţă de scara fixă, de şipcă apucat, balansarea MI

4. Evaluarea capacităţii de efort

- teste de efort adaptate, limitate de simptome sau submaximal (ex. mers,
bicicletă ergonomică) – testul este oprit la apariţia durerii sau a unui alt
simptom care îngreunează execuţia testului
- iniţierea unui program de antrenament la efort - pacientul va face
exerciţiile cu intensitate progresivă , iniţial pasiv, apoi pasivo-activ, activ,
activ cu rezistenţă
 4. POSTOPERATOR TARDIV
Obiective:
1. Refacerea capacităţii de efort în vederea adaptării la viaţa socio-
profesională
Recuperarea funcţiei resp. doar în mod excepţional dacă nu s-a recuperat
până la externarea din spital (îmbunătăţim).
Metode de relaxare fizică şi psihică
ex: pacientul din DD, kt cu mâinile pe toracele pac, kt realizează
presiune pe torace în INSP – EXP
- structurarea unui program de KT complex, realizat pe baza
elementelor învăţate de catre pacient până în momentul respectiv
- antrenarea la efort – creşterea progresivă a duratei si rezistenţei
exerciţiului, ex de mers, bicicletă ergonomică
 Faza II
CONVALESCENŢĂ
Perioada în care pacientul trece de la
perioada postoperatorie la activităţile socio-profesionale
Obiective:
1. Recuperarea funcţiei respiratorii
2. Utilizarea elementelor de relaxare – Jacobson, Schultz
3. Automatizarea respiraţiei abdomino-diafragmatice
4. Tonifierea musculaturii abdominale – cu accent pe cea secţionată
chirurgical
5. Antrenamentul la efort

Mijloace folosite pt indeplinirea obiectivelor:

- reeducare respiratorie
- elemente si metode de relaxare
- programe de KT cu accent pe conştientizarea unei respiraţii corecte
abdomino-toracice
- antrenament la efort – mers, covor rulant, bicicletă ergonomică
 Faza III
DE ÎNTREŢINERE
- Fază importantă pt pacient, deoarece îşi reia
activitatea profesională
- Exercitiile fizice terapeutice trebuie să
depăşească momentul activităţilor fizice
minime
- Trebuiesc recomandate programe
kinetoprofilactice, de intreţinere, antrenând
intregul organism al pacientului
 Mijloace terapeutice ajutătoare
tratamentului kinetic
1. Fizioterapie: bioptron, laser (efect antialgic, cicatrizant, trofic)
2. Hidrokinetoterapie
3. Psihoterapie
4. Meloterapie – utilizarea în scop terapeutic a unor melodii care inlătură durerea
fizică şi surmenajul, relaxând fizic şi psihic pacientul
- Ludwig van Beethoven - "Pastorala“
- Maurice Ravel - "Bolero“
- Frederick Chopin - Concert nr. 1 in Mi Minor
5. Cromoterapie ( verde – efect de regenerare, antialgic, revigorant – se
recomandă iluminarea camerei cu ajutorul lămpilor cu filtru de lumină si
culoare)
6. Aromoterapia (se recomandă utilizarea de uleiuri esenţiale de lavandă, trandafir
– efect relaxant)